Page 27

Marius ZAHARIA Tehnica loviturii de stat* Ne aflăm într-un buncăr foarte util dacă afară s-ar fi desfăşurat un război nuclear sau ar fi bătut vântul. Personajul principal este generalul de intendenţă cu 4 (patru) stele, Gamal Darwish, călit în împărţirea maiourilor către soldaţi în luptele din Irak. Chiar dacă picase un master despre rolul ciorapilor de bumbac în lupta corp la corp, asta nu-l făcea mai puţin util naţiei sale. Decorul, o sculptură cu o căprioară ce alerga în zigzag, era asigurat printr-un offshore. De hrană se ocupa o firmă de catering celebră în zonă (putea livra mâncarea chiar şi în tranşee), care ne-a rugat să-i păstrăm anonimatul. Numele ei zăboveşte pe buzele noastre, dar trebuie să respectăm şi anexa 15 la contractul încheiat între ei. Şi acum, că v-am descris după puterile noastre scena, aşezaţi-vă comod într-un fotoliu pentru a participa la o pagină, dacă nu cumva chiar filă de istorie. - E musai să dăm o lovitură de stat! urlă Generalul. - Vreţi să repetaţi? îl rugă un ofiţer pe care destinul îl amplasă în ultimul rând, de unde nu se auzea prea bine. Gamal o făcu cu vădită plăcere: - Poporul e împilat. Impozitele sunt împovărătoare iar formularele de completat sofisticate. Mi-a luat aproape o oră ca să-mi declar taxa pe o oază! Constituţia, publicată în Monitorul Oficial controlat de forţe oculte, aceleaşi ce ne-au prostit că omul a ajuns pe Lună, e încălcată. Legea a ajuns să fie înlocuită cu hotărâri de guvern, iar acestea de ordonanţe ale aceluiaşi executiv, arde-l-ar focul! Regele o ţine numai în chiolhanuri, orgii şi spectacole de operetă. Cei mai mulţi dintre fraţii noştri zac în arestul la domiciliu. - Despre corupţie nu ne spuneţi nimic? îl provocă Yasmine, avocatul loviturii de stat. - Ai timp? - Berechet, i-am spus consoartei că mă duc la un simpozion despre Schopenhauer. - Şi a înghiţit găluşca? - Bineînţeles, e moartă după pesimism. - Atunci remarc că nu ai citit pliantul în care e descrisă pe larg drept rea şi haină. - Dar eu cunosc câteva familii fericite chiar şi în aceste condiţii, comentă caporalul în retragere Feisal (s-a retras anticipat pentru a-şi îngriji mama bolnavă de rujeolă). - Eşantionul nu e reprezentatitiv, punctă decisiv Generalul. - Ok, recunoscu umil Feisal, căci ce ştiu eu în afară de operele lui Khalil Gibran, Shakespeare, Puşkin, Gamal Al-Ghitan, bineînţeles, pe de rost şi tot ce s-a scris despre al doilea război mondial, inclusiv de mână. - Vă reamintesc că discuţiile din această locaţie trebuie să rămână între noi, motiv pentru care am şi tras jaluzelele. Nu aveţi voie să vorbiţi cu copiii voştri, prietenii acestora sau să abordaţi oamenii pe stradă pentru a le povesti planul, aşa cum aţi făcut data trecută. Se opri pentru câteva secunde ca să îşi satisfacă o necesitatea fiziologică. De-abia după ce ceilalţi şi-au întors privirea a putut sorbi liniştit dintr-un pahar cu apă. - Ne puteţi spune ora? se interesă căpitanul Tazeb. - 6 seara. - După calendarul gregorian?

27

- Desigur! - Nu pot, se insubordonă un ofiţer călit în luptele pentru partaj, la ora aceea îmi iau copiii de la grădiniţă. - Te agăţi de un fleac când e în joc fericirea poporului. - Nu am ce face, căci le-aş pierde custodia în favoarea fostei soţii. - Nu îţi face griji. O va mătura şi pe ea avântul revoluţionar. - Prefer să nu risc, căci are un avocat hârşit în astfel de situaţii. Ăla de la firma Ahmed& Cadânele. Deja a pus temuta poliţie politică pe urmele mele fiindcă nu am plătit pensia alimentară (poliţia cu pricina era aşa de înfricoşătoare încât stârnea groaza chiar şi printre mulţi dintre membrii ei). - La 4 GMT e bine? - Atunci e momentul meu de relaxare, dar fie, dacă naţiunea nu poate să mai aştepte cîteva ore asuprirea. În urma unor informaţiilor pe care aghiotantul i le transmise cu tot respectul la ureche, căci nu aveau semnal pentru un eventual SMS, Generalul scoase o hartă. Îngroşă nişte linii pe ea şi subţie altele. - Vom ataca de la munte la deal, decretă el. Aveţi grijă să vă calce nevestele echipamentul de camuflaj. Tu, Yusuf, nu uita să-ți duci pantalonii la remaiat omului nostru infiltrat în croitoria batalionului.Dacă refuză zii parola, strofa aceea din Esenin: “Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu, Dac-ai şti, cu inima-i pustie, Cum poate iubi un derbedeu Şi cât poate de supus să-ţi fie”. Interveni, ridicându-se de pe un scaun ergonomic, colonelul Saif, cel mai apropiat colaborator al său sau prieten de familie, după cum o impunea complexitatea situaţiei. - Ce vă mai face fiica? - Şi ea ca fetele, însărcinată. - Soţia? - În general bine, dar are o uşoară depresie pentru că i-a căzut coafeza într-o râpă. - O zi bună atunci! - La fel ţie şi ţării noastre! - Pot să vă întrerup? ridică mâna Salmeen Khamis (îşi permitea aceasta pentru că îi salvase viaţa superiorului, călcând, în locul lui, pe o mină anti-personal. Era şi motivul pentru care ridică doar o mână). - Dialogul, socializarea sunt cheia succesului, aşa că spune. - Cu ale mele cuvinte? - Tovarăşe, te-ai născut cu acest drept, dar nu e momentul să abuzezi de el. Vom putea vorbi pe şleau după ce vom învinge. Apoi le dezvălui planul în linii mari şi în detaliu pentru cei iluminaţi. Palatul regal, chintesenţă a desfrâului căruia omului de rând îi era (continuare în pag. 28)

Boem@ (95) 1/2017

Boema095  

Revista literară BOEM@ Nr. 95 (ianuarie 2017)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you