Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A III-A DIN TIMPUL PASCAL Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.


Oficiul lecturilor

3

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor, aleluia. Psalmul 106 (107) Aduceri de mulþumiri pentru eliberare Dumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos (Fap 10,36). I Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, * cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului, 3 pe care i-a adunat din toate þãrile: † de la rãsãrit ºi de la apus, * de la miazãnoapte ºi de la miazãzi; 4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate * ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate în care sã poatã locui; 5 sufereau de foame ºi de sete; * viaþa se stingea în ei. 1


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

6

În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, * ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui. 8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat * ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând. 10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, * robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri, 11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu * ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt. 12 El le-a zdrobit inima în necazuri, * cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor. 13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii * ºi lanþurile lor le-a rupt. 15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã * ºi a frânt zãvoarele de fier. Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor, aleluia. Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui, aleluia. II ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii * ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi, 18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã * ºi au ajuns pânã la porþile morþii. 19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor. 17


Oficiul lecturilor

5

20

A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, * i-a scãpat de la nimicire. 21 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire * ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie! 23 Cei care plecau pe mare în corãbii * ºi fãceau negoþ pe apele cele mari, 24 ei au vãzut lucrãrile Domnului * ºi minunile lui în adâncuri. 25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna * care a ridicat valurile mãrii: 26 se suiau spre ceruri, † se prãbuºeau în adâncuri; * sufletul lor se topea de groazã. 27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat * ºi toatã priceperea lor pierise. 28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 29 a domolit furtuna * ºi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit * ºi el i-a condus la portul dorit. 31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului * ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor. Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui, aleluia. Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului, aleluia. III 33

El a schimbat râurile în loc uscat * ºi izvoarele de apã în pãmânt arid,


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

34

pãmântul roditor, în sãrãturã, * din cauza rãutãþii locuitorilor lui. 35 Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã * ºi pãmântul uscat în izvoare de apã 36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, * iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã. 37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii * ºi ele au adus roade îmbelºugate. 38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit * ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor. 39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi * din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor. 40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, * i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri. 41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz * ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele. 42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura * ºi orice nelegiuit îºi va închide gura. 43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea * ºi va înþelege bunãtatea Domnului. Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului, aleluia. V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia! R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

11,1-19

Cei doi martori ºi judecata lui Dumnezeu Eu, Ioan, am vãzut, ºi 1 dupã aceea, mi s-a dat o trestie ca un toiag ºi mi s-a spus: „Ridicã-te ºi mãsoarã templul lui Dumnezeu, altarul ºi pe cei care se închinã în el. 2 Curtea din afara templului las-o deoparte ºi n-o mãsura, pentru cã a fost datã pãgânilor: ei vor cãlca în picioare cetatea cea sfântã timp de patruzeci ºi douã de luni, 3 iar


Oficiul lecturilor

7

eu voi da putere celor doi martiri ai mei ºi vor profeþi, îmbrãcaþi în sac, timp de o mie douã sute ºaizeci de zile”. 4 Aceºtia sunt cei doi mãslini ºi cele douã fãclii care stau înaintea stãpânului pãmântului. 5 Dacã cineva ar vrea sã-i vatãme, foc va ieºi din gura lor ca sã-i mistuie pe duºmanii lor. Într-adevãr, dacã cineva s-ar încumeta sã-i vatãme, astfel trebuie sã fie ucis. 6 Ei au putere sã închidã cerul ca sã nu cadã ploaie în zilele profeþiei lor ºi mai au putere asupra apelor, sã le schimbe în sânge ºi sã loveascã pãmântul cu orice fel de plãgi ori de câte ori ar vrea. 7 Dar când vor termina mãrturia lor, fiara care se ridicã din abis va face rãzboi cu ei, îi va învinge ºi-i va ucide. 8 Cadavrele lor vor fi în pieþele cetãþii celei mari care se numeºte în sens spiritual Sodoma ºi Egipt, unde a fost rãstignit ºi Domnul lor 9 ºi, timp de trei zile ºi jumãtate, oameni din toate popoarele, triburile, limbile ºi naþiunile vor privi cadavrele lor ºi nu vor permite sã fie înmormântate cadavrele lor. 10 Iar locuitorii pãmântului se vor bucura de moartea lor, se vor veseli ºi îºi vor trimite daruri unii altora, pentru cã aceºti doi profeþi i-au chinuit pe locuitorii pãmântului. 11 Dar dupã trei zile ºi jumãtate a intrat în ei duhul vieþii de la Dumnezeu ºi s-au ridicat pe picioarele lor ºi o mare groazã i-a cuprins pe cei care îi priveau. 12 Atunci au auzit un glas puternic din ceruri, care le spunea: „Urcaþi-vã aici!” Iar ei s-au urcat la cer într-un nor în timp ce duºmanii lor îi priveau. 13 În ceasul acela, a venit un mare cutremur ºi a zecea parte a cetãþii a cãzut ºi au pierit în timpul cutremurului ºapte mii de oameni. Iar cei care au rãmas, cuprinºi de groazã, îl preamãreau pe Dumnezeul din ceruri. 14 Al doilea „vai” a trecut, iatã, al treilea „vai” vine curând. 15 ªi cel de-al ºaptelea înger a sunat din trâmbiþã. Atunci au rãsunat glasuri puternice în cer, spunând: „Împãrãþia lumii aparþine acum Domnului nostru ºi Unsului sãu. Iar el va domni în vecii vecilor”.


Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

8 16

ªi cei douãzeci ºi patru de bãtrâni, care stãteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, au cãzut cu faþa la pãmânt ºi l-au adorat pe Dumnezeu, 17 spunând: „Îþi mulþumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, care eºti ºi care erai, cãci ai pus mâna pe puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 Naþiunile se mâniaserã, dar a venit mânia ta ºi timpul celor morþi ca sã fie judecaþi ºi sã dai rãsplatã slujitorilor tãi, profeþilor, ºi sfinþilor ºi celor care se tem de numele tãu, celor mici, ºi celor mari, ºi sã-i distrugi pe cei care distrug pãmântul”. 19 Atunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer ºi a fost vãzut chivotul alianþei lui în templul sãu. Apoi au urmat fulgere, glasuri, tunete, cutremur ºi grindinã mare. RESPONSORIUL Ap 11,15b; Dan 7,27c R. Împãrãþia acestei lumi aparþine Domnului nostru ºi Unsului sãu; * iar el va domni în vecii vecilor, aleluia! V. Împãrãþia lui este o împãrãþie veºnicã ºi toþi regii îi vor sluji ºi vor asculta de el. * Iar el. LECTURA A DOUA Din Comentariul asupra Evangheliei dupã Ioan, al sfântului Ciril de Alexandria, episcop (Cartea 4, 2: PG 73, 563-566)

Cristos ºi-a dat trupul sãu pentru viaþa tuturor Mor pentru toþi, spune Domnul, pentru a da viaþã tuturor prin mine însumi. Cu trupul meu am rãscumpãrat trupul tuturor. Într-adevãr, moartea va muri în moartea mea, iar natura umanã, care era decãzutã, va învia împreunã cu mine. Pentru aceasta am devenit asemenea vouã, adicã om din seminþia lui Abraham, pentru a fi în toate asemenea


Oficiul lecturilor

9

fraþilor. Înþelegând bine planul divin, însuºi Paul spune: Cum însã copiii au acelaºi sânge ºi aceeaºi carne, a devenit ºi el pãrtaº cu ei, pentru ca, prin moarte, sã reducã la neputinþã pe cel care avea puterea morþii, adicã pe diavol (Evr 2,14). Într-adevãr, în nici un alt mod n-ar fi putut fi distrus cel care avea puterea morþii, ºi împreunã cu el însãºi moartea, decât cu jertfa lui Cristos. Unul singur s-a jertfit pentru rãscumpãrarea tuturor, pentru cã moartea stãpânea peste toþi. Oferindu-se pe sine însuºi lui Dumnezeu Tatãl pentru noi ca ostie nepãtatã, Cristos spune în Psalmi: Jertfã ºi ofrandã nu doreºti, dar mi-ai întocmit un trup. Ardere de tot ºi jertfã pentru pãcat n-ai cerut; atunci am zis: Iatã, vin (Ps 39,7-9). Apoi a fost rãstignit pentru toþi ºi din cauza tuturor, pentru ca, murind unul pentru toþi, sã trãim cu toþii în el. Într-adevãr, nu se putea întâmpla ca viaþa în ea însãºi sã fie supusã morþii sau sã disparã prin putrezire. Faptul cã Cristos ºi-a oferit trupul sãu pentru viaþa lumii îl ºtim cu certitudine din cuvintele sale: Tatã sfânt, pãstreazã-i (cf. In 17,11). ªi din nou: Pentru ei mã sfinþesc pe mine însumi (cf. In 17,19). Mã sfinþesc, adicã: mã consacru ºi mã ofer ca ostie nepãtatã de bunã mireasmã. Într-adevãr, era numit sfânt, conform legii, ceea ce era oferit pe altar. Aºadar, Cristos ºi-a dat trupul sãu pentru viaþa tuturor, ºi astfel, a altoit din nou viaþa în noi. Dupã ce Cuvântul de viaþã dãtãtor al lui Dumnezeu a locuit în trup, l-a restabilit în binele sãu, adicã în viaþã. A stabilit cu el o comuniune inefabilã, ºi astfel, l-a fãcut pãrtaº la însãºi viaþa sa. De aceea, trupul lui Cristos dã viaþã celor care comunicã cu el. Alungã moartea de la muritori ºi stricãciunea de la cei supuºi stricãciunii în virtutea acelei puteri regeneratoare pe care o poartã mereu cu sine. RESPONSORIUL In 10,14.15b.10b R. Eu sunt pãstorul cel bun ºi cunosc oile mele, * eu îmi pun viaþa pentru oile mele, aleluia!


Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

10

V. Eu am venit ca sã aibã viaþã, ºi sã o aibã din belºug. * Eu îmi pun viaþa pentru oile mele, aleluia!

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu i-ai înnoit în apa Botezului pe cei care cred în tine. Ocroteºte-i pe cei renãscuþi în Cristos, pentru ca, biruind orice atac al Celui Rãu, sã pãstreze cu fidelitate harul binecuvântãrii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii.


Laudele

11

Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã, aleluia! Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) 145

Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta!


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

150

Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã, aleluia! Ant. 2 Ai zidit templu ºi altar în muntele tãu sfânt, Doamne, aleluia! Cântarea Înþ 9,1-6.9-11 Doamne, dã-mi înþelepciune Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea sta împotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15). 1 Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, * care ai fãcut toate prin cuvântul tãu 2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om * ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine 3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate * ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã, 4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron * ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi, 5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, † om slab ºi cu viaþã scurtã, * puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile. 6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºit între fiii oamenilor, † dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, * va fi socotit ca un nimic. 9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; * când ai fãcut lumea, ea era de faþã ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi * ºi ce este drept potrivit poruncilor tale. 10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, * ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale,


Laudele

13

ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, * ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta. 11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate † ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã * ºi mã va ocroti cu slava sa. Ant. Ai zidit templu ºi altar în muntele tãu sfânt, Doamne, aleluia! Ant. 3 Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa, aleluia! Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1

Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa, aleluia! LECTURA SCURTÃ

Rom 14,7-9

Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi, ºi peste vii. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul.


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

Ant. la Benedictus: Simon Petru a zis: Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice; ºi noi am crezut ºi am cunoscut cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Laudele

15

Ant. Simon Petru a zis: Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice; ºi noi am crezut ºi am cunoscut cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm cu bucurie pe Cristos, pâinea vieþii, care îi va învia în ziua de apoi pe aceia care iau parte la masa cuvântului ºi a trupului sãu: Dã-ne, Doamne, pace ºi bucurie! Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, care, înviind din morþi eºti Stãpânul vieþii, – binecuvânteazã-ne ºi sfinþeºte-ne pe noi ºi pe toþi fraþii tãi! Tu, care dãruieºti pace ºi bucurie tuturor celor care cred în tine, – dã-ne harul sã umblãm ca fii ai luminii ºi sã ne bucurãm de biruinþa ta! Sporeºte credinþa Bisericii peregrine pe pãmânt, – ca sã dea în faþa lumii mãrturie despre învierea ta! Tu, care, dupã ce ai îndurat multe, ai intrat în gloria Tatãlui, – schimbã în bucurie jalea celor întristaþi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu i-ai înnoit în apa Botezului pe cei care cred în tine. Ocroteºte-i pe cei renãscuþi în Cristos, pentru ca, biruind orice atac al Celui Rãu, sã pãstreze cu fidelitate harul binecuvântãrii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

16

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) 121

Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi!


Ora medie

17

123

S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 2


18 11

Sâmbãtã, sãptãmâna a III-a din timpul pascal

Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. II

12

Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtoare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTà 1Cor 15,20-22 Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªi dupã


Vesperele I

19

cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu i-ai înnoit în apa Botezului pe cei care cred în tine. Ocroteºte-i pe cei renãscuþi în Cristos, pentru ca, biruind orice atac al Celui Rãu, sã pãstreze cu fidelitate harul binecuvântãrii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A IV-A A PAªTELUI Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte.


Duminica a IV-a din timpul pascal

20

Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pacea lui Cristos sã strãluceascã în inimile voastre, aleluia! Psalmul 121 (122) Ierusalimul – cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David.


Vesperele I

21

6

Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Pacea lui Cristos sã strãluceascã în inimile voastre, aleluia! Ant. 2 Ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu, aleluia! Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu, aleluia!


22

Duminica a IV-a din timpul pascal

Ant. 3 Oare nu trebuia Cristos sã pãtimeascã acestea, ºi astfel, sã intre în gloria sa? Aleluia! Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Oare nu trebuia Cristos sã pãtimeascã acestea, ºi astfel, sã intre în gloria sa? Aleluia! LECTURA SCURTÃ

1Pt 2,9-10

Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã. Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare.


Vesperele I

23

RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Oile mele îmi ascultã glasul ºi eu, Domnul, le cunosc, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Oile mele îmi ascultã glasul ºi eu, Domnul, le cunosc, aleluia!


Duminica a IV-a din timpul pascal

24

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu stãruinþã pe Cristos, care, înviind din morþi, a nimicit moartea ºi a reînnoit viaþa: Cristoase, care eºti pururi viu, ascultã-ne! Tu, piatra pe care au nesocotit-o zidarii, ai ajuns în capul unghiului: – zideºte-ne ca pietre vii în Biserica ta! Tu, martorul credincios ºi adevãrat, întâiul-nãscut dintre cei morþi, – dã Bisericii tale harul de a da necontenit mãrturie despre tine! Tu, mire unic al Bisericii ieºite din coasta ta, – fã-ne martori ai sacramentului cununiei tale cu ea! Tu, care eºti cel dintâi ºi cel de pe urmã, care ai fost mort ºi acum eºti viu, – pãstreazã-i pe cei botezaþi credincioºi pânã la moarte, pentru a se învrednici sã ia cununa! Tu, lumina ºi fãclia cetãþii sfinte a lui Dumnezeu, – lumineazã-i pe rãposaþii noºtri, ca sã domneascã în veci împreunã cu tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sã tresalte pururi de bucurie poporul tãu, Dumnezeule, cãci i-ai reînnoit tinereþea sufleteascã. Dãruieºte credincioºilor tãi, care se veselesc acum pentru cã le-ai redat demnitatea de fii ai tãi, sã aºtepte recunoscãtori, cu speranþã neclintitã, ziua învierii lor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul

25

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire


26

Duminica a IV-a din timpul pascal

Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.


Completoriul 3

27

Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

LECTURA SCURTÃ

Dt 6,4-7

Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.


Duminica a IV-a din timpul pascal

28

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

29


24-04-2010  

V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Invitatoriul Psa...