Page 16

Grigore GRIGORE

Și-i dă atunci păcat după păcat Zeului căruia i s-a-nchinat.

Mai stând asupra lucrurilor tac Mai stând asupra lucrurilor tac Asupra lucrurilor luminez Cu mângâierea-n care mă complac Și lacrima în care mă creez. Mai stând că poate fi-va-n carne loc În unghiul drept al cubului crescut Destula apă și-apoi destul foc Pe muchia unei săbii de sub scut. Ah, lucrurile care nu se vând N-au viața lor dar au un singur gând În fruntea gândurilor ce curgând Sunt valuri printre stele fluturând. S-a-ntâmplat. Peste toate-ntâmplările S-a-ntâmplat. Peste toate-ntâmplările Au căzut frunze, au înflorit ramuri Au crescut fructe, s-au copt întrebările Și caii sălbatici sunt mai grași între hamuri. Tu când ai biciul și-i prinzi mânerul Treci printr-un zâmbet sculptat într-o floare În care ca-n lacrimă plutește fierul Pe care unealta iubirii îl doare.

Puteai să mai trăiești o zi Puteai să mai trăiești o zi Ce-i o zi ? Puteai să mai trăiești o zi Căci trăind o altă speranță îți poti clădi O zi Ce-i o zi ? Puteai să trăiești până vei muri Încă o zi Dacă știai care moarte ți s-ar potrivi. Dar dacă ziua nu are scăpare Eternitatea cum ți se pare Ca floarea în floare Îndatoritoare? Înclinat ca un drapel după victorie Înclinat ca un drapel după victorie N-am putut fi Și-n ce lege N-am putut înțelege Ce-i aceea o glorie?

S-a-ntâmplat să mai crești sau din tine să pleci Peste norii sălbatici din cenușile reci Peste norii sălbatici din cenușile reci S-a-ntamplat să mai stai și mai stai până pleci.

N-am găsit paharul din care bea Împăratul și încă o slugă. Lacrima care nu va cădea La comandă sau rugă.

Cu ochiul spart la-ncheieturi sub pleoape

Schimbi locul cu mine schimbi Umbra cu-a mea ne-ncetat Și te plimbi te plimbi te plimbi Din iertat în iertat.

Cu ochiul spart la-ncheieturi sub pleoape Te-am prins aproape și-ai rămas aproape Și-acum nu poate nimeni să te scape Și-acum nu poate nimeni sa te-ngroape Și pește ești când îmbracat în ape Alt drum nu vine nimeni ca să-ți crape. Doar doua grele și sinistre pleoape Deasupra ta plutind ca doua trape Ce atârnate sunt cât să se-ndoape Sub două stele stinse și mioape Cu piatra sângelui păstrat pe clape Când degetele dorm în muzici rap-e. Proprietatea literei - cuvântul Proprietatea literei - cuvântul În știre și-n neștire peste fire Atotputernic își înjugă vântul Să-mpartă-n respirații doar iubire. Scris dă valoarea lacrimilor toate Și în speranțe-ngenunchiat se vrea Și tâmpla peste urme aplecate Din care doar speranțe se pot bea. Iar litera care-i un glonț purtat Când e-n cuvânt părtasă-i la-mpușcat

Boem@ (95) 1/2017

Ca un drapel după victorie Inclinat. N-a mai plouat în jos ci-n sus în cer N-a mai plouat în jos ci-n sus în cer Apele-și căutau un alt reper Și-nghesuite toate-ntr-un cuvânt Umile se-ntorceau către pământ. Dar ce-i pământul? Urci și-apoi cobori Primești o viață și-apoi nu mai mori? Înveți un cântec care va fi scris În timpuri încarnate-ntr-un alt vis, Sau sunetul din care vrei să fugi Sub ocrotirea încarnatei rugi La care, ca la mama încă sugi Când nu ești vânt la vânt să te înjugi.

 16

Boema095  

Revista literară BOEM@ Nr. 95 (ianuarie 2017)