Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A XXVIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, inimile noastre, de pãcate încãrcate, Uºureazã-le de vinã, întru marea-þi bunãtate. Varsã-n ele cu-ndurare focul dragostei divine, Rupe lanþul ce le leagã ºi înalþã-le la tine. Ne simþim pribegi în lume, fãrã þarã, fãrã casã, Dor de þarã ne frãmântã, dor de casã ne apasã. Cãlãtori pe-a vieþii mare, tu eºti patria spre care, Suspinând, dorim s-ajungem, tu eºti portul de salvare. Fericit e omul care de iubire simte sete, Tu îi dai din apa vieþii, ca sã soarbã, sã se-mbete. Cel ce ºtie cãtre tine ochii minþii sã-ºi ridice, Ca spre stâlpul de luminã, e de mii de ori ferice.


Oficiul lecturilor

3

În veºmântul de luminã, Doamne, mare-þi este slava; În cereasca-mpãrãþie a ta glorie cânta-va Cel ce inima de patimi va-ncerca sã o despoaie, Înãlþând-o cãtre tine din mizerii ºi gunoaie. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât învingãtori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 2


4

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

8

ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Ant. 2 Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. II Acum, însã, tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. 10

Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. III 18 Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu.


Oficiul lecturilor

5

19

Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, nu ne respinge la nesfârºit. V. Lumineazã-þi faþa ta asupra slujitorului tãu, Doamne. R. ªi învaþã-mã îndreptãrile tale. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Zaharia

8,1-17.20-23

Promisiunea mântuirii în Sion Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: 2 „Simt o iubire pânã la gelozie pentru Sion, îl iubesc cu o patimã aprinsã. 3 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Mã voi întoarce din nou în Sion ºi-mi voi stabili locuinþa în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va numi Cetatea Adevãrului, iar muntele Domnului oºtirilor, Muntele Sfinþeniei. 4 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Bãtrânii ºi bãtrânele vor ºedea din nou pe strãzile Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mânã, din cauza vârstei înaintate. 5 Pieþele 1


6

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

cetãþii vor fi pline de bãieþi ºi fete, care se vor juca pe strãzile Ierusalimului. 6 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Dacã lucrul acesta va pãrea imposibil în ochii supravieþuitorilor acestui popor în zilele acelea, va fi oare imposibil în ochii mei? spune Domnul oºtirilor. 7 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Iatã, eu voi elibera poporul meu din þara de la rãsãritul ºi din þara de la apusul soarelui, 8 îl voi aduce înapoi, ca sã locuiascã în Ierusalim. Ei vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor în fidelitate ºi dreptate. 9 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Întãriþi-vã mâinile voastre, cei ce auziþi astãzi aceste cuvinte din gura profeþilor, care au vorbit în ziua când s-a pus temelia casei Domnului oºtirilor, când s-a început sã se zideascã templul! 10 Cãci, înainte de aceste zile, nu era rãsplatã nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau ºi ieºeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrãjmaºului, ºi eu îi dezbinam pe toþi oamenii unii împotriva altora. 11 Acum nu voi mai face rãmãºiþei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oºtirilor. 12 Acum se fac semãnãturi în bunã pace; viþa îºi va da rodul, pãmântul îºi va da roadele ºi cerul va lãsa sã cadã roua; ºi toate aceste lucruri le voi da în stãpânirea restului acestui popor. 13 Dupã cum aþi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda ºi casa lui Israel, tot astfel vã voi mântui, ºi veþi fi o binecuvântare. Nu vã temeþi, ci întãriþi-vã mâinile! 14 Cãci aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Dupã cum m-am gândit sã vã fac rãu când mã mâniau pãrinþii voºtri, zice Domnul oºtirilor, ºi nu m-am cãit de lucrul acesta, 15 tot


Oficiul lecturilor

7

aºa, acum mã întorc în aceste zile ºi hotãrãsc sã fac bine Ierusalimului ºi casei lui Iuda. Nu vã temeþi! 16 Iatã ce trebuie sã faceþi: Fiecare sã spunã aproapelui sãu adevãrul; judecaþi, la porþile voastre, dupã adevãr ºi în vederea pãcii; 17 nici unul sã nu gândeascã în inima lui rãu împotriva aproapelui sãu, ºi nici sã nu iubiþi jurãmântul strâmb! Cãci toate lucrurile acestea eu le urãsc”, zice Domnul. 20 „Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Iatã, se vor aduna popoare ºi locuitori veniþi din cetãþile cele mari. 21 Locuitorii dintr-o cetate vor merge în altã cetate ºi vor zice: «Haideþi sã mergem ºi sã ne rugãm Domnului ºi sã cãutãm faþa Domnului oºtirilor. Vreau sã merg ºi eu!» 22 Astfel, multe popoare ºi naþiuni puternice vor veni la Ierusalim sã-l caute pe Domnul oºtirilor ºi sã se roage Domnului. 23 Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: În zilele acelea, zece oameni dintre popoarele pãgâne vor apuca un evreu de poala hainei ºi-i vor zice: «Vrem sã mergem cu voi, cãci am auzit cã Dumnezeu este cu voi»”. Zah 8,7.9a; Fap 3,25a RESPONSORIUL R. Aºa spune Domnul: Iatã, eu salvez poporul meu din þara de la rãsãritul ºi din þara de la apusul soarelui. * Se vor întãri mâinile voastre, voi, cei care auziþi în zilele acestea cuvintele prin gura profeþilor. V. Voi sunteþi fiii profeþilor ºi ai alianþei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu pãrinþii voºtri. * Se vor întãri. LECTURA A DOUA Din Tratatul asupra Evangheliei dupã sfântul Ioan al sfântului Augustin, episcop (Trat. 26, 4-6: CCL 36, 261-263)

Iatã, eu voi mântui poporul meu Nimeni nu poate sã vinã la mine dacã nu-l atrage Tatãl (In 6,44). Sã nu crezi cã este cineva atras împotriva voinþei sale: sufletul este atras de iubire. Nici nu


8

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

trebuie sã ne temem de a fi criticaþi din cauza acestor cuvinte evanghelice ale Sfintei Scripturi de cei care cântãresc cuvintele, dar sunt total incapabili sã înþeleagã realitãþile divine. Aceºtia ar putea sã obiecteze: „Cum pot sã admit cã credinþa mea este un act liber, dacã sunt atras?” Eu rãspund: „Nu este de mirare cã simþim o putere de atracþie asupra voinþei. ªi plãcerea are o astfel de putere de atracþie”. Ce înseamnã a fi atraºi de plãcere? Cautã-þi bucuria în Domnul ºi el va asculta cererile inimii tale (Ps 36,4). Aºadar, existã o anumitã desfãtare a inimii, prin care ea se bucurã de acea dulce pâine cereascã. Poetul Virgiliu a putut sã afirme: „Fiecare este atras de propria plãcere”. Aºadar, nu de necesitate, ci de plãcere, nu de constrângere, ci de desfãtare. Cu atât mai mult, nu putem spune cã este atras la Cristos omul care îºi aflã desfãtarea în adevãr, în fericire, în dreptate, în viaþa veºnicã, din moment ce Cristos este chiar toate acestea? Sau au simþurile trupului plãcerile lor, iar sufletul nu ar trebui sã le aibã pe ale sale? Dacã sufletul nu-ºi are desfãtãrile sale, cum de psalmul spune: Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale, se saturã din belºugul casei tale, tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. Cãci la tine este izvorul vieþii ºi în lumina ta vom vedea lumina? (Ps 35,8-10). Dã-mi unul care iubeºte ºi va înþelege tot ceea ce spun. Dã-mi unul care sã ardã de dorinþã, unul cãruia îi este foame, care sã se simtã pelerin ºi însetat în acest pustiu, unul care sã aspire cãtre izvorul patriei veºnice, dã-mi unul care sã experimenteze înlãuntrul sãu toate acestea, ºi el va înþelege afirmaþia mea. Dacã însã vorbesc unei inimi reci ºi insensibile, nu va putea sã înþeleagã ceea ce spun. Tu arãþi unei oi o ramurã verde ºi o atragi dupã tine. Arãþi unui copil nuci ºi el este atras ºi aleargã într-acolo unde este atras: este atras de iubire, este atras fãrã sã îndure constrângere fizicã; este atras de legãtura care leagã inima. Aºadar, dacã aceste desfãtãri ºi plãceri pãmânteºti, prezentate celor care le iubesc, exercitã asu-


Oficiul lecturilor

9

pra lor o forþã de atracþie – deoarece este mereu adevãrat cã fiecare este atras de propria plãcere – cum sã nu fie capabil sã ne atragã Cristos, care ne este revelat de Tatãl? Ce altceva doreºte sufletul mai mult, dacã nu adevãrul? De ce anume va trebui omul sã fie doritor, în ce scop va trebui sã doreascã faptul ca cerul gurii sale interne sã fie sãnãtos în judecarea adevãrului, dacã nu pentru a se hrãni cu înþelepciune, dreptate, adevãr, viaþã nemuritoare? De aceea, Domnul spune: Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, aici pe pãmânt, pentru cã ei vor fi sãturaþi, sus în cer (cf. Mt 5,6). Îi dau ceea ce iubeºte, îi dau ceea ce sperã. Va vedea ceea ce acum, fãrã sã vadã, acceptã prin credinþã. Se va hrãni cu realitatea de care îi este acum foame, se va adãpa cu realitatea de care acum înseteazã. Dar când ºi unde? La învierea morþilor, pentru cã: Eu îl voi învia în ziua de pe urmã (In 6,54). RESPONSORIUL

In 6,44.45 R. Nimeni nu poate sã vinã la mine dacã nu-l atrage Tatãl care m-a trimis. * Oricine a auzit ºi a învãþat de la Tatãl vine la mine. V. Este scris în profeþi: ªi toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu. * Oricine a auzit. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca harul tãu sã ne întâmpine ºi sã ne însoþeascã pururi, ca sã nu încetãm niciodatã de a face binele. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

10

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când falnicul soare din ceruri revarsã Potop pe pãmânt de luminã noi iar sã -nãlþãm cãtre Domnul ºi ruga ºi gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. Sã-i cerem ca limbii el frâu sã ne punã, S-o þinã departe de rãu ºi minciunã; Privirilor noastre sã punã perdele, Nimic întinat sã nu intre prin ele. Pãstreze-ne inima limpede, purã ªi mintea-nþeleaptã, cu dreaptã mãsurã, Dispuºi sã ne facã la post ºi la rugã ªi munþii mândriei din noi sã-i distrugã. Când zilele noastre vor fi sã se-ncheie, Când moartea va stinge a vieþii scânteie, Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme Cristos în lãcaºul mãririi supreme. Mãrire sã-i fie cerescului Tatã, Mãrire aducem în cânt, totodatã, ªi Fiului, celui cu dânsul de-o fire, ªi Duhului Sfânt îi cântãm preamãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune în timp de strâmtorare


Laudele

11

Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndrept��þit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne.


12

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Ant. 2 Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Cântarea

Is 66,10-14a

Mângâiere ºi bucurie în cetatea sfântã Iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastrã (Gal 4,26). 10 Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul * ºi veseliþi-vã în el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el, * toþi cei care aþi plâns împreunã cu el, 11 ca sã sugeþi ºi sã vã sãturaþi * la sânul mângâierilor sale, ca sã sorbiþi ºi sã vã sãturaþi * din bogãþiile gloriei sale. 12 Cãci aºa spune Domnul: † „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi * ºi bogãþia popoarelor ca un râu ieºit din matcã. Veþi suge ºi veþi fi purtaþi pe braþe * ºi, pe genunchi, veþi fi dezmierdaþi. 13 Cum îºi mângâie o mamã copilul, † aºa vã voi mângâia ºi eu. * În Ierusalim veþi afla mângâierea. 14a Voi veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã, * ºi oasele voastre vor odrãsli ca iarba”. Ant. Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Ant. 3 Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. Psalmul 146 (147 A) Puterea ºi bunãtatea Domnului Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, pe tine, Doamne, te mãrturisim. 1 Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este


Laudele

13

sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * îi adunã pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi. 7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie, el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. LECTURA SCURTà Rom 8,18-21 Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. În zorii dimineþii * mã gândesc la tine, Doamne! În zorii.


14

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

V. Pentru cã ai fost ajutorul meu, * mã gândesc la tine, Doamne! Slavã Tatãlui. În zorii. Ant. la Benedictus: Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Ora medie

15

Ant. Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Dumnezeu, de la care ne vine mântuirea, ºi sã-i spunem: Tu, Doamne, eºti viaþa noastrã! Binecuvântat eºti, Dumnezeule, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care, în îndurarea ta, ne-ai renãscut la o speranþã vie – prin învierea lui Isus Cristos din morþi. Tu, care l-ai creat pe om dupã chipul tãu ºi l-ai reînnoit în Cristos, – fã-ne asemenea chipului Fiului tãu. Vindecã inimile noastre rãnite de invidie ºi urã, – revãrsând asupra lor iubirea, care e darul Duhului Sfânt. Dã-le astãzi lucrãtorilor muncã, celor flãmânzi pâine, celor întristaþi bucurie – ºi tuturor oamenilor har ºi mântuire. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte-ne, Doamne, adevãrata ºtiinþã a mântuirii, pentru ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, sã-þi slujim cu credinþã ºi fãrã teamã în toate zilele vieþii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


16

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele, spune Domnul. Psalmul 118 (119),153-160 XX (Reº) Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã, * pentru cã nu am uitat de legea ta. 154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã, * dã-mi viaþã dupã promisiunea ta! 155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi, * pentru cã nu le pasã de orânduirile tale. 156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã judecãþile tale! 157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã, * dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale. 158 I-am vãzut pe cei fãrãdelege ºi m-a cuprins dezgustul, * pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu. 153


Ora medie

17

159

Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã îndurarea ta! 160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul, * toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice. Ant. Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele, spune Domnul. Ant. 2 Sã te binecuvânteze Domnul ºi sã vezi pacea în toate zilele vieþii tale. Psalmul 127 (128) Pacea casei în Domnul „Sã te binecuvânteze Domnul din Sion”, adicã din Biserica sa (Arnobius). 1 Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul * ºi umblã pe cãile sale. 2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor tale; * vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine. 3 Soþia ta va fi ca o viþã roditoare * înãuntrul casei tale; copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului * împrejurul mesei tale. 4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul * care se teme de Domnul! 5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * ca sã vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieþii tale 6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi! * Pace peste Israel! Ant. Sã te binecuvânteze Domnul ºi sã vezi pacea în toate zilele vieþii tale. Ant. 3 Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duºmanii tãi. Psalmul 128 (129) Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea


18

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Biserica vorbeºte despre suferinþele sale (sf. Augustin). 1 Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, – sã spunã asta Israel – * 2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit. 3 Cu plugul mi-au arat spinarea, * au tras pe ea brazde lungi. 4 Dar Domnul este drept, * a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor. 5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi * toþi cei care urãsc Sionul! 6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri, * care se usucã înainte de a creºte, 7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã * ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii! 8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune: † „Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã! * Vã binecuvântãm în numele Domnului!” Ant. Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duºmanii tãi. LECTURA SCURTÃ

Înþ 1,1-2

Iubiþi dreptatea, voi, care conduceþi pe pãmânt; aveþi gânduri drepte despre Domnul; cãutaþi-l cu inima sincerã, cãci el se lasã gãsit de cei care nu vor sã-l punã la încercare ºi se aratã celor care nu refuzã sã creadã în el. V. Nãdãjduieºte în Domnul ºi fã binele. R. ªi vei locui pãmântul, trãind în credinþã.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne-al luminii ºi-al zilei Stãpâne, Din ziua de astãzi puþin mai rãmâne; Când umbrele serii coboarã agale, Din nou implorãm îndurãrile tale. Aduce cu sine apusul de soare Tristeþea cea dulce a zilei ce moare. Lumina e palã ºi tot mai sãracã; În vãl de-ntuneric pãmântul se-mbracã. Priveºte, Stãpâne, din slava divinã Spre slugile tale ce þie se-nchinã; Dã oaselor noastre odihnã, Pãrinte, ªi-alungã-ne bezna cea neagrã din minte. La ceasul acestei lumini muribunde, Spre cer ni se-nalþã privirile unde Te afli tu, Doamne, mãrite ºi bune, Luminã ºi soare ce-n veci nu apune. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul, cel care cu tine-i de-o fire, ªi Duhul cel Sfânt, cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mila mea ºi scãparea mea e Domnul: în el nãdãjduiesc. Psalmul 143 (144) Pentru victorie ºi pace


20

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Mâinile lui sunt învãþate la rãzboi, cãci a învins lumea: „Însã eu am biruit lumea” (sf. Ilariu). I 1

Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie. 2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã! 7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. Ant. Mila mea ºi scãparea mea e Domnul: în el nãdãjduiesc. Ant. 2 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul. II Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. 9


Vesperele

21

11

Elibereazã-mã ºi mântuieºte-mã din mâna fiilor celor strãini, † cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 12 Fiii noºtri sã fie ca vlãstarele ce cresc în tinereþea lor; † fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, * sculptate, pentru templu. 13 Hambarele sã ne fie pline, * încãrcate cu tot felul de provizii; turmele noastre sã se înmulþeascã cu miile pe câmpiile noastre; * 14 boii noºtri sã fie viguroºi. Sã nu fie gard surpat, nici spãrturã * ºi nici þipãt în pieþele noastre. 15 Fericit este poporul care are toate acestea, * fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul! Ant. Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul. Ant. 3 S-au împlinit acum mântuirea ºi domnia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, 11,17


22

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. S-au împlinit acum mântuirea ºi domnia Dumnezeului nostru. LECTURA SCURTà Cf. Col 1,23 Rãmâneþi întemeiaþi ºi tari în credinþã ºi neclintiþi în speranþa evangheliei pe care aþi auzit-o, care a fost predicatã la toatã creatura de sub cer. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic. Domnul. V. El mã duce la pãºuni verzi, * nu voi duce lipsã de nimic. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Magnificat: Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut cu bunuri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el.


Vesperele

23

51

A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut de bunuri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm pe Cristos, lumina popoarelor ºi bucuria tuturor celor vii: Dã-ne, Doamne, luminã, pace ºi mântuire! Cristoase, lumina cea neapusã, Cuvântul Tatãlui, care ai venit sã-i mântuieºti pe toþi oamenii, – cãlãuzeºte-i pe catecumenii Bisericii tale ca sã ajungã la luminã în tine. Nu privi, Doamne, la fãrãdelegile noastre, – cãci la tine este iertarea. Tu, care ai voit ca oamenii sã cerceteze cu mintea lor tainele naturii pentru a stãpâni lumea, – fã ca ºtiinþa ºi artele sã fie îndreptate spre mãrirea ta ºi spre fericirea tuturor. Ocroteºte-i pe aceia care s-au dedicat în lume slujirii fraþilor lor, – ca sã-ºi poatã îndeplini lucrarea liberi ºi fãrã opreliºti. Doamne, care deschizi ºi nimeni nu poate sã închidã, – du-i la lumina ta pe aceia care au adormit în speranþa învierii. Tatãl nostru.


24

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Rugãciunea de încheiere Ia aminte, Doamne, la rugãciunea noastrã de searã ºi dã-ne harul ca, mergând pe urmele Fiului tãu, sã aducem rod de fapte bune întru rãbdare. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.


Completoriul

25

PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.


26

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


28

Joi, sãptãmâna a XXVIII-a de peste an

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



14-10-2010