Page 1

Cuvânt la Schimbarea la Faţă a Domnului Schimbarea la Față a Domnului face parte din Sărbătorile noastre mari închinate Mântuitorului Iisus Hristos. Descrierea pe care ne-au lăsat-o Sf. Evangheliști ne arată că : ” Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor şi a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos ia umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".” ( Matei 17, 15) Acest eveniment din viața Mântuitorului ne invită pe toți creștinii la schimbarea noastră interioară, la schimbarea sufletelor noastre. Să devenim din oameni vechi supuși păcatului, oameni noi şi din oameni răi, oameni buni. Să ne transformăm interior așa cum și Mântuitorul s-a schimbat la față pe muntele Taborului. Mântuitorul va fi meditat la convorbirea cu Sf. Apostoli și s-a gândit să le dea El însuși un răspuns cu privire la întrebarea: ”Cine este El?”. S-a gândit să-i pregătească pentru marele eveniment ce urma: confruntarea Lui cu judecata și condamnarea la moarte. Trebuia să-i învețe că El v-a învia și v-a avea un corp transfigurat și îndumnezeit. Domnul Iisus Hristos a vrut să-i mai învețe prin Schimbarea la Față că El este Fiul lui Dumnezeu, El este Mesia cel proorocit de profeții Vechiului Testament. Toți cei trei apostoli au fost mișcați de această vedenie, L-au văzut pe Domnul Iisus alături de Moise și de Ilie – nu a fost o închipuire a unuia dintre ei sau a tuturor celor trei.

Domnul Iisus vorbind cu ei a vrut să le confirme că totul a fost adevărat și să nu se îndoiască. Când Moise și Ilie au dispărut din fața Sf. Apostoli era semnul că va dispărea și puterea Legământului cel vechi și că va rămâne Domnul Iisus în lumină cu Legământul Său cel nou, cu Legământul iubirii, cu Legea cea nouă. Și nu întâmplător s-a aflat Mântuitorul pe munte cu cei trei Sf. Apostoli: cu Sf. Petru care avea chemarea să propovăduiască Evanghelia într-o parte a lumii; cu Sf. Iacob care va fi primul apostol martir și cu Sf. Ioan care v-a expune teologic faptele și învățăturile Domnului Iisus în Evanghelia sa. Schimbarea la față are între altele și rostul descoperirii dumnezeirii Sale. Acest fapt ne-o dovedește asemănarea dintre cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu la Botezul Domnului și cuvintele pe care le-a rostit tot Dumnezeu pe muntele Tabor o dată cu Schimbarea la Față. La Botez a spus: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.” ( Matei 3, 17), iar acum cei trei apostoli au auzit cuvintele: ” Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”.(Matei 17, 5) Să ne ajute bunul Dumnezeu să înțelegem fiecare dintre noi că tot omul este dator să se schimbe la față. Dar nu la fața cea din afară, ci la cea dinlăuntru a sufletului. Pentru ca această schimbare să se poată întâmpla trebuie să ne rugăm permanent: ”Doamne, Iisuse Hristoase, … Învredniceşte-ne şi pe noi pe toţi să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel Sfânt, în sălaşul Sfintei Slavei Tale...” ( din ACATISTUL Schimbării la Față a Mântuitorului Nostru Iisus Hristos ) Părintele Tomotaș Laurean

“Am stat de vorbă acum de dimineaţă cu cineva: Dumneata când citeşti rugăciunea gândeşti? Când zici Tatăl nostru: Doamne ce înţeles adânc, ceresc! – îl numim Tată al nostru, deci avem acelaşi Tată, acelaşi Părinte ceresc; şi atunci noi toţi suntem fiii Lui. Gândeşti aşa? că eşti fiu al Părintelui ceresc? A început să tresară. Şi, mai departe, zicem al nostru; ce înseamnă? Că între noi suntem fraţi. Şi mai departe “Sfinţească-se numele Tău” – Sfânt e numele Tău şi numele Tău să mă sfinţească. Mai departe: “Vie împărăţia Ta” – Tu să fii împărat, împăratul inimilor, al sufletelor noastre. “Fie voia Ta” – nu a mea, că Tu voieşti numai binele, Doamne. “Precum în cer aşa şi pe pământ” – O, Doamne, să devină pâmântul oglindă a cerului!… Dacă toţi ne-am ruga şi am gândi cugetând adânc, atunci încetul cu încetul din aceste puncte de lumină, din fiecare, s-ar răspândi mult mai multă lumină. De ce rugăciunea să o facem cu mintea în inimă? Pentru ca să fim fii ai luminii. Undeva la un spital stau scrise, întipărite în zid de către un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam şi visam în tinereţea mea şi ceream lui Dumnezeu putere ca să mă realizez şi să am succes, reuşită, dar Dumnezeu m-a lăsat în slăbiciune. De ce? Ca să învăţ smerit şi să-L ascult pe El, să văd că puterea e de la El. Mă vedeam în stare să fac lucruri mari, cucerind lumea şi m-am trezit deodată bolnav şi infirm, ca să fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Mă vedeam în bogăţie să fiu fericit şi iată-mă sărac, ca să fiu nu bogat, ci înţelept. Voiam măreţie, să am slava oamenilor şi am căzut în slăbiciune, ca să mă împărtăşesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Mă vedeam în tinereţe cu o fiinţă bogată lângă mine şi nu mi-a fost aşa; în schimb deodată inima mea s-a deschis către întreaga lume – şi către

cei bogaţi şi către cei săraci; şi către cei mari şi către cei mici. Mă vedeam aşa, în strălucirea acestei lumi şi am înţeles că strălucirea vine din lăuntru, nu din afară. Şi atunci, rugăciunile mele erau din adânc, adânc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu şi anume de a fi în lumină” – în lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Amin.” Părintele Constantin Galeriu, fragment din predica la duminica a 7-a după Rusalii

MAI NAINTE DE-A-MI FI OCHII Mai nainte de-a-mi fi ochii, Tu-mi erai lumina mea, până nici mi-era fiinţa, Tu-mi erai sămânţa-n ea. Când nici nu-mi fusese gândul, Tu-mi erai frumosul Ţel şi-nainte de-a-mi fi dorul, Tu-mi erai iubirea-n el… Tu, Iisuse, Tu, Iisuse, îmi erai iubirea-n el. Tu mi-ai rânduit cărarea până nici n-aveam vreun pas, Tu mi-ai pus al mântuirii mai-nainte loc şi ceas; fără Tine niciodată nici n-aş fi-nvăţat să cânt, Mic dicţionar ortodox mut aş fi umblat prin lume, orb aş fi ajuns mormânt. Fără Tine, fără Tine orb aş fi ajuns mormânt. Dumnezeul meu, Izvorul fericitei mele vieţi, Tu-mi eşti zilnic Dătătorul de minuni şi frumuseţi, Tu-mi dai plânsul ce zâmbeşte, Tu, durerea-n care cânt, Dumnezeul meu, cu Tine raiu-ncepe pe pământ. Lângă Tine şi cu Tine raiu-ncepe pe pământ… Traian Dorz


Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului “...Maica Domnului nu trebuie apărată în disputele cu sectarii! Fie-le mântuirea uşoară, deşi mă îndoiesc! Ea trebuie crescută în inima copilelor românce ca să nu piară neamul de mirese ale lui Hristos care, vreme de secole, au împodobit cerul de nădejdi ale Ţării. Ea trebuie oferită ca soluţie de vindecare tuturor acelora care, abdicând din ceea ce Hristos Domnul le-a oferit, au ales ispititoarea lume în care diavolul îşi face şi îşi desface mendrele. Maica Domnului, o repet, nu are nevoie să fie apărată! Ea o face singură! În schimb noi, noi, păcătoşii, să strigăm pururea la ea, Apărătoarea şi Acoperământul nostru la vreme de primejdie. Numai cine n-a gustat din grabnica lucrare a Maicii Domnului, cui nu i-a fost dat să aibă pe buzele durerii dulceaţa plină de nădejde a grabnicei sale mijlociri, numai cine nu s-a bucurat şi nu a plâns cu Maica Domnului şi nu a suspinat cu ea, şi nu s-a străpuns de slava Crucii în adâncul sufletului şi a inimi sale, numai unul ca acesta se îndoieşte sau, mai rău, huleşte pe Maica Domnului! Nouă, nouă, cărora şi ziua de astăzi - ca atâtea altele - ne-a îndulcit-o cu dragostea ei, nouă, care am văzut tainica ei purtare de grijă şi ne-am lăsat cuprinşi de tremurul discretei sale misiuni, nouă nu ne este alta a zice decât ceea ce Ipacoiul Praznicului ne pune la îndemână: „Fericimute pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară! Că întru tine, Cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a încăpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te. Că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, iar tăria poporului tău cu rugăciunile tale se întăreşte. Pentru aceasta, lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!” Să-I mulţumim Domnului că, în grija Sa de pe Cruce şi-n lumina izvorâtă din aceea, pe Maica Sa ne-a dăruit-o Maică şi nouă! Iar ei să-i zicem, iară şi iară: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!… Amin.” fragment din Praznicar - Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Sf. Nicolae Velimirovici Credința Sfinților Catehismul Bisericii Ortodoxe ( I ) Ce înseamnă cuvântul Evangheliei? Evanghelie este traducerea cuvântului grecesc evanghelion, care înseamnă veste bună sau bună vestire. De ce este numită astfel? Datorită persoanei lui Iisus Hristos, care este BUNĂTATEA DESĂVÂRȘITĂ și NOUTATEA DESĂVÂRȘITĂ în istoria omenirii. Cine a folosit pentru prima oară în Noul Testament cuvântul Evanghelion? Chiar Domnul Iisus, care a spus oamenilor în prima Sa cuvântare: Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1, 15) . Ce aflăm din cele patru Evanghelii? Aflăm că toate făgăduințele pe care Dumnezeu le-a făcut oamenilor în Vechiul Testament s-au împlinit și că toate profețiile de la Adam încoace s-au adeverit în persoana lui Iisus Hristos. Ce altceva ne mai învaţă? Pe de o parte, despre desăvârţirea lui Iisus Hristos, despre milostivirea şi nemăsurata Sa iubire de oameni, despre hotărârea Sa de a ierta şi de a ajuta, despre umilinţa şi sărăcia Sa văzută, despre jertfa şi părimirea Sa pentru oameni; iar, pe de altă parte, despre dumnezeirea Sa desăvârşită, despre naşterea, faptele, înţelepciunea, puterea şi dragostea Sa, despre Învierea şi Înălţarea Sa cele mai presus de fire. Ce altceva ne mai învaţă? Pe scurt, din Evanghelie primim cunoaşterea adevărurilor fundamentale ale credinţei, adevăruri ce se referă la Mântuitorul nostru şi la mântuire. Cum am putea numi atunci Evangheliile în comparaţie cu celelalte cărţi ale Noului Testament? Cărţile adevărurilor fundamentale. Redacţia şi administraţia: Parohia Ortodoxă Simeria Biscaria, loc. Simeria, str. Pr. Nistor Socaciu, nr. 20 parohiabiscaria@gmail.com http://parohiasimeriabiscaria.blogspot.ro

Publicaţie a Parohiei Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“

Cuvânt ortodox Anul I, Nr. 46, 05 - 11 august 2013

"Pentru fiecare cuvânt vom da răspuns" "O rugăciune mică poate deveni mare. La fel şi păcatul. Mulţi îşi pierd sufletul nu din cauza unor păcate mari, ci din cauza celor mici. S-a spus că pentru fiecare cuvânt vom da răspuns. Teme-te să-ţi permiţi glume proaste, să râzi nestăpânit, să vorbeşti în deşert şi să judeci. Ţine minte că atât cel care greşeşte, cât şi cel care judecă pe aproapele său sunt vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. A mânca un măr pare o faptă atât de mică, dar în Rai prin acest gest mărunt s-a încălcat voia lui Dumnezeu. Păcatele mici sunt periculoase tocmai pentru că le considerăm neînsemnate. Dar o scânteie se preface într-o flacără mare şi aceste păcate mici ne pot face să pierdem fericirea veşnică. Prin mărturisire însă, gândul păcătos îşi pierde puterea şi nu mai ajunge să se materializeze în faptă. (...)" "Suntem surzi când este hulită credinţa şi Biserica"

Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului † Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

Orbirea duhovnicească "Duminica aceasta ne dă prilejul să vorbim despre orbire: orbirea duhovnicească. Această orbire se întâmplă din diferite motive. Pe unii îi orbeşte mândria. Pe Iuda l-a orbit iubirea de argint. Pe fiii lui Iacob i-a orbit invidia atât de tare, încât l-au vândut ca rob pe fratele lor. Răutatea şi invidia i-au orbit pe iudeii care au văzut minunile Mântuitorului. În zilele noastre există de asemenea mulţi oameni orbiţi: vânzătorul este orbit de zgârcenie, conducătorul este orbit de dragostea de slavă, cel bogat este orbit de agoniseală etc. Păcatul orbeşte deplin ochii duhovniceşti. Un orb duhovnicesc vede totul prin prisma propriei patimi: cel desfrânat gândeşte că toţi sunt desfrânaţi, cel bârfitor că toţi sunt bârfitori, cel rău şi invidios că şi alţii sunt la fel. (...)" "Patima se micşorează prin blândeţe"

"Printre multele minuni ale Domnului se află şi vindecarea unui surd şi mut. De multe ori şi noi suntem surzi. Suntem surzi la spovedanie când nu ştim ce să spunem şi lăsăm pe seama noastră păcate nemărturisite. Suntem surzi când sunt hulite credinţa şi Biserica iar noi tăcem şi nu apărăm slava lui Dumnezeu. Când trebuie să învăţăm,… să adunăm ştiinţă duhovnicească, cât de des suntem surzi! În schimb, când ar trebui să tăcem, ca de pildă în cazul în care suntem jigniţi de cineva, atunci nu o facem, deşi acest lucru este necesar pentru smerirea noastră şi pentru dobândirea blândeţii. (...)"

"Dacă patimile orbesc sufletul, ne punem întrebarea: Cum să luptăm împotriva lor? Sfântul Ignatie Briancianinov spune că doar descoperindu-le, precum un inamic în război, noi le putem combate şi învinge. Descoperă la spovedanie îndeosebi gândurile care duc la dezvoltarea patimii. Nu te îndreptăţi niciodată, pentru că îndreptăţirea de sine face patima să crească. din “Sfaturile unui preot pentru enoriaşii lui” Pr. Valentin Mordasov, “stareţul de la Pskov”

Cuvant ortodox anul i, nr 46, 05 11 august 2013  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you