Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A VIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, inimile noastre de pãcate încãrcate Uºureazã-le de vinã, întru marea-þi bunãtate. Varsã-n ele cu-ndurare focul dragostei divine, Rupe lanþul ce le leagã ºi înalþã-le la tine. Ne simþim pribegi în lume, fãrã þarã, fãrã casã, Dor de þarã ne frãmântã, dor de casã ne apasã. Cãlãtori pe-a vieþii mare, tu eºti patria spre care, Suspinând, dorim s-ajungem, tu eºti portul de salvare. Fericit e omul care de iubire simte sete, Tu îi dai din apa vieþii, ca sã soarbã, sã se-mbete. Cel ce ºtie cãtre tine ochii minþii sã-ºi ridice, Ca spre stâlpul de luminã, e de mii de ori ferice.


Oficiul lecturilor

3

În veºmântul de luminã, Doamne, mare-þi este slava; În cereasca-mpãrãþie a ta glorie cânta-va Cel ce inima de patimi va-ncerca sã o despoaie, Înãlþând-o cãtre tine din mizerii ºi gunoaie. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât învingãtori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 2


4

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

8

ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Ant. 2 Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. II Acum, însã, tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. 10

Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. III 18 Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu.


Oficiul lecturilor

5

19

Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, nu ne respinge la nesfârºit. V. Lumineazã-þi faþa ta asupra slujitorului tãu, Doamne. R. ªi învaþã-mã îndreptãrile tale. LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Iob

11,1-20

Opinia comunã este exprimatã de Þofar Þofar din Naamat a luat cuvântul ºi a zis: 2 „Sã rãmânã aceastã nãvalã de cuvinte fãrã rãspuns ºi sã creadã limbutul cã are dreptate? 3 Îi vor face vorbele tale goale pe oameni sã tacã? ªi-þi vei bate joc de alþii, fãrã sã te facã cineva de ruºine? 4 Tu zici: «Cuvintele mele sunt curate ºi nevinovat sunt eu înaintea ta». 5 Ah! de ar vrea Dumnezeu sã vorbeascã, de ºi-ar deschide buzele cãtre tine, 1


6 6

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

ca sã-þi descopere tainele înþelepciunii ºi gândurile sale ascunse, ai înþelege cã cere mult mai puþin de la tine decât ar merita nelegiuirea ta. 7 Oare crezi tu cã poþi pãtrunde adâncimile lui Dumnezeu, cã poþi cuprinde desãvârºirea Celui Atotputernic? 8 Este mai presus de ceruri: ce poþi face? Mai adâncã decât infernul: ce poþi ºti? 9 Întinderea ei este mai lungã decât pãmântul ºi mai latã decât marea. 10 Dacã prinde el, dacã închide ºi cheamã la judecatã, cine-l poate opri? 11 Cãci el cunoaºte înºelãciunea oamenilor; ºi, vãzând nelegiuirea, oare nu o ia în seamã? 12 Dar ºi un om fãrã minte câºtigã înþelepciune, aºa cum puiul de mãgar devine mãgar. 13 Dacã îþi vei îndrepta inima spre Dumnezeu, dacã îþi vei întinde mâinile spre el, 14 dacã vei îndepãrta de la tine fãrãdelegea care este în mâinile tale ºi nu va rãmâne nedreptatea în cortul tãu, 15 atunci îþi vei ridica fruntea fãrã patã, vei fi tare ºi fãrã fricã; 16 îþi vei uita suferinþele ºi-þi vei aduce aminte de ele ca de apa care a trecut. 17 Seara zilelor tale va strãluci mai tare decât soarele la amiazã, întunericul tãu va fi ca aurora dimineþii. 18 Vei fi plin de încredere ºi speranþa nu-þi va fi zadarnicã. Te vei uita în jurul tãu ºi vei dormi liniºtit. 19 Te vei culca ºi nimeni nu te va tulbura, ºi mulþi vor cãuta bunãvoinþa ta. 20 Dar ochii celor rãi tânjesc; ei n-au loc de scãpare: speranþa lor este ultima suflare!”


Oficiul lecturilor

7

RESPONSORIUL 2Cor 4,8-9a.10 R. Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; * suntem persecutaþi, dar nu abandonaþi. V. Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus, ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. * Suntem persecutaþi. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra cãrþii lui Iob, de sfântul Grigore cel Mare, papã (Cartea 10, 7-8.10: PL 75, 922.925-926)

Legea Domnului este feluritã O, dacã Dumnezeu þi-ar arãta cât de feluritã este legea lui! Prin legea lui Dumnezeu, despre care se vorbeºte în acest loc, trebuie sã se înþeleagã iubirea, care ne ajutã sã cunoaºtem cum trebuie sã þinem în comportamentul nostru preceptele vieþii. Despre aceastã lege, cuvântul Adevãrului ne spune: Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii (In 15,12). Despre ea, sfântul Paul spune: Plinãtatea legii este iubirea (Rom 13,10). ªi tot el spune: Purtaþi-vã unii altora povara, ºi astfel veþi împlini legea lui Cristos (Gal 6,2). Într-adevãr, nimic nu poate exprima mai bine legea lui Cristos decât iubirea, pe care o împlinim cu adevãrat atunci când purtãm, din iubire, poverile fraþilor. Dar se spune cã aceastã lege este feluritã, deoarece iubirea se extinde cu grijã la faptele tuturor virtuþilor. Ea începe, desigur, de la douã precepte, dar se extinde la nenumãrate alte precepte. Paul enumerã foarte bine complexitatea acestei legi, atunci când spune: Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. Ea nu se poartã necuviincios, nu este ambiþioasã, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul primit. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr (1Cor 13,4-6).


8

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

Iubirea este îndelung rãbdãtoare, pentru cã suportã cu seninãtate relele primite. Ea este binevoitoare, pentru cã oferã cu generozitate cele bune în schimbul celor rele. Nu este invidioasã, pentru cã nu doreºte nimic în lumea aceasta ºi, deci, nu ºtie sã invidieze succesele pãmânteºti. Nu se laudã, pentru cã, dorind cu ardoare rãsplata unei recompense interioare, nu se mândreºte cu bunuri exterioare. Nu se poartã necuviincios, pentru cã, extinzându-se numai în iubirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui, ignorã tot ceea ce se îndepãrteazã de drumul drept. Nu este ambiþioasã, pentru cã, ocupându-se intens de bunurile sale interioare, în exterior nu este atrasã de lucrurile altuia. Nu cautã ale sale, pentru cã pe toate pe care le are aici, pe pãmânt, în mod trecãtor, le neglijeazã ca ºi cum ar fi ale altora ºi recunoaºte cã nimic nu-i aparþine cu adevãrat, în afarã de ceea ce dureazã împreunã cu ea. Nu se mânie, pentru cã, deºi este provocatã de nedreptãþi, nu se dedã la rãzbunare, ci aºteaptã pentru suferinþele sale recompense viitoare mai mari. Nu þine cont de rãul primit, pentru cã, înrãdãcinându-ºi sufletul în iubirea faþã de ceea ce este bine ºi dezrãdãcinând din el orice formã de urã, nu ºtie sã pãstreze în suflet gândurile care pãteazã. Nu se bucurã de nedreptate, pentru cã, dorind cu ardoare numai iubirea faþã de toþi, nu se bucurã în nici un fel de cãderea adversarilor. Dar se bucurã de adevãr, pentru cã, iubindu-i pe ceilalþi ca pe sine însãºi ºi descoperind în ei ceva drept, se bucurã de aceasta ca ºi cum ar contribui la progresul ei personal. Feluritã este, aºadar, aceastã lege a lui Dumnezeu. RESPONSORIUL Rom 13,8.10b; Gal 5,14 R. Sã nu datoraþi nimic nimãnui, decât sã vã iubiþi unii pe alþii; cine îl iubeºte pe aproapele sãu împlineºte legea. * Aºadar, plinãtatea legii este iubirea. V. Toatã legea este împlinitã într-o singurã poruncã: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. * Aºadar.


Laudele

9

Rugãciunea de încheiere Dãruieºte-ne, te rugãm, Doamne, ca mersul lumii sã fie cãlãuzit de orânduirea ta dãtãtoare de pace ºi Biserica ta sã cunoascã bucuria de a te sluji în liniºte. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când falnicul soare din ceruri revarsã Potop pe pãmânt de luminã, noi iar sã -nãlþãm cãtre Domnul ºi ruga ºi gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. Sã-i cerem ca limbii el frâu sã ne punã, S-o þinã departe de rãu ºi minciunã; Privirilor noastre sã punã perdele, Nimic întinat sã nu intre prin ele. Pãstreze-ne inima limpede, purã ªi mintea-nþeleaptã, cu dreaptã mãsurã, Dispuºi sã ne facã la post ºi la rugã ªi munþii mândriei din noi sã-i distrugã. Când zilele noastre vor fi sã se-ncheie, Când moartea va stinge a vieþii scânteie, Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme Cristos în lãcaºul mãririi supreme.


Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

10

Mãrire sã-i fie cerescului Tatã, Mãrire aducem în cânt totodatã ªi Fiului celui cu dânsul de-o fire, ªi Duhului Sfânt îi cântãm preamãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune în timp de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea!


Laudele

11

Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Ant. 2 Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Cântarea

Is 66,10-14a

Mângâiere ºi bucurie în cetatea sfântã Iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastrã (Gal 4,26). 10

Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul * ºi veseliþi-vã în el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el, * toþi cei care aþi plâns împreunã cu el, 11 ca sã sugeþi ºi sã vã sãturaþi * la sânul mângâierilor sale, ca sã sorbiþi ºi sã vã sãturaþi * din bogãþiile gloriei sale. 12 Cãci aºa spune Domnul: † „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi * ºi bogãþia popoarelor ca un râu ieºit din matcã. Veþi suge ºi veþi fi purtaþi pe braþe * ºi, pe genunchi, veþi fi dezmierdaþi. 13 Cum îºi mângâie o mamã copilul, † aºa vã voi mângâia ºi eu. * În Ierusalim veþi afla mângâierea.


12 14a

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

Voi veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã, * ºi oasele voastre vor odrãsli ca iarba”. Ant. Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Ant. 3 Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. Psalmul 146 (147 A)

Puterea ºi bunãtatea Domnului Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, pe tine, Doamne, te mãrturisim. 1 Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * îi adunã pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi. 7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie, el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda.


Laudele

13

LECTURA SCURTà Rom 8,18-21 Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. În zorii dimineþii * mã gândesc la tine, Doamne! În zorii. V. Pentru cã ai fost ajutorul meu, * mã gândesc la tine, Doamne! Slavã Tatãlui. În zorii. Ant. la Benedictus: Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,


14

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

77

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Dumnezeu, de la care ne vine mântuirea, ºi sã-i spunem: Tu, Doamne, eºti viaþa noastrã! Binecuvântat eºti, Dumnezeule, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care, în îndurarea ta, ne-ai renãscut la o speranþã vie – prin învierea lui Isus Cristos din morþi. Tu, care l-ai creat pe om dupã chipul tãu ºi l-ai reînnoit în Cristos, – fã-ne asemenea chipului Fiului tãu. Vindecã inimile noastre rãnite de invidie ºi urã, – revãrsând asupra lor iubirea, care e darul Duhului Sfânt. Dã-le astãzi lucrãtorilor muncã, celor flãmânzi pâine, celor întristaþi bucurie – ºi tuturor oamenilor har ºi mântuire. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte-ne, Doamne, adevãrata ºtiinþã a mântuirii, pentru ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, sã-þi slujim cu credinþã ºi fãrã teamã în toate zilele vieþii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care,


Ora medie

15

fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele, spune Domnul. Psalmul 118 (119),153-160 153

XX (Reº) Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã, * pentru cã nu am uitat de legea ta.


16

Joi, sãptãmâna a VIII-a de peste an

154

Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã, * dã-mi viaþã dupã promisiunea ta! 155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi, * pentru cã nu le pasã de orânduirile tale. 156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã judecãþile tale! 157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã, * dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale. 158 I-am vãzut pe cei fãrãdelege ºi m-a cuprins dezgustul, * pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu. 159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã îndurarea ta! 160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul, * toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice. Ant. Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele, spune Domnul. Ant. 2 Sã te binecuvânteze Domnul ºi sã vezi pacea în toate zilele vieþii tale. Psalmul 127 (128) Pacea casei în Domnul „Sã te binecuvânteze Domnul din Sion”, adicã din Biserica sa (Arnobius). 1 Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul * ºi umblã pe cãile sale. 2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor tale; * vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine. 3 Soþia ta va fi ca o viþã roditoare * înãuntrul casei tale; copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului * împrejurul mesei tale. 4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul * care se teme de Domnul!


Ora medie

17

5

Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * ca sã vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieþii tale 6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi! * Pace peste Israel! Ant. Sã te binecuvânteze Domnul ºi sã vezi pacea în toate zilele vieþii tale. Ant. 3 Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duºmanii tãi. Psalmul 128 (129) Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea Biserica vorbeºte despre suferinþele sale (sf. Augustin). 1 Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, – sã spunã asta Israel – * 2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit. 3 Cu plugul mi-au arat spinarea, * au tras pe ea brazde lungi. 4 Dar Domnul este drept, * a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor. 5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi * toþi cei care urãsc Sionul! 6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri, * care se usucã înainte de a creºte, 7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã * ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii! 8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune: † „Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã! * Vã binecuvântãm în numele Domnului!” Ant. Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duºmanii tãi. LECTURA SCURTà Înþ 1,1-2 Iubiþi dreptatea, voi, care conduceþi pe pãmânt; aveþi gânduri drepte despre Domnul; cãutaþi-l cu inima sincerã, cãci el se lasã gãsit de cei care nu vor sã-l punã la încercare ºi se aratã celor care nu refuzã sã creadã în el.


18

Preasfânta Inimã a lui Isus V. Nãdãjduieºte în Domnul ºi fã binele. R. ªi vei locui pãmântul, trãind în credinþã.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, ce mare-i în tine misterul! Tu, care-ai zidit ºi pãmântul, ºi cerul, Tu, fire divinã din fire divinã, Luminã desprinsã din purã Luminã, Iubirea cea mare de noi te constrânge Sã-mbraci trupul nostru de carne ºi sânge, Ca jugul impus de Adam la-nceputuri, Luându-þi-l, tu de pe gât sã ni-l scuturi. Te-mpinge aceeaºi iubire ce face Sã scoþi din neant ºi din veºnica pace Întreg universul cu ploaia de stele, Sã smulgi omenirii pãcatele grele. Iubirea ta, Doamne, mereu sã rãmânã Nestinsã, sã fie izvor ºi fântânã Din care iertare ºi milã sã soarbã Oricine-i strivit de vreo patimã oarbã.


Vesperele I

19

Sã curgã izvorul de apã ºi sânge Din rana deschisã. Oricine îºi plânge Pãcatele vieþii sã poatã sã-ºi spele Murdarele pete-ale faptelor rele. O ploaie de haruri tu faci sã ne cadã Din inima-þi sfântã strãpunsã de spadã; De aceea, îþi spunem: slãvit fii, Isuse, Cu Tatãl ºi Duhul iubirii nespuse! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. 1

Ant. Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa.


20

Preasfânta Inimã a lui Isus

Ant. 2 Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Psalmul 145 (146) 1

Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. 2

Ant. 3 Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. 4,11

Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea,


Vesperele I

21

pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. Ef 5,25b-27 LECTURA SCURTÃ Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã. RESPONSORIUL SCURT R. Cristos ne-a iubit * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Cristos. V. ªi ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu Tatãl * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 46

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul


22

Preasfânta Inimã a lui Isus

47

ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã ne rugãm lui Isus, odihna sufletelor, ºi sã-i cerem: Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi! Isuse, din inima ta strãpunsã de suliþã a izvorât sânge ºi apã pentru a se naºte mireasa ta, Biserica: – fã-o sfântã ºi neprihãnitã. Isuse, templu sfânt al lui Dumnezeu, care a fost nimicit de oameni ºi înãlþat din nou de Tatãl, – fã din Biserica ta chivotul Celui Preaînalt. Isuse, regele ºi centrul tuturor inimilor, tu ne iubeºti cu iubire veºnicã ºi, plin de milã, ne atragi la tine: – reînnoieºte cu toþi oamenii legãmântul cel nou.


Completoriul

23

Isuse, pacea ºi împãcarea noastrã, care îi aduni pe toþi într-un singur om nou, în pacea ta, ºi prin cruce nimiceºti duºmãniile, – deschide-ne calea cãtre Tatãl. Isuse, viaþa ºi învierea noastrã, întãrirea celor împovãraþi ºi odihna sufletelor, – atrage-i pe pãcãtoºi la tine. Isuse, ascultãtor pânã la moartea pe cruce din iubire nemãrginitã, – învie-i pe toþi cei care dorm în pacea ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.


24

Preasfânta Inimã a lui Isus

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul.


Completoriul

25

7

Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


26

Preasfânta Inimã a lui Isus

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



27-05-2010