Page 1

Nu fi necredincios, ci credincios. Oare n-am auzit cu toţii de curând această poruncă pe care ne-a lăsat-o Domnul: nu fi necredincios, ci credincios? Ce am făcut noi când ne-am pregătit de împărtăşanie? L-am aşteptat pe Domnul. O săptămână întreagă ne-am chinuit, o săptămână întreagă ne-am tulburat de nedumerire – Se va milostivi de noi Domnul, ne va ierta şi ne va da să-L gustăm? Ne-am spovedit şi am făgăduit să nu-L mai jignim. Pentru această fagăduinţă, El a venit la noi prin Sfintele Taine, ne-a dat nu numai să-L pipăim, ci să-L și gustăm, și prin această milostivă lucrare a Sa pare a spune fiecăruia dintre noi: „Mă dau ţie, gustă și vezi – însă ia seama, îndeplineşte-ţi şi tu făgăduinţa: nu fi necredincios, ci credincios”. Acesta a fost porunca Domnului către noi! Şi ea a fost primită, bineînţeles, de conştiinţa fiecăruia. Să se audă, aşadar, necontenit în inima noastră, şi să fie vazuta de cugetul nostru neîmprăştiat ca şi cum ar fi scrisă, ca ea să îndrepteze pașii noştri şi să pună în rânduială faptele şi planurile noastre. Sfântul Apostol Toma și-a dovedit credinţa faţă de Domnul prin toată viaţa sa, prin ostenelile apostolice şi prin sfârşitul mucenicesc: sarcina vieţii noastre, grija dureroasă a duhului nostru să fie aceea de a dovedi atât Domnului, cât şi tuturor celorlalţi, că ţinem minte cuvântul Lui: nu fi necredincios, ci credincios. Fiecare să-şi amintească ce a făgăduit Domnului la spovedanie şi să-şi repete cât mai des singur: nu fi necredincios, ci credincios. I-ai făgăduit Domnului că vei fi înfrânat?

Să fii înfrânat. I-ai făgăduit că vei fi cu luare-aminte faţă de nevoile altora? Aşa să şi fii. I-ai făgăduit că vei împlini cu evlavie faptele bunei credinșe la biserică şi acasă? Să le împlineşti. I-ai făgăduit să nu ţii ranchiună, să nu invidiezi, să nu te superi, să nu te mândreşti, să nu osândeşti? Să nu faci nimic din toate acestea. Îndeobşte, orice ar fi făgăduit Domnului cineva, în toate cele cu pricina să nu fie necredincios, ci credincios. Fiecare ştie, bineînţeles, că aşa şi trebuie. Totuşi, fraţilor, este mare nevoie să va amintesc de lucrul acesta, pentru că la noi domneşte un obicei ciudat: atâta timp cât este post, suntem serioşi, iar cum trece postul, începem să dezlegăm la toate – şi încă la o asemenea scară largă de parcă nu ar fi în asta nici un pacat. Sfânta Biserică nu se aşteaptă ca în Săptămâna Luminată a Paştilor cineva să se dedea vâltorii patimilor şi poftelor necurate. Îndată ce a trecut însă această săptămână, prin pilda sa Sfântul Apostol Toma le pune unora întrebarea: „Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”, iar altora le dă lecţia: „Luaţi seama, şi de acum înainte nu fiţi necredincioşi, ci credincioşi”. din: Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Predici”, Editura Sophia, București, 2009

”În fericire oamenii nu vor să-şi amintească de Dumnezeu; chiar în nefericire nu vor să-şi amintească de Dumnezeu; la moarte însă sunt obligaţi s-o facă.” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, 2006, p. 30)

Icoana – punte între Om și Dumnezeire Regulile iconografiei ( IV ) Iconografia industrială – Pro sau Contra

Icoanele vechi erau făcute de obicei pe materiale durabile, precum lemnul, piatra, marmura. Reprezentări iconografice pe suporturi mai perisabile au apărut mai întâi sub forma miniaturilor din manuscrisele biblice şi din cărţile liturgice (pe pergament, papirus, apoi hârtie), însă acestea aveau scop ilustrativ, nefiind icoane de sine stătătoare şi obiecte de cult distincte. După răspândirea hârtiei ca suport de scris şi a tiparului ca instrument de publicare, a apărut şi posibilitatea reproducerii în serie a unor imagini, inclusiv icoane. Cu timpul, s-au dezvoltat diferite tehnici de reproducere a icoanelor cu ajutorul acestui suport. Au apărut icoanele de hârtie lipite pe lemn, cu o durată de viaţă mai scăzută decât cea a icoanelor pe lemn, dar având totuşi o anumită durată de viaţă (şi peste 100 de ani, în condiţii bune de păstrare). Au început apoi să se răspândească şi reproducerile în serie pe suport de hârtie sau carton. Procedeul plastifierii a adăugat o mai mare durabilitate reproducerilor pe suport de hârtie, dar cu sacrificarea aspectului estetic. Alte tehnici de reproducere în masă a icoanelor mai sunt litografia, serigrafia, gravura şi diferitele forme de icoane lipite (hârtie sau material plastifiat) pe lemn sau alte materiale. Tehnica reproducerii icoanelor nu ţine propriu-zis de arta iconografică, întrucât nu presupune participarea personală a iconografului în sens tradiţional, presupunând doar cunoştinţe tehnice şi/sau o anumită aparatură. Avantajul folosirii suportului de hârtie şi a tehnicilor de producţie de masă este

însă dat de costurile sale foarte scăzute care fac accesibil un număr mare de reprezentări iconografice credincioşilor de orice condiţie socială. Dezavantajul acestei răspândiri de masă este diluarea sensului originar al icoanei, a unicităţii fiecărei reprezentări iconografice ce caracteriza iconografia tradiţională; apare riscul transformării icoanei într-un produs impersonal, de masă. De aceea, este potrivit ca orice credincios să aibă în casă măcar o icoană pictată pe un suport durabil, pe lemn ori împodobită cu materiale preţioase, după posibilităţi. Magdalena Palada-Nicolau - va urma -

Un altfel de sinaxar: Martiri și mărturisitori români, în temniță cu Hristos! Teodosia-Zorica Laţcu, monahia cu suflet de poezie Data nașterii: 17 Martie 1917 Ocupația la arestare: monahie nah Perioada de detenție: 3 ani Întemnițată la: Galați, Miercurea Ciuc, Văcărești și Constanța Data adormirii: 08 August 1990 Locul înmormântării: Mănăstirea Vladimirești Părintele Teofil, povestind despre prima întâlnire cu maica Teodosia, spune: „Când am întâlnit-o eu pentru prima dată, în anul 1954, parcă îmi era frică să o întreb ceva, pentru că aveam impresia că face nişte eforturi peste fire ca să răspundă“. Suferinţa ei fizică a fost însă acoperită de frumuseţea şi adâncimea iubirii ei pentru Domnul de la care a primit daruri alese din care au izvorât atâtea poezii, poate pentru a se împlini încă o dată cuvântul Apostolului Pavel care zice că „puterea lui Dumnezeu întru neputinţe se desăvârşeşte“ (II Corinteni 12, 9).


Sf. Nicolae Velimirovici Credința Sfinților Catehismul Bisericii Ortodoxe ( XXVIII ) Tâlcuirea Simbolului de credință Articolul al XI-lea Care este articolul al XI-lea din Simbolul Credinței? ”Aștept învierea morților.” Ce înseamnă ”învierea morților”? Aceasta înseamnă că Dumnezeu, prin puterea sa, va face nemuritoare nu numai sufletele, ci și trupurile noastre. Și mai înseamnă că fiecare suflet nemuritor va să fie, după faptele sale, înveșmântat în trupul său nemuritor. Există deosebiri între trupuri? Există. Există trupuri firești și trupuri duhovnicești ( v. I Corinteni 15, 44). Moții vor învia în aceleași trupuri în care au fost îngropați? Prin cuvântul Său, după cum tot prin cuvântul Său a creat și lumea, tot astfel cum prin cuvântul Său a înviat o fată, un tânăr și pe Lazăr. Tot astfel va fi și la învierea cea de obște. Cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta, vor învia ( Ioan 5, 25). Ce se va întâmpla cu cei vii în clipa învierii morților? Trupurile lor vor fi preschimbate ”într-o clipă în trupuri duhovnicești, după faptele și caracterul lor.” Când va avea loc învierea cea de obște? La sfârșitul lumii. - va urma -

NU UITAŢI: Donează 2% 2% din impozitul pe venitul tău proveniind din salarii sau alte surse, poate fi direcționat către o unitate de cult, pentru a o susține. Puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venitul dumneavoastră pentru numeroasele lucrări şi activităţi pe care le susţine PAROHIA “Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“ Informaţii pentru completarea formularului 230 (pentru veniturile proveniind din salarii) sau 200 (pentru venituri din alte surse) : Denumire entitate: PAROHIA “Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“ - Cont bancar: RO97 RNCB 0166 0185 1696 0001 - Cod de identificare fiscală: 4375194 Vă mulţumim! ronică parohială În luna martie, a primit Taina Botezului, pruncul Chira Mihai-Ștefan Tot în luna martie, au lăsat vremelnicul loc din această lume pentru cel veşnic, cinci credincioși din parohia noastră: Cozmoiu Roman ( 78 ani), Hațegan Ioan ( 83 ani), Maxim Maria ( 70 ani ), Blănița Maranda ( 90 ani), Leș Avram ( 76 ani). Redacţia şi administraţia: Parohia Ortodoxă Simeria Biscaria, loc. Simeria, str. Pr. Nistor Socaciu, nr. 20 parohiabiscaria@gmail.com http://parohiasimeriabiscaria.blogspot.ro

Publicaţie a Parohiei Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“

Cuvânt ortodox Anul II, Nr. 30 (83), 21 - 27 aprilie 2014

DUMINICA TOMEI Așteptându-L pe Domnul cu ușile încuiate față de lume și cu inimile arzând… “Sensul adânc al Evangheliei de astăzi se referă la drama interioară a sufletului omului. Cel care dorește ca Domnul Cel înviat și viu să Se arate în sufletul său prin Duhul lui Dumnezeu, trebuie să închidă și să încuie cămara sufletului său, ca să-l păzească de năvălirea lumii din afară, lumea materialnică. După cum spune Mitropolitul Theolipt în “Filocalia”: “Învață înțelepciunea de la albine: când acestea văd un roi de viespi în jurul lor, ele stau în stup, și astfel scapă de vătămarea răufăcătorilor lor” - tot la fel cum Apostolii pleacă din fața iudeilor însetați de sânge și cu iubire pentru cele materialnice. Într-un sens adânc, iudeii reprezintă pe cei care sunt legați de simțuri, și de cele materialnice. Unui asemenea suflet păzit cu înflăcărare, sub lacăt și cheie, Domnul i Se va arăta întru slavă. Mirele slăvit Se va arată astfel miresei celei înțelepte. Când Domnul Se va arată, frica lumii din afară va disparea și sufletul se va umple de pace. Și nu numai pace. Domnul aduce întotdeauna multe și felurite daruri: dând pace, El dă în același timp bucurie, putere și curaj; El întărește credința; El dă tărie vieții.

Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului † Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

Dar iarăși când Domnul ni Se arată și ne aduce toate aceste daruri de mare preț, încă mai rămâne o îndoială într-o adâncitură a sufletelor noastre. Această adâncitură semnifică îndoiala lui Toma. Pentru ca această adâncitură să se lumineze și să se încălzească cu harul Duhului Sfânt, noi trebuie să stăruim în rugăciune către Domnul și să așteptăm cu răbdare; în sufletele noastre, noi trebuie să ne închidem și să ne încuiem de lumea din afară, de poftele trupești și de îndemnări. Atunci Domnul, care iubește oamenii, ne va milostivi pe noi și ne va împlini rugăciunile noastre. Și El Se va arăta din nou, prin prezența Sa harică, va lumina chiar și cel mai întunecat ungher al sufletelor noastre. Atunci, și numai atunci, ne vom putea numi suflete vii și fii ai lui Dumnezeu prin harul Său. Și toate acestea vor fi prin ajutorul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căruia I Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt – Treimea Cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin”. din: Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Sophia

Cuvant ortodox anul ii, nr 30 (83), 21 27 aprilie 2014  
Advertisement