Issuu on Google+


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XVIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Dumnezeule, cel care eºti Fiinþa necreatã, Dumnezeule, cel care ai un Dumnezeu drept Tatã, Dumnezeule, cel care ºi din unul, ºi din altul Ai purces, acum coboarã pân-la noi din tot înaltul. Fii a noastrã bucurie în momente grele, triste; Bucurie ce nu vine de la tine nu existe. Pentru noi fii mângâiere ºi izvor de orice bine, Ale noastre inimi, Doamne, dupã tine sã suspine. Tatã veºnic, îndurarea-þi peste noi acum coboarã, ªi tu, Fiule, Cuvântul, lumii dat printr-o Fecioarã, Duh Preasfânt, ne lumineazã cu lumina ta curatã, Ca din suflet sã disparã orice umbrã, orice patã.


Oficiul lecturilor

3

Tot ce poate ochiul nostru sã cuprindã ºi sã vadã E lucrarea mâinii tale; lumea este-a ta plãmadã. L-ai fãcut pe om din tinã, dându-i viaþã ce nu piere, L-ai creat din nou prin moartea-þi, dupã trista lui cãdere. Îmbrãcând, Cristoase Doamne, firea noastrã cea umilã, Suferind pe lemnul crucii, ne-ai salvat pe toþi din milã. Dragostea ce-ai arãtat-o suferind pe cruce-odatã, Ca sã-avem un loc în ceruri, înc-o datã ne-o aratã. În lãcaºul de splendoare, cu-ale sfinþilor soboare, Tu domneºti, Treime Sfântã, peste lumea trecãtoare. Contemplându-te în ceruri, orice limbã se cuvine Imn de slavã în cântare sã înalþe cãtre tine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 1


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

8

Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. II El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. 10

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. III El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16


Oficiul lecturilor

5

20

ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. V. Aratã-mi, Doamne, cãile tale. R. ªi învaþã-mã cãrãrile tale. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Osea Deºertãciunea convertirii nesincere Aºa spune Domnul: 5,14 „Eu sunt ca o leoaicã pentru Efraim ºi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; eu, da, eu voi sfâºia ºi apoi voi pleca, voi lua, ºi nimeni nu-mi va rãpi prada. 15 Voi pleca, mã voi întoarce în locuinþa mea, pânã când vor mãrturisi cã sunt vinovaþi ºi vor cãuta faþa mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la mine. 6,1 «Veniþi sã ne întoarcem la Domnul! Cãci el ne-a rãnit, dar tot el ne va vindeca; el ne-a lovit, dar tot el ne va lega rãnile. 2 Dupã douã zile, el ne va da iarãºi viaþa; a treia zi ne va învia ºi vom trãi înaintea lui.

5,14–7,2


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

3

Sã ne dãm silinþa sã-l cunoaºtem pe Domnul! Venirea lui este sigurã ca zorile dimineþii; va veni la noi ca o ploaie de toamnã, ca o ploaie de primãvarã, care face pãmântul sã rodeascã». 4 Ce-aº putea sã fac eu pentru tine, Efraime? Ce-aº putea sã fac eu pentru tine, Iuda? Iubirea voastrã este ca norul de dimineaþã, ca roua care dispare de îndatã. 5 De aceea, i-am biciuit prin profeþi, i-am nimicit prin cuvintele gurii mele ºi judecata mea va strãluci ca lumina! 6 Cãci îndurare vreau, ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. 7 Dar ei, la fel ca Adam, au cãlcat legãmântul; iatã, acolo m-au trãdat. 8 Galaadul este o cetate de nelegiuiþi, plinã de urme de sânge! 9 Grupul preoþilor este ca o ceatã de tâlhari, care stã la pândã, sãvârºind omoruri pe drumul spre Sihem; da, se dedau la miºelii. 10 În casa lui Israel am vãzut lucruri înspãimântãtoare: acolo Efraim se desfrâneazã, Israel se întineazã. 11 ªi þie, Iuda, îþi este pregãtit un seceriº, când îi voi aduce înapoi pe prinºii de rãzboi ai poporului meu! 7,1 Când am vrut sã-l vindec pe Israel, atunci s-a descoperit nelegiuirea lui Efraim ºi rãutatea Samariei, cãci lucreazã cu înºelãtorie. Înãuntru vine hoþul ºi ceata de tâlhari jefuieºte afarã. 2 ªi nu se gândesc în inima lor cã eu îmi aduc aminte de toatã rãutatea lor; faptele lor îi înconjoarã ºi stau înaintea mea!” RESPONSORIUL Mt 9,13a; Os 6,6b.4c R. Aºadar, mergeþi ºi învãþaþi ce înseamnã: * Îndurare


Oficiul lecturilor

7

vreau, ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. V. Iubirea voastrã este ca norul de dimineaþã, ca roua care dispare de îndatã. * Îndurare vreau. LECTURA A DOUA Din tratatul Împotriva ereziilor, al sfântului Irineu, episcop (Cartea 4, 17, 4-6: SCh 100, 590-594)

Îndurare vreau, ºi nu jertfã Dumnezeu nu cerea de la evrei jertfe ºi arderi de tot, ci credinþã, ascultare ºi dreptate pentru mântuirea lor. Prin profetul Osea, le expunea voinþa sa prin aceste cuvinte: Îndurare vreau, ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot (Os 6,6). Dar ºi Domnul nostru le-a dat aceeaºi învãþãturã, spunând: Dacã aþi fi înþeles ce înseamnã: Îndurare vreau, ºi nu jertfã, nu i-aþi fi condamnat pe cei nevinovaþi (Mt 12,7). Astfel, el a dat mãrturie despre adevãrul profeþilor în timp ce-i acuza pe interlocutorii sãi, nesãbuiþi ºi vinovaþi. La fel, Cristos a recomandat ucenicilor sãi sã ofere lui Dumnezeu primele roade ale creaturilor sale, nu pentru cã ar fi avut nevoie de ele, ci pentru ca ei înºiºi sã nu fie fãrã rod ºi nerecunoscãtori. Pentru aceasta, a luat pâinea care provine din lumea creatã ºi a mulþumit, spunând: Acesta este trupul meu. La fel, a luat potirul cu vin, care provine tot din realitãþile create la care aparþinem ºi noi, l-a numit sângele sãu ºi a spus cã era ofranda nouã a noului legãmânt. Biserica a primit aceastã ofrandã din mâinile apostolilor ºi o oferã, în lumea întreagã, acelui Dumnezeu care ne dã alimentele, ca prime roade ale noului legãmânt (cf. Mt 26,28). Aceastã ofrandã a fost prevestitã de Malahia, unul dintre cei doisprezece profeþi, atunci când a spus: Nu simt nici o plãcere pentru voi, zice Domnul oºtirilor, ºi nu-mi sunt plãcute nicidecum ofrandele aduse de mâinile voastre. Cãci de la rãsãritul soarelui ºi pânã la apusul lui, mare


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

este numele meu printre neamuri ºi în orice parte se aduc jertfe de tãmâie pentru numele meu ºi ofrande curate, cãci mare este numele meu între neamuri, zice Domnul cel atotputernic (Mal 1,10-11). Cu aceste cuvinte, el arãta clar cã primul popor va înceta sã mai aducã ofrande lui Dumnezeu, în timp ce în orice loc se va aduce ca jertfã lui Dumnezeu un nou sacrificiu, ºi acesta cu adevãrat curat, ºi astfel, numele sãu va fi preamãrit printre neamuri. Care alt nume este preamãrit printre neamuri dacã nu cel al Domnului nostru, prin care Tatãl este preamãrit ºi omul primeºte slavã? Dar tocmai pentru cã acesta este numele Fiului sãu ºi vine de la el (cf. Mt 1,21; Lc 1,31), el îl numeºte al sãu. Dacã un rege ar picta chipul fiului sãu, pe bunã dreptate ar numi al sãu acel tablou, pentru dublul motiv cã este al fiului sãu ºi cã l-a fãcut chiar el. Aºa este ºi pentru numele lui Isus Cristos, care primeºte slavã în toatã lumea în Bisericã. Tatãl a declarat al sãu acest nume, ºi pentru cã este al Fiului sãu, ºi pentru cã l-a imprimat el însuºi, dându-l spre mântuirea oamenilor (cf. Fap 4,12). Aºadar, numele Fiului aparþine ca propriu Tatãlui, iar Biserica aduce pretutindeni ofranda sa lui Dumnezeu cel atotputernic prin Isus Cristos. Þinând cont de acest fapt dublu, profetul a putut sã spunã pe bunã dreptate: În orice loc se aduc jertfe de tãmâie, pentru numele meu, ºi ofrande curate (Mal 1,11). Aceastã tãmâie, conform lui Ioan, în Apocalips, este o figurã a rugãciunilor sfinþilor (Ap 5,8). RESPONSORIUL

Cf. Lc 22,19.20; Prov 9,5

R. Acesta este trupul meu, dãruit pentru voi; acesta este sângele noului legãmânt, care se varsã pentru voi, spune Domnul. * Faceþi aceasta ori de câte ori îl primiþi în amintirea mea. V. Veniþi, mâncaþi pâinea mea ºi beþi vinul pe care l-am pregãtit pentru voi. * Faceþi aceasta.


Laudele

9

Rugãciunea de încheiere Fii alãturi, Doamne, de slujitorii tãi ºi aratã-le celor care te implorã bunãtatea ta nemãrginitã; ei sunt mândri sã te recunoascã drept Creator ºi Conducãtor: reînnoieºte ºi pãstreazã în ei harul tãu, ca sã-þi fie plãcuþi pururi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ochii noºtri cu uimire pot acuma sã admire Cum din somnul greu al nopþii se trezeºte-ntreaga fire. Când din nou al zilei astru în vãzduh lumina-ºi cerne, Ni se-nalþã glasul cãtre Domnul gloriei eterne. Tatã veºnic, tu prin Fiul ai creat mãreþul soare, Ca precis durata nopþii ºi a zilei s-o mãsoare. Ai dispus, fãcând lumina sã aparã, sã disparã, Dupã zi sã vinã noaptea, dupã noapte, ziua iarã. Însã tu, Cristoase Doamne, pentru noi eºti unic soare Ce n-apune niciodatã, eºti luminã orbitoare. Peste noi nicicând nu poate întunericul sã vinã Cãci ºi-atunci când este noapte tu ne-nvãlui în luminã. Printre fiii tãi, Pãrinte, te rugãm a ne socoate, De-al tãu Fiu sã ne apropii ca sã-i fim plãcuþi în toate. Duhul Sfânt sã ne-ncãlzeascã bietul nostru suflet rece Ca-n iubire ziua-ntreagã sã putem a o petrece. Amin.


10

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

PSALMODIA Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2

Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban.


Laudele

11

14

Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Cântarea

Dt 32,1-12

Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37). 1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele, ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos. 6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie,


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice; ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi. Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,


Laudele

13

5

mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. LECTURA SCURTÃ Rom 12,14-16a Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la funcþii înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste. RESPONSORIUL SCURT R. Vor tresãlta de bucurie buzele mele * când îþi voi cânta þie. Vor tresãlta. V. Limba mea va vesti dreptatea ta * când îþi voi cânta þie. Slavã Tatãlui. Vor tresãlta. Ant. la Benedictus: Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã preamãrim bunãtatea ºi înþelepciunea lui Cristos, care ne îngãduie sã-l privim ºi sã-l iubim în toþi fraþii noºtri, mai ales în cei care suferã. Sã-l rugãm cu stãruinþã: Desãvârºeºte-ne, Doamne, în iubire! Din zorii dimineþii ne amintim de învierea ta – ºi implorãm de la tine, pentru toþi, binefacerile rãscumpãrãrii. Dã-ne harul, Doamne, sã dãm astãzi mãrturie pentru tine – ºi sã aducem, prin tine, o jertfã sfântã, bineplãcutã Tatãlui.


Ora medie

15

Fã-ne sã recunoaºtem chipul tãu în toþi oamenii – ºi în ei sã te slujim pe tine. Cristoase, viþa cea adevãratã, noi suntem mlãdiþele tale: – fã-ne sã rãmânem în tine ca sã aducem roade multe spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sã te laude, Doamne, glasurile noastre, sã te laude sufletul, sã te laude ºi viaþa, ºi deoarece fiinþa noastrã este darul tãu, þie sã-þi aparþinã toatã lucrarea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el,


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf) Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu! 87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Ant. Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. 81

Ant. 2 Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu).


Ora medie

17

2

Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Ant. Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului. Ant. 3 De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit,


18

Sâmbãtã, sãptãmâna a XVIII-a de peste an

trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. 6

LECTURA SCURTÃ 1Rg 2,2b-3 Fii curajos; fii bãrbat! Împlineºte-þi datoria faþã de Domnul, Dumnezeul tãu, mergi pe cãile lui ºi pãzeºte-i toate legile, poruncile, hotãrârile ºi dispoziþiile. Astfel, vei avea succes în tot ce vei face ºi în tot ce vei întreprinde. V. Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. R. Cãci am iubit legea ta. Rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele I

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate, De-aceea, doar mâna-þi puternicã poate Ca ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace, Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace. Aduce-nserarea ºi gânduri pioase ªi dulce odihnã truditelor oase, Iar minþii repaus îºi dã fiecare Când toatã tristeþea din inimi dispare. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Din nou cãtre Domnul mãririi eterne Cu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul, Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l. Pe cel care viaþa cu har ne-o inundã Voim sã-l slãvim cu iubire profundã; ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese, Prinos sã-i aducem de imnuri alese. Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape, Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape; Credinþa aprinsã în suflet ne fie În beznã luminã, în noapte fãclie. A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l, Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl. Pãmântul ºi cerul în veci sã adoare Treimea domnind în cereascã splendoare. Amin.

19


20

Duminica a XIX-a de peste an

PSALMODIA Ant. 1 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Ant. 2 Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15).


Vesperele I

21

10

Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 6


22

Duminica a XIX-a de peste an

9

De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. LECTURA SCURTÃ Evr 13,20-21 Dumnezeul pãcii care, prin sângele alianþei veºnice, l-a readus din morþi pe Domnul nostru Isus, pãstorul cel mare al oilor, sã vã întãreascã pentru orice lucrare bunã, ca sã împliniþi voinþa lui, fãcând în noi ceea ce este plãcut înaintea lui prin Isus Cristos, cãruia sã-i fie mãrire în vecii vecilor. Amin. RESPONSORIUL SCURT R. Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Cât sunt. V. Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt. Ant. la Magnificat: Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,


Completoriul

23

49

cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Cristos s-a milostivit de poporul flãmând ºi a sãvârºit pentru el minunile iubirii sale. Amintindu-ne de ele, sã-l rugãm cu evlavie: Aratã-ne, Doamne, iubirea ta! Mãrturisim, Doamne, cã toate cele bune le-am primit astãzi de la bunãtatea ta: – sã nu se întoarcã la tine deºarte, ci sã aducã rod în inimã bunã. Luminã ºi mântuire a tuturor neamurilor, ocroteºte-i pe martorii pe care i-ai trimis în lumea întreagã – ºi aprinde în ei focul Duhului Sfânt. Fã ca toþi oamenii sã fãureascã o lume tot mai conformã cu demnitatea ei rânduitã de tine, – rãspunzând cu generozitate, sub cãlãuzirea ta, la cele mai urgente necesitãþi ale timpului nostru.


Duminica a XIX-a de peste an

24

Vindecãtorule al sufletelor ºi al trupurilor, alinã-i pe cei bolnavi, fii alãturi de cei care mor – ºi, în îndurarea ta, viziteazã-ne ºi ne învioreazã. Binevoieºte a-i numãra pe cei rãposaþi printre fericiþii din ceruri, – ale cãror nume sunt scrise în cartea vieþii. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi îndrãznim sã te numim Tatã: desãvârºeºte în inimile noastre spiritul de fii adoptivi, ca sã putem intra în moºtenirea fãgãduitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.


Completoriul

25

Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale!


26

Duminica a XIX-a de peste an

8

Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Duminica a XIX-a de peste an

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



07-08-2010