încă câţiva din cercetătorii echipei – a venit regretatul regizor Pompiliu Gâlmeanu să mai facă un film, la 60 de ani de la acea primă cercetare. Şi atunci am văzut cu ochii noştri, pentru prima oară, toate fotografiile vechi, tot ce s-a publicat atunci. Şi nu ne putem ierta cum s-a putut ca timp de 60 de ani să nu ştim nimic? Cum de n-a ajuns la noi o pagină de caiet, o pagină de carte, un ziar? Cum de n-au ajuns la Cornova? Eram într-un lagăr de concentrare, numit Uniunea Sovietică. Nimic nu ajungea din România. Veneau, se mai întâmpla, persoane din Germania, din S.U.A., dar din România nu putea pătrunde nimeni acolo. Şi iată că a venit vremea când au ajuns la noi aceste mărturii şi am văzut ce a fost atunci. Nici până acum nu ne mai putem sătura de lecturarea acelor reviste, cărţi, manuscrise ce au mai rămas. Nu ne putem sătura de această istorie. Desigur că ne-am molipsit rău de tot de această boală şi nu ne-am lăsat nici noi, până acum, şi nu ne lăsăm, şi nu ne vom lăsa până nu ne vom vedea şi noi liberi ca dumneavoastră şi deocamdată, dacă nu într-o ţară, măcar în U.E. să ne vedem, că acolo ştim noi ce avem de făcut. Oamenii cu care am venit la Dvs. Ion Iachim s-a născut în satul meu, e un prozator extraordinar de curajos şi foarte bun. Vlad Pohilă este un român din Basarabia, fără de pereche. El s-a însurat cu limba română, cu istoria română şi cu România în genere. Nu-i căsătorit, n-are familie, are o garsonieră unde nu poţi intra de cărţi, ziare, reviste şi aşa mai departe. Eu nu ştiu cum se descurcă el acolo. În afară de aceasta mai e un lucru pe care îl ştiu: el nu respiră oxigen, respiră românism. O să-i auziţi şi o să vă convingeţi şi dumneavoastră. Sănătate şi numai bine!... Consemnare: Ioana DRAGOTĂ (Familia română, septembrie 2009)
A fost doborât un... mit local Trecutul, acest segment incomensurabil al timpului, anterior Prezentului, scormoneşte în noi, adesea, o stare de spirit pe care o numim frecvent melancolia istoriei. O aşchie de silex, un ciob de oală, o schijă ruginită activează în mintea noastră un tunel al timpului prin care suntem teleportaţi într-o altă lume. O lume dragă nouă fiindcă în ea ne în180
Un om al faptelor: Vasile Şoimaru