Issuu on Google+


dragoste cu acordul părinților

bogdan federeac

Editura Feed Back, Iași, 2012 2


I. cântece de adormit și de trezit clara

3


femeia nu trebuie cântată cu fluier de lut nici la vioară cu strune din coada lui pegas descântă şi cântă-i cu buze fierbinţi plăcile de marmură îngălbenite de vreme până se ridică norii şi se închide a ploaie.

stau pe un morman de gânduri colcăie – le auzi

preavizul despărţirii două trenuri nu aleargă unul spre celălalt pe aceaşi linie

ar trebui să vorbim despre cum e să fii bărbat să nu ţi se rupă apa când ai o idee genială

cu puterea cuvântului în mână te crezi măturător de suflete şi uiţi să ai grijă de tine eşti mai obosit decât o curvă între buci

într-o zi or să mă recunoască domnişoarele pe stradă or să întoarcă privirea şi-or să strige el e textierul ce a lăsat borţoasă literatura!

4


ţi-am ucis frumuseţea devin criminal ţi-am devorat frumuseţea din priviri până ce-am ţesut o pânză în jurul feţei [o pânză, reţine, nu un giulgiu] dar voi ştiţi una e coconul unui fluture altceva e coconul unui păianjen.

5


dintr-un alt decalog să nu iubeşti! femeia te macină, te macină, te macină, se ramifică şi te macină, te ma... de prea multă iubire ai să putrezeşti ascultă-mă iubirea te macină, te, te, te... iubirea e cancer, femeia nu-i o pastilă pe care s-o iei regulat -o regulezi când o iei

6


s-a dat frâu liber la frumuseţe e mai ceva ca banii şi goliciunea e murdară perversă o să te plictiseşti, îţi spun şi-ai să mă strigi dumnezeule în fiecare seară mă cauţi pe sub pătură un picior, un deget, două nu-l poţi cuprinde pe dumnezeu pe mine da!

7


în gerul de sâmbătă noapte căutam să fur timpul altora nimic mai mult

credeam

că în gerul de sâmbătă noapte e straşnic nu îl poţi invinge gândeam

știam de pe la ştiri de pe la prieteni toată lumea ştia de el doar eu nu credeam că o să ajungă

în crâşmă uiţi tot măcar o noapte din şapte îţi cauţi timpul ascuns între coapsele pline ale femeilor îl răpeşti cu ultima picătură de bere de pe buze flămânde

în gerul de sâmbătă noapte a spus o poveste credeam ca prostul că tace când el vuieşte de zici că geme îţi ridică părul 8


şi-ţi place nu îl eviţi eşti beat deja ca un dumnezeu ce eşti ai lumea la picioare chiar dacă afară nu-i nimeni strigi şi cazi într-un somn în gerul de sâmbătă noapte e superb!

9


punct şi virgulă sau despre cum să mori fără să fi făcut facultate copacul ce creşte deasupra capului ridică braţele de crezi că se pregăteşte de zbor variantă bucata de lemn ce creşte deasupra capului se dezmorţeşte îşi ridică braţele pe lângă corp face două mişcări de înviorare sau se pregăteşte să planeze.

10


îmbătrânim Clara, îmbătrânim tot mai des opreşti în faţa magazinelor cu hăinuţe pentru copii, nici nu îmi amintesc de când nu am cântat sub duş, puştanii de liceu nu te mai fluieră când te plimbi singură pe stradă, nu mai am timp să gândesc ce s-ar întâmpla dacă forţele care susţin cerul ar îmbătrâni şi ele

11


o noapte lungă cât şapte luni te-ai aştepta să-ţi povestesc cu cine m-am tăvălit aseară cum a fost cu cine m-am îmbătat dacă am fumat sau dacă m-am spart nu am futut nimic nici măcar o labă nu am ieşit nu am băut e sec de dragul tău de dragul vostru m-am internat în bibliotecă şi am scris.

12


trac, track-uri trac

părinte, părinte, mai pune mâna pe un cuţit şi dă jos crusta cum ai răzui un bilet loto păcate, păcate, să cadă păcate şi tu, părinte, să nu te simţi slab fără ele! ===================================

track

când arunci şi ultima ancoră a vasului în valuri şi realizezi că lanţul e prea scurt, e firesc să te comporţi ca un nefu ştiind că rătăcirea va continua ====================================================

trac 1

pe independenţei tinerii merg pe independenţei tineri abia merg pe independenţi tinerii plutesc şi bulevardul pluteşte sub ei şi blocurile atârnă de nori şi pământul respiră zgomotos prin crăpăturile bulevardului ==========================================

track 1

Să te scalzi în momente de fericire, bucurie şi iubire cum se scaldă o pietricică într-un râu de munte, mereu rostogolindu-se dintr-o parte în alta, de la fericirea mică (mai ştii„cartea mică a micilor bucurii”?) la cea intensă, pură... Clarei şi în speranţa unui fum ======================================================

trac 2

vreo trei pitici şi o femeie – sau mai multe – Îmi joacă sârba pe circumvoluţiuni ================================

track 2

există ceva mai efemer decât sentimentul de iubire: ideea, ideea primă, neştiută decât de tine; sfânt e lucrul încrustat pe un suport, litera scrisă sau comunicată unui prieten ======================================================

trac 3

mi s-au lungit mâinile cu două peturi de bere cum părul protejându-ţi vertebrele mângâie creştetul copilului al cărui sânge îţi usucă pielea şi îţi adânceşte ridurile

13


================================ rewind

de data asta nu are nume nu există câteva zile, un pachet de ţigări început, cinci ouă, un pate şi jumătate de pâine feliată ar mai fi câteva nopţi nedormite, cafea băută pe la vecini, câteva zile până îmi găsesc de lucru, ani puţini, multe amintiri, o blondă tăcută cocoţată pe un frigider pe balcon la etajul patru şi un coleg de cameră care doarme de optişpe ore o pauză şi câteva poeme bune ratate un buric ce adună cât mai multe scame şi aceaşi blondă care nu schiţează un gest măcar ===========================================

track 3

viaţa de poet are mai puţine calorii decât o masă copioasă =====================

trac 4

să luăm douăzeci, douăşunu de picături scurse între un ochi închis şi un obraz rece, ne mai trebuie încă pe atât să organizăm un prânz, ne râmâne un pat gol – putem spune am avut o zi în care nu am fost flămânzi ===========================================

track 4 uneori sângele continuă să curgă - îşi schimbă numele. L-ai putea privi în ochi ca pe un fiu ştiind că şi-a ales altă identitate? ================================================= trac 5

în cele din urmă nu mai mănânci, munceşti şi uiţi că uneori pipeta cu lacrimi trebuie lăsată să curgă. Ai putea fi tată, alegi poezia. ======================================================

repeat

întinzi pe şiret secvenţe din viaţă faci un nod a. ai obţinut o brăţară / un colier b. povestea continuă (pentru că ai ales să faci fundă, nu nod)

14


c. artă postmodernă d. secvenţele – mărgele se izbesc => cântec ================================================

track 5 îngerii duc măturile în sus şi în jos, îţi curăţă urmele de paşi de pe stradă, ăla gras de îşi aprinde o ţigară priveşte sticla de vodcă goală ca şi cum spre ea duce paşii, o clară mică şi jucăuşă, beată mai frumoasă ca vârfurile aripilor lui, o clara singură şi speriată, ascunsă în spatele unor măşti făurite în vase de argint, fierte în sânge pur ca seara în care am cunoscut-o. vedeam şi atunci îngeri, jucau leapşa prin părul ei, îmi alungau picăturile de transpiraţie, o făceau să tremure, mă făceau să simt, să vorbesc ============================================ varianta mp3 de clara de sub trepte mi-este dor, de nervi, de draci, de aşteptări, de palme trase de tine, de ea, de mine de-atunci, copil fără cap, no more future! it’s enough! revin în carapace, mă joc de-a psihopatul îmi rup neuronii încercând să-ţi recreez imaginea nu pot, nu vreau să fii plecată să mi se îngroaşe venele cât te aştept, să mi se lungească braţele căutând să te ajungă ==================================== trac 6

Clara. Iluzia perfectă. Clara: metoda de a deziluziona minţile necoapte. Se recomandă uitarea ei Într-un sertar prăfuit al memoriei.

15


Clara: se serveşte în doze mici, minimum de trei-patru ori pe zi, cel puţin o dată noaptea, câte cinci-zece minute. Dă dependenţă. Taie pofta de mâncare, cauzează palpitaţii, sevraj, ură pe ceilalţi, fumat, beţii, ierburi şi trip-uri cu umbra ei prezentă. ======================================================== track 6 intruşii din viaţa mea, din viaţa ta ne-au ros pe dinăuntru, ne-au acaparat ================ view file info În condiţii de stres, într-o sală în care ceilalţi sunt examinaţi de Frau alt+3 Agache, Clara îşi face simţită prezenţa. S-a strecurat adânc în cap şi joacă sârba pe neuronii dormiţi trei ore noaptea trecută. În braţe nu o pot strânge, afară nu o pot da; o las să curgă în vene până în vârful degetelor şi învârtind stiloul, o închid pe hârtie.

16


Iubire, Clara, iubire Bulevardele înghit zilnic milioane de paşi scăpaţi de oameni decoloraţi. Într-o zi, găurile de canal vor erupe, râurile de paşi vor acoperi asfaltul. Un pas şi încă unul şi tot aşa, până la Clara. Clara, Clara, nu-mi spune că îl mai iubeşti pe Zeus... Fato, deschide ochii: Zeus zace îngropat în prundişul conştiinţei tale, l-am ucis din gelozie. Renunţă, naibii, la zei, iubirea lor e canceroasă! Nu poţi pipăi fantasmele, pe mine da. Câteodată, când mă săruţi, îţi pocneşte maxilarul mă simt de parcă l-aş săruta pe Robocop. De câteva zile, nu ne mai sărutăm, nu ne strângem în braţe, degetele nu se mai ating, liceenii te fluieră pe stradă în timp ce te opreşti în faţa magazinelor cu hăinuţe pentru copii. Teoretic ne întâlnim într-un vis din care lipseşte frigul şi raţiunea, dar dormim în fiecare seară în paturi separate de străzi cu nume ciudate. Paşii mei m-au îndreptat spre paşii tăi, căutând ceva din perfecţiune, nu zidul ce te înconjoară sau zeii ce se sprijină de el. Un nume de zeu dacă mai pomeneşti, vorbind de iubire, jur că scot o cărămidă de la baza zidului. Oamenii au nevoie de iubire, nu de zei.

17


cântec surd e timpul să pleci şi nu ţi-ai făcut bagajele, nu te-am strâns în braţe nu mi-am dat pantofii cu cremă nu voi face nimic din ce te-ai aştepta decât să te dezamăgesc. ### îţi spuneam poveşti pe care le mestecai dinainte să spun "gata" poveşti cu un copil tare bătrân şi singur, un copil dement dar foarte fain şi singur tu îl numeai omuleţul tare fain şi singur era mereu singur este şi acum şi nu-ţi poate povesti un basm cu zâne când el nu a crezut în zâne, feţi-frumoşi care poartă şapte capete de balaur pieptănate în loc de cravată. el este singur şi deseori nu poate povesti cum ai lui l-au construit să fie aşa. nu te poate strânge în braţe dacă tu îi zâmbeşti. tu pleci, oricum el este singur, îţi va simţi lipsa cum un personaj din poveştile sale singurătate, cum un poet alcoolul în sânge, gudronul în plămâni. nu ţi-ai făcut bagajele, pleci cu mâinile în buzunar, fără bilet cum el nu cumpără cărţi, nu citeşte, doar trăieşte, în sinea lui cuvinte împletite în poveşti. pantofii zac sub pat la fel de prăfuiţi ca ieri, ca mâine, ca dezamăgirea ei.

18


### rămâne întrebarea: de unde atâta singurătate în el când timpul spune că ea trebuie să plece şi nu o poate dezlipi de poveştile lui?

19


Clara: give it up Clara s-a risipit. Fum în cameră nu mi-a rămas aroma, urmele de ruj au intrat în cană, ceață și cafea împrăștiată give it up! ți se șoptește, give it up! citești pe telefon, give it up! răsună în creier, nu poți renunța rădăcinile înfipte într-o noapte de noiembrie, decembrie sau beție - nu mai contează. Ți se retează aripa strâmbă, tot ce-ai strâns și tot ce ai primit dispare la rostirea blestematului give it up! Dacă nu ai fi bărbat ai lăsa o lacrimă dar ești ce ai rămas, copil îmbrăcat cu haina largă pentru un singur suflet. Cusăturile hainei strigă: te clar cla clara aaaaaaaaaaaaaaaaaaa

20


II. dragoste cu acordul părinČ›ilor

21


Când pleci tricourile încă miros a tine Când pleci, se opreşte ninsoarea, bag toate fularele împletite de mary în dulap până la noua iarnă. Iarna veche e iarna în care vinul fiert miroase a tavernă indiferent unde îl bei, puloverele şi tricourile miros mereu a tine, timpul se opreşte şi ceasul ticăie doar să fie în acelaşi ritm cu bătăile inimii. Când bătăile inimii accelerează ceasul nu mai face faţă şi muţeşte. Atunci îmi pierd cuvintele şi mă scufund în sentimente, uneori în tine, alteori în amintirea ta. Când pleci, soarele răsare după zile bune de hibernare şi prin copaci roiesc piţigoi, sticlele de vin se golesc una câte una până ce sângele are gust dulce-acrişor ca buzele tale muşcate cu nesaţ câteodată. Când pleci îmi amintesc că în colţul camerei este o icoană în jurul căreia păianjenii şi-au ţesut pânza. Tu ai făcut să ningă pentru mine şi nu mai trebuie să port pe umeri asemeni unei arme stativul: ţi-am învăţat toate cântecele pe de rost, până şi sforăitul noaptea şi respiraţia îngreunată de astm şi paşii tăi apăsaţi coborând treptele de lemn. Când strig Clara! întinzi mâna spre geam cu arătătorul îngălbenit de tutun să văd că afară ninge, ceasul de pe perete încă ticăie, cafeaua dă în foc şi tu, înfrigurată, te îndrepţi spre canapea. De când ai plecat, nu mai cred în albul zăpezii, nici în amarul sângelui: zăpada e tot mai roşie, sângele e alb ca vinul din sticlele ce se golec una câte una, tricourile şi puloverele încă miros a tine dar canapeaua e goală.

22


Ţi-am învăţat toate cântecele pe de rost şi dacă m-au auzi, te-ai tăvăli de râs când îţi imit sforăitul, respiraţia îngreunată de astm sau paşii apăsaţi coborând treptele de lemn. Iarna veche e cea în care tot vinul miroase a tavernă, iar când se opreşte ninsoarea şi tricourile încep să miroase a transpiraţie, realizez că ai plecat.

23


Poem extensibil Toate iubirile adevărate au fost trăite, așteaptă să fie scrise, nu desenate pe nisip. O pereche de craci pe care nu le-ai văzut nici în vise te așteaptă în dreptul ușii. Când vei ajunge acasă vei da peste un câine alb ce ronțăie copănele de îngeri, resturi de la cina lui de taină. Îți va vorbi cu pietre în loc de dinți și șerpi în gură. Nu îl poți fugări și da, am reușit să-mi mușc o ureche! Nu e deloc cald, cuvintele se izbesc și crapă în creier. O femeie fără vene și o lume cu cerul de oglindă, atât mai lipseau.

24


Kein Minnesang Împreunez degetele două cîte două hai trei, ajung la cîte patru, cinci şi degetele mi se termină brusc. Am o singură palmă ce continuă o singură mână. Braţul îl simt apendice pornit din stern şi izvor de rugăciune eşuată dinspre suflet spre pământ.

25


Fabrica de vise s-a transformat în azil Bătrânul mi-a spus că oraşul mă fură, că voi uita de iubită şi de mine că nu-mi va mai picura poezie prin sânge va alerga alcoolul. Bătrânul ţi-a spus că într-o zi vei pleca iar eu, în singurătatea asta perpetuă, departe, voi fi răpit de oameni, tu vei rămâne cu visul. Tu, cea care rămâi cu visul, îi răspunzi încrezătoare că visul se naşte din joacă dar cocoloşit de trăirile frumoase a doi copii se transformă într-un fluture colorat şi-i acoperă, ferindu-i de singurătate şi durere. Visul e acelaşi pentru amândoi, altcineva îl creează şi ni-l dă gata ambalat. Ne ascundem în el cu rândul, acum tu, acum eu acum eu îţi veghez somnul, acum tu dormi zgribulită şi te acoperi cu visul folosit pe post de pătură. Şi când te trezeşti începi un monolog pe care îl sfârşeşti aşa: mereu trăim din visare la ce a fost sau ce va fi să fie. Astăzi nu visăm, trăim, pe străzi nu mai întâlneşti bătrâni, azilurile au înlocuit fabricile de vise şi trebuie să pui cap la cap amintiri prăfuite şi trăiri opace să-ţi asiguri somnul liniştit şi căldura în nopţile de iarnă.

26


3 în 1 (in a weekend) * realul e un scurt metraj filmat la studiourile din buftea în care uşile nu se mai deschid fără să scârţie. peste groapa plină de suflete s-a turnat benzină şi s-a dat foc aprinde clipa! şterge urmele paşilor îngerilor – aduc necazuri semănăm ca două picături: eu bere, tu nectar tragem peste noi aripa unui corb să ne încălzim şi ieşim din aria vizuală a ochiului ** m-am săturat să vă aud poveştile, pe mine nu mă ascultă nimeni e prea târziu nu-i vorba de regrete doar satisfacţie şi bucurii ascunse. mâine îţi vei scoate sufletul la o plimbare, în lesă să vadă pădurea cu arborele înalt în care ştreangul dansează ca o viperă bengaleză pe ritmul lent al vântului nebun iar tu, ca sfat îţi zic, trebuie să mai laşi loc de o virgulă, dacă ai ceva de spus aşteaptă, gândeşte mai bine şi apoi continuă... (addenda) păşesc pe aceeaşi cărare solul e alonecos acoperit cu muschi ridic privirea spre oglindă nimic din ce mă aşteptam clopotele bat iar a mai murit un personaj din povestea pe care uneori seara uit să o mai trăiesc.

27


W. classic din ’48 Ca-n fiecare seară, te plimbi prin parc, cu părul curgând pe spate prelungire mâna nopţii cu paşi înceţi desenând valsuri te refugiezi de senzorii retinei pregătiţi să te imortalizeze. Îngerii gravaţi pe bucăţi de argilă cenuşie şlefuite se sfărâmă la trecerea mersului tău, şi se lasă mâncaţi de furnici flămânde cărora din pântec le ies câte trei perechi de aripi – una pentru îngeri una pentru ele însele şi o pereche de aripi ţesute din praf pentru tăcerea mersului tău.

28


ţi-am promis un vis alb acvila izgonită din privire ţi-a rupt ultimele trei coaste care îţi mai închideau sufletul vrei cuvinte simple şi un fior o urmă de sentiment să te facă să tresari să plângi noaptea când singură străbaţi fonoteci virtuale împiedicându-te de balade pe care nimeni nu ţi le-a dedicat primeşti iubire cu pipeta dacă ar mai fi o seringă ţi-ai sparge venele de dragul unui epitaf gravat pe suflet ca frunzele ce se aştern în parc un vânt rece te ridică din vârful degetelor învârţi şerpi ce ies călare pe segmente de amintiri ţi-ai frânt trecutul abia conturat în douăzeci de ani în umbra unui alb mai dens decât voalul ce-ţi coboară genele minţi oglinda ce-o ţii în mâna stângă şi continui să fumezi unvisdecolorat te mint şi eu mai arunc o mână de tăcere peste tabloul învechit iluzia frumoasă în care crezi valorează mai mult decât visul alb cu a cărui cerneală încet te scriu

29


Singurătate de împărțit Nu trebuie să fii alături pentru a-ţi simţi mâna cum mă călăuzeşte sau şoaptele dulci rostite când îmi încurc paşii. Împărţim singurătate în doi: tu acolo cu perna ta, eu aici cu jumătatea mea de singurătate caldă, goală şi mirosind a tine. (În fiecare noapte, în loc de rugăciune rememorez unul din cântecele tale, câteodată mă încurc, uit şi reiau până ce fiecare sunet pe care îl scot îți imite versul) Termin ritualul, caut un fir din părul tău rătăcit printre tricourile mele, îl ascund între cearceaf şi pernuţa veche să îl pot găsi dimineaţa înfăşurat în jurul încheiturii cătuşă. Atât de multă singurătate de împărţit, ai crede că toţi bătrânii s-au ascuns, toţi bătrânii şi-au pierdut singurătatea lor veche venind între noi. Am rămas cu singurătatea nouă, cea pe care o împărţim jumi-juma Şi nu se mai termină.

30


Dragoste cu acordul părinţilor Tu înger copil prost mă înfiori nu te pot atinge nu! te-am creat cred pot Mi-am plimbat degetele prin srum să-ţi conturez viitorul, mă vei înţelege. Amanta nopţilor azi simt nevoia să te părăsesc. Ţi-am zidit în trup aripile. Eşti presus de iubire dincolo de cuvinte pentru ceilalţi o iluzie. Fantasmele mele ţi-au coborât cerul sub picioare să-ţi îndrepţi paşii spre ele. Eşti cea mai frumoasă poezie şi nu te pot îmbrăţişa.

31


Cântecul nopţii Mai strângi la piept perna aceea veche? Au ieşit penele din ea cum mi-au răsărit riduri pe inimă. Uneori noaptea sufletul transpiră pentru câteva clipe cu tine, tu zaci în pat, transpiri de răceală, te ridici cât să îţi faci un ceai şi să fumezi o ţigară, mereu e ultima, mereu e ultima noapte când strângi la piept perna aceea veche, dar penele nu au ieşit din ea, ai cicatrici pe suflet în locul lor, în locul acela dureros care îţi aminteşte că trăieşti deşi stai ziua şi noaptea la pat, e locul care aşteaptă să fiu umplut când tu îl laşi să se vindece singur. Răceala nu îţi trece cu ceaiuri şi ţigări, cum nici singurătatea strângând la piept perna veche.

32


Cântec de miercuri Pentru ea am coborât din Nord ca Orfeu în Infern, abia știindu-i cântul, fără liră, fără auz pentru că îndrăgostiții surzesc când uită de ceilalți sau își rod unghiile să nu mai zgârie pereții camerei de 2 x 2 în care stau. Din fotoliul de acasă îmi pare că am lumea la picioare cum am Vama la degetul mic – 1, 2, 3, 4, e abia al cincilea deget, aș putea avea mai mult de o Vamă. Dar am două picioare când sunt singur, am câte cinci degete când sunt liniștit și nu am o Vamă nici pentru câte fețe am. Mă simt sărac cu două picioare cu câte două degete, cu o singură față, cu fruntea brăzdată de două riduri, cu gropița din bărbie acoperită de firișoare de păr numite generic de către mine cioc. Sunt sărac de câte ori le enumăr, sunt sărac și când descopăr, în pat, că am patru picioare, când palma mi se îngroașă număr câte zece degete încâlcite la mână, când dimineața, la cafea și țigară, tușesc pe două voci, sunt sărac fără tine!

33


Imagini dintr-un Amsterdam fumegând Credeam că l-am inventat pe Adi cu tot cu înjurături şi poeme geniale până să se ridice din cuvinte să-şi clădească femeie după femeie cum nici Dumnezeu nu ar fi reuşit cum nici aleile din Copou nu au proiectat existenţă după existenţă scursă între două picături de ouzo şi sirop de tuse cu păcatul de a fi regretat tot ce s-a putut regreta şi se va putea multe generaţii de tineri se vor îndrăgosti şi intru în cofetărie să tai câteva felii de realitate stop-cadru lovitură bună de karate nu ai ce privi în jur doar sunete şi culori prietenii zâmbesc din icoane poleite cu tot felul de prafuri cu fum în jurul capetelor grele păşeşti dintr-un an în altul te izbeşti în toate personajele personalităţile despre care ai citit sau nu din veacuri pe care doar ţi le imaginai e prima dată când duci de unul singur un proiect atât de lung ce nu sfârşeşte, ce nu se sfârşeşte oricât ai încerca să iubeşti sau să treci la un alt regim alimentar de la vise timide la ceva din nou palpabil şi amsterdam fumegând într-o scrumieră.

34


fals jurnal arheologic între doi sâni două beţii două fumuri de ţigară două nopţi nedormite două palme strânse două partide de sex grăbite doi ochii roşii două jointuri două prostii două zile la serviciu două zile de foame două partide de poker două plimbări doi pumni ce se pregătesc să lovească ultima căzătură şi şi acolo se naşte poezia

35


Requiem for a Wednesday night Degetele lui Al curg pe clape în cascade ce îţi îmbată sufletul te fac să crezi că nu meriţi să ai urechi "Bună, mă numesc Van Gogh şi un cântec mi-a muşcat urechea..." Frunzăresc amintiri, le iau între degete, suflu, le scutur de praf asta da; asta nu; asta da; asta... o bag în buzunar, seamănă cu o cheie, poate descuie uși necunoscute. Ridic rareori privirea să-mi văd reflexia în vre-o străină să o îmbrăţişez, să-i muşc buza şi o ureche să-mi clădesc între molari femeia perfectă; mai fur de la tinerele de pe stradă cîte o cosiță și o fărâmă de sân mai iau o gură de Irish Kiss și înghit în sec femeia creată Nasc, la un moment dat te voi naşte și ne vom putea iubi toată ziua și o parte din eternitate exact ca în poveștile creionate de mine într-o seară de miercuri beat fiind de nostalgie.

36


Blestemul şi povestea ultimei beţii ora 13:00 deasupra trosnesc crengi roase de cari: îngeri obezi încep să plouă din veneţii iluzorii cupluri obosite se retrag în carapace ţipând de moarte îşi fardează obrajii cu pene roase la vârf şi înnegrite şi monolog trist: el s-a stins, să ne aprindem o ţigară

ora 2:oo iadu e pe scenă nu pe pământ, ne cântă, falsează şi îşi dă foc ghitării iar noi dansăm cuvintele stoarse din caietul cu versuri izbite pe podea ne îmbătăm, ne luăm în braţe, resuscităm vremuri biblice când toţi eram uniţi printr-un blestem ce voi îl numiţi azi poezie.

37


a.p.-uri nu îţi pot vorbi decât despre janicul meu obicei de a cerşi iubire că de pâine sunt sătul. încerc să creez un dialog va veni şi ziua în care vom da nas în nas nimeni nu îşi va cere scuze până nu ne înjurăm minute în şir ca apoi să avem motiv să mergem la o cafea bineînţeles că vei cere lapte, un plic de zahăr în plus şi până a prinde contur momentul vreau să cutreer străzi - prin baruri, parcuri şi tramvaie să rămân umilul cerşetor al unei doze de iubire. de pâine sunt sătul.

38


M.T.W. - Tuesday's gone cerul se lasă peste noi bucată de carne bolnavă din această lungă noapte de martie aşezată peste capetele noastre corolate de fumul ţigărilor şi sufletele înfipte în piept mărţişor şi câinele ce ne-a lătrat ca apoi să ne lingă degetele sunt vise ridicate din iarbă plutind şi acoperind distanţa dintre noi citind din maiakovski pe-o bancă rece din copou.

39


MTW 1 (more than words) pe buze îţi strivesc ultimul sărut ca petalele unei flori culeasă prea devreme. mă îmbăt cu iluzia parfumului furat de pe voluptutea lor, mă las îmbrăţişat – prind aripi să-l gâdil pe dumnezeu de-un picior. mi le rup de neputinţă. să cobor iadurile – fuck, mă izbeşte sunetul paşilor tăi întorşi pe coridor! mă îngreunează lacrimile din colţul ochilor ce-ţi răcoresc obrajii îmbujoraţi şi rătăcesc privirea pustie, căzută ceaţa păcătoasă îmi apasă capul; abia de reuşesc un pas -e al meu, chiar indecis şi orb, cu el calc nesimţit pe trotuar urma uscată de propriile lacrimi.

40


MTW 2 (more than words) când te iubesc nu pot scrie dacă nu te-aş iubi nici nu aş avea motiv când te regăsesc mereu sub alte chipuri şi corpul îţi este într-o continuă schimbare mă simt nelegiuit, amant al propriilor fantasme (îndrăgostit de muza cu o mie de chipuri) dacă le-aş avea pe toate într-o lună, în douăzeci de ani aş deveni atât de plictisit încât aş fi sedus de ideea morţii era o după-amiază de vară târzie, ora 16:35, când mi-am pierdut speranţa. a doua zi: stomacul gol şi capul prea greu să mai stea pe umeri drept şi fluturi mahmuri îmi evadau prin urechi.

41


parastasul cuvintelor (divagatia sentimentalia) abia acum e ora 14:00, vreau să te aştept la colţul căminului. mereu uit că nu vei veni sau nu mă aştepţi nimic nou sub pietre acelaşi nisip, doar spleen şi mâinile ce-mi transpiră [nu pot scrie] capul bubuind a bass inima accelerând de la 0 la 100 în mai puţin de 3 secunde respiraţia sacadată -toate aşteaptă un bloof de proporţii nu mă pot concentra, cuvinte nu am să-ţi spun somnul mă sufocă, scrijelesc foi pe masa tavernei ca un efect, radu ţipă că nu are chef azi aud doar vocea ta sigură, de nervi tremurând şi lacrima ce ţi-a căzut pe covor: „de ce naiba când întâlneşti persoana perfectă nu o poţi iubi ?!” ecou în transformare, sânii tăi lovindu-se de pieptul meu în fiecare zi de ieri te-am văzut dormind – păreai înger imagini, flash-uri -nu mai vin în cămin seara asta. noapte bună! trei pachete de ţigări în patru ore dureri de cap acutizate apa pe care o aşteptam la robinet înainte de ora 16:00 -primeam doar nisip şi toate divagaţiile mele împletite total greşit

42


cu dulcegării -nu aveam de unde şti că pe dulceaţa din fructele iubirii mucegaiul se formează atât de repede! îţi zâmbesc acum a ironie tu îmi răspunzi dezamăgită agitat, nefericit – nu trebuie să îţi pese ţie, nefericrea mea să fie fericirea ta prin necunoaştere de cauză şi umbra pe care ţi-o ştiam se pierde definitiv pe culoar. am asociat sufletul cu mintea - de fapt, e un complex: întâi inima mă chinuie, durerile de cap sunt obişnuite pauză. inspir.nu pot. ţip tu unde naiba te ascunzi în mine?

43


moartea se îmbracă din s.h.-uri poate nu m-am afundat destul în patimile tinereţii şi de aceea ceva din imaginea lui a rezonat în mine ca o coardă izbită rece de un basist. dimineţile se scurg din venele frunzelor tu le-ai numi nervuri eu nervi de toamnă de azi pe mâine tălpile se mai rod şi ochii se mai limpezesc. cafeaua e tot mai amară iar clara rămâne unul din visele arhivate pentru clipa în care îţi vezi toată viaţa şi nu ştii dacă e să mănânci popcorn şi să aplauzi sau să închizi ochii.

44


Divagaţii Gândurile mucegăite sunt mai criminale decât ştirile protv de la ora 5 şi nu-şi trădează emoţiile pe sub detectoare de minciuni aşa cum o fac îngerii când se bălăcesc în nori ştii, i-am văzut deunăzi pe preşedinţii marilor state adunaţi în jurul unei mese de poker au fumat iarbă şi-au băut ca porcii pân-au căzut de pe scaune şi au început să spună bancuri porcoase...

45


Ultima gură de aer hai să lăsăm deoparte beţiile, fumatul and others, bunică-miu a murit la 71 de ani de cancer pulmonar. când a hotarât că-i gata, a cerut să fie decuplat de la aparatul de oxigen, s-a întors pe-o parte si a început să cânte un cântec de adormit, cândva copiii, acum durerea din noi. să fii dependent de aer e natural, să nu îti fie de ajuns cel ce te încojoară, duce la moarte. şi a iubit-o pe bunică-mea 48 de ani şi a iubit-o mult, cât să facă 7 copii care s-au iubit mult şi i-au făcut nepoţi care iubesc mult, unii i-au dăruit strănepoţi, cei pe care i-a cunoscut se jucau cu masca de oxigen şi îi trăgeau drenele. în agonie vroia să fumeze şi frate-miu, mai mare, îi întindea o ţigară neaprinsă la care batrânul se uita lung şi refuza: şi ce, crezi că voi fuma? nu vreau să mor; am văzut-o, e urâtă şi nu am vrut să o iau de mână când m-a invitat la dans cu masca mamai-tii la nunta noastră. când a refuzat să ne vorbească mai mult despre îngeri, moarte şi dumnezei pe care o viaţa întreagă i-a pomenit cu du-te-n dumnzeii mă-tii! ne-am dat seama că îngerii există, îngerii veghează din cer, nu dintre noi, de pe pamânt.

46


arpegii totul se schimbă pe cerul săveniului se formează cei mai frumoşi nori tu porţi ăn ochi cerul azi eşti sfântu petru tu hotărăşti cine are dreptul la o bucată de cer sau nu străzile necirculate se subţiază ca venele înţepate de prea multe ori oraşul prinde riduri pe blocurile socialiste şi lasă peste balcoane ca mărgelele bunicii: eu am ştiut mereu că nu-s perle, dar ea amăgindu-mă îmi hrănea curiozitatea un suflu nou lipseşte arăt penibil întinzându-mi zâmbetul pe faţă ca pe-o mască de care oricum mă pot lipsi.

47


fragmentarium când nu ne mai ajung degetele să ne facem cruce şi lumânări pentru a străbate întunericul sfărâmăm zei din lut şi ne hrămin cu cioburi

48


din nou, divagaţii dacă nu ai chef să lupţi pune umărul la înfrângerea raţiunii ///lasă totul în urmă de parcă nu s-a întâmplat nimic și speră la ceva mai bun speră până mori încearcă să lungeşti clipa nu grăbi momentul toţi murim nu-l căuta nu te lăsa găsit joacă-te viaţa-i ludus ludi nu ai ce pierde trebuie doar să te obişnuieşti să ştii cum să întorci tabla de joc să te indice pe tine mereu învingător ///ştii, nu căuta ceva în care să crezi cu adevărat (vei obişnui să te ridici după ce iei câteva căzături dureroase ce-ţi lasă numeroase cicatrice) preţuieşte ce ai câteva lucruri doar treci pe lângă ele nu le mai întâlneşti [romanii nu au fost proşti ştiau ei ce ştiau: carpe diem! traducere liberă: aprinde clipa! şi nu o lăsa să se stingă] priveşte în jur trăim într-o lume în care domină nebunia şi dragostea nu mai sunt motive să ne ascundem bolile toţi au ceva imprevizibil, imperfecţiune secunda ce te aşteaptă nepregătit la colţ surprize... nu simţi diferenţa e o linie trasată subţire, întrerupt ca de obicei te-am purtat până la porţile iadului şi înapoi nu te-am putut aduce.

49


k o 3D am vrut să-ti spun că te iubesc dar nu am putut şi atunci am mers acasă şi am scris o poveste scurtă cu groază sau de groază nu mi-aş putea aminti şi trebuia să o citeşti trebuia să ştii că eu te iubesc dar nu pot să-ţi spun asta direct şi că povestea aceea de groază îngloba dragostea mea eu nu mai am încredere în cuvinte dar cred în tăcerea lor.

50


rătăciri ne-ai fugărit, Doamne, pe toţi de lângă tine ca apoi să ne aduni pe toţi în jurul tău toţi tânjim după casa noastră, locul pe care nu l-am văzut şi pentru care ne vom pierde identitatea. e atât de îndepărtată, Doamne; casa ce ne aşteaptă încât uneori ne pierdem speranţa pe lungul drum ne pierdem cu totul într-un ocean de amărăciuni şi acasă nu mai ajungem...

51


nu mănânc şi nu dorm acelaşi eu şi maniera mea insuportabilă. furtună care ne îngroapă într-un sicriu neîncăpător chiar nu mai contează e la fel de personal ca atunci când eşti înjurat de mamă textul acesta se vrea acea mână de ajutor uneori satisfacţie care să te scoată din starea de căcat în care te afli eşti la fel de slabă ca înainte să te îngraşi -am reuşit să te fac să mai zâmbeşti te rog, şterge puţin obiectivul webcamului acu nu-ţi văd ochii noaptea nu o văd pe sor-ta când face sex dar ţie-ţi aud lacrimile „i wish i could be close to you” iar gândurile mele fredonează „so close nomather how far” pot să zic suntem pe aceaşi lungime de undă dar prindem posturi diferite de data asta nu am înţeles nimic nici noapte bună nu am avut nici un sărut cerşit nu am câştigat nici ploaia la cărţi în loc de motto, vorbele lui Rzv: RzV SyW: ce mai aştepţi RzV SyW: eu nu am mai scris de o lună RzV SyW: şi încerc să evit RzV SyW: e ca la labă RzV SyW: când îţi dai drumu RzV SyW: păi curge frate

52


jertfă am să dezbrac de pe mine toate basmele şi-am să-mi las venele să sângereze personaje; povestea vieţii tale e prescura cu care trebuie să-ţi hrăneşti semenii.

53


Eden Eden nu ar fi un bărbat care să iasă în evidenţă dacă i s-ar cunoaşte trăsăturile feţei şi-a luat caii în buzunarul de la piept aşteaptă ploaia noastră cea de toate zilele spre a călari până ajunge în starea aceea (de știi tu...) şi de acolo până pe lună nu trebuie decât să respire, el nu păşeşte inima e un animal închis în trupul lui Eden ca o atracţie la circul de stat, zgomotul pe care il face sperie şi visele întunericului a început să plouă, azi ne luăm rămas bun de la Eden.

54


când emoticonurile cunosc cel mai bine sentimentele nu noi cuvintele noastre se îndrăgostesc şi televizoare cad de la etajul patru te privesc printr-o sticlă goală să realizez ce pierd noaptea când tu dormi singură şi tristă pe-un pat de spital iar dimineaţa râzi cu copiii din salon faţa ta nu ar exista fără zâmbet nici bere fără alcool e axioma pe care unii încearcă să o demonstreze nici mările din jurul pupilelor nu ar exista fără lacrimile ce le curăţă iubind fără permis categoria A pe două picioare culegi momente de tăcere şi ţeşi o tăcere mai mare cu care te înveleşti în nopţile de toamnă când emoticonurile au obosit înaintea cuvintelor

55


șah-mat mâna ei ridicată în semn de pace se lăsă peste trupul meu grea cât o noapte fără geacă îţi lipsesc oasele şopteşti, îţi lipsesc. cenuşa lor stă bine într-o tăietură superficială pe inimă -nu a sângerat, eşti mai rece ca mâna mea o lacrimă măcar, una nu ai îndrăznit să verşi, mereu te plângi, dar niciodată nu ai fost văzut plângând. jucătorul va veni şi va muta nebunul de lângă regină într-o zi poate într-o clipă visul se va desface ca o ţesătură de proastă calitate la final, spânzurat de semnul întrebării, nebunului i se ia identitatea e alungat din propriul regat fără a-şi lua un cal, turnurile par a-l păzi -până unde -până când norii plini de sentimente s-au adunat deasupra tablei de joc: „la noapte are să plouă” grăbeşte-ţi mutarea, ceasul ticăie, 5 minute şi realitatea deconspirată de vis va ceda. nimeni nu ştie ce v-a urma, poate nebunul.

56


Cuprins I.

cântece de adormit și de trezit clara

ţi-am ucis frumuseţea...................................................................................................................... 5 dintr-un alt decalog ......................................................................................................................... 6 în gerul de sâmbătă noapte............................................................................................................. 8 punct şi virgulă .............................................................................................................................. 10 sau ................................................................................................................................................. 10 despre cum să mori fără să fi făcut facultate ................................................................................ 10 îmbătrânim Clara, îmbătrânim ...................................................................................................... 11 Iubire, Clara, iubire ........................................................................................................................ 17 cântec surd .................................................................................................................................... 18 Clara: give it up .............................................................................................................................. 20

II.

dragoste cu acordul părinților

Când pleci tricourile încă miros a tine ........................................................................................... 22 Poem extensibil ............................................................................................................................. 24 Kein Minnesang ............................................................................................................................. 25 Fabrica de vise s-a transformat în azil ........................................................................................... 26 3 în 1 (in a weekend) ..................................................................................................................... 27 W. classic din ’48 ........................................................................................................................... 28 ţi-am promis un vis alb .................................................................................................................. 29 Singurătate de împărțit ................................................................................................................. 30 Dragoste cu acordul părinţilor....................................................................................................... 31 Cântecul nopţii .............................................................................................................................. 32 Cântec de miercuri ........................................................................................................................ 33 Imagini dintr-un Amsterdam fumegând ........................................................................................ 34 fals jurnal arheologic ..................................................................................................................... 35 Requiem for a Wednesday night ................................................................................................... 36 Blestemul şi povestea ultimei beţii ............................................................................................... 37 a.p.-uri ........................................................................................................................................... 38

57


M.T.W. - Tuesday's gone ............................................................................................................... 39 MTW 1 ........................................................................................................................................... 40 (more than words)......................................................................................................................... 40 MTW 2 ........................................................................................................................................... 41 (more than words)......................................................................................................................... 41 parastasul cuvintelor ..................................................................................................................... 42 (divagatia sentimentalia) ............................................................................................................... 42 moartea se îmbracă din s.h.-uri .................................................................................................... 44 Divagaţii ......................................................................................................................................... 45 Ultima gură de aer ......................................................................................................................... 46 arpegii ............................................................................................................................................ 47 fragmentarium .............................................................................................................................. 48 din nou, divagaţii .......................................................................................................................... 49 k o 3D ............................................................................................................................................. 50 rătăciri ........................................................................................................................................... 51 nu mănânc şi nu dorm ................................................................................................................... 52 jertfă .............................................................................................................................................. 53 Eden ............................................................................................................................................... 54 când emoticonurile cunosc cel mai bine sentimentele ................................................................. 55 șah-mat .......................................................................................................................................... 56

58


Dragoste cu acordul parintilor - Bogdan Federeac