Page 1

Ei, asta trebuie să facem şi noi, iubiţi credincioşi: să ne întărim în credinţă, să facem faptele credinţei, să cerem înmulţirea credinţei, să cerem înmulţirea iubirii, să cerem să avem o credinţă lucrătoare prin iubire, să cerem să avem credinţa aceea care ne asigură că murind nu murim, ci trăim şi după moarte; să avem credinţa aceea care ne asigură că va fi o înviere a morţilor, nu din puterea omului, ci din puterea lui Dumnezeu. Aşa cum Domnul Hristos a înviat pe Lazăr, cum a înviat pe tânărul din Nain şi pe tânăra fiică a lui Iair, tot aşa va face El prin puterea Lui să ni se realcătuiască trupurile la învierea cea de apoi şi vom fi vii şi cu sufletul şi cu trupul – cu sufletul care nu moare şi cu trupul care moare, se descompune şi se recompune. Dacă nu avem credinţa aceasta, să ştiţi că nu avem destulă credinţă. Dacă avem credinţa aceasta suntem fericiţi şi în viaţă şi în moarte. Amin! Arhim. Teofil Părăian din “Credinţa lucrătoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir Am sărbătorit ziua Sf. Mucenic Dimitrie, care în 26 octombrie 296, a primit cununa muceniciei în temnița din Tesalonic, în vremea împăratului păgân Maximian. Provocat să se lepede de credința creștină, marele ostaș al lui Hristos mai tare îl mărturisea. Nici amenințările, nici promisiunile, nici chinurile și torturile, nici moartea nu au fost în stare să înfrângă în el credința și dragostea de Hristos. ( 2 Cor. 4, 8-10) Pe 26 octombrie este ziua morții Sf. Dimitrie, dar noi nu sărbătorim moartea,

nu avem sărbători închinate morții. Noi creștinii ortodocși avem cultul morților, nu al morții. Noi sărbătorim viața nemuritoare, credința sfântă pentru care s-a jertfit Sf. Mc. Dimitrie și toți martirii. Sărbătorim idealul vieții creștine, idealul pentru care au primit moartea toți martirii creștini știuți și neștiuți de noi. Idealul acesta suprem este Dumnezeu. Mântuitorul ne pune în față acest ideal când zice: ” Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48), acesta este idealul adevărat la care suntem chemați toți. Viața noastră întreagă este o călătorie, o alergare spre ideal, un drum spre cer cu ochii ațintiți spre Domnul Iisus. ” De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.” (Evrei 12: 1-2) Pe acest drum luminat de Hristos au mers sfinții, martirii și cei mai mari idealiști ai lumii care de dragul perfecțiunii și al lui Dumnezeu și-au dat bucuroși ce poate avea un om mai de preț - viața. Sărbătorile martirilor creștini sunt zile de cercetare și revizuire a conștiințelor. Ele ne cheamă să conștientizăm că scopul omului nu este să treacă prin viață oricum, ci să urmeze mai presus de toate idealul evanghelic al martirilor prin care ajungem în cetatea lui Dumnezeu în care se află duhurile drepților celor desăvârșiți.

” Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească și de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” ( Evrei 12: 22-23). Să urmăm idealul sfinților după îndemnul și exemplul dat de Mântuitorul Hristos: ”Fiţi desăvârşiţi!”( Matei 5, 48) ”O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, această a noastră rugăciune, ce aducem ţie acum cu umilinţă, primeşte-o, şi de bolile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzeşte, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, să cântăm Lui: Aliluia!” Părintele Tomotaș Laurean “Dacă aș plăcea oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos” (Gal. 1, 10). Cui alegi să placi? Oamenilor care azi sunt și mâine nu mai sunt pentru slava cea vremelnică sau lui Dumnezeu care rămâne pururea și care, văzând cele ascunse ale inimii, dăruiește la vedere, cu îmbelșugare, bunătățile slavei celei adevărate celor care sunt bineplăcuți Lui în Hristos și împlinesc învățătura evanghelică cea care zice: “Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Mt. 6, 3). Pentru aceea și milosteniile să ne oprim a le face înaintea oamenilor, ca să nu fim văzuți de ei și să ne pierdem plata. Căci cele ce facem în ascuns, nu sunt neștiute de Tatăl cel negrăit, căci El ne va răsplăti cele bune, după vrednicie, la vedere. Sf. Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, 2013

Rolul rugăciunii rostite la capătul patului înainte de culcare? Rugăciunea de seară am zice că este un corolar al rugăciunii în general, fiindcă, aşezându-ne sub pavăza lui Dumnezeu, dorim să fim păziţi în timpul nopţii, ne aduce o linişte aproape totală, încredinţându-ne lui Dumnezeu. Cum spune un sfânt părinte, să putem adormi, dacă e posibil, cu gândul la rugăciune sau rostind rugăciunea, ca să nu ne fure gândurile. Le-am spus credincioşilor, la Taina Spovedaniei şi în predică uneori, că, decât să te prindă somnul îndârjit şi încordat, certându-te în minte cu cineva şi căutând modul cum să te răzbuni pe el, mai degrabă să te prindă somnul rostind Psalmul 50 sau o altă rugăciune. Să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine şi, adăpat de intenţii bune, noaptea va fi mai liniştită, visul mai plăcut. Decât să luăm cine ştie ce pastile, mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească şi adormim mai uşor. Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula Mic dicţionar ortodox sursa: ziarullumina.ro Sfatul săptămânii: "Citeşte mult, ca Dumnezeu să-ţi limpezească mintea" (Părintele Dionysios); “Dumnezeu o să ne ceară socoteală pentru că nu am citit. Luaţi şi citiţi vieţile sfinţilor şi învățăturile Sfinţilor Părinţi.” ( Parintele Iustin Parvu); „Ni se cade nouă cu frică şi cu dragoste să ne învăţăm întru Dumnezeieştile Scripturi şi să ne ridicăm pe sine şi unul pe altul, cu pomenirile Sfintelor Scripturi“. (Sf.Anastasie Sinaitul)


Sf. Nicolae Velimirovici Credința Sfinților Catehismul Bisericii Ortodoxe ( VIII ) Tâlcuirea Simbolului de credință - Articolul III Care este articolul al IIIlea din Simbolul Credinței? ”Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.” De ce o numim pe Fecioara Maria Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu? Pentru că Mântuitorul nostru a avut două firi, dumnezeiască și omenească, care s-au unit la zămislire. Astfel, Dumnezeu și omul s-au născut din ea în același timp, în aceeași persoană. De ce o numim pe Fecioara Maria Pururea Fecioară? Pentru că ea fost fecioară înainte, în timpul și, de asemenea, după nașterea lui Iisus Hristos; ea a rămas fecioară. O cinstește Biserica Ortodoxă pe Maica Domnului ca Sfântă? Da, Maica Domnului este cinstită mai mult decât toți ceilalți sfinți, mai mult chiar decât îngerii, pentru că a fost aleasă de Dumnezeu să fie mijlocitoare pentru mântuirea omenirii prin nașterea Mântuitorului. - va urma Redacţia şi administraţia: Parohia Ortodoxă Simeria Biscaria, loc. Simeria, str. Pr. Nistor Socaciu, nr. 20 parohiabiscaria@gmail.com http://parohiasimeriabiscaria.blogspot.ro

Aproape o sută de copii se adunaseră la o Biserică Ortodoxă dintr-un sat de şes din Rusia. Unii dintre ei au venit de departe, căci încă nu văzuseră o Biserică. La predică, episcopul a încercat să închege o discuţie cu copiii. Prima sa întrebare, una foarte uşoară, ca să spargă gheaţa, a fost: - Cum se numeşte casa în care ne aflăm? Toţi strigară: - Biserică`. - Şi de ce avem nevoie de un asemenea lăcaş care se numeşte Biserică? Mai multe mânuţe erau ridicate. Un băieţel răspunse: - Pentru edificare. Episcopul se bucură nespus. El întrebă: - Dar dacă tu spui “edificare”, înseamnă că aici în Biserică există ceva ce trebuie construit, edificat? Băieţelul nu zăbovi să răspundă: - Trebuie să construim viaţa veşnică în inimile noastre. Niciodată nu primi episcopul un asemenea răspuns. Nici învăţătorii copilului, întrebaţi fiind mai târziu, nu ştiau de unde avea el acest răspuns. În cărţi nu se găsea acest răspuns. Episcopul purtă acest răspuns oriunde mergea. El spunea: “De la un băieţel am învăţat ce trebuie “construit” într-o Biserică”. Într-o Biserică creştinii adevăraţi sunt aceia care se ajută să construiască reciproc viaţa veşnică în inimile lor.

Publicaţie a Parohiei Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“

Cuvânt ortodox Anul II, Nr. 4 (57), 21-27 octombrie 2013

Oameni ca noi din Sfânta Scriptură Noi avem credinţă, avem nădejde, avem iubire, avem atâtea şi atâtea avantaje faţă de cei necredincioşi şi toate acestea ne aduc bucurie în suflet. Mai întâi, iubiţi credincioşi, pentru viaţă, în faţa morţii şi în faţa veşniciei să avem gândul acesta pe care ni-1 dă Domnul Hristos când zice: „ Nu te teme, crede numai şi se va mântui…”. Şi, iubiţi credincioşi, vreau să vă mai spun ceva: aşa îmi e de drag să mă gândesc la faptul că în Sfânta Evanghelie sunt înfăţişaţi şi oameni cam cum suntem noi: cu viaţă amestecată şi cu credinţă, şi cu necredinţă, şi cu siguranţă, şi cu nesiguranţă, şi cu lumină, şi cu întuneric, şi, iată, Iair era unul dintre aceştia. L-a luat groaza când a auzit că fiica lui a murit şi Domnul Hristos îi spune să nu se îngrozească: “Nu te teme, crede numai şi se va mântui… “. Hai să ne mai gândim la un om ca noi, omul acela care a zis: „ Cred Doamne, ajută necredinţei mele!” – şi cred şi nu cred – şi, iată, Sfânta Evanghelie ni-1 înfăţişează ca pe un om care a fost primit de Domnul Hristos cu credinţa cât a avut-o şi i-a împlinit Domnul Hristos cererea. Haideţi să ne gândim şi la Sfinţii Apostoli cărora Domnul Hristos, într-o împrejurare, le-a spus că nu au putut face o

Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului † Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

minune anume pentru că nu au avut destulă credinţă. L-au întrebat: „ De ce noi n-am fost în stare să-l scoatem? ” şi Domnul Hristos a spus: „Din pricina puţinei voastre credinţe” (Mt. 17, 1920). Apostolii necredincioşi? Da, uite că se poate ca şi apostolii să fie necredincioşi. Bineînţeles că nu tot timpul au fost aşa, dar au fost şi necredincioşi, şi atunci înseamnă că şi noi, care avem şi mai puţină credinţă decât ei, putem nădăjdui să avem mai multă credinţă. Ucenicii Domnului Hristos care au zis către Domnul Hristos „ Dă-ne mai multă credinţă” şi-au dat seama că n-au credinţă câtă trebuie şi ştiţi că Domnul Hristos i-a spus Sfântului Apostol Petru: „ Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa, iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi” (Lc. 22, 31-32). Şi a venit împrejurarea în care Sfântul Apostol Petru s-a lepădat de trei ori de Domnul Hristos, dar aceasta a fost o împrejurare de scurtă durată, nu a rămas în împrejurarea aceasta pentru că Domnul Hristos 1-a întărit în credinţă. continuarea în pagina următoare

Cuvant ortodox anul ii, nr 4 (57), 21 27 octombrie 2013  
Advertisement