Page 22

Lucia PĂTRAȘCU CUM SCĂPĂM DE DNA de MIHAI DINU Volumul „Cum scăpăm de DNA”- pamflete, semnat de Mihai Dinu, publicat la Editura ZEIT, Brăila, 2016, cuprinde în cele 70 de pagini un număr de 27 de titluri, însoţite de caricaturi semnate de arhitect Sergiu Fărcăşanu şi o “Prefaţă sau cuvânt înainte sau postfaţă, cum doriţi să o intitulaţi, că de încadrat juridic se vor ocupa alţii” (pag.5), cum, sub pseudonimul Cezar Bivolaru, îşi autointitulează părerea sa de cititor un coleg al autorului, alături de avocatul Dorel Ene, cel care se întreabă: “Cine ar fi crezut că cineva poate glumi pe tema DNA sau despre DNA?...Nimeni, în opinia mea…” (pag. 7). Ambii sunt copărtaşi la părerea că această carte, în “subtilitatea ei mai mult sau mai puţin directă” (pag. 6) este o lucrare “de un umor incredibil, fantastic de greu de găsit în zilele noastre.” (pag. 7). Cu atât mai mult cu cât şi autorul şi cei doi comentatori fac parte din sistemul juridic, pe care-l cunosc foarte bine! Dacă „Dicţionarul explicativ al limbii române” consideră pamfletul drept o „specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane” şi dacă mai aflăm că această specie literară poate să primească forma unui articol într-o publicaţie, a unei comedii cu elemente de pamflet, a unui cuplet conţinând un pamflet, chiar a unui roman cu caracter de pamflet, se cheamă că am înţeles despre ce este vorba. Dacă ar fi să ne folosim de analiza pamfletului, ca specie literară, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru, făcută de Profesorul Universitar Dr. Dorin N. Uritescu din Bucureşti, am afla că „Pamfletul este o creaţie, cu atât mai izbutită, cu cât feluritele modalităţi ale expresiei artistice: epitetul, metafora, comparaţia, antiteza, antonomaza, etc. o slujesc efectiv şi rodnic.” Exemple pot fi pamfletele savuroase scrise de mari nume din literatura noastră, indiferent dacă le întâlnim în publicistică (Tudor Arghezi Baronul, Preşedintele), în creaţia epică (Eugen Lovinescu, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu), în creaţia lirică (Mihai Eminescu - Junii corupţi; Grigore Alexandrescu – Confesiunea unui renegat; Tudor Arghezi – Balada maeştrilor) şi, bineînţeles, Corneliu Vadim Tudor. Şi iarăşi, dacă ar fi să cităm un fragment din articolul Actualizarea publicat de Mihai Eminescu în anul 1877: „Ce caută aceste elemente nesănătoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige averi şi onoruri?...Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în academie...?”, iată că ne aflăm în plină actualitate!... Nu este de

Boem@ (95) 1/2017

mirare, deci, că autorul Mihai Andrei Dinu a ales să scrie această carte de pamflete! Temele sunt „chestiuni arzătoare, la ordinea zilei”, ca să citez dintr-un clasic, în special cele care privesc unele aspecte ale vieţii politice, economice, sociale, pe care fiecare dintre noi le întâlnim la tot pasul, cu care ne confruntăm aproape zilnic. De aceea, şotronul dintre verbele „a fi” şi „a trebui”, jucat între două tabere bine precizate, DNA, pe de o parte şi înalţii funcţionari corupţi, de cealaltă parte, două tabere intrinsec legate de altfel, nu face decât să ne convingă pe noi, amărâţii şi naivii din tabăra de mijloc, majoritară, că ne aflăm într-o mare dilemă, căreia nu i-am aflat încă dezlegarea. Şi anume: 1. Ce ar trebui să fie DNA şi nu este; ce este DNA şi nu ar trebui să fie? 2. Ce ar trebui să fie înalţii funcţiomari şi nu sunt; ce sunt aceştia şi nu ar trebui să fie? Iată că „din această dilemă nu putem ieşi”! Deocamdată!... Autorul acestui volum, cel care se vrea un pamfletar autentic, nici nu are nevoie să-şi asume „duritatea expresiei”, specifică unui pamflet. Nici nu alunecă într-un limbaj vulgar, trivial, aşa cum se mai întâmplă uneori. Pentru că din punct de vedere al conţinutului, pamfletul său are un obiectiv bine precizat (chiar din titlu!) şi anume, vizează o individualitate, ca factor oficial şi o alta ca factor uman, precum şi relaţiile dintre componenţii săi, relaţii care lasă autorului libertatea de a prezenta corect o anumită stare de lucruri, stare care nu trebuie trecută cu vederea. Mihai Dinu portretizează critico-satiric ţintele pe care doreşte să le încadreze în această specie literară a pamfletului. Veţi găsi dumneavoas(continuare în pag. 26)

22

Boema095  

Revista literară BOEM@ Nr. 95 (ianuarie 2017)