Predicile Domnului Iisus Hristos
Printre invitaţi se număra şi un om care nu purta veşmânt de nuntă, motiv pentru care a fost izgonit în întunericul de afară. Semnificaţia acestui simbol este următoarea: toţi cei care au simţit impulsul interior de a creşte spiritual sperau să îşi vadă dorinţele şi idealurile împlinite. Altfel spus, ei se aşteptau la un final fericit, fiind împodobiţi - metaforic vorbind cu veşminte de nuntă. Cei mai buni dintre ei au început să îşi afişeze deschis iubirea şi dorinţa de a deveni mai buni şi mai puri. Inclusiv cei mai puţini buni dintre ei, ba chiar şi cei mai răi, s-au împodobit cu ce aveau mai bun prin casă, în speranţa să pară mai buni decât erau în realitate. Un singur om, după cum afirmă parabola, nu şi-a dat nici cea mai mică osteneală în această direcţie. El s-a prezentat exact aşa cum era, dornic să ia parte la această fuziune, dar aşa cum vroia el, nu cum i s-a cerut. Acest om care M-a sfidat pe faţă nu a fost altul decât Lucifer sau Satan, spiritul expulzat cu multă vreme în urmă de Mine şi care a ajuns să reprezinte principiul răului personificat, adică polul opus al Sinelui Meu. De aceea, acest spirit care întruchipa răutatea absolută a fost aruncat în întunericul de afară, acolo unde nu există decât plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Altfel spus, el trebuie să aştepte în întunericul propriului său suflet până când va decide să devină mai bun; abia atunci se va putea întoarce la nuntă. (Vezi: http://www.scribd.com/doc/5603236/Cine-este-Dumnezeu-cine-este-Luciferce-este-omulExplicate-de-insusi-Dumnezeu-prin-Bertha-Dudde- ) Simbolul satanic este reprezentat pe pământ de toţi acei oameni care ştiu perfect ce este bine şi nobil, dar preferă în mod deliberat să facă rău. Cât despre ceilalţi meseni invitaţi la nuntă, cei „buni‖ şi „răi‖ deopotrivă, aceştia se referă la oamenii care păcătuiesc pentru că sunt prea slabi, dar care nu şi-au pierdut nici o clipă dorinţa de a deveni mai buni. Spiritele cu adevărat rele şi incorigibile sunt cele care cunosc foarte bine deosebirea dintre bine şi rău, dar refuză să aplice binele, căci îl urăsc. Ori de câte ori le stă în puteri, ei îi influenţează inclusiv pe cei din jur să devină la fel ca ei. Acest ideal este de natură pur demoniacă, întrucât impulsul iubirii, implantat de Mine în toate sufletele, s-a transformat în cazul lor în ură. Fariseii şi-au dat seama că metafora omului care s-a prezentat la nuntă fără vesminte potrivite se referea la ei, aşa că s-au mâniat foarte tare. Ei au înţeles că din cauza atitudinii lor, vor fi excluşi de la viitoarele desfătări din lumea spiritelor, până când vor decide singuri să o apuce pe calea cea bună, apropiindu-se din nou de Mine. Nu întâmplător, această parabolă se încheie cu cuvintele: „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi!”, care înseamnă că porţile care conduc la marea împărăţie a lui Dumnezeu le sunt deschise tuturor spiritelor din creaţia Mea, dar puţine vor fi cele care vor reuşi să pătrundă în sfera păcii eterne, a liniştii supreme şi a beatitudinii. Acest lucru nu este posibil decât în cazul acelor spirite care au eliminat din inimile lor tot ce este lumesc şi senzorial. Numai aceste spirite pot fi alese să participe la împărăţia Mea. Ochii lor spirituali nu vor putea suporta strălucirea orbitoare a luminii Mele celeste decât atunci când o rază similară va începe să strălucească în interiorul lor, reflectându-se apoi în marele cer spiritual. Aceasta este interpretarea spirituală corectă a parabolei, care nu s-a schimbat cu nimic până astăzi. Încă din acele vremuri, Eu Mi-am trimis slujitorii să-i invite pe toţi oamenii la marele festin din casa Mea, dar puţini au acceptat invitaţia. Secolele au continuat apoi să treacă, pierzându-se în abisul istoriei, iar Eu nu am încetat să-i invit pe oameni la marea fuziune. O parte din invitaţi au apărut, aşteptându-se să primească însă de la Mine ceea ce le ceream Eu însumi lor. De aceea, ei şi-au întors spatele împărăţiei spirituale, preferând drumul cel lung celui mai scurt, dar mai greu. Chiar şi astăzi continui să îmi trimit mesagerii în lume, pentru a explica voinţa Mea şi a le transmite oamenilor care este adevăratul scop al existenţei lor pe pământ. Ei le spun acestora că, indiferent cât de mare este rezistenţa pe care o opun, mai devreme sau mai târziu 145