Page 35

(urmare din pag. 34)

-Exact, spuse slăbănogul cu faţa plină de vânătăi, mângâindu-şi o şuviţă de păr vopsită. -Poţi să vezi în registrele acestea, ce e cu banii ăştia? -Sigur, spuse Lauro sesizând şi el emoţia directorului financiar. Chiar sunt curios, spuse Lauro cu un surâs diamantin. -Şi eu, râse Barleone deodată binedispus, iar Marco care-şi cunoştea stăpânul îi privi pe ceilalţi cu atenţie fără să clipească. -Să fiu cât mai sigur, zise Lauro desenând structura unui cont pe o foaie, împărţind banii în debit şi credit, am să fac un foarte sumar control pentru ultimile trei luni, îmi trebuie un sales control account al ultimului trimestru şi un purchase control account. Sunt nişte termeni de limbă engleză, făcu Lauro ca şi cum s-ar fi scuzat că-i foloseşte. Trebuie să fiu atent la sumele de recuperat chiar dacă sunt infime, sunt foarte importante. Nu e bine, zise deodată Lauro după câteva calcule, spre exasperarea directorului financiar şi a brokerilor de Waldorf care se uitau la ceas şi la evoluţia stocului de acţiuni ale bursei. -Ce nu e bine? -Nu e bine. Îmi trebuie o chitanţă a unei tranzacţii. Suma nu este prea mare. Dar… trebuie făcută balanţa conturilor. Cu alte cuvinte debitul şi creditul trebuie să aibă aceleaşi totaluri. -Ce e cu cele două milioane? întrebă deodată nerăbdător Barleone. -Sunt nişte plăţi făcute către H.Sierra Limited. -H. Sierra, zâmbi Barleone. Păi H. Sierra sunt adversarii noştri. Nu are cum. -Nu, este sigur H.Sierra Limited. Apar şi în debitele nerecuperabile. -Nerecuperabile?! Care debite? -Îmi trebuie o chitanţă din ianuarie, de pe 3 ianuarie, zise Lauro preocupat de structura conturilor şi le-am echilibrat, adică le-am făcut egale. -Dar toată lumea a fost în concediu atunci, zise Barleone zâmbind acru, şi deodată auzi tremurul unghiei doamnei Claudia din partea cealaltă a mesei. Vreau să văd şi eu chitanţa aia, zise deodată Barleone cristalin. -Este o factură de la un dutty free, o trusă de machiaj, citi Lauro surprins, plătită cu un card H.Sierra. De asta practic nu pot face balanţa contului de control de achiziţii. Tranzacţia a fost înregistrată ca şi cheltuială pitty cash la noi, dar a fost plătită cu un card de la altă firmă. -O trusă de machiaj? -Da o trusă de machiaj,.. -O trusă de machiaj, zise Barleone şi o parte a feţei îi deveni aproape vânătă. Simţi machiajul strident al secretarei şi strânse din dinţi, zâmbind totuşi. Este o trusă de machiaj în registrele mele? -Au, mai e un cont de suspense de două milioane, făcut în ultima zi a trimestrului secund. -Către cine? -Institul Waldorf Wall Street. Când Lauro zise Institutul Waldorf Wall Street, Barleone închise ochii amintindu-şi ritualul registrelor. De fiecare dată când intra la Waldorf, erau controlate registrele, discutate şi analizate, iar toate aceste analize nu erau decât parte a unui balet, o balerină care dansează pe o scenă lâsând o plasă de păianjen în spate după fiecare piruetă, pentru că la final Barleone care nu știa să citească

35

semna în registre fiind de acord de fapt cu transferurile de bani. -Eu, dragul meu Lauro, chiar aş vrea să ştiu precis cine e în spatele H. Sierra Limited. De mult vreau asta, făcu Barleone vrând să spună câţi bani a plătit pentru asta complet inutil. -Dar e foarte simplu, sunt informaţii publice, zise Lauro căutând în telefonul său după un motor de căutare. Wireless-ul este destul de bun la hotel. -Wireless-ul?! întrebă Barleone nelămurit. Tânărul dădu din mână ca şi cum nu ar avea rost să mai explice şi asta. Dacă eşti înregistrat la Companies House ai la dispoziţii orice informaţii publice. -Şi tu eşti înregistrat? -Eu sunt, zise Lauro tastând numele firmei în motorul de căutare şi cum tastă Lauro, Barleone îl văzu cu coada ochilor pe directorul financiar privind spre uşă. -Este înfiinţată acum doi ani, înregistrată în New York. Are sediul pe bulevardul 5. Are trei asociaţi. Unul este Lawrence Harrison care are şi funcţia de director, Claudia Sierra Serachini şi Matteo Renzi. Ultimul are înregistrat un număr de Italia pentru contact. Deodată se făcu linişte în sală de parcă s-ar fi lăsat o lespede pe un mormânt. -Don Barleone, zise directorul financiar cu o voce deformată de emoţie, nu a fost ideea mea… -Ia formează numărul ăla de Italia, zise interesat Barleone. Lauro formă numărul şi se auzi repede o voce tânără întrebând – Pronto? Uluit, recunoscând vocea lui Matteo, Barleone întinse mâna şi apucă telefonul ducându-l cu grijă la ureche. -Matteo, acuma răspunzi?! … la celălalt capăt al firului, se auzi o bufnitură. -Tu eşti Flavio? întrebă Barleone după câteva secunde recunoscând respiraţia porcarului. -Si. -Băiatul e acolo? -Si, făcu vocea hârâită. -A mai vrut cineva la vânătoare? -Au mai fost vreo doi băieţi din casă. -Cine? -Alde Camissa Nerra. -Şi i-am crescut de mici... spuse Barleone dezamăgit. -Cu ăştia ce facem şefu’? întrebă Marco arătând cu fălcile de buldog spre asociaţii Institului Waldorf. -Domnii sunt prietenii mei, zise Barleone surâzând. Uneori trebuie să faci în viaţă nişte investiţii capitale. Într-o cameră a hotelului gorilele lui Barleone îi legaseră pe directorul financiar şi pe asistenta şefă de scaune. Răsturnând conţinutul poşetei într-un pat, Grotto găsi cardul H.Sierra. Secretara primise deja câteva lovituri în plină figură care-i rupseseră nasul şi-i dezlipise o pleoapă, dar tot nu spunea pinul cardului, privind dârz din spatele faţadei de machiaj întins pe toată faţa de sânge. (continuare în pag. 36)

Boem@ (95) 1/2017

Boema095  

Revista literară BOEM@ Nr. 95 (ianuarie 2017)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you