Issuu on Google+

Mergeţi acasă, luaţi şi citiţi Evanghelia, care este adevărul suprem. Citeşte deci şi tu Evanghelia. Deschide-o pe cea de la Ioan şi citeşte la capitolul 5, versetele de la 25 la 29 şi acolo vei vedea înfricoşătoarele cuvinte ale lui Hristos. Sunt cuvintele pe care le auzim în biserică atunci când are loc înmormântarea unor persoane iubite nouă, dar cine este atent la ele? Acestea se vor auzi şi pentru noi atunci când ne vor înmormânta. Ce zice Hristos acolo? „Amin, amin zic vouă”. Ce înseamnă „Amin, amin”? Este o expresie ebraică. Prin ea Hristos confirmă categoric că „vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (al Fiului lui Dumnezeu) şi vor merge cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândei” (Ioan 5, 28-29). Aşadar, către cele de acolo păşim, iubiţii mei. După cum izvoarele curg şi cad în mare, astfel şi viaţa fiecăruia dintre noi va cădea în marea largă care se numeşte veşnicie. O confirmă Hristos. Vrei şi o altă dovadă? Iată, glasul conştiinţei. Când faci binele ce simţi? Bucurie şi veselie, chiar dacă mănânci ceapă şi măsline. Ai raiul în sufletul tău, eşti împărat. Ceea ce te face să simţi bucurie este un ecou al raiului. Iar când faci răul, simţi întristare înăuntrul tău, ai un iad, chiar dacă eşti şi împărat şi autocrator. Citiţi-l şi pe Shakespeare; veţi vedea acolo pe unul care a făcut un rău mare şi în timpul unui banchet exorbitant iau paralizat mâinile şi i-au căzut furculiţele jos, pentru că umbra crimei îi tulbura viaţa. Adică, faci rău şi simţi înăuntrul tău întristare. Ce este aceasta? Iad. Aşadar de aici, din viaţa de faţă, omul pregustă sau raiul, sau iadul. Către veşnicie păşim, fraţilor. Şi iată, a trecut un an. Salutăm un nou an. Ce ne va aduce? Nu se ştie.

Mereu trebuie să aşteptăm plecarea noastră, mai ales noi bătrânii, care am ajuns la apusul vieţii. Dar şi tinerii. Nu cunoaştem „ce ne rezervă clipa de faţă”. Oare la anul, într-o zi asemănătoare, câţi vom fi în viaţă? Oare în noul an ce întâmplări aşteaptă poporul nostru? Ce se va întâmpla în Balcani şi în Mediterana şi în lume?… Şi tu născoceşti vise şi îţi imaginezi o viaţă nesfârşită? Dar veşnicia se apropie, clipa cea mare vine. Ce să urăm, iubiţii mei? Bogăţie, glorii, onoruri, desfătări, plăceri? … Nimic sunt toate. „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune” (Ecleziastul 1, 2). Un singur lucru rămâne. Să crezi în Hristos. Nu există un alt nume care poate să ne dea bucurie şi nădejde pe perioada anului acesta; numai numele lui Iisus Hristos pe Care prunci lăudaţi-L şiL preaînălţaţi întru toţi vecii. Amin. (Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon, Florina, 31.12.1974, la trecerea în noul an, în miez de noapte)

Luați seama, că tare scump este Raiul! “În zorii zilei de 18 octombrie 1990, marele duhovnic Paisie Olaru, în vârsta de aproape 94 de ani, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, însoțit de doi din ucenicii săi apropiați. După 40 de zile, săvârșindu-i-se toată rânduiala cuvenită, unul dintre ucenicii săi apropiați se ruga noaptea singur în chilia Părintelui Paisie. De oboseală, a ațipit puțin în genunchi și l-a văzut pe bătrânul îmbrăcat cu rasă, cu schimă și epitrahil, stând la marginea patului său, cu crucea în mână, unde

zăcuse în suferință șase ani de zile și plângând. Ucenicul întristat, i-a sărutat crucea și mâna și l-a întrebat: ‘De ce plângi, Părinte Paisie? Te doare ceva?‘. Iar el i-a răspuns: ‘Nu, dragii mei. Dar dacă voi nu plângeți, plâng eu pentru voi, că tare este greu de ajuns la Rai. O, câtă nevoie și câtă frică are sufletul atunci! Și dacă nu plângi tu pentru tine aici, cine să te plângă după moarte? Că numai pe cel ce îl doare inima și are conștiința curată, numai acela plânge. Vedeți cum trece timpul?! Vai, vai, să nu vă treceți timpul fără folos, că nu-l mai întâlniți. Ce puteți face astăzi, faceți și nu amânați pe mâine, că nu știm dacă mai ajungem până atunci. Că dacă poți și nu faci, ai mare păcat și de ochii Domnului nu poți ascunde nimic… Orice faci, se caută scopul cu care faci acel lucru. Dorești să placi oamenilor sau lui Dumnezeu? Luați seama că tare scump este Raiul și tare este greu de ajuns la Rai. Aveți grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el. Că nu anii ajută, ci faptele, dragii mei‘. Apoi ucenicul i-a zis: ‘Părinte Paisie, să mâncați ceva că este ora 15′. Iar părintele a răspuns: ‘Mai lasă până după Vecernie…‘ și așa s-au despărțit. Părintele Paisie a plecat, iar el s-a deșteptat și a plâns mult pentru plânsul Părintelui Paisie. “Parcă îl văd mereu în fața ochilor mei, spune ucenicul, cum plângea și îmi zicea aceste cuvinte.” Arhim Ioanichie Bălan din ” Părintele Paisie, duhovnicul” ed. Trinitas, 1993

Anul Nou Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipita-n care floarea A căzut pierind în vânt, Câte visuri neîmplinite, Câte doruri nu s-au frânt! Dar în locul celei duse, Altă floare vine acum, Sufletul să ni-l îmbete Cu nemaigustat parfum. Şi cum primăvara codrul Muguri mii desface-n rouă, Floarea nouă ne aduce Muguri de nădejde nouă. Îmbrăcaţi al vostru suflet În veşmânt de sărbătoare Şi primiţi cu imn de slavă Noua veşniciei floare. Iar dacă-ntre voi iubirea Va cânta fără să plângă, Nici un vis n-o fi himera, Mic dicţionar Nici un ortodox dor n-o să se frângă. de Vasile Militaru

„Măi băiete, nu-ți face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot schimba ceva în țara asta... De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău… Trebuie să devii tu întâi lumină, ca să-i poți lumina și pe ceilalți”... Părintele Iustin Pârvu


2014 – An omagial euharistic şi An comemorativ al Sf. Martiri Brâncoveni Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Se are astfel în vedere sublinierea rolului esenţial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii pentru viaţa Bisericii lui Hristos şi pentru întărirea duhovnicească a fiecărui creştin. De asemenea, împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Voievod Constantin cu cei patru fii ai săi, Sfinţii Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi cu Sfântul Ianache sfetnicul reprezintă un prilej de pioasă evocare a jertfelniciei Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi de reflecţie asupra moştenirii culturalspirituale brâncoveneşti. Reafirmarea importanţei Sfintei Euharistii presupune şi sublinierea sensului terapeutic duhovnicesc al Tainei Spovedaniei, a legăturii dintre Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei, precum şi a participării frecvente la Sfânta Liturghie, ca izvor de iertare şi sfinţire, de creştere duhovnicească şi de comuniune eclesială. (…) Comemorarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni ne cheamă să fim ctitori de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, să cultivăm întrajutorarea frăţească faţă de creștinii ortodocși şi să fim milostivi, să apărăm credinţa creştină, având în suflet iubire jertfelnică. (…) † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Sursa: http://basilica.ro

Privire asupra scurtimii vieții “Ar trebui să hărăzim lucrurilor duhovnicesti, r u gă ci un i i î nt r e a ga noastră viață – iar noi o risipim în fapte nedemne, în talazuiri, în vorbiri rușinoase, în convorbiri și plăceri ticăloase, în vinovate arătări mândre, fără folos și spre pierzania noastră. Și după toate, ne mai și întrebăm ce rău este întru acestea – fără să înțelegem că nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea. De vei cheltui bani, e cu putință să-i întorci; vremea risipită se răscumpără cu anevoie și cu trudă. Puțină ni s-a dat pentru această viață – iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealaltă viață? Dumnezeu ne va zice: “Ți-am dat un răstimp ca să înveți îndeletnicirea milei, de ce l-ai prăpădit cu treburi zadarnice și ușuratice?” Dar veți zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un răstimp atât de scurt? O, prostie, o nerecunoștință… Tocmai pentru aceasta ar trebui să-i fim recunoscători, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor – și de a ne fi făcut, dimpotrivă, lungă și fără sfârșit vremea liniștirii noastre în viața cealaltă… Pentru aceasta îl țineți de rău – și de aceasta vă plângeți?!…“. Sfântul Ioan Gură de Aur, din ”Cuvinte alese”, Editura Reîntregirea Redacţia şi administraţia: Parohia Ortodoxă Simeria Biscaria, loc. Simeria, str. Pr. Nistor Socaciu, nr. 20 parohiabiscaria@gmail.com http://parohiasimeriabiscaria.blogspot.ro

Publicaţie a Parohiei Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“

Cuvânt ortodox Anul II, Nr. 15 (67), 01 - 05 ianuarie 2014

Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului † Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

Duminica dinaintea Botezului Domnului În sărbătorile de la Nașterea și Botezul Domnului, Biserica Ortodoxă ne-a pus în față două modele ale sfințeniei și desăvârșirii creștine, pe cei mai mari sfinți ai Bisericii lui Hristos, adică pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul. Preasfânta Fecioară Maria este model al desăvârșirii pentru noi toți, dar mai ales pentru femeile creștine, prin cele mai mari virtuți ale ei: credința puternică în Dumnezeu, ascultare, feciorie (curăție), rugăciune neîncetată, smerenie care au făcut-o vrednică să nască în trup omenesc pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Sfântul Ioan Botezătorul este modelul desăvârșirii creștine mai ales pentru bărbați, prin marile sale virtuți: viață îngerească în post, rugăciune, feciorie și liniște și apoi mărturisirea Evangheliei lui Hristos în lume prin cuvânt, prin exemplul personal și prin propria jertfă a vieții pământești. Acum la început de an nou să luăm de model pentru mântuire și desăvârșire a vieții noastre în Hristos, atât pe Maica Domnului, cât și pe Sfântul Ioan Botezătorul, ca și pe toți sfinții Bisericii noastre. Femeile să râvnească mai ales virtuțile Maicii Domnului: fecioria, mergerea regulată la biserică, rugăciunea cu

lacrimi, ascultarea, smerenia, milostenia și nașterea de copii. Iar bărbații să râvnească a urca pe scara desăvârșirii, urmând virtuțile Sfântului Ioan Botezătorul: rugăciunea, postul, înfrânarea trupului, tăcerea, liniștea, mărturisirea credinței ortodoxe prin viața proprie, prin cuvânt și, la nevoie, prin jertfa propriei vieți. Să ne silim, frații mei, a urma lui Hristos și sfinților Lui. Să punem început bun de pocăință, de împăcare, de înnoire duhovnicească a vieții noastre prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciune și iubire care formează cea mai scurtă cale a desăvârșirii noastre în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Căruia I se cuvine slava, în vecii vecilor. Amin. Arhim. Cleopa Ilie

„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul, nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă nu ai nici acel bănuţ, atunci dă măcar un pahar cu apă rece.” Sfântul Ioan Gură de Aur


Cuvant ortodox anul ii, nr 15 (67), 01 05 ianuarie 2014