Page 36

(urmare din pag. 35)

Deodată intră Baleone în cameră şi când secratara ridică privirea, Barleone se apropie cu gâtul gros întins ca un revolver şi-o izbi în faţă cu o scrumieră masivă de cristal. -Nu am nevoie de pinul tău, curvă. Mi-ai spart casa, târâtură, putana, zise încă odată izbind cu sete aruncând în aer o şuviţă de sânge ca un gheizer. Izbi încă o dată şi încă o dată, şi izbiturile se auziră sec, înfundate, în tot hotelul până în sala de conferinţe în care încă mai aşteptau asociaţii Waldorf. -Vă spun tot ce vreţi, spuse directorul financiar tremurând. Ştiu eu pinul cardului. -Ne mai trebuie un user şi o parolă din contul de business. Scrie-le pe foaia asta. -Da don Barleone, sigur… făcu repede contabilul încercând să-şi controleze respiraţia, privind urmele de creier de pe pantaloni şi de pe cămaşă. Barleone îi făcu semn lui Grotto să-i taie legăturile să poată scrie. -V-am dat tot ce mi-aţi cerut don Barleone, zise contabilul după ce îi întinsese hârtia cu datele cerute. Acum, vă rog mult, lăsaţi-mă să ajung acasă. -Sigur că, da. Marco te rog condu-l pe domnul contabil. -Si, făcu Marco ridicându-şi scurt revolverul cu amortizor şi aplicându-i un glonte în frunte, lăsându-l pe contabil în prăbuşire cu capul pe spate, aproape decapitat, aruncând în peretele imaculat o jerbă grea de sânge. Ajuns în sala de conferiţe, Barleone puse scrumiera masivă de cristal pe masă. Câteva picături de sânge se prelinseră de pe muchia dură. -Eu mi-am făcut averea cu mâinile mele, zise deodată Barleone. Nu-mi plac facturile. Eu sunt de modă veche. Eu vreau să facem totul temeinic cu semnătura unui notar. -Sigur că da, don Barleone, zise unul dintre asociaţi. Noi suntem de acord. -Dar nu aveţi notar, aşa că mai bine… -Avem, avem un notar care locuieşte chiar aici la hotel, îl aducem imediat, dacă îngăduiţi să trimitem să-l cheme, zise un business-man repede. -Mă rog, spuse Barleone semnând actul de vânzarecumpărare al hotelului. După ce veni notarul şi verifică actele, punându-şi semnăturile şi ştampila pe fiecare pagină, Barleone rămase singur cu Lauro şi Picioruş. -Nici nu ştii Lauro, ce bine îmi pare că ai trecut să mă vizitezi, zise Barleone. Acum, ce-ar fi dacă am investi la bursă? Ne-ar trebui totuşi nişte paste italiene. Mi s-a făcut foame. -Eu dacă aş investi la Bursă, spuse deodată Lauro sorbind restul de cafea, aş folosi uraganul. -Cum aşa? întrebă Barleone. -Acţiunile societăţilor de asigurări vor fi în cădere liberă, dar sunt unele companii care nu suportă străinii în acţionariat şi la finalul bursei se vor grăbi să le răscumpere. -Ştii o astfel de bancă? -De exemplu HSBC, zise Lauro şi Picioruş se întoarse spre el cu gura căscată. -Cumpără acum, îi zise Barleone şi Picioruş care controla online contul aşteptă suma. -Cumpără de douăzeci de milioane, zise Barleone, iar când auzi suma, Lauro simţi o pată umedă pe lenjerie. A doua zi, Barleone urmărea prin binoclu cum oamenii Cambrera se postau în intersecţii.

Boem@ (95) 1/2017

-Bătrânul trebuie să apară. Este punctual ca întotdeauna, făcu şeful privindu-şi ceasul. Sper că totul e pregătit, zise Barleone privindu-l pe Marco Cerutti care confirmă din fălci. Barleone îi privi nemulţumit gulerul cămăşii. -Domnişoară, am înţeles că ştiţi să redactaţi contracte. Sunteţi la curent cu noua conducere a hotelului? -Sigur, sunt la curent, răspunse o tânără aranjându-şi ochelarii, fiindu-i teamă să nu fie dată afară. Abia avusese bani să-şi ia o cafea la metrou în drum spre firmă. -Dacă o să fiţi atentă e posibil să vă dublez salariul. Eu voi lua masa cu un om de afaceri. Este foarte important când discutăm înţelegerea, dumneata să fii atentă la detalii şi să-mi aduci imediat contractul, dar instantaneu dacă se poate. Este foarte tânăr, tu trebuie să fii atentă la contract, să nu te fure peisajul. Se poate sau nu? -Se poate, domnule Barleone, zise tânăra răsuflând uşurată pentru o sarcină aşa de simplă, o să folosesc o imprimantă wireless şi o să mă apropii cu laptopul. Orice modificare veţi dori, o voi face imediat pe loc. Tastez în orb şi cu o singură mână dacă e nevoie. Voi pune imprimanta pe un raft în bibliotecă, astfel încât o să puteţi ridica contractul când doriţi. -Aşadar imprimanta va fi chiar lângă mâna mea? întrebă Barleone impresionat de silueta fină dar atletică a tinerei care-i atinse uşor cotul. Fără să-şi dea seama se apropiase prea mult de această fetiţă. -Am înţeles că eşti studentă… şi faci practică pentru post. -Da sunt la Resurse Umane. Am un part-time job. -Resurse Umane este foarte important pentru firmă. Marco privi pantofii de lac ai fetei. Îşi umezi buzele crăpate cu limba. Trebuie să ne dezvoltăm personalul, făcu Barleone grijuliu. De acum înainte firma o să-ţi plătească taxele de studii, dar să nu ne faci de ruşine la examene. Consideră că eşti angajată permanent. -Vai domnule Barleone.. zise secretara roşind. -Eu am nevoie de o secretară care călătoreşte din păcate mult, chiar dacă e la Resurse Umane… Barleone îşi pipăi mustaţa rasă -Nu mă deranjează să călătoresc dimpotrivă… zise tânăra roşind evident. -Dar de unde eşti? Ai un accent aproape italian. -Ecuador. -Ecuador, zise Barleone ridicând un deget şi intră într-o cameră. Apoi privi spre uşă în cadrul căreia apăru Cambrera pe care Barleone îl întâmpină cu braţele deschise, dar bătrânul nu-şi stăpâni emoţia şi îşi prinse nepotul în braţe care ţâşni de pe scaunul pe care, cu o zi înainte la aceeaşi oră, i-l arătase lui Cambrera. -Papa, ...strigă băieţelul spre tatăl său care îl luă în braţe cu tot cu bătrânel. -Don Cambrera di Sicile, zise deodată Barleone, ce faceţi? Doar nu o să plecaţi aşa. Vă rog, făcu arătând spre o masă pe terasa hotelului amenajată cu (continuare în pag. 37)

36

Boema095  

Revista literară BOEM@ Nr. 95 (ianuarie 2017)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you