__MAIN_TEXT__

Page 1

opinii

6

Prin dezastrul pădurilor din Apuseni

Bogdan Brânzaş expert în comunicare

Î

n afară de meseria mea am o pasiune, munţii. Neapărat acoperiţi cu brazi şi, dacă se poate, să fie Apusenii. Natura îmi oferă multă linişte, aer curat şi un miros de răşină care uneori mi se pare mai bun decât oricare parfum, iar eu profit de acestea cât pot. Anul acesta m-am plimbat destul de mult prin munţii mei favoriţi, Apusenii. Am bătut aceşti munţi cu piciorul de mic copil, iar unele zone le cunosc mai bine decât pe propriul buzunar. Deunăzi am colindat timp de câteva zile într-o zonă destul de largă, Beliş, Poiana Horii, Vârful Negru, Muntele Mare, Padiş, Măguri Răcătău, Someşul Rece, Valea Ierii, Blăjoaia, Dumitreasa, Dobruş, Budureasa. Locuri frumoase, forme de relief destul de line, neagresive, tipice Apusenilor, acoperite de păduri relativ tinere, marea majoritate până în 60 de ani. Dacă în alţi ani am constat, că de obicei, o oarecare dezordine şi nepăsare în exploatarea lemnului din pădure, obişnuită aş zice în ultimii 20 de ani, anul acesta am rămas absolut siderat în fata dezastrului. Peste tot, fără exagerare, zăcea lemn tăiat, stivuit sau aruncat, proaspăt tăiat sau lăsat acolo de ani întregi, crengi, trunchiuri, urmele de căruţă sau TAF erau omniprezente, pete de ulei şi motorină, anvelope aruncate, cursuri de apă răscolite de utilaje, poieni sau păşuni pline de resturi lemnoase şi rumeguş. Repet, sunt obişnuit cu aceste urme ale exploatării şi delăsării, însă la un nivel mult mai jos. Anul acesta însă dimensiunea dezordinii şi risipei, a urmelor civilizaţiei şi exploatării au fost la un nivel nemaintâlnit. Când spun dezordine şi risipă, sunt în pană de cuvinte, nu găsesc altele mai potrivite, care să reflecte ce am văzut. Al doilea fapt a fost că drumurile forestiere erau pur şi simplu înţesate cu stive de trunchiuri tăiate, de camioane grele de transport, de TAF-uri care trăgeau lemnul din pădure, de oameni care tăiau cu drujbele şi de micii „antreprenori" cu căruţa şi cu calul. Al treilea aspect al dezastrului a fost vârsta arborilor tăiaţi. Nu sunt cel mai mare specialist în silvicultură însă de

atâta vreme de când bat munţii şi pădurile reuşesc să identific cam câţi ani are un brad sau un molid. Marea majoritate a lemnului tăiat, fie în stive, fie încărcat în camioanele de transport nu avea mai mult de 50 de ani. Unii arbori erau chiar şi mai tineri, 30-40 de ani. La un popas de odihnă am discutat cu câţiva oameni din zona Poiana Horii. Poveştile lor m-au dat gata la propriu, din două motive. Primul, deoarece unii dintre ei chiar păreau îngrijoraţi de dimensiunea dezastrului şi chiar mi-au indicat locuri în care pădurile pur şi simplu au dispărut rămânând munţii decopertaţi. Am văzut acele locuri, deja îmi erau familiare, un exemplu bun şi facil de văzut sunt zonele

Peste tot, fără exagerare, zăcea lemn tăiat, stivuit sau aruncat, proaspăt tăiat sau lăsat acolo de ani de zile, crengi, trunchiuri, urmele de căruţă sau TAF erau omniprezente, pete de ulei şi motorină, anvelope aruncate, cursuri de apă răscolite de utilaje, poieni sau păşuni pline de resturi lemnoase şi rumeguş limitrofe Măguri Răcătăului. Al doilea motiv a fost reversul primului, oameni ai locului care nu erau deloc îngrijoraţi şi care spuneau că pădurea se regenerează singură, că de-aia există pădure ca să mănânce şi ei ceva, că „n-ai tu treabă, domnu'". Al patrulea aspect al dezastrului a fost delăsarea cu care erau aruncate şi împrăştiate peste tot nu doar deşeurile de lemn, anvelope, uleiuri şi motorină, ci grămezi de PET-uri şi gunoaie. Nu cunosc cauzele a ceea ce se întâmplă, doar constat şi sunt extrem de îngrijorat. Şi mai cred că, dacă nu se face ceva, dacă oamenii nu iau atitudine, dacă nu se aplică măsuri, dezastrul va continua până când Apusenii vor fi lipsiţi cu totul de pădure şi vor deveni o groapă de gunoi. Cineva mult mai priceput decât mine în tainele legislaţiei silvice îmi spunea că este suficient să se aplice Codul Silvic, aşa cum este el acum şi să se planteze. Mult.

notă către cititori Transilvania RePoRTeR va publica în paginile sale scrisorile primite de la cititori cu referire la orice subiect care serveşte nevoilor de informare ale comunităţii. Fragmente din viaţa dumneavoastră, experienţe personale, fotografii sau lucrări de artă, toate îşi pot găsi locul în cuprinsul ziarului nostru. Adresa noastră este str. Republicii nr. 107, Cluj-Napoca, România. Ne puteţi contacta pe e-mail: redactia@transilvaniareporter.ro sau la numerele de telefon: 0264.504.868 sau 0730.712.328. Joi, 19 iulie 2012 - Transilvania REPORTER

fotografii realizate de alex Bogdan PoP - zona turistică Padiş

Profile for Branzas | Consultants and Designers

Opinie Transilvania Reporter  

Despre dezastru padurilor din Muntii Apuseni

Opinie Transilvania Reporter  

Despre dezastru padurilor din Muntii Apuseni

Advertisement