Page 1


MARÞI SÃPTÃMÂNA A IV-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.


Oficiul lecturilor

3

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þi întoarce faþa de la mine. Psalmul 101 (102) Dorinþele ºi rugãciunile celui surghiunit Dumnezeu ne mângâie în orice necaz al nostru (2Cor 1,4). I Doamne, ascultã rugãciunea mea * ºi strigarea mea sã ajungã la tine. 3 Nu-þi întoarce faþa de la mine în ziua suferinþei mele; * pleacã-þi urechea spre mine în ziua în care te chem, * grãbeºte-te sã mã asculþi. 4 Cãci zilele mele s-au spulberat ca fumul * ºi oasele mele ard ca jarul. 5 Inima mea a fost lovitã ºi se usucã întocmai ca iarba, * încât uit sã-mi mãnânc ºi pâinea. 6 Din cauza geamãtului continuu, * mi s-a lipit pielea de oase. 2


4

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

7

M-am asemãnat cu un pelican în pustiu, * m-am fãcut asemenea cucuvelei din dãrâmãturi. 8 Stau de veghe ºi sunt ca pasãrea singuraticã pe acoperiº; † 9 ziua întreagã mã insultã duºmanii; * cei care mã lãudau rostesc numele meu ca blestem. 10 Mã hrãnesc cu cenuºã în loc de pâine * ºi cu lacrimi mi-am amestecat bãutura, 11 din pricina mâniei ºi a urgiei tale; * fiindcã, dupã ce m-ai înãlþat, m-ai îndepãrtat. 12 Zilele mele sunt ca umbra care trece * ºi eu m-am uscat ca iarba. Ant. Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þi întoarce faþa de la mine. Ant. 2 Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit. II 13

Tu, Doamne, rãmâi în veci * ºi amintirea ta dãinuie din generaþie în generaþie. 14 Tu te vei ridica ºi te vei îndura de Sion, † cãci este timpul sã-þi arãþi bunãvoinþa, * întrucât a venit timpul potrivit. 15 Iatã, servitorilor tãi le sunt dragi pietrele lui * ºi le este milã de ruinele sale. 16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului * ºi toþi regii pãmântului de slava sa, 17 pentru cã Domnul a reconstruit Sionul * ºi s-a arãtat în mãrirea lui. 18 El ia aminte la rugãciunea celor sãrmani * ºi nu dispreþuieºte rugãciunile lor. 19 Aceasta sã se scrie pentru generaþiile viitoare * ºi poporul care se va naºte îl va lãuda pe Domnul; 20 pentru cã el a privit din înãlþimi, din locuinþa sa cea sfântã; * Domnul s-a uitat din cer asupra pãmântului, 21 ca sã asculte suspinul celor închiºi * ºi pentru a-i elibera pe cei condamnaþi la moarte.


Oficiul lecturilor

5

22

Pentru ca numele Domnului sã fie vestit în Sion * ºi lauda lui în Ierusalim, 23 când se vor aduna împreunã popoarele ºi împãrãþiile, * ca sã-i slujeascã Domnului. Ant. Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit. Ant. 3 Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale, aleluia. III 24

Mi-a vlãguit pe cale puterea, * mi-a scurtat numãrul zilelor. Am zis: „Dumnezeul meu, † 25 nu mã lua la jumãtatea zilelor mele; * anii tãi sunt din generaþie în generaþie. 26 De la început ai întemeiat pãmântul * ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. 27 Ele vor pieri, dar tu rãmâi, † ºi toate se vor învechi ca un veºmânt, * ºi le vei schimba ca pe o hainã. 28 Dar tu eºti acelaºi * ºi anii tãi nu se sfârºesc. 29 Fiii slujitorilor tãi vor avea o locuinþã * ºi descendenþa lor va rãmâne în siguranþã în faþa ta”. Ant. Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale, aleluia. V. Cristos înviat din morþi nu mai moare, aleluia! R. Moartea nu mai are stãpânire asupra lui, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

14,1-13

Mielul victorios Eu, Ioan, am privit ºi, iatã, Mielul stãtea pe muntele Sion ºi împreunã cu el o sutã patruzeci ºi patru de mii 1


6

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

de oameni, care aveau numele lui ºi numele Tatãlui sãu înscris pe frunþile lor. 2 ªi am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca glasul celor care cântã cu harpele lor. 3 Ei cântã un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru fiinþe ºi înaintea bãtrânilor ºi nimeni nu a putut sã înveþe cântecul, în afarã de cei o sutã patruzeci ºi patru de mii, cei care au fost rãscumpãraþi de pe pãmânt. 4 Aceºtia sunt cei care nu s-au contaminat cu femei, cãci sunt feciorelnici. Aceºtia îl urmeazã pe Miel oriunde ar merge. Aceºtia au fost rãscumpãraþi dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu ºi pentru Miel. 5 Nu s-a gãsit în gura lor minciunã, ei sunt fãrã prihanã. 6 ªi am vãzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltã a cerului. El avea o evanghelie veºnicã pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pãmânt: fiecãrei naþiuni ºi fiecãrui trib, fiecãrei limbi ºi fiecãrui popor. 7 El striga cu glas puternic: „Temeþi-vã de Dumnezeu ºi daþi-i preamãrire cãci a venit ceasul judecãþii lui! Adoraþi-l pe cel care a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi izvoarele apelor”. 8 ªi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A cãzut, a cãzut Babilonul, cetatea cea mare, cea care a îmbãtat toate popoarele cu vinul furiei desfrânãrii ei”. 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacã cineva se închinã fiarei ºi chipului ei ºi primeºte semnul ei pe frunte sau pe mânã, 10 va bea ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, ºi va fi chinuit în foc ºi pucioasã înaintea îngerilor celor sfinþi ºi înaintea Mielului. 11 Iar fumul chinului lor se ridicã în vecii vecilor. Cei care se închinã fiarei ºi chipului ei ºi cei care au primit semnul numelui ei nu au tihnã nici ziua, nici noaptea”. 12 Aceasta este statornicia sfinþilor, a celor care þin poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus. 13 Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiþi cei morþi, cei care de acum mor în Domnul. Da, fericiþi, spune Duhul, cãci se vor odihni de oboselile lor, cãci faptele lor îi urmeazã”.


Oficiul lecturilor

7

RESPONSORIUL Cf. Ap 14,7.6 R. Am auzit glasul unei mulþimi de îngeri, în ceruri, spunând: * Temeþi-vã de Domnul ºi daþi-i preamãrire ºi adoraþi-l pe cel care a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi izvoarele apelor, aleluia! V. Am vãzut un înger puternic al lui Dumnezeu zburând în partea cea mai înaltã a cerului, strigând cu glas puternic ºi zicând: * Temeþi-vã. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Pred. 108: PL 52, 499-500)

Fii jertfã ºi preot al lui Dumnezeu Vã îndemn pentru milostivirea lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1). Este Paul cel care cere, ba chiar Dumnezeu este cel care cere, prin Paul, pentru cã vrea sã fie mai mult iubit decât temut. Dumnezeu cere pentru cã vrea sã fie nu atât Domn, cât Tatã. Dumnezeu cere pentru milostivire, nu pentru a pedepsi cu autoritate. Ascultã-l pe Domnul care cere: vedeþi, vedeþi în mine trupul vostru, mãdularele voastre, inima voastrã, oasele voastre, sângele vostru. ªi dacã vã temeþi de ceea ce este Dumnezeu, pentru ce nu iubiþi mãcar ceea ce este al vostru? Dacã vã ascundeþi de stãpân, de ce nu apelaþi la rudã? Dar poate cã vã acoperã de confuzie gravitatea pãtimirii pe care mi-aþi impus-o. Nu vã fie teamã! Aceastã cruce nu este un bold pentru mine, ci pentru moarte. Aceste cuie nu-mi provoacã atât durere, cât mai mult imprimã mai adânc în mine iubirea faþã de voi. Aceste rãni nu mã fac sã gem, ci mai curând vã introduc pe voi în interiorul meu. Trupul meu întins, în loc sã mãreascã durerea, lãrgeºte spaþiile inimii pentru a vã primi. Sângele meu nu este pierdut pentru mine, ci este dãruit ca rãscumpãrare pentru voi. Aºadar, veniþi, întoarceþi-vã. Experimentaþi mãcar gingãºia mea paternã, care rãsplãteºte rãul cu binele, inju-


8

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

riile cu iubirea, rãnile atât de mari cu o dragoste aºa de mare. Dar sã-l ascultãm acum pe Apostol: Vã îndemn, spune el, sã oferiþi trupurile voastre (Rom 12,1). Apostolul îi vede astfel pe toþi oamenii înãlþaþi la demnitatea sacerdotalã pentru a oferi trupurile lor ca jertfã vie. O, demnitate imensã a preoþiei creºtine! Omul a devenit victimã ºi preot pentru sine însuºi. Omul nu cautã în afarã sa ceea ce trebuie sã jertfeascã lui Dumnezeu, ci poartã cu sine ºi în sine ceea ce îi jertfeºte lui Dumnezeu pentru sine. Victima rãmâne, fãrã a se schimba, ºi preotul rãmâne egal cu sine însuºi, deoarece victima este jertfitã, dar trãieºte, iar preotul nu poate sã-l dea la moarte pe cel care împlineºte jertfa. Minunatã jertfã, cea în care se oferã trupul fãrã rãnirea trupului ºi sângele fãrã vãrsare de sânge. Vã îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie (cf. Rom 12,1). Fraþilor, aceastã jertfã este modelatã dupã cea a lui Cristos ºi corespunde planului pe care el ºi l-a fixat dinainte, deoarece, pentru a da viaþã lumii, el a jertfit ºi a adus la viaþã trupul sãu; cu adevãrat, el a fãcut trupul sãu ostie vie, pentru cã, ucis fiind, el trãieºte. Aºadar, în aceastã victimã i se plãteºte morþii preþul sãu. Însã victima rãmâne, victima trãieºte ºi moartea este pedepsitã. De aici rezultã cã martirii se nasc atunci când mor, încep sã trãiascã o datã cu sfârºitul, trãiesc atunci când sunt uciºi, strãlucesc în cer ei, care pe pãmânt erau consideraþi stinºi. Fraþilor, spune el, vã îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã. Acest lucru l-a prezis ºi profetul: Nu ai voit jertfã nici ofrandã, dar mi-ai dat un trup (cf. Ps 39,7 Vg). Fii, omule, fii jertfã ºi preot al lui Dumnezeu; nu pierde ceea ce þi-a dat ºi acordat voinþa divinã. Îmbracã haina sfinþeniei. Încinge-te cu brâul castitãþii. Cristos sã fie protecþia capului tãu. Crucea sã rãmânã în apãrarea frunþii tale. Apropie de pieptul tãu sacramentul ºtiinþei divine. Fã sã se înalþe tãmâia rugãciunii ca un parfum plãcut.


Laudele

9

Ia în mânã sabia spiritului, fã din inima ta un altar ºi prezintã astfel lui Dumnezeu cu încredere fermã trupul tãu ca victimã. Dumnezeu cautã credinþa, nu moartea. Îi este sete de rugãciunea ta, nu de sângele tãu. Este domolit de voinþã, nu de moarte. RESPONSORIUL Ap 5,9bcd.10a R. Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea ºi sã desfaci sigiliile sale, pentru cã ai fost înjunghiat * ºi ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu, aleluia! V. Cãci ne-ai fãcut pe noi, pentru Dumnezeul nostru, o împãrãþie ºi preoþi. * ªi ne-ai. Rugãciunea de încheiere Dã-ne, te rugãm, Dumnezeule atotputernic, harul ca noi, care celebrãm misterul învierii Fiului tãu, sã ne învrednicim a primi bucuria rãscumpãrãrii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã


10

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel care face voia Tatãlui meu va intra în împãrãþia cerurilor, aleluia! Psalmul 100 (101) Hotãrârile unui rege evlavios Dacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele (In 14,15).


Laudele

11

1

Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea, * voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne. 2 Vreau sã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei; * când vei veni la mine? Voi umbla în curãþia inimii mele * înãuntrul casei mele. 3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu, † îl urãsc pe cel care face rãul * ºi nu se va apropia de mine. 4 Va fi departe de mine inima perversã; * ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu. 5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãu * îl voi nimici! Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatã * nu-l pot tolera. 6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã, † ca sã locuiascã împreunã cu mine. * Cel care umblã pe calea nevinovãþiei, acela îmi va sluji. 7 Nu va locui înãuntrul casei mele cel care practicã înºelãciunea; * cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei. 8 În fiecare dimineaþã îi voi face sã disparã pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt, * ca sã-i stârpesc din cetatea Domnului pe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea. Ant. Cel care face voia Tatãlui meu va intra în împãrãþia cerurilor, aleluia! Ant. 2 Aratã neamurilor, Doamne, îndurarea ta faþã de noi, aleluia! Cântarea Dan 3,26.27.29.34-41 Rugãciunea lui Azaria în cuptorul de foc Faceþi pocãinþã ºi convertiþi-vã, ca sã fie iertate pãcatele voastre! (Fap 3,19).


12 26

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit este numele tãu în veci, 27 cãci eºti drept * în toate câte ne-ai fãcut. 29 Cu adevãrat am pãcãtuit ºi am sãvârºit fãrãdelege * ºi am greºit în toate îndepãrtându-ne de tine. 34 De dragul numelui tãu te rugãm, nu ne pãrãsi pentru totdeauna * ºi nu rupe legãmântul tãu, 35 nu îndepãrta îndurarea ta de la noi, † de dragul lui Abraham, prietenul tãu, * ºi al lui Isaac, slujitorul tãu, ºi al lui Israel, sfântul tãu, 36 cãrora le-ai spus cã vei înmulþi seminþia lor * precum stelele cerului ºi precum nisipul de pe þãrmul mãrii. 37 Cãci am ajuns, Doamne, mai mici decât toate neamurile * ºi suntem înjosiþi astãzi pe tot pãmântul pentru pãcatele noastre; 38 ºi nu este în vremea noastrã † nici cãpetenie, nici profet ºi nici conducãtor, * nici ardere de tot, nici jertfã, nici prinos, nici jertfã de miresme plãcute, † nici loc pentru a aduce pârga înaintea ta, * ca sã putem afla îndurare. 39 Dar cu suflet înfrânt ºi în duh de umilinþã † sã fim primiþi de tine * ca o ardere de tot de berbeci ºi tauri 40 ºi ca zeci de mii de miei graºi. Aºa sã fie jertfa noastrã astãzi înaintea ta, † iar tu desãvârºeºte-i pe cei ce te urmeazã, * cãci nu vor fi fãcuþi de ruºine cei care se încred în tine. 41 ªi acum te urmãm din toatã inima, * cãutãm faþa ta ºi ne temem de tine.


Laudele

13

Ant. Aratã neamurilor, Doamne, îndurarea ta faþã de noi, aleluia! Ant. 3 Domnul este turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu, aleluia! Psalmul 143 (144),1-10 Pentru biruinþã ºi pace Toate le pot în acela care mã întãreºte (Fil 4,13). 1 Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie. 2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã! 7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. Ant. Domnul este turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu, aleluia!


14

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

LECTURA SCURTà Fap 13,30-33 Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morþi. Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora care urcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martorii lui înaintea poporului. ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor, pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus aºa cum este scris în psalmul al doilea: Fiul meu eºti tu, eu astãzi te-am nãscut. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Lucrãrile pe care eu le sãvârºesc în numele Tatãlui meu dau mãrturie despre mine, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.


Laudele

15

76

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Lucrãrile pe care eu le sãvârºesc în numele Tatãlui meu dau mãrturie despre mine, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm cu recunoºtinþã lui Dumnezeu Tatãl, al cãrui Miel fãrã patã a luat asupra sa pãcatele lumii, iar nouã ne dãruieºte viaþa: Izvor al vieþii, dã-ne viaþã! Dumnezeule, creator al vieþii, adu-þi aminte de pãtimirea ºi învierea Mielului ucis pe cruce – ºi ascultã neîncetat mijlocirea lui pentru noi! Curãþã-ne de aluatul vechi al rãutãþii ºi al ticãloºiei – ºi fã-ne sã trãim cu azimele puritãþii ºi ale adevãrului lui Cristos! Fã-ne astãzi sã alungãm de la noi pãcatul dezbinãrii ºi al invidiei – ºi fã-ne mai atenþi faþã de nevoile fraþilor noºtri! Pune între noi spiritul evangheliei tale, – ca sã umblãm pe calea poruncilor tale, astãzi ºi întotdeauna! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dã-ne, te rugãm, Dumnezeule atotputernic, harul ca noi, care celebrãm misterul învierii Fiului tãu, sã ne învredni-


Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

16

cim a primi bucuria rãscumpãrãrii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Ora medie

17

Psalmul 118 (119),137-144 XVIII (Þade) 137

Tu eºti drept, Doamne, * ºi nepãrtinitoare este judecata ta. 138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale * ºi în tot adevãrul. 139 Pe mine zelul mã consumã, * pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale. 140 Cuvântul tãu este încercat în foc * ºi slujitorul tãu îl iubeºte. 141 Sunt mic ºi dispreþuit, * dar nu uit învãþãturile tale. 142 Dreptatea ta este dreptate în veac * ºi legea ta este adevãr. 143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit, * dar poruncile tale sunt desfãtarea mea. 144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte, * fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta e ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). I Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, 2


18

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. II 9

Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTà Cf. 1Pt 3,21-22a Pe voi vã mântuieºte acum Botezul: nu spãlarea de necurãþia trupului, ci dobândirea unui cuget curat de la


Vesperele

19

Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos, cel care este la dreapta lui Dumnezeu. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dã-ne, te rugãm, Dumnezeule atotputernic, harul ca noi, care celebrãm misterul învierii Fiului tãu, sã ne învrednicim a primi bucuria rãscumpãrãrii noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul.


20

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cântaþi-ne din cântãrile Sionului, aleluia! Psalmul 136 (137),1-6 La râurile Babilonului Aceastã robie dupã trup trebuie înþeleasã ca imagine a robiei spirituale (sf. Ilariu). 1

Pe malurile râurilor din Babilon ºedeam ºi plângeam, * când ne aduceam aminte de Sion. 2 În sãlciile din þinutul acela * ne atârnasem harpele. 3 Cãci acolo, cei care ne-au dus în robie * ne cereau cuvintele cântãrilor ºi asupritorii noºtri ne cereau veselie: * „Cântaþi-ne din cântãrile Sionului!” 4 Cum sã cântãm noi cântãrile Domnului * pe un pãmânt strãin? 5 Dacã te voi uita, Ierusalime, * sã mi se usuce mâna dreaptã. 6 Sã mi se lipeascã limba de cerul gurii * dacã nu-mi voi aduce aminte de tine, dacã nu voi face din Ierusalim * culmea bucuriei mele.


Vesperele

21

Ant. Cântaþi-ne din cântãrile Sionului, aleluia! Ant. 2 În mijlocul necazurilor mi-ai dat viaþã, aleluia! Psalmul 137 (138) Aducere de mulþumire Regii pãmântului vor aduce mãrirea ºi cinstea lor în cetatea sfântã (cf. Ap 21,24). 1 Te laud, Doamne, din toatã inima, † pentru cã ai ascultat cuvintele gurii mele. * Îþi cânt înaintea îngerilor. 2 Mã prostern spre templul tãu cel sfânt, laud numele tãu † pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta, * cãci þi s-a mãrit faima prin împlinirea fãgãduinþelor tale. 3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, * m-ai îmbãrbãtat ºi mi-ai întãrit sufletul. 4 Toþi împãraþii pãmântului, Doamne, te vor lãuda,* când vor auzi cuvintele gurii tale. 5 Ei vor cânta cãile Domnului, * cãci mare este slava Domnului. 6 Oricât de sus ar fi Domnul, † el îl vede pe cel umil * ºi îl recunoaºte din depãrtare pe cel îngâmfat. 7 Chiar dacã trebuie sã trec printr-o mare strâmtorare, † tu mã faci sã trãiesc, * în ciuda mâniei duºmanilor mei; tu îþi întinzi mâna * ºi dreapta ta mã mântuieºte. 8 Domnul va duce la bun sfârºit ceea ce a început pentru mine. † Doamne, bunãtatea ta este veºnicã. * Nu pãrãsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale. Ant. În mijlocul necazurilor mi-ai dat viaþã, aleluia!


22

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Ant. 3 A ta este, Doamne, mãreþia ºi puterea ºi slava ºi biruinþa, aleluia! Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11

Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. A ta este, Doamne, mãreþia ºi puterea ºi slava ºi biruinþa, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,4-5 Apropiaþi-vã de Domnul, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat.


Vesperele

23

Ant. la Magnificat: Eu cunosc oile mele ºi ele mã urmeazã; ºi viaþã veºnicã le dau, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu cunosc oile mele ºi ele mã urmeazã; ºi viaþã veºnicã le dau, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu stãruinþã pe Cristos, care, înviind, a întãrit speranþa poporului sãu: Cristoase, care eºti pururi viu, ascultã-ne!


Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

24

Doamne Isuse, din coasta ta deschisã a izvorât sânge ºi apã: – fã ca Biserica sã-þi fie mireasã neprihãnitã! (Cristoase, care eºti pururi viu, ascultã-ne!) Supremule pãstor, dupã înviere þi-ai încredinþat turma spre pãstorire lui Petru, care ºi-a mãrturisit iubirea faþã de tine: – sporeºte neîncetat iubirea ºi zelul Sfântului Pãrinte papa N.! Când ucenicii tãi pescuiau în mare, tu le-ai dat sã prindã o mulþime de peºti: – trimite lucrãtori care sã continue misiunea lor apostolicã! Pe þãrmul mãrii, tu ai pregãtit ucenicilor pâine ºi peºte: – nu îngãdui ca fraþii noºtri sã piarã de foame din vina noastrã! Isuse, noule Adam ºi duh dãtãtor de viaþã, fã-i pe cei rãposaþi asemenea chipului tãu, – ca bucuria ta în ei sã fie deplinã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dã-ne, te rugãm, Dumnezeule atotputernic, harul ca noi, care celebrãm misterul învierii Fiului tãu, sã ne învrednicim a primi bucuria rãscumpãrãrii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare,


Completoriul

25

Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci niciunul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.


26

Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

6

Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Marþi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

28

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


27-04-2010  

V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Invitatoriul Psa...