Issuu on Google+


Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională

Biblioteconomie. Asistenţă Informaţională. Arhivistică. Teorie şi practică

2008


CZU 027.52(478-25) B 51 Editura Grafema Libris s.r.l. str. Bucureşti, 68, of. 313, mun. Chişinău, MD-2012, Republica Moldova Tel: 202–553, Tel/fax: 202–555 Email: grafemalibris@gmail.com Coordonator: Lidia Kulikovski, dr. conf. univ. Referent ştiinţific: Victor Petrescu, dr. conf. univ., Universitatea „Valahia“, Târgovişte Lector: Larisa Sârbu, Valeriu Raţă Tehnoredactare: Alexandru Bostan Prepress: Editura Grafema Libris Tipar: Tipografia Grafema Libris

Cuprins Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile infodocumentare în contextul democratizării societăţii.......................5 Olesia COBLEAN Analiza cost-beneficiu a culturii instituţionale în bibliotecă............................................................. 19 Tatiana COŞERIU Corelaţia dintre Biblioteca Publică şi Arhiva Naţională.................................................. 31 Natalia GOIAN, Ana POPESCU Producţia editorială autohtonă în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”: anul 2006... 65 Lidia KULIKOVSKI, Daniela GORINCIOI

ISBN 978-9975-52-042-3

Biblioteca Publică de Drept – de la date spre fapte. Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă............................................................ 127 Nelly ŢURCAN, Mariana HARJEVSCHI

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Dilemele etice ale profesiei bibliotecarului........ 136 Natalia ZAVTUR

Biblioteconomie. Asistenţă Informaţională. Arhivistică: Teorie şi practică / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu“, Cat. de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională ; coord.: Lidia Kulikovski. — Ch. : „Grafema Libris“ SRL, 2008. — 156 p. ISBN 978-9975-52-042-3 300 ex. 027.52(478-25) B 51

3


Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Olesia Coblean, lector, Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM Problema drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului s‑a impus cu promptitudine în secolul XX, urmându‑şi cursul şi în secolul XXI, în deosebi în contextul democraţiilor incipiente sub aspectul stabilităţii politice şi dezvoltării continue a societăţii democratice. Aşa cum menţionau autorii Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu, „Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea întregii activităţi umane, bineînţeles, a aceleia progresiste şi democratice“. Dreptul de acces la informaţie este încorporat în tratatele internaţionale şi europene ale drepturilor omului. Interpretarea prevederilor tratatelor internaţionale afirmă cu siguranţă că accesul la informaţie este unul indispensabil şi continuat în dreptul la informaţie. Accesul la informaţia de interes public este considerat a fi un drept fundamental al omului. Definirea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor (a libertăţilor cetăţeneşti sau, aşa cum mai sunt ele numite, a libertăţilor publice) preocupă intens specialiştii din domeniile juridic, mediatic şi infodocumentar, fiind tot mai numeroase, pentru că drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au o importanţă aparte şi s‑au impus în viaţa oamenilor şi societăţii. 5


Este cunoscut că democraţia nu se poate construi fără drepturi, libertăţi şi obligaţii. Acestea trebuiesc cunoscute, respectate şi conştientizate la nivelul fiecărui membru al societăţii. Este rolul în primul rând al autorităţilor publice să asigure accesul la informaţie pentru cetăţeni potrivit competenţelor proprii, în scopul cunoaşterii drepturilor lor şi în egală măsură, al obligaţiilor faţă de instituţiile administraţiei centrale şi locale. Dacă, în mare măsură, terminologia utilizată în domeniul drepturilor omului şi cetăţeanului se aseamănă cu terminologia obişnuită, comună, ele totuşi nu se confundă. Precizările terminologice se impun, mai ales, pentru că domeniul drepturilor omului este exprimat, în cele din urmă, în limbajul juridic. Termenii „drept“ sau „libertate“ sunt foarte frecvent utilizaţi. Astfel, Constituţia utilizează termenul „drept“ atunci când consacră „dreptul la viaţă“ (art. 22), „dreptul la apărare“ (art. 24), „dreptul la informaţie“ (art. 32) etc. În schimb, Constituţia foloseşte termenul „libertate“ atunci când reglementează „libertatea conştiinţei“, „libertatea de exprimare“, „libertatea întrunirilor“. Terminologia constituţională, deşi astfel nuanţată, desemnează o singură categorie juridică, şi anume: dreptul fundamental. Astfel dreptul este o libertate, iar libertatea reprezintă un drept. Adeseori, drepturile omului şi cetăţeanului sunt denumite libertăţi publice. Sintagma „libertăţi publice“ evocă atât libertăţile, cât şi drepturile omului (cetăţeanului), precum şi faptul că acestea aparţin dreptului public, şi anume dreptului constituţional. Actualmente există o tradiţie durabilă de acordare a accesului la informaţia de interes public, în special în majoritatea democraţiilor consolidate. În unele state, principiul accesului la informaţia de interes public este realizat printr‑o lege organică şi este aplicat în toate instituţiile publice cu anumite excepţii bine specificate, în alte state principiul implementează accesul numai la instituţiile executive.

La nivel naţional, se depun eforturi semnificative pentru ca drepturile omului şi libertăţile sale să se transforme dintr‑un ideal abstract într‑o realitate pentru toţi cetăţenii ţării, mai ales după ce Republica Moldova şi‑a declarat devotamentul faţă de cursul strategic spre integrarea europeană, valorile universale — din care fac parte şi drepturile omului — au căpătat o însemnătate aparte. Deci, problema accesului la diverse informaţii publice devine destul de importantă. A discuta despre relaţia dintre accesul liber la informaţie, democraţie, cetăţenie, în condiţiile Republicii Moldova înseamnă a atrage atenţie la o diversitate de aspecte care definesc şi dirijează organizarea socială. Dezvoltarea socială şi implicit gradul de cultură şi civilizaţie a unui popor sunt influenţate hotărâtor şi de informarea cetăţeanului asupra obligaţiilor şi drepturilor sale. La etapa actuală, edificarea Societăţii Informaţionale, parcurgând calea Integrării Europene, presupune extinderea în continuare a libertăţilor democratice şi garantarea necondiţionată a drepturilor omului. Or, dreptul la comunicare şi informare ca drept fundamental al cetăţeanului, va asigura accesul universal la informaţie şi cunoştinţe tuturor categoriilor sociale, va susţine persoanele şi organizaţiile în accesul la informaţie şi la cunoaştere în toate domeniile vieţii sociale. Integrarea Europeană presupune, în egală măsură, o comportare europeană pentru toţi cetăţenii, indiferent de locul şi mediul în care trăiesc, pentru a deveni actori activi în viaţa socială a comunităţii în care trăiesc. În acest scop statul va extinde oportunităţile de furnizare a informaţiilor pentru toţi cetăţenii, prin elaborarea şi implementarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, prin crearea de conţinut digital şi modernizarea suportului tehnologic. În această ordine de idei este evidentă importanţa accesu‑ lui la informaţie drept mijloc de reducere a corupţiei, protejare a mediului şi a drepturilor omului, şi cel mai important, drept mijloc de a îmbunătăţi modul de guvernare şi democraţia.

6

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

7


În septembrie 2004 Republica Moldova a semnat Convenţia ONU împotriva corupţiei. Art. 10 al Convenţiei prevede adoptarea măsurilor menite să îmbunătăţească transparenţa publică. În anul 2002 Republica Moldova a aderat la Iniţiativa împotriva corupţiei a Pactului de Stabilitate (SPAI). Ca membru a SPAI guvernul Republicii Moldova şi‑a asumat obligaţia de a îmbunătăţi accesul la informaţie. La 24 octombrie 2003 a fost aprobat „Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004—2008“ (PNADO) care prevede un şir de acţiuni menite să canalizeze eforturile puterii de stat în domeniul respectării, apărării şi promovării drepturilor omului. În anul 2005, PNADO a devenit parte integrantă a planului de acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova. Aceasta necesită în primul rând democra‑ tizarea accesului la informaţie care va contribui la cunoaşterea drepturilor şi a libertăţilor omului, la formarea calităţilor de cetăţean, manifestându‑se prin participarea activă în viaţa politică şi comunitară. În aprilie 2005 Republica Moldova a semnat Convenţia de la Arhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului. Ţările membre trebuie să adopte legislaţii privind accesul publicului la informaţia de mediu. Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), de asemenea, prevede dreptul de acces la informaţie, prin articolul 10 şi articolul 32 al Constituţiei Republicii Moldova. De asemenea Legea Supremă oferă expresie juridică prin art. 34, alin. 1 la informaţia de interes public: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit“. Acest angajament este realizat prin Legea privind accesul la informaţie, adoptată în anul 2000. Aceste prevederi constituie criteriile de bază ale societăţii democratice, or modelul democratic de guvernare a societăţii presupune încrederea deplină a societăţii civile faţă de acţiunile guvernanţilor, cu o condiţie că

instituţiile publice să funcţioneze în condiţii de transparenţă, iar cetăţenii să aibă acces la orice tip de informaţie, în afara de cea exceptată de la lege. Cu toate că legislaţia Republicii Moldova include numeroase prevederi (aproximativ 400 de acte normative) privind accesul la informaţie, spre regret, ele nu sunt suficient cunoscute, promovate, implementate şi respectate. Alături de celelalte instituţii furnizoare de informaţie, un rol important le revine bibliotecilor în asigurarea accesului egal la informaţie, servicii şi cunoştinţe tuturor cetăţenilor, luând în consideraţie necesităţile lor. Or, activitatea bibliotecilor se bazează pe satisfacerea necesităţilor şi intereselor utilizatorilor de informaţii şi documente. Pentru aceasta se cere o administraţie centrală pentru toate problemele tehnice legate de biblioteci, fonduri mai importante acordate proiectelor interdepartamentale, finanţări de servicii destinate unei utilizări comune a bibliotecilor şi un program naţional privind strategii regionale de gestiune a informaţiei. La nivel naţional principiul accesibilităţii prin prisma participatismului este inclus în Programul naţional de consolidare a rolului bibliotecilor în edificarea şi funcţionarea societăţii informaţionale în Republica Moldova (2004), care insistă asupra faptului că „realizarea deplină a drepturilor de acces la informaţiile şi cunoştinţele depozitate în biblioteci trebuie să fie realizat prin intermediul noilor tehnologii informaţionale, staţionar şi la distanţă, în sediul bibliotecilor şi de la domiciliu“. Asemenea acţiuni sunt: SIBIMOL, Catalogul Naţional Colectiv Partajat, Biblioteca Naţională Virtuală etc. În Strategia de dezvoltare a bibliotecilor în perioada 2004‑2010, se indică că misiunea bibliotecilor trebuie „să asigure tuturor cetăţenilor servicii de calitate şi acces nelimitat la sursele de cunoaştere, cultură şi informare“. Accesul liber la informaţie, stocarea şi utilizarea acesteia în scopurile extensiunii educaţionale pentru asigurarea unui nivel de viaţă elevat, dar nu în detrimentul principiilor dezvol-

8

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

9


tării durabile se bazează pe un ansamblu de instrumente şi mecanisme de ordin normativ, conceptual‑ştiinţific, instituţional, instructiv şi organizatoric. În procesul valorificării mediului informaţional contemporan, axat pe tehnologii şi instrumente moderne, cum sunt cele multimedia, cât şi cele tradiţionale, ce ţin de purtătorii de informaţie sub formă de semne tipărite sau de imagini pictate, un rol aparte revine bibliotecilor. În ţara noastră dreptul cetăţenilor la serviciile bibliotecilor este asigurat prin art. 3 al Legii cu privire la biblioteci (1994) unde se stipulează că „principiul de funcţionare a bibliotecii pe lângă cele de neangajare politică, autonomie profesională, este şi cel de accesibilitate“. Art. 23 al legii respective prevede asigurarea transparenţei „prin asigurarea accesului beneficiarilor la publicaţiile şi nonpublicaţiile oficiale, autorităţile publice, partidele, formaţiunile obşteşti şi profesionale emitente sunt obligate să transmită Bibliotecii Naţionale câte un exemplar de acte emise“. Garantarea accesului tuturor beneficiarilor de informaţii la genurile de publicaţii intrate în biblioteci, precum şi la actele oficiale este stipulat în art. 28. În funcţie de specificul instituţiei infodocumentare, specialistul în domeniul informaţional şi documentar trebuie „să garanteze prestarea calitativă a serviciilor pentru beneficiari, amplificând accesibilitatea, eficacitatea şi diversitatea lor“. Biblioteca în calitate de componentă esenţială al spaţiului public, reprezintă un fenomen important pentru realitatea social‑culturală şi informaţională. Exigenţele erei informaţionale faţă de aceste instituţii impun modelarea rolurilor şi serviciilor acestora conform noilor necesităţi ale societăţii pentru elucidarea problemelor organizatorico‑informaţionale actuale şi a apărării drepturilor la liberul schimb de informaţii şi la comunicare pentru care şi există. Or, strategia de dezvoltare a bibliotecilor din ultima perioada de timp se bazează pe asigurarea accesului la informaţie şi în primul rând aceia de interes public, a informaţiei de mediu, a informaţiei privind drepturile omului etc.

În scopul evitării unor disensiuni de terminologie şi de concept vom elucida câteva momente conceptuale. Există o anumită neînţelegere a noţiunii de acces la informaţie de utilitate publică (interes public), demonstrate prin câteva aspecte. Pe plan internaţional se utilizează noţiuni — acces la informaţie de utilitate publică (interes public) aflate în posesia guvernului (dispuse de guvern). Aşadar, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte sau care rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române precizează sensurile cuvintelor: interes ca o preocupare de a obţine un succes, un avantaj, râvnă depusă într‑o acţiune pentru satisfacerea unor nevoi, de interes general (sau public), de importanţă socială, util colectivităţii. Interes general (despre un fenomen sau o situaţie); şi public care aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate, care priveşte pe toţi, la care participă toţi; al statului, de stat; care priveşte întregul popor; pus la dispoziţia tuturor. Astfel prin interes public se înţelege interesul membrilor societăţii organizate în stat; drepturi şi libertăţi fundamentale asigurate; crearea condiţiilor pentru asigurarea unui mod de viaţă decent, funcţionarea organelor de administrare eficientă a domeniului public, diversitate de surse de informare asigurate de instituţii abilitate în acest sens (mass‑media, instituţii infodocumentare) şi satisfacerea altor necesităţi. Dezvoltarea comunitară reprezintă un proces obiectiv ce presupune implicarea populaţiei în soluţionarea problemelor care afectează comunitatea. Acest proces se manifestă prin participarea benevolă a cetăţenilor la determinarea necesităţilor ce nu pot fi amânate, precum şi prin implicarea lor în procesul de luare a deciziilor, în soluţionarea problemelor identificate şi în asigurarea viabilităţii rezultatelor obţinute. Printre caracteristicile de bază ale dezvoltării comunitare sunt contribuirea majorităţii, cooperarea eforturilor, utilizarea

10

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

11


eficientă a resurselor financiare şi a forţelor proprii, menţinerea succeselor înregistrate şi multiplicarea lor. Un rol însemnat în dezvoltarea comunitară revine parteneriatelor stabilite între administraţia publică locală, agenţii economici, organizaţii neguvernamentale şi nu în ultimul rând bibliotecile, deoarece anume ele reprezintă legătura vie între persoane, resursele de informaţii şi fluxul de idei şi de creativitate, între comunitatea celor care produc informaţii (autoritatea publică) şi a celor care le consumă (utilizatorii de informaţii). Luarea deciziilor publice la nivel local prin consultarea cetăţenilor este una dintre căile de recăpătare de către public a încrederii în puterea de a influenţa hotărârile ce le vizează soarta. Această practică este elementul principal al unei bune guvernări şi o cale sigură de dezvoltare a democraţiei la nivel local. De asemenea, ea conduce spre crearea şi implementarea unor politici care să promoveze participarea publică la procesul decizional. Deseori persoana căreia i se oferă posibilitate să‑şi exprime părerea şi să voteze pentru decizia finală, acceptă să contribuie în continuare prin fapte la soluţionarea diverselor probleme. Un alt aspect nu mai puţin important îl reprezintă activităţile culturale, organizate de către biblioteci. Datorită activităţilor culturale omul devine membru deplin al comunităţii şi societăţii, el atinge nivelul social‑general, ocupând în aşa mod locul său în societate. Pentru solidarizarea oamenilor la diferite acţiuni comunitare, este necesar ca ei să fie informaţi corect şi amplu, în ceea ce priveşte domeniul public, adică să fie motivaţi. Un rol semnificativ în acest sens îl au bibliotecile publice, amplasate, practic în toate localităţile ţării, care beneficiind de Programul informaţional „Extinderea serviciilor pentru beneficiarii bibliotecilor publice“, susţinut de către Fundaţia Soros Moldova, au extins accesul la informaţie prin diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor acordate diferitor beneficiari ai bibliotecilor publice. Datele statistice ne indică o creştere a numărului de biblioteci publice (aproximativ 70, dintre care jumătate

din localităţile rurale) care au fost informatizate şi deci beneficiază de acces la Internet. Totodată Programul Bunelor Practici, organizat de IDIS VIITORUL, susţinut de Consiliul Europei, a făcut posibilă deschiderea Centrelor de Informare şi Instruire la nivel de comunitate, propunând locuitorilor servicii sociale şi culturale moderne, calitative, astfel contribuind la democratizarea vieţii publice. Constituirea unui mediu informaţional favorabil pentru formarea culturii civice şi încadrarea activă a indivizilor în procesul de adoptare a deciziilor, atât la nivel naţional, cât şi local, realizarea controlului asupra organelor de stat şi asigurarea transparenţei în activitatea acestora reprezintă strategiile de funcţionare ale Punctelor de Acces Public la Informaţie (PAPI). Administraţia publică locală a apreciat importanţa bibliotecii publice în asigurarea transparenţei prin oferirea informaţiei de interes public către locuitori şi a găsit diverse metode de colaborare eficientă. Printre acestea putem evidenţia: Biblioteca Publică din Coloniţa, mun. Chişinău; Biblioteca Publică din satul Baraboi, raionul Donduşeni; Biblioteca Publică din satul Crihana Veche, raionul Cahul ş.a. care prin multiplele activităţi pe care le organizează contribuie la asigurarea transparenţei administraţiei publice locale, impulsionează spiritul participativ în luarea deciziilor la nivel de comunitate, organizează diverse „mese rotunde“, dezbateri privind ocrotirea mediului înconjurător, informarea şi familiarizarea publicului cu căile de aplicare, cu posibilităţile şi drepturile oferite de Convenţia de la Aarhus etc. Or, acestea sunt doar câteva dintre iniţiativele şi acţiunile bibliotecilor în direcţia consolidării democraţiei. O cerinţă fundamentală a democraţiei este existenţa unui sistem informaţional dezvoltat. Este o precondiţie pentru un dialog interactiv între cetăţeni şi autorităţi. Crearea unui sistem de informare pentru cetăţean în relaţia cu administraţia, utilizând tehnologii moderne pentru stocarea, accesul şi difuzarea informaţiei ar asigura transparenţa între societatea civilă şi au-

12

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

13


torităţi. Sistemul Naţional de prestare a serviciilor informaţionale publice (SNSPI) reprezintă, de fapt, esenţa conţinutului informatizării Republicii Moldova. Etapa a doua (dintre cele cinci etape ale informatizării) constă în organizarea sistemului de prestare a informaţiei publice. Termenul de serviciu public se bucură de un statut privilegiat în domeniul administraţiei publice, atât la nivel central cât şi la cel local. Acest statut privilegiat a fost acreditat serviciului public datorită faptului că acesta reprezintă o activitate cu un pronunţat accent social, prin intermediul căreia se realizează interesele generale ale cetăţenilor, cât şi cele locale. Termenul „serviciu public“ poate fi întâlnit sub diverse aspecte, cum ar fi, sensul de „interes public“ şi „utilitate publică“. Totuşi o categorie de definiţii scoate în evidenţă faptul că serviciul public este în primul rând o activitate: „activităţi ale autorităţilor publice în vederea satisfacerii unui interes public“ . În opinia lui Leon Duguit „serviciul public desemnează relaţia dintre „guvernanţi“ şi cei „guvernaţi“, în care primii au obligaţia de a presta servicii celor din urmă“. Altfel spus, serviciul public constă în obligaţia a celor care se află la guvernare de a asigura desfăşurarea activităţii informaţionale constante şi permanente a cetăţenilor. Ca SNSPI să‑şi îndeplinească şi la noi misiunea măcar aproape de standardele avansate din Europa este necesară implicarea instituţiilor infodocumentare. Rolul instituţiilor infodocumentare în cadrul sistemului informaţional public s‑ar manifesta prin: — asigurarea realizării dreptului la informaţia publică; — diversificarea serviciilor informaţionale şi a suporturilor în scopul informării calitative şi operative a cetăţenilor; — extinderea posibilităţilor de acces la informaţia publică prin implementarea TIC; — afirmarea calităţilor de socializare prin formarea „conştiinţei publice“, respectiv „conştiinţei civice“ (cunoaş-

terea şi respectarea drepturilor privind informaţia de interes public şi posibilităţile de a o utiliza în viaţa cotidiană); — organizarea diverselor întruniri de conţinut şi caracter public etc. În coordonate expuse biblioteca îşi manifestă vocaţia de element al societăţii civile şi parte componentă a infrastructurii culturii, în aşa fel exercitându‑şi acţiunea în spaţiul socialului, cât şi în cel al culturalului. În Republica Moldova, rolul bibliotecilor în promovarea accesului la informaţie devine tot mai evidentă şi de neînlocuit, începând cu informatizarea sistemului infodocumentar care presupune perspective calitative în organizarea activităţii informaţionale şi de referinţă. Doar printr‑o cooperare şi colaborare eficientă la nivel local cu diferite instituţii poate fi încurajată participarea publicului la viaţa publică, la guvernare, diversitate culturală şi nu în ultimul rând, asigurarea eficientă a accesului la informaţia publică. Biblioteca, cetăţeanul autoritatea publică — sunt acei actori sociali care formează un teren relaţional în care circulă informaţia publică. În cadrul lui este valorizat şi realizat dreptul cetăţeanului la informaţie. Valorile acestuia exegează o asemenea responsabilitate care să asigure realizarea nestingherită a dreptului la informaţie, să însumeze diversitatea suporturilor şi mediilor, să se afirme în calitate de agent de socializare cultivând conştiinţa publică, să‑şi valorifice potenţialul de autoritate în domeniul cunoştinţelor, informării şi documentării; să contribuie la emanciparea cetăţenilor prin furnizarea promptă şi exhaustivă a informaţiei; să dezvolte solidaritatea socială. Aşadar, la etapa actuală societatea dispune de mijloace eficiente de extindere a accesului la informaţia publică prin aplicarea tehnologiilor informaţionale noi, care schimbă esenţa nu numai a mediului informaţional prin digitizarea acestuia, dar are şi un impact benefic asupra mediului social, creând noi po-

14

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

15


sibilităţi de democratizare a societăţii. Din această perspectivă, subiectul impactului social al noilor tehnologii informaţionale a fost abordat la cel de‑al II‑lea Summit al Consiliului Europei, la cea de a V‑a Conferinţă Europeană privind politica mass‑media, la cea de a 53‑a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite ş.a. Conceptul Consiliului Europei privind dezvoltarea unei politici europene pentru aplicarea noilor tehnologii ale informaţiei, în vederea creării unei societăţi informaţionale democratice, prevede o serie de activităţi ce ţin de valorificarea potenţialului social al noilor tehnologii informaţionale, printre care am menţiona următoarele: „a promova accesul cel mai larg al tuturor la noile servicii informaţionale şi de comunicaţii, de exemplu prin dezvoltarea largă a punctelor de acces în locuri publice; a face accesibile textele oficiale de legi şi reglementări locale, regionale şi naţionale, ale acordurilor internaţionale, jurisprudenţei naţionale şi internaţionale; a ajuta indivizii să‑şi dezvolte competenţele în utilizarea noilor tehnologii informaţionale“. Actualitatea problematică a fenomenului accesibilităţii la informaţie se explică prin rolul şi importanţa tot mai relevantă a informaţiei publice în viaţa cotidiană a cetăţenilor. Expunerea problemei Spaţiul informaţional de interes public este un suport pentru dezvoltarea principiilor democratice. Navigarea în mediul informaţional, selectarea, achiziţionarea, stocarea, studierea şi valorificarea informaţiei de utilitate publică sunt procese complexe, multidimensionale care necesită anumite competenţe, aptitudini şi capacităţi analitice din partea autorităţilor publice, cât şi din partea instituţiilor infodocumentare. În septembrie 2006, în cadrul conferinţei „Liberul acces la informaţie: legislaţie, practică, perspective“, Preşedintele Parlamentului M. Lupu a ajuns la următoarea concluzie: „Constat cu regret că în Republica Moldova se atestă un deficit de cultură a accesului la informaţie, atât la nivelul autorităţilor publice,

cât şi al cetăţeanului, şi această inconvenienţă trebuie eliminată prin deschiderea autorităţilor publice şi cultivarea cetăţeanului responsabil“. Deşi cadrul legal ce asigură liberul schimb de informaţii, în mare parte este elaborat, nu există instrumente şi mecanisme de implementare a legislaţiei conform standardelor comunitare. Deci, implicarea bibliotecilor mai activă în formarea culturii informaţionale, în organizarea publicului în raport cu capitalul informaţional ar mobiliza şi cataliza dezvoltarea ţării în sens democratic. Fluxul informaţiei publice din perspectiva vieţii comunitare îl constituie actele emise de organele publice locale. În prezent, aceste documente practic nu sunt puse în circulaţie, accesul la ele fiind foarte limitat. Pentru a lărgi accesul la documentele publice şi a informa locuitorii despre activitatea organelor publice locale, în scopul încadrării lor în viaţa comunitară, ar fi de dorit includerea bibliotecilor în procesul de elaborare a bazelor de date a documentelor publice locale, cât şi difuzarea documentelor publice către locuitorii localităţilor respective. În cazul ţării noaste acest proces poate deveni catalizatorul Integrării Europene. Un alt aspect esenţial ce ţine de responsabilitatea bibliotecilor este de a instrui beneficiarii reali şi potenţiali, în utilizarea informaţiei de interes public. În realizarea acestui scop ar trebui să fie organizate seminare de perfecţionare profesională a bibliotecarilor în comun cu reprezentanţii autorităţilor publice locale (primării, inspectorate de poliţie, ecologie, de medicină preventivă etc.). La asemenea seminare se va decide cum să fie selectată, stocată, prelucrată informaţia de interes public; ce este informaţia de interes public şi cui serveşte ea; cum şi în ce scopuri pot utiliza cetăţenii informaţia de interes public etc. Contribuţia socială a bibliotecii evidenţiază oportunităţi deosebite în edificarea societăţii civile. Or, fluxurile informaţionale şi comunicaţionale ale bibliotecii reprezintă un stimul pentru societatea civilă. În această ordine de idei biblioteca se transformă

16

infodocumentare în contextul democratizării societăţii

Consideraţii privind accesul la informaţia de interes public în instituţiile

17


într‑un centru pentru dezvoltarea spaţiului public, ceea ce ar permite extinderea accesului la informaţia publică a cetăţenilor Republicii Moldova. Referinţe bibliografice: 1. Aplicarea Legii privind accesul la informaţie: Raport de monitorizare / colab.: V. Panţîru; coord.: V. Spinei. — Ch. : F. E. P. „Tipogr. Centrală“, 2007. — 200 p. 2. Bălăceanu, Ion. Regimul juridic al dreptului la informaţie. — Ch., 2005. — 84 p. 3. Harjevschi, Mariana. Aspecte juridice privind accesul la informaţie în instituţiile infodocumentare // Conferinţa ştiinţifică internaţională „Învăţământul superior şi cercetarea — piloni ai societăţii bazate pe cunoaştere“: rezumatele comunicărilor. — Ch.: CEP USM, 2006. — P. 309‑310. 4. Karnaeva, Liubovi. Noile tehnologii informaţionale şi democratizarea accesului la informaţie // Conferinţa corpului didactico‑ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000‑2002“, „: rezumatele comunicărilor. — Ch.: CEP USM, 2003. — P. 109‑110. 5. Kulikovski, Lidia. Responsabilitatea socială a bibliotecii publice — o sinteză între cunoaştere şi acţiune // BiblioPolis. — 2004. — Nr.4. — P. 24‑29 6. Manda, Corneliu. Administraţia publică şi cetăţeanul. Structuri. Autorităţi. Informaţie publică / C. Manda, D. Banciu, C. Manda. — Bucureşti: Ed. Tehnică, 1997. — 119 p. 7. Muraru, Ioan. Drept constituţional şi instituţiile politice / I. Muraru, S. Tănăsescu. — Bucureşti: Lumina Lex, 2001. — 159 p. 8. Михнова, И. Б. Библиотека как информационный центр для населения проблемы и их решения практическое пособие. — М.: Либерия, 2000. — 128 с. 9. Rigorile internaţionale actuale ale organizării şi funcţionării bibliotecilor publice (expozeu şi comentarii asupra Ghidului IFLA‑UNESCO) / Bibl. Naţ. A Rep. Moldova; dir. Gen.: Alexe Rău; ed. Îngrijită de V. Osoianu. — Ch.: BNRM, 2007. — 154 p.

18

Analiza cost‑beneficiu a culturii instituţionale în bibliotecă

Drd. Tatiana COŞERIU, director adjunct, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ Rezumat: Cultura instituţională este omniprezentă în bibliotecile din R. Moldova. Studierea şi analiza tipologiei culturii pune în evidenţă diversitatea şi varietatea sincronică a instituţiilor infodocumentare. Interacţiunile umane se stabilesc şi se derulează în biblioteci prin comportament, acţiuni şi atitudini specifice. Cunoaşterea lor în mod implicit asigură beneficii durabile şi identitate comunitară. Cuvinte‑cheie: cultură instituţională, tipologia culturii instituţionale, dimensiunile culturii instituţionale, instituţii infodocumentare, inteligenţă culturală.

Instituţiile infodocumentare sunt preocupate tot mai mult de serviciile şi ofertele lor ca rezultat al mobilităţii informaţionale şi al tehnologiilor de ultimă oră. La acţiunile de instruire, în articolele de specialitate, în documentele de reglementare, în cadrul vizitelor colective inerent şi implicit sunt auziţi, citiţi, discutaţi factorii de impact ai activităţii. Biblioteca, în calitatea sa de structură infodocumentară, se află în situaţia de a face o alegere corectă pentru a fi competitivă, pentru a avea o diversitate informaţională şi pentru a asigura durabilitate. Cuvintele lui Seneca „nu există vânt prielnic decât pentru cel ce ştie în ce direcţie pluteşte“ sunt relevante specificului bibliotecilor. Di19


recţia „plutirii“ înseamnă acces la informaţii, carta serviciilor axată pe utilizatori, informaţia privită ca un proces de comunicare şi ca o entitate1. Studierea şi cercetarea culturii instituţionale este o acţiune rapidă la procesul de schimbare şi la stabilirea standardelor de practici bune. Esenţa culturii instituţionale, tratată într‑o formulă simplă, poate fi reprezentată prin lucrul bine făcut. Fostul director general la McKensey & Company Marvin Bower a definit cultura unei instituţii astfel: „modul în care se fac lucrurile aici la noi“, care a devenit celebră şi criteriu pentru politicile de calitate. Factorul de impact are ca temelie percepţiile fundamentale, valorile împărtăşite şi convingerile care ghidează modul în care se comportă membrii echipei unii cu alţii şi modul în care muncesc. Acestea sunt elemente importante şi inevitabile care au ca temei: — satisfacerea necesităţilor informaţionale; — calitatea serviciilor şi facilităţilor; — transparenţa luării deciziilor; — atitudinea echitabilă faţă de angajaţi, colegi; — responsabilitatea profesională şi etică. Auditul culturii reprezintă o provocare pentru atitudini şi soluţii care regândeşte fundamental, reproiectează radical ceea ce face sau cum face biblioteca în vederea obţinerii îmbunătăţirii activităţii. Analiza cost‑beneficu este o evaluare a stării de fapt privind cultura instituţională în bibliotecile noastre. Pentru a realiza cu succes această acţiune vom analiza: — tipurile de cultură instituţională; — dimensiunile culturii instituţionale; — metode de măsurare a culturii instituţionale.

1

20

Managementul informaţiei şi al bibliotecilor în mileniul III / ed. W. Malcolm Watson; trad.: Octavia‑Luciana Porumbeanu. — Bucureşti: Editura ABIR, 2004.

Analiza cost‑beneficiu a culturii

I. Tipologia culturii instituţionale este studiată prin prisma ştiinţifică (relatarea şi descrierea culturilor) şi practică (acţionarea şi schimbarea). Este binevenit să menţionăm că în procesul de cercetare a resurselor străine se întâlneşte frecvent termenul cultura corporativă. Termenul este utilizat divers: ca sinonim al culturii instituţionale, ca element de diferenţiere dintre culturi — mică, mare. Deal Terrence şi Allan Kennedy au fost printre primii care au scris despre cultura corporativă. În cartea Corporate Cultures: The Rites and Rituals of Corporate Life, apărută în anul 1982, ei caracterizează cultura instituţională ca scop al realizării unor sarcini. La elaborarea modelului Tipologia culturii, autorii au argumentat că cultura se bazează pe componente interdependente: istorie, valori, ritualuri, ceremonii, povestiri, bârfe. Modelul lor identifică patru tipuri de cultură, axate pe doi factori: — operativitatea feed‑backului (comunicare, motivare, eficienţa muncii); — gradul de risc. Legătura acestor factori formează patru tipuri de culturi instituţionale2: — cultura de tip Macho — feed‑back rapid, nivel ridicat de risc, individualismul prevalează asupra cooperării; — cultura bazată pe scop — feed‑back rapid, nivel moderat de risc, acţiune accelerată bazată pe cantitatea muncii, activism major; — cultura bazată pe proces — feed‑back lent, nivel mic de risc, tensiuni moderate, acţiuni bazate pe detalii; — cultura bazată pe compromis — risc major, feed‑back întârziat, accent pe planificare şi pe durabilitate. Compania Human Synergistics propune pentru relatarea tipurilor de culturi Modelul Circuplex cercetat şi dezvoltat de Ro‑ bert A. Cooke, I. Clayton Lafferty3. Modelul reflectă relaţiile inter2

http://www.12manage.com/methods_deal_kennedy_culture_types_es.html

3

http://www.humansynergistics.ro

instituţionale în bibliotecă

21


umane la nivel de instituţie, grup, individ şi poate fi utilizat şi în cazul auditului. Reprezentarea grafică sub formă de cerc permite descrierea culturii prin trei stiluri: constructiv, pasiv, agresiv şi 12 categorii: autodezvoltare, umanist‑încurajator, afiliere, aprobator, convenţional, subordonare, evitare, opoziţie, putere, competitiv, perfecţionist, rezultate. La rândul său, diagrama poziţionează stilurile şi categoriile în funcţie de orientarea instituţională: — satisfacere — stilul constructiv, categoriile: rezultate, autodezvoltare, umanist‑încurajator, afiliere; — orientarea către oameni — stilul pasiv/defensiv, categoriile: aprobator, convenţional, subordonare, evitare; — securitate — orientarea către nevoile de tip protecţie, corelaţie cu stilurile pasiv/defensiv şi agresiv/defensiv; — orientarea către sarcină — stilul agresiv/defensiv, categoriile: opoziţie, putere, competitiv, perfecţionist În continuare vom examina tipurile de culturi conform stilurilor. Stilul Pasiv/Defensiv — se caracterizează prin interacţiunea oamenilor într‑un mod defensiv fără ameninţarea propriei siguranţe, atitudine pasivă cu evitarea riscurilor, birocraţie şi inactivitate, formală, putere ierarhică. În cadrul stilului se delimitează următoarele tipuri de culturi: — aprobator — eludarea conflictelor, relaţii interumane superficiale, aprobarea membrilor echipei fără compromisuri, agrearea şi relaţiile cu membrii instituţiei sunt foarte importante. Acest tip de cultură limitează contradicţiile, opiniile interpersonale ceea ce poate influenţa eficienţa activităţii; — convenţional — tradiţionalism, control birocratic, conservatism axat pe reguli. Acest tip de cultură demobilizează inovaţia şi ideile ceea ce este o barieră de a implementa schimbări şi de a se dezvolta continuu; — subordonare — control ierarhic accentuat, excluderea implicării din partea salariaţilor, decizii centralizate. Acest

tip de cultură nu este flexibil datorită lipsei iniţiativei personale şi executarea obiectivelor fără discuţii, propuneri; — evitare — lipsa recompensei succesului, penalizarea greşelilor. Acest tip de cultură nu are performanţă deoarece oamenii nu doresc să se implice în procesul decizional şi să accepte riscul. Stilul Constructiv este specific instituţiilor în care oamenii cooperează şi interacţionează pentru a asigura calitatea şi excelenţa, satisfacerea în muncă, orientarea spre clienţi, accent pe capitalul uman. Tipuri de cultură reprezentative specifice stilului dat: — rezultate — sarcinile se fac calitativ, angajaţii sunt motivaţi să fixeze şi să atingă propriile obiective, echipa este preocupată pentru standarde de excelenţă. Instituţiile cu acest tip de cultură sunt productive, problemele se rezolvă uşor şi corespunzător; — autodezvoltare — calitatea şi creativitatea sunt mai importante decât cantitatea, angajaţii au condiţii de dezvoltare individuală. Instituţiile atrag angajaţi inovativi, serviciile şi ofertele sunt de bună calitate; — umanist‑încurajator — susţinere reciprocă, participare şi implicare activă. Instituţiile pun accentul pe valoarea umană, iar oamenii, la rândul lor, pot fi devotaţi şi satisfăcuţi; — afiliere — relaţii interpersonale constructive, cooperare, prietenie. Instituţiile promovează comunicarea deschisă, coordonarea activităţilor, iar angajaţii muncesc cu plăcere şi nivelul stresului este redus. Stilul Agresiv/Defensiv este perfecţionist, bazat pe putere şi pe opoziţie. Interacţionează orientarea spre sarcină şi securitate, aroganţa, forţa şi ierarhia formală. Oamenii sunt preocupaţi de imaginea sa personală şi de statutul său. Stilul dat distinge următoarele culturi: — opoziţie — predomină conflictele şi confruntările neproductive, criticarea ideilor, influenţă, rezolvarea anevoioasă a problemelor;

22

instituţionale în bibliotecă

Analiza cost‑beneficiu a culturii

23


— putere — agresivitate, aroganţă, acţiuni axate pe forţă, autoritate ierarhică, recompense pentru felul în care răspund solicitărilor superiorilor, limitarea fluxului de informaţii, contribuţia angajaţilor se reduce doar la nivelul minim acceptat; — competitiv — limitarea cooperării, transformarea sarcinilor într‑o competiţie, imagine de superioritate; — perfecţionist — atenţie la detalii, valorificarea străduinţei, evitarea greşelilor. Pare a fi un tip de cultură adecvat, dar atenţia la detalii ar putea duce la pierderea scopului şi manifestarea simptomelor de stres. Cercetătoarea Angela Zelenschi4 în teza de doctor cu genericul Cultura organizaţională şi rolul ei în managementul modern relatează că, după categoriile de personal care lucrează, pot fi identificate patru tipuri de culturi: — „echipa de base‑ball“ — persoanele sunt privite ca sportivi profesionişti, trebuie să aibă spirit întreprinzător, imaginaţie şi curaj; — „clubul“ — valorile dominante sunt vârsta şi experienţa, angajaţii trebuie să fie loiali, să ofere securitate şi stabilitate; — „academia“ — instituţiile tind să recruteze angajaţii de la facultate, pe care îi pregătesc pentru a deveni experţi în domeniu; — „fortăreaţa“ — este o cultură preocupată de supravieţuire şi se întâlneşte, de obicei în instituţiile aflate în proces de restructurare, modernizare sau restrângere a activităţii. Au fost menţionate doar câteva tipuri sau modele de culturi instituţionale. Publicaţiile abordează acest subiect prin diferite prisme de dezvoltare şi evaluare ale managementului, având drept reper şi tendinţele istorice care au variat de la o comunitate umană la alta. 4

24

http://www.cnaa.acad.md/thesis/2563/?hl=+zelenschi+:+2%2C++angela+:+93

Analiza cost‑beneficiu a culturii

II. Potrivit lui Edgard Schein instituţia nu poate aplica principiile managementului fără o atitudine sau o viziune concretă faţă de cultură. Loialitatea managerilor privind acest subiect condiţionează bariere în realizarea obiectivelor ceea ce influenţează calitatea şi factorul de impact. Cu ajutorul concepţiei 3 Levels of Culture5 ( trei dimensiuni ale culturii), Edgard Schein a făcut un aport considerabil în dezvoltarea şi cercetarea culturii instituţionale. Astfel, autorul descrie cultura instituţională în trei dimensiuni: — artefacte (artifacts) — ceea ce este la suprafaţă. Aspectele vizibile ale culturii sunt uşor comparabile, dar greu de înţeles: simboluri, culori, ceremonii, limbajul, modul de a se îmbrăca; — valori împărtăşite — artefactele se manifestă prin valorile împărtăşite, care sunt prezente în filosofia şi strategia instituţională; — previziuni sau presupuneri implicite — esenţa culturii se află în percepţiile subconştientului. Pentru acţiune ele sunt cheia de înţelegere a faptelor şi a datelor. Ca rezultat al concepţiei se evidenţiază trei nivele de cultură: — nivelul comportamentelor — nivelul vizibil; — nivelul valorilor şi atitudinilor — nivelul intermediar; — nivelul credinţelor şi convingerilor — nivelul ascuns. Specialistul olandez Geert Hofstede a iniţiat un studiu complex privind cultura în instituţiile cu capital străin şi cu activităţi internaţionale. Autorul accentuează că nu există o metodă universală de conducere, o teorie a managementului valabil în toată lumea. Însuşi cuvântul „management“ are diverse tratări şi aplicări în mediul internaţional. În urma cercetărilor efectuate au fost determinate şi conturate cinci dimensiuni6 de asemănare/deosebire a culturilor: 5

http://www.12manage.com/methods_schein_three_levels_culture_es.html

6

http://www.12manage.com/methods_hofstede_es.html

instituţionale în bibliotecă

25


1. distanţa faţă de putere — reflectă într‑un mod vizibil organigrama instituţiei şi modul, nivelul de comunicare. Cu cât distanţa faţă de putere este mai mare, cu atât coordonarea şi rezultatul final este mai redus. Distanţa mică faţă de putere se caracterizează în instituţiile cu succes; 2. individualism versus colectivism — dimensiune prin care se apreciază aportul fiecărui membru al echipei. În instituţiile în care prevalează individualismul interesele personale sunt mai importante în raport cu obiectivele comune, predomină haosul, libertatea excesivă, din care motiv cooperarea este redusă. Colectivismul sau instituţia bazată pe echipă se caracterizează printr‑un grad major de comunicare, toţi sunt preocupaţi de instituţie, 3. masculinitate versus feminitate — dimensiunea nu tratează cultura conform numărului angajaţilor după gen: masculin, feminin. Esenţa modelului constă în modalitatea de rezolvare a problemelor şi de atingere a scopurilor: durabilitate, sensibilitate. În instituţiile cu cultura de tip masculin acţiunile trebuie realizate la timp şi repede fără a discuta compromisele, iar în cele de tip feminin se pune accentul pe analiză şi negociere; 4. evitarea incertitudinii — dimensiunea explică măsura în care membrii instituţiei sunt ameninţaţi de necunoscut. Gradul major de evitare a incertitudinii se manifestă în instituţiile unde toate procesele şi acţiunile sunt reglementate prin reguli, legi şi au o logică bine definită (algoritm). Predominanţa regulilor şi normelor determină angajaţii să‑şi asume mai puţine riscuri. Evitarea incertitudinii este redusă în instituţiile cu o formalizare neesenţială, unde structurarea sau regula apare din necesitate sau când apare o barieră; 5. orientarea pe termen lung versus orientarea pe termen scurt — dimensiunea reflectă modul de gândire a instituţiei. Orientarea pe termen lung se caracterizează 26

Analiza cost‑beneficiu a culturii

prin valori, persistenţă, perseverenţă, iar cea pe termen scurt — prin valori din trecut orientate spre prezent, spre siguranţă, respect faţă de tradiţii, morală şi etică. Din punct de vedere normativ, instituţiile rezidă dintr‑un ansamblu de reguli care stabilesc modele de comportare. Regulile sunt formale şi informale, scrise sau nescrise şi sunt expresia atitudinilor şi valorilor. Cercetătoarea Mihaela Vlăsceanu7 propune o matrice instituţională care reflectă acţiunile, comportamentele şi atitudinile membrilor unei echipe. Matricea exprimă două elemente corelate: — nivelul normativ — reguli formale de tip juridic, morale (deontologie profesională) în corelaţie cu mediul şi profilul instituţional; reguli informale cu tradiţii perpetuate. Regulile au funcţii implicite şi explicite cu consecinţe diferenţiate asupra performanţelor individuale, comunitare şi sociale. — nivelul expresiv — valori, atitudini, comportament, relaţii sociale. Această matrice este un tot întreg în relaţiile sociale, care se modifică prin experienţa exploratorie sau efectivă şi este relevantă pentru înţelegerea ritmului, modului de activitate al instituţiei. Dimensiunile culturii completează tipologia şi evidenţiază valenţele de reactivitate şi implicarea individuală a personalului în câmpul instituţional. Ele sunt o entitate, fiecare având un rol specific şi complementar. III. Christopher Earley şi Elaine Mosakowski în octombrie 2004 au determinat sursele inteligenţei culturale — CQ. Inteligenţa culturală permite adaptarea la cultura nouă, modificarea comportamentului şi cunoaşterea legităţilor. Adaptarea la un nou mediu implică următoarele surse: 7

Psihologie socială. Aspecte contemporane / coord. Adrian Neculau. — Iaşi: POLI‑ ROM, 1996. — P.384‑385.

instituţionale în bibliotecă

27


— capul (cognitiv) — învăţarea mecanică a culturilor noi; — corpul (material) — acţiunile şi comportamentele trebuie să demonstreze înţelegerea culturii noi; — inima (emotiv, motivaţional) — o nouă cultură presupune greutăţi şi eşecuri. Aplicarea CQ se realizează ca rezultat al diagnosticului instituţional şi evaluarea culturii. Studiile axate pe diagnoza culturii instituţionale au în vizor următoarele elemente epistemologice: — viziune internă: cultura este subiectivă, unică, de aceea se utilizează instrumente nestandardizate, interactive; modele ale analizei subiective: teoriile X,Y, Z, modelul 7‑S al lui McKinsey; — viziune externă: cultura poate fi comparată, de aceea se utilizează instrumente standardizate. Metodele calitative şi cantitative utilizate în măsurarea culturii instituţionale se bazează pe aceste două viziuni. Conf. Univ. dr. Ionel Enache menţionează că rolul evaluării culturii instituţionale este de a surprinde slăbiciunile culturii. Aceste slăbiciuni pot fi8: — izolarea instituţiei; — interesele de afaceri pe termen lung sunt sacrificate pentru obţinerea unor rezultate imediate; — probleme de morală; — existenţa mai multor subculturi; — izbucniri emoţionale care apar în culturi slabe. Alegerea unui instrument sau altul depinde proporţional de scopul auditului. Multitudinea chestionarelor denotă faptul că fiecare studiu face apel la un anumit instrument de evaluare. Vom examina doar pe cele expansive. Chestionarul FOCUS — primul chestionar care analizează modelele de diagnostic. Chestionarul se bazează pe două axe: flexi8

28

Enache, Ionel. Rolul culturii organizaţionale în biblioteci (II) // Biblioteca. — 2007. — nr.10. — P.290‑292

Analiza cost‑beneficiu a culturii

bilitate‑control, intern‑extern. Axele generează patru dimensiuni: — orientarea spre sprijin (intern, flexibil); — orientare spre inovare (extern, flexibil); — orientare spre scopuri (extern, controlat); — orientare spre reguli (intern, controlat). Schema epistemologică — schemă de evaluare prin observaţie. Chestionarul este bazat pe tipologia culturii relatată de Charles Handy: — cultură de putere: – valori: statut, prestigiu, influenţă şi relaţii; – comportamente: dominanţă, orientare spre recompense şi pedepse accentuarea semnelor distinctive de statut; – esenţa: supravieţuire. — cultură de rol (regulamentului): – valori: ordine, raţionalitate şi eficienţă; – comportamente: evitarea riscului, respectarea regulilor; – esenţa: securitate. — cultură de sarcină (performanţei): – valori: acţiune, autonomie, impact şi creativitate; – comportamente: inovaţie, schimbare, performanţă, învăţare; – esenţa: dezvoltarea. — cultură de persoană: – valori: cooperare, grija faţă de ceilalţi; – comportamente: ascultare, adaptare, asistenţă; – esenţa: comunitatea. Chestionarul cuprinde 15 întrebări la care se acordă 10 puncte ce se împart în patru variante de răspuns — a, b, c, d. Important ca suma punctajului acordat întrebării să fie zece. Alături de aceasta se propune o oportunitate în comparaţie cu cultura existentă — să se facă o incursiune imaginară pentru cultura ideală, dorită de instituţie. instituţionale în bibliotecă

29


Cultura instituţională este măsurată, apreciată şi prin evaluarea stilului managerial. Chestionarul LBDQ (leadership Behavior Desfription Questionnaire) a fost elaborat în anii ‘50, ‘60 la Ohio State University. LBDQ are un inventar de 100 de itemi cotaţi pe o scală de 5 trepte. Rezultate sunt unite în 12 dimensiuni: consideraţie, structurare, reprezentativitate, împăcarea cerinţelor, tolerarea incertitudinii, puterea de convingere, tolerarea libertăţii, asumarea rolului, corectitudinea previziunilor, accent pe producţie, orientarea spre superiori. Ca supliment la evaluarea stilurilor manageriale poate servi auditul comportamentelor în cadrul grupului. Chestionarul include trei direcţii: — comportament axat pe sarcină; — comportament axat pe relaţii; — comportament axat pe preocupările personale. Grilele cuprind patru oportunităţi de a răspunde: nicioda‑ tă, rar, adesea, întotdeauna cu clasament de la 1 la 4. Un instrument util reprezintă compararea modelelor instituţionale conform atributelor şi tipurilor de instituţii: — ierarhică (H); — anarhică (A); — centrată pe memorie (M) Atributele caracteristice sunt următoarele. — tipul dominat de relaţie instituţională; — modul dominat de coordonare internă; — efectul stimulilor; — gradul de autonomie a actorilor; — comportamentul tipic al actorilor; — sinergia sistemului instituţional. Structurile infodocumentare au o sarcină importantă — să analizeze cultura reală, să compare cultura reală cu cea dorită şi să acţioneze. Algoritmul schimbării nu este complicat, dar devine o necesitate atunci când lucrurile nu merg prea bine.

30

Corelaţia dintre Biblioteca Publică şi Arhiva Naţională

Natalia GOIAN, şef Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM Ana POPESCU „Un popor care nu‑şi cunoaşte trecutul, nu are viitor9“,  dicton care conţine un mare şi incontestabil adevăr. Există mai multe surse din care ne cunoaştem istoria. În memoria poporului nostru, secolele care au trecut au lăsat amprente adânci, acestea găsindu‑şi o reflectare adecvată în creaţia folclorică, în doinele noastre melodioase. Despre evenimentele de altă dată mărturisesc monumentele, cetăţile şi templele edificate în diverse colţuri ale Moldovei din porunca şi cu sprijinul domnitorilor ţării, materialele şi rarităţile istorice care se păstrează în bibliotecile şi muzeele noastre. Însă, cel mai valoros strat al istoriei, memorie a neamului îl constituie, desigur, documentele de arhivă, care aidoma unei oglinzi, ne reflectă imparţial evenimentele care s‑au produs pe timpuri, indiferent de faptul că ne mândrim cu ele sau ne‑au adus suferinţe şi prejudecăţi serioase. În zilele noastre arhivele şi bibliotecile reprezintă trecutul nostru, din acest motiv trebuie să li se acorde o atenţie deosebită în această lucrare. Şi credem că accentul trebuie pus nu doar 9

Isac, V. „Arhivele memorie a neamului…“: [interviu cu V. Isac, dir. al Serv. de Stat pentru arhiv. al R. M.] // Viaţa satului. — 1997. — 15 febr. — P.16

31


pe relaţia dintre biblioteca publică şi arhivă, dar şi pe posibilităţile şi perspectivele de colaborare dintre ele. Între aceste două instituţii de cultură trebuie să existe o corelaţie strânsă pentru că ele reprezintă principalii promotori ai culturii unei tări: Arhivele create de indivizi, familii, mediul de afaceri sau instituţii, ne redau trecutul, arătându‑ne cum am ajuns să fim ceea ce suntem ca indivizi, comunităţi şi naţiuni. Cunoaşterea istoriei duce la o mai bună înţelegere a propriei persoane, a propriilor comunităţi şi a variatei noastre moşteniri culturale. Arhivele ne permit accesul la evenimentele istorice prin intermediul documentelor, corespondenţei, filmului, înregistrărilor, hărţilor, planurilor, desenelor, posterelor, fotografiilor — surse primare de istorie. Bibliotecile le‑au oferit oamenilor, încă de la început, materiale şi resurse de informare, educaţionale şi de petrecere a timpului liber. Acum, ele le pot oferi celor care nu deţin un calculator, posibilitatea de‑a folosi Internetul în scopuri de informare şi comunicare, pot oferi facilităţi de scriere a temelor pentru copiii care provin din familii social vulnerabile, servicii virtuale la care să aibă acces cei care nu se pot deplasa, sau persoanele izolate şi multe altele. Fără îndoială, în drumul spre un nou mileniu, biblioteca şi arhiva vor juca un rol deosebit în viaţa oricărei societăţi, prin intermediul ştiinţei ele vor deschide noi orizonturi civilizaţiei şi culturii, omenirii în general. Biblioteca şi arhiva, aceste centre de informare, cercetare, documentare, importante focare de cultură, vor pune la dispoziţia utilizatorilor săi (fără diferenţiere de vârstă, rasă, sex, religie, naţionalitate, limbă sau statut social) cunoştinţe şi informaţii din toate domeniile. Ele vor oferi clienţilor săi colecţiile de documente de care dispun, colecţii care vor trebui să reflecte tendinţele contemporane şi evoluţia societăţii, precum şi memoria omenirii şi produsele imaginaţiei acesteia. Bibliotecile şi arhivele sunt principalele structuri implicate în culegerea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor.

În prezent, aceste instituţii traversează un proces de reformă ce implică regândirea propriilor servicii în raport cu această lume în schimbare, printr‑o cunoaştere profesională a unor domenii indispensabile activităţii din bibliotecă şi arhivă precum managementul, marketingul, ştiinţa informării etc. De altfel, întreaga societate trece printr‑o etapă de profundă transformare, numită de oamenii politici perioadă de tranziţie. Aceasta cuprinde nu numai o reformă de ordin economic, cu tot ce implică trecerea la economia de piaţă, reaşezarea structurilor de producţie şi de schimb, ci şi o reformă socială, un proces de regrupare a categoriilor sociale care duce în mod inevitabil la reapariţia fostelor clase sociale. Este necesară în acest context o schimbare a mentalităţilor şi a comportamentelor politice, economice, culturale şi informaţionale, o reevaluare a raporturilor dintre oameni şi societate şi a fiecărui individ în parte. Biblioteca publică reprezintă un suport pentru autoritatea locală prin furnizarea informaţiilor, prin serviciile de educaţie şi recreare pe care le oferă, iar clienţii sunt un segment al populaţiei care au vârste diferite, interese şi stil de viaţă variat. Biblioteca poate să ofere informaţii de specialitate personalului autorităţii locale sau membrilor aleşi. De asemenea poate accepta responsabilităţi în managementul înregistrărilor şi arhivelor autorităţii locale. Informaţia reprezintă sângele iar suportul tehnologic arterele organizaţiei. Ele pot asigura succesul şi prin urmare obţinerea avantajului competitiv atât în structurile comerciale cât şi în cele culturale. Contextul pentru un parteneriat între bibliotecile publice şi alte instituţii culturale cum ar fi arhivele, devine tot mai clar. Există o necesitate evidentă de a debloca, dezvălui şi face accesibil conţinutul informaţional deţinut în prezent de biblioteci şi arhive, care poate veni în sprijinul unei nuanţe de localizare într‑o lume tot mai globalizată.

32

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

33


Interoperabilitatea şi accesul fără probleme la acest conţinut, capacitatea de a dezvolta ceea ce bibliotecile publice şi arhivele oferă actualmente la dispoziţie ca informaţii comunitare şi pentru a‑şi îndeplini rolul de centre de instruire, ar putea aduce roade suplimentare în viitor. Unul din scopuri este necesitatea de a furniza servicii on‑line care să dezvolte capacitatea cetăţenilor de a lega satisfacţia nevoilor prezente de o conştientizare a contextului lor istoric, indiferent de mediul la care se face referire: educaţie, e‑guvernare, timp liber, viaţă de familie sau profesională. O astfel de evoluţie pare importantă pentru dezvoltarea unei societăţi sănătoase şi echilibrate în întreaga Europă. Prin cooperare, bibliotecile publice şi arhivele, de exemplu punând la dispoziţie moştenirea culturală şi materiale istorice de familie, pot promova includerea socială şi culturală. Pentru a avea o imagine mai clară asupra situaţiei din Republica Moldova, cu privire la colaborarea dintre Biblioteca Publică şi Arhiva Naţională, am realizat câteva interviuri cu directorul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“ dr. conf. d‑na Lidia Kulikovski şi cu directorul Arhivei Naţionale d‑ul Petru Vicol. La întrebarea „Care sunt tangentele între o biblioteca publi‑ ca şi o arhiva naţională?“, am primit acelaşi răspuns de la ambii directori şi anume că există principii de organizare şi funcţionare (pentru publicul interesat) comune. La arhive prevalează mai mult funcţia patrimonială — adică conservarea şi prezervarea documentelor. D‑na Kulikovski consideră că „arhivarii sunt plafonaţi de aceste funcţii dar nici interes şi nici dorinţă să‑şi complice viaţa tihnită — pentru că publicul larg este un sector dificil şi se majorează cu mult mai mult implicarea şi efortul an‑ gajaţilor“. Trecând direct la temă, am întrebat interlocutorii, care sunt relaţiile de colaborare între instituţiile pe care le conduc? La care am primit răspunsurile următoare: Lidia Kulikovski: „Strict profesionale de interes din partea noastră. Pentru noi AN este doar o structură infodocumentară

de care ne folosim în procesul de cercetare retrospectivă — perso‑ nalităţi, evenimente, documente de epocă referitoare la Chişinău, şi bineînţeles la istoria instituţiei noastre.“ Directorul Arhivei Naţionale s‑a eschivat de la răspuns, motivând că este nou în această postură şi nu cunoaşte detalii în ceea ce priveşte colaborarea dintre aceste două instituţii. De asemenea, am vrut să aflăm care sunt posibilităţile de colaborarea între arhiva naţională şi biblioteca publică, şi din răspunsurile d‑nei Kulikovski şi d‑lui Vicol am înţeles, că în primul rând se pune accentul pe constituirea bazelor de date comune, activităţi ştiinţifice comune de valorificare a patrimoniului existent — a unor domenii, instituţii, personalităţi, procese, publicaţii ştiinţifice etc. Toate acestea în ansamblu ar duce la crearea unei colaborări mult mai productive, dar şi la informarea cetăţenilor. Atât directorul Arhivei Naţionale cât şi directorul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“, cunosc practicile din occident. D‑na Lidia Kulikovski, având ocazia să studieze experienţa din alte ţări, menţionează: „Am văzut în Occident, pe viu, cum bibliotecile publice şi arhivele îşi unesc eforturile profesionale, resursele pentru a le face accesibile publicului larg — exemple în Marea Britanie şi în alte ţări europene, chiar fost sovietice, constituie cataloage de resurse comune, activităţi comune…“ La întrebarea dacă putem să spunem „Biblioteca si arhiva — spaţiu unic de colaborare?“ ambii directori au dat acelaşi răspuns „Putem! Pentru biblioteca şi arhiva din Occident. Şi mai putem spune, tot pentru cele din Occident, Biblioteca — Arhi‑ va — spaţiu unic de informare.“ Cunoscând situaţia că la noi în ţară, practic există un stereotip în ceea ce priveşte arhiva, ce este percepută ca instituţie cu spaţiu închis, unde nu oricine are acces. Am încercat să aflu, după părerea lor, ce s‑ar putea face pentru a distruge acest stereotip?

34

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

35


D‑na L. Kulikovski consideră că nu sunt mari şanse, deoarece nu se poate face acest lucru din proprie iniţiativă. În primul rând, trebuie de revizuit politica de acces la colecţiile arhivistice, însă dumneaei nu este prea optimistă nici la acest capitol, totuşi consideră că unica soluţie ar fi intrarea în Comunitatea Europeană şi doar atunci, consideră că se vor respecta recomandările europene de deschidere şi acces. D‑ul Petru Vicol nu este de acord cu afirmaţia că există un stereotip în ceea ce priveşte arhiva, ba mai mult, d‑lui spune că Arhiva aşa şi trebuie să fie, o instituţie unde nu oricine are acces, deoarece ea deţine documente foarte valoroase, şi accesul la ele nu‑l poate avea oricine. La sfârşit am încercat să obţinem nişte prognoze pentru următorii 10 ani, în ceea ce priveşte relaţiile de colaborare între Biblioteca Publică şi Arhiva Naţională. Ambii directori sunt optimişti, însă, d‑na L. Kulikovski consideră că principală soluţie ar fi integrarea în UE, dacă în decurs de 10 ani reuşim să ne integrăm situaţia se va schimba radical, in mod contrar riscăm să avem situaţia dată şi peste 20, 30, 40 de ani. Directorul Arhivei Naţionale, consideră că totul depinde de noi, de fiecare în parte : „În 10 ani se vor schimba multe, tre‑ buie doar să vrem asta, să găsim soluţii, proiecte etc.“ Din interviurile realizate cu aceste două personalităţi am ajuns la concluzia că la noi în ţară nu există o colaborare strânsă între arhivă şi biblioteca publică, atât d‑na Kulikovski, cât şi d‑ul Vicol conştientizează importanţa majoră a unei colaborări dintre aceste două instituţii, dar, cu regret, până când, nu întreprind nimic concret pentru a se realiza acest parteneriat. Bibliotecile şi arhivele au fost percepute ca instituţii de tipuri diferite, cu practici profesionale şi culturi organizaţionale distincte. Totuşi, aceste diferenţe ţin mai mult de latura administrativă decât de scopul propriu‑zis al instituţiilor, de vreme ce toate au ca misiune colectarea, prezervarea şi punerea la dispoziţia utilizatorilor a obiectelor, artefactelor, documentelor şi

informaţiilor. Diferenţele administrative sunt estompate prin digitizare, deoarece procesele implicate în gestionarea materialelor digitale sunt aceleaşi indiferent dacă în format tradiţional acestea au fost cărţi, documente sau obiecte. De fapt, sintagma „document digital“ se referă la „toate tipurile de documente, cum ar fi fişiere‑text, fişiere audio, fişiere video, chiar şi prezentări multimedia şi pagini web10“. Bibliotecile şi arhivele au cu toate cataloage, dar acestea puţin diferă ca structură, pentru că natura şi semnificaţia relaţiilor dintre resursele descrise sunt diferite. De pildă, într‑o fişă de bibliotecă titlul este înregistrarea principală, cu trimiteri la înregistrările corespunzătoare copiilor cărţii din filialele bibliotecii. Catalogul unei arhive arareori descrie mai multe copii ale unui document şi se concentrează mai degrabă asupra diferitelor tipuri de relaţii dintre resurse (de exemplu o cutie poate fi înregistrată la un anumit nivel conţinutul cutiei fiind descris piesă cu piesă, iar consemnările sunt legate la înscrierea cutiei, într‑o structură ierarhică). Bibliotecile publice şi arhivele sunt parte a „industriei culturale“ care au atât efecte cantitative cât şi calitative în condiţiile sociale şi economice ale comunităţii. Efectele sociale se adresează în ghiduri Integrării sociale şi Identităţii şi coeziunii sociale. Efectele economice pot fi măsurate prin cuantificarea impactului instituţiilor de moştenire culturală locală în termenii locurilor de muncă şi a creării de locuri de muncă, regenerarea zonelor învecinate şi sprijin, investiţii interne şi turism cultural, ca şi suport pentru afacerile locale şi industrie11. Biblioteca publică „B.P. Hasdeu“ şi Arhiva Naţională pot decide să coopereze, spre exemplu, pentru a da utilizatorilor

36

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

10 Congresul Mondial al Bibliotecilor şi Serviciilor furnizoare de informaţii : a 69‑a Con‑ ferinţă Generală IFLA, Berlin, August 2003. Secţia de Genealogie şi Istorie Locală. http://www.ifla.org/IV/ifla69/prog03.htm 11 http://www.ogc.gov.uk/prince/[Accesat pe data de 10.04.2008]

37


posibilitatea de a căuta simultan în colecţiile lor. În general, utilizatorii nu sunt interesaţi de locul în care îşi găsesc informaţia şi care ar putea fi o carte sau un pliant dintr‑o bibliotecă sau dosarele unei instituţii dintr‑o arhivă. În cazul unei asemenea colaborări, extrem de importantă este interoperabilitatea şi, implicit, utilizarea standardelor internaţionale în vigoare. Un exemplu bun este NOKS din Danemarca NOKS (Nordjyllands Kulturhistoriske Søgebase. Cultural historical database for sear‑ ching material concerning the North of Jutland) — Baza de date cultural‑istorică pentru căutarea materialelor despre Iutlanda de Nord)12. Proiectul implică 9 instituţii: arhive, biblioteci şi muzee. Cataloagele lor au fost unite oferindu‑se acces la 115.000 de documente, inclusiv fotografii, cărţi, pliante, articole din ziare, arhive, obiecte de muzeu etc. Astfel, utilizatorul are posibilitatea să caute concomitent în baza de date a 9 instituţii, economisind timp, bani etc.

Cu părere de rău la noi în Moldova încă nu s‑a ajuns la aşa rezulate, ba mai mult, Arhiva Naţională este privită ca o instituţie cu „spaţiu închis“ unde nu oricine are acces. Mai predomină acel stereotip în care documentele de arhivă sunt documente secrete. Dacă Biblioteca Municipală „B.P.  Hasdeu“ şi Arhiva Naţională şi‑ar uni eforturile, rezultatele ar fi îmbucurătoare. În primul rând aceste două instituţii pot juca un rol important în promovarea coeziunii comunităţii deoarece: — ele deţin resursele din care oamenii îşi pot afla rădăcinile şi modul în care interacţionează cu ceilalţi; — ele pot asigura spaţii şi activităţi în care oameni cu pregătire diferită pot munci şi se pot juca împreună; — ele pot asigura acces persoanelor cu disabilităţi; — ele pot coopera cu alte agenţii pentru combaterea crimelor şi a comportamentului anti‑social; — pot furniza informaţii de care oamenii au nevoie pentru a deveni cetăţeni activi; — ele pot oferi oamenilor oportunităţi de a învăţa noi deprinderi şi pot contribui la dezvoltarea economică şi socială; — pot asigura acces la resurse în toate limbile relevante; — pot aduna oamenii laolaltă în comunităţi de interese sau comunităţi virtuale indiferent de aşezare geografică, pregătire sau circumstanţe; — îi pot ajuta pe oameni să creeze arhive şi pagini web ale comunităţii. Participarea la acest tip de proiect poate fi folosită pentru a aduce laolaltă comunităţile divizate. Un exemplu bun este sistemul de arhive al comunităţii13 commaNET8 care a fost folosit în Irlanda de Nord şi Cipru. (commaNET este o organizaţie non‑profit care promovează şi sprijină arhivele comunitare prin consultanţă şi instruire, vinde software‑ul comm@ şi

12 http:// www.noks.dk [Accest pe data de 10.04.2008]

13 http://www.commanet.org/ [Accest pe data de 10.04.2008]

38

şi Arhiva Naţională

www.noks.dk

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

39


inscripţionează arhivele create pe CD‑ROM şi pe Internet. Finanţarea europeană a făcut posibilă dezvoltarea proiectului în Europa. Software‑ul este multilingv, adică câmpurile din baza de date pot fi traduse în alte limbi (în prezent ele sunt în limbile daneză, olandeză, germană şi italiană) ceea ce permite crearea arhivelor comunităţii într‑o anumită limbă şi căutarea în arhivă după altă limbă.) Bibliotecile publice şi arhivele din occident îi ajută pe oameni să se familiarizeze cu tranzacţiile online şi să aibă o mai mare încredere în acest proces prin introducerea propriilor lor e‑tranzacţii. Multe arhive, de exemplu, le permit deja cetăţenilor să solicite online copii ale documentelor genealogice, iar multe biblioteci fac posibilă consultarea de cataloage, solicitarea şi prelungirea cărţilor, etc. de către utilizatori, de acasă sau de la serviciu, mulţi utilizatori găsind acest lucru extrem de convenabil. Să ne imaginăm pe câteva minute că la noi în Moldova s‑ar face la fel? Cum crede‑ţi, care vor fi rezultatele? — conside-

răm, că ar fi un succes enorm, practic, atât Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ cât şi Arhiva s‑ar bucura de o încredere din partea utilizatorilor săi, pentru că, în condiţiile de concurenţă, ceea ce trebuie să se facă în primul rând, este de a‑ţi menţine „clienţii“, astfel, în Societatea Informaţională, când internetul ocupă cel mai mult timp, este normal şi firesc ca Arhiva şi Biblioteca să creeze anumite facilităţi şi oportunităţi, care, într‑un fel sau altul, ar menţine acest public. Cititorul, întotdeauna v‑a alege ce este mai simplu şi rapid pentru el, în aşa condiţii, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ împreună cu Arhiva Naţională trebuie să coopereze, să colaboreze productiv pentru a majora numărul de utilizatori. Arhivele şi Bibliotecile publice sunt folosite de un mare procent al populaţiei din majoritatea ţărilor şi sunt privite, în general, ca fiind de încredere. Prin coordonarea electronica, a propriilor lor tranzacţii, ele pot familiariza mulţi oameni cu e‑serviciile, pot demonstra beneficiile acestora şi pot contribui la sporirea încrederii. În Societatea Informaţională se vorbeşte tot mai mult despre e‑guvernare, e‑medicina, e‑educaţie etc., biblioteca publică şi arhiva pot contribui în diferite moduri la acest proces, de exemplu, cum contribuie Arhiva la creşterea participării la e‑guvernare: — Arhivele joacă un rol important şi unic în asigurarea accesului oamenilor la deciziile care se iau în numele lor. Registrele de arhivă sunt esenţiale pentru înţelegerea proceselor de luare a deciziilor şi de guvernare. Acest rol a devenit extrem de important pentru viaţa publică, pe măsură ce s‑au creat noi responsabilităţi pentru îngrijirea arhivelor şi a registrelor actuale. Legislaţia privind libertatea de informare şi protejarea informaţiilor, nevoia de administrare a registrelor electronice şi controlul media din ce în ce mai mare asupra autorităţilor au adus schimbări proaspete. Intere-

40

şi Arhiva Naţională

www.commanet.org

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

41


sul crescând pentru istoria familiei şi cea locală, a dus la creşterea interesului pentru arhive din partea unor grupuri anterior excluse social. Biblioteca publică poate participa la guvernare astfel: — Bibliotecile publice au fost, încă de la începuturi, instituţii cheie pentru participarea civică din mai multe motive, dar în special pentru că ele pot reprezenta faţa publică a autorităţilor locale. Ele sunt câteodată singurele clădiri civice din comunităţile locale, în special în zonele rurale, şi au deseori un program de lucru cu publicul mai apropiat nevoilor utilizatorilor decât îl au birourile autorităţilor, făcând astfel serviciile disponibile în afara programului de lucru normal. Ele pot oferi spaţii de întâlnire a oamenilor cu consilierii locali şi membri ai parlamentului, şi pot asigura un spaţiu în care organizaţiile să‑şi organizeze propriile lor evenimente, oferind acces la calculatoare, fotocopiere, facilităţi de protocol. Pe lângă acestea, ele au fost identificate, într‑un sondaj recent al Comisiei Europene, ca fiind cel mai des accesat serviciu local de guvernare14. La nivel local, bibliotecile publice şi arhivele sunt adesea departamente ale formei locale de guvernământ şi trebuie să colaboreze cu alte departamente pentru a asigura un serviciu bine structurat. Un exemplu de colaborare ar putea fi dezvoltarea unui sistem comun CRM (MRP) (Managementul relaţiilor cu publicul). Este posibil ca mai multe departamente să aibă nevoie de date referitoare la utilizatori şi un MRP comun ar putea evita efortul dublu, ar putea elimina înregistrarea datelor contradictorii şi ar demonstra utilizatorilor că au de‑a face cu profesionişti. Supus legislaţiei referitoare la protejarea datelor şi 14 Creşterea standardelor educaţionale în şcoli şi mai departe: contribuţia serviciilor culturale. Asociaţia Guvernului Local, noiembrie 2003. http://www.renewal.net/Documents/RNET/Research/Raisingeducationalstan‑ dards.pdf

respectând intimitatea utilizatorilor, un MRP poate centraliza toate contactele pe care utilizatorul le‑a avut cu instituţia prin e‑mail, telefon, dispozitiv mobil, poştă sau prin contact direct şi, astfel, să permită oricărui membru al personalului din serviciile cu publicul să aibă o înregistrare completă a acestor relaţii. Asigurând servicii integrate aliniate la agendele guvernamentale coerente, muzeele, bibliotecile şi arhivele au posibilitatea de a lucra şi cu alte instituţii locale. Spre exemplu, un serviciu de bibliotecă poate colabora cu direcţia de sănătate sau cu departamentul serviciilor sociale pentru a asigura servicii la domiciliu. Totuşi, în particular, arhivele şi bibliotecile au o misiune esenţială centrată pe îngrijirea şi utilizarea colecţiilor în beneficiul utilizatorilor. Pentru a folosi în cel mai bun mod tehnologiile informaţionale şi pentru a profita de toate oportunităţile oferite de societatea informaţională, acestea trebuie să caute modalităţi eficiente de achiziţionare şi implementarea în funcţiune a serviciilor şi infrastructurii tehnologice necesare. Este esenţială găsirea de noi modalităţi de cooperare şi integrare în afaceri de o mai mare amploare şi în mediul tehnic (inclusiv Guvern, alte organizaţii culturale de patrimoniu şi furnizori de tehnologie). Noile cunoştinţe şi deprinderi de bază au fost definite la întrunirea Consiliului European de la Lisabona din anul 2000 ca fiind cunoştinţele de TI, limbile străine, cultura tehnologică, deprinderile antreprenoriale şi sociale. Se simte nevoia de a dezvolta mult mai mult serviciile bazate pe TSI orientate spre copii, incluzând cele livrate de bibliotecile publice, pentru a promova o atitudine pozitivă faţă de educaţie. O colaborare efectivă necesită acest lucru între bibliotecile publice locale şi alte organizaţii la nivel local. Deşi bibliotecile publice, arhivele sunt tot mai mult privite ca parte a unei reţele de sprijin al procesului educaţional, o implicare mai mare în discutarea programelor şcolare ar oferi bibliotecilor, arhivelor

42

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

43


o şansă de a stabili o strategie de colaborare mai viabilă pentru sprijinirea educaţiei bazate pe şcoală. Poziţia bibliotecilor publice ca instituţii având relaţii privilegiate cu autorităţile locale şi cu alte entităţi culturale şi educaţionale le oferă oportunitatea de a‑şi accentua mult rolul de sprijinitor al sistemului educaţional din şcoli şi al programei de învăţământ. Ţările, regiunile şi localităţile, mai ales comunităţile rurale sau izolate cu grad redus de pătrundere a Internetului, în care bibliotecile şcolare nu au resurse pentru a asigura condiţii de studiu şi de rezolvare a temelor de casă, pot utiliza mai bine bibliotecile publice la orientarea, acumularea de cunoştinţe şi accesul copiilor la resursele de informaţii şi educaţie care altfel sunt de neatins. Ca puncte de contact şi locuri de întâlnire importante ale populaţiei locale, bibliotecile publice sunt bine plasate pentru a identifica şi recunoaşte nevoile educaţionale de instruire şi informaţionale existente şi potenţiale ale comunităţilor locale. Ele sunt şi au fost întotdeauna furnizori de informaţii. În ultimii ani, bibliotecile publice au început să investească în infrastructură şi specializări ale personalului care pot fi valorificate prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor care vin în ajutorul educaţiei la toate nivelele. Acest lucru necesită o cooperare efectivă între bibliotecile publice şi alte instituţii la nivel local. O implicare mai largă a corpurilor profesionale în discutarea programelor şcolare ar putea acorda bibliotecilor şi arhivelor o şansă de a stabili o strategie de colaborare mai strânsă la sprijinirea educaţiei formale. Deşi bibliotecile publice, arhivele sunt toate instituţii ale memoriei şi ar trebui incluse în reţeaua de sprijinire a educaţiei, ele rămân uneori izolate în atitudinile lor. Este nevoie de presiune pentru a reuni aceste două instituţii culturale în scopul de a răspunde nevoilor noii paradigme: societatea bazată pe instruire. 44

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

www.mla.gov.uk

Cooperarea dintre instituţiile de memorie locale (biblioteci, muzee, arhive) poate constitui un sprijin efectiv pentru educaţia formală la toate nivelele, incluzând educaţia la distanţă, prin utilizarea în comun a resurselor şi colecţiilor şi profitând de TSI. Bibliotecile, arhivele şi alte organizaţii culturale care oferă servicii la nivel local şi lucrează împreună cu alte entităţi educaţionale, au nevoie de o agendă de colaborare, unde să fie stabilită o listă minimă de servicii şi resurse asigurate împreună. Proiectele TSI care acoperă mai multe domenii au o şansă sporită de a fi finanţate întrucât reprezintă un efort clar de a ridica valoarea şi de a da o utilizare cât mai eficientă resurselor publice. Activităţile bibliotecilor, arhivelor şi muzeelor trebuie coordonate la nivel naţional, regional şi local. Un exemplu al practicii de calitate este Resource în Marea Britanie.15 Consiliul muzeelor, bibliotecilor şi arhivelor (MLA) e o agenţie guvernamentală legată cu muzee, galerii, biblioteci şi 15 http://www.resource.gov.uk [Accest pe data de 10.04.2008]

şi Arhiva Naţională

45


arhive. Ei oferă strategii de conducere în Anglia şi regiunile ei. Studiile lor au practică bună, pe care le folosesc pentru a promova o bună imagine şi pentru perfecţionare. Acest consiliu oferă sfaturi/consultanţă, suport şi resurse persoanelor şi altor grupuri care promovează inovaţii. Scopul lor este să îmbunătăţească standardele profesionale, serviciile pentru utilizatori şi cititori de toate vârstele, provenienţă, rezidenţi sau nerezidenţi. Această agenţie naţională de dezvoltare lucrează în beneficiul muzeelor, bibliotecilor şi arhivelor şi este for consultativ al Guvernului în legătură cu politicile şi priorităţile acestui sector. Este reprezentată la nivel regional de 9 agenţii regionale (AR‑uri), câte una în fiecare regiune a Angliei. Bibliotecile publice trebuie să colaboreze cu alte instituţii de memorie şi păstrare a patrimoniului cum ar fi arhivele şi muzeele pentru a crea noi resurse care să se ocupe de istoria locală, evenimente culturale, conţinutul cultural local şi informaţii comunitare. Ţările cele mai avansate din acest punct de vedere sunt cele din nordul Europei, în special din Scandinavia. În Statele Unite, Irlanda şi Marea Britanie, interesul pentru istoria familiei şi genealogiei a fost generat de tradiţia îndelungată a emigrării. Accesul la resursele culturale necesită o cooperare între bibliotecile publice şi alte instituţii cum ar fi cele de patrimoniu, bibliotecile, asociaţiile culturale, centrele culturale, fundaţiile, asociaţiile sociale, asociaţiile de artişti, societăţile istorice, organizaţiile religioase, alte ONG‑uri, şcolile şi autorităţile centrale şi locale. Arhivele şi bibliotecile, pot foarte bine colabora la căutarea de fonduri şi ar putea ajunge în situaţia de a prezenta o abordare strategică şi sistematică a unui proiect cu şanse de a impresiona pe cei ce acordă subvenţiile. Parteneriatele alcătuite pentru o ofertă specifică ar trebui sprijinite şi reutilizate în cadrul unor oferte ulterioare.

www.collectionscanada.gc.ca

Modele/proiecte occidentale de colaborare între Biblio‑ tecile Publice şi Arhiva Naţională Există multe posibilităţi de cooperare între cele două instituţii. În occident bibliotecile publice şi Arhivele sunt privite ca fiind aceleaşi instituţii, un exemplu elocvent este cel din Canada16 Rolul naţional al Bibliotecii şi Arhivei Canadei (BAC) cuprinde: elaborarea strategiilor naţionale de colaborare pentru documentele de istorie a Canadei şi în atingerea scopurilor naţionale; construirea capacităţii în librăriile şi reţelelor arhivistice a Canadei pentru a oferi un serviciu complet Canadienilor; adaptarea inovaţiilor şi noilor modalităţi de abordare; livrarea serviciilor şi programelor naţionale în parteneriat cu biblioteca şi reţeaua arhivistică; contribuirea experienţei Canadiene internaţional şi partajarea dezvoltărilor internaţionale cu reţelele Canadiene; şi întărirea conducerii şi conştiinţei comunităţii valorile economice, culturale şi educaţionale despre documentele istorice şi accesul naţional la reţelele respective. 16 http://www.collectionscanada.gc.ca/index‑e.html [Accest pe data de 11.04.2008

46

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

şi Arhiva Naţională

47


Un alt model elocvent de parteneriat între instituţii de cultură este cel din Londra numit „Muzeele, Arhivele şi Bibliotecile Londrei (LMAL)“17. Parteneriat între Consiliul Regional al Arhivelor Londoneze, Agenţia de Dezvoltare a Bibliotecilor Londoneze şi Agenţia Muzeelor Londoneze. Parteneriatul LMAL doreşte să promoveze o cooperare reală între muzeele, arhivele şi bibliotecile capitalei. Conglomeratele sunt grupuri de organizaţii, de obicei biblioteci publice, biblioteci universitare şi alte organizaţii (de exemplu muzee şi arhive), care cad de acord să colaboreze în domenii precum achiziţionarea în comun de resurse (mai ales de resurse electronice), împrumuturile interbibliotecare şi la interconectarea cataloagelor. Un element important al majorităţii conglomeratelor este că dispun de un dispozitiv gateway sau un portal care include o facilitate ce permite utilizatorilor căutări simultane în cataloagele şi/sau bazele de date ale organizaţiilor. Un proiect de colaborare între arhive şi bibliotecile este cel din Montana în a cărei câmpii indienii îşi descoperă mai mult din propria lor moştenire prin intermediul unei baze de date online care conţine imagini tribale din trecut.18 Muzeele, bibliotecile şi arhivele pot sprijini procesul de învăţare, scăderea numărului de crime, dezvoltarea rurală, regenerarea economică şi culturală, diversitatea culturală, creativitatea, e‑calificarea, e‑guvernarea şi democraţia, apartenenţa la comunitate, spiritul civic şi identitatea culturală, fiecare dintre acestea contribuind la incluziunea socială. Un proiect comun de digitizare la care participă Biblioteca Regală — Biblioteca Naţională din Suedia, Muzeul Naţional, Ministerul Patrimoniului Naţional şi Arhivele Naţionale ale

www.abm.kb.se/eng.htm

Suediei este Image Databases and Digitisation — platform for ALM‑collaboration — Bazele de date video şi digitizarea — bază pentru colaborarea dintre arhive, biblioteci şi muzee19. Acest proiect şi‑a propus ca scop colaborarea dintre biblioteci, muzee şi arhive prin digitizarea informaţiei, a bazelor de date video. Consider un pas destul de important şi eficient, această strategie interesantă de a face posibilă o „apropiere“ între biblioteci, arhive şi muzee. Un proiect cu acelaşi caracter, de a digitaliza materiale de moştenire culturală, cărţi, manuscrise, hărţi şi imagini a propus şi Finlanda, numit Muisti (Memorie)20. Bulgaria, de asemenea are un proiect Vechea Varnă21 — o expoziţie digitală care conţine sute de poze din colecţiile Muzeului de Istorie, Arhivelor Publice, Bibliotecii Publice şi din colecţiile particulare. 19 http://abm.kb.se/eng.htm [Accest pe data de 11.04.2008]

17 http://www.lmal.org.uk/ [Accest pe data de 10.04.2008]

20 http://www.linnea.helsinki.fi/memory/etusivue.html [Accest pe data de 10.04.2008]

18 http://libmuse.msu.montana.edu/epubs/nadb/ [Accest pe data de 10.04.2008]

21 http://www.libvar.bg [Accest pe data de 10.04.2008

48

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

49


www.libvar.bg

www.movinghere.org.uk

www.pictureaustralia.org

Directoratul Norvegian pentru Bibliotecile Publice a iniţiat un proiect Interconectarea Istoriei Locale pentru a dezvolta cooperarea în domeniu între, biblioteci publice, arhive şi agenţia de realizare a reţelei pentru dezvoltarea bibliotecilor publice. Un model destul de interesant şi atractiv de colaborare între instituţiile de cultură este Australia în Imagini22. Acest site

conţine peste o jumătate de milion de reproduceri de imagini din colecţii aparţinând muzeelor, galeriilor de artă, arhivelor, universităţilor, bibliotecilor publice şi societăţilor de istorie. Marea Britanie are mai multe proiecte şi modele de colaborare între bibliotecile publice şi arhive. O resursă online menită să susţină colaborarea ingenioasă între biblioteci şi muzee este Creating Partnerships — Crearea parteneriatelor23. Acesta se inspiră din proiectul Conectarea Cărţilor (Books Connect) din East Midlands24. Un proiect‑pilot realizat pentru a demonstra modul în care cărţile şi lectura pot inspira noi modalităţi de cooperare, ţinând cont de integrarea socială, solidaritatea comunitară şi diversitatea culturală. Un alt proiect ingenios al englezilor este Moving Here25. Acesta este o bază de date cu fotografii, hărţi, obiecte, docu23 http://www.artsandlibraries.org.uk/creatingpartnerships/index.html [Accest pe data de 12.04.2008] 24 http://artsandlibraries.org.uk/bc/ [Accest pe data de 12.04.2008]

22 http://www.pictureaustralia.org/ [Accest pe data de 10.04.2008]

25 http://www.movinghere.org.uk/ [Accest pe data de 12.04.2008]

50

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

51


www.bibliociencia.cm-lisboa.pt

www.elnet.ee

mente şi materiale audio din 30 de arhive, muzee, biblioteci locale şi naţionale care conţin şi ilustrează motivele pentru care oamenii au venit în Anglia în ultimii 200 de ani. Destul de originali, portughezii s‑au gândit la o metodă care să lupte împotriva nivelului scăzut de performanţă a elevilor portughezi la materiile ştiinţe şi matematică, astfel a apărut Proiectul BiblioCiência26. Departamentul de Biblioteci şi Arhive a Municipalităţii Lisabona vizitează şcoli cu un autobus echipat cu laborator. Autobusul este în conexiune cu cinci biblioteci municipale. Elevii sunt invitaţi să viziteze aceste biblioteci pentru a-şi petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri despre ştiinţe, să efectueze experimente ştiinţifice, dar şi pentru a împrumuta cărţi şi alte documente de bibliotecă care deţin informaţii despre ştiinţă. Există, de asemenea, un site Internet în care profesorii şi personalul bibliotecilor pot depune documente care să fie utile în timpul orelor de studiu şi temelor de acasă.

Norvegia a venit şi ea cu un proiect de cooperare între biblioteci publice şi arhive. Serviciu de informare istoria şi cul‑ tura locală / Lokalhistorisk spørjevev / Answering service about local history and local culture — Proiect de cooperare care a implicat o arhivă, un muzeu şi o bibliotecă. Serviciul se focalizează pe şcoli ca principal grup de utilizatori. Întrebările şi răspunsurile sunt stocate într‑o bază de date pe web şi pot fi reutilizate. În Estonia există un Consorţiul al Reţelei de Biblioteci din Estonia27. O asociaţie non‑profit a bibliotecilor, arhivelor şi a altor organizaţii de informare. Principalele domenii de activitate sunt administrarea şi dezvoltarea catalogului partajat ESTER al bibliotecilor estoniene, coordonarea achiziţiei publicaţiilor electronice pentru bibliotecile membre ELNET şi coordonarea altor proiecte comune.

26 http://www.bibliociencia.cm‑lisboa.pt/ [Accesat pe data de 12.04.08]

27 http://www.elnet.ee/ [Accest pe data de 12.04.2008]

52

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

53


Site‑ul „Biblioteca Publică şi Arhiva Moldovei“ Privind experienţa din Occident, mai exact modelul de colaborare dintre Biblioteca Publică şi Arhiva statului Nevada din SUA (am avut ocazia să mă aflu acolo pentru câteva zile), după părerea mea, ar fi bine venit ca şi la noi în republică să existe un departament al bibliotecii publice şi arhivei, adică, să existe o bază de date comună şi respectiv să existe colaboratori comuni care să se ocupe de aceasta bază. În aşa mod, am realizat un site pe care l‑am numit simplu „Biblioteca publică şi Arhiva Moldovei“. În imaginea de mai sus, se poate observa că în poza din profil am folosit imaginea Arhivei Naţionale şi a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“. Am ales această poză, considerând a fi reprezentativă pentru acest site, deoarece aceste două instituţii: Biblioteca publică şi Arhiva Naţională, trebuie să colaboreze şi împreună să aducă un aport considerabil în cultivarea unui nivel înalt de cultură în societate. Doar printr‑un parteneriat strâns vor ajunge la succese deosebite, în primul rând, atât bi-

54

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

blioteca cât şi arhiva trebuie să conştientizeze faptul că ambele instituţii au un scop comun — de a informa publicul. Ele sunt păstrătoare a memoriei poporului nostru, trebuie să o promoveze şi să o păstreze în continuare. Principalele rubrici care le‑am folosit pentru acest site au fost: — Căutare — Întreabă bibliotecarul — Informaţie generală — Biblioteca — Arhiva — Parteneriate — Info Moldova — Catalog / baze de date — Moldova pentru copii — Pentru Bibliotecari şi arhivişti — Pentru Public — Cărţi noi — Forum Moldova În cele ce urmează, am să încerc să explic esenţa şi rolul fiecărei rubrici, deci, dacă utilizatorul va face clik pe cuvântul Căutare automat i se va deschide motorul de căutare google, pagina va arăta astfel:

şi Arhiva Naţională

55


În aşa mod, utilizatorul va economisi timp şi nu va mai fi nevoit să deschidă o nouă pagină de net pentru a căuta o anumită informaţie. Pentru a reveni la pagina principală este de ajuns să facă clik pe Înapoi. În rubrica Informaţie generală am introdus datatele de contact atât a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu“ cât şi a Arhivei Naţionale. Totodată, există şi o hartă a locaţiei pentru cei care nu ştiu exact unde se află aceste instituţii, în SUA harta locaţiei este un instrument necesar în regăsirea anumitei instituţii, la noi mai puţin se practică, din acest motiv consider a fi un pas important pentru promovarea unei noi metode de regăsire a anumitei instituţii. Una din rubricile cele mai importante este Biblioteca. Aici, utilizatorii cât şi bibliotecarii vor putea găsi informaţii utile despre publicaţiile guvernului (www.gov.md, www.edu.md etc.), publicaţiile naţionale (www.flux.md, www.timpul.md etc.). Pentru cei care au acces la net şi au întrebări există serviciul Întreabă bibliotecarul. Este un formular pe care utilizatorul îl completează, sunt 5 câmpuri: Nume/Prenume, email, adresa, telefon şi întrebarea propriu‑zisă, este posibil de scris şi unele comentarii pentru a face mai clară întrebarea o transmite, iar în decurs de maxim 3 zile va primi răspunsul la întrebare.

În special pentru bibliotecari există rubrică unde vor găsi informaţii utile despre anumite traininguri de instruire, care vor avea loc atât în ţară cât şi peste hotare, de asemenea aici se vor putea găsi anumite proiecte de dezvoltare şi plănuire a bibliotecii. În această rubrică utilizatorii vor putea accesa catalogul online al bibliotecii municipale, astfel, făcând clik pe Catalog online vor fi redirecţionaţi către site‑ul http://hasdeu.md/find. shtml. Cele 32 de filiale ale bibliotecii Municipale vor fi trecute în rubrica Filiale, iar filialele care deţin şi un site el va fi prezent. În rubrica Anunţuri vor fi plasate cele mai noi anunţuri atât din domeniul biblioteconomic cât şi cel social. Există, de asemenea, şi rubrica Cărţi Noi, aici vor fi înscrise cele mai noi intrări în bibliotecă. Pagina arată astfel:

Să trecem şi la capitolul Arhive. În prim plan se observă poza Arhivei Naţionale a Republicii Moldova. În această rubrică am introdus informaţie despre Arhive, de asemenea, pentru arhivişti, ultimele noutăţi din arhivă, traininguri, cursuri de instruire, concomitent proiecte şi planuri de dezvoltare a arhivei şi serviciilor ei. Am inclus şi un Foto Album cu cele mai vechi documente de arhivă, poze cu anumite acte de istorie etc. 56

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

şi Arhiva Naţională

57


Ca şi la rubrica Biblioteci în rubrica Arhive există un Cata‑ log online, deoarece, până la momentul de faţă Arhiva Naţională nu posedă un site şi un catalog online, este binevenit ca în acest catalog online să introducă toate documentele care le deţine, se poate de organizat o campanie, la fel cum a existat vara 2006 la Biblioteca Municipală, când tot fondul bibliotecii a fost trecut în baza de date Metro. Astfel, utilizatorii ar putea căuta simultan atât în catalogul Bibliotecii cât şi a Arhivei, căci pentru el este esenţial să găsească sursa, mai puţin contează locul în care se află ea. Acest catalog, în primul rând ar eficientiza munca arhiviştilor şi considerăm, că prin aceasta ar exista o transparenţă a fondului Arhivei Naţionale. Pentru cei care au anumite întrebări la arhivist există rubrica Întreabă arhivistul. Utilizatorii vor trebui să completeze câteva câmpuri în care vor include: Numele, Prenumele, email, întrebarea/comentarii, s‑a oferit un spaţiu mai mare pentru anumite comentarii pe care utilizatorul le va putea face în cazul când nu are o întrebare concretă. În rubrica Parteneriate vor fi incluse parteneriatele atât între Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“  şi Arhiva Naţională cât

şi alte parteneriate între bibliotecă şi anumite organizaţii, arhivă şi APL etc. Pentru mai multe informaţii despre Moldova există rubrica Info Moldova, utilizatorii vor fi redirecţionaţi şi la site‑ul www.moldova.md de unde vor putea afla cele mai proaspete noutăţi despre Moldova. Cei mai mici utilizatori nu vor fi neglijaţi, pentru copii există o pagină aparte, pe care am numit‑o Moldova pentru copii. În această rubrică se vor găsi cărţi pentru copii, anumite jocuri educative, tot ce este actual şi interesant pentru copii. În rubrica Pentru public am introdus informaţii utile despre Moldova, site‑uri a ziarelor, radio si TV din Moldova, deasemena, tot pentru public există un Forum în care oricine poate să intre şi să discute pe anumite teme. Deseori, în discuţiile de pe forumuri se află adevăratele păreri ale utilizatorilor. Pentru bibliotecari şi arhivişti aici vor fi introduse informaţii utile atât pentru colaboratorii arhivei cât şi pentru cei ai bibliotecii.

58

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

59


În rubrica Catalog/baze de date am introdus mai multe linkuri de biblioteci, biblioteci specializate, arhive, anumite baze de date. Site‑ul pe care l‑am propus pentru eficientizarea colaborării dintre Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ şi Arhiva Naţională este doar o încercare, mai sunt multe de făcut în această direcţie. În prezent este recunoscut faptul că bibliotecile publice şi arhivele au multe scopuri şi obiective comune şi asociaţiile naţionale şi regionale sunt formate pentru a dezvolta o infrastructură regională eficientă pentru sectorul bibliotecilor şi arhivelor. Strategii naţionale şi locale mai bine conturate se dezvoltă acum în multe ţări ceea ce ar trebui să ajute bibliotecile şi arhivele să îşi dezvolte direcţiile şi parteneriatele în aşa fel încât să abordeze eficient problemele cu care se confruntă. Cu toate acestea, este nevoie de o acţiune mai concentrată şi mai largă. Autorităţile naţionale trebuie să încurajeze o abordare cât mai eficace a problemelor de incluziune socială şi să re-

cunoască rolul unic pe care bibliotecile publice şi arhivele îl pot juca în reînnoirea zonelor şi în agenda incluziunii sociale. Bibliotecile şi arhivele trebuie să cunoască o asemenea agendă şi să se asigure că urmăresc atingerea scopurilor sau obiectivelor. Autorităţile locale ar trebui să sprijine şi să promoveze activitatea bibliotecilor şi arhivelor, să asigure resursele adecvate, să creeze structuri pentru facilitarea parteneriatelor cu alte organizaţii, să recunoască şi să înainteze diverse metode de evaluare. Bibliotecile publice şi arhivele ar trebui să fie susţinători ai incluziunii sociale folosindu‑se de rolul lor în asigurarea educaţiei permanente, a e‑guvernării, a regenerării regiunilor etc. ca mijloace de combatere a excluderii sociale. Aceste două instituţii ar trebui să transforme incluziunea socială într‑o prioritate de politică în cadrul tuturor serviciilor lor. Cultura organizaţională ar trebui să fie una în care incluziunea socială să poată avea succes. Arhivele şi bibliotecile publice ar trebui să consulte şi să implice grupurile excluse social, atât printre utilizatorii cât şi non‑utilizatorii, pentru a se asigura că serviciile sunt bazate pe cerinţe. Cei care elaborează politica şi personalul, prin contactul cu liderii comunităţii etc. ar trebui să încurajeze utilizatorii să fie proactivi în a se asigura că primesc servicii corespunzătoare necesităţilor. Organizaţiile de formare profesională ar trebui să se asigure că programele şi cursurile oferite de biblioteci publice şi arhive sunt relevante pentru publicul ţintă. Tot personalul, nu numai cei care lucrează direct la serviciile de relaţii cu publicul, are nevoie de educaţie continuă pentru a‑şi dezvolta sensibilitatea faţă de diversitatea culturală şi socială, pentru a oferi asistenţă adecvată clientului şi, de asemenea, pentru a îndeplini un rol de instruire.

60

şi Arhiva Naţională

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

61


Instituţiile de cercetare şi agenţiile de finanţare a cercetării trebuie să sprijine examinarea detaliată a nevoilor legate de moştenirea culturală a publicului. Ele mai trebuie să desfăşoare o monitorizare statistică detaliată a folosirii serviciilor de către categoriile de persoane excluse social şi să utilizeze metode eficiente, cuprinzătoare de evaluare pentru a măsura impactul sectorului asupra incluziunii sociale. Furnizorii de telecomunicaţii trebuie să asigure conexiuni ICT pentru toate comunităţile indiferent de localizarea geografică, de exemplu: prin bandă largă, cablu sau tehnologie optică. Creatorii de hardware şi software trebuie să continue să creeze noi metode de furnizare a serviciilor folosind IST şi să îmbunătăţească formatele accesibile şi serviciile multilingve. Bibliotecile publice şi arhivele vor trebui să furnizeze servicii utilizând o varietate de canale de livrare incluzând reţele, produse mobile, chioşcuri şi televiziune digitală. Aceste instituţii, în mod crescător, vor trebui să furnizeze servicii şi să comunice cu utilizatorii printr‑o gamă largă de sisteme de livrare, de exemplu fără fir, e‑mail, conversaţii pe viu de tipul chat, video‑conferinţe şi centre de apel. Accesul de departe prin produse mobile, laptop‑uri, etc. poate deveni realitatea, după cum populaţia activă cere informaţii. Atât arhivele cât şi bibliotecile publice trebuie să fie proactive în acţiunea de a se asigura de recunoaşterea lor ca puncte de acces la cunoştinţe, informaţii şi educaţie, ca porţi de furnizare perfecţionate, ghizi şi navigatori în mediul informaţional. Vor trebui să dezvolte mediile de învăţare virtuale pentru a creşte impactul asupra sectorului de educare permanentă. Ele sunt instituţii care au un rol important în domeniul educaţiei, folosind din depozitele lor materiale de instruire în beneficiul utilizatorilor lor. Oricum, toate instituţiile de moştenire culturală au obligaţia să acţionează ca factori ai schimbării pentru a răspunde politicilor şi dezvoltărilor educaţionale 62

Corelaţia dintre Biblioteca Publică

Bibliografie: 1. Agache, Catinca. Biblioteci în timp. / C.Agache. — Iaşi : Princeps, 2004. — 184 p. 2. Anghelescu, G.B. Biblioteci, arhive & centre de informare în secolul 21 : Lucrările Conferinţei. Braşov, 18‑22 august 1997. Târgu‑Mureş, 25‑28 august 1997. — Braşov : Bib. Centrală a Univ. „Transilvania“, 1997. — 106 p. 3. Apostolova, S.V., Dmitrieva, M.D. Activitatea comună a bibliotecii şi şcolii cu privire la formarea culturii citirii la elevii din cl. 1‑8 : Recomandaţii bibliografice în ajutorul îndrumătorilor lecturii copiilor. / S.V. Apostolova, M.D. Dmitrieva. — Ch. : Timpul, 1980. — 70 p. 4. Cartea românească veche în bibliotecile documentare ale arhivelor statului / Direcţia generală a Arhivelor Statului R. S. România. — Bucureşti, 1985. — 365 p. 5. Crăciun, I. Biblioteca Bibliologică: Management pentru viitor — Biblioteci şi arhive, Cluj, 2000. — 216 p. 6. Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei : Arhivistică, cronologie / Direcţia Generală a arhivelor statului. — Buc.: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982. — 268 p. 7. Gologan, Larisa. Bibliotecile publice din Republica Moldova : Situaţii statistice 2001‑2002 / L. Gologan. — Ch. : BNRM, 2003. — 16 p. 8. Kozlov, V. Библиотекарь и архивист — профессии общественно значимые. / V. Kozlov. — Moskva, 1987. — 85 s. 9. Moraru, Alexandru. Depozit al memoriei neamului : 185 de ani de la întemeierea Arhivei Naţionale a R. M. // Săptămâna. — 2000. — 29 dec. — P. 28 Surse electronice http://dlis.dos.state.fl.us/ http://lanic.utexas.edu/la/region/library/ http://libmuse.msu.montana.edu/epubs/nadb/ http://www.artsandlibraries.org.uk/creatingpartnerships/index. html 14. http://www.calimera.org/default.aspx 15. http://www.collectionscanada.gc.ca/index‑e.html 16. http://www.elnet.ee/

10. 11. 12. 13.

şi Arhiva Naţională

63


17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.

http://www.ifla.org/IV/ifla69/papers/066e‑Martin.pdf http://www.kdla.ky.gov/ http://www.libraries‑archives.gov.mt/ http://www.linc.lv http://www.mla.gov.uk/website/home http://www.nationalarchives.gov.uk/advisorycouncil/ http://www.neumann‑haz.hu/db/dia_en.html http://www.pictureaustralia.org/ http://www.pulmanweb.org/ http://www.sil.si.edu/SILPublications/Online‑Exhibitions/ http://www.tsl.state.tx.us/ http://www.uky.edu/Subject/libraries.html www.cipfa.org.uk www.library.yale.edu

Producţia editorială autohtonă în colecţiile Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“; Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM Daniela GORINCIOI În jurul cărţii, acest fenomen miraculos care a străbătut mileniile culturale ale umanităţii, se discută foarte mult. „Di‑ hotomia ei contradictorie şi uimitoare, spune Ion Stoica, a le‑ gat‑o de toate mişcările omului, de paşii gândului şi ai zilelor, de chemarea liniştii şi a zidirii, de câmpurile adevărului şi ale îndoielii, întrebările despre rosturile cărţii pot primi, cu aceeaşi îndreptăţire, răspunsuri care împacă şi încântă, ca şi răspunsuri care tulbură şi stârnesc.“ Puterea cărţii, continuă I. Stoica, nu stă în formele ei, ci în esenţa pe care o îmbracă — o esenţă biruitoare asupra marilor primejdii: trecerea, depărtarea, haosul, tăcerea şi singurătatea. În relaţie cu fiecare dintre aceste vrăjmăşii, cartea e sfetnic şi lu‑ mină, tezaur şi unealtă, alter ego şi obşte, o alcătuire fără de care n‑am şti să închipuim lumea de azi. Instituţia cărţii — biblioteca — alături de instituţia creatoare de carte, editura, organizează, sistematizează şi comunică ceea ce editorii realizează. Funcţia principală a bibliotecii este constituirea unei colecţii capabile să îndeplinească cerinţele informaţionale, cognitive, culturale şi de recreere ale locuitorilor unei localităţi. Colecţia

64

65


Bibliotecii Municipale s‑a dezvoltat în ultimele decenii printr‑o vastă actualizare a tuturor domeniilor, prin prezenţa noutăţilor editoriale ale editurilor basarabene. În această perioadă s‑a pus accentul pe completarea fondului cu publicaţii în limba română, ca urmare a cererii enorme de cărţi în grafie latină, după revenirea la alfabetul firesc. Prezenţa multor etnii în mozaicul demografic chişinăuian determină achiziţionarea cărţilor şi în limbile minorităţilor lingvistice, iar tendinţa de globalizare reclamă achiziţii şi în limbile de circulaţie internaţională — engleză, franceză, germană, spaniolă. Societatea Cunoaşterii, a Internetului are nevoie şi de alte suporturi pe care biblioteca le achiziţionează — carte electronică, carte audio, CD, DVD, baze de date etc. Asigurarea proporţionalităţii între diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii şi culturii depinde în cea mai mare măsură de oferta editorială. Una dintre sarcinile principale ce stau în faţa oricărei edituri este aceea de a lansa cărţile, care să satisfacă cerinţele publicului în tipărituri. Fiecare editură propune cititorului literatură dintr‑un anumit domeniu ori din mai multe domenii [9], încercând să ţină cont de mai mulţi factori: — interesele cititorilor; — sondajele de opinie; — cererea pieţei informaţionale; — necesităţile bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ; — reţelele de distribuţie a cărţilor. În RM sunt înregistrate mai mult de 200 de edituri, dar îşi desfăşoară activitatea constant şi fecund doar un număr mic din ele. Ne‑am propus să facem o analiză a producţiei editoriale autohtone din anul 2006, să depistăm şi să analizăm cantitativ şi calitativ cărţile achiziţionate din producţia editorială a acestui an de către Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“. Cadrul teoretic, ca şi cel experienţial, al activităţii editoriale în RM şi al problemelor de achiziţii în biblioteci este unul ne-

explorat. Este evidentă, deci, necesitatea unui studiu de caz care ar sintetiza cadrul teoretic şi experienţial în scopul cunoaşterii stării de fapt şi ar analiza rezultatele relaţiei editură‑bibliotecă în procesul de achiziţie prin exemplul BM „B.P. Hasdeu“. Puţinele materiale publicate şi rumoarea din societate precum că nu se citeşte în RM, că oamenii şi bibliotecile nu mai cumpără cărţi, indică asupra unor probleme. Din aceste supoziţii şi din necesitatea soluţionării problemelor, reiese obiectul cercetării: producţia editorială a anului 2006 — editare (activitatea editurilor) şi achiziţie (activitatea bibliotecilor). Caracterizarea surselor bibliografice la subiectul cercetat Subiectul abordat — anul editorial 2006 în colecţia BM — a determinat diversitatea surselor bibliografice necesare investigaţiei noastre şi analizei de caz. Convenţional, resursele informaţionale cercetate au fost ordonate în patru module:

66

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

1. Literatura în care sunt elucidate aspectele teoretice ale subiectului abordat În acest modul menţionăm lucrările, de un real folos, ale cercetătorilor Bertrand Calenge (Ed. Bucureştilor, 1999), Mihai Lescu (CCRE „Presa“, 2005), Gheorghe Buluţă, Victor Petrescu, Sultana Craia (MinoR, 2007); Lidia Kulikovski (Epigraf, 2006), Alexe Rău (Museum, 2007), Ion Stoica (Ex‑Ponto, 2005). Cercetătorul francez Bertrand Calenge, în studiul monografic citat, abordează teoretic problemele constituirii colecţiilor în biblioteci, caracterizează legităţile, evaluează normele, procesele tehnologice ale acestei activităţi, propune căi de realizare a unei politici de achiziţie, schiţează scheletul unei colecţii, arată importanţa achiziţiilor şi metodologia de realizare a lor, susţinând ipoteza că a achiziţiona înseamnă a crea patrimoniu. Filosofic abordând tematica, B. Calenge afirmă că achiziţia este neliniştea dialectică a bibliotecilor, este procesul cel mai dificil şi responsabil al lor. 67


Gheorghe Buluţă, Victor Petrescu, Sultana Craia (Biblio‑ teca în societatea informaţiei, MinoR, 2007) toţi trei autori cu experienţă de cercetare şi muncă în biblioteci, care au numeroase prilejuri de a reflecta împreună, propun o serie de teme de reflecţie tuturor celor legaţi într‑un fel sau altul de lumea cărţii şi a bibliotecii. Pornind de la afirmaţia că drumul cărţii a fost strâns legat de cel al bibliotecii, pe care a făcut‑o, cu mulţi ani în urmă, bibliologul Dan Simonescu constata: „Cartea şi biblioteca sunt două noţiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una lângă alta, ba mai mult se completează în aşa fel, încât una fără alta nu poate vieţui… Cartea este mijlocul necesar de a trăi, o necesitate vitală pentru omul înzestrat cu pasiunea cunoaşterii adevărului şi a noului, pentru omul dotat cu simţul a tot ce este frumos în lume.“ Autorii urmăresc această relaţie şi modul cum sincronizează mesajul lor funcţional de a pune cartea în serviciul oamenilor. Ei evidenţiază virtuţile cărţii ca element fundamental în transferul de informaţie, accentuând criza şi oportunităţile oferite de revoluţia în care se desfăşoară, astăzi, relaţia dintre carte şi bibliotecă, dintre instituţiile producătoare, difuzoare şi de valorificare a cărţii. Preocupaţi de problematica bibliologică, dar şi de cea a comunicării, în volumul nominalizat cercetătorii abordează schimbările radicale din această relaţie sub aspect antropologic, psihologic şi sociologic, atenţionând asupra repercusiunilor prezenţei tehnologiilor în relaţia cartea‑biblioteca‑cititorul. Alt volum (Biblioteca azi. Informare şi comunicare, Bibliotheca, 2004), de aceiaşi autori — Gheorghe Buluţă, Victor Petrescu şi Sultana Craia ‑, abordează subiectul Biblioteca azi: informare şi comunicare şi îl dezghioacă pornind de la nume notorii ca Daniel Bougnoux, Jurgen Habermas, Bernard Floris, Bernard Miege, Isabelle Paillart, încearcă, utilizând teoriile lor, să găsească loc bibliotecii în câmpul comunicaţional modern, convinşi fiind (şi demonstrând) că biblioteca este spaţiul cel mai

„concentrat“ din punct de vedere comunicaţional şi informaţio‑ nal. În acest univers (în bibliotecă) se adună şi devin accesibi‑ le, susţin ei, cel puţin teoretic, toate mijloacele de comunicare în masă: cărţile, revistele, ziarele, casetele, CD‑urile şi alte mijloace de comunicare noi. Ca şi conceptul de comunicare, conceptul de informare are, în viziunea autorilor, un caracter polivalent şi ambiguu, ridicând numeroase probleme în încercarea de a se formula definiţii complete. De aceea, ei dedică un paragraf, al volumului, încercării de definire a acestor concepte, urmărind raportul informaţie‑comunicare. Citându‑l pe Robert Escarpit, care considera comunicarea ca un act, iar informaţia, ca produs al acesteia, se caută locul bibliotecii în toate modelele de comunicare şi în toate modelele ciclului informaţiei. Se analizează şi exemplifică modelul social pentru ciclul informaţiei al lui Yves F. Le Coadic şi N. Drăgulănescu, prezintă forma grafică a lanţului comunicării în cadrul ştiinţei informaţiei ca model „fizic“, ilustrează, printr‑un plan complex, circulaţia informaţiei (comunicării specifice) ştiinţifice şi tehnice în societate, între emiţătorul de informaţii şi receptor. Biblioteca îşi are locul ei în acest proces de circulaţie a informaţie. Autorii susţin că „informaţia este vehiculată în forme orale, scrise, audio‑vizuale, stocată, prelucrată, transmisă de edituri, biblioteci (sublinierea noastră — L.K., D.G.), organisme ştiinţifice, centre şi oficii de informare‑documentare, cu alte cuvinte, comunicată într‑un cir‑ cuit cu ramificaţii, prin intermediul unor suporturi, care sunt documentele (pe hârtie, bandă magnetică, film, suport electro‑ nic)“. Editurile sunt alături de biblioteci. În sistemul cercetării (Yves F. Le Coadic, N. Drăgulănescu) există trei etape: — constituirea; — comunicarea; — utilizarea informaţiei. Acest ciclu este compatibil, în plan economic, cu etapele:

68

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

69


— producţie; — distribuţie; — consum. Biblioteca participă, considerăm noi, în toate cele trei etape ale cercetării ştiinţifice. Editurile participă la producţie, distribuţie. A treia etapă (în plan economic) — consumul (avem în vedere consumul în masă) — implică bibliotecile să fie ca mediator şi finalitate a actului de producţie (concluzia noastră). Dată fiind importanţa bibliotecii, ca spaţiu al comunicării pe mai multe planuri, şi ţinând seama de actualele ei funcţii de informare, inserţie în social, am considerat utilă această lucrare care ne‑a pus în temă referitor la actul final al activităţii editoriale şi relaţia, contribuţia bibliotecii la difuzarea producţiei editoriale. O lucrare utilă, în munca de cercetare efectuată asupra subiectului abordat, a fost Activitatea editorială. Ciclu de prelegeri, editată în anul 2005, a profesorului universitar Mihai Lescu, care este prima publicaţie din domeniul activităţii editoriale. Autorul încearcă să pună o bază în ceea ce priveşte literatura de specialitate, fiind totodată un punct de pornire în familiarizarea tuturor celor interesaţi de istoria şi tehnologia editării cărţii. Volumul Cărţi cu dedicaţii (în colecţia Bibliotecii Muni‑ cipale „B.P. Hasdeu“) prezintă interes prin studiul introductiv al L. Kulikovski care caracterizează detaliat fondurile BM şi subdiviziunea specializată a bibliotecii — Colecţia de autogra‑ fe şi dedicaţii, care numără peste 2 600 de cărţi astfel marcate. Interesul nostru asupra acestui volum a avut şi un alt scop — să urmărim prezenţa editurilor (în general) şi a editorilor (în particular) în această colecţie. Astfel am regăsit în paginile volumului autografe atât ale editorilor Nicolae Guţan (Gunivas), Iurie Colesnic, Andrei Gamarţ (Museum / Ulysse), Marcela Mardare, Manole Neagu (Pontos), Ion Hadârcă (Garuda‑Art), Grigore Grigorescu (Phoenix), Ioan Mânăscurtă (Princeps), Dorina Rusanovschi (Ştiinţa), cât şi ale unor scriitori şi publi-

cişti, care au monitorizat problemele editurilor, procesul editorial şi al pieţei de carte în RM. Volumul Cartea, modul nostru de a dăinui de Lidia Kulikovski este o antologie, care adună articole referitoare la contribuţia autoarei la dezvoltarea domeniului biblioteconomic în general şi al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“, în special, cu toate realizările şi problemele, inclusiv cele legate de carte şi colecţie. De un real folos au fost interviurile: Cartea — oglinda mântuirii omeneşti (consemnare Veronica Gorincioi), America‑ nii ştiu rostul cărţii (consemnare Vlad Pohilă şi Tamara Gorincioi), Un veritabil templu al cărţii: BM „B.P. Hasdeu“ (consemnare Vlad Pohilă), Cărţile sunt a doua noastră religie (consemnare Grigore Grigorescu) şi Bibliotecile — coloana vertebrală a culturii unui popor (consemnare Nadina Gheorghiţă). Toate au subiectul cartea — cartea în viaţa autoarei, cartea în activitatea biblioteconomică (problemele de viitor ale colecţiilor, problemele curente legate de limitările financiare pentru achiziţii, importanţa calităţii colecţiilor), cartea în viaţa unui popor etc. Şi Puterea cărţii, un alt volum, al reputatului bibliolog Ion Stoica, nu a putut lipsi din bibliografia consultată. Volumul conţine câteva dintre articolele publicate în diverse reviste sau prezentate la radio, în ultimii ani, de către profesorul universitar de la Bucureşti. Atitudinile, punctele de vedere exprimate asupra puterii cărţii într‑un stat, asupra problemei lecturii, asupra dezvoltării colecţiilor de documente în Societatea Informaţiei sunt actuale şi trebuie luate în consideraţie. „Încercând să cuprindă mai bine vârtejul schimbării şi să găsească repere mai trainice, în această epocă a prefacerii ne‑ cesare şi adesea neînţelese, unii, spune profesorul I. Stoica, îşi îndreaptă privirea spre statornicia cărţii şi se întreabă dacă ea, cartea, poate fi socotită ca una dintre puterile rânduite ale comu‑ nităţii. A câta putere în stat este cartea?“, se întreabă I. Stoica. Şi tot el răspunde: „Întrebarea e falsă şi adevărată, în acelaşi timp. Cartea nu intră în ordinea puterilor comune, a ierarhiilor uşor

70

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

71


de recunoscut, nu reprezintă o forţă global instituţionalizată, deşi există atâtea instituţii ale cărţii. A câta putere?“, se mai întreabă I. Stoica. Răspunsul este: „Ultima, sau, mai degrabă, cea fără rând, cea de care nu ţine nimeni seama, o lume de fluxuri tangi‑ bile şi, totuşi, invizibile, pentru a căror detectare nu s‑au desco‑ perit, încă, aparatele potrivite. E un răspuns descurajator şi, din fericire, doar parţial adevărat. Cartea este o altfel de putere, una care se supraordonează, care trebuie căutată în ţesuturile mai adânci ale societăţii. Ea conferă nobleţe şi forţă, sens şi temeini‑ cie celorlalte puteri. Fără carte, adică fără cunoaştere, exerciţiul puterilor în societate s‑ar întoarce la stadii primare, la drumul scurt şi amintirea săracă.“ Iată prin ce este preţios efortul editurilor noastre, chiar dacă ele editează puţin, nu tot timpul calitativ, contribuţia editurilor e imensă pentru o ţară. Pentru a prezenta conţinutul, de excepţie, al volumului, exemplificăm prin câteva titluri: Puterea cărţii; Dezvoltarea co‑ lecţiilor bibliotecii universitare; Patru decenii în casa cărţii; Calea spre modernizarea bibliotecilor este deschisă; Spectatorul şi citito‑ rul; Numai cercetarea salvează; Nicolae Iorga, cititorul ş.a. Volumele cunoscutului bibliolog Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naţionale a RM, au fost utilizate din interes pentru tematica comună ambelor domenii — editorial şi biblioteconomic, cea a cărţii şi a colecţiei. A. Rău a reuşit să scoată la iveală un întreg tablou al stării de lucruri în acest sector, a abordat problema lucrărilor de scriitori autohtoni şi a unor lucrări deosebit de solicitate, dar şi a acumulării unor mijloace extrabugetare destinate reînnoirii fondului. Autorul pune în discuţie cercetările profesorului V. Neşitoi (Minsk) care raportează că a descoperit şi a formulat, în baza cercetării matematice a dinamicii colecţiilor bibliotecilor, legea universală a dispersării şi îmbătrânirii (învechirii) informaţiei. Referitor la discuţiile despre viitorul cărţii şi, în special, despre dispariţia cărţii, autorul afirmă că acestea nu au niciun suport concludent. „Realitatea, spune A. Rău, este

că, în ceea ce priveşte suporturile publicaţiilor, nimic nu înlocuieş‑ te nimic, lucrurile noi şi cele vechi coexistă paşnic într‑un spaţiu integrat“, care se numeşte societate multimedia. Volumul Un fir de plumb atârnat de un lucru fragil şi îna‑ ripat (Museum, 2007) mai include şi portrete de editori care la fel au fost apanajul cercetării noastre. Modulul mai include un volum de politici internaţionale pe care le vom caracteriza în ansamblu deoarece conţin materiale reglementatoare. Politicile internaţionale — Biblioteca publică: Linii direc‑ toare IFLA / UNESCO pentru dezvoltare (Epigraf, 2007). Decla‑ raţia de la Glasgow privind bibliotecile, serviciile de informare şi libertatea intelectuală, Manifestul UNESCO pentru biblioteca publică — vin cu completări, moderne, la Charta cărţii, cu prevederi legale, recomandări, standarde, norme de constituire a colecţiilor în era Internetului şi a Societăţii Cunoaşterii. Manifestul UNESCO, respectat de biblioteci, stipulează clar că „colecţiile trebuie să reflecte tendinţele contemporane şi evoluţia societăţii, ca şi memoria omenirii şi produsele imagina‑ ţiei ei. Colecţiile şi serviciile trebuie să fie protejate de orice formă de cenzură ideologică, politică sau religioasă şi de presiunile co‑ merciale“. Acest document (aprobat în 1994) stă la baza constituirii oricărei politici instituţionale de organizare a colecţiilor şi ne‑a ajutat să elaborăm mai bine politica de achiziţie a BM „B.P. Hasdeu“. Declaraţia de la Glasgow, un document, relativ recent (2002), având la bază promovarea libertăţii intelectuale, stipulează următoarele cu referire la colecţiile de bibliotecă: — bibliotecile şi serviciile de informare se vor strădui să dobândească, să conserve şi să difuzeze cele mai variate documente, reflectând pluralismul societăţii. Alegerea în materie de achiziţie şi difuzare va fi făcută pe criterii profesionale şi nu din considerente politice, morale sau religioase;

72

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

73


3. Resursele bibliografice — formal împărţite în două părţi, din culegeri, publicaţii periodice Prima parte abordează problemele editoriale: producţia editorială — cantitate, calitate, piaţa cărţii, difuzare, promovare, tiraje, executare tipografică, cititorul. S‑au produs — Vasile Gârneţ, Gheorghe Erizanu, Iurie Colesnic, Gheorghe Prini, Marcela Mardare, Anatol Vidraşcu, Andrei Gamarţ, Iurie Bârsa, Eugen Lungu, Oleg Bodrug ş.a., ale căror opinii le‑am comentat mai detaliat în lucrare. Cea mai mare contribuţie a avut‑o Vasile Gârneţ, care a redat, prin intervievarea persoanelor ce au acumulat o bogată experienţă şi pricepere în editarea cărţii, nuanţat şi in extenso,

în suplimentul tematic al Contrafortului, starea de fapt a fenomenului editorial din Republica Moldova. „Am convocat la acest colocviu sui generis profesionişti ai domeniului, recunoaşte Vasile Gârneţ, adresând aceleaşi întrebări mai multor persoane, întrucât problemele sunt comune şi am dorit să le aflăm opinia, pornind de la experienţa pe care a avut‑o fiecare în aceşti ani.“ Ca peisajul să fie complet V. Gârneţ a adresat un şir de întrebări unui grup important de scriitori basarabeni de toate vârstele, ca „să‑şi spună părerea asupra fenomenului editorial din Basarabia, cu bunele şi relele lui, să comenteze relaţia pe care o au cu editorii şi cu publicul cititor, să evalueze aderenţa mol‑ dovenilor la literatura artistică şi la carte în general“. În acelaşi sens am cules informaţii revelatorii în câteva din librăriile din Chişinău. „Trecerea în revistă a fenomenului editorial basarabean, spune V. Gârneţ, a avut scopul să trezească ecouri, să ofere celor mai importanţi editori ai momentului de la Chişinău posibilitatea să vorbească despre problemele şi — de ce nu?! — succesele lor.“ Ca o totalizare, autorul acestor interviuri consideră că pro‑ ducţia de carte, cartea în general, este marea miză şi marea şansă a Basarabiei în anii ce vin. Aici, adăugăm noi, V. Gârneţ împărtăşeşte punctul de vedere al profesorului Ion Stoica despre puterea cărţii pentru un stat, pentru un popor. A doua parte cercetează problematica colecţiilor ca aspect important de asigurare a accesului la informaţie. Autorii care s‑au produs cu articole pertinente au fost Magda Cărăuş, Lidia Kulikovski, Parascovia Onciu, Elena Roşca, Irina Spiţin, Emil Vasilescu. Cele mai frecvent abordate şi cercetate subiecte de aceşti autori se referă la caracterizarea colecţiilor din punctul de vedere al plenitudinii, relaţia bibliotecii cu editurile, acţiunile comune ale editurilor şi bibliotecilor, formarea colecţiilor ca rezultat al colaborării între edituri şi biblioteci, modelele de politici de constituire a colecţiilor, de dezvoltare a lor, de colabo-

74

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

— bibliotecile şi serviciile de informare vor face astfel încât colecţiile să fie accesibile tuturor. Din studiul atent al politicilor BM „B.P. Hasdeu“ ne‑am convins că se respectă şi acest document şi este utilizat în procesul de selecţie şi achiziţie de carte. Importanţa lucrării Biblioteca publică: Linii directoare IFLA / UNESCO pentru dezvoltare e de la sine înţeles, de vreme ce a fost tradusă şi de comunitatea biblioteconomică din RM, fiind editată la o editură basarabeană. În lipsa altor documente naţionale legale sau metodice, referitoare la constituirea colecţiilor — etape, criterii, norme de achiziţii, norme financiare pentru achiziţie — lucrarea este cel mai bun document reglementator, metodic, de orientare în procesul de achiziţie. 2. Resursele bibliografice interdisciplinare Acest modul include lucrările cercetătorilor Valeriu Capcelea (ARC, 2001), Constantin Cucoş, (Polirom, 1999, 2002), Alina Profiroiu (Ed. Economică, 2005) necesare în cadrul investigaţiei pentru înţelegerea şi mai buna caracteristică a domeniilor cunoaşterii, după care au fost structurate şi sintetizate cărţile editate şi achiziţionate în colecţia BM.

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

75


4. Sursele — materie primă pentru studiul de caz Mai întâi mă refer la cele 12 volume de Bibliografie Naţi‑ onală, citite şi analizate din scoarţă‑n scoarţă, în baza lor s‑au făcut toate calculele, statisticele comentate, analizele prezente în lucrare. Bibliografia Naţională a Moldovei, editată de Camera Naţională a Cărţii a Republicii Moldova, cuprinde următoarele compartimente: cărţi, autoreferate, teze, articole din reviste şi ziare, referinţe, recenzii, note muzicale, artă. Se editează din 1958 şi apare lunar. Ediţiile curente şi retrospective ale bibliografiei naţionale (Bibliografia Naţională a Moldovei ediţie lunară; Cărţile Moldo‑ vei, Publicaţiile periodice ale Moldovei — ediţii fundamentale), elaborate în baza Depozitului Legal, asigură o prezentare amplă despre toate genurile de documente, apărute în ţară. Destinaţia publicaţiilor au ca scop asigurarea controlului bibliografic naţional şi servesc ca surse de selectare a informaţiei în diverse domenii etc. Bibliografia Naţională a fost şi rămâne a sluji ca temelie la elaborarea tuturor celorlalte bibliografii: pe subiecte, biobibliografii, accentuând astfel rolul ei important pentru sistemul informaţional.

Apoi ca sursă fundamentală pentru lucrare evidenţiez catalogul electronic al BM „B.P. Hasdeu“ cu ajutorul căruia am depistat titlurile editate în 2006 şi intrate în bibliotecă. Catalogul electronic este un instrument care oferă mai multe opţiuni de căutare. Pentru prezenta lucrare am utilizat următoarele criterii de căutare: cuvântul‑cheie editura, anul 2006, domeniul cunoaşterii şi vedeta de subiect, cota CZU. Rezultatele căutărilor în catalogul electronic www.hasdeu.md le‑am comparat în consecinţă cu rezultatele obţinute în urma cercetării Bibliografiei Naţionale. Un modul de resurse, cu totul aparte, include materialele din presa autohtonă care au avut ca subiect relaţia de conlucrare a bibliotecilor cu editurile. Imbold şi materie primă pentru a depista aceste surse, ne‑a servit volumul editat de BM „B.P. Hasdeu“, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ în presă (2002— 2006). Presa înregistrează (ne referim la ultimii 5 ani) 346 de articole, relatări, informaţii despre lansările de carte realizate în Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ şi filialele ei împreună cu editurile care le‑au tipărit şi autorii care le‑au scris. Destul de multe, considerăm, sunt sursele despre donaţiile de carte de la edituri — 26 de articole. Nu am parcurs de visu toate articolele, doar 68, pentru a vedea mai clar relaţia de colaborare edituri‑biblioteci şi influenţa acestei relaţii asupra procesului de achiziţie. Am înţeles că o regulă şi o politică nescrisă, dar respectată de BM „B.P. Hasdeu“, este achiziţia, în număr rezonabil (de 50—100 exemplare), obligatorie a cărţii lansate. Ne‑am convins că nu poţi analiza obiectiv situaţia doar vehiculând cu cifre şi statistici raportate de BM „B.P. Hasdeu“ şi Camera Naţională a Cărţii. Ne‑au ajutat mult articolele acestui modul, descoperind alte aspecte ale relaţiei editură‑bibliotecă, decât cea de simplă achiziţie — cea de colaborare, de susţinere, de apreciere şi respect reciproc, lucruri mult mai importante în constituirea unei colecţii calitative, relevante nevoilor de informare.

76

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

rare editorial‑bibliotecară, reflecţiile asupra cărţii pentru copii din fondurile bibliotecii, problemele de finanţare a achiziţiilor, schimbările formatelor, purtătorii de informaţie şi locul lor în colecţie, problemele achiziţiei în raport cu haosul informaţional al Internetului şi cerinţele Societăţii Informaţionale. Contribuţii constante în susţinerea şi promovarea subiectului tezei noastre au acumulat publicaţiile periodice Literatura şi arta, Capitala, Univers pedagogic; revistele de specialitate — bibliologice, biblioteconomice ca: BiblioPolis, Biblioteca (Bucureşti), Magazin bibliologic, Lectura (Cluj‑Napoca), Lector (Focşani), Rafturi (Brăila), Gazeta bibliotecarului.

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

77


1. PROCESUL EDITORIAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA: STAREA ACTUALĂ Activitatea editorială. Realizări, probleme, premise Peisajul editorial basarabean actual are la bază schimbările radicale produse după căderea imperiului sovietic. Anii ’90 ai secolului trecut, însă, cu mare greu pot fi numiţi anii formării fenomenului editorial basarabean. Pe un fundal dezastruos, datorat în mare parte penuriei economice, dar şi dezinteresului cvasigeneral pentru carte, în Basarabia a fost adoptată grafia latină, ceea ce a dus auto‑ mat la o mare cerere de carte pe piaţă: manuale, dicţionare, literatură care se studia conform programelor şcolare, restructurate şi ele. Boomul editorial, urmat imediat după dezlegarea de totalitarism, după cum susţine Vasile Gârneţ, „a fost alimentat de patosul patriotic al suveranităţii, independenţei şi grafiei latine, dar compus din ediţii‑pirat, scoase în tiraje enorme (în special tra‑ duceri din literatura universală, apărute înainte de 1989 la editu‑ rile din România, dar şi opere ale clasicilor reeditate amatoristic)“ [20], şi nu poate fi considerat nici valoare, nici succes. Calitatea şi valoarea producţiei editoriale a scăzut şi mai mult odată cu apariţia aşa‑ziselor „cărţi în regie proprie“, spune Vasile Gârneţ [20]. Acest fenomen s‑a diminuat treptat pentru că noile realităţi democratice ofereau şi şanse pentru afirmarea celor cu adevărat valoroşi, a persoanelor cu o autentică vocaţie în domeniu. Oameni cu vocaţie editorială sau dovedit a fi mulţi şi de calitate. Astfel, într‑o lungă şi anevoioasă competiţie cu amatorismul şi impostura de pe piaţa cărţii, s‑au ales editori şi edituri care ne reprezintă ţara, cultura şi oferă un anume grad de onorabilitate şi res‑ pect profesiei, edituri aflate în proces de consolidare a bunului nume, a propriului blazon. Aceste edituri aduc, recuperează şi repun în circuitul de carte autohton lucrări celebre din creaţia literară, filosofică şi politică a lumii. Aceste edituri nu produc pur şi simplu cărţi, ci sunt adevărate instituţii de cercetare, instituţii creative care oferă publicului vaste informaţii din cele mai diverse domenii. 78

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

În pofida unor succese incontestabile ale editorilor privaţi de la noi, peisajul e departe de a fi unul idilic şi cartea în Republica Moldova traversează încă vremuri destul de grele şi incerte. Pe fundalul acestei caracteristici a câmpului editorial basarabean abordăm un mic segment, anul editorial 2006. Camera Naţională a Cărţii estimează că în Moldova există 240 de edituri. Dintre acestea nu toate sunt active. Potrivit datelor, în 2007 au fost active 50 de edituri, în timp ce în 2006 numărul acestora era de 55. Camera Naţională a Cărţii consideră „activă“ editura care tipăreşte peste 10 cărţi pe an. În RM nu se monitorizează toată piaţa editorială şi nu este o bază de date cu editurile care activează pe această piaţă. Acest exemplu nu este unic doar pentru RM. Spre exemplu, în România, ca să nu mergem prea departe, sunt înregistrate 5 063 de edituri, însă doar 753 au publicat anul trecut mai mult de zece cărţi. O editură este o societate comercială, care, în principiu, ar trebui să‑şi înregistreze marca la AGEPI şi să ceară de la Camera Naţională a Cărţii un cod ISBN pentru fiecare carte editată. „Dar nu toate editurile fac acest lucru, unele nu cunosc legislaţia din domeniu, altele se eschivează intenţionat […]“, afirmă directorul CNC Valentina Chitoroagă. Toate acestea împiedică realizarea unui studiu real şi obiectiv despre producţia editorială în RM. Situaţia statistică privind editarea cărţilor şi broşurilor în Republica Moldova în ultimii cinci ani (conform datelor Camerei Naţionale a Cărţii) se prezintă astfel: Cărţi şi broşuri apărute în anii 2003—2007 Titluri în Titluri în Total titluri limba română limba rusă 2003 2231 1545 334 2004 2000 1422 299 2005 2386 1670 369 2006 2850 1928 418 2007 2760 1858 433 TOTAL 12037 8423 1853 Anul

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Titluri în alte limbi 351 275 347 504 469 1946 79


În medie, editurile noastre, oferă publicului cititor o varietate de peste 2 500 titluri din toate domeniile cunoaşterii: ştiinţe medicale, economie, pedagogie, artă, cultură, ştiinţe exacte şi aplicative care, organizate şi sistematizate, devin deschideri spre lumea cunoaşterii, a cunoştinţelor, a gândirii şi culturii, a dezvoltării culturale, a cercetării şi formării continue oferite indivizilor şi colectivităţilor. Pentru a cuprinde mai uşor contribuţia fiecărei instituţii editoriale la rezultatele anului editorial 2006 am organizat cele 2 850 de titluri după edituri, apartenenţă (privată sau de stat):

Titluri/an 2006 Cartea Moldovei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Ştiinţa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 Lumina. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Univers Pedagogic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 Statistica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 TOTAL. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250 Centre editoriale ale instituţiilor de învăţământ superior de stat USM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 ASEM. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 UTM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 CEP „Medicina“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Universitatea de Stat din Tiraspol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Universitatea de Stat din Cahul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 AMTAP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 UASM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Universitatea de Stat de Instruire Continuă . . . . . . . . . . . . . . .3 UPS „Ion Creangă“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Academia „Ştefan cel Mare“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale . . . . . . . . . . . . . . . .2 Universitatea de Stat din Bălţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9 Universitatea de Stat din Comrat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 Academia de Administrare Publică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 TOTAL CEP. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 566 TOTAL edituri şi CEP de Stat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 816 Instituţii superioare de învăţământ private Edituri de stat

80

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

ULIM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . UCCM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Universitatea Slavonă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IRIM 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Academia de Transporturi, Informatică şi Comunicaţii. . . Total. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Edituri private inclusiv „Pro Noi“ ARC. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prut Internaţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cartier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Museum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pontos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tehnica-Info . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Epigraf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Litera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Alte edituri şi instituţii cu drept de editare: Vector, Biblion, Balacron etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . Cărţi apărute fără indicarea editurii . . . . . . . . . . . . Cărţi apărute cu indicarea tipografiei în calitate de edi‑ tură: Tipografia Centrală, Combinatul Poligrafic, Reclama, Bons Offices etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . TOTAL edituri private. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . TOTAL general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. 47 . 64 . .1 . .6 . 12 129

. . . . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . .

. 38 103 . 68 . 10 120 . 23 . 38 . 19

. . . . 652 . . . . 513 . . . . 197 . . . 1844 . . . 2850

Dacă luăm, însă, în considerare numărul de titluri publicate, în anul 2006, pe primele trei locuri sunt editurile Ştiinţa, Pontos şi Prut Internaţional care au publicat peste 100 titluri. În lipsa unor statistici despre piaţa de carte, editorii şi difuzorii se abţin să avanseze o cifră pentru creşterea din domeniu. Raportând cifre, evenimente, acţiuni legate de cărţi — editare, promovare, vânzare — s‑ar putea crede că editarea de carte a devenit o afacere de succes şi în RM. Lucrurile stau cum stau, dar demonstraţiile elocvente din alte ţări arată că nu stau tocmai aşa de bine cum ar trebui. La noi se editează în medie 2 500 titluri. În România apar 10 000 de titluri noi pe an, 320 000 titluri în Germania şi 270 000 titluri în Franţa. O ţară ca Suedia, cu o populaţie de 9 milioane, are un tiraj mediu de 8 000 de Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

81


exemplare per titlu, în România este de 2 500 exemplare per titlu, în Slovenia, la o populaţie de două milioane de locuitori, tirajele medii sunt aceleaşi ca în România, adică 2 500—3 000 de exemplare per titlu la o medie de 15 000 de titluri anual, în timp ce tirajul mediu în RM este de 850 de exemplare per titlu… Cât priveşte cifra de afaceri în domeniul editării de carte la noi nu o cunoaşte nimeni. În România se ridică la 37 milioane de euro. În Ungaria, o ţară cu circa 10 milioane de locuitori, se tipăresc cărţi de 350 de milioane de euro, în Germania — de 4,3 miliarde euro. Preţul mediu al unei cărţi este de 16 euro în ţările europene, în România acest preţ se ridică la numai şase euro, iar în RM la doar cinci dolari (estimarea noastră, bazată pe achiziţiile de carte din bibliotecile publice). Dincolo de comentariile ce ar putea urma, cu privire la standardul de viaţă scăzut în RM, reflectat de capacitatea redusă a oamenilor de a cumpăra carte, un lucru e limpede: aceste cifre ne aşază la coada ţărilor civilizate cu care, de altfel, ne comparăm din ce în ce mai des. RM este departe, încă, de a atinge dimensiunile şi conţinutul altor pieţe de carte din Europa şi chiar din zonă sau perimetrul românesc. Este, însă, evident că piaţa de carte din RM a făcut, în ultimii ani, nişte paşi importanţi în direcţia cea bună. Semnale ale acestor evoluţii sunt rezultatele saloanelor de car‑ te, succesele editurilor noastre la saloanele străine şi credem că asistăm la mult aşteptata revigorare a pieţei editoriale basarabene şi anume a laturii ei calitative care se întrevede mai accentuat în ultimii ani, referindu‑ne la calitatea titlurilor şi executarea tipografică. În RM nu există studii asupra pieţei de carte. Lipsa datelor se datorează editurilor care nu vor să‑şi declare cifrele exacte de vânzare şi nici nu‑şi comandă studii de piaţă. La capitolul studiul pieţei editorii noştri sunt jucători slabi. Nu cunoaştem, nici editorii nu pot răspunde, de ce industria cărţii din RM nu se „diagnostichează“. Avem la dispoziţie doar datele culese, nici pe departe destule, ale Camerei Naţionale a

Cărţii. Alte statistici nu se întocmesc, nu se cumulează şi nu se sintetizează. Neavând destule date statistice, nu putem afirma că piaţa cărţii, procesul editorial a evoluat spectaculos sau a diminuat şi s‑a înrăutăţit. Astfel de concluzii trebuie bazate pe radiografii serioase, precise, executate periodic. Răspunsurile pe care le‑a solicitat vizavi de piaţa cărţii revista Contrafort editorilor au fost improvizaţii personale. Mulţi din editori au răspuns că nu există piaţa cărţii în Basarabia, Gh. Erizanu ca şi alţii menţionează că „nu prea mizăm pe această piaţă“, „[…] distribuim cărţile în România“ [14], spune Iurie Bârsa, unii, de la editurile mai mici sau de la cele ale unei cărţi se declară mulţumiţi de piaţa cărţii cu toate că vânzările nu par impresionante. Editorii nu cunosc care sunt circuitele anuale pe piaţa de carte din R. Moldova şi ce cotă deţine fiecare din ei — Cartier, Litera, Prut Internaţional, Ştiinţa etc. — în particular, şi editurile locale, în general. Întrebaţi de Contrafort care sunt ritmurile de creştere a pieţei de carte în R. Moldova şi care vor fi evoluţiile în următorii ani?, directorul Editurii Cartier a concluzionat pentru toţi: „Vor scădea în continuare tirajele. Va creşte preţul la carte. Mie îmi vine greu să vorbesc despre o piaţă de carte în R. Mol‑ dova. Ea este încă în faza embrionară. Care ar putea dura destul de mult“ [18]. Cifrele de afaceri şi profiturile editurilor noastre nu sunt nici pe departe spectaculoase. Nimeni nu raportează cifre de afaceri. Nu toate editurile, aceasta le permite legislaţia, raportează tirajele. În industria cărţii, marketingul este utilizat mai puţin ca studiu pentru un produs sau ca mijloc de previzionare a potenţialului pieţei sau de investigare a procesului de dezvoltare a produselor, editorii axându‑se în principal pe acţiunile promoţionale. Indiferent de dimensiunea şi puterea lor economică toate editurile îşi fac publicitate în presa scrisă, la emisiunile radio şi TV, la saloanele şi târgurile de carte, potenţialilor clienţi expedi-

82

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

83


ind scrisori cu noutăţi editoriale prin poşta electronică, plasând avize pe paginile web ale editurilor, realizând lansări de carte. La Editura Cartier, de exemplu, strategia de promovare se proiectează în funcţie de colecţie şi, respectiv, de titlu. O colecţie nouă, de lux, cu supracoperţi şi care este vândută la un preţ rezonabil reprezintă o „vitrină publicitară“. Editurile Ştiinţa, Litera, Prut Internaţional îşi fac reclamă în presa scrisă, la televiziune, radio, practicând vânzarea directă şi stimulente de vânzare, utilizând toate oportunităţile oferite de târgurile de carte. În RM locul de aplicare a strategiilor de promovare îl reprezintă, în cea mai mare măsură, saloanele de carte. În republică există două saloane mari, cu tradiţie: al Bibliotecii Naţionale — Salonul Naţional de Carte şi al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă“ — Salonul Internaţional de Carte pentru Copii, ambele reprezentând şi o sărbătoare a cărţii, o promovare a lecturii. Dar ele mai au şi alte avantaje: — contactul direct dintre editură şi cumpărătorii de carte; — depistarea unor parteneri noi din rândul: mijloacelor mass‑media, tipografilor, distribuitorilor, autorilor, traducătorilor; — vânzare mai bună, cărţile fiind la preţuri promoţionale; — promovarea imaginii prin: prezentări, lansări de carte, prin prezenţa celebrităţilor (autori, traducători, personalităţi publice) la standul editurii. Totodată, saloanele de carte devin un fapt de mare însemnătate pe durata desfăşurării, un eveniment de comunicare culturală de excepţie, dar şi o platforma pentru afaceri. Şi publicul, şi expozanţii găsesc în saloanele de carte un cadru care încurajează şi facilitează dialogul vizavi de cultura scrisă şi piaţa de carte. Saloanele de carte, intensificarea campaniilor de marketing, precum şi creşterea veniturilor populaţiei sunt principalele motive ale sporirii vânzărilor pe piaţa editorială.

Un instrument de promovare bun poate fi o publicaţie de tipul Universul cărţii sau Revista cărţilor (iniţiată de Gh. Erizanu), sau altceva de acest tip, de vreme ce editurile din RM nu‑şi publică cataloagele‑prospecte de editare. Indubitabil, o asemenea publicaţie ar fi utilă, consideră Iurie Bârsa. „Se impune, însă, de mult publicarea unei reviste care ar cataloga apariţiile editoriale de la noi, afirmă Eugen Lungu [24]. Au trecut timpurile când cititorul intrat într‑o librărie avea tabloul „la zi“ al tuturor tipăriturilor — fiecare editor îşi difuzea‑ ză preferenţial producţia de carte. Revista ar fi utilă atât pe plan intern, cît şi extern. Nu e neapărat să apară săptămânal — ar fi un lux nejustificat. Poate fi o apariţie lunară sau chiar trimestri‑ ală“ [24]. Iurie Colesnic consideră „absolut necesară înfiinţarea unei asemenea publicaţii, deoarece fără o analiză serioasă a apariţii‑ lor editoriale, fără o contabilizare a acestei producţii, fără o recla‑ mă adecvată, nu vom putea forma un cerc permanent de cititori şi nu vom putea face ordine în acest domeniu al vieţii noastre culturale“ [17]. Iurie Colesnic vede încă un avantaj (major, subliniem noi) în existenţa unui periodic specializat — „vom putea oferi (editorii, înţelegem) cititorului valori ale culturii şi literatu‑ rii naţionale şi universale, protejându‑l de lucrări defectuoase din punctul de vedere al veridicităţii istorice, al logicii expunerii şi al corectitudini lingvistice. Această structurare a valorilor trebuie făcută nu după criteriul simpatiei sau antipatiei faţă de autor sau editor, ci obţinută dintr‑o sinteză a sondajelor sociologice, a recenziilor unor specialişti în materie, a ecourilor internaţionale la anumite apariţii“ [17]. Editorii consideră că revistele Contrafort, Literatura şi arta şi altele informează şi promovează cartea, dar oricât de mult ar aborda ele problemele de editare, ar fi insuficient, fiindcă nu pot înlocui o revistă axată numai pe editarea de carte. Distribuţia de carte rămâne în continuare punctul vulnerabil al industriei editoriale. Distribuţia deficitară la nivel naţi-

84

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

85


onal, după cum spun multe voci din domeniu, ar fi unul dintre motivele pentru care marile edituri străine încă nu şi‑au deschis filiale în RM. Pentru a rezolva problema infrastructurii de difuzare, mai întâi trebuie rezolvată o problemă foarte complicată — cooperarea în interiorul breslei. La ora actuală există un dialog între actorii de pe această mică scenă editorială din RM. Unii s‑au grupat în Asociaţia Pro Noi, alţii au aderat la noua formulă a vechiului sistem de distribuire Cartea, însă unitate nu există pentru că un astfel de proiect complex nu se poate realiza fără o relaţie de încredere şi parteneriat între participanţi. Problemele tehnice, financiare, manageriale etc. se pot rezolva şi cred că există potenţial (baza tehnico‑materială a SA Cartea) şi interes (al editorilor de a vinde mai mult şi mai repede) pentru asta. Dificultatea majoră rămâne problema încrederii şi colaborării. Răspunsul lui Iurie Bârsa, cules din Contrafort, din interviul lui V. Gârneţ, cred că defineşte afirmaţia noastră de mai sus: „… pentru că în firea noastră naţională este ceva care ne împiedică să fim uniţi chiar şi în jurul unei idei benefice pentru toţi. Proba‑ bil, instinctul nostru de supravieţuire este aproape atrofiat. Ati‑ tudinea refractară şi aroganţa unora dintre noi ne împiedică să ajungem la un consens.“ Mulţi editori sunt sceptici, fiind convinşi că distribuitorii pot privilegia sau subevalua nemeritat o editură sau alta, nu cred în societăţile de distribuire, fondându‑şi propriile sisteme de distribuire ca, de exemplu, Vector. „Problema difuzării este problema cea mai dureroasă. În primul rând, cititorul nostru nu moare de dorul cărţii, alt citi‑ tor nu avem, deci suntem nevoiţi să ne acomodăm la capriciile lui, să ieftinim ediţiile, să încercăm să facem lansări ca să‑i sus‑ cităm interesul şi multe alte şmecherii, care într‑un fel sau altul l‑ar antrena în această plăcută zăbavă cum este cititul cărţilor în viziunea cronicarului Miron Costin“, recunoaşte Eugen Lungu [24].

„Viitorul editării de carte, ne spune Iurie Colesnic, depinde de atitudinea distribuitorilor de carte, care trebuie să fie corectă şi eficientă.“ Un punct de vedere interesant al lui Iurie Colesnic, lansat în cunoştinţă de cauză, impus ca soluţie pentru editori, „este achiziţia de carte pentru bibliotecile publice. Nu în formulă de partizanat, cum se face astăzi, dar implicând cititorii, fiind nece‑ sară şi o reclamă serioasă a ediţiilor care au apărut şi colectarea comenzilor de la bibliotecari, obţinând în felul acesta un tablou obiectiv despre solicitările de carte.“ Costul cărţii este un criteriu care influenţează şi cifrele de afaceri ale editurilor şi procesul de realizare, vânzare a producţiei de carte. Raportat la puterea de cumpărare a consumatorului de cultură, astfel îl putem numi pe cel care încă mai compara carte, preţul unei cărţi este încă mult prea ridicat, iar la asta contribuie substanţial difuzorii. S‑a ajuns la rabaturi de peste 40%, de aici rezultând şi preţul mare, dar şi costuri care pur şi simplu „sufocă“ editurile. O alta problemă este costul ridicat de producţie. Multe edituri au trecut graniţa şi tipăresc în străinătate. După cum recunoaşte Anatol Vidraşcu, Editura Litera de mult timp tipăreşte în China, Italia, Spania, Ucraina, Rusia etc. pentru că este cu mult mai ieftin decât la noi. Nici Editura ARC, după cum afirmă Eugen Lungu, redactor‑şef, „nu prea mizează pe această piaţă. Tipărim mai mult în Italia, Slovacia, China, România şi distribuim cărţile în Româ‑ nia. Tehnologiile avansate şi legăturile cu editurile internaţionale ne permit să scoatem tiraje considerabile la capătul lumii, fără a‑i vedea la faţă pe parteneri“. Şi costurile, adăugăm noi, sunt mai mici. O încercare de diferenţiere, o încercare de a‑şi face un nume şi un blazon, cum ar spune V. Gârneţ, este specializarea editurilor. În Republica Moldova, însă, specializarea editurilor pe domenii este mai mult o excepţie decât o legitate. Editorii

86

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

87


dau vina pe piaţa de desfacere limitată, puterea de cumpărare mică, lipsa capitalului primar al editurilor private, care toate la un loc influenţează sau chiar determină formarea planurilor de publicare. „Pentru a exista, majoritatea editurilor, spune Iurie Bârsa, sunt nevoite să accepte editarea unor cărţi, broşuri, plian‑ te etc. din diverse domenii (pe care în alte condiţii nu le‑ar edita) cu o singură condiţie: cheltuielile de editare să fie acoperite inte‑ gral sau parţial de către persoanele care le comandă“ [14]. Totuşi, în ultimii ani „se conturează o specializare a editu‑ rilor care, după părerea lui I. Bârsa, a apărut mai mult într‑un mod spontan, dar a permis unor edituri să monopolizeze într‑o anumită măsură un domeniu sau altul. În cazul nostru, continuă I. Bârsa, nu am putea vorbi de o specializare şi, cu atât mai mult, de un profil în sensul strict al cuvântului, pentru că noi edităm mai multe tipuri de carte (literatură ştiinţifică, manuale, litera‑ tură artistică, albume etc.). Dacă albumele ar constitui un profil al Editurii ARC, acesta a fost determinat de tehnica performantă, de ultimă oră, aflată în dotarea editurii, şi de colectivul de specia‑ lişti de înaltă calificare care au trudit cot la cot ca să apară o serie de lucrări din domeniul artei“ [24]. ARC editează enciclopedii, lexicoane, lucrări monografice având caracter istoric, beletristică, folclor. Au lansat o colecţie de dicţionare (Dicţionarele ARC) pe care o completează în permanenţă cu titluri noi. Editorii de la ARC se consideră cei mai „tari“ în editarea lucrărilor inedite din domeniul artei şi din cel al economiei, marketingului, managementului, auditului, contabilităţii, afacerilor — domenii căutate de publicul cititor şi extrem de importante pentru economia noastră pierdută în tranziţie. Editura Museum, după cum recunoaşte directorul ei Iurie Colesnic, depăşeşte simplul interes pentru editarea de carte. Şi‑a asumat valorificarea materialului arhivistic şi istoric, bibliografic şi ştiinţific, încercând să‑l repună în circuit la nivelul cerinţelor zilei de azi. Dar nici această editură nu respectă specializarea declarată.

Specializarea dorită este una atât de largă, încât îşi pierde individualitatea. În goana după profit mizează pe bestselleruri. De fapt, succesul oricărei edituri s‑a bazat pe un mic număr de cărţi bune şi vandabile. Numai că „instituţia“ bestsellerului, consideră specialiştii, tinde uneori (la noi, dar ��i peste tot în lume) spre derizoriu. Se pot inventa oricând criterii care să propulseze o carte anume pe primul loc (Codul lui da Vinci, Harry Potter). Pentru ca o carte să intre în această categorie, ea trebuie să întrunească mai multe criterii, printre care, în ordine aleatorie, atractivitatea subiectului, valoarea textului, notorietatea autorului şi, nu în ultimul rând, promovarea pe care i‑o asigură editura. Asta înseamnă că o carte nu devine automat bestseller, doar pentru că este valoroasă sau pentru că este semnată de un autor foarte cunoscut. Publicul nostru este subţire — trebuie educat, trebuie depuse eforturi serioase pentru a aduce cartea în atenţia publicului, pentru a‑i convinge pe cititori că merită să fie parcursă, că are o miză autentică. Este vital, recunoaştem, în condiţiile economice din RM, ca o editură să mizeze pe cât mai multe bestselleruri. Succesul editurii — economic şi de imagine — nu vine, însă, din direcţia aceasta, a bestsellerurilor. Succesul unei edituri îl asigură un program editorial complex şi coerent, care nu ocoleşte chiar şi cărţile cu public restrâns, specializat, care mizează pe un echilibru. Pentru unele edituri bestselleruri sunt manualele şi dicţionarele, ele fiind şi principalele colecţii ale unei edituri de la noi, deşi tipărite doar pentru piaţa internă, aceasta se datorează faptului că elevii / studenţii rămân a fi principalii consumatori de carte, iar tirajul unui manual pentru elevii claselor gimnaziale sau liceale, de exemplu, poate ajunge la o cifră considerabilă. Dacă e să rămânem la acest public, important de menţionat e şi numărul traducerile operelor scriitorilor străini în limba română, chiar dacă Republica Moldova simte acut absenţa traducătorilor, inclusiv şi a celor de limbă rusă.

88

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

89


Statisticile raportează că se citeşte mai puţin în limba rusă în ultimii ani. Paradoxul constă în faptul că o carte rusă apare în tiraje mai mari decât cea românească, respectiv, preţurile sunt mai mici, însă, dacă luăm în consideraţie aspectul calitativ al cărţii, diferenţa se observă din start, fără a fi neapărat necesar de a mai spune ceva. Dar nu trebuie să uităm de colecţiile editurilor care au devenit, totuşi, un succes pe piaţa editorială a Republicii Moldova şi anume: Editura Cartier a lansat de ceva timp următoarele colecţii: Cartier dicţionar, Rotonda, Cartier clasic, Poesis, Cartier istoric. Cu siguranţă, cărţile din colecţiile deja menţionate au ajuns în casele multora dintre cititori, Cartier fiind una din cele mai bune edituri din ţară prin calitatea producţiei editoriale, dar şi prin numărul de titluri scoase de sub tipar în fiecare an. Chiar dacă condiţiile social‑economice îşi las amprenta asupra populaţiei, totuşi, ceea ce putem spune e că în Republica Moldova se citeşte, iar cărţile care su bucură de succes sunt colecţiile La steaua, Literatura secolului XX din Basarabia, Carte pentru copii, Biblioteca pentru toţi copiii“. Analiza cantitativă, calitativă şi de conţinut a producţi‑ ei editoriale din anul 2006 Ca să urmărim calitatea titlurilor editate în 2006 le ordonăm după domeniile cunoaşterii, numerotate cu cota CZU (Clasificarea zecimală universală). Am decis să utilizăm această clasificare pentru o mai bună comparaţie cu ceea ce se află în colecţiile bibliotecii, unde intrările editoriale se clasifică după CZU. 00 Bazele generale ale cunoaşterii şi culturii — 183 1 Filosofie. Psihologie — 18 2 Religie. Teologie — 30 3 Ştiinţe sociale — 272 35 Administraţie publică. Artă militară — 43 36 Asistenţă socială. Asigurări sociale — 15 37 Educaţie. Învăţământ. Instruire. Timp liber — 155

39 Etnologie. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii. Datini. Mod de viaţă. Folclor — 11 5 Matematică. Ştiinţe ale naturii — 137 6 Tehnică — 56 61 Medicină — 110 63 Agricultură. Ştiinţe şi procedee înrudite. Silvicultură. Exploatări agricole ale vieţii sălbatice — 52 65 Conducere şi organizare în industrie, comerţ şi comunicaţii — 47 66 Tehnologie chimică. Industrii chimice — 18 7 Artă. Recreere. Divertisment. Sport — 80 8 Lingvistică. Filologie. Literatură — 468 9 Geografie. Biografii. Istorie — 99 Domeniul 8 Lingvistică. Filologie. Literatură include, pe lângă traducerile operelor diferitor autori străini, lucrări ale literaturii române, critică literară, lucrări scrise de profesori ai universităţilor din Chişinău, Bălţi şi Cahul. Domeniul 3 Ştiinţe sociale este al doilea domeniu care se bucură de succes din punct de vedere editorial, având înregistrate 272 de titluri. Domeniul Ştiinţelor sociale are ca scop evidenţierea unor probleme de ordin social ale societăţii în care trăim, precum şi eventuale soluţii de rezolvare a acestora. Tematica ţine de aspecte importante ale evoluţiei societăţii după cum ar fi sociologia, ştiinţe politice, drept, finanţe şi comerţ, iar succesul editorial al acestui domeniu se datorează facultăţilor cu numeroşi studenţi care îşi fac studiilor la astfel de specialităţi, nemaivorbind, însă, de carierele ce pot fi urmate după absolvire. Domeniul 34 Drept. Jurisprudenţă este cel mai reprezentativ din editarea de cărţi ale Ştiinţelor sociale, în acest sens, găsim foarte multe cărţi care au ca tematică dreptul civil, drepturile omului, dreptul de autor, sistemul judecătoresc etc. 00 Bazele generale ale cunoaşterii şi culturii cu 183 apariţii editoriale, e un alt domeniu fecund. Titlurile apărute cuprind

90

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

91


informaţii din cultură, informatică, management, presă, poligrafie etc. Informatica şi managementul reprezintă titlurile cele mai de succes din Bazele generale ale cunoaşterii şi culturii. 37 Educaţie. Învăţământ. Instruire. Timp liber. Practica educativă este una dintre cele mai importante activităţi specifice comunităţii umane. Analizând apariţiile editoriale ale acestui domeniu, concluzionăm că editurile locale acordă atenţie educaţiei şi pedagogiei, Bibliografia Naţională înregistrând 155 titluri editate de diverse edituri. Tematica titlurilor din domeniul 37, de cele mai multe ori, ţine de metodica predării diferitor obiecte adresate mai multor discipline. Astfel, un manual de geografie, matematică, biologie este editat pentru toate clasele gimnaziale şi liceale. Un aspect important sunt şi cărţile ce ţin de educaţia în familie a copiilor. Ca exemplu pot servi titlurile: 1. Rolul taţilor în dezvoltarea copiilor: (trad. din engl.) Cassie Landers; 2. Bucurii pentru copii: (scenarii pentru copiii din ciclul primar şi inst. preşc.) / Lidia Pogor. — S. n.; 3. Securitatea copilului: (trad. din engl.) / Cassie Landers. — Epigraf. Universităţile au contribuţia sa, destul de importantă, la dezvoltarea învăţământului superior din Moldova. Doar câteva exemple: 1. UASM în spaţiul european de învăţământ superior: Pro‑ cesul Bologna / Univ. Agrară de Stat din Moldova. — Centrul Ed. al UASM; 2. Academy of Economic Studies of Moldova / Academy of Economic Studies of Moldova. — ASEM; 3. Aspectele racordării sistemului de învăţământ superior la standardele statelor membre ale Uniunii Europene: politici educaţionale şi de tineret / Nicolae Toderaş; Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT şi Expert‑Grup. — S. n.;

4. Procesul Bologna şi învăţământul superior medical: Supot inform. / Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu“; elab.: Olga Cerneţchi. — CEP „Medicina“; 5. Ghidul studentului: Fac. de Ist. şi Etnopedagogie / Nicolae Chicuş, Eudochia Şveţ; Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“. — Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“; 6. Ghidul studentului : Fac. de Limbi şi Lit. Străine / Nina Crivceanschi, Ana Budnic, Cornelia Bujor; Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“. — Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“; 7. Ghidul studentului : Fac. de Informatică şi Tehnolo‑ gii Inform. / Valentin Cuşcă, Nicolae Balmuş, Galina Grădinaru; Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“. — Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă“. Domeniul 5 Matematică. Ştiinţe naturale înregistrează 137 de titluri. Cele mai multe dintre ele sunt manuale pentru învăţământul gimnazial şi liceal şi teste, exerciţii, probleme, publicaţii ce contribuie la învăţarea logică a ştiinţelor exacte: 1. Să învăţăm logic chimia: prin exerciţii, probleme, teste / Eugenia Melentiev, Maria Roman. — Lumina; 2. Recomandări în trigonometrie: [pentru uzul elevilor] / Vasile Suceveanu. — S. n.; 3. Учебное пособие по физике для учащихся 9 классов / Ю. К. Александров, О. А. Козлов. — К. и. Ştiinţele naturii mai includ şi materialele conferinţelor internaţionale care au avut loc la Chişinău şi în RM: Plant agro‑biodiversity / Acad. de Şt. a Moldovei. — S. n. Texte: lb. rom., engl., rusă. 110 titluri cuprinde Medicina (domeniul 61). Deşi sănătatea oamenilor trebuie să fie prioritatea statului, acest domeniu înregistrează puţine titluri de popularizare a medicinei, a medicinei tradiţionale, populare. Şi mai puţine sunt titlurile de referinţă cu subiectul medicina. Producţia editorială din anul 2006

92

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

93


demonstrează că cele mai multe titluri au fost editate de Centrul Editorial al Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţeanu“ şi, deci, sunt publicaţii ştiinţifice şi didactice. 9 Geografie. Biografii. Istorie — 99 titluri. Apariţiile editoriale ale domeniului 9, care include geografia, istoria şi biografiile sunt în cea mai mare parte monografii, manuale şi atlase destinate învăţământului gimnazial şi liceal. 1. Europa = Europe: Atlas rutier, 75 de planuri de oraşe, 30 de hărţi de transit, index. — Prut Internaţional: Hallwag; 2. История: Учеб. для 4‑го кл. / Г. Гаврилица, М. Добзеу, В. Хахеу; пер. на рус. яз. : Владимир Попов. — Univers Pedagogic; 3. История: Учеб. для 6‑го кл. / Корнелиу Попович, Анжела Попович; trad. de Ruslan Mihalevschi. — Lumina; 4. История: Учеб. для 7‑го кл. / Евгений Чертан, Ион Моисеев, Мария Веверица; пер. : Татьяна Вазиан. — Univers Pedagogic. 7 Artă. Recreere. Divertisment. Sport — cu 80 titluri. Per total, arta înregistrează un număr relativ mic de titluri noi şi nici o reeditare. Dintre genuri prevalează albumele, lucrările editate în două sau trei limbi, fapt ce le face mai atrăgătoare şi mai vandabile: 1. Tudor Zbârnea : [plastician : album] / trad. în engl. : Iulian Robu. — ARC. Text. : lb. rom., engl. — Rez.: lb. engl.; 2. Igor Vieru: [pictor : minimonogr.] / Eleonora Brigalda‑Barbas. — ARC. Textul imaginilor paral. : lb. rom., engl. — Rez. : lb. engl.; 3. Moldovan journey = Поездки в Молдову / fotogr. : Frima Toto. — AoRTa. Text paral. : lb. engl., rusă. Tirajul cărţilor din acest domeniu diferă de la un titlu la altul. De exemplu, la Arhitectură:

1. Архитектурное проектирование: Граф. худож.композиц. Моделирование: Учеб. пособие / Техн. Ун‑т Молдовы; сост.: Д. Т. Андронович, С. П. Трончу. — ТУМ (200 ex.); 2. Архитектура мировых конфессий. Страны Вос‑ тока : Курс лекций / С. В. Ильвицкая; Гос. ун‑т по землеустройству. — Лабиринт (150 ex.); 3. Очерки по история на кортенские храмове в Бълга‑ рия и Молдова / С. З. Новаков, Н. Н. Гургуров; перевод от руски: З. С. Горанова, Г. И. Горанов; Акад. на Науките на Република Молдова. — Б. и. (1000 ex.). Domeniul 6 Tehnică — 56 de titluri — puţine, într‑un timp al inovaţiilor tehnologice. Domeniul înregistrează un număr foarte mic de titluri care au ca subiect inginerie, tehnică în general, tehnologie chimică, industrii, meserii. 63 Agricultură. Ştiinţe şi procedee înrudite. Silvicultură. Ex‑ ploatări agricole ale vieţii sălbatice a acumulat 52 titluri. Cu toate că RM e o ţară agrară, acest domeniu e mai puţin abordat de edituri. Cărţile apărute în 2006 au fost editate de diferite instituţii ca Мinisterul Agriculturii şi Industriei Alimentare al RM, Inspectoratul de Stat pentru Protecţia Plantelor, Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie, Universitatea Agrară. Domeniul 65 care presupune conducere şi organizare în in‑ dustrie, comerţ şi comunicaţii este, de fapt, la fel de important ca şi celelalte, dar e prezent doar cu 47 de titluri editate. 35 Administraţie publică. Artă militară — 43 titluri. Puţine, dar sunt titluri care abordează problemele contextului dezvoltării economice a ţării noastre. La fel destul de precar sunt prezente subiectele: activitatea poliţiei în prevenirea şi combaterea infracţiunilor, etica în serviciul public etc. 2 Religie. Teologie — 30 titluri. 1 Filosofie. Psihologie — 18 titluri. 36 Asistenţă socială. Asigurări sociale a înregistrat 15 titluri.

94

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

95


Din analiza producţiei editoriale se vede foarte clar că tematica este eterogenă şi neproporţional acoperă domeniile cunoaşterii. Astfel, domeniul Lingvistică. Filologie. Literatură constituie 16% din numărul total de apariţii editoriale. Celelalte domenii au mai puţin de 10% şi le reproducem în descreştere: Ştiinţe sociale — 9,54%; Bazele generale ale cunoaşterii şi cultu‑ rii — 6,4%; Educaţie. Învăţământ. Instruire. Timp liber — 5,4%; Matematică. Ştiinţe ale naturii — 4,8%; Medicină — 3,8%; Ge‑ ografie. Biografii. Istorie — 3,4%; Artă. Recreere. Divertisment. Sport — 2,8%; Tehnică — 1,9%; Agricultură. Ştiinţe şi procedee înrudite. Silvicultură. Exploatări agricole ale vieţii sălbatice — 1,8%; Conducere şi organizare în industrie, comerţ şi comuni‑ caţii — 1,6%; Administraţie publică. Artă militară — 1,5%; Re‑ ligie. Teologie — 1,5%; Filosofie. Psihologie — 0,6%; Tehnologie chimică. Industrii chimice — 0,6%; Asistenţă socială. Asigurări sociale — 0,5%; Etnologie. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii. Datini. Mod de viaţă. Folclor cu doar 0,38%. Cărţile din domeniile foarte căutate de cititori şi necesare dezvoltării generale a ţării ca Management. Comunicaţii sunt foarte puţine. Domeniul Filosofie. Psihologie abia trece de jumătate de procent. Lumea caută autori ca Lorenz, Popper, MacIntyre, Russell, Simone Weil, Merleau‑Ponty. Cititorii bibliotecilor aşteaptă Habermas, Berlin, Nozick, Putnam sau Quine pentru că filosofia nu se citeşte pe fugă, în pauze de masă, în aşteptare la cabinetul medical, în troleibuz sau în tren, filosofia se citeşte acasă, dar pentru că e prea scumpă cartea, la bibliotecă. Domeniul în vogă pentru toate vârstele este astăzi Psiholo‑ gia. Nici o bibliotecă nu satisface solicitările la acest domeniu. Dar, se pare, că nici n‑au de unde să cumpere. Alt domeniu dat uitării de editori şi se pare şi de cercetători este Etnologie. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii. Datini. Mod de viaţă. Folclor, care are o pondere doar de 0,38%. Este domeniul care se referă la identitatea noastră, uitând de el, vom uita şi de unde venim, şi cine suntem.

Ne întrebăm oare de ce editorii nu fac nişte studii de plenitudine cu carte pe domenii ale cunoaşterii. Poate astfel vor rezolva mai uşor problema specializării lor. Dar un aspect important referitor la caracteristica producţiei editoriale din anul 2006 este tirajul. La fel ca şi titlurile pe domenii, tirajul — mic, considerăm noi, acoperă neproporţional domeniile cunoaşterii. Tirajul total al cărţilor editate în 2006 constituie 3 421 mii exemplare, din care în limba română 2 598,6 mii, în limba rusă — 547,9 mii şi 274,5 mii în alte limbi. Cifrele prezentate contravin şi combat afirmaţiile editorilor precum că în RM se editează mai mult în limba rusă decât în limba română. Cel mai mare tiraj, ca şi al titlurilor, revine literaturii social‑politice — 627,4 mii exemplare, urmată de literatura pentru copii cu un tiraj de 514,8 mii. Locul trei îi revine literaturii artistice cu 316,8 mii exemplare. Tiraj mare în anul 2006 înregistrează literatura de referinţă — 208,5 mii exemplare. Celelalte domenii au un tiraj de la 6,6 mii (generalităţi) la 77,9 mii (literatură cu tematică medicală şi sportivă). Concluzii Referitor la producţia editorială a anului 2006 putem concluziona, în general, următoarele: 1) editurile noastre supravieţuiesc cum pot — unele merg pe colecţii elitiste, alţii editează tot ce pică de editat fără investiţii, altele, în căutarea ieşirii din impas îşi schimbă specializarea, unele nu mai editează aproape nimic…; 2) editurile au probleme de tipar (reuşesc cele care au o tipografie proprie) care le sufocă; 3) editurile au probleme de difuzare (de regulă, diturile fiind strâmtorate financiar ţin un număr limitat de personal, iar reţelele de difuzare nu sunt eficiente); 4) editurile nu fac prospectarea pieţei, iar activitatea de marketing aproape lipseşte; 5) nu au un instrument de comunicare cu cititorul şi instituţiile interesate.

96

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

97


În anul 1972, sub auspiciile UNESCO, se lansa Charta cărţii, document esenţial pentru fundamentarea unei politici culturale moderne. Acesta includea o serie de principii care sintetizau funcţiile cărţii în societatea contemporană: fiecare are dreptul să citească, să beneficieze de folosul lecturii; cărţile rămân instrumente esenţiale ale conservării şi difuzării cunoştinţelor acumulate în lume; ele sunt indispensabile educaţiei. Charta cărţii recunoaşte că bibliotecile sunt o importantă resursă naţională, fiind privite prin prisma calităţii lor de serviciu public care „favorizează lectura“, care depozitează şi răspândesc informaţii şi cunoştinţe din toate domeniile. Toate aceste deziderate vizau de fapt facilitarea accesului public la educaţie prin lectură. A aborda, astăzi, în era Internetului, a suportului electronic, problema achiziţiilor într‑o bibliotecă înseamnă a intra în miezul problemelor de fond ale bibliotecii. Achiziţia nu poate fi separată de serviciile bibliotecii. Şi, invers, toate activităţile şi serviciile biblioteconomice conlucrează pentru a evidenţia colecţia. Achiziţia este, mai întâi de toate, un act de creştere a colecţiilor care poate fi estimată în termeni cantitativi şi calitativi. Obiectivele referitoare la constituirea colecţiei într‑o bibliotecă sunt [6]: — echilibrul achiziţiilor; acest termen funcţionează ca un moderator permanent, atenuând toate expresiile vo-

luntariste. Este echilibrul dintre genurile literare, dintre diferitele tipuri de suporturi, dintre cerere şi ofertă. Achiziţiile sunt un „da, dar“; — exhaustivitatea, (mult timp) un vis, însă mereu prezent; — cererea utilizatorilor; care apare în motivele explicite ale achiziţiei. Astăzi, oricât s‑ar strădui, bibliotecarul nu poate respecta aceste obiective. Colecţiile se constituie din alocaţii bugetare, donaţii particulare şi instituţionale. Acelaşi autor francez, Bertrand Calenge (citat anterior), susţine că o colecţie unei biblioteci îşi creează identitatea patrimonială prin trei elemente complementare: — depinde de o comunitate publică şi răspunde unor nevoi documentare definite de această comunitate; — urmează colectivitatea în evoluţia sa, neglijează docu‑ mentele perimate pentru ea (dar nu în absolut) şi caută elemente noi destinate întăririi ei; — îşi defineşte locul patrimonial care‑i condiţionat de pri‑ mele două. Aria fondului local al BM este foarte extinsă pentru că include Chişinăul în totalitatea sa — instituţii, cultură, artă, sport, istorie, economie, sănătate, educaţie etc., cu oamenii săi, cu rezultatele, aspiraţiile şi bucuriile lor. Or, toate acestea se regăsesc în cărţi — cărţile scrise de chişinăuieni, cărţile scrise despre chişinăuieni, cărţile scrise pentru chişinăuieni, cărţile editate la Chişinău. Producţia editorială din Moldova nu poate acoperi nici parţial cerinţele de lectură şi nevoile de informare foarte diverse ale Chişinăului. Se editează puţin în RM, spun bibliotecarii care au responsabilitatea constituirii colecţiei BM. Dar nici acest puţin nu ajunge în biblioteci. Colecţia de bibliotecă este asemenea unui un organism viu şi dinamic, aflat veşnic în schimbare. Procesul de selecţie a documentelor respectă reguli bine definite, astfel încât colecţia

98

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Pe acest fond descurajator, este, totuşi, activitate editorială în RM. Sunt edituri care au un nume, se bucură de prestigiu nu numai aici, în ţară, dar şi peste hotare — Cartier, Litera, ARC, Ştiinţa, Prut Internaţional. Încet, dar se dezvoltă, acumulând cantitate şi calitate, editurile Pontos şi Epigraf. 2. PREZENŢA PRODUCŢIEI EDITORIALE din anul 2006 ÎN COLECŢIILE BM „B.P. HASDEU“

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

99


să se poată constitui într‑o sursă de bogăţie şi nu de haos intelectual. Datorită faptului că reţeaua municipală de biblioteci publice se evidenţiază prin complexitatea ei a apărut necesitatea elaborării unei politici documentare raţionale şi coerente. Studierea situaţiei şi actualizarea unor date, atunci când sunt depăşite de cererile utilizatorilor, de oferta editorială, de tehnologiile informaţionale, se face în fiecare an. Astfel, specialiştii BM invocă cel mai frecvent, pentru a‑şi justifica achiziţiile, coerenta alegerii, adică modul sistematic al achiziţiilor, în funcţie de criteriile de universalitate (atingerea tuturor domeniilor cunoaşterii) şi de anterioritate. Procesul de formare a fondului de carte la BM porneşte de la faptul că: — BM este un serviciu de informare a indivizilor, de diseminare a cunoştinţelor şi de difuzare a valorilor perene; — BM este o instituţie de educaţie; — BM este un centru de cultură într‑un spaţiu social determinat. La baza formulării corecte a politicii de achiziţie stă raţionalizarea colecţiei, adică o mai bună urmărire a cererilor utilizatorilor şi realizarea unui echilibru de carte al Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“. Cine sunt utilizatorii BM?

În prezent, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ există un decalaj între cererea de materiale şi oferta informaţională respectivă. Aici se includ literatura şi critica literară, managementul, ştiinţele exacte etc. Anume aceste materiale servesc ca obiectiv actual de procurare. Graficul de mai jos arată o competiţie a intereselor de informare între carte şi resurse electronice ceea ce înseamnă că pe termen lung, cererea va creşte şi se va schimba în timp domeniul de orientare a achiziţiilor. Structura împrumuturilor în anul 2006 0,2% 0,4% 0,02% Cărţi — 44% 0,3% Ed. periodice — 17,4% 44% Resurse Internet — 37,2% Doc. electronice — 0,3% 37,2% Doc. muzicale — 0,4% M.A.V. — 0,2% 17,4% Alte doc. — 0,02%

Elevii şi studenţii deţin ponderea cea mai mare în structura utilizatorilor.

Structura împrumuturilor din 2006 reflectă pronosticul BM în ceea ce priveşte tendinţele de modificare a cererii faţă de diverse categorii de documente. În acest fel, ponderea împrumuturilor de cărţi şi de ediţii periodice, a înregistrat o reducere în structura împrumuturilor. Tendinţa dată a fost impulsionată de creşterea numărului de utilizatori ce folosesc resursele Internetului. Sursele electronice de informaţie devin din ce în ce mai solicitate. Pentru a coordona mai bine achiziţiile curente, biblioteca încearcă, prin diverse metode, să cunoască la nivelul cuvenit cererile publicului. Publicul actual este cel, ale cărui utilizări pot fi conturate atât din punctul de vedere al nevoilor sale, cât şi al practicilor de lectură, al utilizării bibliotecii, corelând aceste utilizări cu diversele însuşiri ale documentelor oferite de bibliotecă. Datele de mai jos reflectă într‑o oarecare măsură corespunderea colecţiei actuale a bibliotecii preferinţelor utilizato-

100

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Structura utilizatorilor la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu“ 2006 3% Elevi — 40% 5% Studenţi — 26% 7% 40% Intelectuali — 11% Muncitori — 5% 3% Preşcolari — 3% 5% Şomeri — 7% 11% 26% Pensionari — 5% Alte categorii — 3%

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

101


rilor. BM şi‑a asumat scopul să modifice permanent structura colecţiei în conformitate cu necesităţile utilizatorilor. La momentul actual, achiziţiile în Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ sunt bazate pe o selecţie extrem de riguroasă, bazată pe următoarele principii: 1) achiziţionarea, organizarea şi punerea la dispoziţie a materialelor ce reprezintă gândurile, expresiile şi opiniile omenirii; 2) achiziţionarea se efectuează în baza unor principii, şi nu a unor opinii personale, în baza unui motiv, şi nu a unei prejudecăţi, în baza unei judecăţi, şi nu a cenzurii; 3) achiziţionarea materialelor se efectuează doar dacă se află în raza de interes a utilizatorilor actuali şi potenţiali, dacă sunt calitative, dacă sunt în atenţia pozitivă a criticilor etc.; 4) selectarea materialelor se bazează pe cele mai răspândite gusturi şi nevoi de lectură din societate, incluzând materiale ce cuprind diverse puncte de vedere sau chiar probleme controversate; 5) Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ nu are funcţia de cenzor al materialelor procurate din colecţia sa; 6) se ia în consideraţie faptul că, deşi unele materiale pot fi şocante, umilitoare sau plictisitoare pentru unii cititori, ele pot fi foarte importante pentru alţii. Structura colecţiei Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“ după domeniul materialelor (2006) generalităţi — 3% educaţie, învăţământ — 2% medicină — 2% sport — 1% lit-ră română — 19% filosofie — 2% etnografie — 1% agronomie — 1% lingvistică — 3% critică literară română — 3%

102

religie — 1% ştiinţe naturale — 5% management — 1% lit-ră universală — 31% istorie — 4% ştiinţe sociale — 6% tehnică — 3% artă — 3% critică şi ist. literară — 3% geografie — 1%

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

Aflată sub presiunea constrângerilor financiare şi a complexităţii pieţei editoriale, politica de selecţie a materialelor stabileşte criterii pertinente şi flexibile: 1) meritul artistic, literar, istoric şi / sau ştiinţific; 2) disponibilitatea pe rafturile bibliotecii; 3) preţul corelat cu bugetul total; 4) autoritatea şi competenţa autorului; 5) tendinţele noi în literatură, tehnologie şi formate; 6) claritatea şi acurateţea prezentării informaţiei; 7) cererea prognozată; 8) recenziile favorabile; 9) formatul şi durabilitatea materialului; 10) necesitatea practică; 11) corelarea cu materialele existente în colecţie; 12) importanţa relativă vis‑à‑vis de alte materiale ce descriu acelaşi subiect. Fondul actual al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“ reprezintă un patrimoniu informaţional, care este valorificat cu ajutorul instrumentelor ştiinţifice, ce facilitează accesul publicului la cultură în funcţie de nevoile individualizate ale utilizatorului. Analiza achiziţiilor din producţia editorială a anului 2006 Oricât de valoroasă ar fi o bibliotecă şi indiferent în ce măsură ar corespunde nevoilor conştientizate ale indivizilor, gustului şi preferinţelor lor, ea nu va putea satisface în timp cerinţele de lectură din ce în ce mai diverse. În plus, marea majoritate a populaţiei nu‑şi mai poate permite să procure cărţi, dat fiind faptul că au un preţ înalt. Iată de ce Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu“ este singura instituţie deţinătoare de colecţii cu caracter enciclopedic în măsură să satisfacă cerinţele spirituale ale diferitor categorii de populaţie. Pe parcursul anului 2006, BM a achiziţionat şi a prelucrat 41 130 exemplare, din care 31 728 exemplare sunt cărţi, 42 — documente de muzică tipărită, 86 — documente electronice, Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

103


7 — documente audio‑video şi 165 — alte documente (hărţi, atlase etc.), 9 102 exemplare de ediţii periodice. În anul 2006, Departamentul Achiziţie, Evidenţă, Prelucrare al BM a fost preocupat cu următoarele surse de completare a fondului de carte al Bibliotecii Municipale: Sursa de completare Exemplare Pro Noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1302 Silvia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469 Vector. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2661 Litera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408 Draghiştea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246 Cartier. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 566 Gunivas. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Museum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1705 Fenix. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 990 Pontos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1280 Epigraf. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 730 Grafema Libris. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 350 Prometeu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1290 Dragodor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Princeps . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 650 Edit‑Pres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2037 Camera cărţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129 Statistica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Iulian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1500 Universul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 Graficart. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 Ecovita. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 USM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 USŞT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Academia de Ştiinţe a Mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Alte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2890 Total procurări din fondul destinat achiziţiei. . . . . . . . . . . 22336 Total intrări în 2006: buget, donaţii, achiziţii din granturi. . . . 32233

diu al documentelor a crescut. S‑a micşorat numărul de exemplare al documentelor electronice şi audio‑vizuale din cauza publicităţii insuficiente. Au fost achiziţionate doar 7 documente audio‑vizuale şi 86 documente electronice. 80000 70000

2002 2003 2004 2005 2006

60000 50000 40000 30000 20000 10000 0

Cărţi

Ediţii periodice

Materiale audio-vizuale

Documente electronice

Alte

În anul 2006 s‑a înregistrat o scădere a numărului de exemplare întrate în Biblioteca Municipală în comparaţie cu anii precedenţi. Aceasta se lămureşte prin faptul că preţul me-

Ca şi în anii precedenţi, circă o treime din intrări le au exemplarele din domeniul social‑politic — 15 273. Atât exemplarele din domeniul ştiinţelor naturii, cât şi cele din domeniul artei au înregistrat o majorare depăşind numărul de 2 000. S‑a înregistrat o reducere a numărului de exemplare din domeniul beletristicii, constituind 47,8% din fondul total. Ponderea intrărilor în limba română în anul 2006 a crescut atingând 77,1%, comparativ cu 60,6% în anul 2005. Pe de altă parte s‑a înregistrat o reducere a intrărilor de materiale în limba rusă. Schimbările ce au avut loc pe parcursul anului 2006 în colecţia Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“ au avut ca scop final formarea unei colecţii calitative, care să corespundă preferinţelor utilizatorilor de servicii bibliotecare. Ca rezultat, componenţa pe tipuri de documente a colecţiei, la 01.01.07 se prezintă în felul următor:

104

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

105


Total La 1 ianuarie 2003 La 1 ianuarie 2004 La 1 ianuarie 2005 La 1 ianuarie 2006 La 1 ianuarie 2007

ex.

Materiale Materiale audio‑ electro‑ Alte vizuale nice % ex. %

Ediţii periodice

Cărţi %

Ex.

1102837 960307 87,1 129812 11,8 12718 1,2 1063564 920886 86,6 129608 12,2 13070 1,2

Pe parcursul anului 2006 au fost difuzate 11 163 502 documente. După cum se vede din diagrama de mai jos lectura pe suport tradiţional rămâne a fi cea mai utilizată — cărţile, seriile, partiturile constituie în sumă 62% din împrumutul total de documente. CD‑urile, materialele AV constituie 0,5% din total. Împrumut 2006

1074398 931056 86,7 129671 12,1 13671 1,3 1063106 953626 89,7 93176 8,8 14765 1,4 1529 0,1

La 1 ianuarie 2007 fondul de carte al BM constituie 1 060 869 exemplare, ceea ce este cu 2 237 exemplare mai puţin, comparativ cu 1 ianuarie 2006. În ceea ce priveşte structura colecţiei, aceasta a înregistrat modificări neesenţiale, categoriile de cărţi, ediţii periodice (la cărţi puţin s‑a micşorat, iar la ediţii periodice s‑a mărit nesemnificativ), materiale audio‑vizuale şi electronice la finele perioadei de analiză deţinând practic aceeaşi pondere în structura colecţiei totale. Fondul de carte al Bibliotecii Municipale după conţinut: Total 1.01.2003 1102837 1.01.2004 1063564 1.01.2005 1074398 1.01.2006 1063106 1.01.2007 1060869

Socio‑ Ştiinţele politice naturii ex. % ex. % 196953 18 75088 7 193262 18 73637 7 201034 18,7 73887 6,9 195519 18,4 73516 6,9 196832 18,5 82949 7,8

Internet; 4149582; 38%

10

1060869 950678 89,6 93629 8,8 14772 1,4 1615 0,2 1750,0

Tehnică

Artă

Beletristică

ex. % 67420 6 64470 6 65076 6,1 56454 5,3 52308 4,9

ex. % 111490 10 108372 10 105786 9,8 105897 10 99722 9,5

ex. % 651886 59 623828 59 619615 57,5 631720 59,4 629058 59,3

alte doc.; 2117; 0%

CD; 38608; 0% cărţi; doc. muz.; 4950284; 45% 49211; 0% AV; seriale; 24834; 0% 1948866; 17%

O mare parte de utilizatori preferă suportul virtual, care este util în cazul când biblioteca nu dispune de documentul solicitat. Astfel, utilizarea resurselor Internet a crescut considerabil în 2006, ajungând la 37,2% din întreg împrumutul (faţă de 16% în 2005). În 2006 numărul împrumuturilor a înregistrat o mărire de 1 229 302 exemplare, în comparaţie cu anul 2005:

2005 9934200

2006 11163502

În ultimii cinci ani structura fondului de carte după conţinut de asemenea nu a înregistrat modificări esenţiale, deşi în anul 2006 ponderea materialelor din domeniul ştiinţelor naturii a crescut puţin, iar din domeniul tehnicii şi artei puţin s‑a micşorat. Actul final al calităţii achiziţiilor este rezultatul utilizării resurselor infodocumentare.

BM, având o colecţie bine selectată, satisface cerinţele de lectură şi informaţionale ale multor categorii de utilizatori din diverse domenii şi pe diferit suport. Motivaţia şi opţiunile de lectură diferă în funcţie de categoriile socio‑profesionale ale utilizatorilor. Tinerii utilizează documente conform programelor didactice şi cel mai des din

106

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

107


domeniile: ştiinţe sociale, management, informatică, ştiinţe exacte, beletristică, critică literară etc. Pentru loisir apelează la documente cu caracter de divertisment, sportiv, turistic. Pensionarii şi casnicele mai des împrumută documente din domeniile: agricultură, gospodărie casnică, medicină (în special medicina populară), acte normative. Şomerii consultă documente din clasa 331 Angajarea în câmpul muncii — disponibile pe site‑uri speciale. În medie colecţia Bibliotecii Municipale şi a filialelor ei a circulat în 2006 de 10,5 ori, ceea ce constituie de 1,2 ori mai mult în comparaţie cu anul 2005 (de 9,3 ori). Circulaţia cea mai semnificativă se observă la domeniile: — Management. Contabilitate. Transport — de 113 ori; — Învăţământ — 49,2; — Sport — 45,5; — Generalităţi — 34,9; — Etnologie. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii — 29; — Geografie — 23,9; — Ştiinţe sociale — de 22,1 ori. În anul 2006 printre cele mai solicitate domenii sunt: ştiinţele sociale — 16,7%; generalităţi, informatică — 15,4%; învăţământ — 14,6%; sport — 13,2%; management, contabilitate — 13%; arte — 12,4%. Cifrele de împrumuturi — lecturi, înregistrate de BM şi comentate mai sus — vin în contradicţie cu părerea editorilor despre cititori şi lecturi. Editorii judecă despre lectură, şi generalizează la scară naţională, după vânzarea de carte. Eugen Lungu afirmă că „mioritismul nostru funciar a fost programat să citească mai mult în stele decât în cărţi. Mai ales în stelele de pe etichetele cu 0,5 l. Se pare că nu ne‑am trezit încă din mahmurea‑ la de la vestitul ospăţ al lui D. Cantemir, când, vorba lui Neculce, au mărmurit toţi de beţi“ [24]. Şi tot el, privind, însă, mai treaz la lucruri şi sperând la vremuri mai bune, recunoaşte de fapt adevărul — „cartea a de‑

venit un lux. Potenţialul ei utilizator, intelectualul, nu mai e de mult un cititor. E mai curând un supravieţuitor. Ca întotdeauna, spiritul clachează în faţa acestei dileme. Acum are căutare mai ales cartea‑instrument, care ajută insului să urce nişte trepte ie‑ rarhice. Într‑o competiţie pragmatică, o carte de suflet pare un anacronism“ [24]. Anatol Vidraşcu răspunde franc la întrebarea „care este diferenţa dintre cititorul de pe Bâc şi cel de pe Dâmboviţa?“: „Una uriaşă. Cel de la Bucureşti este elevat, are acces şi la lite‑ ratura altor ţări în limba originalului. Acolo există un mediu intelectual pe care noi nu l‑am avut şi încă nu‑l avem“ [31]. Statisticile BM demonstrează că dumnealui nu are dreptate şi ne dau sentimentul reconfortant că în RM încă se mai citeşte. Considerăm că respectul pentru cititor trebuie să fie o constantă a editorilor noştri. Cititorii îi respectă. Cele mai căutate cărţi sunt ale editurilor Cartier, ARC, Li‑ tera, Ştiinţa, Prut Internaţional şi Museum, iar genurile şi colecţiile cele mai populare sunt: seria „Biblioteca şcolarului“, enciclopediile şi dicţionarele, traducerile din literatura universală, manualele pentru colegii şi universităţi. Foarte solicitate sunt colecţiile scoase la lumină la Editura Cartier: Cartier dicţionar, Cartier clasic, Poesis, Cartier istoric toate căutate de cititorii BM. Cărţile Editurii Cartier se citesc. Le citesc cei conectaţi la realităţile literare imediate şi cei îm‑ pătimiţii de carte prin colecţiile Rotonda, Cartier popular, care sunt accesibile şi din punct de vedere financiar. Colecţiile Car‑ tierului, recunoscute ca colecţii elitiste, sunt achiziţionate în 50—100 exemplare. De la Editura Litera — Biblioteca şcolarului, enciclopedii, dicţionare — toate titlurile sunt achiziţionate de BM în minimum 100 de exemplare. De la Prut Internaţional — autori contemporani, literatură pentru copii — sunt achiziţionate câte 50—100—200 exempla-

108

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

109


re, mai ales din colecţiile pentru copii: Biblioteca pentru toţi, Cheiţa de aur. Exemple: 1. Domniţa‑păstoriţă: (legendă pentru copii mari şi mici) / Claudia Partole; 2. Copilul cu aripi de carte: [versuri pentru copii] / Vasile Romanciuc; 3. Jack: moravuri contemporane: [roman: trad. din fr.] / Alphonse Daudet. Museum — cartea‑document — în cel puţin 100 exemplare. ARC — albume în 20—50 exemplare; alte titluri în 50— 100 exemplare. Ştiinţa — dicţionare, enciclopedii — 100 exemplare; literatură ştiinţifică, foarte puţină — de la 10—20 exemplare. Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Vasile Gârneţ, Nicolae Popa ş.a. sunt poeţii basarabeni cei mai solicitaţi. După cum afirmă Gh. Erizanu, o carte de poezie nu poate să apară într‑un tiraj de 20—50 mii de exemplare, tirajul firesc al unei astfel de cărţi e de 100—300 exemplare. Iată câteva exemple în acest sens. 1. Poezii / Mihai Eminescu. — Ed. a 3‑a. — Editura Cartier; 2. Amintiri din copilărie şi alte povestiri / Ion Creangă. — Ed. a 3‑a. — Editura Cartier; 3. Noaptea Sfântului Andrei : Roman / Ion Vicol. — Ed. a 2‑a. — Editura Orfeu; 4. Surogat de iluzii: Rondeluri de dragoste / Steliana Grama. — Ed. a 2‑a. — Editura Phoenix. De un succes mult mai mare printre preferinţele publicului cititor se bucură romanele, povestirile şi nuvelele, unele opere ajungând şi la a 3‑a ediţie, o parte din aceste creaţii literare fiind revăzute şi completate: 1. Biserica albă: roman / Ion Druţă. Ed. rev. şi compl. — Editura Universul; 2. Insolaţie: [versuri, nuvelă] / Alexandru Ganea. Ed. a 2‑a rev. şi compl. — Editura Pontos.

Luând în considerare că literatura e un domeniu foarte solicitat, se fac şi multe traduceri: 1. Dafnis şi Cloe: [roman] / Longos; trad. de Vladimir Beşleagă. — Ed. a 3‑a. — Editura Cartier; 2. Maestrul şi Margareta: [roman] / Mihail Bulgakov; trad. din rusă de Vsevolod Ciornei. — Ed. a 3‑a. — Editura Cartier. Editurile din Chişinău, o breaslă nu prea prietenoasă, colaborează totuşi şi îşi unesc forţele în vederea editării cărţilor de o mai bună calitate. Chiar dacă numărul lor este mic, în urma colaborării se întrevede speranţa că va fi mai bine. Un aspect important îl constituie cărţile editate de centrele editorial‑poligrafice ale universităţilor din Chişinău şi Bălţi (ULIM, USM, USMF „N. Testemiţeanu“, UPS „Ion Creangă“ şi UP „Alecu Russo“). CEP editează, în special, cărţi ale profesorilor din cadrul acestor instituţii de învăţământ, care sunt destinate studenţilor, culegeri de materiale ale conferinţelor ştiinţifice, monografii, note de curs, manuale, compendii, ghiduri. Partea proastă a lucrurilor vizavi de producţia editorială a CEP este că scrierile se editează, de cele mai multe ori, doar în 50 de exemplare, acest fapt constituind o dificultate ca astfel de cărţi să ajungă în colecţiile unei biblioteci publice1. Directorul Editurii Museum Iurie Colesnic spunea, într‑un interviu pentru Contrafort, că noi suntem văduviţi de o literatură ştiinţifică şi enciclopedică temeinică. Şi pe bună dreptate: văduviţi o dată că literatura ştiinţifică temeinică nu se produce şi a doua oară pentru că se editează în tiraje minime. Centrul Editorial al Universităţii de Stat din Moldova şi cel al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu“ au editat cele mai multe cărţi în acest sens.

110

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

1

Numărul cărţilor din domeniul Medicină prezente în colecţiile BM „B. P. Hasdeu“ sunt foarte puţine.

111


Tipografia Centrală ocupă şi ea un loc, nu mai puţin important, în editarea de carte, astfel, în anul 2006, au fost scoase de sub tipar 7 titluri, ceea ce rezultă că această instituţie se ocupă şi de editarea cărţilor, nu doar le execută din punct de vedere tipografic. Numărul total de cărţi şi broşuri editate în anul 2006 e de 2 850, iar Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ are în colecţiile sale 440 de titluri achiziţionate din această producţie şi care sunt distribuite în toate filialele. Repartizate pe domenii, aceste titluri se structurează după cum urmează: Cărţi editate pe domenii în 2006 8 Lingvistică. Filologie. Literatură 468 3 Ştiinţe sociale 272 00 Bazele generale ale cunoaşterii şi culturii 183 37 Educaţie. Învăţământ. Instruire. Timp liber 155 5 Matematică. Ştiinţe ale naturii 137 61 Medicină 110 9 Geografie. Biografii. Istorie 99 7 Artă. Recreere. Divertisment. Sport 80 6 Tehnică 56 65 Conducere şi organizare în industrie, co47 merţ şi comunicaţii 35 Administraţie publică. Artă militară 43 2 Religie. Teologie 30 1 Filosofie. Psihologie 18 66 Tehnologie chimică. Industrii chimice 18 36 Asistenţă socială. Asigurări sociale 15 63 Agricultură. Ştiinţe şi procedee înrudite. Silvicultură. Exploatări agricole ale vieţii 52 sălbatice 39 Etnologie. Etnografie. Obiceiuri. Tradi11 ţii. Datini. Mod de viaţă. Folclor

112

Cărţi editate şi prezente în colecţiile BM, în 2006 179 129 35 10 14 3 30 28 1 3 — 5 1 — — 4 5

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

Din tabelul de mai sus — titluri achiziţionate pe domenii — se vede clar care sunt domeniile de interes ale BM. Me‑ dicina — domeniu foarte solicitat, dar cu puţine publicaţii populare. Aşa cum în 2006 s‑au tipărit doar manuale şi lucrări ştiinţifice, BM a cumpărat trei titluri din 110. La fel domeniul Agricultură — nu este în zona de interes a utilizatorilor — BM cumpără doar publicaţii populare, enciclopedii, dicţionare cu referire la agricultură sau cărţi cu informaţie despre Chişinău. Aşa titluri au fost puţine — doar patru. Arta militară, tehnologia şi industria chimică, la fel, nu sunt subiecte din zona de interes a Bibliotecii Municipale. Următorul domeniu — Asistenţă socială — deşi este un domeniu în vogă, s‑au achiziţionat doar trei titluri. Foarte puţin pentru interesul BM, dar şi s‑a editat foarte puţin. Pentru a acoperi necesitatea de informare pe acest subiect, BM a fost nevoită să achiziţioneze multe titluri, şi toate de calitate, de la editurile din România, în special, de la Editura Polirom. Fiecare titlu de carte, selectat pentru colecţiile BM „B.P. Hasdeu“, se achiziţionează de la un exemplar până la 100 exemplare, în funcţie de cererea utilizatorilor, de bugetul alocat pentru achiziţie. Decizia de a achiziţiona un exemplar sau mai multe se sprijină pe criteriile de selecţie elaborate în baza Strategiei de dezvoltare a Colecţiilor BM. Câteva exemple mai jos: Pentru campania „Chişinăul citeşte o carte“, din anul 2006, BM a achiziţionat următoarele cărţi: 1. Moraru Haralambie. Viaţa mai târziu — 100 ex. 2. Romanciuc Vasile. Copilul cu aripi de carte — 100 ex. Pentru Programul Lecturile verii s‑au achiziţionat următoarele cărţi şi în următoarele cantităţi: 1. Dumbrăveanu Victor. Trăim ultima dată — 50 ex. 2. Iachim Ion. Decameron basarabean — 100 3. Silvestru Aurelian. Templul bunătăţii — 100 4. Busuioc Aureliu. Pactizând cu diavolul — 100 Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

113


5. Rusu Nicolae. Ploaia de aur — 300 6. Butnaru Leo. Micşorarea distanţei — 56 ex. Ca să înţelegem procedura determinării numărului de exemplare pentru care a optat biblioteca aducem exemple din Politica de achiziţie după gen, format şi tipul de documente. Politica stipulează clar că BM va achiziţiona: — Enciclopedii şi dicţionare — au prioritate în procesul de achiziţionare în comparaţie cu alte materiale, dat fiind faptul că importanţa şi aportul lor în lărgirea orizontului de cunoştinţe ale utilizatorilor este mare; — Documente despre Chişinău şi chişinăuienii notorii — sunt prioritare pentru Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ cu un grad de plenitudine maximă; — Documente electronice — constituirea colecţiei electronice a BM este o strategie pentru următorii ani; — Documente audio‑vizuale — colecţia Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ este diversificată în special cu materiale audio şi video informaţionale, pentru copii şi loisir; — Documente pentru persoane cu dizabilităţi — Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ încearcă să lărgească asortimentul materialelor din această categorie, achiziţionând documente audio‑vizuale şi cărţi speciale pentru slab văzători, cărţi speciale pentru orbi, handicapaţi etc.; — Documente pentru copii — selecţia materialelor pentru copii este un proces de o durată mai lungă, de aici şi atenţia mai mare acordată fiecărui material în parte şi numărului mare de criterii ce trebuie luate în consideraţie; — Documente în limbi străine — această colecţie este, în special, orientată spre studenţi şi vorbitori nativi de limbi străine. Materialele selectate vor include titluri pentru lectura recreaţională şi pentru majorarea nivelului de cunoştinţe în limbi străine;

— Literatura didactică conform programului academic — selectarea autorilor şi cărţilor se vor efectua conform solicitărilor punând în evidenţă valoarea operelor respective; — Critică literară — fiind suport esenţial pentru programul academic, are plenitudinea 2 şi 3; — Istorie — selecţia se face mult mai riguros, astfel încât accentul se pune pe credibilitatea autorului, a materialelor bibliografice utilizate în scrierea cărţii şi a materialelor critice publicate în baza cărţii respective; — Beletristică, ficţiune — Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ achiziţionează un asortiment larg de cărţi din domeniul beletristicii, în special fantastică pentru copii şi tineret, ceea ce reflectă diferite interese ale unui public variat din punctul de vedere al educaţiei, gusturilor şi abilităţilor de lectură. Se optează pentru a cumpăra toate categoriile acestui gen, titlurile populare fiind duplicate pentru a satisface cererea mare. Alt aspect definitoriu în determinarea numărului de exemplare a unui titlu editat îl are Politica de achiziţii după gradul de plenitudine a domeniului, care, în funcţie de domeniu şi interesul Bibliotecii Municipale faţă de domeniu, de genul publicaţiei, formatul ei, stabileşte plenitudinea — selectivă, reprezentativă sau maximă. Plenitudinea selectivă are cifrul 3 şi înseamnă că se vor cumpăra, de exemplu, Sisteme filosofice de la 1 la 5 exemplare, iar Minorităţi de la 1 la 10 exemplare. Plenitudinea reprezentativă, care are cifrul 2, înseamnă că se vor cumpăra de la 1 la 20 exemplare. De exemplu, cărţi din domeniul Statistică. Demografie se vor cumpăra de la 5 la 10 exemplare, pe când cele din Drept. Legislaţie. Jurisprudenţă — de la 1 la 30 exemplare, în funcţie de adresabilitate, format, gen. Cifrul 3 înseamnă plenitudine maximă, care se achiziţionează de la 30 până la 200 exemplare — adică domenii preferenţiale ca Civilizaţie. Cultu‑ ră, Publicaţii pentru copii, Sociologie, Economie casnică, Limba română, Literatură, Critică literară etc. (vezi mai jos detaliat).

114

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

115


Reproducem doar un exemplu din acest document de reglementare: Nr. Domeniile crt.

Exemplare per titlu

Gradul de pleni‑ tudine

1—20 1—32 30—100 10—100 1—10 100—200 1—5

1 1 1 1 3 1 1

trebuie să se întrebe, mai întâi, va fi el, prin decizia luată, uriaşul pentru cei care vor veni peste câteva secole?“ Pentru că lor va fi adresată şi lăsată colecţia.

Aceste două documente sunt actele normative, reglementatoare care se iau în considerare la achiziţia unui titlu care intră în colecţia BM, sunt instrumentele care ajută la selecţia celor mai reprezentative din acea mulţime neregulată de documente editate anual. Achiziţionarea cărţilor după limba de editare se realizează conform datelor ultimului recensământ şi care va fi după cum urmează: peste 50% din achiziţii le vor reprezenta materialele în limba română, după care urmează colecţiile în limba rusă — în corespundere cu procentajul populaţiei ruse din Chişinău, dar şi al celorlalte minorităţi naţionale. Un criteriu aparte îl vor forma cărţile în limbile engleză, germană, franceză etc. Cum va fi, ne întrebăm, peste ani, prezentul an editorial 2006 în colecţiile BM, satisfăcător sau bun? Bibliotecarii care se ocupă de achiziţii şi, în cea mai mare măsură, administraţia bibliotecilor (autorităţile publice locale) sunt responsabili pentru această perioadă din istoria noastră, pentru că aşa cum susţine Bertrand Calenge, „fiecare carte intrată în bibliotecă se înscrie într‑un proces de acumulare a memoriei, concretizând imaginea Renaşterii potrivit căreia noi suntem piticii de pe umerii uriaşilor. Bibliotecarul, care decide ce să cumpere şi cât să cumpere,

Concluzii Biblioteca Municipală se preocupă de constituirea colecţiei sale cu multă responsabilitate, fiind o instituţie orientată spre utilizator, îşi perfecţionează instrumentele manageriale şi politice pentru a oferi chişinăuianului o colecţie mereu înnoită şi care să reflecte universalitatea intereselor umane. Cu toate acestea conchidem că 440 de titluri, deşi am încercat să motivăm lipsa altor titluri, sunt foarte puţine — constituie doar 15,5% din totalul de titluri editate în 2006. Care ar fi motivul acestei prezenţe precare? Biblioteca nu a avut constrângeri financiare şi nu putem invoca această, generală pentru bibliotecile publice, problemă. Ar mai fi vre‑un motiv? Bibliotecarii spun că editurile noastre editează puţin. Au dreptate. Dacă e să facem o analiză după genuri — 30% sunt manuale, pe care BM nu le achiziţionează; 40% beletristică — pe care BM le achiziţionează selectiv. Aici este vorba despre reeditări ale clasicilor pe care BM le are achiziţionate în mari cantităţi în anii precedenţi şi din donaţiile oferite generos de biblioteci — parteneri din alte ţări. Celelalte 30% sunt titluri din domeniile cunoaşterii care au tiraje foarte mici şi din acest motiv nu ajung în bibliotecă. Cu ce acoperă, ne întrebăm, interesele informaţionale ale utilizatorilor BM? Cu carte. Cu carte provenită din alte surse decât de la editurile autohtone. Exemplificăm cu următoarele cifre: În 2006, în colecţia BM au intrat 7 556 titluri. Din ele 440 sunt achiziţionate de la editurile noastre în număr de 24 861 exemplare şi în sumă de 1 364 941,76 lei, bani destinaţi achiziţiei din bugetul local. În total au intrat, în 2006, cărţi noi la Biblioteca Municipală şi filialele ei 44 965 exemplare în sumă de 1 844 615,17 lei. Aproape dublu decât s‑au achiziţionat din buget.

116

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

1. 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7

Generalităţi Calculatoare Civilizaţie. Cultură Bibliografii. Cataloage Biblioteconomie. Biblioteci Organizaţii. Asociaţii. Congrese Publicaţii pentru copii Manuscrise. Bibliofile

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

117


Deci, putem concluziona că BM se preocupă de calitatea colecţiei şi caută diverse căi de înnoire şi mărire a colecţiei. În 2006 au mai intrat în colecţiile BM 225 titluri în sumă de 50 600 lei din granturi; 3 946 exemplare în sumă de 95 185,62 lei donaţii de la diverse instituţii; 1 805 exemplare în sumă de 108 407,95 lei donaţii din România; din Rusia — 695 exemplare în sumă totală de 41 714,66 lei; din Polonia — 626 exemplare de 67 533,00 lei; din Bielorusia, Germania, Bulgaria 420 de exemplare. O donaţie foarte consistentă constituie cărţile provenite de la persoane particulare, de cele mai multe ori, autori — 3 234 exemplare în sumă totală de 80 138,24 lei care, de regulă, sunt cărţile autorilor editaţi la editurile autohtone. Total donaţii — 10 716 exemplare în sumă de 399 043,86 lei. Acestea sunt sursele cu care BM compensează lipsa achiziţiilor de la editurile locale. Alte motive ar fi: 1) procedura foarte dificilă de achiziţie instituită de Guvern, Primărie etc. Cartea este scumpă şi BM nu poate cumpăra un titlu, un dicţionar, de exemplu, care costă 650 lei decât până în 20 de mii de lei, necesitatea fiind de 100 de exemplare; 2) lipsa informaţiei despre cartea editată — aflăm despre ea la epuizarea tirajului; 3) editurile nu acordă rabaturi pentru un număr mare de titluri şi exemplare; 4) problemele câmpului editorial, într‑un fel sau altul, se răsfrâng şi în procesul de achiziţie al Bibliotecii Municipale. Cu toate acestea, se vede, din activitatea raportată de BM, o bună cooperare, conlucrare cu editurile — participarea editurilor la diverse activităţi de promovare a cărţii, la diferite programe de lectură, se vede clar contribuţia editurilor la efortul bibliotecii de a avea producţia editorială autohtonă pentru a o valorifica.

Sunt înregistrate proiecte editoriale comune cu Editura Museum (editate 12 titluri, în special bibliografii şi biobibliografii); Editura Epigraf (nouă titluri, preponderent carte de specialitate, manuale, ghiduri, culegeri de articole şi comunicări ale conferinţelor şi simpozioanelor organizate de BM); Editura Pontos (cinci titluri); Editura Litera (cinci titluri), Editura Şti‑ inţa (editarea volumelor 3 şi 8 din operele complete ale lui B.P. Hasdeu). Această colaborare accentuează parteneriatul durabil între bibliotecă şi editură, benefică pentru ambele instituţii.

118

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

Încheiere Suntem de acord cu profesorul Ion Stoica, când spune că „puterea cărţii într‑o ţară se împlineşte prin calitatea actu‑ lui lecturii“. Credem că ambele domenii — cel editorial şi cel biblioteconomic — întreprind prea puţin pentru ca lectura să rămână o nevoie fundamentală a omului de azi şi de mâine. Lectura se ţine pe interes — pe interes personal, individual de dezvoltare, culturalizare, informare — ne‑au demonstrat‑o tinerii cititori prin răspunsul la întrebarea: „Ce este lectura pentru dvs.?“ Pentru 79 % dintre ei lectura este o satisfacţie spirituală. Răspunsurile la varianta Altceva (ce anume) le putem adăuga tot aici — tinerii au mai invocat stări care intră în categoria sa‑ tisfacţie spirituală — un refugiu, o regăsire, evadare în miracol. O plăcere estetică este pentru 51% de tineri, o necesitate organică pentru 40% de respondenţi, o ocupaţie în timpul liber / o dis‑ tracţie este considerată de 30% din studenţi. Satisfacţie, plăcere, necesitate. Lectura, credem, are viitor! Şi tinerii care au ales aceste opţiuni au viitor! Dintre ei 51% au mai ales şi varianta lectura este o obligaţie şcolară, 28% dintre ei mai adaugă lectura este o obligaţie profesională. Sunt tineri, dar şi realişti. Mulţi dintre ei nu‑şi propun să citească pentru ca să devină erudiţi, ci pentru ca să obţină o diplomă, o profesie. Prin aceste răspunsuri recunosc rolul lecturii în formarea profesională. Deci, iarăşi, lectura are viitor — unul pragmatic! 119


Pentru aceşti tineri toţi producătorii de carte, editorii, bibliotecarii şi valorificatorii trebuie să întreprindă acţiuni colaborative pentru a asigura şi susţine lectura. Ce trebuie să facă editorii? Mai întâi au nevoie să atragă mai mare atenţie studiului pieţei cărţii. În al doilea rând, să se autoevalueze. În al treilea rând, să‑şi definitiveze, fiecare din ei, politica de editare. O problemă fundamentală, care cere rezolvare imediată, în cadrul producţiei de carte este infrastructura — lipsa unei informări naţionale şi a unui sistem de distribuţie naţional. Bibliotecile nu pot să‑şi prognozeze / estimeze resursele financiare necesare pentru că nu ştiu cu exactitate, dar nici aproximativ ce se va edita la anul viitor (bugetele pentru anul viitor se elaborează vara). Cititorii, instituţiile cărţii au nevoie de planuri editoriale publicate, cu minimum trei luni înaintea apariţiilor editoriale. Au nevoie de strategii de promovare şi comunicare a activităţii. Nu avem emisiuni TV care ar fi aşteptate cu nerăbdare de telespectatori şi căutătorii de carte (sistematice, la ore stabilite ca în ţările civilizate). Analizând punctele de vedere ale editorilor desprindem o concluzie bazată pe spusele lui Iurie Bârsa: „O editură poate fi viabilă numai atunci când are o suprafaţă de contact cu cititorul. Pentru că, în caz contrar, chiar dacă vei edita numai capodopere, totuna vei ajunge la faliment“ [14]. Iar acest contact îl asigură constant bibliotecile care sunt nominalizate ca soluţie şi de Iurie Colesnic. Deci, mai multe colaborări cu bibliotecile, ca clienţi fideli şi importanţi ai editurilor. Din cele studiate şi analizate nu se simte unitate în soluţionarea problemei de difuzare a cărţii la editorii basarabeni. Unii afirmă că sistemul de difuzare nu există, alţii spun că există, dar este deteriorat, alţii sunt convinşi că acest sistem trebuie să fie opera celor care produc cărţi. Deci, există o problemă şi re-

zolvarea acestei probleme în legătură de difuzarea cărţilor este foarte stringentă. Ar mai fi un aspect pasibil îmbunătăţirii — implicarea editorilor în programe locale şi naţionale de lectură. Editorii, ca şi scriitorii, nu prea susţin aceste acţiuni. Exemplul acestui an, declarat unilateral, de către bibliotecari, Anul lecturii, la care nu au aderat decât bibliotecile cu programe de lectură. Bibliotecile au lansat ideea unei dezbateri naţionale Problema cărţii în RM, sperând la o colaborare largă în dezbaterea situaţiei literaturii basarabene pe piaţa de carte din RM. Subiectul era şi este incitant şi de real folos şi interes pentru toţi actorii implicaţi în editarea şi promovarea cărţii, nu este, însă, loc de al aborda aici. Programul de lectură este o formă de apropiere a publicului de cărţi şi de autorii ei, consideră editorii. Bibliotecarii, pedagogii consideră aceste acţiuni mai profunde — educaţia oamenilor prin lectură, formarea cititorilor. În multe ţări, lecturile publice sunt susţinute de toţi — de la editori la guvernanţi, iar succesul lor este incontestabil un beneficiu al naţiunii, al ţării. RM nu are tradiţii în organizarea, în susţinerea comună a astfel de manifestări. Ce trebuie să facă bibliotecile? În primul rând, să elaboreze politici de dezvoltare a colecţiilor, de constituire a fondurilor locale de materiale, care să servească ca bază pentru argumentarea bugetelor înaintate administraţiilor locale şi pentru colaborarea cu editurile. În al doilea rând, să elaboreze bugete reale, bazate pe cererile utilizatorilor, pe cerinţele Societăţii Cunoaşterii, pe preţul mediu al cărţii. Să‑şi asume responsabilitatea de a înnoi continuu colecţia în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale, cu normele europene şi profesionale. Să iniţieze mai multe, şi mai ample, acţiuni de promovare a cărţii în colaborare cu editurile.

120

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

121


Recomandări Reieşind din cele expuse până acum înaintăm următoarele recomandări: 1. Mulţi editori resping lecturile publice, alţii participă activ. Mulţi din ei când e vorba de programe de lectură se gândesc la forme clasice de întâlniri cu cititorul, conferinţe etc. Propu‑ nem pentru programele de lectură forme implicative, interactive ca: şuete pe marginea unei cărţi, discuţii neprotocolare, fără ifos academic, taifasul la o cafea cu cititorii, concursuri „Chef de lectură“. Propunem implicarea editorilor în programe de felul „Un oraş — o carte“ care constă în promovarea şi lecturarea unei cărţi de către tot oraşul, localitatea, astfel se vor mări considerabil vânzările de carte. 2. Editurile din RM nu practică modele şi forme de avantajare a celor care cumpără constant de la editura respectivă. Editurile noastre ar avea nevoie de programe de fidelizare a cumpărătorului de carte prin oferte speciale ca la supermarkete — Oferta zilei, Oferta săptămânii, acţiuni de tipul Pen‑ tru fanii noştri sau Clubul Cartier, Clubul Museum etc. în care membrii clubului au carduri cu rabat de la 10 la 15%, şi care creşte succesiv dacă cumpără mai mult de o sumă oarecare… Formele trebuie să fie moderne, atractive, competitive, implicative. Sunt puţini cumpărători fideli în arealul basarabean, iar aceste forme i‑ar transforma din consumatori sporadici, întâmplători în fani fideli. 3. Editurile au nevoie de o mai bună promovare. Broşurile, cataloagele şi materiale informative pe care le au editurile (foarte puţine de altfel) nu sunt de ajuns. O comunicare modernă, cu cititorul, prin site, e‑mail ar fi foarte productivă. Nu putem vorbi de maturitate editorială, fără un mijloc de comunicare modern precum este un site puternic. Ţinem să exemplificăm că în Occident 70% din vânzări se efectuează prin intermediul site‑ului, fiind formula cea mai frecvent folosită de cititori care caută informaţii asupra noilor apariţii, a evenimentelor preco-

nizate, a recenziilor apărute despre titlurile noi etc. Existenţa site‑ului este mai mult decât necesară pentru edituri — pe lângă faptul că oferă informaţii, este un segment important de difuzare; constituie în acelaşi timp un canal important prin care editura culege date despre preferinţele şi opţiunile cititorilor, precum şi sugestiile lor. Un exemplu de promovare poate sluji succesul cărţii lui J.K. Rowling Harry Potter. Isteria Harry Potter a cuprins întreg mapamondul. Milioane de oameni din întreaga lume participă la diverse acţiuni de promovare, încât se pare că soarta acestei cărţi a devenit o problemă mondială care se dezbate încontinuu. Strategia de marketing, cu elemente originale care, au cerut implicarea afectivă a cititorilor, a făcut din Harry Potter cea mai de succes carte pentru copii din toate timpurile, iar vânzările ating cifre impresionate chiar şi pe micile pieţe de carte. 4. Ar fi bine să existe un Sistem Naţional de Difuzare, bazat pe un Sistem Naţional Informatizat, în care actorii ar fi alături — edituri, distribuitori, librării, biblioteci — prin care bibliotecile ar putea face comandă, rezerva, selecta, cumpăra producţia editorială locală. 5. Bibliotecile au nevoie de carte electronică — ar fi bine ca editurile noastre să se gândească la o strategie de editare a acestui suport modern — bibliotecile sunt nevoite să le caute în România. 6. Starea de fapt indică nevoia unei colaborări mai strânse între edituri şi biblioteci.

122

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

123


Articole

Bibliografie:

Lucrări de referinţă

1. Bibliografia Naţională a Moldovei: Cărţi. Autoreferate. Art. din rev. şi ziare / Camera Naţ. Cărţii din Rep. Moldova. — Ch. : CNCM, 2006. — Nr. 1/12. — 2006 2. Biblioteca publică: Linii directoare IFLA/UNESCO pentru dezvoltare / trad. din lb. engl. : Irina Digodi, Vladimir Dunduc; red. şt. : Eugenia Bejan; Asoc. Bibliotecarilor din Rep. Moldova: Federaţia Int. a Asoc. şi Instituţiilor Bibliotecare (IFLA). — Chişinău: Epigraf, 2007. — 91 p. 3. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“ în presă: (2002—2006): Bibliografie. / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu“; ed. îngrijită de L. Kulikovski; alcăt. : Taisia Foiu. — Ch. : [s. n.], 2007. — 234 p. 4. Buluţă, Gheorghe. Biblioteca azi. Informare şi comunicare / Gheorghe Buluţă, Sultana Craia, Victor Petrescu. — Târgovişte : Ed. Bibliotheca, 2004. — 199 p. 5. Buluţă, Gheorghe. Biblioteca în Societatea Informaţiei / Gheorghe Buluţă; Sultana Craia; Victor Petrescu. — Bucureşti : Do-MinoR, 2007. — 190 p. 6. Calenge, Bertrand. Politicile de achiziţie. Constituirea unei colecţii într-o bibliotecă. — Bucureşti: Ed. Bucureştilor, 1999. — 326 p. 7. Cărţi cu dedicaţii: (în colecţia Bibl. Mun. „B.P. Hasdeu“) / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu“; ed. îngrijită de Lidia Kulikovski; alcăt. : Claudia Tricolici. — Ch. : [s. n.], 2007. — 352 p. 8. Kulikovski, Lidia. Cartea, modul nostru de a dăinui: Contribuţii la dezvoltarea domeniului biblioteconomic / Lidia Kulikovski; Bibl. Mun. „B.P. Hasdeu“. — Ch. : Reclama, 2006. — 268 p. 9. Lescu, Mihai. Activitatea editorială // Ciclu de prelegeri. — Ch., 2005. 10. Manifestul UNESCO pentru biblioteca publică // Biblioteca publică. Linii directoare IFLA/UNESCO pentru dezvoltare. — Ch., 2007. — P. 77. 11. Rău, Alexe. Dialoguri / Alexe Rău, Elena Turuta. – Ch. : Museum, 2007. — 122 p. 12. Rău, Alexe. Un fir de plumb atârnat de un lucru fragil şi înaripat. — Ch. : Museum, 2007. — 338 p. 13. Stoica, Ion. Puterea cărţii. — Constanţa : ExPonto, 2005. — 233 p.

14. Bârsa, Iurie. O editură ar trebui să fie apreciată după numărul lucrărilor originale pe care le-a dat cititorului : [interviu cu dir. Editurii ARC Iurie Bârsa acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 15. Bodrug, Oleg. Când nu vom mai trece Prutul cu paşapoarte „inter‑ naţionale“, Editura Prut Internaţional se va numi simplu – PRUT : [interviu cu dir. Editurii Prut Internaţional, Oleg Bodrug acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 16. Cărăuş, Magda. Completarea colecţiilor în bibliotecile publice // Biblioteca. — 2006. — Nr 5. — P. 134. 17. Colesnic, Iurie. Editura Museum îşi propune să repună în circuit materialul arhivistic la nivelul cerinţelor zilei de azi : [interviu cu dir. Editurii Museum Iurie Colesnic acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 18. Erizanu, Gheorghe. Frontiera de la Prut devine un zid berlinez şi pentru piaţa de carte : [interviu cu dir. Editurii Cartier Gheorghe Erizanu acordat ziar. Timpul] // Timpul. — 2007. — Nr 772; Adevărul de Cluj. — 2007. — 28 noiemb. 19. Erizanu, Gheorghe. Piaţa de carte este încă în faza embrionară : [interviu cu dir. Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu] // Contrafort. – 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 20. Gârneţ, Vasile. Cartea în tranziţie : [interviu cu dir. Editurii ARC Iurie Bârsa acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 21. Kulikovski, Lidia. Colecţia Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“ — actul unui efort colectiv : [cuv. înainte] // Cărţi cu dedicaţii (în colecţia Bibl. Mun. „B.P. Hasdeu“. — Ch., 2007. — P. 5-26. 22. Kulikovski, Lidia. Colecţia Bibliotecii „Transilvania“ — rezultatul unui parteneriat de succes: Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“, Chişinău — Biblioteca Judeţeană „O. Goga“, Cluj // Lectura (ClujNapoca). — 2007. — Nr 3/4. — P. 23-29. 23. Kulikovski, Lidia. Tinerii şi „zăbava cetitului“ // BiblioPolis. – 2008. — Vol. 25, Nr. 1. — P. 30-34. 24. Lungu, Eugen. Visez să citesc într-o zi un manuscris cu regretul cititorului că textele bune au un sfârşit : [interviu cu redactorul-şef al Editurii ARC Eugen Lungu acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6).

124

Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu“: anul 2006

Producţia editorială autohtonă în colecţiile

125


25. Managementul colecţiei BM „B.P. Hasdeu“ (revizuită, completată) [manuscris]. — 2007. — 36 p. 26. Politica de dezvoltare a colecţiilor BM „B.P. Hasdeu“: anii 2005— 2010 [manuscris]. — 28 p. 27. Roşca, Elena. Reflecţii asupra cărţii pentru copii în fondurile Bi‑ bliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” // Roşca Elena. Biblioteca – o carte deschisă sufletului. — Ch., 2006. — P. 45-49. 28. Suveică, Raisa. Cărţile apărute la Editura Cartea Moldovei sper să convingă că tindem să fim obiectivi şi imparţiali: [interviu cu dir. Editurii Cartea Moldovei Raisa Suveică acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — Mai-Iun. (Nr 5/6). 29. Vasilescu, Emil. Achiziţiile de cărţi şi periodice // Biblioteca. — 2007. — Nr 6. — P. 145. 30. Vidraşcu, Anatol. De la sfârşitul anului 2002 anunţăm apariţia a 5 cărţi în fiecare săptămână, iar de la 15 mai curent vom edita nu mai puţin de 2 titluri pe zi: [interviu cu dir. Editurii Litera Anatol Vidraşcu acordat ziar. Contrafort] // Contrafort. — 2003. — MaiIun. (Nr 5/6).

Resurse electronice

31. Catalogul electronic al BM „B.P. Hasdeu“. — www.hasdeu.md 32. Spiţin, Irina. Formarea şi prezervarea colecţiei: interacţiune a bi‑ bliotecilor, editorilor şi pieţei cărţii (în baza activităţii BM „B.P. Hasdeu)“. — www.proibis.by.ru

126

Biblioteca Publică de Drept —  de la date spre fapte. Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă

Dr. conf. Nelly ŢURCAN, Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, prodecan Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM Mariana Harjevschi, director Biblioteca Publică de Drept; lector asistent, Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM Introducere Evaluarea calităţii serviciilor şi resurselor bibliotecii este un element cheie în sistemul managementului calităţii. Realizarea unei astfel de evidenţe a calităţii crează o bază pentru analiză şi decizii manageriale. În acelaşi timp, evaluarea calităţii serviciilor şi resurselor asigură feeed‑back‑lui care este atât de necesar pentru dezvoltarea şi durabilitatea sistemului. În condiţiile constituirii în biblioteci a unui management al calităţii totale problema evaluării serviciilor, produselor şi resurselor bibliotecii este destul de actuală. Eficienţa şi calitatea serviciilor, produselor şi resurselor bibliotecii a fost obiect de cercetare a specialiştilor din biblioteconomie şi ştiinţa informării din Australia, Germania, Marea Britanie, România, Rusia, SUA etc. O contribuţie deosebită în elaborarea aspectelor teoretice ale calităţii serviciilor de bibliotecă au avut specialiştii IFLA în problemele eficienţei serviciilor de bibliotecă: Roswitha Poll, Peter te Boekhorst, Bob Usherwood şi Beverly P. Lynch [1—4]. 127


Studierea calităţii serviciilor de bibliotecă este destul de dificilă datorită complexităţii serviciilor de bibliotecă care implică studierea nu doar a procesului propriu‑zis, dar şi a fondului bibliotecii, calificării personalului bibliotecii, condiţiilor de acces la resursele bibliotecii etc. Astfel, eficienţa şi calitatea activităţii bibliotecii este influenţată de toate aceste componente. Problema evaluării serviciilor de referinţe a fost abordată în publicaţiile mai multor specialişti [6‑8], fiind analizate metodele de evaluare a tranzacţiilor şi colecţiilor de referinţe, indicatorii folosiţi pentru determinarea eficienţei şi calităţii serviciilor, cât şi activitatea de prestare a serviciilor în ansamblu. Eficienţa serviciilor bibliotecii se determină pe baza produsului final — serviciilor şi produselor create în rezultatul activităţii bibliotecii. Pe baza indicatorilor cantitativi (statistici) se poate realiza o analiză destul de obiectivă privind starea de fapt şi dezvoltarea resurselor bibliotecii. Cu toate acestea, analiza calitativă (economică) nu ne permite să determinăm nivelul de satisfacere a utilizatorilor bibliotecii. Este oportun de a completa o astfel de analiză cu datele cercetărilor sociologice care oferă un tablou amplu privind satisfacerea utilizatorilor de anumite servicii de bibliotecă. În opinia lui R.Poll şi P. Boekhorst serviciile bibliotecii pot fi eficiente doar atunci când servirea utilizatorilor este de o calitate înaltă. Dat fiind faptul că utilizatorul este consumatorul produsului final al bibliotecii, este important să putem măsura perceperea serviciilor de către utilizatori. Biblioteca Publică de Drept şi Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi‑a asumat pe parcursul anului 2008 pilotarea unui chestionar privind măsurarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor şi calitatea colecţiilor de referinţă. La elaborarea şi difuzarea chestionarului au participat studenţii anului III, specialitatea Biblioteconomie, asistenţă informaţională şi arhivistică (promoţia 2005—2008). Ideea chestionarului a servit un instrument viabil prin intermediul căruia s‑a măsurat atât calitatea

şi utilitatea serviciilor de referinţă, cât şi calitatea colecţiei de referinţă. Ca rezultat s‑a reuşit să se formeze o imagine mai concludentă asupra situaţiei existente, a serviciilor furnizate, precum şi a măsurilor ce urmează a fi întreprinse în vederea îmbunătăţirii serviciilor de referinţă oferite de bibliotecă. Metodologia studiului Chestionarul s‑a orientat spre evaluarea colecţiei de refe‑ rinţă: oferta de resurse, calitatea colecţiei de referinţă precum şi investigarea opiniilor utilizatorilor vis‑á‑vis de furnizarea ser‑ viciilor de referinţă: pregătirea profesională, perspicacitatea şi amabilitatea bibliotecarului de referinţă etc. Întrebările cheie la care s‑a urmărit un răspuns au fost — Care sunt sursele cele mai utilizate în cadrul bibliotecii? Este bibliotecarul de referinţă persoana cheie în furnizarea serviciilor? Cum apreciază utilizatorii furnizarea serviciilor de referinţă? Oferă biblioteca servicii relevante necesităţilor informaţionale ale utilizatorilor? Este biblioteca aptă de a întruni calităţile unei biblioteci orientate spre utilizatorul său ţintă? Chestionarul a cuprins 209 de respondenţi, reprezentând un număr selectiv de utilizatori: atât comunitatea juridică — studenţi, profesori, practicieni, cât şi pensionari, elevi. Chestionarea a fost realizată în luna aprilie 2008. În final evaluarea a permis de a lua decizii care servesc bază pentru acţiuni imediate şi strategii viitoare. Desigur, pentru unele aspecte ale bibliotecii s‑a urmărit paralel şi înlăturarea elementelor negative şi depistarea unor soluţii alternative.

128

Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă

Biblioteca Publică de Drept — de la date spre fapte.

Rezultatele studiului Rezultatele finale ale studiului au permis BPD să schiţeze o viziune ce are şanse mult mai semnificative de integrare atât în cadrul comunităţii juridice, ca fiind un instrument util de informare şi educare, cât şi în cadrul comunităţii bibliotecare, ca instituţie ce respectă politicile şi standardele domeniului. Analiza şi procesul de sintetizare a datelor s‑a realizat con129


form următoarelor dimensiuni referitoare la: — motivul vizitei: scop, periodicitatea frecventării bibliotecilor, categoriile de servicii utilizate; — aprecierea serviciilor de referinţă: sursele de referinţă, calitatea serviciilor de referinţă; — personalul de bibliotecă — competenţa bibliotecarilor, rapiditatea furnizării serviciilor de referinţă; — sugestii, propuneri: domeniile prioritare în achiziţia de carte şi abonare ediţii periodice, conectare la baze de date, diversificarea serviciilor utilizatorilor; — date demografice: sexul, vârstă, ocupaţia, studiile. Motivul vizitei Rezultatele studiului au relevat următoarele: majoritatea utilizatorilor apelează la serviciile bibliotecii cu scopul de a stu‑ dia — 55%, cu scop de cercetare — 13%, iar 30% din cei chestionaţi frecventează biblioteca pentru informare legislativă. Aceasta demonstrează că BPD în linii generale este percepută ca o instituţie academică, fapt confirmat şi prin datele statistice din 2007 — 69,5% [5] reprezintă studenţii facultăţilor de drept. Nu este exclus, că şi cei care apelează la bibliotecă pentru obţinerea informaţiei legisla‑ tive curente primare (legi, hotărâri) sunt la fel studenţi, biblioteca fiind considerată de ei un loc optim pentru efectuarea lucrărilor, proiectelor, sarcinilor academice etc. Datele referitoare la motivul vizitei bibliotecii sunt prezentate în Figura 1. Faptul că studenţii preferă să apeleze la o bibliotecă publică pentru studii demonstrează că BPD dispune de un nucleu al colecţiei bine selectat, servicii relevante necesităţilor etc. Deşi aceasta pe de o parte ar trebui să alerteze bibliotecile universitare, în acelaşi timp şi BPD ar trebui să promoveze mai categoric imaginea unei biblioteci deschise pentru publicul larg, iar colecţia să fie focalizată pe literatură ştiinţifico‑populară, practica judiciară, legislaţie, ghiduri pentru cetăţeanul de rând care doreşte să se iniţieze într‑o problemă juridică cu caracter 130

Biblioteca Publică de Drept — de la date spre fapte.

personal, servicii care să acopere toate categoriile de utilizatori: membrii ai comunităţii juridice şi în afara acestui grup. Figura 1. Scopul vizitei la Biblioteca Publică de Drept alte variante — 2%

studiu — 55%

efectuarea unei cercetări — 13% informare legislativă — 30%

O altă întrebare a chestionarului s‑a axat pe frecvenţa bibliotecii (Figura 2.). Majoritatea utilizatorilor (52%) au remarcat că vizitează biblioteca de câteva ori pe săptămână, ceea ce demonstrează o atitudine de loialitate a utilizatorilor faţă de bibliotecă pe de o parte şi „satisfacere informaţională“ de altă parte. Deci, rezultă că biblioteca crează un mediu prielnic pentru îndeplinirea cerinţelor informaţionale, deoarece utilizatorii au convingerea că oferta de carte şi servicii întrunesc cerinţele acestora. Figura 2. Frecvenţa vizitei la Biblioteca Publică de Drept alte variante — 6%

de câteva ori pe săptămână — 52%

o dată pe lună — 6% o dată la 2 săptămâni — 12%

o dată în săptămână — 24%

Aprecierea serviciilor de referinţă ale bibliotecii În vederea aprecierii serviciilor şi facilităţilor oferite, respondenţilor li s‑au adresat mai multe întrebări, referitoare la cele mai utilizate surse, calitatea serviciilor de referinţă, gradul de satisfacere a cererilor de informare etc. Colecţia de carte reprezintă o resursă esenţială a bibliotecii, aceasta fiind susţinută prin revizuirea permanentă a Politicii Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă

131


de Dezvoltare a Colecţiei, remarcată de altfel şi de utilizatori. Răspunsurile utilizatorilor la întrebările referitoare la oferta de carte, ediţii periodice, baze de date ilustrează ca punctul forte al bibliotecii este însăşi colecţia sa. Cele mai utilizate surse rămân a fi cărţile (69,3%), urmate de ediţii periodice (28,4%), apoi de baze de date (27,1%). Conform rezultatelor chestionarului cele mai solicitate sunt actele normative (35,6%),iar monografiile şi manualele sunt utilizate mai rar — respectiv 26,2% şi 24,0%. În general oferta de ediţii de referinţă satisface necesităţile informaţionale ale utilizatorilor. Colecţia a fost apreciată pozitiv de 48,8% respondenţi, 33,8% au remarcat că sunt satisfăcuţi parţial de colecţia de referinţă, şi au o părere negativă 3,1% din cei chestionaţi. În cadrul chestionării au fost adresate întrebări referitoare la calitatea serviciilor de referinţe (Figura 3). 41% din cei chestionaţi au apreciat calitatea serviciilor de referinţe cu calificativul foarte bine, menţionând „îmi place asistenţa pe care o prestaţi“, „corespunde necesităţilor personale“. 51% din numărul total de respondenţi apreciază calitatea serviciilor ca fiind bună şi doar 7% consideră satisfăcătore Iar sugestiile vis‑á‑vis de îmbunătăţirea serviciilor prestate sunt următoarele: „optimizarea servici‑ ilor de referinţă“, „deservire mai rapidă“ etc. Figura 3. Calitatea serviciilor de referinţe la Biblioteca Publică de Drept

bine — 41%

gaţi să se pronunţe referitor la faptul dacă conştientizează rolul şi importanţa bibliotecarului de referinţă în prestarea serviciilor. Circa 72,4% au pledat pentru varianta că bibliotecarul de referinţe are un rol foarte important şi doar 9,8% au avut o părere opusă. În scopul satisfacerii serviciilor de referinţe utilizatorii, totuşi, caută la raft de sine stătător (54,2%), şi 47,6% din cei chestionaţi apelează la bibliotecarul de referinţă. Pentru 18,2% din participanţii la cercetare o sursă importantă pentru căutarea informaţiei este catalogul electronic, iar 8,0% accesează site‑ul BPD pentru a obţine informaţie. Observăm la fel că răspunsurile exprimă o abordare corectă a importanţei bibliotecarul de referinţe. Pentru declaraţia este o responsabilitate profe‑ sională deservirea utilizatorilor au pledat 79,6% de respondenţi, respectiv 4,0% — implicaţia bibliotecarului de referinţe este un deranj. În opinia celor chestionaţi personalul BPD are o pregătire profesională bună pentru a răspunde solicitărilor — 59,8%, parţial — 20,9% şi nu sunt competenţi — 3,6%. O parte semnificativă, totuşi rar apelează la bibliotecarul de referinţă — 39,1% şi respectiv 29,8% des. În ce priveşte receptivitatea şi operativitatea furnizării serviciilor de referinţe utilizatorii au oferit următoarele informaţii reflectată în Figura 4. Figura 4. Operativitatea furnizării serviciilor de referinţe la Biblioteca Publică de Drept

repede — 72%

foarte repede — 21% satisfăcător — 7% foarte bine — 51% slab — 1% foarte slab — 0%

foarte lent — 1% lent — 6%

Personalul de referinţă al bibliotecii Un loc aparte în studiul întreprins a fost cel cu privire la bibliotecarii de referinţă. În acest context utilizatorii au fost ru-

Bibliotecari BPD, au fost apreciaţi că fiind binevoitori în asistenţa informaţională, tratează respectuos şi amical utilizatorii. Din cei chestionaţi 75,6% consideră că bibliotecarul de referinţe acordă atenţie individuală utilizatorilor, sunt abili şi

132

Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă

Biblioteca Publică de Drept — de la date spre fapte.

133


percep clar necesităţile utilizatorilor. Deci, bibliotecarii sunt competenţi şi amabili, oferă ajutor şi consultaţii privind căutările în baze de date, acces Internet, regăsirea în catalogul electronic. De asemenea a fost apreciată amabilitatea şi competenţa bibliotecarilor. Date demografice (sexul, vârsta, ocupaţia, studiile) Informaţiile, oferite de utilizatorii chestionaţi, ne‑au permis să aflăm anumite date de caracter social. Marea majoritate din cei chestionaţi sunt utilizatorii cu vârsta între 16‑25 ani (85%); 47,1% dintre respondenţi sunt de genul feminin, şi respectiv — 35,1% masculin; 77% din participanţii la sondaj sunt studenţi la universitate. Concluzii şi discuţii finale Analiza datelor a generat formularea unor acţiuni de perspectivă. Rezultatele finale ale studiului pot fi prezentate în următoarele categorii: 1. acţiuni întreprinse imediat: a. referitoare la colecţia BPD — îmbunătăţirea colecţiei de carte monografică şi ştiinţifico‑populară; — achiziţie egală pentru toate domeniile; — achiziţia bazelor de date legislative internaţionale; — achiziţia actelor normative naţionale comentate; — promovarea bazelor de date ale organismelor internaţionale — ONU, CEDO; b. referitoare la îmbunătăţirea serviciilor — extinderea serviciului de împrumut la domiciliu; — rearanjarea colecţiei la raft şi intercalarea mai multor indicatoare; — îmbunătăţirea funcţionării serviciului întreabă bibliotecarul privind oferirea răspunsurilor; c. referitoare la bibliotecarii de referinţă — atitudine mai amicală faţă de utilizator; — rapiditate în furnizarea serviciilor; 134

Biblioteca Publică de Drept — de la date spre fapte.

2. creionări pentru agenda de viitor: — optimizarea accesului la resursele bibliotecii prin intermediul paginii Web; — asistenţă juridică gratuită; Rezultatele chestionării au confirmat importanţa prestării serviciilor de referinţe de calitate, necesitatea perfecţionării permanente a personalului bibliotecii, actualizarea resurselor informaţionale ale bibliotecii şi operativitatea prestării informaţiei. În acelaşi timp, cercetarea efectuată a demonstrat eficienţa socială înaltă a BPD prin asigurarea accesului liber şi egal la informaţie.

Referinţe bibliografice: 1. Lamy, Jean‑Philippe. Evaluarea serviciilor de referinţă. În: Bibliopolis, 2004, nr. 4, p. 14‑19. 2. Lynch, B.P. 1998. Public Library Service to Business. În: Public Libraries, 1998, nr. 37, p. 382‑86. 3. Poll, Roswitha and Boekhorst, Peter. Measuring Quality. Interna‑ tional Guidelines for Performance Measurement in Academic Libraries. Munich, K.G. Saur: IFLA Publication, 1996. 172 p. 4. Poll, Roswitha. Measuring the Impact of New Library Services. Accesibil pe Internet: http://www.ifla.org/IV/ifla71/papers/081e‑Poll. pdf [citat 1.12.2008] 5. Raportul statistic BPD 2007. (manuscris) 6. Stanca, Sorina. Evaluarea serviciilor de biblioteca furnizate în afara instituţiei. În: revista Română de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, 2005, nr. 4, p. 55‑56. 7. Ţurcan, Nelly. Evaluarea serviciilor de referinţe. În: Biblioteca, 2003, nr. 2, p. 54‑56. 8. Usherwood, Bob .Value and impact studies. Accesibil pe Internet: http://www.ifla.org/IV/ifla65/papers/110‑84e.htm [citat 1.12.2008]

Rezultatele evaluării serviciilor şi colecţiilor de referinţă

135


Dilemele etice ale profesiei bibliotecarului

Natalia Zavtur, lector superior, Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM Deşi etica profesiei de bibliotecar este un domeniu de cercetare tot mai frecvent abordat şi reflectat în publicaţiile de specialitate, problematica sa nu este epuizată. S‑ar părea, din punct de vedere al necesităţii practice, că este îndeajuns să se cunoască prescripţiile etice ca apoi acestea să fie realizate. Într‑adevăr, mecanismul funcţionării moralei profesionale este mult mai complicat, implicând o multitudine de aspecte ale manifestării fiinţei umane în cadrul ocupaţional. Pe deasupra, chiar dacă subiecţii acceptă să respecte regulile, nu se exclude faptul că aceştia se pot confrunta cu situaţii dificile, adesea imprevizibile, pentru care nu există standarde. Astfel, cunoaşterea şi cercetarea etică devin indispensabile. Aşa se întâmplă cu dilema etică, care are ca pledoarie pentru studiere atât complexitatea fenomenală, cât şi imposibilitatea unei tratări uniforme.

cealaltă este în mod necesar adevărată. Prin extensie, obligaţia de a alege între două situaţii posibile“ [6, 80]. Dicţionarul de filosofie „Oxford“ atestă nemijlocit termenul „dileme morale“cu semnificaţia de „situaţii în care fiecare curs posibil al acţiunii încalcă principii morale, altfel constrângătoare“ [1,108]. Ceva mai mult are de spus la problema ce ne interesează „Dictionnaire d’etthique et de philosophie morale“28. La întrebarea: „Ce este o dilemă morală?“ se face trimitere la opţiunile morale dificile care apar atunci când între două acţiuni pe care trebuie să le întreprindem simultan nu vom cunoaşte care dintre ele se referă la datoria noastră morală. Acest lucru poate conchide într‑o dificultate de ordin cognitiv, dar totuşi majoritatea filosofilor consideră că motivul ţine de conflictul obligaţiunilor: două datorii sunt obligatorii pentru agent, fiind imposibil de a le respecta concomitent [5, 418]. Tot din aceeaşi sursă aflăm că există două tipuri de conflicte ale obligaţiunilor: solubile şi insolubile. Despre această susţine filosoful contemporan Bernard Willams, explicând că în primul caz se poate constata care din datorii este mai puternică, dilema fiind solubilă; în al doilea caz nici una din datorii nu are întâietate, dilema fiind insolubilă. În susţinerea tezei date se aduc două exemple. Primul. Agentul merge la întâlnire, dar pe drum i se întâmplă un accident. În situaţia dată el trebuie să aleagă una dintre două acţiuni pe care urmează să le întreprindă: să‑şi urmeze calea sau s‑o abandoneze pentru a lua o consultaţie medicală. Al doilea. Este vorba de cazul elevului lui Jean Sartr — vestitul filosof şi scriitor francez. Elevul ezită să aleagă una din următoarele acţiuni: să abandoneze Forţele franceze de Rezistenţă în lupta cu germanii sau să meargă la părinţi pentru a o ajuta pe maică‑sa să supraveţuiască [5, 418].

Vom reflecta în continuare problema dilemei etice. Definiţia dilemei etice porneşte de la cea a dilemei în general. Astfel, Dicţionarul de filosofie „Larousse“ interpretează dilema ca „raţionament care constă în prezentarea a două propoziţii în aşa fel formulate încât, dacă una dintre ele este falsă,

28 Aşa cum teoria dilemei este puţin cunoscută, vom cita sursa dată mai amănunţit.

136

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

137


E clar, în primul caz sub influenţa circumstanţelor poate fi eliminată una din acţiuni. În cazul al doilea, orice acţiune întreprinsă va fi greşită. Oricare ar fi natura dilemelor este necesar pentru fenomenologia lor ca „acţiunea să lase urme de vinovăţie şi remuşcare, deşi (cu condiţia să nu fi fost greşeala subiectului faptul că a intrat în dilemă) raţionalitatea acestor emoţii poate fi contestată“ [1, 108]. Teoria dilemelor etice, susţine sursa franceză, este relativ nouă; înainte de secolul XX posibilitatea dilemei fiind respinsă. Moyen Age, primul a adresat întrebarea dacă dilemele etice sunt posibile. Răspunsul a fost negativ. Marii filosofi Kant şi Mill au negat cu vehemenţă realitatea dilemelor morale, primul având ca argument faptul că drepturile reglate nu pot intra în conflict, cel de al doilea mizând pe ordinea introdusă de principiul suprem al tuturor valorilor umane — utilul. Contemporanii Lemmon şi Williams (deja nominalizaţi) au votat pentru examinarea dilemelor etice. Adepţii acestui punct de vedere aduc diverse raţionamente în sprijinul posibilităţii dilemelor, cel puţin trei fiind cele mai semnificative, respectiv : 1. Prezenţa sentimentului moral îl determină pe om să resimtă regret pentru obligaţiunea morală neglijată; 2. Este extrem de dificil să faci o alegere între două obligaţiuni morale echivalente; 3. Există obligaţiuni morale incomensurabile, ceea ce face dificilă alegerea [5, 419]. Se înregistrează argument şi împotriva posibilităţii dilemelor morale. Primul afirmă că dilemele sunt incompatibile cu prescripţiile etice, fiindcă ultimele au ca funcţie de bază prestabilirea acţiunilor. Al doilea se sprijină pe afirmaţia că principiile morale sunt iniţial plauzibile, or dacă se acceptă dilemele, principiile trebuie respinse.

Al treilea insistă distingerea între datoriile morale în aparenţă (prima facie) şi cele ce nu pot fi calificate (non qualifies). Dacă primele sunt iluzorii, există în adevăr doar ultimele, or dilemele sunt imposibile [5, 420—421]. Desigur, motivele „pro“ sau „contra“ dilemelor etice sunt importante pentru cunoaştere. Însă nu trebuie neglijată realitatea, pentru că nici o persoană se pare n‑ar nega existenţa dilemelor, aducând exemple chiar din propria experienţă. În contextul celor spuse nu ne întrebăm dacă în profesia bibliotecarului sunt dileme, ci vom încerca să atragem atenţia asupra unora dintre acestea şi posibilităţii soluţionării lor. Considerăm că, în funcţie de sfera de manifestare a conflictului moral, în profesia bibliotecarului pot fi distinse două categorii de dileme: generale şi situaţionale. Primele se referă la exercitarea profesiei în ansamblu, cele din categoria a doua vizează cazuri particulare, concretizate de timp, spaţiu, subiecţi etc. Printre dilemele generale, sensibil frământătoare, par a fi cele legate de obligaţiunea bibliotecarilor de a acorda acces liber la informaţie, vis‑a‑vis de principiul libertăţii intelectuale şi dreptul Omului la informaţie. Acest subiect este abordat într‑un şir de acte internaţionale, aşa ca: Liniile directoare ale Consiliului Europei/EBLIDA privind Legislaţia şi Politica de Bibliotecă în Europa (2000), Declaraţia IFLA de la Copenhagen „Bibliotecile şi libertatea intelectuală“ (1999), Declaraţia IFLA de la Glasgow privind Bibliotecile, Serviciile Informaţionale şi Libertatea Intelectuală (2002), Manifestul IFLA pentru INTERNET (2002), Manifestul IFLA de la Alexandria privind bibliotecile şi societatea informaţională în curs de dezvoltare (2005) etc.29

138

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

29 Documentele nominalizate în traducere pot fi consultate pe paginile revistei BiblioPolis.

139


Documentele nominalizate promovează teza că acordarea accesului liber la informaţie este condiţia principală care determină participarea reală a bibliotecilor la realizarea dreptului Omului la informaţie. Dilema etică pe care o avem în vedere poate fi descrisă astfel: pe de o parte, bibliotecarii trebuie să ofere beneficiarilor libertatea deciziei privind informarea şi cunoaşterea, pe de altă parte, ei se îndoiesc dacă pot face acest lucru necondiţionat, conştientizând faptul că există informaţia prejudiciabilă care ar putea să dăuneze fiinţei umane, cetăţenilor statului. Aceasta prezintă pericol nu doar sub aspect de conţinut, ci şi prin faptul că datorită tehnologiilor informaţionale moderne devine tot mai transparentă. Conflictul obligaţiunilor bibliotecarilor este evident: dacă oferă libertatea deplină accesului, asigură respectarea dreptului omului la informaţie, dar ignoră alte drepturi ca urmare a posibilelor influenţe ale informaţiei dăunătoare şi invers, dacă aplică îngrădiri acesteia din urmă, riscă să încalce principiul libertăţii intelectuale şi dreptul la informaţie Care sunt soluţiile pentru situaţia dată? Deoarece categoriile examinate se referă la domeniul juridic şi moral, căutările răspunsului trebuie efectuate, mai întâi de toate, în actele legislative, reglementatoare, etice. Dar atenţionăm, chiar de la bun început, că acestea prezintă o tratare dublă a lucrurilor. Astfel, documentele internaţionale pe care le‑am menţionat, solicită bibliotecarilor să susţină accesul „nelimitat“ la informaţie, dar totodată să promoveze accesul la informaţia „de calitate“. Legea privind accesul la informaţie, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova (mai 2000), la fel reflectă antinomia concepţiei dreptului la informaţie. În ea se stipulează (art. 11) că furnizorii de informaţie trebuie „să garanteze liberul acces la informaţie“ şi simultan se indică, că aceştia trebuie „să respecte

limitările accesului la informaţie prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale“ [7, 8—9]. Un capitol aparte prezintă codurile etice ale bibliotecarilor, care ghidează nemijlocit decizia şi acţiunea morală a lucrătorilor de bibliotecă. În publicaţii s‑a strecurat ideea că un cod etic nu trebuie să includă normele fixate în legi [15, 49], ceea ce ar însemna că şi dreptul la informaţie nu poate fi obiect al prescripţiei etice, odată ce este legiferat. Dar, această părere este cu siguranţă greşită, deoarece înseşi legislaţia cuprinde diverse norme cu aspect moral, fără să vină în contradicţie cu actele normative etice; în plus, etica operează cu un limbaj propriu care cuprinde: alegerea, recomandările, sfaturile, cerinţele. Constatăm că dreptul la informaţie este în mod judicios încadrat în codurile etice ale bibliotecarilor, deoarece reflectă libertăţile morale ale omului — libera gândire şi libera exprimare. Examinarea codurilor etice ale bibliotecarilor din diferite ţări demonstrează abordarea neuniformă a dreptului la informaţie. Astfel, un şir de coduri prevede obligaţiunea de asigurare a accesului liber la resursele informaţionale, fără restricţii şi îngrădiri din partea oricăror subiecţi (Canada, Lituania, Portugalia, SUA, Japonia, Ucraina etc.). Altele preconizează alinierea la principiul libertăţii intelectuale dar, cu respectarea legislaţiei în vigoare (Marea Britanie,Italia, Malaysia, Mexic, Filipine, Elveţia etc.) sau a normelor şi standardelor de bibliotecă (Israel, Jamaica) [11]. Codul Etic al Bibliotecarului din Republica Moldova cere respectarea accesului liber al beneficiarilor la informaţie, adăugând că bibliotecarul nu este responsabil pentru urmările utilizării informaţiei, însă are datoria morală de a preveni folosirea acesteia în scopuri dăunătoare societăţii (art.13—14) [3].

140

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

141


Se pare că faptul prevenirii nu este o scuză solidă pentru difuzarea informaţiei dăunătoare; oricum acest lucru nu se va întâmpla, fiindcă iniţial Codul enunţă că bibliotecarul îşi construieşte comportamentul de cetăţean şi de specialist în domeniu conform legislaţiei în vigoare (art. 2). Aşadar, observăm codurile etice puţin spulberă incertitudinea privind libertatea accesului la informaţie. Accesul liber la informaţie are legătură cu libertatea ca atare a omului. Sintetizând reflexia teoretică a libertăţii, sursele de referinţă actuale o definesc ca o posibilitate a omului de a‑şi realiza propriile dorinţe sau interese în funcţie de necesitatea obiectivă. Astfel, DEX‑ul subscrie termenului „libertate“: „posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor, în condiţiile cunoaşterii legilor realităţii; posibilitatea de a acţiona în anumite împrejurări după propria sa voinţă sau dorinţă“ [4, 570]. Din cele menţionate reiese că voinţa omului este subordonată realităţii, or libera sa acţiune este limitată de circumstanţele care îi determină existenţa. Aceasta este o condiţie a realizării libertăţii, altfel ea este imposibilă; „[…] omul devine liber când substituie o „atitudine activă“ unei situaţii pe care o suportă, când ia parte la evenimentele timpului său, când se defineşte în raport cu regimul şi cu ceilalţi oameni; pe scurt libertatea se defineşte realizându‑se atunci, când omul îşi împlineşte personalitatea în contextul evenimentelor lumii, în loc de a le suporta din afară, ca pe un destin orb“ [6, 187—188]. Deci libertatea, este capacitatea omului de a acţiona conştient, responsabil. În relaţie cu semenii săi el este liber să acţioneze în măsura, în care respectă libertăţile şi drepturile lor. Dacă neglijează înţelegerea acestei necesităţi este respins de societate, „care a considerat întotdeauna că are dreptul să pedepsească sau să dispreţuiască pe cel care are o conduită imorală“ [2, 145]. Transpunerea sensului libertăţii asupra accesului la informaţie în biblioteci permite să constatăm: beneficiarii au dreptul

la libera alegere privind informarea şi documentarea cu condiţia asumării responsabilităţii de a utiliza informaţia în scopuri umane. În caz dacă nu vor respecta cerinţa dată, vor fi sancţionaţi de societate. Din afirmaţia de mai sus, s‑ar putea crede că problema dilemei bibliotecarilor se suspendează, în timp ce societatea urmăreşte cum este utilizată informaţia. În adevăr lucrurile nu stau aşa. Dacă s‑ar produce răul, ca rezultat al folosirii informaţiei preluate din biblioteci, bibliotecarii cu certitudine ar avea remuşcări de conştiinţă. În plus, sancţiunea este ultima măsură aplicată răuvoitorilor, eventual recurgându‑se la proceduri de profilaxie ca, în cazul cu informaţia — îngrădirile. Oare bibliotecile ca instituţii distribuitoare de informaţie nu sunt indicate să recurgă la metoda îngrădirii ? Cu siguranţă vor fi nevoite. Considerăm că aceasta este decizia în legătură cu dilema etică precăutată, dar neapărat cu prezenţa sentimentului de vinovăţie, deoarece credinţa de profesiune a bibliotecarilor rămâne a fi promovarea valorilor cu adevărat democratice, inclusiv asigurarea liberei circulaţii a ideilor, schimbului de opinii, pluralismului. O scuză pentru restrângerea informaţiei ar fi faptul că în toate societăţile, chiar şi în cele mai democratice, aceasta se practică, deşi lucrurile se camuflează. Întotdeauna există ceva, ce nu este destinat tuturor. Sunt publicaţii (cărţi şi periodice) nesupuse comercializării, sunt reviste şi casete video, care se vând doar maturilor. Beletristica de bulevard, nici sub un pretext, nu este procurată de biblioteci. Există colecţii de bibliotecă ce conţin informaţie confidenţială, nedestinată utilizării [16, 60]. Totuşi nu dezvinovăţirea, ci activitatea judicioasă, planică a bibliotecarilor este importantă pentru asigurarea accesului beneficiarilor la informaţie. O formulă generală pentru aceasta ar fi: ca limitarea informaţiei să fie argumentată, legitimă, redusă la minimum.

142

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

143


Trebuie să se stabilească categoriile de informaţie care prezintă pericol : documente care instigă la violenţă, încurajează utilizarea drogurilor şi stupefiantelor, afişează pornografia etc. S‑ar putea ca bibliotecarii să ia o decizie, studiind atitudinea beneficiarilor privind utilizarea informaţiei dubioase. În acest context cităm un exemplu: conform sondajului unei instituţii bibliotecare din SUA la întrebarea, dacă bibliotecile trebuie să ofere publicului informaţie despre controlul natalităţii, au răspuns afirmativ 93% de bibliotecari şi doar 50% din populaţie, iar privitor la informaţia despre omucidere, au susţinut că ea trebuie propusă accesului nelimitat 66% bibliotecari şi 10% populaţie [15, 56]. Din exemplul relatat conchidem că, beneficiarii pot avea o atitudine diferită de cea a bibliotecarilor, dar responsabilă, fiind capabili să sugereze propuneri pentru situaţiile dificile de bibliotecă. Este necesar să se determine categoriile de beneficiari pentru care vor fi aplicate îngrădiri ale informaţiei. Astfel, cercetătorilor în scop de cunoaştere li se va oferi accesul nelimitat, iar copiilor şi adolescenţilor li se vor pune anumite bariere vis‑a‑vis de informaţia dăunătoare. În condiţiile constituirii societăţii informaţionale, problema limitării informaţiei este tratată sub aspectul influenţei negative a acesteia asupra înseşi beneficiarilor. Pentru a specifica fenomenul dat se utilizează termenul „protecţie informaţional‑psihologică a beneficiarilor“, prin care se subînţelege aplicarea unui ansamblu de măsuri adecvat pericolelor de care sunt ameninţaţi beneficiarii în relaţie cu sfera informaţională. Cele mai multe riscuri în acest sens le prezintă: poluarea informaţională, deficitul de informaţie, informaţia agresivă, informaţia distrugătoare de valori morale, pseudoinformaţia, informaţia haotică [17, 22]. La nivel teoretic sunt identificate direcţiile prioritare ale asigurării protecţiei informaţional‑psihologice a beneficiarilor,

şi anume: acordarea accesului liber la informaţie; sporirea culturii informaţionale a bibliotecarilor şi a beneficiarilor; prelucrarea analitico‑sintetică a documentelor electronice de reţea (crearea ghidurilor pentru resurse‑internet, trecerea în revistă a resurselor‑internet); informarea despre pericolele informaţionale; informarea despre intenţiile şi posibilităţile bibliotecilor de soluţionare a problemei date [17, 23]. Cu siguranţă, activitatea pe direcţiile menţionate ar putea reduce substanţial necesitatea îngrădirii informaţiei în biblioteci. Pentru acţiunea veritabilă a bibliotecarilor privind accesul la informaţie trebuie ameliorate problemele organizatorice. Bibliotecile pot dispune de potenţialul necesar satisfacerii curiozităţii informaţionale a beneficiarilor, însă dacă nu‑l vor aplica în practică declaraţia despre accesul liber va rămâne desuetă. În publicaţii se atrage atenţia asupra unor aşa măsuri organizatorice ca: extinderea accesului liber la raft, dotarea cu mijloace tehnice moderne, crearea de staţii suficiente de lucru în regim automatizat, elaborarea pliantelor şi îndrumarelor pentru documentarea în reţea, acordarea serviciilor on‑line etc. Mai mult decât atât, se pledează pentru crearea „mediului biblioteconomic confortabil“ capabil să asigure un nivel elevat al servirii informaţionale în vederea asigurării accesului liber la informaţie a beneficiarilor. Acesta va integra diverse tipuri de resurse, diferite modalităţi de utilizare a informaţiei, servicii auxiliare (xerocopiere, fotografiere, traduceri, redactare etc.), spaţii şi colecţii de design, condiţii de comunicare, recreare, relaxare, atitudinea doar prietenoasă a bibliotecarilor etc. Un asemenea orizont ambiental nu va facilita accesul la informaţie, dar şi „va contribui la manifestarea liberă a nevoilor şi dorinţelor utilizatorilor pentru alegerea literaturii“ [14]. Efectiv poziţia activă a bibliotecarilor, va conduce treptat la suspendarea dilemei etice în vederea accesului liber la informaţie.

144

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

145


În acelaşi timp , constatăm alte dileme, legate de principiul libertăţii intelectuale şi dreptul la informaţie. Una din acestea ţine de funcţia cultural — educativă a bibliotecilor, vis‑vis de conflictul etic: dacă se întreprind acţiuni educative, se dă dovadă de amestec în procesul de informare şi lectură a beneficiarilor, impunându‑se punctul de vedere al bibliotecii, dacă se ignoră această activitate, se pierde din rolurile sociale ale instituţiei bibliotecare. La nivelul mentalităţii obişnuite se aduc diferite argumente în defavoarea funcţiei educative, şi anume: a) antrenarea bibliotecilor în activitatea informaţională elimină necesitatea funcţiei cultural‑educative; b) beneficiarii au un nivel adecvat de cultură şi educaţie; c) beneficiarii nu manifestă interes pentru programele cultural‑educative ale bibliotecilor. Adesea deciziile de bibliotecă se iau în funcţie de experienţa de peste hotare, or anume de acolo vine ideea restrângerii activităţii educative. Dar aceasta nu este o tendinţă generală. Sunt multe biblioteci în străinătate care lansează programe educaţionale tematice de sănătate, familie, sport sau proiecte de orientare a lecturii copiilor şi tinerilor în conformitate cu preferinţele lor individuale [10 ; 13]. Pot fi expuse raţionamente în sprijinul activităţii cultural‑educative: a) există grupuri social‑vulnerabile în privinţa educaţiei; b) sunt biblioteci, care se integrează direct în procesul educaţional (biblioteci pentru copii, biblioteci din învăţământ); c) activitatea cultural‑educativă contribuie la formarea culturii comunicării; d) activitatea cultural‑educativă este o continuare a tradiţiei pozitive a bibliotecilor. Desigur alegerea în favoarea activităţii cultural‑educative pare să fie o soluţie justificată, însă care nu va aduce atingere principiului libertăţii intelectuale dacă se vor respecta condiţiile: să se promoveze valorile cu adevărat veritabile, să se ofere deschidere pentru opinii şi sugestii beneficiarilor, să se asigure calitatea manifestărilor de bibliotecă.

O altă dilemă cu care se confruntă bibliotecarii se referă la combaterea cenzurii, de asemenea o condiţie a respectării dreptului la informaţie. Cenzorii informaţiei sunt diverşi: organele centrale de stat, conducerea locală, sponsorii, organizaţiile obşteşti, biblioteca înseşi. Cerinţele sau interdicţiile impuse vizează elementele: conţinutul informaţiei, formatul documentelor, limba, numărul de exemplare etc. Este dificil, uneori imposibil să se ia o decizie fermă împotriva actului cenzurii. Bibliotecarii se vor întreba: dacă pot să încalce legea, să refuze la cererea sponsorilor, să ignore restricţiile impuse de situaţia economică a bibliotecii, să ţină piept presiunilor ideologice. De cele mai multe ori vor fi nevoiţi să se conformeze. Vom ilustra cele spuse, citând câteva date cu privire la intervenţiile organizaţiilor non‑guvernamentale în vederea dezvoltării colecţiilor în bibliotecile americane. Graţie condiţiilor democratice, aceste organizaţii creează o puternică opoziţie societăţii, reuşind să‑şi impună propriile valori. Îndeosebi de activ influenţează bibliotecile aşa institute ca: „Congresul naţional‑politic al femeilor afro‑americane“, coaliţia „Femeile pentru America“, „Coaliţia valorilor tradiţionale“, asociaţia „Copiii şi familia“, „Fondul tinerilor americani“ etc. [12, 14—15]. ALA (Asociaţia bibliotecarilor din SUA) a comunicat că în perioada 1990 — 2000 sub presiunea organizaţiilor non‑guvernamentale în ţară au fost interzise 6346 cărţi printre ele multe aparţin clasicilor literaturii universale aşa ca: M.Tven „Aventurile lui Hekkeliberi Fin“ — pentru lipsa de respect faţă de minorităţile naţionale; G.Flober „Madam Bovari“ — pentru defăimarea valorilor familiale; G.Stou „Coliba lui Moş Toma“ — pentru limbajul grosolan al operei; Volter „Candid“ — din motive religioase etc. [12, 17].

146

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

147


ALA sprijină bibliotecarii americani în combaterea cenzurii. În acest scop ea colaborează cu organizaţiile care opun rezistenţă suprimării cărţilor cum ar fi: „Comitetul pentru apărarea Bilei drepturilor“, „Coaliţia mediaorganizaţiilor“, „Coaliţia naţională împotriva cenzurii“, „Uniunea libertăţilor civice americane“etc. În cadrul Asociaţiei înseşi au fost create structurile „Comitetul pentru libertatea intelectuală“, fondul „Lectura liberă“, care desfăşoară o activitate intensă pentru realizarea dreptului Omului la informaţie în biblioteci [12, 18]. Luând o atitudine intolerantă faţă de cenzură, bibliotecile pot demonstra loialitate beneficiarilor, precum şi angajamentul de a soluţiona problema în viitor. Un aspect problematic al dreptului la informaţie vizează confidenţialitatea. În acest caz, bibliotecarii se confruntă cu următoarea dilema: să respecte strict principiul intimităţii beneficiarilor, sau să cedeze în anumite situaţii de exemplu, la solicitarea organelor de securitate şi drept, a părinţilor privitor la copiii lor, a educatorilor referitor la elevi etc. Libertarienii americani sunt fermi în această privinţă, refuzând să prezinte informaţia confidenţială chiar şi organelor de securitate, apelând pentru apărare la justiţie [9, 62—63]. Credem, abaterile de la principiul confidenţialităţii pot să fie admise în situaţii excepţionale , dar să fie argumentate şi să exprime poziţia bibliotecii în ansamblu. Nu este ocolită de incertitudine şi obligaţiunea bibliotecarilor de a servi beneficiarii în mod egal, conform dreptului Omului de tratare egală, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, vârstă, starea socială, studii etc. Bibliotecarii se vor întreba dacă procedează corect atunci când limitează serviciile pentru beneficiarii provizorii, sau când oferă careva privilegii grupelor speciale cum ar fi: oamenii de ştiinţă, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap etc. Există părerea că biblioteca poate evidenţia grupe cu servire prioritară, dar în interiorul grupei trebuie să respecte egalitatea deplină [8, 126]. Însă această soluţie, puţin probabil, va elimina con-

tradicţiile etice, pentru că şi în interiorul grupei se vor identifica oameni diferiţi şi ar putea să apară necesitatea tratării lor deosebite. Se pare problema ţine nu atât de organizarea servirii speciale, cât de unele facilităţi ce pot fi acordate anumitor categorii de beneficiari. Dar ca acestea să nu aducă prejudicii celorlalţi, ar fi bine să se pună în acord cu Consiliul beneficiarilor. Sunt diverse dilemele bibliotecarilor cu privire la situaţiile obişnuite. Cele mai multe dintre ele sunt provocate de deficienţele de comunicare şi comportament ale beneficiarilor. Astfel, se neglijează formalităţile de cerere a informaţiei, nu se respectă termenele de restituire a documentelor, se aduc daune publicaţiilor şi echipamentului de bibliotecă, se sustrag cărţi, se admite utilizarea mijloacelor tehnice în alte scopuri decât cele de informare, se încalcă normele etice ale comunicării etc. În cazurile grave, provocările beneficiarilor sugerează o singură soluţie — pedeapsa. Însă în situaţiile mai puţin severe, bibliotecarii se vor confrunta cu dilema: să evite pedeapsa, câştigând încrederea beneficiarilor sau s‑o aplice, în numele ordinei de bibliotecă. Uneori, conflictul etic este determinat de comportamentul bibliotecarilor vis‑a‑vis de insuficienţa de competenţă, greşeli în muncă, deficienţe de caracter ş.a. În acest caz, ei vor ezita între a‑şi recunoaşte vina şi a o ascunde în sensul “ bunei reputaţii“. Bibliotecarul de la servire adesea suportă acuzaţie pentru erorile admise de colegii săi, de exemplu: documentul nu a fost regăsit pentru că nu i s‑a stabilit corect cota sau nu a fost plasat adecvat la raft. Atunci el se va îndoi între a‑şi asuma răspunderea pentru cele întâmplate, manifestând loialitate instituţiei şi a da vina pe alţii, apărându‑şi propria demnitate. Noii angajaţi se pot confrunta cu dilema legată de dorinţa şi intenţia de a inova imediat şi riscul de a se ciocni de rezistenţa persoanelor cu experienţă, fiind nevoiţi să facă alegerea între necesitatea de autorealizare şi cea de integrare în colectiv.

148

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

149


Nedorind să‑şi strice relaţiile, angajaţii oneşti ai bibliotecii vor şovăi între a tolera sau a scoate în evidenţă neajunsurile colegilor de muncă. Managerii de bibliotecă au de înfruntat dileme de genul: cum să promoveze deciziile şi să nu stârnească abuz de emoţii şi chiar conflicte, ceea ce este îndeosebi de aşteptat de la un colectiv reprezentat de sexul feminin; cum să încurajeze oamenii pentru obţinerea performanţelor înalte fără a dispune de stimulii adecvaţi; cum să elaboreze strategii inovatoare în lipsa unei baze reale pentru realizarea lor etc. Îndoieli pot provoca relaţiile cu donatorii de carte, când se va descoperi că publicaţiile propuse nu sunt utile bibliotecii, punându‑se pe cântar următoarele soluţii: să fie acceptate pentru a menţine buna imagine a bibliotecii sau să fie respinse în vederea gestiunii eficiente a colecţiilor. Solidaritatea profesională ar putea intra în dilemă vis‑a‑vis de contrapunerea intereselor organizaţionale, concurenţă, „răpirea specialiştilor“ etc. În aparenţă, s‑ar crede că multe din problemele enumerate pot fi rezolvate prin folosirea unor formule delicate de comunicare, cum ar fi: scuzele, argumentările, exprimarea sentimentelor etc. Dar acestea nu sunt soluţiile pentru dilemele etice, ci pentru problemele de comunicare. Aşa cum am stabilit iniţial, în cazul dilemelor morale este pusă în joc urma de vinovăţie, care este interioară omului şi nu poate fi ascunsă în spatele expresiilor de politeţe. E imposibil să se identifice multitudinea dilemelor etice, precum şi răspunsurile corespunzătoare lor… Totuşi un lucru este cert — dilemele în organizaţie ca gen de conflicte, nu trebuie lăsate la voia întâmplării. În acest scop, este nevoie mai întâi de toate, ca valorile morale să fie integrate în cultura organizaţională a bibliotecilor. Acestea, neapărat vor servi drept criterii pentru decizia şi acţiunea etică a bibliotecarilor.

Este binevenită adoptarea codurilor etice ale bibliotecarilor cu privire la biblioteci în parte. Codurile proprii vor transpune normele generale ale profesiunii în reguli organizaţionale, facilitând orientarea bibliotecarilor în situaţii concrete. Un rol important revine perfecţionării cadrului de reglementare al bibliotecilor. Politicile de acces, de personal, de parteneriat nu vor contravine, ci vor facilita decizia etică, dacă vor fi elaborate cu considerarea aspectelor morale . Este necesară instruirea etică. Uneori, oamenii procedează incorect nu de aceea că aşa îşi doresc, ci pentru că nu ştiu cum să acţioneze. Cursurile de etică generală şi de etică/deontologie profesională ar putea contribui substanţial la formarea conştiinţei etico‑profesionale a bibliotecarilor. Privitor la metodologia generală a dilemei merită să se ţină cont de următoarele: a se apela la consultanţă, a contramanda decizia câştigându‑se timp pentru judecată, a delega rezolvarea problemei altcuiva, a lua o decizie de grup. Prin implicare conducerea poate identifica dilemele şi motivele care le provoacă, asigurând diminuarea sau rezolvarea lor. Dilemele pot fi obiect al şedinţelor de creativitate, poate fi elaborat şi aplicat testul dilemei în scopul modelării soluţiilor. Pe marginea celor spuse ar putea să apară întrebarea dacă nu sunt prea multe rigori pentru comportamentul etic „subsumat libertăţii“ (expresie canteniană). Dar, este rezonabilă şi o altă întrebare: „Există şi alternative pentru respectarea regulii de aur a activităţii profesionale — de a asigura echilibrul între ceea ce‑şi doresc, ce pot şi ce trebuie să facă oamenii?“ În sinteză: dilemele etice sunt inerente acţiunii umane graţie naturii contradictorii a lucrurilor; cele mai acute dileme ale profesiei bibliotecarului decurg din antrenarea bibliotecilor în asigurarea accesului liber la informaţie, când trebuie să se decidă între libertatea necondiţionată şi libertatea bazată pe responsabilitate; bibliotecarii au ca punct de sprijin politica şi cultura organizaţională care emană incertitudinea etică prin prescriere şi educaţie.

150

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

151


Referinţe bibliografice : 1. Blackburn, Simon. Dicţionar de filosofie (Oxford). Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1999. ISBN 973‑9436‑20‑X : 90.00 2. Capcelea, Valeriu. Etica: Manual pentru instituţiile superioare de învăţământ. Ch.: ARC, 2003. ISBN 9975‑61‑296‑2 3. Codul Etic al Bibliotecarului din Republica Moldova: din 06.12.2000 [citat 21 iulie,2008] Disponibil pe Internet: http://www.abrm.md/ menu 1_5.html 4. DEX: Dicţionarul explicativ al limbii române, ed. a 2‑a. Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1998. ISBN 978‑9739‑243‑29‑2 5. Dictionnaire d’ ethique et de philisophie morale. Paris: Presses Universitaires de France, 1997. ISBN 2‑13‑047729‑1 : 250.00 6. Dider, Julia. Dicţionar de filisofie (Larousse). Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1999. ISBN 973‑9243‑00‑2 : 51.72 7. Lege privind accesul la informaţie: nr. 982‑X1V din 11.05.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 88—90, art. 664 8. Алтухова, Г.А. Библиотечная этика: теория и практика, перспективы развития: Монография. М., 1999. 165 с. ISBN 5‑85652‑015‑7 9. Алтухова Г.А. Профессиональная этика библиотекаря: Учеб. пособие. М.: Изд‑во МГУКИ, 2000. 112 с. ISBN 8562‑061‑0 ISBN 88283‑022‑2 10. Баилак, Ассумпта. Испания. Публичные библиотеки: сотрудничество и кооперация. В: Публичные библиотеки в зарубежных странах: Информационный сборник. Спб: IFLA/ РБА, 2003, с. 33 — 41 ISBN 5‑8192‑0165‑5 11. Библиотечная этика в странах мира: [Сборник кодексов]. Спб., 2002. 156 с. ISBN 5‑8192‑0122‑1 12. Варганова, Г.В. Библиотека в системе ценностного противостояния общества. В: Библиотековедение, 2005, № 2, с. 14—18 13. Лэйк, Джон. Библиотечное обслуживание Великобритании: 2000‑2001. В Публичные библиотеки в зарубежных странах: Информационный сборник. Спб: IFLA/РБА, 2003, с. 16—22 ISBN 5‑8192‑0165‑5 14. Матлина, С.Г. Свободный доступ к ресурсам как новая философия библиотечной деятельности: (Социально‑культурные аспекты). В: Науч. и техн. биб‑ки, 2007, № 5б, с. 43—57

15. Столяров, Ю.Н. Размышления по поводу этического кодекса библиотекаря. В: Науч. и техн.биб‑ки, 2001, № 2, с. 48—61 16. Сукиасян, Э.Р. О доступе свободном и открытом. В: Науч. и техн. биб‑ки, 2007, № 5, с. 58—63 17. Чурашева, Ольга. Информационно‑психологическая безопасность читателей: создание модели деятельности публичной библиотеки. В: Библиотечное дело, 2000, № 2, с. 21—23

152

ale profesiei bibliotecarului

Dilemele etice

153


Olesia Coblean, magistru în jurnalistică, lector universitar la Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională a Universităţii de Stat din Moldova. Specialist în domeniul biblioteconomiei, asistenţei informaţionale şi ştiinţelor comunicării, doctorandă. Disciplinele predate sunt Sisteme şi reţele de informa‑ re, Tipologia comunicării publice, Structuri sociale de comunicare publică. Tatiana Coşeriu, director adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“, licenţiată în biblioteconomie şi asistenţă informaţională, doctorandă, preşedinte al Filialei municipale a Asociaţiei Bibliotecarilor din Moldova, formator local şi naţional. Subiecte de cercetare: managementul resurselor umane, comunicarea instituţională, cultura instituţională în structurile infodocumentare. Natalia Goian, şef al Catedrei Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională a USM (din 2004). Conferenţiar la Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM. Cursuri ţinute: Teorii şi tehnici de cata‑ logare: analiza documentară; Teorii şi tehnici de catalogare: limbaje documentare; Catalo‑ garea în regim automatizat; Organizarea in‑ formaţiei; Prelucrarea informaţiei. Peste 60 de lucrări ştiinţifice publicate. Membru al Consiliului Biblioteconomic Naţional, preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“, membru al colegiului de redacţie al revistei BiblioPolis, membru al Senatului USM, membru al Consiliului Ştiinţific al Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM. 154

Ana Popescu, absolventă a Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (2008), licenţiată în biblioteconomie. Lidia Kulikovski, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu“; doctor, conferenţiar universitar la Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională a USM. Predă cursurile Biblioteconomie generală, Te‑ oria şi sociologia lecturii (licenţă), Strategii şi politici de dezvoltare a colecţiilor, Inovarea în biblioteci (masterat). Director al revistei de specialitate BiblioPolis. A publicat 8 volume de autor (monografii, manuale, culegeri, publicaţii metodice), peste 250 de articole ştiinţifice în ţară şi în străinătate, a îngrijit peste 150 de lucrări ştiinţifice (biblioteconomie, bibliologie, bibliografie). Daniela Gorincioi, absolventă a Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (2008), licenţiată în activitate editorială, masterand. Nelly Ţurcan, doctor, conferenţiar universitar la Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, prodecan al Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor BiblioPolis şi Magazin bibliologic. Ţine cursurile: Introducere în teoria, organizarea şi metodologia bibliografiei, Resurse informaţio‑ nale, Servicii informaţionale şi de referinţă (la ciclul I). Licenţă şi discipline: Metode calitati‑ ve şi cantitative de cercetare în biblioteconomie şi ştiinţa informării, Doctrine contemporane ale comunicării publice (la ciclul II, masterat). Autor a peste 100 de publicaţii (articole, stu155


dii, teze, manuale, note de curs) consacrate bibliografiei, resurselor informaţionale, marketingului în biblioteci, comunicării ştiinţifice. Mariana Harjevschi, director al Bibliotecii Publice de Drept, lector asistent în cadrul Catedrei Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională (USM). Publică diverse studii şi analize, având ca temă de cercetare cadrul de reglementare pentru biblioteci, politica în domeniul bibliotecilor etc. Natalia Zavtur, lector superior la Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM. Asigură predarea disciplinelor: Deontologia profesională, Dezvoltarea colecţi‑ ilor de bibliotecă, Resurse umane. Preocupări ştiinţifice de bază: managementul bibliotecii, etica şi deontologia profesională a bibliotecarului.

156


Culegere catedra