Page 1


MARÞI SÃPTÃMÂNA A XXVII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, cu a ta putere ai creat tot universul ªi-ai pus bunã rânduialã, hotãrând la toate mersul; Ziua-ntreagã e menitã muncii, dupã-a ta poruncã, Noaptea-i datã spre repaus ºi odihnã dupã muncã. Ziua, seara ºi-apoi noaptea ºi din nou în zorii zilei Înãlþãm spre tine glasul, cerºetori la tronul milei; Te rugãm cu umilinþã: ne pãstreazã mintea treazã, Cu iubire pãrinteascã peste noi mereu vegheazã. Sã muncim cu hãrnicie fãrã preget, ca o Martã, Dar de tine munca zilei nu lãsa sã ne despartã; Sã rãmânem lângã tine ca Maria, buna-i sorã, Care, stându-þi la picioare, te ascultã ºi te-adorã.


Oficiul lecturilor

3

Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Psalmul 67 (68) Intrarea triumfalã a Domnului Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea ºi a dat daruri oamenilor (Ef 4,8). I Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc * ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. 3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti, † cum se topeºte ceara în faþa focului, * aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu. 4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurie în faþa lui Dumnezeu, * se desfatã în fericire ºi veselie. 5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu, * pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori: numele sãu este Domnul, * tresãltaþi de bucurie înaintea lui! 6 Dumnezeu este tatãl orfanilor, † apãrãtorul vãduvelor, * el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt. 7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi, † el le deschide prizonierilor poarta libertãþii, * dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat. 8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu, † când pãºeai prin pustiu, * pãmântul se cutremura 9 ºi cerurile picurau ploaie 2


4

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai, * înaintea Dumnezeului lui Israel. 10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule, * moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o. 11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara pe care ai pregãtit-o în iubirea ta * pentru cel sãrac. Ant. Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Ant. 2 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. II Un cuvânt spune Domnul, * ºi sunt o armatã mare femeile aducãtoare de veºti bune: 13 „Regii armatelor o iau la fugã, * ºi femeile, acasã, împart prada. 14 În timp ce voi dormiþi prin staule, † aripile porumbiþei strãlucesc de argint * ºi penele ei au luciri de aur. 15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi, * ningea pe Þalmon”. 16 Munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, * munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului. 17 De ce sunteþi plini de invidie, voi, munþi cu vârfuri înalte, † pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº? * Domnul va locui acolo de-a pururi. 18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii, * Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt. 19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea, † ai primit în dar oameni: * chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu. 20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zi, * Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. 12


Oficiul lecturilor

5

21

Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, * Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. 22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor, * creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi. 23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi, * îi voi aduce din adâncul mãrii, 24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge, * ºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”. Ant. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. Ant. 3 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. III Apare alaiul tãu, Dumnezeule, * alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt. 26 În faþã merg cântãreþii, † în urmã muzicanþii, * iar la mijloc, fetele cu tamburine. 27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre, * binecuvântaþi-l pe Domnul, voi, cei din seminþiile lui Israel!” 28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul, † el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor, * cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali. 29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea, * confirmã, Dumnezeule, ceea ce ai fãcut spre binele nostru. 30 Pentru templul tãu din Ierusalim, * regii îþi vor aduce daruri. 31 Înspãimântã fiara din trestii, † cireada de tauri cu viþeii popoarelor: * sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint! 25


6

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie. † Vor veni mai-marii Egiptului, * Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu. 33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului, * cântaþi Domnului imnuri; 34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice, * iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic. 35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea, † mãreþia lui asupra Israelului, * puterea lui mai presus de ceruri. 36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt. † Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie. * Binecuvântat sã fie Dumnezeu! Ant. Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. V. Voi asculta ceea ce va spune Domnul Dumnezeu. R. El va rosti pace asupra poporului sãu. 32

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Timotei

3,1-16

Slujitorii Bisericii Preaiubitule, 1 este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacã cineva râvneºte episcopatul, doreºte un lucru bun”. 2 Episcopul trebuie sã fie fãrã reproº, bãrbatul unei singure soþii, sobru, înþelept, cuviincios, ospitalier, capabil sã-i înveþe pe alþii. 3 Sã nu fie beþiv, nici violent, ci sã fie blând, necertãreþ, dezlipit de bani. 4 Sã-ºi organizeze bine casa proprie, þinându-ºi copiii sub ascultare cu toatã cuviinþa, 5 cãci dacã cineva nu ºtie sã-ºi organizeze propria casã, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6 Sã nu fie de curând botezat, ca sã nu se mândreascã ºi sã cadã în condamnarea diavolului. 7 Trebuie sã aibã o bunã mãrturie ºi de la cei din afarã, ca sã


Oficiul lecturilor

7

nu cadã în dispreþul ºi în laþul diavolului. 8 Tot la fel, ºi diaconii trebuie sã fie oameni vrednici, de cuvânt, nu mari bãutori de vin, nu doritori de câºtig necinstit, 9 ci sã pãstreze misterul credinþei într-o conºtiinþã curatã. 10 Iar aceºtia trebuie sã fie mai întâi puºi la probã. Apoi, dacã sunt fãrã cusur, sã-ºi îndeplineascã diaconia. 11 La fel, ºi soþiile sã fie femei vrednice, sã nu fie calomniatoare, sã fie sobre, fidele în toate. 12 Diaconii sã fie fiecare bãrbatul unei singure soþii, sã-ºi conducã bine copiii ºi casele proprii, 13 pentru cã cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste ºi mult curaj în credinþa care este în Cristos Isus. 14 Îþi scriu acestea sperând cã voi veni în curând la tine, 15 dar dacã întârzii, sã ºtii cum trebuie sã te porþi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana ºi temelia adevãrului. 16 ªi, fãrã îndoialã, mare este misterul evlaviei: Cel care s-a arãtat în trup a fost justificat în Duh, a apãrut îngerilor, a fost predicat printre pãgâni, a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie. RESPONSORIUL Fap 20,28; 1Cor 4,2 R. Vegheaþi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, * ca sã pãstoriþi Biserica lui Dumnezeu pe care ºi-a dobândit-o prin sângele Fiului sãu. V. Ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. * Ca sã pãstoriþi. LECTURA A DOUA Începutul Scrisorii cãtre creºtinii din Tralle a sfântului Ignaþiu de Antiohia, episcop martir (Adresa; nr. 1, 1 – 3, 2; 4, 1-2; 6, 1; 7, 1 – 8, 1: Funk 1, 203-209)


8

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Vreau sã vã avertizez ca pe niºte fii preaiubiþi Ignaþiu, numit ºi Teoforul, cãtre Biserica sfântã iubitã de Dumnezeu, Tatãl lui Isus Cristos, care se aflã în Tralle, în Asia, ºi care, aleasã de Dumnezeu ºi vrednicã de el, are pace în trup ºi în suflet prin pãtimirea lui Isus Cristos, speranþa noastrã, aºteptând sã învie în el. O salut în plinãtatea spiritului, conform uzanþei apostolice, ºi-i doresc tot binele. ªtiu cã aveþi sentimente nobile ºi sunteþi tari în încercare, nu din oportunism, ci datoritã unei educaþii care a devenit ceva natural în voi. Mi-a spus acestea chiar episcopul vostru, Polibiu, atunci când a venit la Smirna prin voinþa lui Dumnezeu ºi a lui Isus Cristos. El s-a bucurat împreunã cu mine, cel înlãnþuit pentru Isus Cristos, ºi am putut sã contemplu, în persoana sa, toatã comunitatea voastrã. Primind prin el dovada bunãvoinþei voastre conform lui Dumnezeu, i-am adus slavã Domnului pentru cã v-am gãsit, aºa cum ºtiam deja, imitatorii sãi. Voi sunteþi supuºi episcopului ca lui Isus Cristos ºi, de aceea, nu trãiþi conform oamenilor, ci conform lui Isus Cristos care a murit pentru noi. Crezând în moartea lui, voi scãpaþi de moarte. Este necesar ca, aºa cum faceþi deja, sã nu faceþi nimic fãrã episcop ºi sã fiþi supuºi ºi colegiului prezbiteral ca apostolilor lui Isus Cristos, speranþa noastrã, pentru a fi gãsiþi în comuniune cu el. Este necesar ca ºi diaconii, slujitori ai misterelor lui Isus Cristos, sã fie acceptaþi de toþi în toate: ei nu sunt slujitori ai mâncãrurilor sau bãuturilor, ci ai Bisericii lui Dumnezeu, ºi, de aceea, trebuie sã stea departe de orice pãcat ca de foc. Toþi sã-i respecte pe diaconi ca pe Isus Cristos; sã-l cinsteascã, mai ales pe episcop, care este chipul Tatãlui, ºi pe preoþi ca pe senatul lui Dumnezeu ºi adunarea apostolilor. Fãrã ei nu se poate vorbi de Bisericã. Sunt sigur cã acestea sunt sentimentele voastre în acest sens. În persoana episcopului vostru am primit ºi continuu sã am la mine imaginea dragostei voastre: modul sãu de a


Oficiul lecturilor

9

se comporta este o mare învãþãturã, iar delicateþea sa, o putere. Dumnezeu se manifestã în multe moduri spiritului meu, însã sunt atent când vorbesc despre aceasta, pentru a nu mã pierde, cãzând în laudã deºartã. Chiar acum trebuie sã mã tem mai mult; nu intenþionez sã-mi aplec urechea la laude. Cei care mã laudã mã biciuiesc. Desigur cã doresc sã sufãr, însã nu ºtiu dacã sunt vrednic. Nerãbdarea mea nu se aratã celor mai mulþi, însã mã chinuieºte fãrã încetare. Am nevoie de umilinþa cu care se învinge principele acestei lumi. Vã implor, nu eu, ci iubirea lui Isus Cristos: hrãniþi-vã numai cu învãþãtura creºtinã sãnãtoasã ºi staþi departe de orice iarbã strãinã, care este erezia. Aceasta se va întâmpla dacã nu vã veþi lãsa umflaþi de orgoliu ºi nu vã veþi despãrþi de Isus Cristos, Dumnezeu, ºi de episcop, ºi de poruncile apostolilor. Cel care stã în altar este curat; însã cel care stã afarã este necurat. Cu alte cuvinte: oricine face ceva fãrã episcop, colegiul preoþilor ºi diaconi nu acþioneazã cu o conºtiinþã curatã. Nu cã aº fi întâlnit la voi aceste lucruri: însã vã scriu pentru a vã pregãti dinainte, ca pe niºte fii preaiubiþi. Ef 4,3-6; 1Cor 3,11 RESPONSORIUL R. Strãduiþi-vã sã menþineþi unitatea Duhului în legãtura pãcii; este un singur trup ºi un singur Duh, dupã cum aþi ºi fost chemaþi la o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre; * este un singur Domn, o singurã credinþã, un singur Botez. V. Nimeni nu poate sã punã o altã temelie în afarã de cea existentã, care este Isus Cristos. * Este un singur Domn. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, în iubirea ta nesfârºitã, tu dãruieºti celor ce te implorã mai mult decât


Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

10

meritã ºi doresc; te rugãm, revarsã mila ta asupra noastrã: elibereazã-ne conºtiinþa de tot ce o neliniºteºte ºi dãruieºte-ne ceea ce nu îndrãznim sã-þi cerem în rugãciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aurora tuturora dã o veste, ºi anume Cã rãsare mândrul soare ºi curând apare-n lume, Cã-ºi aratã faþa-ndatã, ºi cu raza lui cea sfântã, Tot pãmântul, luminându-l, în culori îl înveºmântã. O, Cristoase, din vecie strãluceºte-a ta splendoare; Nu e soare care are raze mai strãlucitoare, Te implorã-n astã orã fiii tãi; tu fã-i sã-i scalde În luminã cristalinã ale tale raze calde. Eºti Cuvântul, eºti ªtiinþa, eºti a Tatãlui oglindã; Din eterna-nþelepciune ai lãsat sã se desprindã ªi în lume sã coboare, o fãrâmã, o scânteie, Ca s-atragã mintea noastrã ºi luminã sã ne deie. Fã s-aparã ºi-n afarã cã fiinþa ne e plinã De-al tãu har, de-a ta iubire, cã ne naºtem din luminã. În cuvinte ºi în fapte sã nu-þi fim nicicum tãgadã, Însã toþi în viaþa noastrã doar pe tine sã te vadã. Adevãr, sinceritate sã avem mereu pe buze. Dã tãrie minþii noastre ca sã poatã sã refuze


Laudele

11

Cu curaj ºi fãrã teamã viclenia ºi minciuna, Sã putem purta în inimi bucuria totdeauna. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare, Ca ºi þie Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu. Psalmul 84 (85) Aproape este mântuirea noastrã Când a coborât Mântuitorul pe pãmânt, Dumnezeu a binecuvântat pãmântul sãu (Origene). 2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, * i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob. 3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, * i-ai acoperit toate pãcatele; 4 þi-ai potolit toatã indignarea * ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale. 5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi! 6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, * vei þine mânie din generaþie în generaþie? 7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, * pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine? 8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta * ºi dã-ne mântuirea ta. 9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; † el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi * ºi celor care se întorc la el din toatã inima. 10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el * ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru. 11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni, * dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa;


12

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

12

adevãrul va rãsãri din pãmânt * ºi dreptatea va coborî din ceruri. 13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea * ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale. 14 Dreptatea va merge înaintea lui * ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale. Ant. Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu. Ant. 2 Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Cântarea

Is 26,1-4.7-9.12

Imn dupã o biruinþã asupra duºmanului Zidul cetãþii are douãsprezece pietre de temelie (Ap 21,14). 1 Avem o cetate puternicã; * Domnul a ridicat spre mântuirea noastrã ziduri ºi întãrituri. 2 Deschideþi porþile ºi va intra un popor drept, * care pãstreazã credinþa. 3 Hotãrârea lui este neclintitã; * îl vei pãstra în pace, pentru cã ºi-a pus speranþa în tine. 4 Puneþi-vã speranþa în Domnul întotdeauna, * pentru cã Domnul este stâncã veºnicã. 7 Drepte sunt cãrãrile celui drept; * în faþa celui drept tu netezeºti calea. 8 Pe calea judecãþilor tale te aºteptãm, Doamne, cu speranþã; * numele tãu ºi amintirea ta sunt dorul sufletului nostru. 9 Sufletul meu te doreºte în noapte, * ºi duhul, înlãuntrul meu, tânjeºte dupã tine. Când judecãþile tale se vor arãta pe pãmânt, * locuitorii lumii vor învãþa dreptatea.


Laudele 12

13

Dã-ne, Doamne, pacea, * cãci tu împlineºti toate lucrãrile noastre.

Ant. Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Ant. 3 Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã. Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28). 2

Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele. 5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului. Ant. Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã.

LECTURA SCURTÃ

1In 4,14-15

Noi am vãzut ºi dãm mãrturie cã Tatãl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. Oricine mãrturiseºte cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rãmâne în el ºi el în Dumnezeu.


14

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeul meu, ajutorul meu, * în el voi nãdãjdui. Dumnezeul meu. V. Scãparea mea ºi eliberatorul meu, * în el voi nãdãjdui. Slavã Tatãlui. Dumnezeul meu.

Ant. la Benedictus: Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.


Laudele

15

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Cristos, care ºi-a dobândit un popor nou prin sângele sãu, ºi sã-l rugãm cu stãruinþã: Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu! Cristoase, regele ºi rãscumpãrãtorul nostru, ascultã glasul Bisericii tale care te laudã la începutul acestei zile: – învaþ-o sã preamãreascã fãrã încetare maiestatea ta! Cristoase, speranþa ºi tãria noastrã, în tine ne încredem – ºi nu vom fi nicicând fãcuþi de ruºine. Priveºte la slãbiciunea noastrã ºi grãbeºte-te sã ne vii în ajutor, – cãci fãrã tine nimic nu putem face. Adu-þi aminte de cei sãraci ºi pãrãsiþi, pentru ca aceastã zi sã nu le fie o povarã, – ci mângâiere ºi bucurie. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, toate câte le-ai creat sunt bune ºi frumoase. Dã-ne harul sã începem cu bucurie, în numele tãu, aceastã zi ºi sã o împlinim în fapte de iubire faþã de tine ºi faþã de fraþii noºtri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

16

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iubirea este plinãtatea legii. Psalmul 118 (119),97-104 XIII (Mem) 97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne, * toatã ziua meditez la ea. 98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei, * pentru cã întotdeauna sunt cu mine. 99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei, * deoarece cuget la învãþãturile tale. 100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii, * pentru cã pãzesc îndrumãrile tale.


Ora medie

17

101

Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului, * pentru a pãzi cuvântul tãu. 102 Nu mã abat de la judecãþile tale, * pentru cã tu însuþi mã înveþi. 103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele! * Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale, * de aceea urãsc orice cale a minciunii. Ant. Iubirea este plinãtatea legii. Ant. 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe care ai câºtigat-o de la început. Psalmul 73 (74) Plângere pentru devastarea templului Nu vã temeþi de aceia care ucid trupul (Mt 10,28). I De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? † Pentru ce s-a aprins mânia ta * împotriva turmei pãºunii tale? 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, * pe care ai câºtigat-o odinioarã, de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta, * de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa. 3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºit, * duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº! 4 Potrivnicii tãi au scos rãgete în mijlocul templului tãu. * În locul semnelor noastre ºi-au pus însemnele lor. 5 Ca unii ce ridicã securea * într-un desiº de codru, 6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane * porþile sale. 7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº; * au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt locuinþa numelui tãu. 1


18

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

8

Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”; * au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeu din þarã. 9 Semnele noastre nu le mai vedem, † nu mai e nici un profet * ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când. 10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul? * Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit? 11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi, * de ce þii nemiºcatã dreapta ta? 12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri strãvechi, * cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului. Ant. Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe care ai câºtigat-o de la început. Ant. 3 Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta. II Tu ai despicat marea cu puterea ta, * ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape. 14 Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, * le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii. 15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie, * tu ai secat râuri veºnic curgãtoare. 16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea, * tu ai creat luna ºi soarele. 17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului, * vara ºi iarna tu le-ai orânduit. 18 Adu-þi aminte: † duºmanul l-a insultat pe Domnul * ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu. 19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale, * viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã. 20 Ia aminte la legãmântul tãu, † cãci toate colþurile ascunse ale þãrii * au devenit cuiburi ale violenþei. 21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine, * cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu. 13


Vesperele

19

22

Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta; * adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua. 23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi, * larma duºmanilor tãi, care creºte mereu. Ant. Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta. Dt 15,7-8 LECTURA SCURTÃ Dacã vreunul dintre fraþii tãi ar ajunge sãrac în vreuna dintre cetãþile tale, sã nu-þi învârtoºezi inima ºi sã nu-þi închizi mâna, ci sã-þi deschizi mâna înaintea fratelui tãu sãrac ºi sã-i dai împrumut potrivit cu nevoia care îl apasã. V. Tu asculþi, Doamne, dorinþa celui sãrac. R. Tu îi întãreºti inima ºi-þi pleci urechea spre el. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, în marea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi, prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cu-a ta vrere ºi putere, Doamne, ai rostit cuvântul ªi-au ieºit din nefiinþã marea, cerul ºi pãmântul.


20

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Ai mai dat apoi poruncã apelor sã se separe ªi ai despãrþit pãmântul punând apelor hotare. Au umplut apoi pãmântul, potrivit voinþei tale, Gâze, pãsãri de tot soiul, fel de fel de animale; Flori pe câmpuri rãsãdit-ai, cu puterea-þi suveranã, Plante, arbori plini de roade, sã serveascã pentru hranã. Dar fiinþa cea mai scumpã dintre toate-n lume, iat-o, Cum pãcatul a ucis-o ºi-n pustiu a transformat-o! Dã-i din nou sãmânþa vieþii, stânca inimii i-o-nmoaie, Ca din nou sã înfloreascã, dã-i a lacrimilor ploaie. De iubire ºi de grijã tu ne dai atâtea semne; Fã ca ele la iubirea cãtre tine sã ne-ndemne. Nu lãsa sã ne înºele vraja forþelor obscure Care vor, cãzând în rele, bucuria sã ne-o fure. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul stã împrejurul poporului sãu. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1

Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire.


Vesperele

21

4

Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Domnul stã împrejurul poporului sãu. Ant. 2 Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine. 2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã!

4,11


Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

22 5,9b

Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. LECTURA SCURTÃ

Rom 12,9-12 Iubirea sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã de bine, iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii. Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi de Duh, slujiþi Domnului. Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul tãu, Doamne, * dãinuie în veac. Cuvântul. V. Din neam în neam adevãrul tãu * dãinuie în veac.

Slavã Tatãlui. Cuvântul. Ant. la Magnificat: Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


Vesperele

23

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu a statornicit poporul sãu în speranþã. De aceea, sã-l aclamãm cu bucurie: Tu, Doamne, eºti speranþa poporului tãu! Îþi mulþumim, Doamne, cã ne-ai îmbogãþit în toate, prin Cristos: – în tot cuvântul ºi în toatã ºtiinþa. Dumnezeule, în mâna ta sunt inimile celor puternici: dãruieºte conducãtorilor de state înþelepciunea ta, – pentru ca, adãpându-se din izvorul gândurilor tale, sã-þi fie plãcuþi în cuget ºi în faptã. Tu le dai artiºtilor har sã înfãþiºeze frumuseþea ta prin talentul lor: – revarsã, prin operele lor, raze de speranþã ºi de bucurie asupra lumii.


24

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Tu nu îngãdui sã fim ispitiþi peste puterile noastre: – întãreºte-i pe cei slabi ºi ridicã-i pe cei cãzuþi. (Tu, Doamne, eºti speranþa poporului tãu!) Tu ai fãgãduit, prin Fiul tãu, cã oamenii vor învia la viaþa veºnicã în ziua de apoi: – nu uita nicicând de aceia care s-au despãrþit de trup. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre îndurarea ta, Doamne, rugãciunea noastrã de searã ºi sã coboare asupra noastrã binecuvântarea ta, ca astãzi ºi totdeauna sã ne învrednicim de darul mântuirii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,


Completoriul

25

ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.


26

Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

8

Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a LECTURA SCURTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Marþi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

28

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


05-10-2010  

V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Invitatoriul IMNUL Slavã...

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you