Issuu on Google+

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă

ion iAnoşi

anul XXiii · nR. 7 (724) · iulie 2012

Augustin BuzurA

■ n icolae B ReBan . P Rezentul ■ i on i anoşi . D ostoievski e întotDeauna Pe PRimul loc

■ a ugustin B uzuRa . c anonul PeRifeRiei ■ c ălin c ăliman • aPtR 2012 PRemianţii micului ecRan ■ m iRcia D umitRescu şi ş coala Românească De gRafică


Polemice Nicolae BreBaN l PrezeNtul/ 3 Lecturi BogdaN creţu l tâNărul ioN Negoiţescu: deveNirea uNui mare critic (i)/ 4 Cărţi, cărţi, cărţi alex ŞtefăNescu l mircea diNescu Şi femeile diN secolul trecut/ 5 (Con)texte maria-aNa tuPaN l degeaBa sodome, degeaBa gomore!/ 6 Cronica literară ŞtefaN BorBély l doi Poeţi/ 7 Cronica literară răzvaN voNcu l uN sPirit euroPeaN/ 8 Coasta lui Apollo aura christi l orfaNii lui dostoievski/ 9 Profil adriaN diNu rachieru l mariN sorescu Şi „coNtracultura/ 10 Lecturi dumitru huruBă l cărţile care Ne-au făcut oameNi/ 11 Pagina 12 Bedros horasaNgiaN l desPre ură/ 12 Lecturi cătăliN ghiţă l coNfigurarea sPaţiului orieNtal îN Poezia romaNtică româNească i. elemeNte ale sPaţiului Natural/ 13 Pe cont propriu liviu ioaN stoiciu l gruPul de la durău N-a fost o gaŞcă literară/ 14 Polemice magda ursache l uN fruct Narativ „Bio”/ 15 coNstaNtiN cuBleŞaN l augustiN Buzura. caNoNul Periferiei/ 16 mariaN victor Buciu l Poezia lui dimov/ 17 Lecturi diaNa cozma l iese, NumărâNdu-Şi PaŞii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.../ 18 Clubul Ideea Europeană coNstaNtiNa raveca Buleu l Bucura dumBravă Şi teozofia/ 19 Clubul Ideea Europeană Mihaela Helmis în dialog cu Ion Ianoşi ioN iaNoŞi: „dostoievski e îNtotdeauNa Pe Primul loc”/ 21 Eseu carmeN duvalma l caragiale îNtre amBiguitate Şi faNtastic/ 25 Antologiile Conte aNNa saNtoliQuido traducere Şi PrezeNtare de răzvaN voNcu/ 27 Polemice theodor codreaNu l sPiridoN vaNgheli: MIMESIS Şi coPilărie/ 29 Poeme radu caNge / 30 Antologiile Conte victoria kiNg l deParte de lume traducere și PrezeNtare de livia cotorcea/ 31 Film TIFF 2012 daNa duma l Noutatea îN haiNe de lucru/ 33 căliN călimaN l aPtr 2012. PremiaNţii micului ecraN/ 34 Modele adriaNa Botez-craiNic l mircia dumitrescu Şi Şcoala româNească de grafică/ 35 CronICA PLAsTICă luiza BarcaN l uN Portretist moldav/ 37 Cartea străină rodica grigore l diNcolo de ogliNdă/ 38 scrisori din Balkania moNica săvulescu voudouri l madoNa Neagră/ 39

S U M A R

2

ex libris ■ Editura Contemporanul

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Călin Căliman ■ istoria filmului românesc Colecţia Dictionare & enciclopedii Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filme româneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte, am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, am tremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presus de toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”, încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie binevenită în Cinemateca mea personală. Radu Cosaşu Istoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi o încercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoria unei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspiraţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili după conjuncturile unei epoci sau alteia. Călin Stănculescu Marin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe care i-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documente, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămâne doar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cu Premiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar putea reconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru. Magda Mihăilescu

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

ex libris ■ Editura Contemporanul Aura Christi ■ sfera frigului

O surpriză de mari proporţii ne face Aura Christi, cu suita ei de psalmi scrişi parcă de o soră până acum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitatea autoarei, care te face să te gândeşti automat la improvizaţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal, expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă. Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o propoziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. Nicolae Balotă Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dinamită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei („linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubitului Nietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând „viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând – programatic – „ruptura”. Adrian Dinu Rachieru

aura christi (redactor-şef) aNdrei Potlog carmeN dumitrescu mihaela david adriaN ioNuţ Preda floriN afloarei corespondenţi din străinătate: moNica săvulescu-voudouri (grecia) emil raţiu (italia) PhiliPPe PaliNi (fraNţa) mircea gheorghe (caNada) rubrici: luiza BarcaN, iuliaN Boldea, ŞtefaN BorBély, mariaN victor Buciu, coNstaNtiNa raveca Buleu, căliN călimaN, iriNa cioBotaru, BogdaN creţu, coNstaNtiN cuBleŞaN, Nicoleta daBija, simoNa drăgaN, daNa duma, cătăliN ghiţă, rodica grigore, Bedros horasaNgiaN, Boris mariaN, ŞtefaNia miNcu, mariN radu mocaNu, jeaNa morărescu, adriaN diNu rachieru, maria-aNa tuPaN, liviu ioaN stoiciu, alex ŞtefăNescu, adriaNa teodorescu, magda ursache, Petru ursache, răzvaN voNcu vignetele rubricilor – laura PoaNtă viziune grafică – mircia dumitrescu apare sub egida uNiuNii scriitorilor editor: asociaţia coNtemPoraNul issN 1220-9864 revista este înregistrată la oficiul de stat pentru invenţii şi mărci (osim) adresa: asociaţia coNtemPoraNul o. P. 22, c. P. 113 sector 1, Bucureşti cod 014780 tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18 sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti re vista este membră a asociaţiei Publicaţiilor literare şi editurilor din românia (aPler) www.apler.ro revista este membră a asociaţiei revistelor şi Publicaţiilor din europa (arPe) e-mail: office@contemporanul.ro www.contemporanul.ro ContEMporanul. IdEEa EuropEană are 40 de pagini tipar: sc PriNt multicolor srl & asociaţia euroBusiNess unica responsabilitate a revistei ContEMporanul. IdEEa EuropEană este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text, conform art. 205-206 cod Penal, revine exclusiv autorilor ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de luiza BarcaN (grecia)

Premiile Contemporanul sunt decernate cu sprijinul ministerului culturii şi Patrimoniului Naţional din românia

Apel pentru sAlvAreA Culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din românia, Israel, sUA, Franţa, Germania, Irlanda, republica Moldova etc. pentru informaţii la zi – accesaţi www.ideeaeuropeana.ro (click revista contemporanul)


© AuRA ChRIStI

nicolae Breban Prezentul

a

supra-structuri – şcoală, biserică, artă şi litere. o altă psihologie şi un alt fel de a-şi cultiva valorile şi tradiţia – bună-rea, nu importă! ţări, cum se spune, ale centrului european, Polonia sau cehia şi slovacia de azi, ca şi ungaria, altfel privite de lumea apuseană, se pare, cu o cu totul altă imagine ca a noastră, a româniei şi a românilor, care, nu se ştie cu certitudine şi din ce pricină, arată mai şifonată decât oricând. chiar şi de pe vremea împuşcatului! acum, nu înţelegem prea bine de ce, în acest capricios august al lui 2010, răbdarea oamenilor pare că s-a uzat cumva, criza financiară ne loveşte în plin şi după toate semnele va mai dura, finanţele şi guvernanţii nu sunt pregătiţi a-i face faţă. după revoluţie am trăit acea cunoscută perioadă a celor şapte vaci grase care l-a noi s-au petrecut mai ales în forma consumului; dar fără a fi capabili să punem ceva de-o parte, adică să creăm condiţii ale unei reale porniri ecconomice şi locuri de muncă şi fără a face, cu calm, răbdare şi pricepere, posibil acest lucru, refacerea infra-structurii, atragerea de investitori străini şi de fonduri europene. ca şi ameliorarea serviciilor şi susţinerea acelor zone care ne-ar fi permis să ieşim din şocul libertăţii, vorbim de libertatea economică şi financiară, şi care, într-o economie ultracentralizată şi bazată pe exportul faţă de ţări îndepărtate, cu precădere din lumea a treia sau arabă (contracte încheiate adesea pe baze şi complicităţi politice unde ultimul dictator a fost cu adevărat un fel de maestru) – da, libertatea a fost cu adevărat un şoc redutabil şi pe acest teren, al conversiunii marii şi greoaiei noastre structuri economice, am traversat o altfel de criză, poate chiar mai contondendă şi mai aiuritoare decât cea pe care o trăim azi, cu întreg continentul. am dispreţuit comerţul, turismul, încurajarea unei alte forme de economie agricolă şi o mult mai chibzuită, mai curajoasă politică de încurajare a ceea ce se numesc i.m.m.-urile, în fapt, crearea şi consolidarea clasei de mijloc, a unei noi burghezii. toate aceste lucruri şi altele sunt de altfel cunoscute şi nu numai de mass-media, dar şi de parlament şi de curtea de justiţie, dar şi o bună parte a populaţiei; stăm cu toţii şi privim ca acei bieţi oameni de pe malurile Prutului mai ales, în moldova, în faţa dezastrului pe care îl pot face ploaia, vântul, apele: cum de am ajuns aici? ce ni se întâmplă cu adevărat? Şi-apoi... cine e de vină? iar aceasta, azi, în vremurile unui nou început de democraţie, devine o întrebare cu mult mai dificilă, aş spune, cu mult mai spinoasă decât în vremurile trecute, ale blestematei dictaturi! atunci, se ştie dar se pare că am cam uitat, cei care aveau puterea primeau nu numai reproşurile – exprimate atunci în alte moduri, mai puţin gălăgioase, mai puţin asurzitoare! – dar şi vina; orice li se întâmpla poporului, grupurilor, straturilor sociale, dar şi indivizilor şi familiilor lor, ţinta era sus. de acolo veneau şi se întorceau toate problemele, reale sau fabricate, în sensul că celebra birocraţie (vorbim de cea comunistă, care era, ca şi cea de azi, o formă a corupţiei, dar şi a puterii) prelua şi profita de nu puţine dintre stângăciile sau abuzurile, uneori nu foarte grave ale puterii centrale, pentru a le administra în folosul ei. acest mare imperiu al birocraţiei, se ştie, este nu numai un rău, o ■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană fatalitate, o frână a timConstantina raveca Buleu purilor moderne, dar şi ■ paradigma puterii în secolul al XiX-lea o formă de organizare, Colecţia Dicţionare & Enciclopedii de salvare a maselor demografice, multipliDemersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca cate enorm în ultimul să nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul la limită non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale din secol, un mod mereu secolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă, criticabil şi cu mari neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică, pierderi de a stăpâni şi autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune de a-şi da cont de imenordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate, sul şi adeseori, amorful magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „paradigmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasă şi incredibil de pitorescătre un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi intecul loc contencios. ca şi lectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrarea o formă de a supravieConstantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografiţui, of course! că şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categoria

vorbi despre prezent e ca şi cum ai vorbi singur! despre prezentul social şi politic, se’nţelege! el aproape nu există într-atât este de aproape, în sensul istoric; or, istoricii nu se ocupă decât de fenomene, oameni şi evenimente care au avut loc altădată, în timp adică – în timpul lor, al istoricilor. indiferent dacă istoria e ştiinţă sau artă! sau cronică sau, cum se întâmplă în modernitate, o selectare şi compoziţie de argumente factuale în sprijinul unei teorii recente asupra lumii şi societăţii. Şi totuşi, aceste două decenii câte s-au scurs de la revoluţia sau evenimentele din decembrie ‘89, au o lucire cumva specială: nu cumva seamănă ele, ca număr de ani, ca timp, cu un alt timp, cel dintre cele două războaie? o vreme care sub comunism ne apărea a fi un fel de El dorado românesc; brăzdat şi acesta de bolile noastre, caracteriale şi istorice, dar... totuşi! Nu puţini, după revoluţie, visau, dacă nu să ne întoarcem la el, în acest timp, evident cel de înainte de dictatura carlistă, dar oricum, să reînodăm cu acesta, cu acel elan, ni se spunea, remarcabil, spre democraţie, cu leul tare, deoarece grânele şi petrolul românesc erau exportabile, spre acel climat şi acel tip de oameni, care se avântau în parlamente şi la conducerea ţării mai ales dacă ei şi înaintaşii lor strânseseră ceva avere şi prestigiu înainte, iar agitaţia lor în camerele naţiunii era făcută îndeosebi pentru a le întări reputaţia sau, uneori, chiar pentru a mişca lucrurile! dacă am fi istorici get-beget, cu siguranţă că nu ne-am aventura aici, la sfârşitul acestui studiu, pe terenurile extrem de lunecoase ale prezentului nostru social şi politic. dar, încă o dată, ca artist, hârşit în lumea mea ficţională şi caracterială! cu nu puţine astfel de prezenturi – sociale, psihologice, umorale, false sau profetice, unele, îndrăznim, ca un matematician al viselor, să abordăm prezentul nostru, al româniei şi al românilor, în maniera unui artificiu de calcul. cum am făcut-o mai sus propunând un elogiu al dictaturii sau, altă dată, sub acoperire cum se zice, costumat într-un romancier care aplică regulile realului şi ale firii umane pentru a da la iveală un adevăr sau altul despre noi, timp, fire, destin sau, la urma-urmei, despre autorul însuşi. cel pierdut cam demult pe culoarele imaginaţiei sale truculente şi care, cum ar spune un erou shakespearian, se caută când tocmai s-a găsit sau s-a găsit deşi fiinţa lui nu se află nicăieri! avem deci un minim punct de relaţie, de comparaţie: perioada noastră fastă dintre războaie şi va trebui să ne sprijinim niţel pe aceasta, pentru a putea porni. deoarece orice comparaţie cu democraţiile şi economiile vestului sunt, s-a văzut, absolut ne-practice, ne-funcţionale, iar ceea ce ne-ar sta în posibilităţi, comparaţia cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu ne stă în obicei. deşi aceste ţări au petrecut ca şi noi o jumătate de secol de aşa-zis comunsim de tip sovietic, unele s-au constituit ca şi noi, după prima mare bătaie, cum zic ţăranii, dar e drept că unele dintre ele, cele de la Nord, au beneficiat de secole de protectorat ale unui imperiu cu puternice caractere şi facultăţi civilizatorii care le-au creat, printre altele, un alt tip de ceea ce numim

lucrărilor de referinţă.

când vorbim de vremurile de azi, de prezentul social şi politic, ne amintim de unul din celebrele aforisme care au făcut vâlvă şi au şi înlocuit multe grave discipline sub ultima dictatură, sub comanda celebrului imperator al glumei pe nume Bulă – oare pe unde o fi dispărut, nici un necrolog n-a anunţat dispariţia sa fizică, o fi emigrat şi el spre alte dictaturi, unde, se pare, e totdeauna o acută nevoie de acest ersatz sau surogat spiritual care se numeşte banc, zvon burlesc, formă a rezistenţei active, fiu al cozii, glumă absurdă, ziar vorbit etc.: – Nu, nu se poate, afirmă scepticul, mai rău nu e posibil! – Ba da, replică optimistul – e posibil; se poate! Paradoxul, marele paradox al vremurilor pe care le trăim azi, la două decenii de la revoluţie şi când se pot trage primele şi mereu prudente concluzii, este faptul că deşi mergem din rău în mai rău!, în fapt – mergem spre bine, ne aflăm pe calea cea bună. Nu am nici o îndoială în această privinţă, aşa cum la sfârşitul deceniului nouă, fiind departe de ţară, dar compatizând adânc cu conaţionalii mei (vezi Spiritul românesc... scris cu o anume fervoare, atunci!) am prezis sfârşitul întregii mascarade dramatice şi am îndrăznit a face, tot în scris, şi o altă profeţie: – Nu, scriam atunci în Contemporanul. Ideea europerană, încă în ‘990, nu am nici o îndoială că noi, comunitatea românească va învinge; mi-este teamă doar de o victorie de-a doua mână! de curând, preşedintele româniei a declarat, fals şi imprudent, că am fi o ţară de second hand! trecând de aroganţa afirmaţiei, nu ne îndoim că nu e singurul, înaltul nostru demnitar, care crede aşa ceva! Numai că el nu are dreptul să o declare, decât după ce părăseşte treburile publice. Şi poate nici atunci, puterea este ca un păcat originar, un fel de crimă sau violenţă publică de care te poate apăra sau scuza doar o uriaşă naivitate. Poate un viciu în care eşti încurajat de alţii şi care îţi dăruieşte o teribilă singurătate pe care trebuie să ai puterea s-o suporţi fără murmur. este însă o colosală miopie politică şi umană să confunzi ţara cu politica care se face într-un timp sau altul, cu o garnitură sau alta. ţara, în esenţa ei, nu există decât în istorie şi în noi; când există! ţara, comunitatea de interese, de timp, de origini, de limbă şi cultură, este un simbol, în primul rând, înainte de a fi o realitate. ea este mai mult decât necesară, deoarece există, deşi contestată sau ridiculizată de unii, sau poate şi de aceea! cunoaştem adagiul hegelian: ce este real, este raţional şi, în ce mă priveşte, dintre cei doi termeni ai acestei scurte ecuaţii, mie, cel mai puţin nebulos mi se pare al doilea: raţionalitatea! deoarece când vorbim despre realitate şi enunţăm noţiuni atât de complexe, ample şi aflate în mişcare, cum sunt naţiunile, este sigur că nu vom ajunge prea repede la un strat profund şi final al conceptului. dar ceea ce este raţional, asta e mai uşor de cuprins şi putem înţelege ceva mai bine ce este şi de ce e necesară naţiunea şi ideea de naţiune, văzută prin stricta ei raţionalitate: adică nevoia de a fi! Şi de o anume logică şi mişcare a timpului, a timpului social. Nu, nu ştiu bine – o chestiune enorm dezbătută în ultimii ani! – dacă guvernele care ne-au condus după eliberarea socială petrecută în decembrie ‘89 au fost mediocre sau incompetente, vezi corupte. Nu cred că adevărata noastră problemă rezidă în aceasta, în nesfârşita şi cam debila – aproape fatalista! – nevoie de a arunca vina pe alţii, sau pe cineva, tout court. un adagiu apusean – eu îl deţin, din tinereţe, din mult citatul de mine miguel de unamuno! – spune: dacă nu merg treburile ca lumea sau nu eşti mulţumit de ele, nu ai decât să dai vina pe alţii – dacă eşti slab! dar dacă eşti tare, trebuie să ţi le asumi tu însuţi! r ■ fragment

Caius Dobrescu

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

De curând, preşedintele româniei a declarat, fals şi imprudent, că am fi o ţară de second hand! Trecând de aroganţa afirmaţiei, nu ne îndoim că nu e singurul, înaltul nostru demnitar, care crede aşa ceva! numai că el nu are dreptul să o declare, decât după ce părăseşte treburile publice. Şi poate nici atunci, puterea este ca un păcat originar, un fel de crimă sau violenţă publică de care te poate apăra sau scuza doar o uriaşă naivitate.

3


Bogdan creţu Tânărul Ion Negoiţescu: devenirea unui mare critic (I)

d

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

4

intre criticii care s-au format în cadrul cercului literar din sibiu, ion Negoiţescu este nu numai cel mai talentat, dar şi cel care şi-a trăit până la capăt natura stranie, lirică, care l-a predispus mereu către gesturi romantice sau porniri entuziaste, temperate cu greu de cultura prodigioasă a acestui dandy ultrasensibil, nicicând maturizat. Poezia pe care a ratat-o în volumele lirice a răscumpărat-o cu asupra de măsură în critică. astfel încât este normal că ion Negoiţescu a fost un om al marilor proiecte, pe care, de regulă, nu a reuşit să le încheie. Nu numai Istoria literaturii române s-a oprit la primul op, dar şi autobiografia Straja dragonilor, opera pe care o socotea cea mai importantă, s-a curmat la momentul primei tinereţi. despre acest prim ion Negoiţescu avem prilejul să aflăm ion negoiţesCu mai multe decât scriitorul a apucat să mărturisească din recenta culegere recuperatoare de la „elanul juvenil” la „visatul euphorion”, îngrijită de lelia Nicolescu şi publicată la casa cărţii de Ştiinţă. o carte care ar trebui să suscite un interes sporit, dat fiind că ea adună întreaga ebuliţie intelectuală (şi nu numai) a unuia dintre cei mai înzestraţi critici pe care i-am avut. dacă majoritatea articolelor nu au fost selectate de autor pentru a întregi cuprinsul unor cărţi, ele au avut un ecou în epocă şi reprezintă, alături de romanul epistolar, dovezi ale formării acestui intelectual „altfel” din toate punctele de vedere. se cuvine să apreciem, pentru început, efortul celei care a îngrijit ediţia de faţă. Numele leliei Nicolescu îmi era cunoscut de pe coperta unei cărţi bine documentate, care a avut meritul de a da tonul reevaluării unui scriitor nedreptăţit: Ion d. Sîrbu despre sine şi lume. Şi acolo, autoarea avea altruismul de a pune la îndemâna cercetătorilor documentele necesare gestului recuperator. cum tocmai astfel de truditori lipsesc actualmente culturii noastre, ei trebuie, din când în când măcar, elogiaţi. la urma urmelor, nu toţi avem generozitatea de a ne pune truda în slujba altui nume. Prezenta carte scoate la lumină publicistica de tinereţe a lui ion Negoiţescu, cuprinsă între anii 1938 şi 1947. de fiecare dată când este cazul, lelia Nicolescu decupează din textele confesive ale criticului date privind cutare sau cutare articol, astfel încât din această confruntare a memorialisticii cu materialul propriu-zis reiese o imagine corectă asupra juneţii cerchiste sau pre-cerchiste a autorului poeziei lui Eminescu. întreg Negoiţescu este în planeta de tânăr scriitor pe care e. lovinescu, maestrul absolut, i-o dedică în 1943: entuziast, original, liric, candid, tăios când e cazul ş.a.m.d. de aceea, postarea acestei întâmpinări ca prefaţă este cât se poate de fericită. evident, primele texte suscită un interes strict documentar. ion Negoiţescu debutează la numai 16 ani, în revista liceală „Pâlcul”, cu o recenzie la pajerele lui mateiu i. caragiale. Nu mă preocupă stângăciile fireşti ale acestei uverturi, ci mai curând alegerea subiectului: ceva din estetismul autorului Crailor de Curtea-Veche va cultiva el mai târziu în critica noastră. Nu cred că risc foarte mult dacă afirm că poezia lui Eminescu este, în critica literară, echivalentul

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

romanului inegalabilului „prim şi ultim” caragiale. fireşte că primele încercări suferă de tipicele neajunsuri ale oricărui debut timpuriu; de altfel, la acea „inflaţie verbală a tinereţii” nu a renunţat întru totul criticul nici mai târziu, când stilul i s-a aşezat. ceea ce extragem, deocamdată, de aici este entuziasmul adolescentin, care transpare în prea marea densitate a unor superlative neacoperite: „înfloritoarea literatură”, „măiestria” cutărui critic, care răzbate, se-nţelege, prin „furtuna apelor literare”; eminescu „înseamnă piscul de glorie supremă şi nimb luminos al gândirii poetice româneşti”, iar panorama literaturii române a lui Basil munteanu prilejuieşte străinilor „admiraţia ce o merită efortul imens ce îl depunem pentru a atinge piscurile spiritualităţii. Nu e un reproş (inutil), astfel de derapaje sunt mai mult decât explicabile, nu numai prin vârsta debutantului, ci şi prin stilul vremii. dar e important să observăm că tocmai de această manieră se va despărţi polemic Negoiţescu peste câţiva ani, atunci când spiritul critic nu îi va mai îngădui asemenea naivităţi. deocamdată, apreciază „naţionalismul admirabil” al amintitei cărţi, peste numai 6 ani va combate vehement încremenirile în acest proiect naţionalist al literaţilor ardeleni. Campanii începând cu anii studenţiei, ai asimilărilor substanţiale (ion Negoiţescu citeşte, bulimic parcă, filosofie germană, literatură antică, clasică, romantică, tratate de teatrologie, de artă etc.), nu numai că stilul se rafinează, dar opţiunile criticului devin limpezi, prefigurând destule puncte din programul cercului literar, al cărui principal ideolog a fost. deocamdată, scrie sinteze concentrate despre poezia din Bucovina ori despre cea a tinerilor poeţi din ardeal, optând pentru autorii necanonizaţi, cum ar fi mircea streinul, respectiv radu stanca. se vede limpede, din tot ce scrie tânărul Negoiţescu, că modelul absolut, reperul în funcţie de care îşi fixează azimutul critic este e. lovinescu. câteva rânduri anunţă, dar şi explică mesajul celebrului Manifest al cercului literar, pe care el l-a redactat: „critica literară pe traiectoria estetică, şi însumând în chip fericit tehnica ştiinţifică cu aceea a artistului, iată ce a dat e. lovinescu tinerei noastre culturi. o contopire de calităţi, gust artistic, informaţie vastă şi profundă, talent de artist al artistului, totul armonios iluminat de o sănătoasă inteligenţă. e. lovinescu a creat stilul critic românesc, a dat urmaşilor săi scule fine pentru analiza critică a fenomenului literar”. de aceea, celebra scrisoare către magistrul „sburătorului” nu este, în esenţă, decât o declaraţie de afiliere la programul critic lovinescian; nu e, cum s-a crezut mult timp, mai ales

nego loveşte acolo unde doare mai tare, luând în răspăr recuzita şi motivele fetişizate ale poeziei mesianice, pe care, altminteri, nu o desconsidera obtuz. El e un degustător de Coşbuc, Goga sau Aron Cotruş, fără a accepta absolutizarea unei poetici oricum prost înţelese.

înainte ca Negoiţescu să publice el însuşi textul în volumul În cunoştinţă de cauză, un manifest propriu-zis, căci nu impune o cale proprie ori o formulă inedită, ci susţine necesitatea impunerii valorii estetice ca principal criteriu (nu unicul) în judecarea literaturii din ardeal. astăzi nu ni se pare cine ştie ce, dar în epocă era o miză extrem de importantă, căci ambiţiona să şteargă confuzia dintre estetic, etnic şi estetic pe care sămănătorismul tardiv încă o întreţinea în transilvania. de aceea, din această culegere atrag rapid atenţia cele câteva articole care completează şi nuanţează dosarul acestei bătălii pentru estetic. Nu întâmplător, chiar ion Negoiţescu îşi ia sarcina de a răspunde acuzelor, nu puţine, în numele întregii grupări. aceste clarificări ulterioare sunt chiar mai tranşante decât cele afirmate în aşa-numitul Manifest: „în neo-sămănătorism valoarea estetică este confundată cu un sentiment de mare preţ, mai ales pentru noi ardelenii, în actualele împrejurări: sentimentul naţional. Şi totuşi tocmai datorită acestui amestec, creaţia artistică suferă. o situaţie grea, care însă în faţa eternelor imperative ale spiritului trebuie depăşită”. Nu era de colo să susţii astfel de puncte de vedere în 1943, când, pe fondul incertitudinii situaţiei teritoriale a româniei, atmosfera era destul de tulbure, iar naţionalismul era obligatoriu, devenind sinonim cu patriotismul. atunci când lămuririle simple nu mai au efect, condeiul criticului scapără pamfletar, dând glas tot unei atitudini cerchiste: el intentează un tăios proces „păşunismului”, adică acelui sămănătorism absolutizat. „Nu e o invenţie a acestor vremuri de ameţeli şi confuzii, atacă el, căci păşunismul există pe meleagurile noastre din timpi imemoriali: l-au practicat cu o neprihănită inconştienţă oiţele din cele patru unghiuri ale hotarelor româneşti atât de întinse, din Pind până-n istria”. Şarja se îndrepta, de fapt, către acei patriotarzi, demagogi care se voiau lideri de opinie şi încercau să sufoce literatura cu astfel de dejecţii retorice: „arşi de febra exaltării când ţipă la orice colţ de stradă cuvântul «cultură», toţi directorii patriotismului, ai moralei şi ai poeziei înamoraţi de «ţarina sfântă» numai fiindcă o privesc din fotoliul comod al oraşului pe care îl hulesc, păşuniştii se visează ziua şi noapte când la coarnele plugului, când la nunta zamfirii, când făcând curte dăscăliţii... la început păşuniştii au fost consideraţi ca un fel de sectă fără voie, care cultiva tradiţionale obiceiuri: să stea cu scobitoarea în dinţi după masă, să poarte dumineca pantofi de lac, să frecventeze regulat festivalurile, să se cutremure citind regina ostrogoţilor, să plângă duioşi citind mamina şi tătunu şi să danseze tangoul dar să-i doară inima după sârbă. Noţiunea s-a mai lărgit apoi binişor, încât de la articolele lui timoleon Pisani a evoluat la marile probleme ale «ştiinţei literare»... Păşunistul de ultimă oră are lustru: frecventează pe camil Petrescu, discută pe Baudelaire, se îmbracă malagambist, însă cugetă la restaurarea mariei cunţan”. am reprodus un fragment mai amplu nu numai graţie virtuozităţii sale stilistice, ci şi pentru a sesiza lecţia deprinsă de la maestrul lovinescu, şi el autor al unor pamflete memorabile cu aceeaşi ţintă: Nego loveşte acolo unde doare mai tare, luând în răspăr recuzita şi motivele fetişizate ale poeziei mesianice, pe care, altminteri, nu o desconsidera obtuz. el e un degustător de coşbuc, goga sau aron cotruş, fără a accepta absolutizarea unei poetici oricum prost înţelese. r


n

Cărţi, cărţi, cărţi

mirCeA dinesCu

l

tânăr

şalanţă?! dvs., care declaraţi că sunteţi creştin botezat, nu v-aţi cutremurat, re-auzindu-vă, când spuneaţi de «prăjirea berbecuţilor în sutană»?! domnule mircea dinescu, de ce n-aţi rămas poetul adolescenţei noastre, pline de elanuri curate? Nu vă daţi, oare, seama, că, printre aşa-zişii «berbecuţi în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniţă, v-a spălat, adică, de păcatul adamic, aducându-vă în lumiNa lui dumNezeu?!” (adrian Botez). mircea dinescu s-ar bucura şi azi de simpatie dacă ar fi sărac sau dacă ar fi murit tânăr, ca Nicolae labiş. el însă nu îndeplineşte niciuna dintre condiţii. are fermă, conac, 100 de hectare de viţă de vie şi păstrăvărie. Produce un vin care îi poartă numele: „vinul lui dinescu”. iar de pescuit pescuieşte într-o bucată de dunăre care este ca şi a lui, întrucât îi trece prin faţa casei. să mai moară tânăr este imposibil, întrucât a trecut de şaizeci de ani. Şi nici nu sunt semne că ar vrea s-o facă de acum înainte. are atât de multă vitalitate, încât simpla lui apariţie îi oboseşte pe cei din jur. ia parte impetuos la viaţa publică, înţelege bine tot ce se întâmplă în societatea românească, nu este poetul naiv şi leşinat, pe care l-ar agrea unii. criticii literari deplâng înstrăinarea poetului de poezie, în anii maturităţii lui. deşi scrie mult, în special pamflete, mircea dinescu – este adevărat – mai scrie foarte rar versuri. înclin să cred, însă, că lamentaţia criticilor este demagogică. în 2010 mircea dinescu ne-a făcut o surpriză, publicând o carte cu poeme noi, Femeile din secolul trecut. în această carte numai femeile sunt din secolul trecut, poemele sunt toate din secolul douăzeci şi unu şi anume din perioada 2004 – 2010. Puţinii comentatori ai volumului nu s-au prea bucurat. Pe cât de tare îi întrista faptul că mircea dinescu părea să fi renunţat la poezie, pe atât de tare îi întristează acum dovada că în realitate n-a renunţat: „din punctul meu de vedere, nu există teribilism mai mare decât să crezi că ai oricând poezia la degetul mic. de altele, mircea dinescu s-o fi lepădat din prima tinereţe până acum. de acesta, ba. o dovedeşte volumul recent publicat, Femeile din secolul

ui mircea dinescu îi place foarte mult pescuitul. Şi cred că are o înţelegere secretă cu peştii. îi convinge să vină, unul după altul, numai în undiţa lui. l-am văzut cândva, la Neptun, pe digul din dreptul casei scriitorilor, scoţând guvizi din mare la interval de două-trei secunde, sub ochii uimiţi ai lui mircea sântimbreanu, înarmat şi el cu o undiţă, dar lipsit de noroc. mircea dinescu are noroc încă de când s-a născut. dumnezeul geniului l-a sorbit din popor – imaginea îi aparţine lui eminescu – cum soarbe soarele un nor strălucitor din marea de amar. s-a născut la 1950 la slobozia, ca fiu al lui Ştefan dinescu, muncitor metalurgist, şi al soţiei pe terAsA vilei sCriitorilor de lA neptun, Cu dumitru ţepeneAg, sale, aurelia dinescu. „Părinţii mei – avea AleX. ştefănesCu, mAşA dinesCu şi ioAn groşAn să-şi amintească poetul mai târziu – s-au ferit să-mi dea prea multe cărţi pe mână, probabil de frică să nu mă tai în... pagini.” rămâne o enigmă siguranţa cu care un băiat de 17 ani, dintr-o familie de oameni simpli, fără nici o legătură cu literatura, şi-a format şi a impus un mod de a scrie, nelăsându-se nici intimidat de oficialitate şi nici influenţat de mediul literar bucureştean. cert este că el ştia încă din adolescenţă ce avea de făcut în literatura română. Părea programat să reinventeze poezia, poezia compusă din cuvinte, nu din necuvinte, poezia care cucereşte şi ameţeşte instantaneu, şampanie lingvistică menită să transforme orice lectură într-o sărbătoare. lumea literară l-a adoptat şi l-a îndrăgit repede, pentru că era tânăr şi nesupus, discutând fără complexe până şi cu ceauşescu, şi pentru că avea talent, mai mult decât toţi colegii lui de generaţie la un loc. trecut. sunt, în cele puţin peste o sută de pagini ale când l-a înfruntat în mod deschis pe dictatorul lui, fix douăzeci şi patru de poeme noi. (restul fiind comunist, admiraţia faţă de el a atins maximum. iar umplut cu elegantele colaje, din seria Erotica în 22 decembrie 1989 mircea dinescu a devenit un Magna, ale graficianului dan erceanu.) Proporţia, simbol al revoluţiei. o statuie a libertăţii a români- deja, e îngrijorătoare. lor. adevărata problemă e că, atâtea câte sunt, poeobiceiul său de a spune lucrurilor pe nume mele de aici par scrise din amintiri. ca să zic aşa, de place şi azi. Numai râuvoitorii se declară nemulţu- data aceasta mircea dinescu îşi ţine minte talentul. miţi de modul tranşant în care poetul vorbeşte, prin- altădată era purtat pe braţe de talent.” (cosmin tre altele, despre preoţii care au colaborat cu ciotloş); securitatea: „Poetul a mai răguşit, însă ceea ce este eviden„dumneavoastră, care, în 22 decembrie, agitaţi tă acum e neputinţa sa de a mai privi poezia ca pe un crucea, urlând, la tv, că «asta e mântuirea poporu- dar al zeului. ea e mai degrabă un artefact, poetul lui român!» – acum o scuipaţi, aceeaşi cruce, cu non- nu se mai supune rigorilor inspiraţiei, ci doar necesi-

tăţii de moment. scrie în tuşe groase, pentru că lumea îl provoacă astfel. de fapt, nu mai scrie, altoieşte poemul cu lovituri de ciocan, aducându-l în zona cântecului de lume.” (Nicolae coande) comentariile critice de acest gen cad pe alături de carte. Până şi cunoscutul critic literar daniel cristea-enache, atât de exact de obicei în verdictele sale, s-a lăsat luat de val şi s-a declarat dezamăgit de volumul Femeile din secolul trecut. Poemele din această carte, admirabil ilustrată de originalul grafician dan erceanu, sunt pitoresclicenţioase. mircea dinescu este unul dintre puţinii poeţi de azi căruia îi stă bine să folosească în textele sale cuvinte deocheate, din acelea interzise minorilor. alţii fac în textele lor aluzii timide la sex şi tot devin scabroşi. mircea dinescu merge cu îndrăzneala foarte departe, fără să alunece în vulgaritate. cartea este atrăgătoare nu numai prin impudoarea ei deliberată, de genul celei practicate de ion creangă în povestea poveştilor, ci şi prin jocul de-a poezia, care reprezintă o noutate în scrisul lui mircea dinescu. Poetul organizează pentru noi o strălucitoare paradă a modei poetice. iată, ca exemplu, chiar primul poem din sumar, scris în stilul cântecelor lăutăreşti: „şapte mere-ntr-o basma/ şi-am plecat la moscova// la coadă la lenin, tată,/ mă îndrăgostii de-o fată// ce parşiv mausoleu/ era fată de liceu// şi frumoasă şi lăptoasă/ şi fugită de acasă// nea vasile, nea blajenii/ mulţumesc de-aşa vedenii// ea pisică eu motan/ la tătucul din borcan// ce cosiţe şi ce membre/ ce octombrie-n noembre/ când crezui că mă fac om/ ea-mi răspunse nem tudom/ când crezui că mă însor/ ea-mi răspunse nevermore”. mulţi critici literari nu înţeleg poezia lui mircea dinescu. uneori o găsesc prea libertină. alteori, merg în extrema cealaltă şi o consideră un fel de mesaj filosofic: „când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, haşurând imagistica extincţiei, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă faţă în faţă cu cele două ipostaze ale realităţii. complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilaţiile şi-au pierdut şi ele cadenţa, spaţiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncţie. scriitura lui mircea dinescu îşi distribuie efectele cu promptitudinea şi ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. însă suveranitatea nu implică neapărat şi hegemonia: travaliul liric implică şi mize inaccesibile unui imbold iraţional, boicotând sistematic formalităţile şi locurile comune ale poesisului.” (graţiela Benga) consideraţiile acestea ţin de o falsă ştiinţă a textului şi sunt cu totul inadecvate la poezia lui mircea dinescu. în esenţa ei, această poezie seamănă cu un plâns melodios. deşi publică rar versuri, mircea dinescu întruchipează în continuare, în românia, ideea de poet (aşa cum gabriel liiceanu întruchipează ideea de filosof). în prezenţa lui se intimidează şi eleva de liceu, şi omul politic. talentul extraordinar îi conferă imunitate, în orice împrejurare. fiind mereu spontan şi inspirat, poetul nu pierde în nici o confruntare, iar dacă totuşi pierde îşi recucereşte imediat poziţia. farmecul îl face invulnerabil. sintagma „triumful talentului”, folosită de caragiale, ironic, ca titlu al unei schiţe îşi recapătă, în cazul lui mircea dinescu sensul originar. volumul Femeile din secolul trecut nu face decât să confirme acest triumf al talentului. r

ALEX. ŞTEFănEsCU Bucureşti oP 22, CP 22 alex2108145@yahoo.com IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

alex ştefănescu Mircea Dinescu şi femeile din secolul trecut

Cartea este atrăgătoare nu numai prin impudoarea ei deliberată, de genul celei practicate de Ion Creangă în Povestea poveştilor, ci şi prin jocul de-a poezia, care reprezintă o noutate în scrisul lui Mircea Dinescu. Poetul organizează pentru noi o strălucitoare paradă a modei poetice. Iată, ca exemplu, chiar primul poem din sumar, scris în stilul cântecelor lăutăreşti

5


n

(Con)texte

maria-ana tupan Degeaba Sodome, degeaba Gomore!

s

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

6

entimentul că eşti însoţit de „măreţe umbre” te stapâneşte şi după ce ai trecut dincolo de intrarea liceului lazăr, deasupra căreia stă scris anul ctitoriei, 1860, pătrunzând într-un coridor lung pe ai cărui pereţi veghează portretele unor personalităţi din diverse domenii. românii nu par să aibă cultul trecutului, precum mai conservatorii occidentali, unde edificiile importante sunt păstrate, pe cât posibil, în starea originară, intrusul fiind asaltat de aerul timpului trecut: o răcoare umedă cu miros de argintărie veche. interiorul liceului lazăr, renovat cu investiţii generoase ale Primăriei, are un aer de opulenţă, combinând ornamentaţia barocă a ramelor ovale în care spiritele tutelare par închise într-o lumină apoasă, de acvariu, şi sobrietatea scării interioare din ceramică neagră cu exuberanţa lambriurilor şi jaluzelelor de un portocaliu discret dar parcă însufleţit de o căldură interioară. Nu, niciuna din lecţiile de engleză la care vom asista nu este „de literatură”. Nu trebuie să mă surprindă; la urma urmelor. Nici examenul de licenţă la facultatea de filologie unde sunt angajată nu verifică vreo competenţă necesară studiilor literare. „să nu fie subiect de literatură”, m-a avertizat şefa comisiei care mi-a solicitat o temă pentru eseu. lecţia la care asist acum se învârte în jurul unei singure idei, la modă, fireşte: ecologia. ce este mai folositor: să investeşti în producţie pentru câştig sau să protejezi mediul? răspunsul e cunoscut mai înaintea întrebării, totuşi ideea e „mulsă” pe parcursul unei ore întregi. dar cu ce „frumuşaţă” de retorică!... elevii din penultimul an de liceu au deja şcoala actoriei. vin dezinhibaţi în faţa clasei, argumentează, gesticulează, îşi modulează vocea cam în felul moderatorilor de la televiziune cu formare ziaristică la cursuri intensive. la ultima oră, a inspecţiei şi a programului, elevii trebuie dezmorţiţi. Pe vremea când eram eu elevă, „încălzirea” însemna împrospătarea memoriei lecţiei anterioare. elevii de acum sunt invitaţi să se ridice în picioare, şi să formeze perechi. Bat din palme, bat în bancă, bat din pcior, schimbă ritmul pentru a-şi surprinde partenerii... feţele se destind, amuzate... mi-amintesc de un film documentar despre primele deportări de populaţie bucovineană în siberia. intelectualii, notabilităţile, clericii plecaseră pe „drumul oaselor”. în urma lor, rămăseseră proletarii, pe care fotografiile animate îi arătau cu feţe surâzătoare, defilând, făcând gimnastică în mers, mişcând la comandă braţele, capetele golite de gânduri... Profesoara e tânără şi energică, şi-a însuşit orientarea programului curicular către dimensiunea procedurală, pragmatică, nu enciclopedică sau creativă a educaţiei. în mod conştiincios, notez, aşadar, că a predat impecabil. celelalte gânduri le păstrez pentru mine, dar, în vreme ce străbat iar coridorul, îmi pare că aud, de dincolo de ecranul tabloului, glasul lui camil Petrescu: „dar eu am văzut idei...” societatea globalizată condusă, se pare, de agenţii de informaţii trans-guvernamentale este etichetată de filosofii antonio Negri şi michael hardt drept „imperiu” într-o carte care a cunoscut un fulminant success de librărie la “întorsura” noului secol şi mileniu. Nu mai trăim, alături de restul cetăţenilor euroatlantici, într-o societate disciplinară, dimpotrivă, a noastră ţine foarte mult la imaginea sa de „cea mai bună dintre lumile posibile”, dar acest perfecţionism e… obligatoriu. e, aşadar, o „societate de control”, iar controlul nu se exercită niciodată în

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

favoarea originalităţii. Negri şi hardt remarcă uniformizarea globală, standardizarea activităţilor, excluderea cercetării din învăţământ, reducerea educaţiei la însuşirea de abilităţi şi dexterităţi. individul însuşi devine un dispozitiv operaţional, postuman. despre postumanism, mai curând decât despre eticul suspendat, este vorba şi în recentul roman al lui alexandru ecovoiu, după Sodoma (Polirom 2012). thomas, protagonistul, e un necredincios şi un hedonist coborât din Grădina deliciilor de Bosch, reprodusă pe copertă, ceea ce nu-l împiedică să devină profesor universitar de… etică. e drept că nu predică virtuţile teologice ci pe cele pragmatice, tradiţionala hartă axiologică reconfigurându-se ca într-o fotografie mişcată. cum este etica posibilă în epoca post- kantschopenhauer-Nietzschekierkegaard-tolstoi? cu ţâfnă şi bigotism burghez, thomas respinge pe rând aceşti corifei ai antidogmatismului modern, pe apostolii puterii, dar, mai ales, ai libertăţii de judecată şi opţiune. conceput ca o fabulă filosofică, romanul lui ecovoiu pune decăderea vestului pe seama unui hedonism amoral şi ateu, plutind liber de gravitaţia responsabilităţii sociale. in absenţa raportării la alţii, orgoliosul eu se autoproclamă, fără probe, reper unic. liantul relaţiilor interpersonale se desface din reţeaua atomilor sociali, risipiţi pe planetă, precum copiii lui thomas născuţi din materialul genetic donat de el lui cryos international. descinzând din strămoşi originari din ţinuturi dispuse de o parte şi de alta a europei – scandinavia şi rusia, thomas e un fel de everyman/ jedermann, un prototip al europeanului din mileniul trei, oscilând între îngerul rău al occidentului decadent şi îngerul Bun al rusiei ortodoxe, locul de sorginte al unei mătuşe care, de altfel, moare în urma unei come alcoolice induse de votcă, şi nu e sigur dacă s-a sinucis din lehamite că s-a umplut lumea de păcătoşi… în linia unei dogmatici wycliffiene, păcatul sodomiei este înţeles ca risipire a darului divin (aici, seminţele vieţii), asemeni lui iuda, primul sodomit, care l-a vândut pe isus pentru bani. el a schimbat un bun spiritual pentru unul material, gest repetat, în epoca mdoernă, de „hipioţii” al căror protest social nu ia forma rezistenţei intelectuale sau politice ce sfârşeşte în „campus, rezervaţie, ghetou, lazaret”, ci se rezumă la aspecte exterioare de îmbrăcăminte şi stil de viaţă. Protestul mimat, de suprafaţă şi fără miză, nu face istorie: „hipioţii deveniseră unii bunici, alţii muriseră din pricina exceselor de tot felul, alcool, drog, tutun, sex epuizant. viaţa ca sport extrem.” întreaga viaţă politică, de altfel, prescurtată în lovituri de palat ale unor grupe de interese cu origine comună a golit de înţeles cuvântul „revoluţie”. tangenţi la istorie, oamenii nu mai posedă o identitate substanţială, psihologică sau culturală. ecovoiu face ca fiecare personaj să „oscileze” între stereotipuri de caracter sau tipuri sociale pe care nu reuşsc să se muleze cu fermitate. despre christiania

Alexandru Ecovoiu desenează trei spaţii moralizate pe harta sa realistfictivă. Amsterdam şi împrejurimile studiourilor de la Hollywood, unde unul din „urmaşi” mai curând decât „fiu” îşi ucide tatăl adoptiv în momentul în care îl află pe cel adevărat, sunt efectul unei subculturi a violenţei şi isteriei sexuale.

(oslo), mulţi danezi cred că e iadul, dar alţiii cred, dimpotrivă, că locul e „liber de iad”… care se găseşte oriunde în afară… ingrid, iubita lui thomas, nu are o identitate proprie, dar i se poate găsi un surogat sau mai multe printre reprezentările clişeizate ale unei civilizaţii saturate de semne şi imagini: „ingrid era danemarca! Nu chiar. semăna puţin cu o regină care trăise în urmă cu câteva secole, iubea artele, muzica veche, respecta o mulţime de tradiţii, ar fi putut chiar să fie aleasă o mariană a danemarcei. în locul bonetei frigiene ar fi purtat o căciuliţă legată sub bărbie, părul blond particularizând efigia, dar nu prea mult, pentru că şi Norvegia, şi suedia ar fi putut să îşi imprime pe steagul naţional un astfel de chip, şi finlanda sau ţările baltice. ingrid era o femeie a Nordului. însemnele distinctive ale unei tradiţii naţionale se estompează, în vreme ce ordinea culturală se prăbuşeşte în amorful anistoric al Naturii. cum adoratoarea „vechilor tradiţii” şi amazoana revoluţiei franceze pot intra doar într-o superpoziţie de stări contrare, ingrid apare ca Noua evă a grădinii edenice, cu varietatea ei extensivă, şi nu ca semn într-un sistem coerent de opoziţii sistematice, intensive, pe care se bizuie un cod cultural. de altfel, una din partenerele de amor liber ale lui thomas se numeşte sema – semn vid, al unui mormânt, la origine, şi nu tutore al unui sens sau referent real. romanul se doreşte refacerea ordinii semnificante. este nu doar construit cu risipă de „inventio” ci şi cu o rigoare pe alocuri manieristă. „după sodoma” înseamnă distanţă temporală (ulterior apocalipsei atrase de orgia păcatului) dar şi „după chipul şi asemănarea sodomei”. Prototipul biblic este evocat dar şi… agravat. în lipsa valorilor morale, se petrece doar o reiterare a lui „acelaşi”, asemeni Naturii egale cu sine. spre deosebire de adam cel vechi şi adam cel Nou, thomas-cel-Nou, devenit profesor de etică, nu e mai virtuos decât thomas-celdinainte. ca şi lot, despre care se spune că a trăit cu fiicele sale, thomas are un copil de la propria fiică. dorinţa de a-şi cunoaşte copiii (reuşeşte cu trei) produce numai tragedii, cu excepţia lui juan, crescut în comunitatea mai tradiţională şi religioasă a madridului. Pătrunzând în spaţiul simbolic al escorialului, thomas simte prezenţa vie a spiritului unui rege, ceea ce îi taie curiozitatea de a mai vedea şi mausoleul. forţa spiritului face irelevantă prezenţa trupului. alexandru ecovoiu desenează trei spaţii moralizate pe harta sa realist-fictivă. amsterdam şi împrejurimile studiourilor de la hollywood, unde unul din „urmaşi” mai curând decât „fiu” îşi ucide tatăl adoptiv în momentul în care îl află pe cel adevărat, sunt efectul unei subculturi a violenţei şi isteriei sexuale. Perversiunile sunt generate aici chiar de propaganda mediatică, prin care sunt create nevoi tot atât de artificiale ca în industria modei. madridul şi vaticanul sunt centre de rezistenţă, în vreme ce biblioteca borgesiană peste care prezidează cabalistul Berger promite să ascundă un munte de revelaţii… Numai oamenii rămân ascunşi, mai ales lor înşişi sub acoperişuri ce nu se mai adună în case… Numai universul se impune ca domeniu de studiu pentru savanţi faustici, care încearcă să fure secretul demiurgului, să descopere, „sub alpi”, „particula lui dumnezeu”, infinit mai mică decât aceea din care sunt generaţi oameni în eprubete. ecologicul se substituie eticului. Nu mai este judecată. degeaba sodome, degeaba gomore!... r


© CONStANtINA RAvECA BulEu

uţine lucruri se mai pot spune despre poezia lui Nicolae coande, după realmente superba postfaţă cu care al. cistelecan însoţeşte antologia

VorbaIago, apărută la editura măiastra din tg. jiu (2012). „Expresionist al fiziologiei agonice, al visceralităţii repugnante”, „bacovianism drogat cu extaza depresiei” sau „poemul ca religie nemiloasă, atroce” sunt câteva dintre sintagmele memorabile ale acestui text de escortă, în care cistelecan nu se mulţumeşte să investigheze etichetele celebre care au însoţit poezia lui coande până acum – de la „existentul evenimenţial” al lui constantin m. Popa la „luciditatea cuplată cu un fel de nebunie profetică”, de care vorbea aurel Pantea, fericit de a fi găsit un poet chiar mai întunecat decât „negrul pe negru” al versurilor proprii – ci oferă o nouă perspectivă de abordare contrapunctică, axată pe ceea ce volumele lui coande nu spun sau se îngrijorează să ascundă: „Scârba lui Coande, întoarsă pe cealaltă faţă, e întotdeauna o dragoste lezată”, sursa originară a negativităţilor din volumele poetului craiovean constituind-o, după cistelecan – în contradicţie cu ceea ce critica literară s-a obstinat să observe până acum – reconversia în marasm a unui exces de diafanitate: „E o oroare care l-a contropit, dar a cărei rădăcină e chiar înlăuntrul său. Iar rădăcina acestei orori e mereu exigenţa absolută cu care Coande întâmpină şi măsoară lucrurile; de fapt, iubirea lui prea absolută şi fanatizată de puritate, o iubire inuman de exigentă.” (subl. n., Şt.B.) sună formidabil, lectura e chiar de reţinut, ca pe un viitor pol critic de referinţă, însă am unele îndoieli că ea corespunde întru totul adevărului de profunzime al versurilor lui Nicolae coande, al căror izvor l-aş situa în psihologia acută şi atroce a unei lumi ruinate, descărnate în cărămizi şi molozuri, postapocaliptice, apocalipsa însemnând, de data aceasta, atât rătăcirea într-o geografie urbană absurdă şi lipsită de sens, cât şi apocalipsa inteligenţei ca atare, pe care o vom găsi şi în al doilea volum care constituie subiectul acestei cronici, şi anume acela al lui virgil leon. Nu exacerbarea convertită în sardonic a unei dorinţe de puritate găsesc în VorbaIago, ci, oarecum diferit, damnarea de a trăi într-o lume în care toate sensurile sunt deja ruine, şi-n care intelectul – sau inteligenţa – sunt incapabile să mai coaguleze ceva, o coerenţă structurantă anume. „Scârba” lui coande – celebră, în mod incontestabil – e expresia unui om care-şi vedea mintea redusă la percepţii şi senzaţii, pradă „realului” amorf şi atroce. „om devastat de propoziţii inutile”,

„ins obscur”, marginalizat, trăind kafkian prin poduri, obişnuit să vadă că „pe unde trece el cade nimicul”, coande nu cunoaşte „altă graţie decât aceea de a sfârşi”, sau pe aceea de a fi un rătăcitor şi un „exilat” perpetuu sub „soarele umiliţilor”, dar exasperarea sa nu vine într-atât din constatarea că lumea este o decepţie fiindcă în ea potlogăria şi gregarul depăşeşc în pondere aspiraţia spre puritate a puţinilor oameni care se mai pot iubi, ci-n primul rând din destrămarea în ruine a propriei sale inteligenţe, devenită inutilă într-un univers care nu mai resimte nevoia ordonatorului axiologic. lumea sa e o lume în care, indiferent cât de mult s-ar forţa, mintea nu mai coagulează, ci doar vegetează: sensurile, dacă mai sunt, îi scapă, oboseala lichefiază, coroziv, ca o prostraţie, până şi contururile cele mai rezistente şi multe porţi rămân „închise”, nu fiindcă n-ar mai fi tâlcuri dincolo de ele, ci fiindcă nu e suficientă forţă pentru a apăsa o clanţă. Nu vreau să zic vorbe mari – comparaţia cu realitatea plumbuită bacovian nu-mi aparţine, însă eu aş merge chiar dincolo de ea... – dar e greu să nu remarc că de câteva decenii bune nimeni n-a mai trăit, în poezia noastră, fervoarea „târziului” atât de intens cum o trăieşte coande. Bradul, sub care adastă, e deja „uscat”; ţara prin care se perindă e „de piatră”, viaţa la care aspiră e una „sub cenuşă”, devenind chiar foarte logice, în această înşirare de apocalipse anorganice exasperat receptate, inerentele deschideri imagistice înspre moarte, în registrul cărora – fenomen semnificativ! – coande nu vede putrezindul, ci putreziciunea: oase vechi, colbuite, uitate de ani buni într-o paragină indiferentă, pe care ochiul o înregistrează spasmodic, în mijlocul unei foarte negre prezentificări dezabuzate, în care nimic nu mai există încurajator de sens, nici simbol, nici transcendenţă, nici hermeneutică, vise sau voinţe. însă, există, totuşi, ceva paradoxal în liniştea indiferentă a molozului care urcă peste lucruri: omul, ultimul om, în ultimă instanţă o inadvertenţă, o inutilitate. coande scrie, esenţializat, la marginea morţii: nu împotriva ei, ci în complicitate cu ea, poezia sa fiind, după ce trecem de toate etichetele foarte inteligente care i s-au ataşat, o thanatofilie atent controlată. virgil leon (3, editura Biblioteca apostrof, clujNapoca, 2011) e un retractil cum puţini sunt în literatura noastră actuală, undeva la marginea indecisă dintre însingurare extremă şi ermitism, sau chiar o foarte serenă mizantropie, însă e, în mod incontestabil, unul dintre cei mai esenţializaţi poeţi de care dispunem. antinarcisismul lui coande se regăseşte şi la virgil leon, care nu participă la viaţa literară, refuză îndatoritor premii sau onoruri, dar este un om de o civilitate şi o corectitudine umană aproape suprafireşti, pe ajutorul căruia poţi conta în situaţiile cele mai extreme, putând şti dinainte că nu te va lăsa de izbelişte. a publicat până acum trei volume cizelate la extrem, de o extraordinară tensiune existenţială şi imagistică, intitulate sobru 1, 2 şi 3, al căror miez e cartezianismul lucid, halucinant prin exacerbare matematică, al ororii. universul lui leon e infrarealul fetid, jilav al descompunerii cotidiene, larvarul sau viermuiala organică exasperată, lipsită de coagulare şi de sens, fie că le gândim la nivelul obiectelor, fie al oamenilor; poemele sale – 7 la număr în volumul de faţă – exprimă o fervoare corozivă perfectă, cinică, neagră, derivată din „dreptul la scârbă – întâiul” pe care-l regăsisem şi la coande, numai că spre deosebire de poetul craiovean, diagnoza lui leon merge cu precădere către organicul convulsiv

preapocaliptic, prins în existenţă ca-ntr-un malaxor de eviscerare: „anotimp fraudulos prelins în zeama ochilor,/ reverenţa durerii în bulbucii de sânge:/ astfel trăieşti teşit în tiparul de silitră,/ cochilie în care baţi şi dinăuntru, şi/ de afară, grijuliu argat/ ce multe creierul/ .../ alegi scârna, câlţii, gudronul,/ strânsura, te adaugi, te scazi:/ pocitanie calibrată, valet al zaţului.” foarte sistematică, de un cinism minimalizant aproape suprafiresc, algebra ororilor din poezia lui leon vine din sarcasmul de a da cu tifla intelectului, rezultatul fiind o materializare de-a dreptul spasmodică a viziunii. intelectualii – sugerează acest demers – se automistifică, eroare din care derivă toate escapismele, visele trandafirii sau coerenţele. dimpotrivă – sugerează poetul – se cuvine să facem pasul regresiv „de la scriptic la faptic”, unde ideile mari nu sunt decât amintire şi „lumea începe foarte de jos”, în viscerele unui „prezent borţos”, în economia căruia frumosul este o inadvertenţă, onirismul o culpă de copil matur rătăcit şi teoriile cel mult un sarcasm. „Venim [de jos], dintr-o lume mai coerentă decât gândirea”, dorinţa poetului fiind aceea de a sesiza ceea ce intelectualul repudiază oripilat şi sancţionează ca pe o lipsă de armonie, adică viermuiala infinită a energiei incapabile să devină cristal, a şarpelui incapabil să urce spre balaur: „pânzeturi răsfirate de fum lâncezesc/ pe landă, gărgăunii trec sita./ În smârc, între firimituri, în puzderie,/ cuvântul depresurizat te-apucă de chică./ Ziua se spilcuieşte, împâclită, limba/ fumegă fără astâmpăr, pământie/ rază viermuieşte printre scripeţi”. sau: „Cu cât mă scufund, cu atât/ se limpezeşte sângele./ Mângâie-mă, sufleţel!/ Fără înconjur, pecinginea îmbie./ Hăpăie, copilaş, borşul/ .../ lume fără retur, pe cant,/ în huruit de glande – hărca razei.” Peste tot avem o „patrie de catran”, făcută pentru cei care ştiu doar să „viermuiască”, nu să şi „zboare”; trăiri scurte, spasmodice, în „zile descărnate”, un idealism negru, contrariat, sancţionarea intelectului până la demisie, autoimolare: senzaţii, percepţii, scurte ţipete fără sens, nevroze organice, câte un crâmpei sardonic de inteligenţă avortată, autoflagelare. asta suntem, asta am devenit în anul de graţie 2012? te uiţi la ştiri, vezi cum e percepută ţara ta pe canalele străine, lipitorile care ne sugativează în politică sau la televizor, citeşti poezie mizerabilistă, romane mizerabiliste, te întâlneşti cu literaţi mizerabilişti şi dezabuzaţi la târgurile de carte – „breasla” e din ce în ce mai deprimantă... – şi vezi mizerabilismul cinematografic românesc încoronat la cannes. se pare că asta suntem. Nu mai devenim, ci doar suntem.... atât coande, cât şi leon sunt reprezentativi pentru timpul pe care le trăim, dar nu atât pentru sensibilitatea lui, cât pentru dreptul foarte lucid de a-i sancţiona inferioritatea şi ororile. adevărul e de partea lor, dar nu-i ascultă nimeni. rămâne, însă, o întrebare cu deschidere structurantă: după ce am avut un postmodernism pripit, nedus până la capăt, ne întoarcem din nou la realism, la unul negru, dezabuzat, eschatologic? Ne aşteaptă o fază de literatură sardonică, ataşată unui intelectualism de asemenea sardonic? r

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

P

ştefan Borbély Doi poeţi (cinism, negreală, dezabuzare)

Foarte sistematică, de un cinism minimalizant aproape suprafiresc, algebra ororilor din poezia lui Leon vine din sarcasmul de a da cu tifla intelectului, rezultatul fiind o materializare de-a dreptul spasmodică a viziunii. Intelectualii – sugerează acest demers – se automistifică, eroare din care derivă toate escapismele, visele trandafirii sau coerenţele.

7


© AuRA ChRIStI

Răzvan voncu Un spirit european

N

eobişnuite, aceste Confidenţe* pe care i le face kjell espmark traducătoarei şi eseistei angela martin.

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

8

un mare scriitor suedez, fost preşedinte al comitetului Nobel pentru literatură (1998-2005), calitate în care e de presupus că a fost literalmente asaltat de scriitori din toate colţurile lumii, alege să discute pe îndelete, timp de aproape patru ani, despre literatură şi viaţă, devoalându-se în ce are mai profund, cu un scriitor dintr-o literatură mică, aflată la celălalt capăt al continentului. o face nu numai cu plăcere, ci şi într-un spirit de colegialitate şi de solidaritate impresionant, mai ales pentru noi, românii, obişnuiţi adesea să fim trataţi drept rude sărace ale marii europe. cei care au urmărit, în revista Cultura, spectacolul acestui dialog au acum plăcerea de a-l degusta ca pe un întreg. experienţa redimensionează episoadele singulare şi ne ajută să înţelegem mai exact atât gândirea lui kjell espmark, cât şi raţiunile care au stat în spatele dialogului său cu cititorul român. cartea este neobişnuită şi dintr-un alt motiv, de care sunt conştienţi ambii autori. literatura română este una dintre foarte puţinele literaturi europene care, nefiind niciodată recompensată cu Premiul Nobel, are un adevărat complex, dacă nu chiar o psihoză a ilustrei distincţii. un complex total neproductiv, în modesta mea opinie, dar asta e altă poveste. convorbirea dintre angela martin şi kjell espmark nu se desfăşoară, însă, între un exponent al „complexului Nobel” şi fostul preşedinte al comitetului Nobel, ci între doi scriitori contemporani... şi-atât. subiectul Nobel nu intervine în discuţie decât accidental şi cu totul marginal. elementul care îi leagă pe cei doi scriitori, pe care, altminteri, îi desparte un continent, este altul. atât kjell espmark, unul dintre marii scriitori suedezi contemporani, cât şi angela martin, una dintre cele mai importante traducătoare ale noastre, sunt exponenţi ai unor literaturi marginale. limba în care scriu are o circulaţie redusă, ceea ce nu constituie un handicap la nivelul creaţiei, dar nici nu creează auspicii favorabile circulaţiei operei. în plus, ca reprezentanţi ai unor limbi „mici”, ei resimt altfel presiunea procesului de mondializare, care atinge inevitabil cultura şi, pe lângă cele câteva avantaje pe care le aduce, riscă să producă daune incalculabile. în special acelor culturi care, din cauze istorice, nu au reuşit să pătrundă pe de-a-ntregul în circuitul mondial. spuneam că întregul redimensionează părţile, iar cartea conţinând cele 42 de convorbiri schimbă percepţia noastră asupra părţilor. ceea ce capătă o altă dimensiune, prin adunarea acestor confidenţe... publice, este, înainte de orice, rolul jucat de angela martin. timp de 42 de episoade, cu o admirabilă modestie, ea a găsit de fiecare dată întrebarea potrivită, păstrând în minte, în permanenţă, imaginea de ansamblu a operei lui kjell espmark, ca şi a acelor teme pe care şi-a propus neapărat să le abordeze împreună cu el. legătura care se stabileşte, în timp, între cei doi autori, nu este una de simplă curtoazie intelectuală şi nici una în care amiciţia personală să prevaleze în raport cu miza literară a dialogului. Prietenia care se naşte, şi pe care kjell espmark o şi mărturiseşte în cele din urmă, rezultă în urma acestui dialog dens, serios, refuzând obstinat frivolitatea şi mondenităţile literare. este, cu alte cuvinte, o

autentică amiciţie literară, care o dublează pe cea personală. cu atât mai mult cu cât dialogul care se poartă între cei doi este unul mediat. la început, conform postfeţei angelei martin, comunicarea este mediată de limba franceză, în care scriitorul suedez acceptă să se adreseze revistei Cultura, urmând ca textele să fie traduse de către angela martin. apoi – din motive pe care le înţelegi dacă citeşti cartea –, espmark va reveni treptat la limba sa maternă, iar textele scrise în suedeză vor cunoaşte o primă traducere românească, datorată lui dan shafran, directorul icr din capitala suediei. ulterior, la Bucureşti, versiunea lui dan shafran va fi revăzută de angela martin, pentru uniformizarea criteriilor traducerii şi, bănuiesc, pentru adecvarea stilistică. uimitor este că, la capătul acestei corespondenţe mediate, „mesajul” sau „înţelesurile” lui kjell espmark ni se transmit cu maximă claritate, într-un discurs românesc în care se menţin destule inflexiuni ale frazei prozatorului, aşa cum o cunoaştem din traducerile romanelor sale uitarea (2003) şi Călătoria lui Voltaire (2006). semn că, într-adevăr, partenera sa de dialog literar îşi stăpâneşte foarte bine nu numai meseria, ci cunoaşte în profunzime şi universul de creaţie al autorului pe care îl intervievează. scriitorul suedez este fermecător şi chiar tonic, în opinia mea, mai ales prin forţa cu care îşi stăpâneşte neliniştile şi îndoielile despre lumea în care trăieşte, convertindu-le în creaţie. uluitoare, pentru scepticii postmoderni care suntem, este, desigur, credinţa sa în poezie, în utilitatea şi perenitatea ei, ca şi în statutul ei de „gen suprem” al literaturii. convorbirile sale cu angela martin ne livrează, de altfel, şi o privire senină (dar nu împăcată) asupra lumii contemporane. ca aproape orice suedez, kjell espmark nu are un discurs „de dreapta”: nu-i place cultul banului, pe care se sprijină, în ultimul timp, civilizaţia occidentală, nu gustă transformarea literaturii într-un produs de consum şi nici nu priveşte impasibil pericolul ca limbile de mare circulaţie – şi în special limba engleză – să devină, la un moment dat, unicele limbi ale culturii. Pledoaria sa pentru limba suedeză, ca şi pentru limba română, nu are însă nimic nostalgic în ea. espmark spune, simplu, că numai în limba sa maternă scriitorul poate fi cu adevărat creator: limba, în fond, nu este un simplu instrument de schimb, ca banul. literatura se foloseşte de limbă într-un mod complex, pentru că, dacă este autentică (şi îmi place că scriitorul suedez îl invocă, dintre români, tocmai pe Nichita stănescu), devine ea însăşi o creatoare de limbă. spuneam că espmark nu practică un discurs de dreapta. Nu este, însă, nici un stângist, în genul scriitorilor francezi care în 1968 jurau pe mao.

ex libris ■ Editura Contemporanul nicoleta dabija ■ nopţile lui Cioran

Această carte este o „eliberare” de Cioran, o „despărţire” de acesta. Dar nu este o „răfuială”, ci o despărţire atentă şi amiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nici nu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişi în urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare – pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă – şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o „paraziteze”, s-o „vampirizeze” pe a ta. Efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca şi oricare alt ins care a trăit o asemenea experienţă – va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşterea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale. liviu Antonesei

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

Un mare scriitor suedez, fost preşedinte al Comitetului nobel pentru Literatură (1998-2005), calitate în care e de presupus că a fost literalmente asaltat de scriitori din toate colţurile lumii, alege să discute pe îndelete, timp de aproape patru ani, despre literatură şi viaţă, devoalându-se în ce are mai profund, cu un scriitor dintr-o literatură mică, aflată la celălalt capăt al continentului.

scriitorul suedez nu s-a lăsat sedus de sirenele comunismului şi a privit regimurile din europa de est cu circumspecţie, din perspectiva umanismului occidental dintotdeauna, pentru care toleranţa şi drepturile omului nu sunt propagandă, ci un fapt firesc, de viaţă cotidiană. însă, mefient faţă de societăţile din spatele cortinei de fier, kjell espmark nu cade în celălalt păcat în care cad, de regulă, intelectualii europeni: acela de a pune semnul egal între dictaturile comuniste şi culturile ţărilor respective. scriitorul suedez este cu adevărat o conştiinţă europeană, pentru care cortina de fier a fost o traumă şi o insultă la adresa acestui spirit european, la adresa universalităţii valorilor. trebuie să mărturisesc că, deşi nu preţuiesc foarte tare instituţia Premiului Nobel, am înţeles, citind confesiunile literare ale acestui mare scriitor, de ce suedia este ţara care îl acordă. la stockholm nu există, se pare, pulsiuni imperiale, ca în alte capitale europene. în măsura în care personalitatea lui kjell espmark este exponenţială pentru intelectualul suedez de calibru, pentru un anume tip scandinav de civilizaţie a culturii, se poate spune că acest intelectual suedez percepe la modul natural universalitatea valorilor. spiritul creator există pretutindeni şi nu este un adevărat om de cultură acela care, din considerente politice sau de morală îngustă, îl ignoră. aceasta nu este o scuză pentru amoralitatea politică şi nici un semn de toleranţă faţă de intolerabil, ci doar o recunoaştere a frumuseţii spectacolului universal al culturii, pe care nu avem dreptul să-l ştirbim, trasând „cortine de fier” culturale. mi-a mai plăcut ceva, în mod deosebit, în convorbirea angelei martin cu kjell espmark. Şi anume, ipostaza de – folosesc aici o sintagmă întrebuinţată în legătură cu arghezi – geniu gospodar pe care acest scriitor o ilustrează. Nu e vorba numai de buna cuviinţă şi de comportamentul civilizat pe care îl asociem automat cu septentrionul. ci şi de o anumită seninătate a spiritului unui autor pentru care, până la urmă, totul – de la dramele şi fericirea personală şi până la neajunsurile lumii de azi – sfârşeşte şi se rezolvă printr-un nou roman sau printr-un nou ciclu poetic. chiar şi critica şi istoria literară, în care kjell espmark este, în suedia, o autoritate, reprezintă până la urmă, ca şi pentru g. călinescu al nostru, un gen literar, în care esenţială este tot creativitatea. simplitatea cu care acest mare contemporan ne vorbeşte despre fantasmele sale, despre pierderea prematură a soţiei şi despre redempţiunea pe care a reprezentat-o cea de-a doua sa soţie, despre dificultatea condiţiei de poet în lumea de azi ş.a.m.d. îl transformă pe cititor într-un martor privilegiat al spectacolului unei existenţe scriitoriceşti la fel de pilduitoare ca opera în spatele căreia stă. se cade să îi mulţumim angelei martin pentru că ne-a prilejuit întâlnirea cu acest spirit ales al literaturii europene contemporane. r * kjell espmark – Confidenţe. 42 de convorbiri cu angela Martin, editura curtea veche, Bucureşti, 2011.


Coasta lui Apollo

aura christi Orfanii lui Dostoievski

î

n evanghelia după ioan, iisus le face o promisiune apostolilor: „Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea; voi însă mă veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi veţi fi vii. în ziua aceea veţi cunoaşte că eu sunt întru tatăl meu şi voi în mine şi eu în voi”. iisus le promite, aşadar, ucenicilor săi că nu-i va lăsa orfani, că va reveni la ei. el însuşi este orfan de tată. Părintele care l-a crescut pe fiul domnului, iosif, s-a stins din viaţă, pe când cel de-al doilea adam n-avea decât 19 ani; mama lui iisus christos a fost şi ea o orfană crescută, după plecarea părinţilor ei în lumea celor drepţi, de nişte rude. ce facem cu cei pe care, în pofida promisiunii, fiul domnului puterilor i-a lăsat orfani, e adevărat, nu în sensul investit în acest cuvânt de către Nazarinean? Probabil, aceeaşi întrebare imposibilă şi-a pus-o şi dostoievski. ca şi subteranistul, ca şi sărmanul cavaler mîşkin, ca şi fraţii karamazov, rodion este orfan. Prin urmare, din start, e vorba de un soi de estropiat moral, de un ciandala înstrăinat de lume şi transformat într-un lăcaş al unui florilegiu de complexe, ruminate în adâncurile sale sufleteşti. despre tatăl lui raskolnikov nu aflăm mai nimic. acesta, pur şi simplu, nu există în curgerea tensionată, de o densitate incredibilă, a scriiturii, decât sporadic, indirect, înfăţişându-se, mai ales, în vise (bunăoară, în coşmarul, încărcat de simboluri, având-o în centru pe dostoievski, 1863 mârţoaga exploatată bestial de mikolka, scenă percepută de valeriu cristea într-o enigmatică simetrie cu „un fragment dintr-o scriere apocrifă, coptă citat într-un cu totul alt context de roderic dunkerley în lucrarea Beyond the gospels”). chipul tatălui rodionian este creionat sugestiv, succint, în amintirile Pulheriei alexandrovna, mama lui rodka. unii critici au regăsit imaginea unuia dintre autorii existenţei raskolnikoviene, a tatălui mai exact, întruchipată în cea... a alionei ivanovna, reunită într-un cuplu hegelian de călău-victimă cu sora sa, batjocorită de cămătăreasă; omorul cămătăresei este explicat de unii dostoievskologi prin complexul tatălui castrator – un paricid indirect, deci, un paricid simbolic, înfăptuit la propriu, ulterior, în Fraţii Karamazov. Nu vom insista asupra acestei piste hermeneutice, renunţând să ne adâncim în terenul complexelor raskolnikoviene. subiectul acestor însemnări este raskolnikov însuşi. enigma raskolnikov. Prin absenţa tatălui, devine limpede, de departe, faptul că raskolnikov are o autoritate sporită: tânărul este, indiscutabil, stâlpul familiei. de aici, responsabilitatea crescândă faţă de mama lui, Pulheria alexandrovna, şi faţă de avdotia romanovna, minunata sa soră – o femeie tânără, de o rară frumuseţe, degajând echilibru, farmec, forţă, un alt tip de frumuseţe în comparaţie cu cel al Nastasiei filippovna sau cu cea caracteristică, bunăoară, gruşenkăi. acceptând mereu bani de la ele, deşi e la curent cu situaţia lor financiară precară – şi pe când trăia roman raskolnikov, familia (veche de 200 de ani, precizează valeriu cristea) aflată în epicentrul scenei romaneşti era departe de a fi înstărită – raskolnikov îşi vădeşte, bineînţeles, incapacitatea de a se întreţine, şi, într-un anume sens, nimicnicia, reabilitată întrucâtva prin aversiunea mărturisită faţă de ticălosul, mizerabilul lujin, cu care avdotia romanovna este de acord să se căsătorească, eliberându-şi astfel, consideră tânăra

■ editura Polirom f.m. Dostoievski (1821 – 1881)

plină de calităţi, regina fără tron, întreaga familie din strânsoarea problemelor de ordin financiar, care o aduce la limita mizeriei sociale. avdotia romanovna recurge, aşadar, la un procedeu... neortodox. intenţia ei de a se căsători cu nemernicul Piotr Petrovici lujin e o concesie de ordin moral, asemănătoare, evident până la un punct, cu căderea soniei marmeladova. dacă dunea, depăşind scrupulele de ordin moral, decide să-şi vândă sufletul şi trupul unei alianţe josnice, curente, de altfel, în sankt Petersburgul secolului al xix-lea (e vorba de căsătoria unui tip relativ avut, aflat în pragul celei de-a doua tinereţi, cu o femeie tânără, instruită, plină de calităţi, de condiţie financiară precară, stâlpul viitoarei familii mizând pe recunoştinţa alesei sale, mai exact, pe funcţionarea fără reproş a mitului salvatorului, ar fi spus, probabil, criticul eugen Negrici), pentru a se salva şi pentru a-şi salva familia de crahul financiar, de sărăcie – care nu este, atenţie, nuanţă făcută în textul dostoievskian, identică cu mizeria – sonia marmeladova recurge la prostituţie pentru a-şi întreţine familia, alcătuită, după cum se ştie, din tatăl ei, un beţiv sadea, un degradat, nelipsit de calităţi, care nutreşte speranţa de a se redresa, eşuată, în cele din urmă, de fiecare dată, iar, în final, prăbuşită în moarte, mama vitregă, isterizata katerina ivanovna, de o răutate formidabilă, şi fraţii vitregi – nişte îngeri căzuţi într-o sărăcie lucie, tiranizaţi de părinţii lor, cu o existenţă la limita autodistrugerii, a degradării, refuzate, în cele din urmă, de copiii năpăstuiţi, care, în scena nebuniei, de un grotesc tragic, dickensian, a celei ce le-a dat viaţă, fug la propriu de ea, părăsind-o, nedumeriţi şi speriaţi de ceea ce li se întâmplă. „Ştii, mata, dunecika, că soarta sonecikăi nu e cu nimic mai prejos decât soarta cu domnul lujin?” întreabă, la un moment dat, cu răceală amară, aproape tandră, romancierul. oriunde se întoarce, lui raskolnikov i se înfăţişează fragmente din viaţa petersburgheză – sankt-Petersburgul este unul dintre personajele atotprezente în acest roman – viaţă zugrăvită, în paginile acestui text major al umanităţii, ca o prefigurare a infernului. încet, treptat, viaţa raskolnikoviană se transformă într-un preludiu al iadului. într-o scrisoare către Nikolai strahov, dostoievski chiar aşa numeşte romanul Crimă şi pedeapsă: „asta e tot descrierea unui fel de iad”, comparându-l cu amintiri din Casa Morţilor. (18/ 30 septembrie 1863) ulterior, alioşa îl va întreba pe fratele său diabolic, cu puseuri angelice, ivan karamazov – fraţi rămaşi, laolaltă cu dezmăţatul mitka, de la un punct încolo, orfani – cum de izbuteşte să trăiască într-un asemenea iad? („С таким адом в груди и в голове разве это возможно?”) Şi nietzsChe, rodion romanovici, şi razumihin, 1864 sunt cvasimuritori de foame. (svidrigailov îi vorbeşte pe îndelete, nuanţat, duniei, şi despre acest aspect, care a dus, în opinia lui, la crima raskolnikoviană, trecând în revistă circumstanţele ce i-au creat condiţiile propice infamiei, şi referindu-se, implicit, la „iritarea pricinuită de foame”, la „faptul că stă cum stă”, la „trenţele în care umblă” şi la „conştiinţa clară a poziţiei lui sociale, ca şi a surorii şi mamei lui”, iar „mai presus de toate, orgoliul, mândria şi orgoliul, dar, de fapt, dumnezeu ştie, poate şi nişte calităţi...”) razumihin traduce din germană, îl atrage şi pe rodion în „afacerile” sale editoriale, departe de a fi prospere, susţinute datorită abilităţii, relaţiilor şi cunoştinţelor razumihiene. deşi malnutriţia, sărăcia lucie, condiţiile cvasimizerabile de care are parte rodion raskolnikov, nu au un rol decisiv în comiterea actului criminal, totuşi, acestea nu pot fi omise de tot din ecuaţia fărădelegii. la fel de limpede este faptul că atât crima, cât şi jaful n-au fost comise, fireşte, din ava-

Umbra, aerul tare, dens, imposibil, al ideii napoleoniene – alimentată „mai presus de toate” de „orgoliul, mândria şi orgoliul, dar, de fapt, Dumnezeu ştie, poate şi nişte calităţi...” – parcă ar bântui sufletul şi mintea raskolnikoviene.

riţie: în timpul procesului, judecătorii constată stupefiaţi că raskolnikov nu cunoştea cu precizie lista obiectelor sustrase din cufărul nefericitei cămătărese. crima n-a fost comisă, spuneam, nici exclusiv din cauza sărăciei. Nici exclusiv din dorinţa de a-şi construi viaţa, destinul. Nu aceste aspecte sunt, prin urmare, decisive în cazul raskolnikov. deşi ele şi-au avut, insistăm, rolul greu de trecut cu vederea, imboldul definitiv, crucial, rămâne a fi, conform spuselor svidrigailoviene, „mai presus de toate, orgoliul, mândria şi orgoliul, dar, de fapt, dumnezeu ştie, poate şi nişte calităţi...”. înainte de toate însă: ideea oamenilor neobişnuiţi – obsesie irumptă nu o dată pe scena romanescă, cu toate că, e adevărat, nu întotdeauna explicit. umbra, aerul tare, dens, imposibil, al ideii napoleoniene – alimentată „mai presus de toate” de „orgoliul, mândria şi orgoliul, dar, de fapt, dumnezeu ştie, poate şi nişte calităţi...” – parcă ar bântui sufletul şi mintea raskolnikoviene. ideea omului timonic, a omului superior, este tornada de o forţă incredibilă, care îi răscoleşte viaţa, mintea tânără, ahtiată de forţa de dominare, firea sa, de departe, aleasă, de un nihilism strictamente rusesc, însemnat de un amestec straniu de dezordine fantezistă şi pusee apocaliptice. rodion are o minte cultivată, largă „precum pământul”, şi un suflet, de asemeni, pecetluit de largheţe. Nu-i este străină nici lipsa tradiţiilor sfinte – da, iisus s-a ţinut de cuvânt: nu l-a lăsat orfan – nici graba de a trage concluzii, deşi totul rămâne a fi confuz, înscriindu-se în zona iraţionalului obscur: „ah, avdotia romanovna – exclamă, întrucâtva excedat, demonicul svidrigailov, care va salva de mizerie copiii rămaşi orfani după moartea lui marmeladov – acum totul e tulbure, adică, de fapt, nici n-a fost vreodată prea în regulă. ruşii sunt în genere oameni cu minte largă, avdotia romanovna, largă precum pământul, şi extrem de înclinaţi spre fantezie, spre dezordine”. dacă mintea îţi este largă, „fără să fii genial”, se pot întâmpla, continuă svidrigailov, nenorociri. avdotia romanovna, pe vremuri, tocmai pentru „largheţea asta” îl certa pe svidrigailov însuşi. „societatea cultă – continuă arătosul svidrigailov – nu are cine ştie ce tradiţii sfinte, avdotia romanovna; unii îşi încropesc câte ceva din cărţi... ori mai scot câte ceva de prin letopiseţe. dar ce pot face ei, pentru că sunt mari savanţi, măcar că în felul lor sunt tot nişte nătăfleţi, nu se cuvine să facă un profan.” mintea cultă şi profană a lui rodion este încolţită de dorinţa de a câştiga timp, de a arde etapele şi de a se desprinde de vulgul adunat în media de aur, medias rei, invocată de horaţiu, care, bineînţeles, conţine înţelepciunea ei, un anumit tip de înţelepciune; Nietzsche vedea în mediocritate „prima necesitate ca excepţia să poată fi dată”, ba mai mult decât atât: „o cultură înaltă este determinată de aceasta”, de mediocritate desigur, iar datoria unui om excepţional e să se poarte cu oamenii obişnuiţi „mai delicat decât cu sine însuşi şi cu cei egali lui”, nu numai dintr-o „curtoazie a inimii”. (antichristul) în trena pripei sale tinereşti, raskolnikov, încet-încet, se transformă în artizanul, artistul nefericit, locuitorul malign, şi, totodată, calomniatorul, învinsul ideii de principiu, al acestui motiv – omul timonic/ omul superior – încercând să se mute cu rădăcini cu tot în acest „principiu”, în acest concept dificil, interpretat într-o grabă de neiertat pentru un individ familiarizat cu fantomele vii ale oamenilor mari. raskolnikov visează să se depăşească printr-un salt teribil. el îşi doreşte să devină repede-repede, dacă se poate cât ai clipi din ochi, Napoleon. „de fapt, uite cum a fost: am vrut să fac din mine un Napoleon, de-asta am şi omorât...” îi mărturiseşte rodion soniei marmeladova. e limpede că Napoleon n-a devenit ceea ce este Napoleon... ucigând o cămătăreasă. Şi raskolnikov ştie aceasta. atunci ce s-a întâmplat? r ■ din vol. dostoievski – nietzsche. Elogiul suferinţei, în lucru. fragment

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

© NICOlAE BREBAN

n

9


adrian Dinu Rachieru Marin Sorescu şi „contracultura”

mArin soresCu

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

10

r

ecent, într-un articol din Cultura, sub un titlu imprudent, derutant chiar (v. Contracultura lui Marin Sorescu, nr. 22/7 iunie 2012), cosmin Borza punea în discuţie poetica soresciană, pornind de la tinereţea lui don Quijote, volumul din 1968 şi, mai ales, invocând celebra postfaţă, pescuind acolo posibile „elemente de contracultură”. subliniind, desigur, „cosmologia relativităţii”, rescrierea parodică, clivajul etc., şi conchizând că răspunsul sorescian nu putea fi decât „sceptic”. dar, firesc, ne întrebăm: putea fi vorba de o contracultură în contextul unei societăţi opresive, ideologizată, îndoctrinată, supusă unui control capilar? orice dicţionar de Sociologie ne lămureşte: contracultura propune simboluri, norme, valori, moduri de viaţă în opoziţie cu cultura dominantă, ajungându-se chiar, dincolo de evaziune, marginalizare, conflict, ruptură, la criminalitate (contre-culture criminelle, după gilles ferréol). ca fenomen de disidenţă culturală, ea se poate radicaliza politic sau eşuează într-un „hedonism confuz”, sfidând integraţionismul, normele instrumentale (acea „raţiune instrumentalistă”, denunţată de freudo-marxistul marcuse), producând efecte disfuncţionale; sau reverberând prin capacitate inovativă, anunţând schimbarea. în fond, calea artei, ne reamintea acelaşi h. marcuse, este subversiunea estetică permanentă, o „tradiţie a protestului” care ar sluji dialectica eliberării (manipulare, îndoctrinare, reprimare). dar acest potenţial subversiv, împins în desublimare, grotesc, ironie etc., nu s-a convertit în frondă programatică, radicală, deşi unele voci, exagerând, pledau – în cadrele literaturii noastre – pentru un optzecism antisistemic, cu rol detonator. Nu e cazul, aici, de a adânci chestiunea. cert e că această putere a negativului, viziunea criticistă (tolerabilă între anumite limite), tentaţia subversivului rimau cu nonconformismul sorescian, refuzând rutinizarea. Poetica soresciană a suportat mutaţii (bricolându-i identitatea), dar poetul n-a fost un exclus, ci un nume charismatic, legalizat, intrat în circuitul şcolar, răsfăţat pe piaţa bunurilor culturale. aşadar, din interiorul culturii oficiale, beneficiind de capital simbolic şi ilustrând ceea ce, nejustificat, s-a numit, eroizant, rezistenţa prin cultură (salvând esteticul şi, rareori, est-etica). deseori în răspăr faţă de sloganurile propagandistice, pendulând între demitizare şi remitizare, păcălind (cu succes variabil) vămile cenzurii, scrisul sorescian refuză „comanda”, prefabricatele, conformismul; poetul acuză frigul în „cămaşa de litere”, falsitatea lumii (în „des-fiinţare”, cu „sfinţi răsfinţiţi”) şi recomandă, pe calea progresului, clamat „euforic” în epocă, „extirparea mirării”. solitudinea oferă discursului parodic un timbru agonic, susţinut în anii ultimi de filonul tragic. oricum, „indicaţiile” (de lectură) soresciene nu rimau cu preceptele / constrângerile ideologice. Poetul ne îndruma „spre celălalt sens”, la o lectură „pe dedesupt”, refuzând poezia ţeapănă, cea care „suferă de lumbago”. încât „anti-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

La sorescu maliţia ascunde şi protejează vulnerabilitatea fiinţei, fragilitatea „trestiei gânditoare”. scutul ironicparodic ne apără de comedia obiectelor, de propria noastră reificare; percepem „dulcea gângurire a lucrurilor”, diferenţa de nivel dintre ideal şi real. scindat, sorescu nu devine un dezabuzat.

canoanele” lui marin sorescu, asupra cărora stăruia tot cosmin Borza (v. Cultura, nr. 16/26 aprilie 2012) se confirmă din plin. să ne amintim că sorescu trezise interesul marelui călinescu, criticul subliniind insolitul acelor texte de juneţe (v. un tânăr, în Contemporanul, 1964). acea „ştampilă augustă” (cf. alex Ştefănescu), evident, l-a consacrat ca poet. aruncându-şi ochiul pe încercările soresciene, „divinul critic” – cu o intuiţie de zile mari – descoperea fantasticul lucrurilor umile şi latura imensă a temelor comune; să recunoaştem, observaţii de uz obştesc acum, prefigurând acea nouă formulă lirică, ieşind din negurile dogmatismului, subminând convenţiile şi înviorând lirismul autohton. adevărat, debutul său nu a fost strălucit. cum primul volum (Singur printre poeţi, 1964, cu o prefaţă de marcel Breslaşu) era o colecţie de parodii în registru minor, reconstituind („caricatural”, sesiza ion Pop) stilurile unor poeţi în vogă, persiflând uzanţele confortabile, securizante, veritabilul debut se va consuma un an mai târziu (poeme, 1965). dar poetul se exprimase deja ca epigramist (Viaţa studenţească, 1957) şi era angajat al secţiei de critică de la luceafărul (1963-1965); mai mult, un manuscris (schiţe) fusese retras de la o editură, anterior apariţiei volumului de parodii, trecând în revistă o deconcertantă paradă de stiluri. deşi Singur printre poeţi rămâne, prin titlu, o promisiune nerespectată (cf. mihaela andreescu), tocmai poetul absentând (ca voce singulară), sorescu a fost de timpuriu aproape de el însuşi, ne asigura marian Popa, cercetând acribios, în masiva sa Istorie, poeziile de început (îndeosebi, în Iaşul literar). astfel de digitaţii stilistice, sub aparenţa facilităţii, bucurându-se de complicitatea publicului au impus, prin pana soresciană, critica parodistică. fiindcă parodia, negreşit, rămâne un exerciţiu de critică literară (surâzătoare), vestejind stiluri, ticuri şi convenţii. interesat de răspunsul publicului (feedback), obsesiv preocupat de a (se) comunica, poetul se va adapta din mers, propunând ingenios volume „în schimbare”. de unde şi mulţimea etichetelor aplicate: neomodernist, antitradiţionalist, postmodernist, experimentalist, deconstructivist etc. Şi acum, iată, posibil de a fi inclus pe lista celor care au „alimentat” contracultura autohtonă. care, se ştie, n-a existat în intervalul comunist. oricum, distanţându-se de „jocul demiurgic” al congenerilor, el foloseşte texte anterioare (hipo-texte) pentru a savura, în ipostază deconstructivistă (cf. maria-ana tupan, m. ene), mimo-texte, pe suport parodic. spiritul parodic, fie el şi respectuos, „de încurajare”, caracterizează, de fapt, întreaga literatură soresciană. iscodelnic, proiectându-se în altul, poetul îşi devoalează temperamentul nonconformist, repudiind autoritatea convenţiilor literare. Şi impune o direcţie polemică, cu o dublă raportare: faţă de text / autor, dar şi faţă de „lume” (context), inclusiv sub unghiul recepţiei, parodierea fiind, reamintim, o practică intertextuală. vorbim, desigur, de o metafizică învăluită sub năvala prozaicului, de materia primă „umilă” folosită (regândind locul comun şi inventariind spaime, gânduri, tristeţi), de inocenţa pierdută, renăscând ca simplitate a posteriori (cf. s. marcus). „capcanele” sorescianismului au pus în încurcătură comentatorii. Pe bună dreptate s-a vorbit de o dublă mişcare, antrenând „mecanismul silogistic” şi mascând tragismul prin bravadă; adică, de o denudare la scara cotidianului şi, complementar, de o investire cu potenţe magice, sub incidenţa fabulosului (iulian Boldea). Poetul-şaman, parodistic, ins simplu, marginal, de o modestie netrucată în viaţa obişnuită, inventiv, întreprinzător, mobil, iubea spectacolul subversiv, demistificând actul creator şi subminând mitul marii poezii. s-a vrut un scriitor complet, anexionist, dovedind proteism stilistic, încercându-se în proză, critică, dramaturgie şi traduceri, cheltuind inteligenţă şi umor. curios, de o mare timiditate, stânjenit în „societate” (nefiind om „de lume”), s-a bucurat de o imensă popularitate, intrând, nemeritat, în eclipsă în epoca postdecembristă.

jubilativ, digresiv, vervos, sorescu se manifesta liber, chiar dacă – mărturisea într-un interviu – relaţia autor-cenzură a fost „o relaţie permanentă”. citit, adaptabil, permeabil, imprevizibil, neceremonios, taciturnul şi timidul sorescu brusca, trecând graniţa antipoeziei, tabieturile de percepţie. curios, întrebător (neavând timp de răspunsuri), inventiv şi derutant, spiritul sorescian nu iubea fixismul / fixarea; iubea comunicarea, cultiva dialogul complice, prezidat tiranic de „voinţa efectului” (poanta). fireşte, sub masca aparentei simplităţi, a ironismului sprinţar, surdinizat, insolit, apt de regenerare; ca dovadă, şi doctoratul său târziu (Insolitul ca energie creatoare, 1992), explicând, astfel, sursa creaţiei sale. acest „cinic al poeziei” (cum l-a văzut mircea martin), pictor de succes (confundat chiar cu Picasso!), avea să ne surprindă, iarăşi, prin ciclul la lilieci (1973-1998), tras în şase volume, fructificând experienţa „rurală” a autorului. Ne întâlnim cu o lume văzută „din pântecele ei”, preciza poetul, prezentând realist-naiv, ca într-un veritabil documentar etnografic, spectacolul vieţii. o poezie orală, epicizată, aglutinată, concretă, limbută, antilirică, purtând ecouri biografice; o narativitate pletorică, „plebeiană”, cu iz evocator, invitându-ne într-un univers muzeistic (expresii idiomatice, obiceiuri, porecle), închipuind o monografie sentimentală. de unde poeticitatea orală, anecdotistă, explicită, cu enumerări fastidioase, monografiind satul-cetate, aducând la suprafaţă „lava nevalorificată” a Bulzeştiului. sunt poveşti înflorite, meliţate, zeflemitoare (pomeni de viu, „pulsul modei în adânc”), când bulzeştenii „stau la taină”. Poetul, străin de jubilaţia demiurgică, priveşte lumea „ţărăneşte”, oferindu-ne autobiografia unei colectivităţi; o lume suficientă sieşi, în care moartea (cu lumea ei invizibilă, cimitirul) nu înspăimântă iar viaţa satului oltenesc, transcrisă aici, fremătândă, colcăitoare, gălăgioasă (în care ţaţa veta preluase comanda) aduce a pictură naivă, contrapusă universului convenţionalizat, inautenticului, vieţii „tipărite”. Şi poate că mircea iorgulescu, survolând integrala soresciană, avea dreptate: ea nu e atât expresia unei lumi, ci „a unui fel de a

privi lumea”. Pe care sorescu, sedus de succesul reţetei, era dispus să o exploateze interminabil, prelungind deruta criticii. Ne ��ntoarcem, astfel, la opinia mihaelei andreescu care descoperea (1983) o „pecete genetică a atitudinii faţă de lume”, asigurând coezivitatea corpusului sorescian, de o mare diversitate, perceput secvenţial, cu un lirism estompat, camuflat, prozaificat, expediat de folclorul critic sub eticheta ironismului sprinţar, golit de metafizică. or, încă Moartea ceasului (1966) anunţa puseele anxioase iar descântoteca (1976) vorbea despre o domesticitate potolită. Şi poezii alese de cenzură (1991), invitând – mai degrabă – la o lectură „politizată”, şi traversarea (1994) şi, îndeosebi, puntea (1997, adunând postumele) evidenţiază schimbarea dramatică de accent; în pofida asigurărilor („mă întorc repede”), poetul ştia prea bine că intră în „peştera fără sfârşit a nopţii”, adulmecând „o planetă nouă a durerii / sfârâind prin eter tăciune” (v. rugăciune). el a schimbat „condeiul pe un toiag” şi, spectator îngrozit, pregătit de marea călătorie, află în poezie puntea spre lumea din afară, ultimele zile oferindu-i

F


c

u o întârziere normală într-o societate pe care o credem, naivi, că este implantată şi subordonată ideii de civilitate, am intrat în posesia unei cărţi pentru care „editorul” merită felicitări – ca să lămurim lucrurile de la bun început. o mică ciudăţenie ar fi că volumul apare la editura humanitas, în timp ce la numele autorului se mai adaugă şi menţiunea de „editor”. mă rog… cartea în sine, însă, este una trebuincioasă pentru lecturi deconectante şi de luare aminte, parcurgerea paginilor ei ducându-ne, din pagină în pagină, şi în imediata vecinătate a nostalgiilor pitite prin cine ştie ce nişe ale sufletului, dar şi pe alocuri, aş cuteza să spun, chiar în zone ale divertismentului, în sensul cel mai elegant al cuvântului. ceea ce nu e o pierdere, din punct de vedere al conţinutului, ci un câştig pentru oricare categorie de cititori. exagerez un pic, fiind nevoit să spun imediat: din păcate, sintagma „care ne-au făcut oameni” – precizarea din titlu – nu cred că va avea, nici pe departe, efectul scontat asupra mentalului şi mentalităţii tinerilor de azi. Şi nu o spun cu răutate, ci cu destulă mâhnire, fiindcă, în ce mă priveşte, „divulgarea” cărţilor care i-au „făcut oameni” pe irina Petrescu (actriţă), andrei Pleşu (filosof), mircea cărtărescu (scriitor), livius ciocârlie (scriitor), Neagu djuvara (istoric), Nicolae manolescu (critic literar), mihai măniuţiu (regizor), gabriel liiceanu (filosof), alex Ştefănescu (critic literar), victor rebengiuc (actor), constituie un mesaj şi, în acelaşi timp, o atenţionare pentru noua/noile generaţii a căror chemare supremă şi de neclintit se numeşte, în prezent, calculator. însă, aş mai spune şi că: nici măcar dacă volumul s-ar distribui în format digital, eventual sub formă de referat – asta da!, parcă ar mai merge – deci prin calculator, cu internetul şi messengerul lui cu tot, atracţia pentru a afla cum şi-au format cultura generală câteva personalităţi române nu ar fi diferită. în context, cu un optimism puţin cam exagerat, „omul care aduce cartea”, adică dan c. mihăilescu, notează pe ultima copertă a opului: „Îmi îngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unul sau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică a evocărilor de faţă, cititorii-părinţi şi mai ales bunici, îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mult mai multă hotărâre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele, titlurile, i-au făcut oameni pe…” am pomenit câteva nume mai înainte… din păcate şi din nefericire, lucrurile nu vor sta aşa, ci pledoaria celor vârstnici se va lovi de marele şi impenetrabilul zid al dezinteresului fiilor şi nepoţilor şi nu doar al lor… aşa că, oarecum parafrazându-l pe delavrancea, parcă îl aud pe inegalabilul calboreanu cu vocea lui bubuitoare: cultura nu e a mea, nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri, în vecii-vecilor! cu excepţiile care vor fixa situaţia la locul ei. de ce? Pentru că trăim cu toţii într-o societate în care interesul se focalizează spre existenţialul prozaic, dar, să recunoaştem, practic, în care dorinţei de cultură, de cunoaştere şi de acumulări valorice, i-a luat locul necesitatea imperioasă şi

primordială a existenţei material-concrete. Bietul malraux n-a prea avut dreptate, fiindcă secolul xxi nu e nici religios, nici nu a dispărut, ci este unul al vitezei, în care iureşul vieţii ne înglobează într-atât, încât destăinuirile „convivilor” lui d.c.m. nu sunt de senzaţie, ci plicticoase pentru… fii şi nepoţi. de exemplu, faptul că la 12 ani, gabriel liiceanu, citea romane poliţiste într-o cameră „luminată cu o lampă de gaz”, sau că, spune filozoful, „…strângeam anevoie, din mărunţişul care-mi rămânea de la piaţă, cât să fac preţul unei cărţi”, pe cine mai poate impresiona azi când, mulţi dintre noi, nici nu mai ştiu cum arată o lampă cu gaz, şi ce supliciu era să citeşti la lumina anemică a unei lămpi numărul 5, de exemplu? revenind la carte: trebuie să avem în vedere câteva chestiuni nu neapărat relevante, mai degrabă interesante, unele normale, altele ciudate sau, şi mai şi, uşor-amuzant-mirabile. când spun aceasta, am în vedere evoluţia formării personalităţilor care au răspuns… chemării lui dan c. mihăilescu de a-şi mărturisi „păcatul” cititului în copilărie, adolescenţă şi în continuare, şi la consecinţa acestuia. Poate puţin cam riscant, dar, în mai toate cazurile, cărţile, lectura lor de fapt, a fost baza – putem considera – a ceea ce numim acum personalitatea cuiva. este vorba, în realitate, de evoluţia cititorului abstract, fiindcă, în principiu, oricare copil poate ajunge, prezumtiv, un nume important într-un domeniu sau altul, fiind suficient să facem o scurtă incursiune în psihologia celor apropiaţi copiilor – părinţi, alte rude apropiate, prieteni, colegi, vecini, musafiri –, ca să aflăm că aceştia, copiii, toţi, absolut toţi, sunt supradotaţi şi cu perspectivă indubitabilă de a deveni pur şi simplu genii. în cazul ultimelor patru categorii de… evaluatori, e recomandabil să fim ceva mai prudenţi în legătură cu sinceritatea. încolo, suntem obligaţi să credem că, în orice caz, Marele programator nu va schimba vreodată ceva în… setarea iniţială a oricăruia dintre noi, iar aceasta nu e deloc o noutate, ci doar „alte cuvinte” ale arhicunoscutei simpatice ziceri „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus!” aşa că, hamletian vorbind, the rest is silence, sau, cel mult, o iluzie. Punând lucrurile în ordine, dacă ana Blandiana a citit prima carte (al şaptelea volum din Istoria românilor, de a.d.xenopol) „stând în picioare” într-un fel de magazie-bibliotecă, ion vianu mărturiseşte: „cea mai veche adevărată lectură a mea (aşezat pe burtă în pat, cu capul în jos, şi cartea pusă pe parchet!) sunt Poveştile lui creangă”. dar să ţinem seama că lecturile anei Blandiana au continuat de-a lungul vieţii cu Platon (dialogurile), sf. Pavel (epistolele), eminescu (Poezii), rilke, dostoievski, Blaga emily dickinson, camil Petrescu, daniel defoe… în timp ce la ion vianu „moby dick a fost Biblia copilăriei mele.” însă au venit la rând: verne, Poe, eminescu, Baudelaire, rimbaud, caragiale, dostoievski, joseph conrad, j. m. coetzee… sau: cine-ar fi putut intui că simplul şi normalul iubitor de eminescu, jules verne, al. dumas, charles dickens, jack london, tolstoi, gogol, Şolohov, thomas mann, marin Preda, Bulgakov, esenin, Blaga, Nichita

stănescu…, avea să devină unul dintre criticii noştri literari importanţi, alex Ştefănescu? Poate în cazul lui livius ciocârlie, după lista lecturilor sale din cezar Petrescu, karl may, jules verne, kipling, mihail drumeş, ionel teodoreanu, cronin, maugham, lloyd douglas, florence Barclay, coşbuc, eminescu, arghezi, Proust…, s-ar fi putut bănui unul dintre erudiţii noştri scriitori de mai târziu. Poate… Nu altfel au stat lucrurile la viitorul Preşedinte al uniunii scriitorilor, ambasadorul nostru la uNesco şi criticul şi istoricul literar cel mai important de după cel de-al doilea război mondial, Nicolae manolescu: „Prima carte pe care am citit-o? N-am nici cea mai mică idee.”, se confesează domnia-sa. „…romane precum Cei trei muşchetari sau după douăzeci de ani, le-am descoperit abia student fiind (…)”. aş putea numi faptul oarecum inedit în comparaţie cu celelalte personalităţi din carte… apoi, fraţii grimm, mark twain – un yankeu la curtea regelui arthur… Ne mai ajută puţin în „prevestirea” marelui om de cultură şi literat, precizarea: „marea lectură a anilor aceia, rămâne, ca şi pentru adolescenţii eliade, holban şi sebastian, le Grand Meaulnes al lui alain fournier.” ei, aşa da!, îmi vine să exclam, parcă ne-apropiem-neapropiem… Pe aceeaşi lungime de undă, a derutei, viitorul istoric lucian Boia, nu se întrezăreşte din lectura cărţilor semnate de: dumas, Cei trei muşchetari, Contele de Monte Cristo; jules verne, Insula misterioasă, Copiii căpitanului Grant, victor hugo, Mizerabilii; mark twain, tom Sawyer, Huckleberry Finn; david lodge; eminescu, poezii; maiorescu, haşdeu. eventual, ultimii doi autori, dar… subţire. Nici în cazul lui andrei cornea, Neagu djuvara, mihai măniuţiu, h.-r. Patapievici, ioana Pârvulescu, irina Petrescu, victor rebengiuc, valeriu stoica… evident, în altă categorie de posibile personalităţi, i-aş încadra pe dan c. mihăilescu şi gabriel liiceanu, ca să nu mai spun de andrei Pleşu… în încheierea prezentării acestei interesante şi frumoase cărţi, apropo de… personajele care o populează, deşi nu-mi plac statisticele, voi recurge la un clasament ad-hoc, deşi nu ştiu cât de semnificativ poate fi… iată, aşadar, primii zece autori preferaţi de către personalităţile din carte: 1.verne (9); 2.eminescu (6); 3.dumas (6); 4.Biblia (5); 5.dostoievski (5); 6-10. k.may, Platon, shakespeare, tolstoi, twain (4). urmează: Blaga, Bulgakov, caragiale, creangă, hugo, rilke, rimbaud (3); Baudelaire, coşbuc, dickens, drumeş, fraţii grimm, goethe, hesse, homer, kafka, moliere, Pascal, Poe, sofocle, swift, teodoreanu, fiecare amintit de câte 2 ori, restul autorilor o mulţime – sunt amintiţi o singură dată, deci mi se pare fără importanţă… cel puţin mie mi se pare cartea lui dan c. mihăilescu, o chemare nu doar spre noi înşine, ci şi către cei care vin după noi. sau, pentru aceştia, generaţiile viitoare, să fie, totuşi, un semn de atenţionare? r

F

ne”, întrebându-se dacă ele, realmente, au fost refuzate sau dacă poetul, prudent, le-a dosit în sertar, fiind nepublicabile. taxate drept „antipatice” de către acelaşi critic, negreşit incomode, poemele iau în răspăr clişeele, retorica ideologizată (v. Eu, neabătutul), developând imagini ale degradării prin ştiuta-i tehnică subversiv-aluzivă, devenind – în viziunea lui eugen simion – veritabile contradiscursuri. în fond, în cazul textelor „esopice”, cultivând ambiguitatea şi echivocul e dificil să explicăm „raţiunile” cenzurii, fluctuantă, deseori complice. traversarea (1994) indică şi astfel de episoade, dar – mai cu seamă – transparentizează stările de alarmă; poetul, rătăcind în labirint, îşi contemplă rănile şi anunţă profetic „un destin bolborosit”, în care absurdul existenţial ne invadează. sunt aici, în vecinătate argheziană, spunea e. simion, psalmi laici, îmbibaţi de tragism. ceea ce va agrava volumul postum puntea (ultimele), ivit în 1997 şi dedicat „celor care suferă”. deşi răcan „în ale durerii”, poetul, acuzat de excesivă flexibilitate, măcinat acum de suferinţă – face „scufundări în durerea pură”, urmând a trece puntea („scândura şubredă”) care leagă pământul de cer. insolit, paradoxal, inventiv şi aluziv, marin sorescu n-a agreeat stilul înalt. dar sub coaja ludică, în pofida oboselii şi repetiţiei, el se autoparodiază, descoperind mereu, sub alte faţete, fondul grav. mai degrabă ignorat azi decât contestat, bucurându-se altădată de o largă popularitate (audienţa întreţinând, inevitabil, suspiciunea facilităţii), cu un

bun instinct al pieţei literare (observase N. manolescu), făcând o figură aparte în cadrul generaţiei, şaizecistul marin sorescu s-a bătut pentru reinventarea/ „democratizarea” poeziei. congenerii, în contextul neomodernismului nostru, redescopereau cu entuziasm filoanele liricii interbelice; mânat de impulsul înnoirii („am vrut să mă schimb pe unul mai bun”), antitradiţionalistul sorescu, considerând că poezia noastră este „volatilă”, „declorofilizată” etc., voia să o apuce pe alt drum. dincolo de versificaţia circumstanţială (la începuturi), oferta sa, permeabilă, depoetizând motive care au făcut şcoală, reîmprospătând vocabularul poetic „umil”, folosind masiv oralitatea şi narativitatea îl defineşte drept poet de avangardă, e drept, fără furii demolatoare. încât, marca Sorescu, regenerând lirismul, stârnind febra imitativă, cultivând prozaismul, intertextualitatea, cotidianitatea, banalul etc., ne obligă să recunoaştem în prolificul autor un optzecist avant la lettre. cu observaţia, esenţială, la îndemână, că avem de-a face cu un caz aparte, refuzat de optzecişti! celui „mai bun scriitor postmodern” (cum opina ion Buzera) îi datorăm un precursoriat nerecunoscut, ceea ce ar explica (nicidecum justifica) tăcerea care îi însoţeşte posteritatea, exceptând unele manifestări ritualice olteneşti şi, iată, stăruinţa lui cosmin Borza, cel care va dezvolta, bănuim, o ipoteză îmbietoare într-o carte consistentă. Pe care bardul din Bulzeşti o merită cu prisosinţă. r

o „esenţă de tortură şi chin”. sunt versuri de o sinceritate nudă, vorbind cu economism şi religiozitate despre iminenţa morţii; totuşi, cu o ultimă grimasă ironică, poetul contemplă neputincios Scara la cer (o capodoperă, acest text minuscul), aşteptând ca sufletul („pâş-pâş”) să „o ia înainte”... la sorescu maliţia ascunde şi protejează vulnerabilitatea fiinţei, fragilitatea „trestiei gânditoare”. scutul ironic-parodic ne apără de comedia obiectelor, de propria noastră reificare; percepem „dulcea gângurire a lucrurilor”, diferenţa de nivel dintre ideal şi real. scindat, sorescu nu devine un dezabuzat. seninătatea dezinvoltă a unui anxios (în fond) ia în stăpânire lumea prin disimulare (în formă); meditaţia asupra condiţiei umane nu îmbracă haina de gală a solemnităţii retorice. cerebralitatea se deghizează, pătrundem spre miezul fiinţei şi pe cărările absurdului. respingând metafora, „visălogeala”, poetul locuieşte în luciditate. înscenând fără a mima jocul superior al spiritului, el va spera că „prostia va dispare / în curând / pe calea paşnică”. flecăreala, suculenţa pot fi un antidot la acea posibilă vreme a Nordului unic, calculat ştiinţific, la pericolul proliferării „oamenilor mecanici”. în fine, client statornic al cenzurii, protagonist al momentului transcendentalist (aşa s-a născut, probabil, dispozitivul), poetul ne-a oferit, în 1991, un volum reunind textele „alese” (mai bine zis, respinse) de cenzură. N. manolescu l-a suspectat de „înşelăciu-

■ dan c. mihăilescu (editor): Cărţile care ne-au făcut oameni, editura humanitas, 2010

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Dumitru Hurubă Cărţile care ne-au făcut oameni

„Îmi îngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unul sau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică a evocărilor de faţă, cititorii-părinţi şi mai ales bunici) îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mult mai multă hotărâre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele, titlurile, i-au făcut oameni pe…”

11


n

Pagina 12

Bedros Horasangian Despre ură

d

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

12

e când a murit o copilă de zece ani înecată în haznaua unei şcoli din judeţul dâmboviţa (sau argeş?) parcă mi-a dispărut cheful de orice formă de cultură. citesc, ascult muzică, încerc să urmăresc un film, să mă bucur de ceremonia de la Buchihgham prilejuită de jubileul reginei – când Prinţul charles îi spune suveranei mammy, spre stupefacţia şi amuzamentul publicului etc., dar parcă nimic nu se mai leagă. ceva s-a rupt. scârţăia bine şi când pledam pentru memoria annei Politkovskaia, într-o lume în care se ridică din umeri la un aemenea nume sau asasinarea ei, ceva devenea tulbure şi neîncrederea creştea de la o lună la alta. mai exsită etică şi morală în aceasă lume, dreptate, adevăr, bine, categorii etice la care să ne raportăm şi să-i învăţăm pe copiii noştri să facă aşa sau altfel? să luăm aminte la grozăviile milioanelor de morţi prin atâtea războaie mondiale, să ne mai amintim de cei ucişi în holocaust, de cei ce intră în dosar 1915 (genocidul armean, de care m-am ocupat ani în şir ca să aflu adevărul despe o crimă împotriva umanităţii şi nu ca să obţin decoraţii). mai contează atâtea crime şi morţi când doar pe şoselele lumii mor alte mii şi mii de oameni? mai impresionează moartea şi crimele pe cineva când lumea dă buzna zilnic prin mall-uri şi pe plajele lumii, să cumpere te miri ce, să se distreze te miri unde? mă tot întreb, că nu dau de nici un răspuns coerent. adevărul e mereu în altă parte. ca şi literatura. ajunge la mine vestea – care m-a întristat foarte tare, înainte de a mă pune pe gânduri – că scriu articole mizerabile. aoleu, chiar aşa? da, chiar aşa, mizerabile. fie, nu toţi percepem ceea ce se întâmplă în jur şi prin lume – fapte, evenimente, vorbe, accidente, sentimente etc. – identic. a mai căzut un avion, s-au ciocnit două trenuri, un uragan a mai distrus câteva localităţi. lista ştirilor de la breaking news este infiniă. Nimic vesel, din păcate. Şi ar mai fi ceva de pritocit, dacă tot am ajuns în acest punct al evaluărilor. Şi introspecţiilor, mai mult sau mai puţin lăuntrice. este vorba de ură. cică scriu cu prea multă ură. aoleu, ură, articole, scrie cu ură, gânduri şi idei pline de ură. dar dacă are dreptate şi eu nu-mi dau seama? cineva zice aşa, eu ascult. măi să fie, oare o fi şi adevărat sau sunt simple vorbe aruncate cu năduf în cine ştie ce moment de supărare? dar dacă preopinentul nostru, nu spunem cine, persoană onorabilă şi foarte importantă în bantustanul scriitoriecsc autohton, are dreptate? da, dar dacă scriu – şi nu de azi, de ieri – articole mizerabile şi pline de ură, de venin, texte otrăvite care fac rău oamenilor din jurul meu? Başca. am tot stat şi m-am tot gândit fără să scriu nimic. dacă are omul dreptate? dar dacă nu are? ia să vedem. acum scriu. scriu şi pentru faptul că am acest colţ de revistă unde pot să scriu. Nu contează cum, nu am fost nici apreciat. Nici depreciat pentru ce scriu în acest colţ de pagină. sigur că ura nu se reflectă când am scris despre vreo carte a lui radu cosaşu sau un concert dirijat de horia andreescu, ci, în mod sigur, este vorba de articole politice. emise de-a lungul multor ani de când tot scriu în diverse publicaţii. româneşti. mai de voie, mai de nevoie, dacă ţi-ai asumat o rubircă. Nu am apucat să scriu şi în presa străină. ceea ce aş pune

în discuţie acum ar fi termenul de ură. care deja era fixat în zona mea de interes înainte de a mi se transmite de către distinsul om de litere că aş scrie cu ură. ideea cu ura care ne înprejmuie – nu chiar pe toţi, doar pe unii, voi face distincţia necesară imediat – nu este chiar nouă. Bântuie prin presa noastră culturală şi politică de mai bine de un an de zile. au pomenit de ura cu care sunt trataţi şi înconjuraţi şi mircea mihăieş. Şi mircea cărtărescu a pomenit de

sorin roşca stănescu – şi au scris, deseori dur şi pe alocuri nedrept – este ură. revenind la persoana mea – deja nefrecventabilă, după cum mi-a târntit-o în faţă o distinsă animatoare culturală pe lângă marii animatori literari de azi – nu prea am ce să-mi reproşez. am scris cu ironie pe alocuri despre clientela politică şi nu cea culturală. am intervenit, politicos şi fără ură când au fost făcuţi de cacao prietenii radu cosaşu şi ianoşi – cu toate că ei sunt de stân-

ură şi amicul volo tismăneanu şi fostul amic horia Patapievici, şi andrei oişteanu şi andrei cornea, din ce îmi aduc eu aminte acum. glasuri reunite ca un cor antic ce clama ura din preajmă cu care sunt trataţi. Ba unul, ba altul sau în genere cei din preajma lui traian Băsescu. cum o vom întoarce, la acest pesonaj vom ajunge. Şi la cum ne raportăm la el. dacă îi suntem susţinători, suntem trataţi cu ură, dacă nu-i apreciem activitatea şi nu-l susţinem nu existăm. să nu complic inutil lucrurile. vreau să reamintesc că aceste tip de văicăreala legată de ură am tot sesizat-o pe la diverşi distinşi filobăsescieni. ei pot scrie orice şi oricum şi e dragoste de oameni şi idei – să zicem, cum a scris cu tandreţe mircea mihăieş despre cosaşu, doina cornea sau ion ianoşi, odiosul bolşevic etc. sau cărtărescu despre ticăloşii de liberali – dar a acceptat banii lor murdari ca premiu al minsiterului culturii condus de un netrebnic ministru liberal etc. Şi tot aşa. doar soare, flori, nori şi petale de trandafir. Pe partea ailaltă, dacă a scris ceva despre ei, cornel Nistorescu sau

ga şi eu mă tot consideram de dreapta, înainte ca drapta să fie anexată abuziv de gruparea băsesciană, care, între noi fie vorba, nu are treabă nici cu dreapta, nici cu stânga, ci cu puterea pe care o emană funcţia prezidenţială a lui traian Băsescu. în fine, nu ştiu dacă aceste frământări proprii intereseză pe cineva, dar aş vrea să cred că ura este departe de mine. Nu se lipeşte de mine şi pace. sunt o natură tonică şi veselă, am mai şi obosit, recunosc, nu mai marşez la toate glumiţele care animă viaţa noastră cultural-literară, dar de aici şi până la ură ar fi cale lungă. Poate mă înşel. dar dacă distinstul interlocutor – care, între noi fie vorba, întâlnindu-ne la Bookfest mi-a întins mâna şi mi-a zimbit amical, precum doamnele din secolul xviii francez – are dreptate? oare sunt plin de ură şi încă nu-mi dau seama? dificilă situaţie din care nu ştiu dacă şi când voi ieşi din ea. dacă o fi să crăp pe neaşteptate – regretatul şi uitatul astăzi hâtru Şerban cioculescu îşi dorea subitul, care cumva i-a venit destul de iute – vă rog să consemnaţi că n-am urât pe nimeni şi că aş vrea să se ştie de pe acum. ar mai fi încă ceva. o idee. eu cred că ura la români nu există. cum clocoteşte ea la alte popoare. există doar un simpatic relativizant „ei, am zis şi eu, n-am dat cu parul…”, care împacă pe toată lumea şi pe noi cu noi înşine. Şi toate supărările se încheie cu Pupat Piaţa endependenţi, la o halbă la Caru cu bere şi poate se lasă, eventual, ceva de inimă albastră şi cu periniţa. ceea ce nu ar fi chiar răul cel mare de pe lume. Şi ar fi altceva decât codul lui lek albanez. adică să se lase cu vărsare de sânge şi după secole pentru a se apăra o onoare afectată. Şi atunci de unde până unde atâta ură? doar aşa, de amorul artei literelor? sau de ce? Nu ştiu. subscriu însă la o campanie jos ura! din toată inima. r

ex libris ■ Editura Contemporanul nicolae Breban ■ singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat o interesantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enorm datele şi traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar de interesant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numai noi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească, ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi nege şi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţă a neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat structurat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contestaţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.” Nicolae Breban

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

Mai contează atâtea crime şi morţi când doar pe şoselele lumii mor alte mii şi mii de oameni? Mai impresionează moartea şi crimele pe cineva când lumea dă buzna zilnic prin malluri şi pe plajele lumii, să cumpere te miri ce, să se distreze te miri unde? Mă tot întreb, că nu dau de nici un răspuns coerent. Adevărul e mereu în altă parte. Ca şi literatura.


n

Metamorfoze

Cătălin ghiţă

a

cordând, în numerele anterioare ale revistei Contemporanul, un tratament separat temei în cadrul romantismului englez, vă propun să continuăm examinarea referinţelor orientale diseminate în poezia romantică europeană cu instanţele specifice romantismului autohton. voi proceda, ca şi în cazurile precedente, metodic, delimitând spaţiul natural de cel artificial. ca într-o peliculă cinematografică, o mişcare de zooming vizionar are loc în poemul eminescian În căutarea Şeherezadei. este o fotografie lirică a unui paradis geografic, în care elementele naturale se îmbină firesc, în absenţa oricărui efort ornamental: „din ce în ce un rai în depărtare / se desfăşoară dintre stânci trunchiete, / Plesnite lin de undele amare”. terţinele, rimate aBa, fixează ele însele o cadenţă a imaginilor: „munţii înalţi la cer străbat, se vede; / văi cu izvoare sadâncesc sub soare / Şi dealuri mari păduri înalţă-n spete”. sintetic, apare şi titlul peisajului, împreună cu subtila deschidere către spaţiul urban, îmblânzit deci de antropic: „e orientul. codrii cu grandoare, / cu vârfii nalţi vor norii să-i disfeţe. / cetăţi prin ei îşi pierd a lor splendoare”. sincopa generată de figura ingambamentului devine, astfel, o semnătură a scenei. vastul poem epic Conrad de Bolintineanu, construit pe modelul byronian al compoziţiei Childe Harold’s pilgrimage,2 aduce în prim-plan o serie de instantanee orientale, care se perindă prin faţa ochiului ca fotografiile dintr-un album. construcţie epică deficitară, cânturile al ii-lea, sirienele, şi al iii-lea, egiptul, oferă satisfacţia detectării unor insule de lirism evocator într-un ocean de poezie pedestră. Prin medierea poeţilor arabi, eul producător oferă un trepidant tablou al libanului, construit pe model clasic, cu paraphernalia de rigoare – prozopopee şi interogaţii retorice latine: „libanul se deseamnă! «Primeşte salutare / o, munte, care-adoră popoarele barbare / ce locuiesc în sânu-ţi! îmi spune ce-ai făcut / coroana ta de cedri? sub ce fer a căzut? / tu porţi pe frunte iarna, pe umeri primăvara, / în sânu-ţi tu porţi toamna, iar la picioare-ţi vara / repoză, somnoroasă şi fără vijelii.» / aşa îţi cânt poeţii frumoasei arabii”. acumulările retorice compun encomionul cedrilor ca pasta vâscoasă din tablourile lui delacroix. ajung, astfel, şi la o problemă de situare tematică: unde ar trebui să plasez descrierea edenului (y compris pe cea a Pomului cunoştinţei binelui şi răului)? Pentru că, până la urmă, autorul viziunii poetice alege el însuşi calea concretă de figurare, mă voi axa asupra acestui aspect morfologic în cadrul subsecţiunii prezente, deşi unele dintre sugestiile lirice ale autorului permit şi alte situări tematice. astfel, un romantic român, heliade-rădulescu,3 transgresează, intuitiv, frontierele convenţionale ale reprezentării spaţiale orientale, atunci când, în partea a patra, intitulată arborul ştiinţei, din eposul anatolida sau omul şi forţele,4 este tentat de o descriere a Paradisului terestru, integrată într-o frescă mai vastă, cu pronunţat caracter istoriografic. de altfel, mircea anghelescu nu ezită să identifice în acest epos „o viziune poetică a istoriei umanităţii cu nimic inferioară în sine celei eminesciene din Memento mori” (1982: 89). fixat, pe model biblic, în asia, edenul cunoaşte o serie de „avataruri” geografice, ocupând, succesiv, mai multe spaţii orientale. mai întâi, îl descoperim în india (tehnic, este o ascundere a naturalului în artificial, aşa cum eliade credea că sacrul este ocultat de profan), cămin al unei rase de giganţi cu puteri supranaturale: „o singură cetate era pe globul nostru; /

maharhii, cetăţenii acestei urbe vaste, / era cât universul de mari şi formidabili. / Pe lângă ei pământul era ca o puntură / Şi – o, minune mare! – că ei, maharhi cât lumea, / cu mii şi milioane se desfăta pe dânsul / Şi bea la ambrozie şi se punea la luptă, / Precum se luptă zeii sau regii până astăzi”. în această scenă utopizantă, îşi face loc o axis mundi, rezervor al unei cunoaşteri de care se serveşte magistral un zeu al geometriei (Blake l-ar fi numit urizen): „în mijlocul cetăţii, ce-era ca o grădină, / Şi arborul ştiinţei creştea superb spre ceruri, / Nemărginit cu trunchiul. ca şi ştiinţa însăşi / se împărţea în ramuri, în crace, -n rămurele, / în secţiuni aparte, capitoli, paragrafe, / articoli, axiome, şi câte are ştiinţa / să semene cu pomul”. surprind, aici, detaliile concrete: în plăsmuirea eului creator, arborele în cauză este un obiect fizic dintr-un spaţiu fizic. totuşi, starea de calm paradiziac este tulburată de apostazie. un gigant răstoarnă arborele, pentru a democratiza ştiinţa (nu este greu de intuit, în textura mitului versificat, silueta lui Prometeu din mitul elin): „un eretic odată, potente cât maharhii, / arhibrahman din leagăn, sacrat de sine însuşi / Şi suveran pontefice, c-un braţ de naltă forţă / ia pomul şi, smulgându-l din cele mai profunde, / l-întoarce şi-l înfige cu rădăcina-n ceruri, / cu ramurile-ncoace spre noi ca nişte raze, / să-nveţe d-altădată să nu mai sugă moartea / ca pân-atunci din iaduri, ci viaţă şi lumină / din cele preaînalte; să crează fiecare / că cine din el gustă ia viaţă şi putere”. din india, arborele este transferat în china, prilej de comparaţii defavorabile ultimei: „Pe-atunci china, mai simplă, cu totul primitivă, / N-avea atâtea-nvăţături ca cele de prin indii; / chinezii-n simplitate nu se putea pricepe / cum mii de universuri, de colosali maharhi, / Putea să se desfete pe glob ca un grăunte”. umanitatea intră, astfel, în epoca tehnologiei, acolo unde nu revelaţia, ci iscusinţa devine imperativul categoric. corupţi de copacul gnozei, chinezii sunt seduşi de inovaţia proto-ştiinţifică, dar şi de plăsmuire estetică: „spre consolare însă advine pomul ştiinţei / Şi, tot gustând dintr-însul (cum gustă din ştiinţă), / locuitorii chinei inventă astăzi una, / inventă mâine alta; cu corpul şi cu mintea / se puseră-n travaliu, se deteră la arte, / la măiestrii, ştiinţe [...]”. vocabularul italienizant deja face deservicii liricii. cu toate acestea, în scenariul proiectat de eul creator, ştiinţa revelată de dumnezeu însuşi îi permite patriarhului avram să identifice adevărata poziţie a edenului terestru, loc geometric al perfecţiunii naturale din orient. acum, crede eul creator, se realizează intrarea propriu-zisă în istorie: „el face istorie din fabula trecută, / el spune că edenul e parte din asia / Prin care trece tigrul, geheon şi eufratul, / Şi poate şi-nsuşi istrul, cui şi Phison se zise, / grădină ce-avea-ntr-însa siria, etiopia, / cu indii împreună, cu ţărle-evilat”. iată şi concluzia: „era ca o grădină cum nu e azi europa”. atrag atenţia asupra desfăşurării hegeliene, în trei faze (india-china-iudeea), a istoriei plăsmuite de heliade-rădulescu, după un tipar numerologic de inspiraţie ebraică.5 de altfel, şi în ambiţioasa şi neterminata sa carte, Istoria critică universală, autorul gândeşte materia în sensul unei triade, mircea anghelescu punctând divizarea istoriei lumii „în epoci «divine» şi «eroice», amândouă plasate înaintea celor «organice» europene” (2001: 252).6 în deja menţionatul poem epic de largă respiraţie, Conrad, eul producător situează edenul în inima iudeii, în galileea. tiberiada, atât de râvnită de cruciaţii marelui tancred, se găseşte pe malurile râului genezaret. contrastul în raport cu clima aspră, deşertică a pământului lui israel este marcant: „lac de azur ce-ncadră divine frumuseţi! / aice tot e verde şi plin de tinereţi! / Nu este sit mai splendid, vedere mai frumoasă, / o climă de tropice, prin boarea răcoroasă / se temperă şi face din ăst loc părăsit, / un oasis de viaţă, eden îmbălsămit, / ce-nfrăgezeşte dulce, rejună şi răsfaţă, / o tristă rămăşiţă de glorie şi viaţă”. ceea ce surprinde aici este alternativa idealvegetală la prezentul lui conrad, călător dezabuzat din secolul al xix-lea, căutător de puritate într-o lume care şi-a pierdut deja inocenţa. cu alte cuvinte, hortus conclusus al Paradisului terestru nu se mai situează într-un illud tempus, ci poate oferi refugiu imediat. simpla contemplaţie a acestor locuri binecuvântate este regeneratoare fizic şi spiritual: „Plămânii beau un aer ce lacul răcoreşte, / ce seara vivifie, ce floarea-mbălsămeşte, / Privighetoarea dulce suspină în grădini; / cicalele îngână suavii săi suspini”. într-o încordare de estetism parnasian, eul pro-

ducător reuşeşte să anticipeze magistral un tablou sinestezic, de care macedonski, leconte de lisle sau swinburne ar fi fost mândri. trebuie punctată şi acolada panteist-pneumatică a corespondenţelor sacre, obţinută prin abilă juxtapunere de detalii preţioase: „Nici un venin nu strică suflarea ce respir / oleandrul, ciparisul, suavul trandafir. / tot tremură sub vălul de viaţă, de plăcere. / tot, umbră, rază, floare, pământ, cer, în tăcere, / tot pare că admiră într-un mistic limagiu / Pe creatorul vieţii p-acest ferice plagiu”. Polaritatea subtilă dintre negaţia absolută şi incluziunea plenară subsecventă potenţează lirismul. în continuare, urmând itinerarul sinuos al lui conrad, merită amintite descrierea văii lui saron şi cea a iaffei. Prima pare o prelungire extatică a edenului evocat anterior: „sub ierburi prefumate, sub arbori înfloriţi, / Pe lunca râzătoare, prin plante, prin vâlcee / aleargă şi se joacă plăpândele gazele”. din acest peisaj cu faună ludică, tranziţia se face către grădinile proaspete ale iaffei, survolate panoramic în joncţiunea cu elementul acvatic, toate mângâiate de vântul înmiresmat: „d-aici se-ntinde această câmpie maiestoasă, / senină, totdauna, plăcută şi frumoasă. / Pe mare altă mare de purpur şi argint, / vărsa cu voluptate al zilii zeu sânţind, / Şi umbrele de seară pe brazdele lichide, / veneau, luptau trufaşe cu razele timide”. egiptul bolintinian, aşa cum transpare acesta din Conrad, este o ţară apropiată de splendoarea paradiziacă. este un teritoriu al sintezei obţinute prin armonizarea de contraste (în manieră inconştient hegeliană, ar şopti o voce cultivată), un loc geometric al joncţiunilor fericite dintre imanent şi transcendent, dintre contingent şi divin. unicitatea obiectului descrierii este potenţată de omniprezentele, la Bolintineanu, interogaţii retorice: „cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut? / ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut; / în care sub cunună-i se-nalţă palmierul / Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul / aşa ca o columnă de marmur minunat / ce sprijină un templu cu aur înstelat?”. după această comparaţie extinsă, cu referinţă clasică, urmează incarnarea plină de epitete a sintezei amintite (care, desigur, nu e străină de procedeul antitezelor romantice, de această dată exploatată la nivelul metisajului antropic): „cunoaşteţi voi egiptul ce n-are semănare / cu nici o altă ţară? loc curios în care / întunecoasa fiie a vechii ethiopii / contrastă cu evreea cu ochii azurii, / Şi palida arabă, cu fruntea visătoare, / cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?”. Şi spaţiul este contaminat de acest fericit echilibru deopotrivă fizic şi spiritual: „aice rar sentâmplă să fulgere, să plouă; / un cer senin şi splendid adapă cu-a sa rouă / Pământul ce rodeşte şi apele din Nil / îneacă în tot anul acest fecund argil”. insule lirice ca acestea formează arhipelagul expresivităţii bolintiniene. Nilul însuşi este descris, în Conrad, în doi timpi. Primul vizează componenta encomiastic-retorică, în

F

1 această lucrare a fost finanţată din contractul Posdru/89/1.5/s/61968, proiect strategic id 61968 (2009), cofinanţat din fondul social european, prin Programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane 2007 – 2013. 2 Pe lângă evidentul hipotext byronian, critica românească (teodor vârgolici) a mai punctat o efigie autohtonă după care eul producător a modelat figura lui conrad: este vorba despre istoricul romantic Nicolae Bălcescu, care utiliza pseudonimul conrad albrecht. 3 scriitorul român debutează în poezie cu traduceri şi imitaţii lamartiniene. volumul apare în 1830 şi se numeşte Meditaţii poetice dintr-ale lui a. de lamartine. 4 Proiectându-l iniţial, după un evident tipar homeric, în 12 cânturi, apoi, în 19, poetul nu a reuşit să redacteze decât cinci dintre acestea. astăzi, anatolida apare ca o tentativă lirică flagrant anacronică în a doua jumătate a secolului al xix-lea, ce se înscrie pe filonul vizionar al unui William Blake, de pildă, deja arhaizant în debutul aceluiaşi secol. 5 g. călinescu subliniază, la rându-i, că heliaderădulescu are „viziunea grandioasă şi totală, obsesia unicului în trinitate” (1982: 144), citând mai multe surse cabalistice, dar şi legate de talmud sau chiar de cosmogonia greco-egipteană. 6 mircea anghelescu adaugă: „atât timpii divini, cât şi cei eroici aparţin unei perioade îndepărtate despre care documentele propriu-zise lipsesc şi istoricul este nevoit să caute adevărul în chiar relatările fabuloase, în credinţele şi legile popoarelor respective” (2001: 253). această aserţiune trebuie coroborată cu versul citat de mine anterior, privitor la intrarea în istorie a patriarhului avram.

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

cătălin ghiţă Configurarea spaţiului oriental în poezia romantică românească I. Elemente ale spaţiului natural1

Ca într-o peliculă cinematografică, o mişcare de zooming vizionar are loc în poemul eminescian În căutarea Şeherezadei. Este o fotografie lirică a unui paradis geografic, în care elementele naturale se îmbină firesc, în absenţa oricărui efort ornamental

13


n

Pe cont propriu

liviu ioan stoiciu Grupul de la Durău n-a fost o gaşcă literară

a

14

u fost 7 (şapte) – într-o grupare de scriitori „gata formaţi”, membri ai uniunii scriitorilor din românia-usr, azi vedete, pe atunci doar recunoscuţi în plan profesional naţional, personalităţi accentuate, fiecare fiind altceva: adrian alui Gheorghe, Gellu dorian, radu Florescu, doina popa, nicolae Sava, Cassian Maria Spiridon, liviu Ioan Stoiciu. a fost o minune că timp de cinci ani (1995-1999) întâlnirile de la intrarea în staţiunea durău, la o cabană modestă de lemn (de pe malul unui pârâu de munte gălăgios; nu mai ştiu, cred că era proprietate a romsilva, sau cum se chema pe atunci; adrian alui gheorghe, prin relaţiile lui din judeţul Neamţ, reuşea să facă rost de ea, când şi când), au funcţionat sentimental, lăsându-se la o parte felul de a fi al fiecăruia, diferenţele date de gol de atitudinile publice, de opţiunile politice sau literare (unele se băteau cap în cap), sau prieteniile în particular. în acest grup am înţeles cât de greu se atenuează neînţelegerile sau conflictele (inevitabile între scriitori care gândesc liber). eu, cel puţin, regretabil, nu aveam disciplina unor reguli (nu aveam experienţa unui membru de partid, de exemplu, care ştie ce important e compromisul cu colegul)… totul a pornit într-o joacă literară de prieteni scriitori, reuniţi la o zi de naştere a unuia dintre cei şapte, la această cabană – era surpriza lui adrian alui gheorghe să o petrecem aici. Nu mai ştiu a cui a fost ideea să ne reîntâlnim mai apoi trimestrial, pe cât posibil, la această cabană (noi suportam cheltuielile de transport şi masa, cabana ne era oferită gratuit) şi să scoatem o revistă a grupului, tip carte, pe cheltuiala celor ce aveau posibilităţi din grupul nostru, la editura timpul, a lui cassian maria spiridon (el apare, de altfel, pe cele şase numere ale publicaţiei, ca „redactor coordonator”). entuziasmul de la început a fost de neuitat. repet, prietenia de departe dintre membrii grupului de la durău venea de dinainte de revoluţie, legată pe compatibilităţi literare şi pe respect reciproc. în principal ne lega „optzecismul”, starea lui de spirit. mie şi prozatoarei doina Popa, soţie, ne-a plăcut din start propunerea să scriem obligatoriu pentru fiecare număr al revistei grupului, Caietele de la durău, noi am mai trecut printr-o asemenea experienţă la un cenaclu studenţesc pe care l-am condus la Bucureşti, între anii 19721974 intitulat „3,14” sau „Pi” şi la care era obligatoriu să citim, toţi membrii lui, la fiecare şedinţă săptămânală de cenaclu, numai texte originale, „să ne formăm mâna” (sau să ne regularizăm scrisul). Neobişnuit, la Caietele de la durău am scris despre cărţile membrilor din grup (ceea ce a provocat stupoare în rândul cititorilor avizaţi, dar ne admirau demersul sincer). Natural, cele şase numere ale revistei-carte a grupului de la durău (care avea permanent invitaţi; şi la cabană, şi în revistă) reflecta şi realităţile literare ale anilor în care ele au apărut. interesant, strict statistic, a existat şi un al şaptelea număr al Caietelor

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

F

cadrul căreia fluviul dobândeşte contururi divine. descoperim aici un adevărat pean al vitalităţii fecunde, o prozopopee a spaţiului lichid ce-şi ocupă locul în generosul panteon egiptean: „[…] salut, o, fluviu mare! / zeu adorat în templul de la Nilopolis. / sub formă a două sexe, fiu zeului cnufis, / tu singur, Nil, dai viaţă deşertelor profunde: / în fiecare vară verşi palidele-ţi unde, / Pe-această vale lată dând apă şi pământ, / făcând un loc de viaţă dintr-un întins mormânt”. al doilea se referă la componenta atmosferei, sugerând o poetică a inefabilului hiperbolizat. concret, un echilibru admirabil înmănunchează fauna, flora şi elementele, într-o osmoză a senzaţiilor beatifice: „Plutesc pe Nil ferice, în clima de plăceri, / în zile răcorite de bori de primăveri. / tot varsă în natură, delicii, pace, viaţă. / o nea de flori cunună a pomilor verdeaţă: / cosiţă râurindă sub vânturi, cu miros, / Şi paserea sembată de cântu-i amoros. / în silvele de finici o deasă umbră cură / Şi valea se vestmântă d-a rozelor purpură, / Şi serile s-arată cu coama de eben / muiată-n albă rouă, o, graţios eden!”. în fine, eul producător nu omite să menţioneze, la câteva pagini distanţă, detaliile care animă suplimentar psycheea Nilului: „Priviţi aceste maluri, priviţi acest larg pat / Pe care Nilul doarme în noapte legănat / de strigăte de heare, de vânturi din deşerte / ce se unesc să facă lugubre,-adânci concerte”. simfonia sirocoului este completată de un melanj de figuri bestiale şi umane, într-un potpourri de contraste: „ici crocodilul iese la soare, pe uscat. / Şi cânele aleargă pe ţărmuri, însetat, / Necutezând se-mpace sfă-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

Grupul de la Durău, cât am făcut parte din el, n-a fost niciodată considerat o gaşcă. Apoi, atunci când au apărut, Caietele de la Durău au fost un model de originalitate, au scos şi scântei, a fost o publicaţie-carte „vie” (de 100 de pagini, scris mărunt) receptată instantaneu, de atitudine, inclementă, crezută pe cuvânt. Mare păcat că nu s-a perpetuat până azi…

de la durău pregătit să apară (care n-a mai apărut datorită fricţiunilor legate de banii de editare), care ar fi egalat la număr membrii grupului. era un grup de scriitori moldoveni (cu o sensibilitate specifică). Poate sunt subiectiv, dar trebuie să subliniez: cele şase numere ale Caietelor de la durău sunt remarcabile prin conţinut şi trimiteri, ele pot fi pentru istoria literaturii române un filon de minereu… aurifer (sau de uraniu; pe lângă durău au fost mine de uraniu). Pentru mine, perioada întâlnirilor de la durău (ele s-au prelungit şi după ce n-a mai apărut publicaţia grupului) a fost unică în viaţă, de felul meu fiind un singuratic, inadaptabil la o viaţă literară de grup. veneam la cabana modestă din durău (care ni se părea a fi providenţială) cu familiile, cu soţiile, chiar şi cu copiii. în plus, aveam mereu invitaţi care se simţeau bine cu noi… soţia, doina Popa, era fericită că vine aici (ea e fire sociabilă). eu, sosit de la Bucureşti la cabana de la durău, la poalele ceahlăului, abia aşteptam să urc pe munte, fie şi singur (am dintotdeauna pasiunea ascensiunilor). Pentru mine, totodată, a fost o perioadă de creaţie nesperată (de altfel, am scris proze în care sunt personaje chiar cei prezenţi la cabană, am scris şi poeme recognoscibile locurilor din jurul durăului). am şi un jurnal al acelor zile ale întâlnirilor noastre de la durău, scris de mână, în fugă la faţa locului, pe caiete de voiaj (nu ştiu pe unde le-am pus, dar ele există), dumnezeu ştie dacă-l voi publica vreodată. ar fi meritat, în timp, după ce s-au închis Caietele de la durău să fi apărut cei şapte membri ai ei într-o antologie reprezentativă, să impună un stil al vieţii literare de grup. aşa a fost să fie, eu şi doina Popa să ne vedem de drum, la un moment dat (nu mai ştiu exact de când; ştiu doar că toţi membrii grupului au devenit şefi înlăuntrul sau în afara usr şi au devenit inaccesibili, tare dificil de abordat de mine; fiecare a ţinut la punctul lui de vedere, a apărut intoleranţa) şi grupul de la durău să se perpetueze într-o altă structură, dacă am înţeles bine, creând confuzii. au intervenit zâzania colegială şi criticile nedrepte, neasumarea unor neînţelegeri. Ne-au despărţit opţiunile politice şi caracteristicile legate de ele (mai exact, mie mi se reproşa că eram în opoziţie faţă de ei). eu am reacţii instantanee la atacurile nedrepte şi nu cer nimic în schimb atunci când iau atitudine publică. deşi am fost plecat din grup (habar nu am dacă am fost exclus), i-am apărat pe membrii grupului în momente-cheie ale unor post-războaie ale lor publice. îmi place corectitudinea, onestitatea. sigur, contează ce ne-a unit şi ce rămâne: cele şase numere-carte ale Caietelor de la durău şi ecourile din opera fiecăruia dintre membrii grupului. Pentru mine, grupul de la durău a fost o trecere printr-un tunel de lumină – poate eu am fost singurul care am descoperit întunericul de la capătul lui. ca orientare literară? trebuie relativizat, membrii grupului n-au fost pe aceeaşi baricadă (ba chiar am avut senzaţia că fiecare a avut ridicată o baricadă a lui). eram optze-

cişti „ca ideologie” (am completat formula de a scrie a optzeciştilor), fiecare şi-a demonstrat că merită să ocupe un loc al lui în literatura română „pe propriile picioare, nu în grup”. chiar avem de a face cu scriitori de primă mână în acest grup. altfel, fiecare membru din grupul de la durău are ritmul lui de a scrie şi de a publica o carte, unii sunt mai înstăriţi, alţii trag mâţa de coadă, au altă perspectivă asupra lumii (unii călătoresc în străinătate regulat, alţii nu ies din ţară), unii conduc instituţii sau reviste literare remarcabile, alţii nu conduc nimic… dacă a intrat acest grup în conştiinţa publică a celor interesaţi de fenomenul literar românesc? da, nu s-a uitat, era un grup invidiat, de unii privit cu bună-credinţă, de alţii… grupul de la durău, cât am făcut parte din el, n-a fost niciodată considerat o gaşcă. apoi, atunci când au apărut, Caietele de la durău au fost un model de originalitate, au scos şi scântei, a fost o publicaţie-carte „vie” (de 100 de pagini, scris mărunt) receptată instantaneu, de atitudine, inclementă, crezută pe cuvânt. mare păcat că nu s-a perpetuat până azi… dacă a avut vreun rol în literatura română această publicaţie? are vreo revistă din ţară acest rol? ea a dat exemplul unei regrupări scriitoriceşti viabile, „pe banii ei”, în orice caz, care promova prietenia critică (doar cea care nu te menajează). au încercat şi alţii să ne calce pe urme, formând alte grupări (nu mă refer la douămiişti, care sunt numai grupuri-grupuri, şi nu numai pe internet). Noi, între noi, membrii grupului, ne certam inclusiv la durău la cabană „constructiv” pe subiecte, intram în polemici, nu ne menajam. important însă: ne respectam reciproc atunci (ne respectăm şi azi opera literară, doar că evităm să ne mai întâlnim ca „prieteni de familie”)… un loc al fostului grup de la durău în istoria recentă a literaturii române? va avea tot timpul un loc, atâta timp cât fiecare membru al grupului va conta, va fi un nume, Caietele de la durău fac parte din biobibliografia fiecăruia. toţi cei şapte membri sunt identificaţi cu acest grup şi cu aceste Caiete de la durău. Practic, eram un grup mic (format din membri apropiaţi sufleteşte, cu caracteristici aparte) în cadrul grupării mari optzeciste (care ar trebui să consemneze printre reuşitele ei şi întrunirea grupului de la durău). Poate ar fi avut altă soartă grupul de la durău dacă, între membrii lui, spiritul critic n-ar fi fost amendat şi orgoliile n-ar fi explodat. au apărut frustrări, inclusiv economice sau legate de viaţa literară. oricum aş lua-o, fondarea grupului de la durău (cu sau fără mine şi doina Popa) a adus şi plus-valoare. o morală? am auzit că nu mai există nici cabana unde ne adunam, a fost „mâncată” din interior de o ciupercă… r

şiitoarea sete, / de frica ce-i inspiră; colo un hor de fete, / femei, de soare arse, mai nude, ies pe mal / ca nereide negre cu sânul nud şi pal, / Şi, prin grădini de arbori, purtând pe cap amfoare, / dispar ca nişte umbre poetici, gânditoare”. ieşirea din scenă a antropicului se face sub auspicii pindarice. insula filae este descoperită pe traseul Nilului dinspre sud spre deltă, refugiu al naturii ce amestecă, într-o sinteză de rar bun gust, splendoarea arboricolă cu arhitectura artificială: „în mijlocul acestui cuib verde, înflorit / aceştii insoliţe, eden îmbălsămit, / Plutind cu voluptate pe fluviul cel mare / o grupă de piloane şi columnade-apare / măreţe printre arbori, sit verde, răpitor / ce pare şi mai verde şi mai desfătător / alături cu această natură dezolată. / o graţioasă file, fii binecuvântată”. o explozie vegetală se produce în continuare, la capătul altor contemplaţii de-a lungul divinului fluviu: „aicea cuconarul cu frunze prefumate / întinde lata coamă la zefirul ce bate. / oleandru rumeneşte sub vânturi ce declin, / Bananierul face un fremet dulce, lin. / aice viaţa pare o viaţă dulce, nouă! / zefiru-ntinde aripa ce umectă de rouă. / el împleteşte perla îmbălsămiţii nopţi / cu florile dorminde sub turburile şopţi. / în vale cură Nilul [...]”. astfel se încheie, elegant şi simetric, unul dintre cele mai frumoase fragmente exotic-descriptive din romantismul românesc. Punând punct primei subsecţiuni practice, dedicate spaţiului natural, îmi propun să urmăresc în continuare contrapartea artificială a acestuia, care, vom vedea, este mai consistent reprezentată. r

Bibliografie anghelescu, mircea. Echilibrul între antiteze. Heliade – o biografie. Bucureşti: ed. univers enciclopedic, 2001. —-. Scriitori şi curente. Bucureşti: ed. eminescu, 1982. Bolintineanu, dimitrie. opere. 11 vol. ediţie îngrijită, tabel cronologic, note şi comentarii de teodor vârgolici. studiu introductiv de Paul cornea. Bucureşti: ed. minerva, 1981-1989. —-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, cronologie, note, comentarii şi bibliografie de teodor vârgolici. Prefaţă de eugen simion. Bucureşti: ed. fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi artă şi ed. univers enciclopedic, 2006. călinescu, g., Istoria literaturii române de la origini până în prezent. ediţie şi prefaţă de al. Piru. Bucureşti: ed. minerva, 1982. eminescu, mihai. opere. 16 vol. ediţie îngrijită, note şi variante de Perpessicius (şi, ulterior, de alţi coordonatori). Bucureşti: fundaţia pentru literatură şi artă regele carol al ii-lea şi ed. academiei, 1939-1989. —-. poezii. 3 vol. ediţie critică de d. murăraşu. Bucureşti: ed. minerva, 1982. heliade rădulescu, i. opere. 3 vol. ediţie critică de vladimir drimba. studiu introductiv de al. Piru. Bucureşti: ed. pentru literatură şi ed. minerva, Bucureşti, 1967-1975. —-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, prefaţă, note şi bibliografie de mircea anghelescu. Bucureşti: ed. fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi artă şi ed. univers enciclopedic, 2002.


„am încredere în realul din literatură” Nicolae Breban

m

ărturisesc a fi fost îngrijorată pentru prietenul mareş atunci când am terminat de citit un must-read al prozei contemporane: Când ne vom întoarce. ce-o să mai scrie după un roman de la excelent în sus, cum ar spune N. Breban? temere spulberată. Când ne vom întoarce rămâne, deocamdată, cea mai bună proză a sa, dar pasiunea pentru naraţiune iarăşi a învins. trebuie precizat: lui mareş şi eseul tot naraţiune îi iese, vezi Manual de sinucidere, dar şi demonstraţia că, în ciuda grozavei presiuni ideologice instalate de stalinism, s-au scris cărţi mari, ca luntrea lui Caron şi Zahei orbul, ca Moromeţii I, Groapa, Bietul Ioanide...; vezi şi notele despre realismul socialist reciclat în proza americană (de Philip roth), despre postmodernismul second-hand şi „carenţa de mesaj” ori superba schiţă de portret a academicului ion Pop. în ce mă priveşte, îl urmez şi-n calabria, şi-n Bucovina anilor treizeci, şi-n zilele controversatei revoluţii. oricât s-ar ricana (iarăş’ mareş!), sunt sigură că se va întoarce cu altă surpriză, poate la editura humanitară, mai ştii, după ce a fost polimerizat în 2012 cu deplasarea spre roşu; că vom avea din nou dovada că radu mareş nu e un şaptezecist „expirat”. Nici nu-i displace eticheta, o găseşte provocatoare.

confruntat cu literatura de consum sexizată (vocabula sa), nu coboară o clipă ştacheta, nu se sinchiseşte de noile nou romane mediatizate în exces. altfel spus, ţine la demnitatea de scriitor profesionist, fapt demn de toată lauda. cuvântul decide povestea? la început a fost... incipit-ul? Nu în acest caz. Naratorul caută expunerea voit incoloră, inodoră. Nu şi transparentă, strategia textuală fiind să ascundă abil ce vrea să ascundă. o maşină intră pe poarta cu batanta căzută a unui orfelinat. s-o urmezi, să n-o urmezi? reportajele presei străine ne-au sastisit cu mizeria din astfel de aşezăminte, cu fotografiile handicapaţilor scheletici, spălaţi de excremente cu furtunul. dar dilema e falsă. după câteva fraze, vezi limpede că romanul are potenţial: vrei să ştii ce se întâmplă în colţul acela de lume. Şi se întâmplă! o bufnitură îl năuceşte pe omul de la volan, convins că a lovit în plin un copil, de nicăieri sărit pe capotă. vă asigur, însă, că nimic nu-i ce pare a fi: accidentul e o joacă, iar culoarul narativ al orfelinatului va fi părăsit. Paginile „în plus” au justificare serioasă: sunt scrise ca să amâne o confesiune insuportabilă şi pentru romi de la romulus, profesorul de franceză, gazetar în timpul liber, şi pentru cel căruia i se adresează. radu mareş e redundant cu bună ştiinţă, amână, cere să avem răbdare-răbdare-răbdare şi să înaintăm în poveste după regulile lui. aduce în scenă, din comédia umană a tranziţiei, trei personaje pe care le va abandona: alin sârbu, liderul unui partid de opoziţie alcătuit din rudele unor deţinuţi politici şi câteva fete exaltate, cel care i-a comandat reportajul ca să găsească „un rost” amicului depresiv, directoarea

orfelinatului (soţia unui erou-martir al clujului, după unii; ucis din neglijenţa lui, după alţii) şi englezoaica venită cu „ajutoare”. „e straniu, dar românia poate să cadă cu tronc cuiva, să nu se dea dus...”, notează cu ironie fină mareş. autorul repetă şi repetă, să ne intre personajul în cap, că profa de mate, doamna de fier cu picior de fier şi dantură metalică, are un zâmbet rece de aur. Pare un detaliu nesemnificativ? Nu este. rece e un cuvânt-indiciu, opac e alt cuvânt-indiciu care-l obsedează pe acest romi de la romulus. englezoaica roşcată, cu „un milion de pistrui”, în bocanci de front, e o fiinţă absentă, cu privire inexpresivă, opacizată (subl.mea, magda u.) de indiferenţă”. de ce e persecutat de aceste cuvinte, radu mareş vrea să aflăm mult mai încolo. vor avea rapel în „zâmbetul glacial” al gretei, femeia „fără compasiune, fără înţelegere”, opacă la ce se întâmplă în jur, alunecând ca un peşte de acvariu pe lângă bărbatul care o iubeşte. motorul prozei, cu piesele în perfectă stare, turează impecabil; „şoferul” merge cu viteză mică, dar îi simţi încordarea; dă în marşarier, face ocoluri peste ocoluri, doar aparent inutile. se vor justifica, aşa cum se justifică disproporţia în relatare: alin sârbu e adus (prea pe larg) în discuţie, doar ca să aflăm că romi de la romulus e „dezgustat de toate” şi să i-o prezinte pe englezoaica diana ca pe „un medicament bun”. abia la pagina 27 aflăm că romi de la romulus îşi disimulează o traumă: zace, nopţile, evitând patul, ghemuit sub chiuveta din bucătărie „cu ţiuitul singurătăţii amplificat în urechi şi în craniu”; durerea şi-o anesteziază cu raţia fixă de alcool: două sticle de „săniuţa”. Primul pahar e umplut cu lumina stinsă, fără a vărsa picătură, graţie unui exerciţiu lung, deşi personajul întârzie să ne spună că e dependent de băutură. Până la pagina 27 nici nu ştim cui îi scrie, la pagina 37 aflăm că soţia a rămas la fratele ei, în germania, luându-i tot (copilul şi fericirea casnică) şi că el bea. la pagina 57, pricepi că se adresează fiului, dar comportamentul rămâne imposibil de înţeles, motivaţia – necunoscută; îl întrebi şi vrei să-ţi răspundă de ce nu luptă pentru iubirea lui, pentru copilul lui, în loc să-şi consume anestezicul: vodka autohtonă. Şi aici mă opresc cu trimiterile la pagini, nu mai socotesc/ cântăresc farmaceutic proporţiile. mi s-a părut, însă, că diana e din altă parte/ carte, că episodul a fost lărgit prea mult, că relaţia stabilită între englezoaică şi alcoolicul bătut de gânduri şi de insomnii e forţată. m-am înşelat (am pierdut multe pariuri cu mareş, citindu-i deplasarea spre roşu). englezoaica îl ajută să se confeseze. în fapt, limba în care comunică, franceza, e „masca de protecţie”: „m-am înfăşurat strâns în limba străină, m-am travestit ca la carnaval”. Pre limba lui, maternă, n-ar fi putut să-şi descopere rana. de la chinul atroce şi mut, romi de la romulus ajunge la destăinuire în altă limbă, ceea ce îl duce la confesiunea – scrisoare către fiu. „medicamentul” diana a avut efect, aşa că englezoaica îşi încheie definitiv rolul, după ce povesteşte un episod întunecat din viaţa ei: un viol. Peste alt episod întunecat trece: „amănuntele pe care le aşteptam n-au venit”, cum trece şi „el, personajul” peste jumătatea lui de adevăr. de aici încolo, lumea vieţii lui romi de la romulus, die lebenswelt, e ocupată în întregime de grete tamaş, violonista sasă purtându-şi cutia neagră a viorii ca pe un trofeu preţios. zâmbetul mic şi rece contrastează cu buzele: „tăietura gurii era pofticioasă”. romi de la romulus e un om fără (prea multe) însuşiri şi „vise grandioase”. încearcă să se izoleze de cotidianul contaminat de frică şi de laşitate. un captiv al sistemului dictatorial crede că se poate salva/ elibera printr-o iubire mare (cum să rezişti decât alături de cineva „care-ţi suflă în pânze”?) şi devine captiv al iubirii. grete se dovedeşte a avea multe firide închise în suflet. deşi are ureche perfectă, „nemţească”, nu-şi aude iubitul. femeia refuză repetat să vorbească despre ea („avea un pas de retragere şi un sesizabil reflex ostil”) şi despre coşmarurile ei. se

înţeleg la nivel trupesc, dar atât. apropierea fizică e perfectă, femeia se deschide spre bărbat ca o floare, iar fularul galben, interminabil (ca şedinţele ideologice ale anilor optzeci) pare că le luminează nopţile. erosul e „un arpegiu ştiut pe dinafară, după ce-a fost exersat de o sută de ori”. comparaţia muzicală îi subclasează pe toţi romancierii de linie fierbinte. un prozator bun n-are nevoie de proptele porno ori scato. deplasarea spre roşu e o poveste tristă (ca toate poveştile mari), cu un el şi cu o ea. mai mult el, pentru că ea are mai puţină carne epică. tema-i veche, de când e lumea – lume şi proza – proză. el îşi interzice s-o vadă aşa cum este, cu un minus de sentiment. e orbit de dragostea pentru ciudata lui, aflată într-o stare de nemângâiere. Primele semne rele: îl exclude de la exerciţiile de vioară, nu-l îngăduie la repetiţii, el n-are voie să atingă măcar cutia, s-o mute de colo-colo. „Nu vreau copii. Nu trebuie să mă mărit. N-are rost, e o nebunie!” fericit, dar orb, el (încerc să evit imposibilul diminutiv romi) pune ne-iubirea pe seama unei trăsături etnice: „răceala nemţească nu-i o superstiţie”. Şi încă: „uneori aveam impresia că fac totul de unul singur, îmi cânt melodia la care ea asistă din loja aflată la o distanţă cosmică”. surprinzător, grete aproape că leşină când îi aduce ediţia fraţilor grimm, pregătire pentru copilul ce stă să se nască. el reciteşte Hansel şi Gretel, căutând o cheie, se străduie să descifreze spaima ei de basm şi o pune pe seama faptului că grete şi fratele geamăn fuseseră lipsiţi de părinţii biologici, morţi în deportare, la sovietici. de abandon (mama părăsindu-şi copiii în pădure, rătăcirea lor cine ştie câtă vreme) nu trece. ideea că, în crudul basm, hansel şi gretel ucid ca să supravieţuiască îi scapă. e prea fericit. în apartamentul (de turtă dulce?) cumpărat cu ajutor de la frate, unde vizoarele par teleobiectivele vecinilor curioşi (în orice blocoteţ era o oti-neni cu aer mămos, ştiind totul despre tine şi un preşedinte supraveghetor, „cu aer de şef ierarhic”), grete rămâne intangibilă sufleteşte. el e prins în sentimentul „un pic dement, trăit noaptea pe tronul closetului”. iată şi un posibil (şi bun) incipit al romanului: „fericirea, în fine. gustul ei şi data când le-am simţit, chiar ziua şi ora (deşi pare o prostie)”. rezervat spre rece e şi geamănul, dr. tamash. hans şi grete sunt identici: aceiaşi pomeţi teutonici, aceleaşi degete prea lungi, aceeaşi piele văroasă, laba piciorului 43... se zice, constată soţul gretei, că „gemenii aparţin aceluiaşi corp”. Prea fericit şi de aceea prea locvace, nu observă că e respins de cei doi fraţi care n-au „slăbiciunea, să-i zicem, umană, a reamintirilor”. fericirea prevesteşte înaintarea spre dezastru. urmează revelaţia negativă care-l zdrobeşte. exuberantul turist, cu sufletul îmbogăţit de prima călătorie în vest, descoperă relaţia nefirească a gemenilor, frate şi soră legaţi prin ritualul împreunării. „ceva se zbate alb pe alb”. e scena-cheie (un flash pe trupurile celor doi) expediată, ca să nu spun nereuşită? dar poate mărturisi un tată copilului mai mult despre imaginea adulterului „pentru totdeauna de neuitat”? „e un detaliu pe care trebuie să-l afli, are importanţa lui în toată povestea”. detaliu? detaliu descoperit cu cutremurarea fiinţei, detaliu care i-a făcut creierul şi inima praf? evident este că radu mareş nu vrea să cadă în „mizerabilism”, făcând o „descriere amănunţită” („ar folosi la ceva?”). romi fuge (fapt psihanalizabil), înregistrând, totuşi, că grete l-a văzut în uşă; coboară în living. Pe ecranul televizorului rămas deschis îl aşteaptă altă scenă grotescă: minerii înconjurându-l pe bărbatul cu ochelari, în cămaşă albă, doborându-l cu bâte în creştet. e momentul când apare o tânără ducându-şi vioara în stânga, ca grete, detaşată de realitatea imediată, ca grete. Pe tricoul alb scrie mărunt golaN. Bombă antipersoană! romi ar vrea să-i strige: „întoarce-te! fugi!”, dar n-o face. Bâtele minerilor lovesc şi sfărâmă. asta e deplasarea spre roşu: dorinţa de a distruge o fiinţă colosal de vulnerabilă. lumea se deplasează spre violenţă, odată cu personajul. furia e disperată, pe măsura erosului disperat. fostul ins paşnic simte plăcerea teribilă, de nestăpânit, de-a lovi imaginar cu bâta pedepsitoare. (continuare în pagina 20)

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

magda ursache Un fruct narativ „bio”

Povestea fraţilor Grimm se dovedeşte mai puţin crudă decât povestea contemporanului nostru, Mareş. În transcrierea sa, Hans şi Grete sunt mai cruzi, iar istoria personală (de un realism crud) e relaţionată de cea colectivă, de prezentul crud.

15


constantin cubleşan Augustin Buzura. Canonul periferiei

N

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

16

u sunt puţini scriitorii care, după acel decembrie ‘89 înfiorat, s-au apucat vârtos de gazetărie. li s-a părut o meserie mai eficientă, mai rentabilă (şi chiar este, fără îndoială, din multe puncte de vedere), grăbindu-se a se alinia unor programe propagandistice dezvoltate în paginile gazetelor celor noi – ce preluau (unele) titluri mai vechi, interbelice, de interesantă amintire – dar mai ales pe posturi de televiziune. Numai că publicistica aceasta s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de expresia scriitoricească, unii simţindu-se chiar jenaţi că au produs mai înainte câteva cărţi (volume de versuri, proză sau dramaturgie) şi nu s-au mai întors la un posibil apelativ de scriitor decât atunci când au dorit să apară în faţa publicului drept... intelectuali. iluzie deşartă însă, pentru că azi intelectualul autentic este prost văzut în societate, iar scriitorul e departe de-a avea un statut onorabil într-o lume ce s-a dezvoltat, în ultimii douăzeci de ani mai ales, pe coordonatele imposturii. sunt totuşi câţiva scriitori – din fericire, scriitori care prin opera lor înseamnă mult în cultura românească, dincolo de perspectiva receptării lor în conjunctură actuală – care au înţeles că gazetăria trebuie făcută cu profesionalism în potrivirea cuvintelor şi a ideilor şi nu în ultimul rând cu fermitate de caracter. între aceştia aş numi mai ales doi, de incontestabilă autoritate în breslă, întâmplarea (sau poate nu tocmai întâmplarea) făcând ca ei să-şi aibă obârşia în ţinuturile nordice ale ţării, acolo unde, în maramureş, oamenii au fost educaţi, prin tradiţie, să nu trişeze istoria. istoria naţională, fireşte, de ce să ne ferim a o spune. e vorba de Nicolae Breban şi augustin Buzura. acesta din urmă şi-a adunat recent, într-un volum masiv – Canonul periferiei (editura limes, cluj-Napoca, 2012) articolele şi eseurile (editorialele) publicate, număr de număr, în revista Cultura, pe care a revitalizat-o în 2005 (editată de fundaţia culturală română), articole datate între 8 decembrie 2005 şi 18 decembrie 2008 – trei ani de polemici şi atacuri vehemente la adresa practicilor imorale întreţinute de guvernanţi conduşi doar de propriile interese meschine („după 16 ani de libertate am ajuns să fim o lume fără repere morale şi intelectuale, fără urmă de respect pentru performanţă şi valoare, încât, până la urmă totul se murdăreşte şi se reduce la nivelul priceperii idioţilor. se simte degradarea în toate câte ni se întâmplă” – la umbra glihotinei, 21 septembrie 2006), cu conştiinţa că „unui scriitor nu-i rămâne decât o singură soluţie: să scrie” şi prin aceasta să încerce „să salveze de la moarte câteva din infinitele faţete ale lumii în care trăim, în speranţa că urmaşii, la rândul lor, vor dezlega măcar o parte din misterul numit viaţă” (licheliada – etapa municipală, 17 august 2006). angajamentul lui augustin Buzura în această bătălie poate să pară a fi unul donchijotesc dacă n-ar sta mărturie interesul pe care îl arată publicul revistei în care semnează. se evidenţiază astfel o anume solidaritate de opinie cu aceia care sunt şi ei nemulţumiţi de felul cum evoluează lucrurile în ţară, oameni care se regăsesc în opiniile şi în atitudinea intransingentă a prozatorului devenit astfel... formator de opinie: „acum, după 15 ani de la revoluţie arătăm ca o corabie în derivă, încât avem nevoie de o minune, «dascălii patriei», în afară de propriile lor mutre, nu mai au ce propune. diletanţii şi idioţii sunt luaţi în serios atunci când nici nu te aştepţi. la fel ca şi ieri, activiştii domină, astfel că, în loc să studiem experienţa altor ţări, inventăm mereu şi inventăm prost. cultura, sănătatea şi învăţâmântul cunosc o situaţie dramatică (...) o gălăgie asurzitoare, o aiureală fără sfârşit, prostul-gust, ura, agresiunea se revarsă ca o maree neagră pe toate frecvenţele, canalele, paginile. autoritatea instituţiilor statului este într-o alarmantă scădere” (luna speranţelor noastre, 15 decembrie 2005). comentariile critice, polemice, de o vehemenţă ce nu poate scăpa nimănui (justificate, nici vorbă), fac parte, la drept vorbind – desigur într-o altă gamă de expresie – din linia pe care a evoluat, încă de la început, scrisul lui augustin Buzura. e aceasta o eseistică de factură strict politică (politică implicit culturală), morală nu mai puţin. iar dacă e să caut corespondenţe cu atitudinile altor scriitori din alte ţări ale fostei europe răsăritene, socialiste, care şi ei abordează fenomenul post-revoluţionar cu aceleaşi priviri critice – fenomenul abuzurilor de toate felurile făcându-se resimţit cam peste tot – îmi îngădui a-l alătura pe Buzura lui soljeniţân care, şi acesta, un contestatar recunoscut

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

Dacă e să caut corespondenţe cu atitudinile altor scriitori din alte ţări ale fostei Europe răsăritene, socialiste, care şi ei abordează fenomenul postrevoluţionar cu aceleaşi priviri critice – fenomenul abuzurilor de toate felurile făcându-se resimţit cam peste tot – îmi îngădui a-l alătura pe Buzura lui soljeniţân care, şi acesta, un contestatar recunoscut al regimului defunct, nu s-a sfiit nici o clipă să atace, cu demnitate, realităţile depravate ale noilor guvernanţi... democratici.

al regimului defunct, nu s-a sfiit nici o clipă să atace, cu demnitate, realităţile depravate ale noilor guvernanţi... democratici. augustin Buzura, aidoma înaintaşilor săi, scriitorii militanţi de odinioară pentru drepturile civice şi naţionale (exemplul lui slavici este evocat adesea), pentru care şi-au pus atâţia tineri viaţa în joc pe baricadele acelui decembrie revoluţionar, îşi asumă rolul de judecător obiectiv al timpului prezent în dinamica emergenţei sale. discursul îi este adesea evocator, cu trimiteri la un trecut de tristă amintire, nu doar în domeniul cultural („cine poate uita maşinile negre ale securităţii arestând în devălmăşie numai la miez de noapte, arderea cărţilor, luptele inegale din munţi. canalul, în prima lui variantă, închisorile, uciderea cailor în numele tractoarelor care urmau să fie fabricate, apoi colectivizarea forţată” etc. – Viaţa între ură şi băşcălie, 6 aprilie 2006), dar mai ales condiţia intelectualului de azi îl dezamăgeşte şi îl revoltă. orizontul problematic abordat este însă complex şi denunţurile sale sunt marcate adesea de o întrebare ce persistă repetându-se ca un adevărat leit-motiv, în a cărei retorică se distinge dramatismul unei disperate (şi nu tocmai) revolte: „ce facem cu ţara aceasta?”, sau, altă dată, încă şi mai apăsat: „ce vrem să facem cu ţara asta?” etc. denunţul are în vedere de fiecare dată, o stare de fapt privită cu întreaga responsabilitate a perspectivei istorice naţionale: „Ne-am distrus intelectualitatea la canal şi prin închisori, iar astăzi se păcătuieşte prin ignorarea ei, îndepărtând din ţară materia cenuşie, pe cei ce ar putea să ne schimbe modul de a gândi. românia adevărată migrează, din păcate, spre alte zări” (Judecători, comisii, papagali, 20 aprilie 2006). datarea menţinută a intervenţiilor sale civice (de ce nu?!) impune valoarea unui veritabil jurnal al propriilor trăiri, al propriilor stări emoţionale, ca scriitor implicat întotdeauna în actualitatea societăţii din care şi-a selectat subiectele romanelor (de odinioară ca şi a celor de acum). mustrarea pe care i-o face, colegial, Nicolae Breban, în sensul reproşului de a nu consemna faptele semnificative ale timpului său, ca atâţia alţii, într-un jurnal personal („...m-a mustrat prieteneşte că nu-mi scriu memoriile...” – predici în pustiu, 24 august 2oo6) este doar parţial îndreptăţită. Pentru că, puse cap la cap, aceste editoriale refac, din perspectiva unui ochi sever, critic prin excelenţă, o dramatică trăire personală a istoriei actuale a ţării („Nu ţin jurnal, căci nu am nimic de ascuns” – Jurnale şi monede false, 23 august 2007), articolele lui augustin Buzura nefiind doar simple ieşiri în arenă ale autorului, în spirit gazetăresc, intervenţii perisabile de la o zi la alta în vertijul evenimenţial. scriitorul implică în discursul său, sarcastic adesea, o întreagă filosofie de viaţă ce se reazimă pe întinse lecturi ale unor cărţi din cele mai variate domenii ale gândirii umane (de la citarea scriitorilor la recuperarea meditaţiilor unor istorici, sociologi, oameni de ştiinţă din domenii practice, din lumea largă), dând astfel publicisticii sale aliura elevată a unei eseistici polemice, în epocă, de cea mai bună calitate literară: „câtă vreme nu vom şti cine suntem cu adevărat, unde am greşit şi de ce, câtă vreme nu ne vom regăsi demnitatea, este greu de crezut că vom repurta o victorie ca acelea, atât de necesare, care asigură identitatea unei naţiuni. or, cum spune marguerite yourcenar: «trebuie să încercăm să lăsăm după noi o lume un pic mai curată, un pic mai frumoasă decât a fost, chiar dacă această lume nu-i decât o curte din spate sau o bucătărie». deocamdată, dacă am aplica avertizările din meteorologie, am fi la toate capitolele pe cod roşu” (Cinstea ca sperietoare, 17 ianuarie 2008); sau: „Privind cu atenţie în jur, sunt tentat să-l parafrazez pe julien green: «la ce bun să faci gazetărie, când nimic nu poţi schimba, când totul merge aiurea, când cei care

nu s-au deprins cu hărţuiala şi sărăcia părăsesc ţara?» faci pentru că faci. scrii pentru că scrii. iar când ştii că s-a ajuns să se facă filme porno până şi în biserică, îţi fug din memorie toate cuvintele...” (Hărţuire... naţională, 24 ianuarie 2008). asemenea comentarii au valoarea unor autentice profesiuni de credinţă. orizontul problematic abordat de augustin Buzura, având în vizor dinamica împlinirilor dar mai ales a eşecurilor din politicile curente ale româniei, este unul deprimant în esenţă. conştient că este o voce incomodă (uneori se simte dator să le răspundă, cu amărăciune însă fără echivoc, celor care caută a-l discredita), că face oarecum distonanţă într-un cor al vocilor obediente („chiar nu găseşti nimic pozitiv în societatea de azi, în politica noastră? Nimic demn de o vorbă bună, de laudă?”, e întrebat azi, ca şi în trecut, de „cenzorii şi activiştii” momentului – Viaţa între circ şi sarmale, 10 ianuarie 2008), publicistul se justifică apelând la condiţia sa de scriitor, la conştiinţa scriitorului (angajat în destinele maselor) din totdeauna. confesiunile sale au în acest context rezonanţa unor dramatice mărturisiri de sine ale artistului lucid ce-şi asumă neabătut destinul: „scrisul este, în ultimă instanţă, o neîncetată tentativă de amânare a morţii, o cursă solitară în care nu vei şti niciodată dacă ai câştigat sau ai pierdut. iar în înfruntarea cu cuvintele cine se poate crede învingător? dincolo de ele începe muzica, iar când nici ea nu te mai ajută, ne rămâne, cum spune shakespeare, doar tăcerea. the rest is silence. Şi ascultând-o, învăţând să ne bucurăm de ea, trăind ceea ce cuvintele nici măcar nu pot să sugereze, ne eliberăm, fie şi pentru o clipă, de mizeria lumii, de diletanţii care ne chinuie cu ignoranţa şi agresivitatea lor, uităm de şobolanii ciumei camusiene care devastează cu consecvenţă un spaţiu – al nostru, din păcate – ce cunoaşte râsul, de orice şi oricând, dar nu bucuria, liniştea şi demnitatea” (17 august 2006). s-ar putea înţelege dintr-o asemenea declaraţie, dincolo de imensa lehamite, o posibilă resemnare, ca să nu spun renunţare la combativitatea pe care augustin Buzura a înţeles-o întotdeauna (ieri ca şi astăzi) ca o coordonată funciară a menirii sale, a vocaţiei sale la urma urmelor, de scriitor în timpul şi pentru timpul său:„de câteva decnii practic o meserie pe care mulţi o ignoră şi pe care alţii, în acest sezon al impostorilor şi veleitarilor, o folosesc drept trambulină pentru diverse ascensiuni politice şi sociale. sunt scriitor. am şi alte calificări şi diplome, dar mie asta îmi place să cred că sunt. de la o anumită vârstă şi după o asemenea experienţă literară, nu mai ai nevoie de recunoaşteri, de aplauze, de sfaturi ori de cine ştie ce locuri în clasamantele celor care, în realitate, nici n-ar exista fără ele. adică în ierarhiile criticilor de «casă mică» - cum ar spune Pessoa. ierarhii mereu schimbătoare într-o viaţă literară tribalizată ca a noastră şi într-un spaţiu în care toate sunt supervizate de politică (...) dar cel ce înţelege obligaţiile profesiei ştie că înfruntarea ultimă, decisivă, nu are loc în văzul lumii, cu precădere pe micile ecrane, ci se petrece fără zgomot, dar cu furie şi cu disperare, în faţa hârtiei albe (...) hârtia este martorul cel mai fidel al înfrângerilor şi al căutărilor disperate” (Canonul periferiei, 30 octombrie 2008). Publicistica literară a lui augustin Buzura din masivul volum Canonul periferiei, e în totul mărturia unei conştiinţe scriitoriceşti aflată mereu în rezonanţă vie cu imperativele epocii în care îi este dat să trăiască şi care nu-i este, nu îi poate fi, indiferentă, în nici o circumstanţă: „sunt conştient că toate suferinţele n-ar fi avut niciun rost dacă nu le-aş fi convertit în literatură. am continuat să scriu, împăcat cu gândul că porcii nu citesc, ci mănâncă şi îşi fac siesta în noroi...” (Canonul periferiei). r


marian victor Buciu Poezia lui Dimov

f

lorin manolescu (un vrăjitor blând, în litere în tranziţie, cartea românească, 1998), recunoaşte că dimov a creat şi o „importantă operă de teoretician al poeziei”. fapt remarcabil. dezamăgitor e că opera în ansamblu, de teoretician şi practician, nu e legitim, artistic vorbind, aşezată. dimov e numit, cum face şi N. manolescu, un creator de sinteză, împăcând teza şi antiteza, într-o dialectică literară, afirmată, e drept, de dimov, în revista amfiteatru, din noiembrie 1968, dar depăşită prin particularizare şi esenţializare. Pentru critic, el rămâne însă un „poet de viziune şi de sinteză barocă”. iar „canonizarea”, în sensul de ierarhizare, devine eronată, dacă nu este adevărată personalizarea creatoare. rămâne insuficientă încredinţarea criticului că dimov este un „mare poet”, „unul dintre marii noştri creatori de universuri şi de viziuni poetice”. Şerban foarţă, oniric marginal, face un gest preponderent de distanţare faţă de poetica noului onirism, într-un interviu: Cu Şerban Foarţă ca la o „judecată de apoi”, convorbire realizată de eugen luca, în Jurnalul literar, serie nouă, an viii, nr. 4348, noiembrie 1997 (1-2), p. 1. Nu arată că-i ştie principiile, ba chiar sugerează că ele nici nu există. fără a explica în ce constă noul onirism, el sparge gruparea poetică, poetica însăşi, motivând într-un fel, să spun aşa, misterios statistic, că le-ar aparţine dimov, el şi numai el: „nici nu ştiu dacă, exceptându-l pe dimov, mai putem vorbi despre un alt oniric sută la sută”. foarţă, care e şi eseist, traducător, critic de erudiţie şi nuanţată gândire, pe lângă poetul de limbaj personalizat, de extracţie filologică, nu şi-a luat răgazul de a citi, fie şi în reviste, textele teoretice care validează principial şi complex noua poezie scrisă prin (şi nu din) vis. el crede că acele texte ale lui dimov nici nu există, iar faptul i se pare cel mai firesc cu putinţă, întrucât dimov ar fi un creator care dispreţuia teoria. adevărul e pur şi simplu dimpotrivă. N-a dispreţuit-o, chiar a iubit-o, n-a uitat-o şi, mai mult, a şi lungit-o, datorită circumstanţelor: interdicţia, cenzura, ocazia rară de a o reaminti. foarţă atinge altfel cu indexul. „el (d. ţepeneag, n. n.) a fost un fel de şef de echipă, fiind cel care a inventat onirismul de pe poziţii teoretice, pentru că dimov nu că nu ştia ce face, dar pe el nu-l interesau teoretizările de factura asta; ba, uneori, îl iritau.” va fi ştiind, de bine, de rău, intervievatul ceva din cultura vorbită cu şi despre „onirişti”. deosebirile, fenomenale şi nu esenţiale, fireşti de altfel, n-au condus la antagonism sau antiteză, ca să fim în nota dialecticii, urmată şi mimată în epoca „socialismului”. există, prin ţepeneag şi dimov, o reală şi, mă gră-

besc să adaug, originală sinteză teoretică, de care e potrivit să vorbim, respingând sinteza – pasămite apăsătoare – poetică a lui dimov, în raport cu formulele sau paradigmele poeziei din totdeauna. alţii văd poezia lui dimov ca începând de la vis şi terminând tot cu visul, ignoră legislaţia sau modelul oniric, şi dau calificative onirismului unor poeţi ai grupării: rece sau cald, luminos sau întunecat etc. „faţă de leonid dimov, virgil mazilescu este celălalt pol al onirismului în poezie. dacă visul lui dimov era colorat, baroc, al lui virgil mazilescu a fost mult mai întunecat, precum şi viaţa lui în «societatea socialistă multilateral dezvoltată», pe care a detestat-o din suflet, cu şeful ei cu tot.” (Nicolae Prelipceanu, poetul la 42 de ani, ramuri, nr. 4, 1998) calităţi şi nu identitate poetologică are, pentru mulţi critici, onirismul lui dimov, după exemplul că este euforic şi totodată neliniştitor (mihail Petroveanu, op. cit.), realist („«onirismul» se dovedeşte astfel a nu fi decât un realism liric dus până la ultimele-i consecinţe, un realism stringent şi astringent (provoacă, adesea, strângeri de inimă).”, mihai dinu gheorghiu, Identitatea visului, în reflexe condiţionate, Bucureşti, cartea românească, 1983.) sau face echilibrul între antiteze, real şi imaginar, cum crede N. manolescu: „onirismul lui l. dimov este unul bine temperat.” (art. cit.) unii exclud din literatura română chiar şi visul material, cerând implicit transcrierea de vise reale. canonul sau legile visului ca bază a unei poetici le apar drept un lux literar ostentativ şi deplasat într-o sărăcie artistică jenantă. citându-l pe Şt. a. doinaş (lampa lui diogene, p. 213), Petru Poantă (op. cit.), susţine teza radicală că „nu există un lirism cu pregnanţă oniric în literatura actuală”. tot o formă de necunoaştere este credinţa în inexistenţa onirismului, fără distincţie între formele anterioare, romantică, suprarealistă, şi cea recentă: „procedeele sugerând aparent onirismul” (mircea iorgulescu, poezia miraculosului, prefaţă la leonid dimov, Cele mai frumoase poezii, Bucureşti, albatros, 1980.) chiar şi eugen simion (Scriitori români de azi, III, Bucureşti, cartea românească, 1984), ezită să recunoască o poetică pe deplin articulată, deşi lăsase impresia că o cunoaşte bine: Carte de vise „încearcă să fixeze în chip deliberat, dacă nu o poetică, o tematică a onirismului”. cornel regman („Istorii cu domestic iz”, în de la imperfect la mai mult ca perfect, Bucureşti, eminescu, 1987) produce sintagme colaterale, precum „colportaj oniric” şi „neorealism oniric”. Nu-i de mirare, devreme ce cri-

ticul îl asimilează pe dimov suprarealismului, încredinţat că „poetul transcrie, recuperează nişte vise”. unica monografie (viorel mureşan, traian Ştef, leonid dimov, monografie, antologie comentată, receptare critică, aula, Braşov, 2000) este extrem de scurtă, didactică şi, ar spune cineva, fără s-o recunoască, în descendenţă literară neomodernistă. ion Bogdan lefter (leonid dimov, „oniricul” postmodern, prefaţă la leonid dimov, opera poetică, vol. i, ed. Paralela 45, Piteşti, 2010) înţelege, în paranteză, teoria onirică, citează fragmente lungi şi elocvente din dimov şi ţepeneag, dar părăseşte doctrina şi o trage spre „postmodernismul” său criticpublicistic-impresionist. dar lasă nelămurite punţile oniric-postmoderne. fără exemplificări, le acuză criticilor ideologia („socialistă”) şi neomodernismul, în condiţiile în care numărul despre postmodernism al Caiete-lor critice de la revista Viaţa românească intra pe piaţă în 1987, anul morţii lui l. dimov. analizele de aici, dar şi din prefaţa la al doilea volum apărut în acelaşi an (Cărţile „maturităţii depline” a lui leonid dimov), sunt entuziasmate, însă de cele mai multe ori sumare ori chiar vagi. faptul că militantului postmodernist nu-i cade tocmai bine doctrina onirismului estetic-structural e vizibil în prefeţe. în cea dintâi dintre ele citesc: „dimovismul – narativ, halucinant…” (p. 29). sugestia e de a acorda – printr-o perspectivă atât de limitată – onirismul lucid cu neo-onirismul halucinant al unora dintre scriitorii „optzecişti”, la care, e drept, nu face trimitere aici. întrebarea e cu ce rămâne criticul din doctrină? iată, tot în prima prefaţă: „Peste tot – aceeaşi reţetă…” (p. 36). iar din cea de-a doua (Cărţile „maturităţii depline” a lui leonid dimov, p. 23): „reţeta oniro-poetică”. dacă aş rămâne în aceeaşi notă, aş spune că avem aici un fel de reţetă critică. cunoaşterea poeziei noului onirism trece obligatoriu prin cunoaşterea teoriei, a poeticii, care-i este suport şi legitimare. lectura poeziei lui dimov, cu obstinaţie, a fost şi a rămas o practică oarbă (sau orbitoare), de multe ori interesantă. Poate mai interesantă cu cât a fost mai nepotrivită? depinde de ingenuitatea şi ingeniozitatea lecturii. adecvarea ei rămâne însă necesară. Şi reprezintă o dovadă de minimă înţelegere respectuoasă faţă de opera autorului. una ambiţioasă, în concepţie şi producere estetică, de anvergură polemică, nu doar românească, dacă ţinem seama că dimov constata că poezia europeană trebuie să fie scoasă „din impasul în care a ajuns astăzi” (l. dimov, răspunsuri la un chestionar, în adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, ed. cartea românească, 1979.) r

rezultatele Concursului naţional de Poezie şi Interpretare Critică a operei Eminesciene „Porni Luceafarul…” în perioada 14-16 iunie s-a desfăşurat la Botoşani cea de a xliii ediţie a zilelor eminescu. un juriu format din mircea a. diaconu, vasile sipiridon, dragoş cojocaru, emanoil marcu şi adrian alui gheorghe, preşedinte, a acordat Premiul pentru promovarea operei lui eminescu în străinătate lui de geo vasile.

tor revista „viaţa românească”, ioan moldovan, redactor şef revista „familia”, vasile spiridon, redactor revista „ateneu”, sterian vicol, redactor şef revista „Porto franco”, gellu dorian, redactor şef revista „hyperion” şi „ţara de sus”, secretar al juriului Nicolae corat, avînd ca preşedinte pe criticul literar Nicolae oprea, a decis acordarea următoarelor premii:

în urma selectării de către o comisie formată din gellu dorian, lucian alecsa, dumitru ţiganiuc şi Nicolae corlat a lucrărilor sosite la cea de a xxxi-a ediţie a concursului Naţional de Poezie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porni luceafărul…”, juriul, format din: cassian maria spiridon, redactor şef revista şi editura „convorbiri literare”, lucian vasiliu, redactor şef revista „dacia literară”, liviu apetroaie, redactor editura junimea, Nicolae tzone, redactor şef editura vinea, daniel corbu, redactor şef editura Princeps edit şi revista feead back, Nicolae Panaite, redactor şef editura alfa, adi cristi redactor şef editura „24 de ore”, marius chelaru, redactor şef revista „Poezia”, george vulturescu, redactor şef revista „Poesis”, ioan radu văcărescu, redactor şef revista „euphorion”, carmen veronica steiciuc, redactor revista „Bucovina literară”, dumitru augustin doman, redactor şef revista „argeş”, Paul aretzu, redactor şef revista „ramuri”, adrian alui gheorghe, redactor şef revista „conta”, liviu ioan stoiciu, redac-

i. secţiuNea carte de deBut: Premiul „horaţiu ioan laşcu” al filialei iaşi a uniunii scriitorilor din românia – răzvaN Buzilă, pentru cartea respiraţii din reclame, editura vinea, 2011; Premiul „grigore vieru” al uniunii scriitorilor din r. moldova – aNia vilal, pentru cartea eu, mama tare şi tu, editura Brumar, 2011. ii. secţiuNea maNuscrise carte: Premiul editurii vinea şi al revisdtei „euphorion” – ioNela mădăliNa grosu, din suceava; Premiul editurii junimea, iaşi şi al revistei „viaţa românească” – floriN BuzdugaN, din galaţi; Premiul editurii revistei „convorbiri literare” şi al revistei „convorbiri literare” – aNastasia gavrilovici din suceava; Premiul editurii Princeps edit şi al revistei „feed back” – tatiaNa scurtu muNteaNu din galaţi; Premiul editurii „24 de ore” şi al revistei „conta” – mara diaNa alexoaea – din suceava; Premiul editurii alfa, iaşi – NoNa tatiaNa ciofu, din galaţi;

iii. secţiuNea gruPaje: Premiul revistei „familia”: mariaN dragomir; Premiul revistei „dacia literară”: luciaN alexaNdru izarda din Piatra Neamţ; Premiul revistei „Poezia”: vlad galer din Botoşani; Premiul revistei „Poesis”: aNdreea goreac din suceava; Premiul revistei „euphorion”: izaBela eleNa drăghici din constanţa; Premiul revistei „Bucovina literară”: camelia aNa Boiciuc din sişeşti, maramureş; Premiul revistei „argeş”: laura daNc din hunedoara; Premiul revistei „ramuri”: Paula lavric din tulcea; Premiul revistei „Porto franco”: iriNa maria stoleru din Botoşani; Premiul revistei „ateneu”: claudiu aritoN din Botoşani; Premiul revistei „hyperion”: otIlIa IulIana onICIuC din Botoşani; Premiul revistei „ţara de sus”: deNisa adeliNa aNdrei, din Botoşani. iv. secţiuNea iNterPretare critică a oPerei emiNescieNe: Premiul revistei „convorbiri literare”: geta truică din com. Brebeni, jud. olt; Premiul revistei „dacia literară”: violeta zamfirescu din Botoşani; Premiul revistei „Poesis”: cristiNa gaBriela NemeŞ din harghita; Premiul revistei „feed back”: BiaNca aNdreea Petraru din Botoşani; Premiul revistei „hyperion”: diaNa sPâNu din slatina, jud. olt.

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Unii exclud din literatura română chiar şi visul material, cerând implicit transcrierea de vise reale. Canonul sau legile visului ca bază a unei poetici le apar drept un lux literar ostentativ şi deplasat într-o sărăcie artistică jenantă.

17


Diana cozma Iese, numărându-şi paşii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7…

s

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

18

ori, un automat ce repetă papagaliceşte un refren social ce ţine loc de individualitate. Peter Brook nu este interesat de cauzele care duc la apariţia şi manifestarea virulentă a acestor comportamente bolnave. autorii denunţă, pur şi simplu, faptul că autoritatea morală a societăţii a ascuns existenţa bolii. dar ea există şi e pe cale să devină normalitate. orice expunere şi contabilizare a multiplicităţii cauzelor duce la o înţelegere restrânsă a fenomenului. ceea ce contează sunt efectele. căci, astfel, fiecărui cititor i se oferă posibilitatea de a identifica, în singurătate, propriile cauze, de a descoperi propriile sale elemente perturbatoare, care au dus la atenuarea umanităţii, a conştiinţei de sine. astfel, the Man Who, sau o călătorie în interiorul minţii, ne devoalează cum boala care l-a înhăţat pe pacientul x internat în spitalul la Salpetriere, este cea care zace în germene în fiecare dintre noi. incursiunile în straturile abisale ale eului relevă o singură poveste, cea consumată de Pacient în tentativa de a răspunde întrebărilor: Ce este o fiinţă umană? Cum îşi trăieşte viaţa? cunoaşterea creierului, a nevoilor acestuia şi a relaţiilor inseparabile de organismul din care face parte, incumbă cunoaşterea fiinţei ca întreg, după cum remarcă Peter Brook: organismul nostru este un mecanism extrem de complicat; el are numeroase organe care funcţionează în moduri diferite şi au nevoi diferite. de aceea, ori modifici totul, ori este preferabil să nu faci nimic. altminteri, în loc să faci bine, poţi să îţi provoci singur un foarte mare rău. asistăm la iniţierea unui demers gnoseologic şi totodată praxiologic focalizat pe studiul funcţiilor misterioase ale creierului ca organ responsabil de stârnirea stării de joc ca stare naturală în structura fiziologică a individului. Peter Brook deschide calea unei posibile redescoperiri oglindindu-te în propriul creier, atingând stări paroxistice prin conştientizarea a ceea ce eşti, dar, mai ales, a ceea ce ai putea fi. Noutatea la nivelul plăsmuirii cuvântului dramatic derivă din unghiul de abordare şi întreţesere a subiectului. deliberat se evită elementele care concură la crearea unui produs literar. unui produs al unei literaturi care a abandonat dramaticul. în absenţa unui story, a personajelor, a costumelor, doctor şi Pacient apar ca prezenţe ce semnifică ipostaze ale condiţiei umane. povestitorul cu mai multe capete şi-a pierdut funcţia de a nara coerent un şirag de fapte exemplare. Prezenţa care te întâmpină este cea a omului despuiat de aparenţe, de proptele sociale, de orice reazem exterior. este el omul – carcasă de carne din care irump euri rizibile. omul al cărui mecanism lăuntric s-a defectat. Niţel. Şi caută în zadar să evadeze din labirintul grotesc al interioarelor sale. limbajul scenelor Stimuli, Frontal lobe 2, the Man from la rochelle, Visual agnosia, loss of proprioception, ticker, Jargon, Blindsight atinge simplitatea magică a cuvântului-verb, cuvântuluiacţiune. doctorul, în ipostaza de preot-exorcist, recurge la serii de întrebări, acţiuni, gesturi menite să încolţească bolnavul, să determine criza: criza recunoaşterii adevărului despre sine. Pacientul, atras dincolo de pragul suportabilului, ajunge să vadă un aspect al realităţii zăvorât într-o mormântală beznă mentală. se simte îngrozitor de viu în clipele de rememorare, de identificare cu amintirile-i vagi sau în proiecţii onirice. doctor sau Pacient – totuna. rolurile sunt interşanjabile, cum spune eugen ionescu, putem să-l punem pe Martin în locul lui Smith şi nu se va băga de seamă, sau, ca în dansul ■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană magului alb şi al magului negru, baletul pus în lev tolstoi ■ Jurnal scenă de gurdjeff, la Ediţie definitivă începutul secolului xx. oricine poate deveni orithomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puternic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată, cine. Nu este necesară în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi decât o simplă schimbare nevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omulde costum. Nimic spectaartist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că probleculos. Nici o imagine de mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) dragul imaginii. doar Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent de maximă parcimonie, cugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţiotransparenţă şi rigoare nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respecce definesc un spaţiu al tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cu însemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. întâlnirii unor conştiinţe Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive o nonumane, un spaţiu superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decât rece, neprietenos, ostil, să puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări. mai mult laborator decât Ion Ianoşi

-au scris nenumărate cărţi şi studii despre regizorul Peter Brook. faţa scriitorului Peter Brook este mai puţin cunoscută. experienţele sale consemnate în the Empty Space, the Shifting point, the open door, threads of time au dus firesc la conceperea scenariului dramatic the Man Who. semnat de Peter Brook şi marie-helene estienne, numit cercetare teatrală, the Man Who, în cazul în care nu este acceptat doar ca o mărturie despre indicibilul unui spectacol de succes, sugerează că „reteatralizarea teatrului”, fenomen petrecut cu patimă în secolul xx, a afectat în mod profund dimensiunea dramatic – conflictuală a teatrului. căci transformat în poezie, eseu sau naraţiune, teatrul îşi pierde raţiunea de a fi. the Man Who, apărut la editura methuen, london, 2002, eludează capcana dialogului filozofic sau a naraţiunii dialogate. didascaliile nu sunt descrieri ale caracterului unui personaj ori sugestii livreşti, ci plasarea în desfăşurarea unui conflict interior sau exterior a uneia sau mai multor acţiuni care nu însoţesc dialogul, ci completează în dialog escaladarea unei tensiuni necesare ce va rodi în momentul actualizării alegerii. dramaticul pare să se subsumeze comandamentului de a ajunge la o decizie, la excluderea uneia dintre cele două virtualităţi concomitente şi egale în forţa prin care se doresc transpuse în realitate şi experimentate. totodată limbajul dramatic nu se rezumă la cuvântul vorbit, ci ridică acţiunea fizică la rang de cuvânt. Prin urmare, didascaliile au forţa replicilor contribuind, în egală măsură, la configurarea limbajului acestei experienţe care rămâne să fie actul dramatic: „doctorul atinge partea dreaptă a capului pacientului cu un electrod. mâna pacientului tresare uşor. doctorul schimbă locurile electrodului plasându-l de fiecare dată pe partea dreaptă a capului. Pacientul reacţionează la stimulii diferiţi printr-o serie de mişcări. apoi doctorul pune electrodul pe partea stângă.” sau „Pacientul este cuprins de o criză de epilepsie.” sau „un pacient stă la o masă, holbându-se fix la o lumânare neaprinsă. scoate un chibrit dintr-o cutie, îl aprinde, suflă în flacără. dă din nou să-l aprindă, când doctorul, care-l observă, îi opreşte gestul apucându-l de mână.” sau „iese, numărându-şi paşii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7...”. aşadar credem că textul intitulat the Man Who articulează o experienţă traumatizantă atât în conţinut cât şi în formă. experienţă care consumată în siguranţă, prin teatru, va fi probabil indezirabilă în realitate. scenariul dramatic, rezultat al muncii de grup, nu respectă formula logicităţii scenelor, ci, în absenţa oricărui fir narativ, a ornamentelor teatrale, se produce transpunerea unor proiecţii ale stărilor profunde de existenţă. introspecţiile devoalează cu precizie chirurgicală neputinţele individului de a-şi menţine coeziunea psihică în momente de răscruce presărate de-a lungul parcursului său ontologic. omul, în grade diferite, conştient sau inconştient, suferă de ruptura dintre gând şi acţiune, dintre momente de luciditate şi uitare, dintre momente de conştiinţă şi tulburare totală. în the Man Who, Peter Brook împinge in extremis perspectiva agonică asupra existenţei omului modern. ca sursă de pornire a excursului este aleasă celebra carte a lui oliver sacks, omul care îşi confundă soţia cu o pălărie, o antologie în care sunt analizate douăzeci şi patru de cazuri reale de tulburări neurologice. fiinţa umană pare, în modernitate, o fiinţă incompletă, de multe

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

omul, în grade diferite, conştient sau inconştient, suferă de ruptura dintre gând şi acţiune, dintre momente de luciditate şi uitare, dintre momente de conştiinţă şi tulburare totală. În The Man Who, Peter Brook împinge in extremis perspectiva agonică asupra existenţei omului modern.

spaţiu scenic. o excepţională acurateţe dată de absenţa camuflării într-o geometrie conştient aluzivă ce provoacă iluzia. Nimic care să stârnească plăcere. doar un pustiu al minţii în care mai răzbat, din când în când, ecouri îndepărtate ale suferinţei, ţipete de durere, plânset, semne ale bolii. cititorul este pus faţă în faţă cu propriul model comportamental. treptat, prin faţa ochilor, se derulează imagini ale unui film vechi, în alb-negru, imagini care reflectă o luptă străveche a luminii cu întunericul, o poveste a încercărilor eşuate de a ieşi din labirintul uşilor închise. dar dacă eurile personajelor ce bântuie halucinant prin spaţiul claustrant rămân captive într-un joc sfâşietor al abilităţilor pierdute, cititorului i se acordă şansa de a pipăi starea de trezie, starea de conştiinţă, capacitatea de a întrevede între plâns şi râs sclipirea unui adevăr: rătăcirea conştiinţei prin sertarul cu nimicuri zilnice nu înseamnă nimic altceva decât renunţarea la propria existenţă. actul dramatic tinde mereu să penetreze zone ale necunoscutului. de aici, atracţia puternică pentru ţinuturile interioare ale minţii umane ce sugerează, afirmă Peter Brook, ceea ce într-o altă mitologie – poemul persan Conferinţa păsărilor – este numit Valea uimirii. o astfel de incursiune se izbeşte din start, pe de o parte, de inexistenţa unui text dramatic pe măsură, pe de altă parte, de dorinţa oamenilor de teatru de a crea cuvântul dramatic în timpul elaborării celorlalte elemente: acţiuni, lumină, geometrii spaţiale, costume, muzică, gestus corporal, sonorităţi. întreaga paletă este experimentată dinspre haos spre limbaj articulat. astfel, regizor şi actori concură direct la născocirea textului implicându-se în munca autorului dramatic. Şi o fac atât din necesităţi concrete, pragmatice, cerute de realitatea scenei cât şi din dorinţa de a aduce în faţa spectatorilor subiecte care fac obiectul preocupărilor lor, într-un limbaj teatral adecvat contemporaneităţii. un teatru al trecutului nu prezintă interes decât dacă este, în acelaşi timp, un teatru al prezentului. din când în când, transpare aura teatrului în jocul interdisciplinarităţii care reclamă cunoaşterea ce îşi întinde tentaculele avide de curiozitate înspre domenii multiple. din când în când, teatrul pare să spună un nu hotărât specializării şi astfel un nu hotărât discursivităţii mentale, înaintării pe un singur culoar mental. oare această specializare nu duce la diminuarea şi chiar aneantizarea acelei scântei magice, numite creativitate? Peter Brook intuieşte că teatrul are datoria de a transpune în semn viu sau imortalizat în formă scrisă viul metamorfozelor proprii individului actual. dar cine este acest individ? de ce simte imboldul de a citi sau de a merge la teatru? de a participa la un eveniment ieşit din cotidian? Pentru a se întâlni cu sine însuşi cel ne-descoperit, ne-prezent în propria realitate diurnă? cititorul sau spectatorul este sau nu prizonier al obişnuinţelor, ajunge sau nu să-şi articuleze visele, să-şi umple pâlnia de carne cu gânduri şi pasiuni. Şiatunci teatrul are menirea de a-l provoca, înălţa pe culmi extatice, prăvăli în neanturi la fel de extatice, vindeca, armoniza cu sine însuşi. cum? din unghiul strâmt al specializării? teatrul este un ţinut fără de margini altele decât omenescul. a-i fixa capete, a-l eticheta şi cataloga înseamnă a-l reduce drastic la o reţetă universal valabilă. el, cititorul sau spectatorul, nu mai apucă nici să devore febril paginile scenariului exclamând extaziat: „uite-mă! sunt eu!” sau „uite! era să mi se întâmple şi mie asta!” şi nici nu-şi mai întrezăreşte chipul în cioburile de oglindă lucind în lumina reflectorului. Natura efemeră a teatrului, în mod paradoxal, conţine clipa de veşnicie, pe care un goethe o vrea încremenită de-a pururi, clipa ce, uneori, marchează participantul mai mult decât o pot face toţi anii însumaţi ai vieţii sale. Peter Brook îşi propune să şocheze, să trezească în celălalt, indiferent de ipostaza sa, cititor sau spectator, dorinţa de a descătuşa fluxul gândirii, de a gusta noi senzaţii, de a se lăsa pradă unor stări şi sentimente insolite. călăuzit de un far a cărui luminiţă pâlpâie stingher, porneşte în căutarea acelui dincolo de sine care sălăşluieşte în sine. foamea de invizibil întredeschide noi galerii de explorat în minele de aur ale omenescului. într-o lume ghiftuită, ori dacă nu e ghiftuită singurul ei vis este acela de a se ghiftui, celălalt, speră Peter Brook, vine la întâlnire cu opera de artă pentru a se ospăta din hrana spirituală a unui act sacru. r


Bucura Dumbravă şi teozofia

BuCurA dumBrAvă

N

u departe de ambasada româniei din Paris, din şirurile de clădiri sobre şi elegante privirea se opreşte involuntar asupra unei faţade cu inserţii aurii, pe frontispiciul căreia se poate citi Société théosophique de France şi Salle adyar, nume venite din epoca de glorie a ezoterismului, părând însă extrem de vitale şi valide pe o clădire din Parisul secolului xxi. fondată în 1875 la New york de către helena Petrovna Blavatsky, colonelul henry steel olcott şi William Quan judge, sub deviza „nu există religie mai presus de adevăr”, societatea teozofică se extinde rapid, înregistrând mai mult de cinci sute de loji, succesul cărţilor Isis dezvăluită şi doctrina secretă, cu toată avalanşa de plagieri contribuind la neaşteptatul succes al mişcării teozofice în lume. de o seducătoare anvergură umanistă, ţelurile declarate ale societăţii teozofice erau: dezvoltarea sentimentelor de toleranţă reciprocă şi de bunăvoinţă între popoarele de diferite rase şi religii, încurajarea studiului filosofiei, religiilor şi ştiinţelor celor vechi, în special ale arienilor, cercetarea naturii superioare a omului şi a puterilor sale latente. miezul doctrinar al teozofiei se prelungeşte şi influenţează multe alte mişcări spiritualiste ale secolului al xx-lea, începând cu antropozofia lui rudolf steiner, ariozofia lui guido von list şi lanz von liebenfels, şi terminând cu fenomenul New age. Născută la ekaterinoslav în 1831, helena Petrovna von hahn este fiica unui ofiţer de origine germană şi a unei scriitoare cu o oarecare notorietate. suficient pentru a-i da un nume, mariajul timpuriu cu viceguvernatorul armeniei, Nikifor vladimirovici Blavatsky nu rezistă spiritului ei picaresc, pelerinajul prin lume în circumstanţe discutabile şi cu mijloace de trai controversate, deseori la limita escrocheriei, îi iau locul. versiunea oficială a acestei aventuri prin lume – de la constantinopole la cairo, din grecia în america de sud, din statele unite ale americii în india, cu un popas în Bucureşti în aprilie 1873, dar şi cu o secvenţă carbonar-garibaldiană – mizează pe forţa hipnotică a personalităţii ei, concentrată mai ales în privire, şi pe abilităţile oculte demonstrate încă din copilărie, care au transformat-o într-un receptacol ideal pentru învăţăturile entităţilor spirituale care ghidează umanitatea şi care, prin maeştrii înţelepciunii, îi încredinţează misiunea de a revela umanităţii moderne esenţa iniţierilor antice, înţelepciunea eternă sau teosophia, tocmai pentru a accelera parcurgerea etapelor evoluţiei spirituale a omenirii. stabilită la

londra din 1887, helena Petrovna Blavatsky devine un centru de interes pentru o suită de personalităţi, precum William Butler yeats, al cărui interes pentru ezoterism se extinde până la funcţia de preşedinte al societăţii secrete Hermetic Golden dawn, sau mahatma gandhi, care, aflat în plin proces de redescoperire a hinduismului şi a valorilor naţionale indiene, o vizitează în 1890. cealaltă figură feminină accentuată a societăţii teozofice este succesoarea helenei Petrovna Blavatsky, annie Besant, al cărei militantism organic permează masiv activitatea teozofică. antrenată în campaniile socialist-feministe pentru emanciparea şi ameliorarea condiţiei femeii în secolul al xix-lea, pentru controlul natalităţii şi pentru apărarea drepturilor muncitorilor, annie Besant continuă să se implice în cauze cu miză socio-politică majoră şi după convertirea ei la teozofie din 1889, după contactul cu doctrina secretă a helenei Blavatsky, notabil fiind mai ales rolul ei în cadrul congresului Naţional indian. din 1882, societatea teozofică îşi mutase sediul la adyar, lângă madras (actualul chennai), iar india devine un teritoriu fertil pentru câştigarea de adepţi, lucru favorizat de acţiunile reformatoare şi activiste ale teozofilor, inclusiv de implicarea unora în lupta pentru independenţa ţării. „spiritul întunecat” al teozofiei pare să fie, în cele mai multe versiuni (nu şi în cele oficiale, fireşte), charles Webster leadbeater, preot anglican sedus de teozofism după lectura lumii oculte a lui a.P. sinnet, lucrare dedicată mai cu seamă fenomenelor spiritiste promovate o vreme de helena Petrovna Blavatsky. Notorietatea sa ulterioară se leagă tocmai de continuarea acestor experimente, descoperirea noului mesia – jiddu krishnamurti – şi scandalul cu implicaţii pedofile care i-a urmat fiind o consecinţă a practicilor oculte şi pretenţilor sale de clarviziune. acestea l-au condiţionat să perceapă extraordinara aură a copilului întâlnit în 1909 pe plaja de la adyar şi să vadă în el vehicolul ideal pentru stăpânul maitreya, entitatea care, potrivit doctrinei teozofice, s-a încarnat periodic în mari învăţători ai omenirii, iisus fiind şi el o asemenea încarnare. Pentru a pregăti manifestarea acestui învăţător al lumii, în 1911 se creează la adyar ordinul Stelei orientului, dizolvat de krishnamurti în 1929, în urma unui profund şi îndelungat proces de transformare spirituală, psihologică şi fizică, la sfârşitul căruia se produce eliberarea sa de înrâurirea tutorilor săi teozofi şi disocierea sa de doctrinele şi practicile societăţii teozofice. succesul fulminant al mişcării teozofice contaminează şi spaţiul românesc interbelic, Bucura dumbravă fiind, poate, cea mai implicată personalitate autohtonă în promovarea ideilor ei. Născută la Bratislava în 1868, cu numele real de Ştefania seculici (fany szekulicz), ea se mută la Bucureşti în 1873, unde tatăl ei, iuliusz szekulicz devine unul dintre sfătuitorii regelui carol i şi, pentru o vreme, directorul societăţii de asigurări „dacia română”. Potrivit lui radu cernătescu (literatura luciferică), iuliuz szekulicz ar fi fost pe la 1910 întâiul supraveghetor şi apoi venerabilul deputat al lojii Zur Bruderlichkeit din Bucureşti, ceea ce ar asigura un background iniţiatic familial nu numai pentru propensiunile teozofice ulterioare ale Bucurei dumbravă, ci şi pentru activarea sa în cadrele unei societăţi secrete, ea conducând în perioada interbelică ritul de adopţiune al masoneriei româneşti. oricum, apropierea de familia regală înseamnă pentru Bucura dumbravă nu numai ascensiune socială – ea devenind una dintre doamnele de onoare ale reginei elisabeta –, ci şi o deschidere intelectual-spirituală extrem de nuanţată. la patrusprezece ani, ea cucereşte admiraţia reginei-poete carmen sylva citind câteva poezii scrise în germană, limba sa maternă. formată în sfera de influenţă a reginei, îşi dezvoltă gustul pentru literatură şi pentru tot ce înseamnă specific naţional românesc, iar prezenţa constantă la Peleş îi trezeşte interesul pentru drumeţiile montane. rezultatul pasiunii pentru alpinism este o carte apărută în 1920 Cartea munţilor, catalogată de

Perpessicius drept un „adevărat vademecum al drumeţiilor”, veritabil ghid pentru oricine vrea să se aventureze prin munţii Bucegi, făgăraş sau retezat, scrisă la îndemnul lui emanoil Bucuţa, care reuşeşte să coaguleze în epocă un grup substanţial de entuziaşti ai muntelui, adunaţi, la iniţiativa Bucurei dumbravă, în prima asociaţie montană „Hanul drumeţilor”. Botezarea unui vârf din munţii Bucegi (vârful ocolit, de lângă omu) cu numele Bucurei dumbravă pare un omagiu pe măsura iubirii ei pentru munte, dusă până la credinţa într-un soi de pharmakologie mistică, legenda spunând că şi înainte de moartea sa în spitalul din Port said, ea ar fi declarat că doar vederea munţilor ar mai putea să o însănătoşească. dincolo de aspectul practic şi de farmecul scrierii, Cartea munţilor înglobează şi o dimensiune ezoterică, spiritualitatea omenirii furnizându-i autoarei reperele necesare configurării unei geografii simbolice cu implicaţii mistice. „Învăţatul inginer Swedenborg – scrie Bucura dumbravă apelând la una dintre figurile cheie ale resurecţiei ezoterice de secol xix – a trăit de la 1688 – până la 1772, deci într-o vreme când înţelegerea pentru alpi abia mijea ici colo în lume. timp de-un sfert de veac îi fu dat să aibă legături strânse cu regiunile spirituale despre care ne-a făcut o descriere amănunţită, aproape o geografie, de altfel foarte rece, fără frumuseţe de stil; Swedenborg nu era un imaginativ. El ne spune că aceste regiuni sunt împărţite în trei sfere, a căror aparenţă corespunde cu aparenţele de pe pământ – pământul fiind numai un fel de răsfrângere a lumei spirituale, – iar din acele trei sfere sau raiuri, cea mai aproape de divinitate, împărăţia cerească, cum îi zice el, are aspectul munţilor! Iată pasagiul din cartea lui Swedenborg: «Cerul şi iadul»: «îngerii din împărăţia cerească a domnului locuiesc mai ales în locuri înălţate care au forma unor munţi, îngerii din împărăţia spirituală» – treapta mijlocie din ierarhia duhurilor – «locuiesc pe dealuri; iar îngerii cari stau în locul cel mai jos din cer, locuiesc în ţinuturi care au înfăţişarea unor grămezi de stânci. aceste lucruri există prin analogie, pentru că valorile interioare corespund cu ce e mai înalt, iar lucrurile exterioare cu ce e mai jos. de aceea, munţii înseamnă dragoste cerească în sfânta Scriptură, dealurile înseamnă dragostea spirituală, iar stâncile credinţă». «Munţii înseamnă dragostea cerească», adică cea mai înălţată, cea mai rodnică, dragostea cea creatoare. legea veche a fost dată omenirei pe vârful unui munte. Cuvântarea lui Christos care cuprinde toată legea nouă se numeşte: predica de pe munte. descoperirea frumuseţii alpine a fost o izbândă a duhului asupra materiei.” sunt suficiente indicii pentru o validare a oricărei hermeneutici spiritualiste a muntelui în discursul Bucurei dumbravă. istoria şi etnologia românilor colorează romantic universul romanelor sale, iancu jianu şi tudor vladimirescu fiind eroii principali din Haiducul (1907) şi pandurul (1910), primele două romane din proiectata trilogie Spărgătorii de valuri, scrise în limba germană, traduse în română de teodor Nica, respectiv elisa Brătianu şi, în cazul celui de-al doilea, Bucura dumbravă. girul regal transpare din prefaţa primei ediţii româneşti a pandurului, semnată de carmen sylva. Sarea norodului urma să întregească trilogia, însă manuscrisul s-a pierdut. cu puternice mărci idealizante, romantic-sămănătoi

articol apărut sub egida universităţii „al. i. cuza” din iaşi şi a universităţii „Babeş-Bolyai” din cluj-Napoca, finanţat de către Programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane prin proiectul „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării postdoctorale în domeniul Comunicarea ştiinţei. Construcţie instituţională (şcoală postdoctorală) şi program de burse (CommScie)” Posdru/89/1.5/s/63663.

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

constantina Raveca Buleu

rezultatul pasiunii pentru alpinism este o carte apărută în 1920 Cartea munţilor, catalogată de Perpessicius drept un „adevărat vademecum al drumeţiilor”, veritabil ghid pentru oricine vrea să se aventureze prin munţii Bucegi, Făgăraş sau retezat, scrisă la îndemnul lui Emanoil Bucuţa, care reuşeşte să coaguleze în epocă un grup substanţial de entuziaşti ai muntelui, adunaţi, la iniţiativa Bucurei Dumbravă, în prima asociaţie montană „Hanul Drumeţilor”.

19


CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

20

riste, Haiducul a fost dramatizat de const. N. mihăilescu, sub titlul Iancu Jianul, pus în scenă de ion Şahighian, în 1942, ecranizat de horia igirosanu în 1928, dar şi în 1981-1982, în regia lui dinu cocea, cu adrian Pintea în rolul principal. deja prezent în trama narativă a Haiducului, în construcţia căruia Bucura dumbravă a beneficiat şi de concursul lui ion Şt. cezianu, strănepotul lui iancu jianu, tudor vladimirescu devine protagonistul pandurului, roman atent documentat istoric şi etnologic, autoarea cercetând documentele colecţiei hurmuzachi, lucrările lui a.d. xenopol, N. iorga, memorialistica lui ion ghica, c.d. aricescu, i. heliade-rădulescu sau culegerea lui simion fi. marian. Preocupare mai târzie, teozofia impregnează şi ea scrisul Bucurei dumbravă, Ceasuri sfinte, volumul din 1921, sau traducerea cărţii lui krishnamurti la picioarele învăţătorului din 1924 dovedind acest lucru. de altfel, în anul următor, ea înfiinţează loja teozofică din românia, pe care o conduce până la 26 ianuarie 1926, când, întorcându-se de la un congres teozofic din india, contractează malarie şi moare la Port said. pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori, volum ce oglindeşte faza teozofică a vieţii Bucurei dumbravă, apare postum, în 1927. o personalitate atât de complexă nu putea scăpa exerciţiilor ficţionalizante, iar din toată activitatea Bucurei dumbravă, de departe cea mai fascinantă vizează dimensiunea ezoterică, receptată ambivalent în literatura epocii, negativ şi ironic la mateiu i. caragiale, cu un interes ce denotă recunoaşterea unei oarecare autorităţi iniţiatice la mircea eliade. dezvoltate în siajul crizei identitare, pretenţiile aristocratice, propensiunile oculte şi cameleonismul deloc gratuit fac din mateiu i. caragiale o prezenţă ubicuă în cercurile ezotericomondene ale epocii, ceea ce duce în mod inevitabil la un contact, cel puţin tangenţial şi strict informativ, cu activităţile teozofice ale Bucurei dumbravă. de obicei captivat de implicaţiile iniţiatico-aristocratice ale societăţilor secrete şi de mişcările ezoterice, masiv reflectate în Craii de Curtea-Veche, mateiu i. caragiale tratează teozofia cu o ironie orgolioasă, după cum lasă să se vadă un pasaj din romanul său. „pirgu – poveşte naratorul Crailor de Curtea-Veche – ajungea să se mire el singur cât era de patriot şi nu pot să uit cum, mergând o dată să-l iau de la o adunare de cioclovine îmbrăcate toate în port naţional, dar fără a vorbi una boabă româneşte, m-am crucit şi eu, ca de altă aia, când l-am văzut, dulce păstoraş al Carpaţilor, cu cavalul în brâu, învârtind o bătută zuralie cu teozoafa papura Jilava.” iar dacă „teozoafa papura Jilavă” este Bucura dumbravă (pseudonimul accentuat autohtonizat al doamnei de onoare a reginei elisabeta, fany seculici), „adunarea de cioclovine îmbrăcate toate în port naţional” este societatea chindia, fondată de aceeaşi fany seculici în 1905 şi din care făceau parte şi alte doamne străine din anturajul reginei, al cărei scop era cultivarea gustului pentru jocurile naţionale şi portul popular, un film documentar din 1913, Jocuri naţionale executate de membrii Societăţii Chindia, susţinând acest deziderat. Paravan exoteric pentru teozofie, societatea caritabilă chindia disimula – în opinia lui radu cernătescu – şi un atelier de lucru al masoneriei mixte – numită în 1905 masoneria universală, condusă de annie Besant (maestră suverană), cu care Bucura dumbravă (gradul 9, divă a crucii cu trandafir) a corespondat. horia Nestorescu-Bălceşti confirmă şi el faptul că în loja masoneriei mixte din românia interbelică figura şi Bucura dumbravă. de

magda ursache Un fruct narativ „bio” (urmare din pagina 15) Povestea fraţilor grimm se dovedeşte mai puţin crudă decât povestea contemporanului nostru, mareş. în transcrierea sa, hans şi grete sunt mai cruzi, iar istoria personală (de un realism crud) e relaţionată de cea colectivă, de prezentul crud. ca şi fericirea personajului narator, libertatea şi democraţia nu-s nici pe departe ce s-a sperat să fie: „revoluţia s-a făcut pentru altceva, au murit mai mult de o mie de oameni, închipuindu-şi că o fac pentru altceva mai bun decât comunismul”, spune colegul livius Bucerzan. „vechiul sistem supravieţuitor e mai feroce, inegalitatea comunistă e (...) mai a naibii”. deşi nu fac prostia să cred că ideile personajului lui radu mareş sunt ideile lui mareş, îi dau dreptate. rătăcim prin timpuri tulburi, ca hans şi grete prin pădurea neprietenoasă. după mizeriile versiunii totalitare, relaţiile umane au fost minate de suspiciune. iar suspiciunea generalizată pare de nevindecat. livius Bucerzan primeşte în faţă, în cârciu-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

soCietAteA teozofiCă

din

pAris

altfel, părăsind india în urma scandalului provocat de dezvăluirile fostei sale asociate din egipt, emma coulomb, care o acuză de fals şi de escrocherie, helena Petrovna Blavatsky se stabileşte în 1887 la londra, unde, printre altele, întemeiază loja masonică Blavatsky lodge. în 1902, annie Besant creează o lojă a ordinului internaţional al francmasoneriei mixte în anglia, numită le droit Humain, extensie firească a interesului ei pentru drepturile femeii, iar ordinul se extinde rapid. la noi, Bogdan Petriceicuhasdeu a încurajat masoneria feminină, însă au existat foarte multe voci care au contestat compromisul. receptat ca autoritate în spaţiul românesc, rené guénon discută implicaţiile negative ale unei masonerii feminine şi, în acelaşi timp, deconstruieşte validitatea spirituală a teozofiei şi a spiritismului (considerat drept „o deviaţie de la spiritul religios” şi de la adevărata tradiţie, cu un succes bazat pe pretenţia de a demonstra nemurirea sufletului), promovat în foarte multe cercuri teozofice, fenomenele spiritiste făcând parte din arsenalul iniţial al helenei Petrovna Blavatsky şi, ulterior, din practicile lui charles Webster leadbeater. accidental sau nu, avizul lui Bogdan Petriceicu-hasdeu (căruia, potrivit unor comentarii pe marginea cărţii lui octav-george lecca, Familiile boiereşti române, mateiu i. caragiale îi admira armoriile) se suprapune peste propriile sale experimente spiritiste. evident, mateiu caragiale, gratulat drept „prinţ al arcanelor” în exegeza lui vasile lovinescu, se comportă ca un veritabil iniţiat şi tratează cu sarcasm manifestările autohtone ale acestui melanj de masonerie feminină, teozofie şi spiritism, atitudine congruentă de altfel cu o iniţiativă a tatălui său, i.l. caragiale, a cărui revistă se numea Moftul român şi se subintitula revistă spiritistă naţională. organ pentru răspândirea ştiinţelor oculte în dacia

traiană. ironia face ca, printre cei cărora i.l. caragiale le trimitea salutări din Berlin în 1905 să se afle şi fanny szeculicz. departe de ironia din Craii de Curtea-Veche, biografia şi preocupările spiritualiste ale Bucurei dumbravă intră incidental şi în materia uneia dintre nuvelele lui mircea eliade, Secretul doctorului Honigberger (1940), unde doamna zerlendi povesteşte despre interesul arătat de Bucura dumbravă pentru biblioteca misteriosului doctor zerlendi, dispărut după ce dezvoltase o adevărată obsesie pentru practicile yoghine graţie cărora ar avea acces în shambala, interes curmat de moartea ei pe drumul de întoarcere de la un congres de teozofie: „Biblioteca pe care am să v-o arăt acum n-a văzut-o, dintre cei care ar fi putut-o judeca, decât o singură persoană: Bucura dumbravă. I-am scris, cum v-am scris şi d-voastră, că am o bogată colecţie orientală, şi a venit, dar după câteva lungi amânări. Cred că a interesat-o foarte mult. Îmi spunea că a găsit aici cărţi pe care le ceruse cândva de la British Museum. dar n-a avut timp să o cerceteze pe-ndelete. Şi-a însemnat câte ceva şi a făgăduit să revină după întoarcerea sa din India. după cum ştiţi, poate, se ducea la un congres teozof în India. dar n-a mai apucat să pună piciorul pe pământ românesc. la port-Said a murit”. logica ficţiunii eliadeşti sugerează fireşte faptul că moartea nu este accidentală şi nici străină de moartea lui johann martin honigberger sau de dispariţia doctorului zerlendi, toate trei evenimentele fiind mai degrabă rodul intervenţiei unor forţe oculte, supra-umane. în realitatea nu tocmai banală, Bucura dumbravă moare pe drumul de întoarcere de la congresul teozofic de la adyar din decembrie 1925, unde se celebrase jubileul Societăţii teozofice. r

mă, admonestarea: „securistule!”, fapt confirmat de un amănunt (totdeauna important la mareş): crucea vizibilă la gât, informatorul devenind cucernic după acel decembrie. tot Bucerzan îl avertizează pe hans că-i primejdios să dezgroape morţii. Nu-i mai dezgroapă nici radu mareş: dezlegările pe care le aşteaptă cititorul nu mai vin, autorul preferând câteva feluri de ambiguitate. Nu iau niciodată ficţiunea drept ficţiune sută la sută, dar cititorul de roman la persoana întâi se întreabă unde e autorul în toată povestea asta. răspuns: în chipul lui romi, un lungan slab, cu ticul lui mareş, colosal; la fel ca mareş, expert în ştiinţa „fericirilor” casnice, echilibrat în relaţiile sociale: „Şi nici nu mă simţeam deloc în stare să mă apuc de spânzurat comunişti de felinarele de pe străzile oraşului”. la notaţia lui dan cristea-enache, de pe coperta a patra, subscriu: „fraza e mereu atentă”. a fi atent la frază e meserie, după cum nu-i aşa simplu să scrii simplu. cuvântul e ales cu precizie, de aceea e greu de înlocuit. mi se întâmplă, citindu-i pe egoprozaci, să corectez, să înlocuiesc vocabulele improprii, să sar peste „burţi” narative. Nu şi la radu mareş. romanele bune sunt greu de corectat. Şi de tradus. ochiul povestaşului rămâne constant lucid

(marca mareş), ba chiar, pentru o minte devastată de vodkă şi de durere, vede prea clar ce se întâmplă: „acea conducere inventată cumva ad-hoc, de o mână invizibilă”, ghidonajul secu, tensiunea socială „otrăvită”. celebra alăturare a umbrelei şi maşinii de cusut pe masa de operaţie e... previzibilă faţă cu haosul nostru imediat postmodernist: escadrila de avioane apărute pe radarele transilvaniei şi coniacul Napoleon, steagurile găurite şi dolarii falşi, jelly Bon şi scutierii, greviştii foamei şi carnea expirată sua, napolitana sultana şi procesele televizate. la chioşcuri, ziarele „dreptatea” şi „libertatea”, recte orientarea anticomunistă şi divertismentul tâmp. Bunul diagnostician radu mareş conchide: „comunismul ne-a lăsat pe o gheaţă subţire ca foiţa de ţigară care se poate sparge oricând şi nu ştim ce-i dedesubt, dacă nu cumva e un abis negru”. „cât despre noi, noi ştiutorii – avertiza în romanul precedent – când ne vom întoarce, nu vom găsi decât vidul”. mareş nu-i un optimist. revenind la cele literare. „se vor scrie atâtea romane la noi, că va fi ca-n italia, cu portocalele, după o furtună: toate şanţurile sunt pline de portocale”. Numai că fructul narativ cultivat de radu mareş e, lucru rar, „bio”. curativ. r


mihaela Helmis în dialog cu ion ianoşi

Primul doctor în filosofie din România Mihaela Helmis: În faţa mea se află rafturi pline cu cărţi pe care, în timp – şi sunt peste 50 de ani – le-a aşezat una după alta, după ce le-a scris, profesorul Ion Ianoşi. le-a aşezat cu rigoare şi le-a aşezat cu eleganţă, le-a aşezat cu o nevoie de a se exprima şi mai ales de a ne face să înţelegem, să parcurgem, mai repede, drumul pe care el însuşi l-a parcurs. E fascinant să citesc titluri care mi-au fost mie şi atât de multora dintre dumnevoastră alături, atunci când aveam de pus întrebări, şi să îl am în faţă pe autorul lor – care a acceptat acum şi un dialog faţă în faţă… Cu câteva zile inainte de aniversarea sa. Este o fabuloasă vârstă – împliniţi, domnule profesor, 80 de ani – vă este dedicat un întreg număr în Contemporanul şi poate cel mai interesant ar fi să aflăm ce scrieţi în momentul acesta. Ion Ianoşi: eu sunt, în sensul strict şi fără gesticulaţii inutile, cărturar în sensul preocupărilor mele permanente pentru carte. adică, citesc cărţi, scriu cărţi – încă mai scriu cărţi; nu ştiu cât o să mai dureze – şi aduc la zi unele din cărţile mele premergătoare. deci, pe de o parte, scriu şi lucruri noi, pe de altă parte, refac şi texte vechi. iată, am avut vreo 6070 de prefeţe şi postfeţe la autori şi m-am decis să scot trei volume succesive în care aceste prefeţe sau studii răzleţe să fie adunate. Primul volum a şi apărut, se cheamă autori şi opere. Cultura occidentală, al doilea va fi autori şi opere. Cultura rusă şi al treilea autori şi opere. Cultura română. sunt cele trei culturi de care m-am ocupat în decursul timpului: culturile germană, rusă şi română. Este motivul pentru care astăzi am putea să pornim pe atât de multe căi. Spuneam că sunt atât de

într-adevăr, am fost – printr-o întâmplare – primul doctor în filosofie, mi-am luat doctoratul la sfârşitul studiilor şi după aceea m-am ocupat de marile culturi. în principal, mă ocup de secolele xixxx. eu, fiind trimis la studii la sankt Petersburg, fostul leningrad, am învăţat bine limba şi acolo am întâlnit-o pe janina, care e traducătoare şi care din Bucureşti venise – eu din cluj şi ea din Bucureşti – şi ne-am căsătorit şi de atunci colaborăm. ea traduce din rusă, germană şi franceză, iar eu scriu despre cultura rusă, germană şi română. în primul rând, am încercat să mă ocup de cei doi mari clasici ai prozei ruse, tolstoi şi dostoevski. am scris trei volume, o monografie tolstoi, o monografie dostoievski şi o carte despre relaţia dintre ei doi, se cheamă poveste cu doi necunoscuţi, pentru că ei niciodată nu s-au cunoscut deşi au fost foarte aproape în dese ocazii; şi am scris o istorie a sankt Petersburgului care se cheamă romanul şi romanele unui oraş. aceste patru volume sunt principala mea contribuţie, plus multiple prefeţe, postfeţe, adnotări. trebuia să spunem că, atunci când apărea pentru prima oară, în succesiune temporală firească, ediţia dostoievski, aţi îngrijit-o – şi mă număr printre cei care aşteptau, ca atâţia alţii, volumele. am îngrijit volumele de la 3 până la 11 inclusiv, ca să fim riguroşi – eu sunt cam neamţ în exactitate – şi am adnotat, am postfaţat şi am scris multe în această serie, prima mare serie dostoievski care a apărut la noi, în 11 volume din care, apoi, s-au republicat romane separate. Şi monografia tolstoi, şi monografia dostoievski au apărut în trei ediţii, ultima recent, tot la ideea europeană. la institutul cultural român a apărut a doua ediţie, mult lărgită,

ion iAnoşi, niColAe BAlotă

mulţi cei care v-au fost studenţi. Într-adevăr, cred că între cei care au absolvit universitatea nu aveau cum să nu vă fie cu toţii studenţi şi generaţii întregi cred că au dobândit, pe lângă alte tipuri de gândire sau disciplină a cercetării, un anume gen de eleganţă a discursului şi un mod de căutare în armonie organică, pentru că stilul dumneavoastră de a preda Estetica era unul care ducea în atât de multe direcţii. pentru că vorbeaţi de cele trei culturi în care aţi adăstat, sunt acum 54 de ani de când aţi revenit în ţară şi, trebuie să spunem, dacă nu greşesc, fiind primul doctor în filosofie din românia, aţi intrat în contact direct cu marea cultură rusă. de ce s-a întâmplat în românia să fie atât de greu să o impuneţi şi, mai ales acum, de ce pare o cultură respinsă, în condiţiile în care are valoarea uriaşă pe care o are?

din Sankt petersburg: romanul şi romanele unui oraş, care e o trecere în revistă a marelui secol xix şi a unora dintre prezenţele culturale din secolul xx. după ’89 s-a produs o confuzie între refuzul factorului politic şi care s-a extins, un timp, nu lung, şi asupra culturii. din fericire, povestea asta s-a terminat. studenţii mei, doctoranzii mei, masteranzii mei se interesează de cultura rusă, cunoscând sau necunoscând limba. dostoievski e întotdeauna pe primul loc, e unul din scriitorii cei mai citiţi, agreaţi şi comentaţi, dar bineînţeles şi tolstoi, şi alţii. deci, acum a revenit cultura rusă, nu se mai confundă refuzul politicului şi acceptarea culturii – e una din marile culturi moderne – din acest punct de vedere ne preocupăm de ea. împreună cu janina am scos volumul romanul epistolar 1926 – rilke, Ţvetaieva, pasternak, un autor german, doi autori ruşi, dintre

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

ion ianoşi: „Dostoievski e întotdeauna pe primul loc”

ion iAnoşi

care unul stătea la Paris, şi corespondau, în ultimul an al vieţii lui rilke, între ei. o corespondenţă extraordinară, credem noi, la care am trudit destul de mult. această cultură rămâne una dintre preocupările mele constante – nu singura, bineînţeles. Era o vreme, chiar atunci, în perioada primei apariţii a integralei, în care cei mai mulţi – dar mă refer la cei de o anume categorie – refuzau tot ce era rusesc, pentru că limba rusă era obligatorie la şcoală. a fost un anume fel de a respinge ce era rusesc. apoi a venit ceea ce spuneaţi dumneavoastră. acum, să considerăm că e un moment de normalitate? neam întors la o receptare firească? încă nu e deplina normalitate, dar deschiderea spre limbile străine, mai ales în urma integrării europene, devine obligaţie. toată lumea învaţă engleză, bineînţeles, foarte mulţi ştiu sau învaţă franceza. din păcate, există o anume deficienţă în materie de limbă germană şi de limbă rusă; nu multă lume le cunoaşte, dar sper să revină: desigur pe baza relaţiilor economice cu germania, pe de altă parte, sigur, rusia este o ţară mare şi are o cultură, în continuare, importantă. aceste limbi, chiar dacă acum nu sunt cunoscute de mulţi dintre tinerii cu care lucrez eu la facultate, obligatoriu vor fi... mai sunt şi altele care trec în prim-plan: spaniola, care este o limbă extrem de importantă şi în america, inclusiv în america de Nord, pe coasta californiană şi alte multe limbi. eu întotdeauna le spun studenţilor mei să înveţe şi limbi puţin periferice, pentru că vor avea o şansă mai mare de reuşită dacă vor învăţa – dau exemple la întâmplare – farsi, adică persana, dacă vor învăţa araba, dacă vor învăţa ivrit, adică ebraica nouă, dacă vor învăţa limbile nordice, care au, fiecare ţară, o cultură importantă. Nu zic să înveţe neapărat chineza, pentru că este foarte greu, dar pare-se că japoneza nu e chiar atât de grea. deschiderile sunt foarte mari. domnule profesor, aţi fi putut să scrieţi în maghiară, aţi fi putut să scrieţi în germană, şi totuşi scrieţi în continuare, în limba română. dacă mă gândesc bine, puteaţi să scrieţi şi în limba rusă. aţi rămas în limba română, în cultura română. Se impune întrebarea aceasta: de ce? e foarte simplu: eu sunt braşovean, acasă vorbeam maghiara şi germana cu părinţii şi cu rudele, după aceea am fost la şcoală românească apoi, nu multă vreme, am fost şi la studii la sankt Petersburg, unde am învăţat rusa. Pe urmă a trebuit să mă decid pentru o limbă. decizia mea a intervenit firesc, pentru că, revenind în Bucureşti – nu la Braşov, nu la cluj, ci la Bucureşti – predând la institutul de teatru şi pe urmă la facultatea de filosofie, având o familie... soţia mea, care e bucureşteancă, deci, care e nativă româncă şi toate familiile din jur, după un an şi ceva, când am scris şi în ungureşte, m-am decis pentru limba română. cărţile, toate, le-am scris în limba română şi, bineînţeles, am încercat să aprofundez cât mai bine această limbă, care e limbă învăţată, nu e limba mea maternă; limba mea maternă e maghiara; a doua, cum aţi spus, e germana. dar am învăţat, sper, destul de bine ca să mă pot exprima ca un scriitor, ca un publicist, ca un cercetător nativ român.

IULIE 2012

21


Un personaj care a dorit să răstoarne lucrurile

22

aţi scris o carte în care descrieţi ceea ce ni s-a întâmplat, şi mai ales aţi descris un fenomen care nu avea cum să nu ne afecteze pe toţi. În fond, cred că oricât ar fi fost de independent fiecare, intelectual sau om simplu, totuşi a fost tras în jos de tot ceea ce a însemnat perioada comunistă. l-aţi descris pe nicolae Ceauşescu drept o persoană, un personaj, care a dorit în permanenţă să răstoarne lucrurile şi să se autodepăşească, dar cu ce consecinţe? cartea la care vă referiţi este o carte postdecembristă, se cheamă eu şi el – Însemnări subiective despre Ceauşescu – cu litere mici şi „eu” şi „el”. este publicistică, e una din cărţile mele – am trei sau patru asemenea volume – de natură eseistic-publicistic autobiografică, deci, are în vedere propriile mele experienţe şi nu doresc să impun nimănui această viziune. evident, dacă gândim retroactiv, am trecut prin foarte multe perioade cât se poate de apăsătoare, grele pentru familia mea încă din timpul războiului mondial. a urmat acea perioadă cu ani mai buni sau ani de tot răi. aici aş putea, ca unul care le-a trăit, să fac o deosebire între perioadele din interiorul acestor 45-47 de ani, care nu toţi au fost la fel. au fost ani de mică deschidere, au fost ani de mare închidere, au fost ani în care factorul politic era represiv, au fost ani în care şi factorul economic a ajuns represiv, mai ales la sfârşitul anilor ’80 – ţin minte toţi cei care sunt ceva mai în vârstă. a fost o situaţie grea. eu cred că s-a făcut cultură, totuşi. iar ideea că ar fi fost o „siberie a spiritului”, cum se zice, e incorectă din două puncte de vedere: nici siberia n-a fost o „siberie a spiritului”; de acolo au venit mulţi scriitori importanţi ruşi. Şi cu atât mai puţin la noi, unde a fost un număr mare de autori care, până la urmă, în condiţii de cenzură, în condiţii de mari dificultăţi, totuşi au publicat – sigur, nu în anii ’50, ci începând din anii ’60 şi pe urmă în anii ’70-’80. aşa încât va trebui recitit, regândit, reanalizat tot ce s-a făcut în această perioadă. Negarea globală nu e corectă în cultură, cred. există un număr mare de scriitori, de pildă autorii şaizecişti, cum le zice, din care fac parte (prima carte am publicat-o în ’63), care sunt şi acum dintre cei mai activi scriitori români. va trebui, calm, liniştit, fără exces de agitaţie – cum se întâmplă, din păcate, de ani buni – rediscutat, reanalizat, cumpănit şi aşezate valorile şi lăsaţi şi „împricinaţii” să facă o analiză. eu am încercat de câteva ori să fac această analiză, această confruntare cu propriile mele cărţi, dintre care unele îmi sunt străine şi nu le accept – trei, mai ales, sunt marcate de epocă. în schimb altele, după părerea mea, pot fi, cu minime modificări, stilistice mai ales, republicate

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

niColAe BreBAn

Cu

Andrei potlog, JAninA şi ion iAnoşi. delphi

– cum au şi fost câteva. Prin urmare, nu e adevărat că totul a fost negru şi nu e adevărat că acum totul e alb, pentru că există foarte multă presiune, economică mai ales, nu politică: nu găseşti editori, nu găseşti edituri, iar difuzarea e foarte slabă. eu mă ocup de două domenii în continuare, literatura şi filosofia în interacţiune, care nu sunt

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

principale domenii de interes azi; bineînţeles, nici cărţile nu sunt luate la cunoştinţă ca foarte importante. dar, totuşi, de ce altceva să ne ocupăm decât de ceea ce ştim cât de cât şi ne place? Se vorbeşte adesea despre reţinerile şi închiderea din anii ’60, despre marea deschidere din anii ’70, despre problemele din anii ’80 – cu „tezele de la Mangalia”– şi dumneavoastră, sigur, puteţi să găsiţi aici multe nuanţe; eraţi în miezul lucrurilor şi în dorinţa aceea imperioasă de a vă exprima, vă scriaţi cărţile.Cum? Cu ce prioritati? despre etape şi nuanţe, întâi. în primul rând, nu a fost acelaşi lucru în ungaria, în Polonia şi în românia; nici măcar la ruşi nu a fost exact acelaşi lucru ca la noi. Noi am avut un parcurs deosebit de dificil în această perioadă, au fost anii foarte răi ’48-’55, pe urmă părea o mică deschidere, care s-a închis în ’58, pe urmă iarăşi o mică deschidere, care s-a închis în ’71, atunci când au fost celebrele teze din iulie; pe urmă totuşi s-a renunţat, şi anii ’70 pentru cultură nu au fost ani răi până la urmă. iar în anii ’80 a urmat acea duplicitate pe care au adoptat-o inclusiv cenzorii, adică era o complicitate între autori şi reviste, redacţii, cenzori – cenzorii simţeau că lucrurile se apropie de sfârşit – şi în anii ’80 a fost o asemenea situaţie ambiguă, foarte grea economic, cu momente politice foarte dificile, dar şi cu perioade în care, AurA Christi şi ion iAnoşi. foto CristinA BreBAn cum s-a zis atunci, „s-a dat drumul” la câte o carte, la câte un autor. Erau supape deliberate? tid”, iar tot ce urma nu mai avea nici o legătură cu între altele am scris şi o istorie a uniunii această primă pagină. aşadar, lucrurile trebuie cumscriitorilor din românia, începând de la societatea pănite atent şi, dacă s-ar putea, nu cu pre-, ci cu scriitorilor şi până aproape de zilele noastre, un stu- post-judecăţi, să judecăm după ce am citit, după ce diu amplu şi foarte documentat. a fost într-adevăr şi am analizat lucrurile. o fază deliberată. un redactor de carte – poet imporrămâmând în epocă: în ce fel îl caracterizaţi pe tant, nu mai trăieşte – mi-a povestit că el introducea nicolae Ceauşescu? în cărţi fragmente pe care ulterior să poată să le eu am o atitudine foarte subiectivă şi vehescoată şi să anunţe în scris cenzura că anumite părţi mentă. am scris acest eseu amplu în ’91-’92 şi am nu mergeau; şi le-a scos, şi le-a alăturat cărţii, şi car- păstrat în sertar volumul, pe care l-am publicat mult tea apărea finalmente în forma primă, pentru că era mai târziu, pentru că nu voiam să pară o luare de numai o mascaradă faptul că „introducea şi scotea”... poziţie extrem de partizană. eu am o părere categoerau şi asemenea jocuri. editurile, în genere – eu ric negativă despre rolul ambilor şefi de partid care au fost, şi gheorghiu-dej şi ceauşescu. într-unul din Gândurile inoportune, din volum – e un text în care, pe baza analizei, mă despart de ambii – nu sunt de partea celor care zic, ba că prima perioadă a fost mai bună, ba că a doua... a fost o perioadă de care trebuia să ne despărţim, care la noi, în românia, a fost de o duritate extremă. era şi incult cuplul prezidenţial; se amestecau în lucruri de care habar nu aveau, cu viclenie dar şi cu dorinţa de a teroriza şi de a acapara ultimele redute ale puterii. din fericire, eu vă spun: segmentul scriitoricesc, plus câteva domenii filosofice, au putut să scape în bună măsură de această presiune. scriitorii erau mult mai solidari în a se opune regimului ceauşescu decât sunt solidari astăzi. astăzi, din păcate, este o mişcare centrifugă, fiecare se ocupă de ale lui, sau se războieşte cu altcineva. iar în filosofie, sigur, e vorba de domenii relativ neutre ideologic, cum a fost şi domeniul meu, estetica, dar cum a fost şi istoria filosofiei, sau epistemologia sau logica, domenii care nu aveau interferenţe ideologice directe, puteau să îşi vadă de treabă. în cele care aveau o întemeiere socială obligatorie, concesiile au fost mai numeroase, bineînţeles din cauza naturii domeniului. deci trebuie discutat, a) pe domenii; b) pe segmente de timp; c) pe ţări – pentru că nu toate ţările zise socialiste, şi în nici un caz în toate epocile, au promovat aceeaşi politică. în linii mari, da, dar în detalii semnificative, nu. la noi, de fapt, politica de tip stalinist s-a păstrat şi mult după moartea lui stalin; a rămas această mentalitate de tip represiv-stalinist, dar de care, parţial, cultura a putut să scape. Parţial. Şi trebuie văzut când da, când nu.

am lucrat mult cu editura cartea românească – aveau redactori foarte buni şi o conducere care ieşea în întâmpinarea autorilor şi încerca să găsească calea de a trece între scilla şi caribda, între aceste mari dificultăţi politico-ideologice, şi să facă minime concesii. în unele volume s-au introdus câte o frază, câte o pagină care să acopere falsele „nevoi de par-

Un joc între complexul de inferioritate şi gesticulaţii de superioritate compensatoare pentru că vă aflaţi în contact în permanenţă, cu studenţi şi cu doctoranzi, v-aş întreba cum privesc ei, sau cum priviţi dumneavoastră în relaţie cu ei cultura română în general. am întâlnit destul de mulţi tineri care o caracterizează drept o cultură nici


lucrez în continuare. cred că această ispită, explicabilă, de Cu iAnoşi lângă iuBitele de noi CAriAtide a pleca nu o să mai dureze atât de mult, şi unii se vor întoarce, dintre cei care pleacă, iar alţii vor fi foarte mulţumiţi că pot pleca oricând şi se pot întoarce corespunzător. ar trebui, în timp, să se diminueze această obsesie, care a fost în trecut, că, domnule, nu puteam să plec, dar acum poţi pleca şi poţi să te întorci. din acest punct de vedere, lucrurile se vor aşeza. e adevărat – şi asta e tema cursului meu pe care îl ţin la filosofie, la secţia de studii europene şi care se cheamă culturi naţionale şi mentalităţi politice, în care discut modificările care apar în urma integrării europene, modificările de mentalităţi şi modul în care ar trebui să ne acomodăm unor provocări, conştiinţa orgolios-majoritară trebuie autocenzurată, în sensul că dacă ajungi în spania, în italia, sau în germania, acolo sunt majoritar catolici, sau majoritar protestanţi, vorbitori de alte limbi şi sigur că trebuie să te acomodezi. luarea în considerare a acestui impact lingvistic, de mentalitate, de deschidere politică, de deschidere culturală e necesară şi eu sper că studenţii, sau doctoranzii, după ce vor avea stagii în străinătate, după ce vor cunoaşte foarte bine situaţiile de acolo, mulţi dintre ei se vor întoarce – şi dacă nu acum, peste nişte ani lul xix, de după revoluţia franceză, permanenţe. totuşi. eu am foarte mulţi studenţi masteranzi şi dacă vă uitaţi în Parlamentul european, primele doctoranzi care sunt în diverse ţări, unii dintre ei două partide: e un partid care se revendică de la cendefinitiv. să nu îşi facă nimeni iluzia că nu au difi- tru-dreapta şi un partid care se revendică de la cencultăţi, să nu-şi facă nimeni iluzia că acolo totul s-a tru-stânga. la noi situaţia este complicată. de ce? dat pe tavă şi că au parcurs o carieră universitară Pentru că parcurgând o epocă premergătoare în care lesnicioasă. Nu e aşa. Până la urmă cred că lucruri- conducătorii se declarau de stânga – deşi, după părele se vor echilibra. evident că noi acum vedem şi rea mea, în mare măsură nu au fost, dar îşi arogau lucrurile foarte bune aduse prin această deschidere, această aşezare – acum există ispita de a considera şi fenomenele secundare, negative care apar. eu orice stângă ca fiind extremistă, ca fiind totalitară. întodeauna am o predispoziţie pentru optimism. Nu e aşa. dreapta şi stânga îşi adjudecă părţi din dacă nu aş fi făcut aşa, aş fi înnebunit în trecut. Şi modernitate. de pildă, dacă luăm celebra triadă a totuşi nu am luat-o razna, am lucrat şi am scris şi revoluţiei franceze, libertate, egalitate, fraternitate, am predat. eu am un optimism care mă caracteri- e limpede că libertatea individuală a fost pe urmă zează chiar şi la această vârstă avansată. Şi cred că elaborată de gânditori, de conservator-liberali de lucrurile se vor calma şi se vor aranja, dar, sigur, în centru-dreapta. în schimb, egalitatea care nu trebutimp. ie să fie egalitarism, dar care ţine de egalitatea şanceea ce îmi displace foarte mult e agitaţia prea selor într-o societate, bineînţeles că înseamnă o senmare în plan politic, inclusiv în plan cultural, aceste sibilitate de stânga. Nu te preocupă numai propria războaie permanente şi superficiale, acest circ per- ta bogăţie, ci te preocupă foarte mult sărăcia, manent, care este propagat şi de media, consumator nedreptatea, excluziunea, marginalizarea, grupuri de energie. oameni care înainte au fost în bune rela- care nu pot beneficia de avantajele civilizaţiei. eu ţii şi de stimă reciprocă, iată că încep să se înjure din cred că o atitudine echilibrată de stânga este nu te miri ce, fără nici un motiv important, şi aruncă numai justificată, ci şi necesară. la noi e un paradox unii împotriva altora acuze care sunt nefondate. în cultură; toată lumea zice: da, domnule, avem această atmosferă a cetăţii, din interiorul vieţii nevoie de o stângă. dar când apare cineva care se publice, trebuie un pic să se mai calmeze şi în timp declară de stânga, el e mai degrabă privit chiorâş, se va întâmpla şi asta. dacă nu chiar hulit. e cazul meu, care mă declar un

Dreapta şi stânga îşi adjudecă părţi din modernitate

acum aveţi gânduri inoportune într-o carte care vă este dedicată la 80 de ani. una dintre teme este cea a stângii şi a dreptei. Este, între atâtea confuzii, şi aceasta una care cred că, făcută după ureche, dă apă la moară şi mai multor confuzii. de fapt, cum stau lucrurile? ■ ex libris ■ Editura Contemporanul eu, când am spus mara magda maftei optimism, nu m-am refe■ Cioran şi utopia tinerei generaţii rit deloc la edulcorarea situaţiei economice sau, de pildă, la acoperirea „Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a întregii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintre marilor probleme sociale Occident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorită legate de sărăcie, de mizeCortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a separie chiar, cu care ne conrat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat de fapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie a fruntăm tot timpul, şi nu naţionalismului românesc interbelic şi a „tinerei generaţii” care s-a confundat mai m-am referit nici la mult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate absenţa conflictelor sociaRomânia din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie care le, care sunt şi vor fi, desia supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupările lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume. gur, şi nici la modul uniAceştia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăcirivoc de a ne raporta la ele. le şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-o stânga şi dreapta. stânga razna.” Mara Magda Maftei şi dreapta sunt, din seco-

om de stânga în sensul unei sensibilităţi sociale. eu provin din burghezie. familia mea a fost burgheză, dar eu nu ader la excesul de individualism sau de egocentrism. Nici la ideea că e bine că eu sunt bogătaş şi restul nu mă interesează! întâmplător nici nu sunt, pentru că trăiesc din câştigurile modice ale unui profesor şi ale unui publicist, scriitor. eu am o sensibilitate de stânga: esenţa acestei sensibilităţi este atenţia mărită pentru nedreptăţi în termenii unei dorinţe de echitate şi chiar de egalitate, care nu înseamnă egalitarism şi care nu înseamnă că nu recunosc diferenţele, de pildă, de înzestrare dintre oameni. Problema cu elitele e că ele nu ajung elite; problema e că ele se declară de la început ca fiind elite. Nu îmi place treaba asta. omul nu face parte din elită de la început; dacă el reuşeşte pe parcursul muncii sale să îşi demonstreze prezenţa în cadrul unei elite, jos pălăria! Niciodată nu am avut sentimentul acestei raportări aristocratice, individualiste, egocentrice faţă de cei care întâmplător nu au făcut facultatea sau care nu au putut să ajungă oameni de cultură. cred într-o raportare, în orice caz, democratică, liberală în sensul secolului xix, nu în sens de partid. eu am scris cărţi despre oameni de dreapta. cartea mea despre Noica e despre un om evident de dreapta, cu care mă aflam în corespondenţă. el ştia că eu sunt de stânga, eu ştiam că el e de dreapta, dar asta nu m-a împiedicat să scriu o

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

măcar minoră, prea mică, şi sunt pe cale să îi nege orice fel de valoare sau valori. Şi, atunci, pentru că v-aţi ocupat inclusiv de arta neartei, şi atât de mulţi cărturari cu valoare duală, v-aş ruga să marcaţi ceea ce consideraţi important în cultura română. eu am trei sau patru cărţi despre cultura română, plus o multitudine de studii. am o istorie a filosofiei române în relaţia ei cu literatura – aici găsim „personalităţile duale”. am un al treilea volum din trilogia Sublimul, pe care încă nu am rescris-o, deşi aş vrea să o revăd. al treilea volum e Sublimul în spiritualitatea românească. Şi am o monografie despre constantin Noica plus studii. e limpede că nu pot avea o opinie similară celor care desconsideră sau consideră minoră această cultură. sunt ţări mari, sunt ţări mici, sunt naţiuni care au populaţii uriaşe, sau dimpotrivă. Nu cred că trebuie nici să supralicităm şi nici să subapreciem. vreau să vă atrag atenţia că, uneori, complexele de superioritate vin compensatoriu din complexele de inferioritate. deci, se laudă enorm pentru că, de fapt, conştiinţa e încărcată. Nu trebuie să fie conştiinţa încărcată, pentru că această cultură, cu antecedente serioase din secolele, să zicem, xv, xvi, xvii şi pe urmă cu împlinirile din secolul xx, e o cultură importantă, cu domenii care au fost de prim plan – aş aminti limba, literatura, pe de o parte, istoria, istoriografia, pe de altă parte; şi e limpede că istoria reală a obligat la o istoriografie care să prelucreze această istorie, mai ales modernă. ulterior au venit şi alte arte, plastice, muzicale şi aşa mai departe, şi alte ştiinţe. sigur că deschiderea aceasta foarte bruscă, care s-a produs în ultimii ani, i-a zăpăcit pe unii tineri, care au sentimentul că nu mai există decât limba engleză, că nu mai există decât cultura americană. Bineînţeles că sunt foarte importante, dar nu sunt exclusive. acest complex de inferioritate e fără sens şi nu trebuie mereu găsite, ca să zic aşa, ieşirile. de pildă, discuţia interminabilă că nu avem un Premiu Nobel în literatură. Nu are nici o importanţă. ion luca caragiale, care a trăit până în perioada când se dădeau deja Nobel-uri, nu are nevoie de aşa ceva; nici Blaga nu are nevoie, nici arghezi – şi Premiul Nobel este un premiu care sigur că propulsează un autor şi literatura sa în prim plan – dar eu v-aş putea da exemple de premii Nobel date unor scriitori din raftul doi, nu nesemnficativi. Premiul Nobel trebuia să îl ia lev tolstoi şi, din motive diverse, nu l-a luat, revenindu-i lui sully Prudhomme, francezul sully Prudhomme, despre care astăzi nu mai ştie nimeni. a discuta la nesfârşit de ce nu avem şi când vom lua sau cine va lua Nobel-ul în literatură este fără rost. trebuie să ne vedem de treabă; ne-am născut într-un loc, s-a întâmplat să lucrăm într-un domeniu, s-a întâmplat să fim parte a unei culturi naţionale, să ne ocupăm de ea. Nu are nici un rost să am regrete acum că nu m-am născut la New york, sau nu m-am împlinit nu ştiu unde. este un joc – care se vede nu numai în cultură, de altfel; se vede în politică, se vede în sport – un joc între complexul de inferioritate şi gesticulaţii de superioritate compensatoare. Nu trebuie nici, nici. Este un răspuns pe care sper să îl audă cât mai mulţi dintre cei care m-au făcut să pun această întrebare, pentru că, la rândul meu, am simţit nevoia să dau nume şi să atrag atenţia că nu trebuie neapărat să pleci din ţară pentru a face lucruri importante... aici aş interveni şi aş spune că mie mi s-a oferit, la prima mea ieşire în vest, un post universitar în germania. eu ştiam foarte bine germana; aş fi putut deveni un foarte bun publicist şi un foarte bun mânuitor de limbă germană literară. am refuzat; am spus: dacă am ales să fac parte dintr-o cultură, nu mai am nici timpul şi nici disponibilitatea de a mă însrie într-o altă cultură care îmi place, pe care o frecventez, dar din care nu fac parte. Nici ulterior nu mi-a trecut prin minte, nici măcar o dată, să plec. Niciodată în perioade foarte grele, când am avut câteva prilejuri, de pildă, să merg la congrese, totdeauna m-am întors cu ideea că aici va trebui să

23


carte despre el. dinu Pillat, care mi-a descoperit cartea despre dostoievski şi a şi scris despre carte, a făcut şi închisoare, s-a apropiat de mine după închisoare; nu m-a suspectat în nici un fel de nimic, în condiţiile în care am scris o carte despre dostoievski, care i-a plăcut. el era un om limpede de dreapta. cu steinhardt am fost în relaţii bune... Şi pot să mai dau multe asemenea exemple de reciprocă toleranţă. ideea e să fim reciproc toleranţi, dar nu să ne ascundem ideile, opţiunile, sensibilităţile, care ar putea fi diverse şi poate chiar adverse, dar nu în sensul unei adversităţi personale. eu sunt, de pildă, de mai multă vreme pus la colţ pentru că eu cred că marx a fost un gânditor important al secolului xix şi, cunoscându-l foarte bine, am scos şi o carte care se cheamă Karl Marx în 1234 de fragmente. eu cred că el nu trebuie confundat cu stalin, sau cu Pol Pot, sau cu ceauşescu, sau cu cine vreţi dumneavoastră. el a trăit în secolul xix. Putem să avem obiecţii faţă de ideile lui. Putem. e şi firesc să aibă oamenii obiecţii, dar după ce l-au citit, nu înainte şi nu în loc să îl citească! el e un gânditor de secol xix care în occident se bucură de reeditări continue şi de importante exegeze. o receptare în evoluţie. da! Şi nu numai că trebuie cunoscut. Noi am avut în trecut o atitudine de refuz faţă de Nietzsche numai pentru nişte idei la care nu aderam, iar acum multă lume are o atitudine de refuz faţă de marx, faţă de care eu nu cer să fie concesivi: cerinţa mea de bază e să îl citească. Şi să facem diferenţa între teorie şi practică, probabil. evident. el nu a trăit în epoca în care aceste idei ale lui au fost în aşa fel aplicate încât au fost practic falsificate, pentru că el nu s-a gândit nici o clipă că această punere în practică se va întâmpla în ţări subdezvoltate. el s-a gândit numai la ţări foarte dezvoltate, nu intrăm în detalii. vreau să spun că el e un om care merită citit, merită combătut pe baza

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

24

cunoaşterii textelor, şi nu pur şi simplu scos pe făraş, ca să zic aşa, ca unul care să nu conteze. contează! M-aş mai opri la un moment care vă leagă de o perioadă destul de controversată. Istoria literară confirmă că sunteţi „vinovat” şi de apariţia celui de-al doilea volum al lui nicolae Breban, drumul la zid, dar şi de apariţia jurnalului de la Păltiniş – tocmai l-aţi amintit pe noica. Cum caracterizaţi acea perioadă? Ce s-ar fi putut întâmpla dacă, ştiu eu, era alta raportarea? în anii ’70-’80 am scris un număr foarte mare de referate de susţinere a unor cărţi, era un fel de înţelegere tacită între, mai ales, editura cartea românească şi redactorul ei, subsemnatul, ca să încerc să alcătuiesc referate care să ajute redacţia să treacă volumul respectiv prin cenzură. Noica şi-a dat seama, bineînţeles, şi aşa a început corespondenţa dintre noi. Pe urmă la grupul de la Păltiniş, adică andrei Pleşu şi gabriel liiceanu, la o seamă de filosofi, anton dumitriu, la scriitori, Nicolae Breban, care, din fericire, şi-a păstrat acel referat pe care l-am scris despre romanul amintit de dumneavoastră. Noi ne-am împrietenit foarte mult în ultimii ani, dar nu numai din cauză că am avut această pre-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

iAnoşii

Cu

niColAe BreBAn, mAtei

şi

uCA CălinesCu

zentare favorabilă a cărţilor lui într-o perioadă în care pentru el viaţa nu era uşoară, pentru că ştiţi foarte bine că s-a ridicat împotriva tezelor din ’71, şi-a dat demisia de la Paris, apoi a fost vreme de douăzeci de ani marginalizat. am scris, de pildă, schimbul de scrisori din şi despre Epistolar, care pe urmă a fost publicat. schimbul de scrisori între Noica şi mine l-am publicat... mai am în arhivă texte pe care aş putea să le public, dar nu mă grăbesc deocamdată. deşi la vârsta mea s-ar zice că ar trebui să te grăbeşti. Nu mi se pare o chestiune excepţională şi de o valoare exorbitantă că mi-am pus umărul la apariţia unor cărţi. ele meritau să apară. situaţia era de aşa natură încât redactorii trebuiau să se acopere cu referate. Şi cenzorii, între noi fie vorba, aveau nevoie de aceste referate faţă de şefii lor. eu miam făcut această meserie, ca publicist, citind şi scriind despre manuscrise – numeroase, de altminteri – ca ele să vadă lumina tiparului. Nu m-am împăunat cu acest rol. eu am păstrat – am spus-o, o spun şi acum – textul despre Minima moralia a lui andrei Pleşu şi despre Epistolar în cartea opţiuni, ultima carte de memorialistică dinainte de schimbare. cartea a fost oprită din cauza acestor texte şi, printr-un concurs de împrejurări favorabile, editura a tot insistat şi cartea a apărut. mi s-ar fi părut nedemn, de pildă, ca eu din carte să scot acel text despre Minima moralia în condiţiile în care andrei Pleşu era la tescani, era izgonit din Bucureşti. Şi nimeni nu avea voie să scrie despre el nimic. redactorul de carte, care a fost magdalena Bedrosian, a închis ochii, ştia că sunt acolo texte indezirabile, cartea a şi fost oprită, şi peste o lună şi ceva i s-a dat drumul. Bun, puteam să periclitez cartea pentru că peste şase luni – era în mai ’89 – după ianuarie ’90 nu mai avea sens această carte în acea formă. am scris acolo şi despre Meditaţia transcendentală. mi se par gesturi normale... sigur, care aveau nevoie de o anume încăpăţânare din partea mea, dar această încăpăţânare nu o pun în categoria eroismelor. Nu am fost în nici un fel un erou, am fost un slujitor al cărţilor bune şi cred că sunt în continuare. sau încerc să fiu. V-am văzut împreună cu doamna Janina Ianoşi la ultimele târguri de carte, de fiecare dată,

aproape de dimineaţa până seara, susţinându-vă idei şi, până la urmă, un mod de a fi, pe care vi l-aţi asumat. editura ideea europeană, aura christi, andrei Potlog şi mentorul spiritual al editurii, Nicolae Breban, ne-au adoptat pe amândoi, pe janina cu traducerile ei, pe mine cu cărţile mele. în ultimul an am publicat un număr mare de cărţi, parte reeditări, parte cărţi cu totul noi. acum janina a tradus iar o carte pentru aura, după ce a apărut proza marinei ţvetaieva în traducerea ei şi cu prefaţa mea. am avut această şansă, în condiţiile în care e greu să te accepte o editură, în condiţiile în care singurele edituri care difuzează bine sunt două-trei edituri mari; în rest, sunt edituri mici care se chinuie. m-a publicat şi editura academiei cu două cărţi: monografia hegel, monografia Noica. m-a publicat, cum v-am spus, şi domnul augustin Buzura şi angela martin la fundaţia culturală română. m-au publicat masiv aceşti prieteni ai culturii şi prieteni personali – aura christi, Nicolae Breban şi andrei Potlog – care mi-au făcut această cinste. Pentru noi e o mare bucurie că am putut lucra nu numai pentru sertar. eu am îndemnat-o tot timpul pe janina să traducă. ea traduce din trei limbi. a scos recent o mică carte, tot la editura ideea europeană, din franceză, despre personajul iuda din evanghelii, un eseu incitant despre ce se întâmplă cu acest personaj malefic din cele patru evanghelii. eu sunt un asiduu cititor al Bibliei de când mă ştiu, şi de vechi şi Noul testament. colaborăm tot timpul, ea, janina, şi cu mine. ea traduce, eu scriu, prefeţe la cărţile traduse de ea, mai fac adnotări. deocamdată este un tandem bun care vrem să ţină cât mai mult cu putinţă, deşi la vârsta noastră nimeni nu ştie cât o să ţină. sper că, deşi am înplinit o vârstă înspăimântătoare pentru multă lume, mai pot lucra. deocamdată, nu simt nici un motiv ca să nu lucrez; zi de zi lucrez, de dimineaţă, ţin cursuri, janina traduce, aşa că uraţi-mi să mai pot lucra de acum încolo măcar câţiva ani. r 2008

ex libris ■ Editura Ideea Europeană irina petrovai ■ mitul felinelor

Mitul felin în literatura universală este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantităţi impresionante de material, material găsit atât în publicistica română, cât şi cea străină. Subiectul lucrării a fost o alegere subiectivă, fiind apropiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşi timp o linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înţelegerea şi asimilarea informaţiei. Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare între planul real şi cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şi mărturiile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observăm ţara de origine a pisicii, Egiptul, şi modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acest lucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diversele legende legate de naşterea pisicii la diferite popoare.


f

antasticul nu a însemnat pentru caragiale un gen nou de proză, abordat în ultimii ani ai vieţii petrecuţi la Berlin, timp în care a scris prozele ce au alcătuit volumul Schiţe nouă, apărut în 1910, cuprinzând nuvelele Kir Ianulea şi Calul dracului, deoarece volumul Momente cuprindea, în 1901, la Hanul lui Mânjoală (1898) şi la Conac (1900). elementele fantastice au existat frecvent în proza lui caragiale, de la ambiguitatea din Căldură mare (1901), Inspecţiune, două loturi (1898/1899), Cănuţă, om sucit (1897/1898), la intruziunea visului în realitate din nuvelele psihologice o făclie de paşte (1889) şi În vreme de război (1898/1899), temă fantastică ce face parte din clasificarea tematică propusă de roger caillois în În inima fantasticului1, şi până la realizarea unei atmosfere fantastice în la Hanul lui Mânjoală sau în Calul dracului; aceste ultime proze, alături de la Conac, reuşind să ilustreze fantasticul modern analizat de tzvetan todorov în Introducere în literatura fantastică2. încă din perioada începuturilor sale literare, caragiale a abordat genul fantastic, publicând texte de tip science fiction în Ghimpele, gen denumit de florin manolescu „fantasticul paradoxal”3. această categorie este reprezentată de textele fanteziste publicate în anul 1874, pline de umor prin limbaj şi prin stil, precum textul intitulat Cronică fantastică, publicat în Ghimpele din 9 iunie 1874. textul are două variante de început, dintre care unul sub forma unui dialog cu cititorul; „acţiunea” se petrece în anul 3874, denumirea locului fiind foarte sugestivă – „tâmpitopolea” –, iar subiectul este simplu: chinezii au cucerit lumea şi „domnesc asupra continentului vechi pe care l-au chinizat”; finalul textului reprezintă o aducere la realitate a cititorilor, cărora li se adresează din nou pentru a-i lumina: „ – Iubiţi lectori, nu sunteţi de loc rătăciţi. naveţi nevoie de conducerea mea. luaţi bine seama, a fost numai o glumă fantastică: sunteţi acasă, la dv., între ai dv… în Bucureşti, în Ţara românească. priviţi în jurul dv.; îmi pare că cetiţi «Ghimpele»”4. a doua categorie de fantastic, după clasificarea lui florin manolescu, este fantasticul propriu-zis, existent în prozele din volumul Schiţe nouă (1910), dar şi în prozele din anii precedenţi, în la Hanul lui Mânjoală şi la Conac, publicate în 1901, în Momente. fantasticul lui caragiale este alcătuit mai mult din elemente fantastice, singurele proze în care autorul a realizat atmosfera fantastică fiind la Hanul lui Mânjoală şi Calul dracului; doar aceste proze pot fi încadrate în fantasticul modern. Paul zarifopol a remarcat specificul fantasticului în prozele lui caragiale, analizându-l în „Introducere” la opere (1931): „Fantasticul, chiar acolo unde e introdus direct, în „la Hanul lui Mânjoală”, în „Kir Ianulea”, în „Calul dracului”, funcţionează numai ca element de motivare; nu e exploatat ca viziune, ci apare ca ciudăţenie uşoară – şi explicabilă raţional! – cum e cotoiul şi căpriţa Mânjoalei, sau e un fel de joc de cuvinte echivoc, cum e coada lui prichindel în „Calul dracului”. Caragiale transpune, cât poate, fantasticul în „normalitate umană”5. spre deosebire de prozele scrise înainte de 1909, prozele ce aparţin volumului Schiţe nouă sunt influenţate de folclorul balcanic, prin existenţa motivelor folclorice precum motivul transformării, motivul averilor pierdute peste noapte, motivul femeii care l-a păcălit pe dracul, motivul dracului însurat, motivul femeii mai

rele ca dracul, motivul ochiului/deochiului, motivul focului, motivul vrăjitoarei. singurele proze caragialiene cu adevărat fantastice sunt doar la Hanul lui Mânjoală şi la Conac, deoarece Calul dracului şi Kir Ianulea fac parte din domeniul învecinat al fantasticului miraculos. în afară de acestea, există proze în care apar elemente fantastice, ambiguitatea sau visul fiind prezente mai mult sau mai puţin în Căldură mare, Inspecţiune, două loturi, Cănuţă, om sucit, o făclie de paşte, În vreme de război. în Inspecţiune, proză înrudită prin tema obsesiei cu nuvelele o făclie de paşte şi In vreme de război, obsesia duce la sinuciderea inexplicabilă a funcţionarului anghelache. ambiguitatea creşte pe parcursul naraţiunii, colegii mai tineri neînţelegând comportarea bizară a lui anghelache, care devine anxios în momentul în care află despre fuga din ţară a unui coleg, „vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcţionar model, ca un om de o probitate mai presus decât orice bănuială”6, din cauza lipsei din casă a unei sume mari de bani. anghelache îl apără pe acel coleg, spunând, spre uimirea celorlalţi prieteni, că acesta „nu e decât o victimă a neglijenţei altora!”; limbajul şi gesturile lui cresc gradat exprimându-i teama şi agitaţia la gândul că oricui i s-ar putea întâmpla acelaşi lucru, deci şi lui: „strigă foarte tare…, bătând cu pumnul în masă”, le adresează colegilor mai tineri insulte precum „prost”, „neghiob”, „măgari”, iar pentru inspectori rezervă invective ca „mişei” şi „canalii”, ca în final să ajungă „în culmea furiei”, spărgând paharul şi ieşind „turbat pe uşă”. motivul sinuciderii personajului poate fi pus pe seama scindării personalităţii acestuia, care în realitate nu este ceea ce pare, deoarece pare un om raţional, dar raţionalitatea lui este contrazisă de iraţionalitatea actului de sinucidere. că acest lucru este posibil, o dovedeşte violenţa gesturilor şi a limbajului acestui personaj bizar, cu care colegii săi nu sunt obişnuiţi, deoarece întotdeauna anghelache le păruse a fi de un calm desăvârşit. finalul schiţei rămâne în ambiguitatea exprimată prin întrebarea celui mai tânăr dintre colegii lui anghelache, „de ce?... de ce, nene anghelache?”, după care urmează replica ironică a naratorului: ,,dar, nenea anghelache cuminte, n-a vrut să răspunză”7. în nuvela două loturi, ambiguitatea se referă la confuzia dintre numerele câştigătoare, astfel încât personajul obţine invers numerele câştigătoare de la fiecare dintre loterii. autorul realizează finalul nuvelei prin aceeaşi tehnică a ambiguităţii, propunând două finaluri condiţionate de tipul autorului; astfel, făcând aluzie la autorii romantici – „dacă aş fi unul dintre acei autori cari se respectă şi sunt foarte respectaţi, aş încheia povestirea astfel…”8 – descriind un posibil destin al celor două personaje: doamna lefter devine „maica Elefteria”, care avea obiceiul de a culege cioburi de străchini”, pe care le aduna în chilia ei ca pe o comoară, iar domnul lefter devine

ex libris ■ Editura Contemporanul marian victor Buciu ■ nicolae manolescu. (pre)istoria criticului

Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, de siguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită de M. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante. Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoare care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. Ea trădează admiraţia faţă de un destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor.” Eugen Negrici „E un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. (…) Noţiunilecheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului.” Ion Simuţ

„un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofâlcit”, care avea obiceiul de a se plimba mereu prin faţa universităţii, spunând acelaşi cuvânt, „Viceversa!...”, ca o obsesie faţă de viaţa lui irosită din pricina fatalităţii. finalul nuvelei rămâne în ambiguitate, deoarece caragiale propune şi cealaltă variantă de final, în care recunoaşte că nu ştie ce s-a mai întâmplat cu personajele sale: „dar… fiindcă nu sunt dintre acei autori, prefer să vă spun drept: după scandalul de la bancher, nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu şi cu madam popescu”9. dimensiunea onirică reprezintă o etapă nouă şi originală în trecerea la fantastic a prozelor lui caragiale; includerea visului în realitate poate fi observată în nuvelele psihologice o făclie de paşte, publicată în Convorbiri literare (1 august 1889) şi în În vreme de război, publicată în Gazeta săteanului (1898/1899). în nuvela În vreme de război, ambiguitatea este realizată prin pătrunderea viselor lui stavrache în realitate, ceea ce duce la demenţa personajului care face confuzie între vise şi realitate, ca până la momentul deznodământului tragic să ajungă să se

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

carmen Duvalma Caragiale între ambiguitate şi fantastic

Magia este o modalitate de intrare în fantastic, la fel ca în La Conac, în ambele cazuri există privirea magică a personajului negativ – hangiţa sau negustorul – prin care acesta reuşeşte să-şi atragă victima, tânărul ce rămâne să poposească la han.

25

înstrăineze total de realitate. Prima dată, stavrache visează că fratele său, popa iancu, s-a întors acasă, fiind un ocnaş muribund; în al doilea vis, fratele său era căpitan. hangiul era obsedat de venirea fratelui cu scopul de a-şi lua în posesie averea de drept; după fiecare vis, el avea impresia că fiecare „vizită” a fratelui său s-a întâmplat în realitate, astfel încât a treia oară, când fratele lui se întoarce într-adevăr acasă, cerându-i să-l ajute cu bani, având datorii, reacţia lui este stranie; el confundă realitatea cu visul, influenţat fiind de visele pe care le-a avut mai demult. trezit de atingerea fratelui său, stavrache devine violent până când cei doi prieteni îl imobilizează; deşi imobilizat, evoluţia psihică a personajului către demenţă rupe orice punte de comunicare între cei doi fraţi. există o ambiguitate a gândurilor şi a reacţiilor protagonistului din nuvela o făclie de paşte; acesta oscilează între dorinţa de a rămâne nemişcat şi dorinţa de a scăpa cu viaţă, de fapt, între teamă şi 1

roger caillois, „in inima fantasticului”, editura meridiane, 1971. 2 tzvetan todorov, „introducere în literatura fantastică”, editura univers, 1973. 3 florin manolescu, „caragiale şi caragiale”, editura humanitas, 2002, cap. 10, „Povestirile «fantasticului»”, p. 158. 4 i.l.caragiale, „opere”, vol. ii, editura pentru literatură, 1962; p.294. 5 Paul zarifopol, „Pentru arta literară”, vol.i, editura minerva, 1971; „introducere” la ediţia critică i.l.caragiale din 1931, p. 325. 6 i.l.caragiale, „momente. schiţe”, editura albatros, 1976; pp. 94-97. 7 ibid., p. 106. 8 i.l.caragiale, „o făclie de Paşte”, editura minerva, 1971; p. 129. 9 ibid., p.130.

IULIE 2012


CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

26

instinctul de supravieţuire care îi învinge în final teama. la fel ca în nuvela În vreme de război, personajul îşi trăieşte puternic visul, pentru el visul este inclus în realitate, existând aceeaşi confuzie între realitate şi visul lui leiba zibal, hangiul bolnav de friguri, care, în timp ce-şi aştepta clienţii, era obsedat de ameninţarea lui gheorghe, un fost slujbaş răzbunător, că îl va ucide; în nebunia sa, hangiul confundă realitatea cu obsesiile, ajungând până la asocierea ingenioasă care-i salvează viaţa, dintre „ţintuirea” inimii lui pe care ar fi pregătit-o criminalul şi „ţintuirea” mâinii acestuia chiar în momentul în care se pregătea să deschidă uşa prin ferestruica lucrată de hoţi. frica personajului este descrisă gradat, teama şi obsesiile lui ducând ireversibil către nebunie, lucru frecvent în proza lui caragiale. aceeaşi confuzie între vis şi realitate caracterizează şi nuvela abu-Hasan, însă diferit de o făclie de paşte şi În vreme de război, această confuzie existând doar în mintea protagonistului, deoarece confundă realitatea cu visul, pe care crede că-l datorează unui „duh rău” care l-a posedat deoarece musafirul a uitat uşa de la drum deschisă la plecare; în final, abu-hasan află că totul a fost o glumă pusă la cale de califul harun-al-raşid deghizat într-un negustor din musul. Nuvela este scrisă după o temă orientală cu final fericit, în care personajul îşi lămureşte confuzia, iar viaţa lui revine la normal, visul său transformându-se în realitate. în la Conac, ambiguitatea stă în ciudăţenia apariţiei omului „roşcodan”, tânărul neputând să-şi explice faptul că nu l-a văzut în spatele său, întrebarea sa rămânând fără răspuns: „de unde a răsărit omul acesta? Fiindcă tot drumul, tânărul, măcar că şi-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, nu a luat seama să mai vină cineva după el; chiar a gândit: câtă singurătate de dimineaţă pe un drum aşa de căutat întotdeauna!”10. dispariţia misterioasă a tovarăşului său de drum tocmai în momentul în care au trecut pe lângă biserică, după ce tânărul îşi face cruce, rămâne neexplicată, iar el nu insistă să afle mai mult şi nici nu-şi face probleme, încercând să-şi explice faptul în mod raţional, prin posibilitatea ca negustorul să fi trecut înainte, deoarece „în pământ n-ar putea intra un călăreţ cu cal cu tot…” 11. specific acestei povestiri este jocul de priviri care durează pe tot parcursul naraţiunii; mai întâi privirea tânărului, apoi privirea saşie a negustorului, „un roşcodan grăsuliu, cu faţa vioaie; cârn şi pistrui; dar om plăcut la înfăţişare şi tovaroş glumeţ; numai atâta că e saşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face aşa, ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”12. există o legătură între privirile omului „roşcodan” şi toate faptele tânărului, care „urmează calea ce i-o arată ochiul tovaroşului” şi joacă toţi banii pe care i-a dat tatăl său pentru a plăti boierului arenda moşiei. tânărul pare a fi magnetizat de „ochiul tovaroşului, care-i dă o povaţă mai tare decât cea mai tare poruncă… pune mâna-n sân şi scoate legătura… Înainte …”, pierzând toţi banii, în ciuda sfaturilor unchiului său care l-a îndemnat să plece la timp, înainte de a începe să piardă la joc. Punctul culminant al povestirii este reprezentat de momentul în care, la vremea când toţi jucătorii dorm, tânărul „vede în întunerecul nopţii strălucind ochiul ciudat care l-a stăpânit toată ziua”, auzind îndemnul diabolic al negustorului care încearcă să-l convingă să fure banii celorlalţi. credinţa tânărului, care şi-a făcut cruce, pare că l-a scăpat din posesia stranie în care s-a aflat până în acel moment; atunci „ochiul luminos” a dispărut, iar dimineaţă unchiul său a rezolvat problema, dându-i toţi banii pierduţi, împreună cu două palme, făcându-l să-i promită că-l va asculta. Povestirea se încheie cu acelaşi joc al privirilor dintre tânăr şi fata de la han pe care o vede pe drumul de întoarcere; tânărul merge iute, fiindu-i teamă să se mai oprească din drum; deşi doreşte să se uite înapoi, el ezită de teamă să nu se întoarcă ceea ce s-a întâmplat, gândindu-se că răul ar putea reveni oricând. din punct de vedere structural, la Conac seamănă cu la Hanul lui Mânjoală, având tema comună a drumului făcut de un tânăr; amândoi au făcut popas la un han, unde au fost vrăjiţi ori deocheaţi; în final au fost salvaţi de un personaj pozitiv – socrul sau unchiul – dar nu înainte de a-şi fi făcut semnul crucii. atmosfera realistă de la începutul nuvelei la Hanul lui Mânjoală dă impresia de verosimil, constituind o strategie de realizare a fantasticului prin

descrierea în detaliu a atmosferei de la han, unde „chirigiii se-ncălzesc pe lângă focuri”, iar în cârciumă „doi ţigani somnoroşi, unul cu lăuta şi altul cu cobza; ţârlâie într-un colţ olteneşte”13; în bucătărie „abur de pâne caldă”, hangiţa „frumoasă, voinică şi ochioasă” priveghează cuptorul, iar odaia ei albă şi curată contrastează cu mirosurile aspre de la han, şi îl atrage pe tânăr prin aroma „de mere şi de gutui”, în care se simte protejat, în odaie fiind „cald ca subt o aripă de cloşcă…”14. se remarcă spaţiul ales ca loc de desfăşurare a acţiunii, în ambele nuvele fiind hanul, un loc al răspântiilor, în care se întâlnesc forţele binelui şi ale răului, unde sunt prezente energiile malefice. in odaia hangiţei există detalii care produc ezitarea personajului dar, după motivaţia ei – „d-abia prăsesc cari şi păduchi de lemn”– totuşi, el îi acceptă explicaţia; după ce-şi face cruce, aude un „ răcnet” pe care caută să şi-l explice prin posibilitatea de a fi călcat pe cotoiul aflat sub masă. după ce fănică află despre schimbarea vremii, observă că hangiţa a privit „adânc în fundul căciulii”, iar ochii ei „sticleau grozav de ciudat”; după ce şi-a făcut cruce pornind la drum, a auzit „uşa bufnind şi un vaiet de cotoi”, pe care din nou şi-l explică în mod raţional: „Gazda mea ştia că nu o mai văz, intrase degrab în căldură şi apucase pe cotoi cu uşa, desigur”15. magia este o modalitate de intrare în fantastic, la fel ca în la Conac, în ambele cazuri există privirea magică a personajului negativ – hangiţa sau negustorul – prin care acesta reuşeşte să-şi atragă victima, tânărul ce rămâne să poposească la han. spre deosebire de la Conac, în la Hanul lui Mânjoală, vremea reprezintă un efect al magiei cu funcţia de întregire a atmosferei fantastice; vremea se schimbă gradat, existând o legătură între senzaţiile personajului şi schimbările vremii: „Viforul creştea scuturându-mă de pe şea…[…]. Frigul ud mă pătrundea; simţeam că-mi îngheaţă pulpele şi braţele. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simţ durere la cerbice, la frunte şi la tâmple fierbinţeală şi bubuituri la urechi…[…]. Căciula parcă mă strângea de cap ca o menghinea; am scos-o şi am pus-o pe oblânc… Mi-era rău…16. o nouă schimbare a vremii are loc, fiind în legătură cu apariţia stranie a unei „mogândeţe”; se observă că această apariţie, deşi stranie, nu produce teamă protagonistului, care încearcă să-şi explice raţional existenţa ei: „Mă uit… În adevăr, la câţiva paşi înaintea calului zăresc o mogândeaţă mică sărind şi ţopăind…un dobitoc!... Ce să fie?... Fiară?... E prea mică… pun mâna pe revolver; atunci auz tare un glas de căpriţă…”. deşi tânărului nu-i

ex libris ■ Editura Ideea Europeană victor ivanovici ■ un caftan pentru don Quijote Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al cărei teritoriu încalcă (ba chiar „încalecă”) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare – se pliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sau textul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de interpret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care primul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii de destinaţie, altfel spus a limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îi incumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă.

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

este teamă de ciudata apariţie, prin contrast, calul său reacţionează violent, parcă răspunzând la reacţiile nesăbuite ale călăreţului: „Mă dau jos de pe cal, care nu mai vrea să meargă în ruptului capului, şi-l apuc scurt de căpăstru; mă aplec pe vine-n jos: „Ţa-ţa!” şi chem căpriţa cu mâna parcă aş vrea să-i dau tărâţe. Căpriţa se apropie zburdând mereu. Calul sforăie nebun, dă să se smucească; mă pune în genunchi, dar îl ţin bine. Căpriţa s-a apropiat de mâna mea: e un ied negru foarte drăguţ, care se lasă blând să-l ridic de jos. l-am pus în desaga din dreapta peste nişte haine. În vremea asta, calul se cutremură şi dârdâie din toate încheieturile ca de frigurile morţii”17. ca efect al infiltrării fantasmei, care apare gradat, caragiale introduce tema goanei; se poate remarca, în această proză, o goană asemănătoare cu cea din Calul dracului, de la finalul călătoriei fabuloase a cuplului vrăjitoare-demon: „de mult acum, mergea ca praştia sărind peste gropi, peste moşoroaie, peste buşteni, fără să-l mai pot opri, fără să cunosc locurile şi fără să ştiu unde mă ducea”18. la o oprire a calului, protagonistul scapă din captivitatea malefică, după ce-şi face cruce; în acel moment, aude un ţipăt, iar calul se trezeşte, trântindu-l şi luând-o la goană; fănică găseşte din nou o explicaţie pentru acel ţipăt, în ideea că ar fi strivit iedul, explicaţia lui contrastând cu vorbele unui om din apropiere, care sugerează mai degrabă ceva necurat: „ucigă-te toaca, duce-te-ai pe pustii!”19. momentul „trezirii” protagonistului este reprezentat de trecerea bruscă de la planul ireal la planul real, prin scena realistă a întâlnirii cu gheorghe Nătruţ, paznicul, care îl lămureşte că s-a întors chiar în acelaşi loc din care a plecat, arătându-i grajdul de la hanul lui mânjoală, deşi umblase timp de patru ore. discursul narativ la persoana întâi accentuează verosimilitatea povestirii, acest procedeu fiind o strategie de realizare a fantasticului. acelaşi rol îl are şi dialogul dintre fănică şi gheorghe Nătruţ, de generare a autenticităţii în crearea atmosferei realiste. finalul nuvelei este ambiguu, deoarece când fănică îi relatează socrului său întâmplarea, el ezită în faţa supranaturalului în care crede polcovnicul iordache, insistând că hangiţa i-ar fi pus farmece în căciulă şi că „iedul şi cotoiul erau totuna…”. de asemenea, planul temporal din final contribuie la realizarea ambiguităţii, deoarece naratorul iese din timpul povestirii, care reprezintă, de fapt, întâmplarea pe care-l punea socrul său s-o repovestească de câte ori se aşezau „după obiceiul de la ţară, dinaintea unui borcan de vin”; ambiguitatea este descoperită în faptul că protagonistul relatează despre cum îi povestea socrului, care nu mai trăia în momentul relatării: „aş fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacă nu venea socru-meu, pocovnicu Iordache, dumnezeu să-l ierte, să mă scoată cu tărăboi de acolo”20. această ambiguitate sugerează că, întâmplarea pe care obişnuia să i-o povestească socrului, acum o povesteşte unor ascultători sau chiar cititorilor. r 10, 13, 15, 17,

11, 12 ibid., pp. 132-133. 14 ibid., pp.96-98. 16 ibid., pp. 101-102. 18, 19, 20 ibid., pp.103-104.


n

Antologiile Conte

Casa de piatră Miraculoasa înţelepciune a Sudului

Ţărani din Lucania ţăranii din lucania miros a pământ sunt parfumaţi cu must răspândesc în jur aroma pâinii de-abia scoase din cuptor oferă lumii bucăţi de brânză îndelung pregătită cu mâinile lor. Printre rânduri când trupul e obosit mintea tulbure şi mâna se odihneşte: pana prietenă în linişte se întăreşte pentru a captura din zbor cercurile nebuloase ale memoriei rătăcitoare. ritual dulce inima alor mei e umedă, proaspătă, umilă miroase a pământ ca violetele proaspete pe care tatăl meu obosit seara după asfinţit le culegea printre tufişurile vecine cu via şi cu trestiile ca să le aducă în dar

învelite delicat în batista sa roşie cu floricele albe cârlionţilor bruni ochilor scânteietori surâsului şăgalnic al fetiţei sale care ca un dulce ritual alergând şi sărind spre el şi spre murgul său îl întreba: „tată ce mi-ai adus în seara asta?” Momente de saţietate am mirosit şi gustat abundenţa în sărăcia caselor de piatră înnegrite de fum.

ex libris ■ Editura Contemporanul ştefan Borbély ■ homo brucans şi alte eseuri

Homo brucans e o carte interdisciplinară, multifaţetată, de ţinută preponderent hermeneutică, axată pe teme legate de interpretarea vechiului şi Noului testament (eseuri pe Decalog, pe personalitatea Sf. Pavel sau pe semnificaţia mitică şi religioasă a cenuşei), pe Războiul Rece, Revoluţia Rusă şi Contracultura anilor '60 (eseuri despre decantarea mediatică în România a revoltelor studenţeşti din anul 1968, futurişti, violenţa lui lenin sau despre The White Negro al lui Norman Mailer), pe aspecte structurale ale literaturii române din perioada de după Revoluţia din decembrie 1989 (teme de genul: impactul lui Silviu Brucan asupra mentalităţii postrevoluţionare, identitarul românesc difuz pe Internet, dinamica generaţională a literaturii române, rolul dinamizator al lui Marin Mincu şi Adrian Marino), pe psihoistorie (cu un portret al lui loyd deMause şi o radiografie a concepţiilor sale). În final, cartea se încheie cu decantarea eseistică a unei călătorii în India, prilej de evocare a personalităţii lui Mircea Eliade.

Hristos din Forenza da, levi, hristos s-a oprit la eboli dar apoi a mers mai departe spre forenza a săpat arat şi semănat a copt pâine pentru copiii desculţi a uscat lacrimile disperării a transformat în azimă inima ţăranilor în vin sângele celor căzuţi s-a odihnit apoi în umilinţa călugărilor de la mănăstire. acum e acolo cu braţele deschise şi cu capul plecat purtând semnele durerii şi ale redempţiunii. fraţilor, veniţi să vedeţi bunul nostru cel mai de preţ imaginea vie a eforturilor a încercărilor copiilor pământului din forenza. Triptic uneori sunt o frunză uscată care se rostogoleşte pe cărare purtată de vântul îngheţat. de ce merg dacă nu ştiu unde merg? Poate că e mai bine să mă aşez pe o piatră şi să aştept. drumeagul era pustiu în baltă plutea o frunză uscată.

F IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

AnnA sAnToLIQUIDo (Italia)

născută în 28 spetembrie 1948, la Forenza (Basilicata), anna Santoliquido este una dintre cele mai distinse şi mai profunde voci poetice ale Italiei de azi, fiind, totodată, şi o personalitate activă şi implicată în spaţiul public şi intelectual. a întemeiat şi prezidează Mişcarea Internaţională „Femeile şi poezia” şi conduce de ani buni secţiunea puglia-Basilicata a Sindicatului Italian al Scriitorilor. Specializarea ei universitară este limba şi literatura engleză (pe care a şi predat-o la universitatea din Bari şi în alte instituţii de învăţământ superior din Italia), însă activitatea ei literară acoperă un amplu arc de limbi europene, în care este prezentă prin traduceri şi în cadrul unor proiecte de colaborare de lungă durată. a dezvoltat, de-a lungul timpului, legături statornice de colaborare literară în spaţiul ex-iugoslav, dar şi în cel românesc, căruia i-a dedicat şi un volum: Bucarest (apărut în 2001). opera ei s-a construit cu o remarcabilă consecvenţă, începând de la primul volum, i figli della terra (copiii pământului, 1981, premiul Città di napoli), în jurul unei mitologii personale, în care un rol esenţial îl joacă locurile natale, Sudul, catolicismul, iubirea fanatică pentru poezie, dar şi luciditatea şi jocul. dacă ar fi să îi căutăm un spirit afin în literatura noastră, acesta ar putea fi lucian Blaga, cu care are în comun nu numai proiecţia mitică asupra lumii tradiţionale, ci şi o dicţiune poetică senină, „înţeleaptă”, eliberată de pulsiuni. dar poeta italiană este în mod evident o meridională, o fiinţă care se ataşează de lume prin intermediul simţurilor şi al sentimentelor primordiale. luciditatea ei provine din demnitatea specială a lumii Mezzogiorno-ului italian, în care sărăcia materială este compensată de înălţimea spirituală, de o calmă conştiinţă a vechimii şi de un devotament faţă de semeni şi de existenţă care îşi are neîndoielnic sursa în devoţiunea catolică. anna Santoliquido, aşadar, este şi nu este o poetă religioasă. În sens restrâns, nu, căci lirica ei nu ilustrează dogma creştină şi nici Evangheliile. dar în sens larg, da, căci poezia, pentru ea, este unealta care ne leagă de divinitate, iar creştinismul, Iubirea care ne transformă din animale sociale în oameni. poezia sa este, de aceea, o frumoasă excepţie în peisajul postmodern, căci reuşeşte să fie autentic religioasă fără să fie nici o secundă tradiţionalistă sau învechită. dimpotrivă, ea atrage atenţia omului contemporan asupra valorilor profunde ale fiinţei, fără de care acesta îşi pierde, cum spunea Mircea Eliade, unitatea interioară şi statutul de fiinţă cosmică, devenind un amestec dizarmonic de limbaje şi raporturi sociale. Selecţia pe care am operat-o aici, din vasta operă a annei Santoliquido (care numără mai bine de o duzină de titluri), se doreşte o avanpremieră la volumul ei antologic bilingv, în română şi italiană, casa de piatră/ casa di pietra, în curs de apariţie.

27


theodor codreanu Spiridon Vangheli: mimesis şi copilărie Un simptom

28

ediţia din 2010 a Isprăvilor lui Guguţă1 este prefaţată de o scrisoare a criticului şi istoricului literar dumitru micu. menţionez că Isprăvile lui Guguţă a apărut în 1967, devenind repede cea mai cunoscută carte, pe plan mondial, a lui spiridon vangheli, fiind tradusă în 38 de limbi, în 72 de ediţii, notorietate cu care puţini scriitori români se pot mândri. recunoaşterea universală a patrimoniului creat de spiridon vangheli este ilustrată şi de încununarea operei cu diploma de onoare andersen, în 1974, la rio de janeiro. dar nu voi insista asupra celebrităţii lui spiridon vangheli, ci asupra insolitei reacţii a lui dumitru micu, simptom caracteristic pentru istoria şi critica literară din ţară când este vorba de literatura română din Basarabia. Numitul simptom provine dintr-un ciudat „complex de superioritate” ţâşnit din coasta viguroasă a unui „complex de inferioritate” atunci cânt e vorba să ne raportăm la cultura occidentală. desigur, e un paradox aici, oglindă a unei vechi şi inutile dispute româneşti între sincronism şi protocronism, antiteze manifestate „monstruos”, cum ar zice eminescu. aşa şi este, căci literaţii noştri se dovedesc a fi „sincronişti”, când e vorba de literatura europeană, şi „protocronişti”, când se raportează la Basarabia, revendicându-şi prioritatea mimetic-sincronizantă prin comparaţie cu „întârziaţii” de la chişinău. aşa se face că literatura dintre Prut şi Nistru este tratată „de sus”, atât de „sus”, încât noua „Biblie” a istoriei literare româneşti2, apărută în 2008, spre a o înlocui pe aceea din 1941 a lui g. călinescu (Istoria literaturii române de la origini până în prezent), ne asigură că literatura basarabeană nici nu există. evident, nici spiridon vangheli nu există. Nici măcar ca „autor de dicţionar”, cum e recunoscut grigore vieru, cotat însă ca „depăşit cu totul”. fiind un istoric literar care n-a uitat de conceptul „obiectivităţii”, dumitru micu recunoaşte ca pe o carenţă personală faptul că nu l-a inclus pe spiridon vangheli în istoria3 sa, pur şi simplu, fiindcă nu i-a cunoscut opera. într-adevăr, cărţile lui spiridon vangheli au cunoscut versiuni numeroase în vreo 40 de limbi, dar prea puţine măcar o „traducere” în română din moldovenească. glumesc, desigur, împreună cu vasile stati, fiindcă, în 1985 i s-a tipărit, la Bucureşti, o ediţie a isprăvilor lui Guguţă, iar în 1990, i s-a tipărit, tot la Bucureşti (editura „ion creangă”), Moara veselă4, pentru ca în 1996 să i se acorde Premiul „ion creangă” al academiei române. totuşi, deşi născut în românia mare (sau tocmai de aceea!), la 14 iunie 1932, într-un sat numit grinăuţi (hrinăuţi, cum mai bine zice vlad ciubucciu), din judeţul Bălţi, în vreme ce cărţile lui spiridon

F

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Casa de piatră am revăzut după ani şi ani casa de piatră învelită în soare şi în nemişcare. timpul în tăcere şi-a cioplit povestea pe faţadă pentru a o oferi în dar ochilor curioşi ai străinilor în vacanţă. Şi vechiul platan continuă să-şi picteze tabloul de umbră răcoroasă care de mulţi ani bucură pietrele înroşite şi resturile unei uşi

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

vangheli apăreau în toată lumea, inclusiv în capitalele din fostul bloc sovietic (la Budapesta, la Praga, la Berlin etc.), Bucureştiul n-a ieşit decât o dată din frontul tăcerii, chiar dacă era vorba de o literatură „inofensivă”, cea pentru copii. dar să mă-ntorc la reacţia întârziată a lui dumitru micu, reacţie ivită abia atunci când scriitorul avusese amabilitatea de a-i trimite cărţile: „cu atât mai violentă a fost surpriza provocată de cărţile dvs. străbătându-le, nu-mi venea să cred că, dincolo de Prut, se scrisese şi se scrie la un asemenea nivel. e paradoxal şi revoltător că, traduse în atâtea limbi, aceste cărţi nu circulă, nu se găsesc în librării din Bucureşti şi poate în alte oraşe tocmai din ţară.”5 în aceste rânduri, sincere, răzbat cele două complexe ale criticilor şi scriitorilor din ţară: pe de o parte, Basarabia este privită a fi incapabilă să dea scriitori de talie universală (în consecinţă, trebuie să se sincronizeze cu malurile dâmboviţei); pe de altă parte, criticul recunoaşte că lucrurile nu stau deloc aşa, că, altfel spus, ar trebui să fie şi invers: cei din ţară să privească şi-n oglinda Basarabiei, fără trufia că ei sunt deja „europeni”, pe când basarabenii nişte „primitivi”, nişte „tradiţionalişti”, „cu totul depăşiţi”, cum zice Nicolae manolescu! după întâia mirare, urmează argumentul estetic: „chiar fără a-şi retrăi, în paginile volumelor «guguţă şi prietenii săi» şi «tatăl lui guguţă…» propriile isprăvi şi lecturi din copilărie, adultul cu oarecare experienţă în cunoaşterea literaturii nu poate decât să rămână impresionat – la modul lucid – de însuşirile literare, artistice pe care atât proza cât şi versurile din aceste volume le posedă. Naratorul şi poetul care sunteţi dispune de o imaginaţie prodigioasă, de o inventivitate epică extraordinară, de un simţ al compoziţiei, de un dar al istorisirii, vrednice de povestitorii moldoveni de frunte, care ştiu (pre-

aproape sfărâmate. scaunul e încă acolo martor în demnitatea sa de piatră. Nu mai e aceea care cu basmaua ei neagră şi cu părul ei alb scruta cerul asemenea unei rugăciuni... totul avea o aromă de istorie consumată, de regret. am regăsit viaţa într-un smoc de iarbă crescut miraculos într-o crăpătură. am vorbit cu pietrele despre frumuseţea vieţii şi a dragostei. Cealaltă Păşeşti crezând că eşti tu

spiridon Vangheli, care se recunoaşte un discipol al humuleşteanului şi o mărturiseşte în varii contexte, intră şi din acest punct de vedere în categoria Creangă: „Fără îndoială, am stat în banca lui Ion Creangă. De la marii scriitori înveţi a ţine condeiul în mână, celelalte ţi le dă Dumnezeu, dacă ţi le dă.”

cum c. Negruzzi, de pildă) să nareze perfect vioiciunea şi gravitatea, umorul şi duioşia, descrierea încântătoare şi tensiunea dramatică, relatarea comică şi punctarea momentului tragic./ o notabilă calitate a scrisului dvs. este desăvârşita stăpânire a limbii române, pe care o manipulaţi exact în spiritul firii ei.”6 în prelungirea reacţiei lui dumitru micu, aş mai semnala-o pe aceea a lui ion rotaru, care-i acordă un capitol special lui spiridon vangheli în ediţia ultimă a cărţii sale o istorie a literaturii române de la origini până în prezent.7 ion rotaru se arată „bulversat” mai ales de ecourile stârnite în literatura

te întorci şi dai peste cealaltă priveşti o piatră şi-ţi vezi propria imagine pleci capul şi eşti deja moartă. sub dud miriam îşi despletea părul înainte să facă dragoste îşi arcuia trupul înainte să se afunde dorinţa desfăcea borcane şi se scufunda în ele furtuna îi dezgolea sânii rodii rozalii iubirea sub dud uimea stelele şi mirosea a must. acum miriam are părul alb frunzele de viţă s-au ofilit dar ea încă nu s-a săturat miriam nu vrea să se lase şi măcar îşi despleteşte părul.

■ traducere şi prezentare de răzvan Voncu


CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

mondială de către spiridon vangheli şi face o veritabilă analiză de caz pentru un autor de limbă română. Şi el se consideră un „norocos” că spiridon vangheli i-a trimis cărţile, uimit că în ţară acestea lipsesc cu desăvârşire, în vreme ce ediţiile de pe mapamond s-au difuzat în opt milioane de exemplare: „merită să revenim asupra acestei «celebrităţi», mai mare, mai întinsă în spaţiu, cel puţin în momentul de faţă, decât oricare alta privind literatura română de azi. Ba, îndrăznesc să zic: chiar din toate timpurile. Nici creangă, dar ce spun?, nici chiar eminescu nu pare a fi cunoscut, pe întreg globul, la nivelul lui spiridon vangheli în momentul de faţă.”8 Prins însă în arcanele uimirii, oarecum suspecte, istoricul nu are prea multe să ne spună în legătură cu opera, pierzându-se în consideraţii didactice, vag estetice şi comparatistice, care nu ne ajută mai mult să descâlcim tainiţele scrisului vanghelian.

vorbeau g. călinescu şi camil Petrescu. altfel spus, rafinamentul stilistic trece în ontologic. la acest nivel se întâlneşte spiridon vangheli cu ion creangă şi nu neapărat la nivel stilistic, fiindcă aici cei doi se deosebesc, spre binele lui spiridon vangheli. altfel spus, „crengianismul” lui spiridon vangheli nu este unul mimetic, epigonic, ci, în acelaşi timp, o despărţire de creangă, în sensul despărţirii sporitoare faţă de model, despre care a scris constantin Noica (v. despărţirea de Goethe). geniul lui creangă a constat în aceea că nu şi-a propus să scrie „literatură pentru copii”. între timp, conceptul s-a cristalizat puternic în cultura europeană modernă. Şi cu cât specializarea s-a adâncit, cu atât „literatura pentru copii” a intrat într-un declin bizar, aidoma literaturii, în genere, care a înaintat spre textualismul postmodern, intrat într-o înfundătură soră cu moartea literaturii înseşi, deces „încununat” de pornografie şi scatofilie. ceea e bizar în acest fenomen e pretenţia postmodernismului de Dificultăţile „literaturii pentru copii” a se dedica ludicului, adică tocmai dimensiunii centrale a „literaturii pentru copii”. într-un asemenea scriitorul modern, cu cât este mai mare, cu context s-a încercat literatura lui spiridon vangheli. atât are o conştiinţă estetică superioară, chiar şi iar autorul dovedeşte din plin că s-a confruntat conatunci când pare un „primitiv”, cum i s-a întâmplat ştient cu toate aceste primejdii cărora le-a făcut faţă lui ion creangă în raporturile sale cu esteţii de la în chip strălucit. iar când spun s-a încercat, mă gânjunimea, care-l considerau un scriitor care nu depă- desc la sensul eminescian al cuvântului: în fiece om şea nivelul culturii de tip minor (în terminologia lui se-ncearcă spiritul universului. Şi, în Împărat şi prolucian Blaga). în realitate, creangă îi depăşea în letar: „În orice om o lume îşi face încercarea,/ rafinament estetic pe junimişti, considerând litera- Bătrânul demiurgos se opinteşte ’n van,/ În orice tura „treabă de gust”9. minte lumea îşi pune întrebarea/ din nou: de unde spiridon vangheli, care se recunoaşte un disci- vine şi unde merge? Floarea/ dorinţelor obscure pol al humuleşteanului şi o mărturiseşte în varii sădite în noian.” la sfârşit, „umana roadă în calea ei contexte, intră şi din acest punct de vedere în cate- înghiaţă,/ Se pietrifică unul în sclav, altu’mpărat”. goria creangă: „fără îndoială, am stat în banca lui la spiridon vangheli, „pietrificarea” spiritului s-a ion creangă. de la marii scriitori înveţi a ţine conde- întrupat împărăteşte, în „măria sa guguţă” şi în ceiiul în mână, celelalte ţi le dă dumnezeu, dacă ţi le lalţi eroi cu drept de nemurire, netentaţi să-şi făudă.”10 iar în articolul „nastratin al Iaşilor”, dedicat rească singuri statuie. există însă şi un „anticărţii cu acelaşi titlu a lui ion iachim, acela el însuşi guguţă” şi un „anti-ciuboţel” (cum i-a numit mihai desprins din mantaua lui creangă, precizează: cimpoi) în povestirile lui spiridon vangheli. acesta „Puterea de atracţie a lui ion creangă e atât de este titirică, în care demonicul răzbate ca ştrengămare, că odată intrat în humuleşti, în copilărie, nu rie, totuşi, până la a-şi ridica singur statuie (Cum mai ieşi de acolo toată viaţa.”11 observaţia aceasta şi-a făcut titirică statuie). Numele personajului îmi nu este una de constatare comună, fiindcă ea trimi- evocă pe acela caragialesc: titircă inimă rea. cum te la fascinaţia armoniei eminesciene, despre care voi reveni asupra celor două tipuri de personaje, să precizez că încercarea lui spiridon vangheli merge în acelaşi spirit cu al lui ■ ex libris ■ Editura Contemporanul eminescu: „ci trăieşte, Aura Christi chinuieşte/ Şi de toate ■ nietzsche şi marea Amiază pătimeşte/ Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.” (În Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele Aurei zadar în colbul şcolii…). Christi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva ce aşa face guguţă, cel care nu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţiei aude şi creşte împreună de sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îl evită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celor cu iarba, iar, prin el, care se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, tenautorul însuşi. grăitoare sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel... mi se pare o întâmplare Ştefan Borbély povestită de spiridon Am terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalismului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi mai vangheli în legătură cu ales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgerea „amestecul” lui guguţă paginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata de în viaţa propriilor copii. conceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, Das Heilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora li de la chişinău se adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa. până la grinăuţi sunt Cătălin Ghiţă aproape 200 de km.

într-o zi, băiatul său îi spune brusc: „– haidem pe jos la bunelul!” ei bine, fără a sta mult pe gânduri, cei doi, tată şi fiu, pornesc pe jos, pe drumuri de ţară, spre grinăuţi, spre a descoperi comoara pe care o ţinea ascunsă Bunelul. „chin” trăit zilnic prin parcurgerea a câte 30 de kilometri. îşi făceau mâncare singuri într-un ceaunaş, înnoptând pe unde se nimerea: „acum îi aparţineam întru totul băiatului, amintindu-mi atâtea lucruri uitate. Ne-am întâlnit cu toate florile copilăriei mele, cu păsările care m-au pornit pe lume. deşteptătorul nostru era cucul… Şi apoi câţi oameni ne-au ieşit în cale – oameni de care nu-s la chişinău: ici un cioban mulgând oile, acolo un prisăcar scoţând mierea din stup, dincolo un pădurar, un pescar cu mreaja ori un morar alb de făină…”12. când au ajuns la grinăuţi, cei din familie s-au crucit auzind că au venit pe jos 200 de kilometri!: „– de la chişinău pe jos!!! acum când e plină lumea de maşini? tu eşti în toată mintea, bre?! să nu mai spui la nimeni, că cine ştie ce-or crede oamenii! măcar ai venit pe mult?”13 Nu, pleca a doua zi cu avionul, căci avea mult de lucru! singurul, între neamurile de la grinăuţi, care a înţeles „aventura” a fost Bunelul. la el se afla comoara! r

1 spiridon vangheli, Isprăvile lui Guguţă, editura „guguţă”, chişinău, 2010, îngrijită de rodica conţu-vangheli, cu ilustraţia pictorului Boris diodorov. 2 Nicolae manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, editura Paralela ’45, Piteşti, col. „sinteze”. 3 dumitru micu, Istoria literaturii române de la creaţia populară la postmodernism, editura saeculum i.o., Bucureşti, 2000. 4 alte apariţii, în ţară, vol. Spiridon Vangheli. Bibliografie, editura litera, chişinău, 1999, lucrare realizată sub auspiciile Bibliotecii Naţionale pentru copii „ion creangă”, nu menţionează. 5 scrisoarea din 2 aprilie 2002, publicată ca prefaţă la Isprăvile lui Guguţă, ed. cit., p. 5. 6 Ibidem, pp. 5-6. 7 ion rotaru, o istorie a literaturii române de la origini până în prezent, editura dacorămână tdc, Bucureşti, 2006, pp. 1205-1206. 8 Ibidem, p. 1206. 9 cf. theodor codreanu, Conştiinţa estetică, în provocarea valorilor, editura Porto-franco, galaţi, 1997. 10 din confesiunile scriitorului, în Spiridon Vangheli. Bibliografie, p. 31. 11 spiridon vangheli, „nastratin al Iaşilor”, în Guguţă şi prietenii săi, ii, editura turturica, chişinău, 1994, pp. 220-221. 12 interviu publicat în limba daneză, în revista „fakta om soviet.unionen”, nr. 10/1985, reprodus în spiridon vangheli, Guguţă şi prietenii săi, proză, versuri, eseuri, ii, editura turturica, chişinău, 1994, p. 212. 13 Ibidem, p. 213.

IULIE 2012

29


Radu cange nesiguranţă tot mă mai mint, că sunt senin ca vara, că versul meu va fi etern şi cald; Parcă mă tem că vine înserarea şi mă va doborî cu sumbru-i fald. cât umbra ta a adormit în mine, să n-o trezească nimeni niciodată. Parcă mă tem că am să-ntineresc şi-n braţe voi cuprinde altă fată. fată şi vers, femeie, poezie... Parcă mă tem de-o altă nebunie.

nu mai sper de veghe sunt – ochi neadormit pe neliniştea ta. oare de ce mă mai întreb, în câmpia necuprinsă, furat de dansul ielelor în noapte, despre rostul luminii, oare de ce?...

30

sedus de o apă neînsemnată, putredă în vechile-i maluri, ce şi-a pierdut numele, nu mai sper decât în iarba crescută pînă la gât.

Poem eşti frumoasă ca o tinereţe îndepărtată. un vers nemuritor aş vrea să fiu, să nu te pot uita niciodată.

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Peisaj cu amintiri lui costi stan ce repede trece timpul morţilor… uite, acum se împlinesc nişte ani de când în palmă mi-a murit o frunză, în urma ei s-a despicat un râu şi a căzut un copac. ce repede trece timpul.

reverenţa am furat un pescăruş dintr-un albatros. Baudelaire mă vede şi îmi face semn cu degetul a dojană. mă aplec, de fapt, fac o reverenţă de mic copil jucăuş. Parcă mă iartă,

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

ca şi cum şi-ar spune: cu asta, nu te îmbogăţeşti prea tare, dar vezi să nu te prindă cineva.

Un fel de uitare moartea nu-i decât o absenţă mai îndelungată. Poate un fel de uitare de sine din care nu te mai trezeşti niciodată.

Iar l-am văzut iar l-am găsit pe cruce, cu capul spre dreapta, împăcat, ca iarba verde sortită coasei. tocmai îi căzuse aura şi un copil, ridicându-se pentru prima dată, i-o potrivise la loc, pe capul însângerat. ... după aceea, se iscă o pajişte, o nemărginită pajişte, unde păsări albe, imaculate, ciuguleau, în tăcere, literele cărţilor.

Primăvara lui ion covaci a rămas să-ti citesc versurile, în insomnia gândurilor şi să te găsesc la o masă, singur, obligat visător, într-o primavară care era numai a ta. stăteai la soare, ca o gărgăriţă, bucuroasă pentru încă un anotimp. cât să mai trăim? mă întrebai. Poate vreo doi-trei ani... N-am ştiut că ai să te ţii de cuvânt şi, în toamnă, pe un frig nemilos, ai plecat, parcă recitând: Podul de piatră, maree, Bahică şi alte câteva perle pe care le aveai cu tine şi le împărţeai, generos, celor ce aveam răgaz pentru vers. ai plecat între patru palme arse... dar dumnezeu nu s-a mai îndurat de tine sau poate chiar te-ai înţeles cu el. Casele …Nişte singurătăţi în care locuiesc oameni, singurătăţi pe care mai niciodata nu putem să le scoatem la vreun liman.

odihna

pe mâinile/aripile ajutătoare, îmi odihnesc zborul pe suferinţa mea şi a lumii.

Apetisanta moarte o, ce bine stă negrul pe văduva tânără. ce apetisantă moartea altuia. … în timp ce norul căzu plumb pe singuratica lună.

La malul mării să scrii: între linişte şi zbuciumul valurilor, s-au născut aceste rânduri. lumea i-a uitat numele poetului, o neglijenţă repetată de veacuri… -

De-atâta vreme, toamna de-atâta vreme stau cu morţii la masă şi n-am văzut, n-am auzit să fi înviat vreunul. de-atâta vreme... frunzele foşnesc în felinarele din noapte şi poate sunt sufletele, neliniştitele lor suflete. de-atâta vreme... Şi eu rămas singur, la masă, privind lumina felinarelor, ale frunzelor, în speranţa că... de-atâta vreme, toamna... r

… Până când, coborând din vis,


n

Antologiile Conte

victoria king Departe de lume

s

criitor american de limbă rusă. membru al uniunii scriitorilor din rusia, membru al american society of composers, authors and publishers (ascaP), fondator şi membru în colegiul de redacţie al publicaţiei siberiene Golosa Sibiri. s-a născut în 1952, în urali, a terminat conservatorul din alma-ata, clasa de pian, a lucrat în televiziune şi a reprezentat firma americană tte din kazahstan. din 1990, locuieşte în america, la santa-maria, california. a scris publicistică, eseuri, povestiri şi nuvele. face parte din asociaţia dostoievski din romania, în această calitate vine frecvent în romania la simpozioanele şi colocviile organizate de această asociaţie. cu aceeaşi frecvenţă, călătoreşte în franţa, Polonia, moldova, cehia, unde i-au fost lansate scrierile sau unde a lansat revista Golosa Sibiri. din 2003, încep să-i apară romanele ce vor forma o trilogie: Victorie (2003), departe de lume (otşelniţa, 2005), Mame vitrege (Macehi, 20092011). romanele i-au fost traduse în limba engleză şi polonă, bucurându-se de un mare succes datorită acurateţei şi inventivităţii narative cu care resuscită viaţa cotidiană în rusia sovietică, dar şi existenţa haotică din rusia postsovietică. Pe de o parte, romanciera este interesată de universul familiei, dar şi de cadrul social sufocant şin acelaşi timp propice manifestării solidarităţii umane şi exerciţiului de educare a voinţei şi a puterii de a rămâne în raza idealului de cultură şi sensibilitate umană. Pe de altă parte, fără a caricaturiza, aceasta va surprinde în imagini de o cruzime greu de suportat transformarea omului într-o maşină ucigaşă în mediul postmodern de lăcomie şi cultul afacerii şi banului. folosind inspirat dimensiunea temporală, ba chiar făcând din timp un personaj al romanelor sale, victoria king preferă compoziţia de tip colaj care-i permite prezentarea unei teme sau imagini în mai multe faţete şi, mai ales, într-o mişcare ce are a recrea diversitatea firească a vieţii, dar şi a sugera mai multe feluri de a trăi iubirea, frumuseţea şi pierderea de sine, de a înţelege căsătoria şi maternitatea. Propunem cititorului roman un fragment din cel de-al doilea roman al scriitoarei, publicat în 2005. *** avionul a fost reţinut la sol douăzeci şi patru de ore. oraşul Novosibirsk era cufundat cu totul în ceaţă. Naturii îi este indiferent că stă să vină mileniul al treilea şi cel de al treilea an al noului veac, ei îi arde de capricii. Nu mai rămânea nimic de făcut decât să-ţi ocupi cumva lungile ore de aşteptare. după ce mi-am tras mai bine căciula pe urechi, am pornit să caut cadouri prin întreg oraşul, ba chiar s-ar putea spune de prin toate oraşele rusiei, căci pieţele de lucruri vechi stăteau unele lângă altele cantr-o cuvertură făcută din petece. Pe străzi puteai vedea bătrânele vânzând care ce putea. lor nu le ardea de capricii, lor soarta le interzicea chiar să fie capricioase. îşi câştigau astfel hrana cea de toate zilele. într-un cuvânt, puteam să fac rost de vreun suvenir, că parcă nu se cădea să mă întorc cu mâinile goale. trebuie să spun că-mi impusesem singură o regulă – oriunde m-aş duce, să cumpăr totdeauna

suveniruri: drept amintire, pentru gândurile mele sau pentru mângâierea sufletului, în caz că nu-mi reuşea călătoria. am tras o fugă cu taxiul la cel mai apropiat talcioc. Păşind printre tarabe, examinam marfa şi mă gândeam de unde fusese adusă ea: din china, din Polonia, din emirate. fleacuri, fleacuri şi iarăşi fleacuri... Nimic care să mă intereseze. deodată, am văzut între tarabe, aşezate pe nişte ziare întinse direct pe pământ, câteva cărţi. o bătrânică sărmană le vindea la kilogram – cântarul de mână se vedea alături. m-am uitat la ea şi m-a cuprins spaima… mi-am amintit cum, în tinereţe, plecam „să vânez” tocmai asemenea cărţi. să cumpăr, mai exact „să pun mâna” pe asemenea cărţi, dacă nu reuşeam, măcar să le iau de la cineva ca să le citesc; era visul acelor ani. apoi le dădeam prietenilor ca să treacă din mână în mână, temându-mă să nu fie rupte de ei sau pierdute. iar aici, ce să vezi, doar cărţi clasice: chesterfield, Epistole către fiul meu, Pasternak, câteva volume din opere alese de cehov, Garda albă de Bulgakov… ce inventiv este poporul nostru, vinde literatura la kilogram. ei, şi ce? e chiar distractiv şi cred că e şi profitabil. Privirea mi s-a oprit pe o carte groasă cu o copertă cartonată de un albastra închis şi cu titlul în litere aurite: Miturile şi legendele Greciei antice. Nu ştiu de ce inima mi s-a strâns uşor... Nu ştiu de ce mi s-a făcut milă de mine, de viaţa mea şi de cartea aceea. „Probabil că bătrânica îşi vinde propria bibliotecă pentru o bucată de pâine” am gândit eu şi am întrebat glumind: – Bunicuţo, cărţile astea sunt din biblioteca personală? – ce tot spui, drăguţo! de când mă ştiu n-am citit aşa cărţi, dar nici n-am avut când s-o fac, doar ştii că nouă bătrânilor nu ne e dat nici acum să trăim liniştiţi şi nu putem muri în linişte. Nu avem bani nici de înmormântare. Nu, cărţile nu sunt ale mele; o bătrână mi le-a dat ieftin, nu-i ajungeau banii pentru o panihidă la biserica sfântul Nicolae, aşa că m-a convins, mi-a spus că voi lua pe ele o mie de ruble – cu mult mai mult decât i-am dat eu, sărmana de ea. Numai că nimeni nu mi le cumpără, acu oamenii nu mai au interes pentru literatură. Poate iei tu ceva? Nu-ţi alegi ceva măcar de câteva kilograme? ce spui? fă-ţi pomană, că am îngheţat de tot, m-a pătruns pân-la oase... – Bucuros aş lua, dar trebuie să zbor cu avionul, cărţile sunt grele, te pun să plăteşti pentru kilogramele în plus. iertaţi-mă, nu pot... – ei, faci cum vrei, mormăi bătrînica. Şi-am pornit-o mai departe printre tarabe, urmărind tot felul de fleacuri de peste mări şi ţări. dar, deşi refuzasem să cumpăr de la ea, ceva mă chema ca o vrajă, mă trăgea înapoi la grămada de cărţi întinse pe ziare, la mulţimea de suflete şi destine pierdute şi chinuite a căror istorie era scrisă negru pe alb şi adunată sub coperţi de culori şi calităţi diferite... care se vindeau... cu kilogramul... precum carnea sau cren-

ex libris ■ Editura Ideea Europeană Cassian maria spiridon ■ 101 dialoguri în libertate (vol. 2)

Cassian Maria Spiridon e un fervent al fragmentului liric, al concentratului capabil a fixa poezia. Spaţiul şi timpul verbului se contrag astfel la minimalul semn al substanţei, ungarettian urmărite în sensul unor fugitive contacte ale universului lăuntric cu cel exterior, înconjurate de magia tăcerii. Pe deasupra oricărei dezvoltări, resimţite ca parazitare, fragmentul e suveran ca loc privilegiat al poeziei. Dacă Paul valéry afirmă că partea cea mai profundă a omului e pielea sa, înţelegem alarma nivelului senzorial, încordarea simţurilor în vederea integrării în real a fiinţei. Se ajunge astfel la o poetică a simţurilor. Aceasta restaurează concretul în drepturile lui de atotputernică imagine a lumii. Cassian Maria Spiridon trăieşte liric prin concret, înlocuind sublimarea experienţelor sale sufleteşti printr-o decupare ghidată de acuitatea contemplativă. Gheorghe Grigurcu Poziţia individuală a unui Cassian Maria Spiridon, interiorizat, divizat şi iscoditor (după o copilărie frustrată), comportă stări de opoziţie, accente de orgoliu şi tentative (eşuate) de iniţiere într-un umanism fără tenebre. Câţiva dintre contemporanii săi mai vârstnici îi sunt aproape. (…) Problematizând, la modul înalt, dând prioritate cerebralităţii şi încadrându-se axial în fluxul psiho-nevrotic al momentului său, Cassian Maria Spiridon opune decorativismului şi transparenţelor însemnele unei vieţi interioare frământate. Poezia sa, de un lirism ideizat, e jurnalul superior-ceremonios al unui melancolic de extremă luciditate. Constantin Ciopraga

vurştii. era ca-ntr-un coşmar, ca-ntr-un delir. asta-i realitatea, dacă bătrâna nu vinde cărţi, nu-şi va putea cumpăra nici măcar o bucată de pâine, dar mite nişte cârnăciori. aşa că, nu făcusem nici douăzeci de paşi, când m-am întors şi m-am apropiat de ea din nou. – draga de tine, te-ai întors?! – mă întrebă bătrânica emoţionată. – spune-mi, ce cărţi ţi-au plăcut? – am să cumpăr doar o carte, uite, pe asta. – arătai eu cu mâna cartea despre miturile greciei antice; îi îndesai rapid în mână câteva sutare, înşfăcai cartea şi mă îndreptai brusc spre ieşire. eram cutremurată. cu mâini tremurătoare încercam să-i fac loc cărţii în geantă. cartonul de pe copertă era rece ca gheaţa, dar am simţit cum, până şi prin mănuşile mele de piele, cartea mă arde. îmi spuneam în mintea mea, vorbind cu cartea: „sărăcuţa de tine, ai îngheţat”. Şi e adevărat, în aer mirosea a zăpadă. „Probabil, spre dimineaţă se va lăsa gerul şi va începe să ningă. e iarnă... ” întoarsă la aeroportul supraaglemerat, am găsit cu greu un loc liber. m-am aşezat într-un fotoliu netapiţat şi am decis să răsfoiesc cartea pe care o

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Fraza se potrivea perfect cu starea mea sufletească. Încercam, fără încetare, să găsesc în haosul vieţii mele un nou început, o idee, ceva de făcut, pentru ca, în sfârşit, să aflu pacea sufletului...

31

cumpărasem. aveam mai mult de douăzeci de ore până la decolare, aşa că aveam cum să-mi omor timpul. cartea s-a deschis singură la pagina treisprezece, la primul capitol originea lumii şi a zeilor. Primul aliniat suna simplu şi solemn: „la început a fost doar haosul întunecat, veşnic şi infinit. Şi în el era izvorul vieţii. totul s-a născut din haosul inifinit – întreaga lume şi zeii nemuritori”. fraza se potrivea perfect cu starea mea sufletească. încercam, fără încetare, să găsesc în haosul vieţii mele un nou început, o idee, ceva de făcut, pentru ca, în sfârşit, să aflu pacea sufletului... iar în ceea ce-i priveşte pe zei, era o mare harababură în mine, ba îl puneam pe cineva pe „piedestal”, ba îl dădeam jos de acolo... întrerupîndu-mă din citit, după o vreme, m-am uitat la foaia de titlu şi am descoperit o dedicaţie scrisă oblic cu un scris mare, apăsat şi caligrafic: „Pentru daşa Beloţerkovskaia, de la tatăl ei care o iubeşte mult”, semnătura şi data de 24 decembrie 1960. Probabil, cartea a fost dăruită la aniversare... un tort, caldura şi confortul din casă, privirile iubitoare şi mângâietoare din jur, totul a sfinţit această zi specială pentru fetiţă. aceasta s-a bucurat, a răsfoit cartea pe care urma s-o citească, titlurile ei îi promiteau întâmplări de poveste... au trecut apoi anii şi această zi s-a pierdut în trecut, totul, de fapt, fiind şi devenind un mit. acum cartea aceasta de la talcioc e în mâinile mele, în sala de aşteptare rece şi zgomotoasă a unui aeroport, unde oamenii care umblă de colo-colo, agitaţi şi obosiţi, nu cred să-şi mai aducă aminte de zeii şi de eroii greciei antice, dacă vor fi auzit cândva de ei. alungând gândurile acestea trecătoare, m-am întors la primul capitol şi m-am cufundat în lectură. deodată, întorcând o pagină, am rămas înmărmurită. cu o uimire fără margini, am văzut că între rândurile textului tipărit se strecurau scrise mărunt şi caligrafic nişte însemnări de jurnal. Privirea mea

IULIE 2012


ia dintre cei care măcar o singură dată au păşit în ele sau i-au respirat mirosul. Culisele tremurau împreună cu fiecare actor care cunoştea succesul, erau alături de cel care păşea pe scenă pentru prima oară, dar şi de cei care făceau ultimul pas la finalul unui spectacol de adio, înainte de a părăsi definitiv scena... nu rivalizau niciodată cu scena, nici nu aveau de ce s-o facă. Biruiau printr-o putere nevăzută – aceea de a creea vraja scenei – şi de aceea erau împăcate cu propria lor condiţie. Culisele erau veşnice ca şi teatrul. Culisele primeau mii de adoratori, cu flori, cu ciocolată şi cu şampanie... Ca şi bunica mea, de altfel.

care rămăsese pe rândul din textul miturilor greciei antice... „sus de tot, pe vârful muntelui olimp, domneşte zeus”, lunecă mai jos şi începui să citesc broderia tainică, încercând să pătrund în lumea uitată a vieţii cuiva, a cărei istorisire m-a luat în primire încă de la primul ei cuvânt: „tata”. FAMILIA BELOŢERKOVSKI

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

32

tata şi familia mea locuiau într-o locuinţă comună din petersburg. de când mă ştiu, tata mă trezea în fiecare dimineaţă, atingându-mi uşor obrazul şi şoptind: „daşenka, fata mea, trezeşte-te, soarele apare curând, e timpul să mergi la şcoală, scoală-te, micuţo”. deschid ochii, iar el e acolo, deasupra capului meu, mare, mare, cu coama lui bogată de păr blond închis, cărlionţat, şi cu ochii lui albaştri zâmbitori. Mirosea totdeauna a vopsele, a lemn, a strujituri proaspete şi... a succes, îndeosebi când, în dârdora ocupaţiilor de zi cu zi, se pregătea de premieră, se agita şi era nervos din cauza fiecărui cui care nu era bătut cum trebuie pe scenă de muncitori, din cauza vopselei încă neuscate de pe decoruri. În casă erau multe lucruri care nu puteau exista fără tata, cum nici el nu putea exista fără ele: rulouri de carton gros – nişte macaroane enorme legate laolaltă, schiţe gigantice înghesuite în grabă între perete şi singurul nostru şifonier care, cu anii, se depărta tot mai mult de perete, în timp ce nefericiţii pereţi laterali abia mai suportau greutatea schiţelor de decor care se prăvăleau peste ei; machete pregătite pentru spectacolul următor care, de obicei, stăteau pe masă, sub pat (cele vechi erau împinse adânc sub masa de scris)... Erau şi din cele care nu fuseseră folosite – pe acelea, pentru orice eventualitate, tata le depunea cu grijă la mansardă, cum numea rafturile cu uşiţe pe care le făcuse cu mâna lui deasupra uşii de la intrare. Şi, desigur, şevaletul. nimeni nu avea dreptul să-l atingă. Era ceva sfânt. tata lucra ca de-co-ra-tor la teatrul dramatic. pe afişele teatrului, care atârnau în camera noastră, îi citeam cu mândrie numele: Gheorghi Beloţerkovski. afişele mi-au fost primul abecedar; pe ele am învăţat literele, pe ele am silabisit şi, tot pe ele, poticnindu-mă, am citit prima propoziţie. Şi mai erau şi „sfintele Culise”. totdeauna mi s-a părut că sunt vii, pentru că, încă din copilărie, culisele aduceau nu puţine aventuri şi înfrigurare în viaţa noastră. acolo, totdeauna, se-ntâmpla ceva: ba, pe negândite, cineva intra în conflict cu altcineva, ba se lăsa intenţionat să ajungă sub tocurile emeritei, şefei, respectate de toţi, vreun ciocănel sau vreo bucată de lemn, încât, împiedicând-se, artista înjura de mamă şi-i batjocorea în ultimul hal pe toţi cei care nu iubesc culisele şi nu pot organiza bine munca pe acolo... Ba chiar Culisele aveau prostul obicei de a şopti şi de a bârfi, de a le încurca la toţi cărţile şi de a-i îmbăta criţă pe actori după fiecare premieră. Culisele cunoşteau toate dramele de familie, ştiau cine şi în ce familie se naşte. Îi erau cunoscute lacrimile şi râsul homeric, dar ceea ce-i esenţial şi le caracterizează este dragostea fără margini a fiecăru-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

da, bunica mea era artistă şi, în tinereţe, fusese vestită pentru caracterul ei îndărătnic şi pentru frumuseţea ei incredibilă. Chiar şi acum, la o vârstă înaintată, îşi permite să poarte pălărioare cu voaletă şi mănuşi fine, ajurate, iar şalurile ei ruseşti fabuloase, pe care nu ştiu cine i le dăruise, stârneau invidia femeilor. În jurul ei roiau permanent nişte bătrânei arătoşi care îi sprijineau galant „cotul”, o duceau la teatru sau la vreo expoziţie; şi mai avea bunica două prietene cu care adesea mergea să bea ceai, să se se plimbe tacticos pe nevski spre „pirojkovaia” sau să pună ţara la cale despre toate cele. Bunica mă iubea şi păstra toate capodoperele mele; a păstrat primul meu tablou făcut la trei ani pe o coală mare de carton. a fost cu el o întreagă istorie: într-o seară, după cină, părinţii şi bunica mea discutau nu ştiu ce cu aprindere, iar eu, după ce am tras spre mine tuburile tatei, am început să scot din ele culorile şi să le calc cu picioarele, privind cum toate culorile curcubeului ţâşnesc dintre degetele mele de la picioare; cu mâinile nu obţineam cine ştie ce efect, dar puteam „ştampila” conturul palmelor şi puteam să le plimb dintr-o parte în alta... M-au curăţat mult timp cu ceva care mirosea urât, dar nu m-au certat. Bunica le arăta adesea cunoştinţelor noastre comune isprăvile mele, păstrând cu atenţie deosebită o broască ţestoasă făcută de mine cu igliţa din lână galbenă şi maro şi umplută cu vată. Iar tabloul meu a fost botezat „avangarda familiei în pruncie”. Bunica m-a învăţat să împletesc, să cos, să stopez şosete şi să brodez. Cel mai mult, îmi plăcea să-mi culc capul pe genunchii ei şi, cu ochii pe jumătate închişi, să mă răsfăţ cu senzaţia de linişte şi de fericire pe care mi-o dădea mâna ei gingaşă care-mi mângâia părul, în timp ce ascultam basmele pe care le inventa pentru mine. „...zeiţa hera, soţia lui zeus...” Iar mama... tamara Beloţerkovskaia, mama cânta tot timpul. Era în corul teatrului de operă din leningrad, însă ea spunea că lucrează la teatrul Mariinsk, după numele lui vechi. Voia să cânte în roluri principale, dar nu s-a întâmplat asta. Mama ştia atâtea arii şi romanţe, că ar fi putut să cânte ceasuri la rând, fără să se repete. adesea, pleca în turneu prin uniune, întorcându-se mereu cu noi cântece pe care le strângea special. avea trei caiete groase scrise din scoarţă în scoarţă. putea deschide la orice pagină, şi imediat începea să curgă o melodie pe care o auzise o dată sau de două ori cu mulţi ani în urmă şi pe care şi-o amintea de la un cap la altul. avea o memorie formidabilă. Mai cânta în corul unei biserici mici active, la puşkino, şi, uneori, mă lua cu ea la slujbă. Cel mai mult îmi plăcea să fiu acolo de paşti. Împreună cu ea şi cu bunica, strângeam sacoşe întregi de felii de cozonac şi de ouă roşii, după care plecam acasă. Mereu eram atente să ieşim fără zgomot din cameră şi să păşim pe coridorul locuinţei comune încetişor, ca nişte şoricei... *** Privirea mea se oprise deja pe următoarea frază din carte „zeiţa hera este protectoarea căminului şi ocrotitoarea sfinţeniei legăturilor conjugale de nedesfăcut... zeii o respectă pe hera, o respectă şi soţul ei, zeus, cel care alungă norii. dar adesea zeus şi hera se ceartă...”

da, nu duceam nici noi lipsă de certuri... Mama îl iubea enorm pe tata. Iubirea ei se apropia de nebunie, căci era geloasă pe tot şi pe toate. odată, gelozia ei mai că i-a dus la divorţ. S-au certat teribil din cauza unui model tânăr după care tata desena în atelierul său. din întâmplare, mama a trecut pe acolo cu treburi curente şi i-a găsit într-o „postură nepermisă”, cum îi explica ea bunicii situaţia. n-a făcut o scenă la atelier, dar a aşteptat ca tata să se întoarcă acasă şi, cu un ton glacial, i-a comunicat gândurile şi sentimentele ei, cerându-i să hotărască singur. tata a râs cu amărăciune, încercând „să pună lucrurile la locul lor”, dar n-a reuşit. Mama a izbucnit în plâns şi a început să strige isteric ceva despre destrăbălare, pseudocreaţie şi divorţ. lucrurile s-au liniştit abia noaptea târziu, însă lucrul cel mai îngrozitor este că întreg apartamentul, păstrând liniştea deplină în acea seară, a ascultat cu sufletul la gură monologurile părinţilor mei, ale marelui meu Zeus şi ale Herei mele. pentru locatarii locuinţei noastre la comun scenele de acest fel din „Faptele Măreţului Zeus” erau rare şi, fără nici o îndoială, de tot interesul. În noaptea aceea, tata a strigat în somn, iar mama l-a liniştit în şoaptă. tata fusese pe front, ajunsese până la Berlin şi, acum, îşi aştepta rândul pentru o locuinţă separată şi pentru maşină. dar nu ştiu cum se face că rândul nu ajungea deloc la el, iar coşmarurile nocturne nu voiau să-l părăsească. uneori, îşi aducea aminte de război şi ne povestea despre generalul său, despre prietenii lui de pe front. tata luptase pe frontul de nord... de două ori, a venit la noi la leningrad, de la alma-ata, generalul lui – arhanghelski, un bărbat voinic, cu părul cărunt. de ambele dăţi, au stat de vorbă, în şoaptă, până în zori, plângând, turnându-şi votcă, amintindu-şi de cei care muriseră în război. Mai venea pe la noi încă un prieten al tatei, un pictor straniu, nebun, care lucra ca decorator la teatrul de operă din alma-ata. despre aceşti prieteni ai săi din Kazahstan tata spunea mereu că sunt ca focul şi gheaţa, că niciodată nu se întâlnesc şi niciodată nu se vor înţelege unul pe celălalt. pentru mine era foarte straniu că prietenii săi nu se puteau întâlni, că, până şi la alma-ata, nu s-au întâlnit niciodată, deşi locuiau nu departe unul de altul. Generalul şi pictorul erau prieteni cu tata fiecare separat, povestindu-i tatei despre viaţa celuilalt numai din auzite. Generalul avea umor, aşa că îl prezenta „pe viu” pe pictor; pictorul era un sărăntoc cu figură de Christ care umblă solemn prin bazarul din alma-ata cu şevaletul său şi cu o traistă grosolană făcută de el, atârnată pe umăr, dar niciodată nu i-a criticat opera şi nici nu s-a scandalizat de „încălcarea bunei cuviinţe” sau de ţinuta morală a artistului care bea zdravăn şi chiar îi aborda pe trecători cu lungi discursuri despre orbirea oamenilor faţă de noua artă. În schimb, pictorul observa cu sarcasm că eroismul generalului s-a dovedit bun doar de crescut albine şi că singura lui plăcere era să cumpere la bazar, din prietenie şi mai ieftin, miere făcută de stupii generalului... de la soţia acestuia, hmmm, chiar de la generăleasă... r Traducere şi prezentare de Livia Cotorcea


n

TIFF 2012

DEsprE

oamEnI şI mElCI

d

upă o ediţie aniversară (a zecea) festivalul internaţional transilvania ne-a propus, în 2012, una „în haine de lucru”. ceea ce nu înseamnă că, în lipsa tortului cu lumânărele, atracţiile ar fi lipsit: nici din competiţia oficială, nici din programele paralele. iar în materie de oaspeţi de prestigiu, am fost privilegiaţi să-i vedem pe premiaţii pentru întreaga carieră, legendarul regizor francez claude lelouch (câştigător de Palme d` or dar şi de oscar), pe oscarizata actriţă melissa leo şi mai ales pe geraldine chaplin, a cărei apariţie a făcut de neuitat gala de închidere. iar când este vorba de bilanţul prezenţelor care au înnobilat ediţia, nu se poate să nu-l pomenesc pe francezul michel ciment (membru în juriul secţiunii „zilele filmului românesc”), figura centrală a uneia dintre cele mai prestigioase reviste de film de pe glob, „Positif”, care tocmai a sărbătorit 60 de ani de la apariţie. când am recurs la sintagma ediţie „în haine de lucru” am vrut să întăresc ideea că ţine deja de normalitate ca tiff-ul să înregistreze recorduri de spectatori (67.000), să gestioneze organizarea de variate evenimente conexe (de la trainingul let` s go digital, la atelierul talent lab, de la reevaluarea unor opere de referinţă (vezi nunta de piatră de dan Piţa şi mircea veroiu, după 40 de ani), la aniversarea a 20 de ani de existenţă ai fundaţiei arte vizuale, de la lansări de carte la expoziţii, ca aceea de scenografie a lui helmuth stürmer. felul cum tinerii sau mai vârstnicii cu badge-ul de gât alergau de la o sală la alta spune multe despre efortul participanţilor de a vedea cât mai multe filme din programele imaginativ construite: în afară de competiţii, „supernova”, „oameni şi zei”, „3x3”, „integrala stanley kubrick”, „omagiu killer films”, etc. oameni cu ochii înroşiţi de efort (ca mine) au încercat să vadă neapărat cele mai îndrăzneţe, provocatoare, înnoitoare titluri din cele 240 de titluri propuse. cu precizarea că, în rândurile următoare, mă voi ocupa cu precădere de prezenţa românească, nu pot să nu pomenesc şi câteva titluri străine care au marcat ediţia. excelentul film norvegian oslo, 31 august, o abordare originală a temei dependenţei de droguri, a câştigat trofeul transilvania, confirmând ideea că cinema-ul nordic nu poate lipsi din palmaresurile tiff. altă prezenţă obişnuită printre premianţi, chile, a fost de această dată perpetuată prin trofeul pentru cea mai bună imagine dobândit de Barbara alvarez pentru contribuţia sa la atmosfera filmului de joi până duminică de dominga sotomayor castillo. o creaţie extravagantă şi îndrăzneaţă venită din rusia, musicalul Chapiteau Show de serghei loban a câştigat, pe bună dreptate, Premiul special al juriului. mai controversată a fost opţiunea de a premia pentru regie pe sârboaica maja milos pentru Clip, un portret de generaţie care forţează reprezentarea erosului spre limitele ratingului x (adică porno), în timp ce premierea olandezului kim kold pentru rolul din teddy Bear a stârnit un entuziasm unanim. iar filmul britanic tiranozaur de Paddy constantine, premiat cu Premiul fiPresci, o dramă a singurătăţii cu accente groteşti, a fost unanim considerat unul dintre cele mai bune filme ale ediţiei. cum e şi firesc, sălile s-au dovedit neîncăpătoare la proiecţiile cu filme româneşti. mai ales că circu-

lă subteran zvonul că s-a terminat cu Noul teianu, povestea plasată în anul 1992 tratează cu cinema românesc şi vine un „nou val”. anul umor realitatea sumbră a colapsului marilor fabrici, acesta niciun lungmetraj autohton nu s-a aflat victimele unor malversaţiuni manageriale care au în competiţia oficială, ceea ce poate fi un efect transformat, în urma falimentului forţat, foştii direcal dorinţei regizorilor români de a încerca tori în oameni de afaceri şi angajaţii în şomeri. selecţionarea mai întâi în competiţiile din confruntaţi cu perspectiva închiderii întreprinderii, afara ţării, care cer de obicei premiere mondia- muncitorii se încred în soluţia fantezistă de salvare le. iar aşteptările spectatorilor de a vedea propusă de unul dintre ei care află despre oferta unei recent premiatul la cannes dincolo de dealuri companii străine care caută donatori de spermă. au fost contrariate de refuzul regizorului Plecarea în grup spre capitală, asaltul asupra labocristian mungiu de a prezenta în avanpremie- ratorului şi dezamăgirea în urma răspunsului negară, la cluj, noua sa creaţie (refuz deplâns de tiv sunt episoade care amintesc plăcut de comediile directorul artistic mihai chirilov în textul italiene sau britanice despre oameni necăjiţi. clasa muncitoare nu merge în paradis în filmul lui publicat în program). Poate că, din motivele menţionate, sec- giurgiu, dar peripeţiile eroilor care vor să pară mai ţiunea competitivă românească a părut mai virili în ochii nevestelor sau amantelor amuză sau săracă decât în alţi ani şi deja lansatele în pre- trezesc empatia privitorului. andi vasluianu dă mieră toată lumea din familia noastră de viaţă unui personaj din familia „păcătoşilor simparadu jude (Premiul „zilelor filmului româ- tici”, jumătate şmecher, jumătate victimă, uman nesc”), din dragoste, cu cele mai bune intenţii fără să forţeze accesul spre bunele noastre sentimende adrian sitaru, Crulic de anca damian, undeva, te. dintre tendinţele secţiunii româneşti merită la palilula de silviu Purcărete nu au mai putut funcţiona ca „descoperiri”. cu toate astea, din segmentul reţinută recurenţa docu-dramei. Pentru această forde lungmetraje prezentate se pot distinge nişte ten- mulă optează şi premiatul pentru debut un gând, un dinţe semnificative pentru acest moment al cine- vis, un doyle.. şi-un pix de Bogdan ilie micu, un jurmaului nostru. cu siguranţă, fenomenul validat la nal de călătorie în mongolia inspirat din experienţa nivel internaţional ca Noul cinema românesc se află fotografului mihai Barbu şi trei zile până la Crăciun în plin proces de modificare, dar comparat cu alte de radu gabrea, ce reconstituie ultimele ore din mişcări asemănătoare (neorealismul italian, „noul viaţa cuplului ceauşescu, cei doi actori care îi joacă val” francez sau free cinema-ul britanic) parcurge pe dictatori, constantin cojocaru şi victoria transformări fireşti. Nu se poate vorbi însă de „dis- cociaşu, câştigând o menţiune specială pentru interpariţia” sa. achiziţiile estetice ale celor mai premiaţi pretare. ca la ultimele ediţii, cei dornici să-şi satisfacă cineaşti (cristi Puiu, cristian mungiu, corneliu Porumboiu) au devenit modele în discursul altor setea de noutate în materie de cinema românesc au regizori lansaţi după ei, unele procedee (cadrul lung, putut s-o facă urmărind calupurile de scurt metraje, mizanscena în profunzime, muzica diegetică) au semnificative pentru încercarea celor mai tineri devenit monedă curentă, iar distribuirea repetată a cineaşti de a ieşi din stilistica Noului cinema româunor actori a întărit impresia de omogenitate a unui număr de filme ce par a aparţine aceleiaşi mişcări. ca şi neorealismul, noul nostru cinema a intrat în etapa popularizării formulei cu o mai mare deschidere înspre canoanele genurilor, ale comediei în special. cele mai agreate lungmetraje din selecţia „zilele filmului românesc” aparţin, total sau parţial, acestui gen. toată lumea din familia noastră de radu jude începe ca un road movie despre călătoria la mare a unui tată divorţat împreună cu fetiţa lui, dar se transformă în povestea ratării vacanţei visate. venit la fostul său domiciliu să ia copila, bărbatul se vede refuzat, mai întâi evaziv, de amantul fostei soţii care pretinde tirAnozAur, premiul fipresCi că micuţa e bolnavă iar apoi, energic, de fosta nevastă care foloseşte ocazia revederii cu el nesc. chiar dacă eforturile sunt mari, majoritatea pentru a-i trânti în faţă acuzaţii jignitoare. deşi autorilor încă ezită între tentaţiile genurilor tradiarbitrat de fosta soacră încă binevoitoare, conflictul ţionale şi cele ale abordării realiste. un caz semnifidegenerează şi devine o goană-urmărire în aparta- cativ este Nicolae constantin tănase, premiantul mentul unde fosta nevastă şi perechea ei sunt trans- secţiunii cu Blue, o mică întâmplare despre o maşină formaţi în prizonieri. escaladarea violenţei, care o înzăpezită ce capătă sensul unei importante alegeri îngrozeşte pe fetiţa devenită brusc interesată de etice. după ce a cucerit simpatie printre cinefili cu tema morţii, e foarte abil regizată. ceea ce menţine musicalul outrageously disco el vine acum să constant tonusul acestei comedii cu accente sumbre demonstreze că poate lucra în registrul fineţii psihoeste coregrafia precisă a personajelor dispuse în spa- logice şi al austerităţii. din modelul realist observaţiul care permite bastonade ca în comedia dell arte, ţional îşi trag seva şi de azi înainte de dorian filmate de aparatul care urmăreşte cu fluiditate miş- Boguţă dar şi tatăl meu e cel mai tare de radu cările nervoase ale eroilor. deşi tatăl divorţat (în Potcoavă, două poveşti cu tâlc centrate pe relaţia interpretarea memorabilă a lui Şerban Pavlu) iese tată-fiu. Nu în ultimul rând, din titlurile de scurtmecel mai prost din această confruntare, şi celelalte traje selecţionate se constată şi afirmarea, din ce în personaje resentimentare sunt privite sarcastic, tra- ce mai fermă, a femeilor-cineast. atât în Sink de tamentul „egalitar” aplicat tuturor fiind apreciat în iulia rugină, cât şi în Minute infinite de cecilia felmeri şi 30-40-50, un triptic semnat de iulia decizia juriului. un umor special îşi face locul şi în peripeţiile rugină, eva Pervolovici şi stanca radu se distinge eroului din din dragoste, cu cele mai bune intenţii de atracţia regizoarelor pentru un tip de cinema cu o adrian sitaru, un tânăr bucureştean care, alarmat mai mare voinţă de a seduce spectatorul, mizând pe de accidentul cerebral al mamei sale, vine rapid în atractivitatea unor artificii narative şi vizuale. una micul orăşel de provincie unde ea este internată. aici peste alta, selecţia de scurtmetraje a lăsat impresia el începe să se războiască (cel puţin aşa crede) cu cei de diversitate stilistică şi a atras atenţia supra unor care nu îi acordă îngrijiri adecvate, deranjând şi personalităţi promiţătoare. există multe semne că stresând personalul medical şi chiar pe bolnava care povestea tânărului cinema românesc merge mai îşi revine spectaculos. caraghioase sunt ieşirile lui departe iar de clasificarea noilor generaţii ne vom nejustificate şi bulversarea ordinii spitaliceşti, înre- ocupa când lucrurile vor deveni ceva mai limpezi. gistrate din puncte subiective de vedere, devenite Poate, la ediţia următoare a tiff-ului. r mărci ale stilului regizoral sitaru. o comedie cu irizaţii de tristeţe, despre oameni şi melci, marchează revenirea lui tudor giurgiu la lungmetrajul de ficţiune (după şase ani de la legături bolnăvicioase). semnată de ionuţ

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Dana Duma Noutatea în haine de lucru

Fenomenul validat la nivel internaţional ca noul cinema românesc se află în plin proces de modificare, dar comparat cu alte mişcări asemănătoare (neorealismul italian, „noul val” francez sau Free Cinema-ul britanic) parcurge transformări fireşti. nu se poate vorbi însă de „dispariţia” sa.

33


călin căliman APTR 2012 Premianţii micului ecran

î

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

34

n ultimii câţiva ani am comentat, în paginile acestei reviste, de fiecare dată, premiile asociaţiei Profesioniştilor din televiziunea română, un fidel barometru anual al producţiei televiziunilor din ţara noastră, o producţie substanţială, care a angrenat şi anul acesta, în competiţie, 140 de programe, circa 300 de realizatori şi 19 televiziuni. un juriu prestigios – alcătuit şi anul acesta din acad. Nicolae Breban, prof. univ manuela cernat, preşedintele aPtr dan Necşulea, regizorii dan Piţa, sorin ilieşiu, lucia hossu longin, actriţa ilinca tomoroveanu – a stabilit din nou un palmares consistent şi echitabil, premianţii micului ecran fiind destul de numeroşi şi meritându-şi distincţiile. de câţiva ani încoace, cum bine se ştie, de când „antena 3”şi, în primul rând, mihai gâdea au pornit ofensiva publicistică, respectivul post a repurtat câteva dintre cele mai importante premii ale fiecărei ediţii. ediţia xxii a Premiilor aPtr a constituit un punct culminant în recompensarea acestei ofensive, juriul rezervând de data aceasta „antenei 3” marele Premiu pentru „cele mai urmărite tele-show-uri”. Şase emisiuni au fost nominalizate în interiorul acestui premiu, şi anume „100 de minute” de alessandra stoicescu (un jurnalist talentat şi eficient, chiar dacă – nu uităm – s-a grăbit cu un an să intre în mileniul trei!), „Punctul de întâlnire” de radu tudor (un publicist ale cărui puncte de vedere sunt mereu pertinente şi captivante), „sinteza zilei” de mihai gâdea (înzestratul coordonator al celei mai aşteptate emisiuni a postului), „subiectiv” de răzvan dumitrescu (un autor incisiv, echilibrat, cu o „subiectivitate” pozitivă), „exces de putere” de oana stancu (o realizatoare cu o profunzime analitică şi un curaj civic care se cuvin apreciate în mod special), şi „secvenţial” de adrian ursu (ale cărui demersuri istorice au un nerv satiric şi o „undă” ironică de sorginte caragialeană, ca şi inspiratul clip publicitar al emisiunii). Neîndoios, aceste programe au fost principalele talk-show-uri ale anului televiziv, determinând interesul major dovedit de telespectatori şi argumentând opinia unui membru al juriului, conform căruia „antena 3 a fost televiziunea care ne-a ţinut în priză tot anul 2011”. un alt premiu important obţinut de „antena 3” a fost şi Premiul „jean-louis calderon” (un premiu, desigur, simbolic), acordat reporterilor Petre Nechita, simona Boţog şi carmina othman, care au impresionat prin rigoare, devotament şi implicare în transmisiile lor din Piaţa universităţii, şi – cum sublinia şi lucia hossu longin în seara premierii – „prin curaj şi profesionalism”. directorul de imagine cristian tamaş a fost distins, ex aequo, cu premiul de imagine pentru impresionantul reportaj „Pe-un picior de iad” de carmen moise din ciclul „în premieră”, realizat de carmen avram, un program substanţial, cu profunde semnificaţii civice, distins de altfel cu Premiul pentru reportaj (fiind nominalizaţi la premiu şi câţiva membri ai echipei de realizatori conduse de carmen avram: andrei ciurcanu, carmen moise, romana Puiuleţ, yevgeniya kironaki – o tânără ucraineancă încântătoare, care mi-a fost studentă la facultatea „hyperion” –, alina dinu). „antena 3” a repurtat, aşadar, câteva dintre cele mai importante premii din palmaresul ediţiei 2012, reconfirmându-se astfel faptul că s-a impus, în ultimii ani, drept cea mai importantă televiziune de ştiri din românia. Premiul pentru realizator-prezentator al unui show de divertisment a revenit gabrielei vrânceanu firea de la „antena 1” pentru programul „un crăciun în familie”. o serie impor-

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

Galele Premiilor APTr în general, şi Gala din 2012 în particular au constituit un spectacol tonic, cu sigure semnificaţii culturale, morale şi filosofice.

şi cunoscut, dar astăzi este nevoit, nu o dată, să-şi ia copilul din faţa televizorului. în cuvântul său, producătorul, regizorul, scenaristul vasile alecu de la tvr, distins cu Premiul de excelenţă pentru patru decenii de televiziune şi pentru filmul „destine şi asasinate pe scena politică românească” a spus, deasemenea, câteva lucruri care ne-au dat de gândit: rememorându-şi propria activitate, a vorbit, pe bună dreptate, despre trecutul „studioului de film” al tvr (condus ani la rând de dan Necşulea), cu rezultate artistice absolut performante, imposibile în condiţiile de producţie actuale. aceste două luări de cuvânt mi-au întors gândul spre vremuri apuse ale televiziunii naţionale (din anii cenzurii!), când se realizau filme importante şi seriale cinematografice impunătoare, montări scenice „pentru toate anotimpurile”, emisiuni de cultură cinematografică cu maeştri ai criticii, teoriei şi istoriei de film, şi chiar emisiuni de divertisment cu „comici vestiţi” ai scenei şi ecranului românesc, programe îndeobşte prezente, în mod firesc, şi în palmaresele premiilor aPtr. astfel de premii, iată, consemnez cu tristeţe, nu se mai pot acorda astăzi, pentru că respectivele programe au dispărut pur şi simplu, teatrul şi filmul de televiziune sunt noţiuni pe cale de dispariţie, iar programele de divertisment au parte de un umor din ce în ce mai îndoielnic şi mai jalnic. dar să mă întorc la premiile aPtr, ar mai fi câte ceva de comentat. juriul a acor-

tantă de distincţii a obţinut, deasemenea, dintre televiziunile „generaliste”, şi tvr (împreună cu câţiva „copii” ai ei, tvr iaşi de pildă, tvr 2 sau tvr cultural), faptul echilibrând întru câtva declinul managerial al instituţiei dovedit recent, în vara lui 2012. dintre premiile acordate televiziunii naţionale aş menţiona în primul rând Premiul pentru documentar istoric, revenit filmului „mihai i al româniei” de camelia csiki, un portret cinematografic ataşant, bogat în informaţii, despre trecutul şi prezentul unui personaj exemplar, puternic şi acaparant. o altă distincţie cu un caracter mai special este Premiul pentru reportaj de ştiri, obţinut de alina grigore şi mihai florea pentru „Pe urmele lui Bin laden”, televiziunea naţională fiind singura care a ajuns în Pakistan, pe urmele lui Bin laden, după anihilarea acestuia. irina szasz, recompensată cu Premiul pentru documentar social, şi-a ales, în filmul „Persona non grata” un personaj aparte, un profesor devotat meseriei sale care, tocmai din acest motiv!, şi-a cucerit ... duşmănia celor din jur. cu Premiul pentru documentar politic a fost distins răzvan Butaru, autorul filmului „ceauşescu şi poporul”, o tentativă de reabilitare a unor adevăruri istorice. cu Premiul pentru serial documentar au fost recompensaţi câţiva dintre autorii serialului „rezistenţa prin cultură” iniţiat de tvcultural, şi AntenA 3 Aptr mArele premiu 2012 anume roxana chiriţă (pentru episodul „cultura după gratii”), cristian amza („o capitală distrusă pe timp de pace”) şi ion dat două premii importante şi postului „realtatea cristodulo („Puterea izolării – sorin ilfoveanu”). tv”: adriana Nedelea a primit Premiul pentru prePremiul pentru emisiune literară a revenit oanei zentatoare de ştiri, iar andreea creţulescu Premiul andreea marocico de la tvr iaşi, semnatara filmu- pentru emisiune de investigaţie, „realitatea te prilui „literatura de subzistenţă”, consacrat modului în veşte!” din campania „testul bogăţiei”. cum apucare cartea pătrunde azi în satele ţării. Premiul pen- neam, Premiul pentru imagine a fost acordat ex tru portret a revenit unor realizatori de la tvr aequo, al doilea beneficiar fiind dinu mărgărit de la cultural: marina constantinescu pentru tvr cultural. Premiul pentru anchetă a revenit „Profil.Poveste. Personaj – ion marin” şi mariana realizatorului george colgiu de la „antena 1”, autoBădan pentru „ion iancovescu – Portret din crâmpe- rul filmului „Poşta română, jaf fără sfârşit” şi lui ie”. o realizatoare de la tvr iaşi, andreea Ştiliuc a ionuţ cristache pentru „cazul daniela andreescu”. primit Premiul pentru interviu, interlocutorul un premiu „eco atitudine” a revenit lui george autoarei fiind un intelectual de marcă, profesorul mihai de la „kanal d” pentru „apocalipsa din francez françois jost, în trecere prin românia. geamăna”, iar Premiul pentru producător indepencâteva dintre premiile „clasice” au revenit, dease- dent a fost acordat lui dumitru alexe de la „studio menea, televiziunii naţionale. mă gândesc la video art”. conform tradiţiei, s-a acordat şi un prePremiul pentru emisiune de ştiinţă, acordat „echi- miu „opera Prima”, împărţit anul acesta între mihai pei” formate din alexandru mironov, cristina anton ghiţă („kanal d”), pentru „asta-i românia” şi şi mihai răzuş, care a realizat la tvr 2 „Bagă la cap constantin dinu („speranţa tv”) pentru „începe să ştiinţa între alb şi negru”. Premiul pentru emisiune trăieşti”. tot ca de obicei, a existat şi un premiu penmuzicală a revenit lui cătălin sava, autorul progra- tru carte de televiziune: el a revenit alexandrei mului „universul celibidache” (am consemnat cu orban pentru „Personalităţi emblematice ale cultusatisfacţie prezenţa în ţară şi în sală, pe scenă, a rii la tv”. de câte ori putem vorbi, motivat, despre unui personaj de departe, fiul ilustrului dirijor), iar personalităţi emblematice ale culturii la tv îmi creşPremiul pentru emisiune de folclor a revenit progra- te, ca telespectator, „speranţa de viaţă”... în general, mului „tvr 55 gala folclorului românesc”, nomina- galele Premiilor aPtr şi gala din 2012 în particular lizaţi fiind elin stan, aurel Badea, dana moraru şi au constituit un spectacol tonic, cu sigure semnificaiuliana tudor. înainte de a consemna alte premii din ţii culturale, morale şi filosofice, la aPtr xxii palmaresul aPtr xxii mi-aş îngădui, însă, o paran- marele Premiu a fost înmânat de ministrul culturii teză. în cuvântul său, după ce a fost distins cu mircea diaconu, iar membrii juriului, luând cuvânPremiul pentru prezentator de divertisment, virgil tul în prezentarea anumitor premii, au abordat şi ianţu (prezentatorul emisiunii „vrei să fii milionar” aprofundat teme culturale importante, de mare şi de la „kanal d”) a spus un lucru care nu se poate să reală actualitate. r nu te pună pe gânduri, pe ideea că, de-a lungul anilor, în tinereţea sa a avut ce învăţa de la televiziune şi de la importanţi oameni de televiziune pe care i-a


l

a două decenii de la absolvirea studiilor universitare, clasa de grafică a profesorului mircia dumitrescu se reîntâlneşte cu maestrul într-o remarcabilă expoziţie aniversară în sălile galeriei simeza din Bucureşti. eveniment cultural de referinţă pe scena artistică a capitalei, Expoziţia 20 este expresia omagiului adresat tradiţiei şi şcolii. alăturaţi maestrului mircia dumitrescu, discipolii trăiesc clipa de orgoliu nobil a etalării măiestriei lor artistice şi tehnice dobândite în anii de activitate plastică desfăşurată după încheierea facultăţii. astăzi, la vârsta maturităţii creatoare, cei nouă graficieni expozanţi sunt la rândul lor profesori şi universitari, artişti cu bogată activitate plastică. ţinuta academică a expoziţiei şi

unitatea stilistică elevată a lucrărilor au adus fireasca admiraţie a privitorilor şi, totodată, întrebări despre fierbinţi subiecte actuale în legătură cu destinul artelor şi învăţământului artistic sau cu evoluţia şi rolul şcolii în cultură şi societate. oferta propusă de calitatea profesională a expoziţiei invită la punctarea unor observaţii şi la deschiderea unui dialog legat de valoarea relaţiei maestru şi discipoli, de criteriile valorice ale măiestriei raportate la tradiţie sau modernitate, de continuitate şi stimulare a inovaţiei în creaţie, de păstrare sau de renunţare la rigorile clasice, de asimilare a spiritului modern şi absorbţie selectivă a avangardei.

în acest demers, se poate discuta despre învăţământul artistic din românia în perioada în care şcoala era asigurată de generaţia de aur a maeştrilor camil ressu, al. i steriadi, cecilia cuţescu – storck, cornel medrea, corneliu Baba, alexandru ciucurencu, gheorghe ghiţescu, horia teodoru, simion iuca, vasile kazar şi de continuatorii ultimei generaţii de universitari de la catedra de grafică: octav grigorescu, mircia dumitrescu, traian Brădean. reputaţia Şcolii de grafică a universităţii din Bucureşti i-a asigurat clasa de „şcoală bună”, şcoală bazată pe rigori. în acest sens, Expoziţia 20 primeşte un contur cu valoare simbolică, datorită probităţii profesionale a artiştilor beneficiari ai şcolii vechi, în interesantul subiect fixat asupra ştiinţei

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

adriana Botez-crainic Mircia Dumitrescu şi Şcoala românească de grafică

Lecţia profesorului Mircia Dumitrescu a impus discipolilor startul performanţei profesionale bazate pe rigorile clasicilor şi totodată pe deschiderea către totala libertate de exprimare personală. În această dualitate se ascunde miraculoasa înflorire a iniţierii artistice şi didactice, finalizată în rezultatele pe măsură.

35


CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

36

artei, a artei bazate pe ştiinţă şi experienţă şi nu pe improvizaţie şi neputinţe de exprimare. modelaţi profesional de şcoala în care maestrul mircia dumitrescu a ocupat un loc de vârf, artiştii expozanţi au construit un real spectacol al măiestriei ştiinţei gravurii cu acizi, al lino şi xilogravurii, al graficii de şevalet şi chiar mai mult. Profesorul însuşi, mentorul spiritual al grupului de expozanţi, impune ştacheta academică, statuând astfel programul estetic al manifestării. după cum am avut prilejul să admirăm în grandioasa expoziţie personală deschisă în 2008 la sala Brâncuşi din clădirea Parlamentului, şi de astă dată mircia dumitrescu prezintă nu numai gravură ci şi sculpturi în lemn, surprinzătoare prin complexitatea soluţiilor spaţiale, abordate rareori chiar de sculptorii foarte stăpâni pe meşteşugul cioplitului, datorită dificultăţilor compoziţionale. alături de profesorul lor, cei nouă graficieni: ruxandra călăraş, călin chivu, adriana lucaciu, gavril kovacs, mariea Petcu-chioibaş, corina rădulescu, florin stoiciu, cristian tarbă, cristian ţârdel sunt prezenţi cu numeroase gravuri de mari dimensiuni, acva-forte şi acva-tinta, cu lucrări de pictură şi grafică de şevalet. desenul, regele artelor plastice, principalul mijloc de exprimare al domeniului artelor grafice, defineşte universul performant al comunicării imaginilor expuse, cele mai numeroase imagini din expoziţie fiind gravuri pe metal, proba supremă a dificultăţilor tehnice. avem revelaţia în final că a fi grafician înseamnă a dobândi ştiinţa artei desenului, tehnicilor şi procedeelor specifice şi, în măsură egală, e necesar a poseda o specială sensibilitate şi particulară inteligenţă de percepere a caracterului formei prin conturele ei astfel ca ideea, tensiunea sentimentului şi acţiunii să prindă viaţă şi magie. calea spre magia frumosului artei o parcurg marii desenatori ai regatului imaginii plastice, graficienii numărându-se printre ei, prin obligaţia impusă de profesie. Pe căi clasice, rezultatul graficii de şevalet şi al ştiinţei tehnicilor savante de acva-forte, acva-tinta, lino şi xilogravură manifestat în imaginile celor nouă artişti expozanţi, se oficiază pe firul ductului expresiv al conturelor şi petelor, întreţeserii lor măiestrite. temperamente artistice diferite, seismografe sensibile, cei nouă cheamă vizibilul cognoscibil sub vârful peniţei, penelului şi tuşurilor, îl pecetluiesc şi îi dau viaţă în grafia imaginii. arta mariei Petcu-chioibaş iese din convenţie. Ne surprinde de fiecare dată cu imprevizibile interpretări. graficiana rupe din viaţă instantanee. fragmentează vizibilul în cadre cinematografice. raccourci-uri şi proiecţii perspectivice şocante, intensităţi tonale şi fluidităţi imateriale construiesc dialogul contrastelor valorice de închis-deschis, masiv–fluid. Personajele ei devin grefe secvenţialsimbolice ale condiţiei umane. concentrează stări pecetluite în dramatic. viaţa văzută astfel primeşte accentul profund uman. expresionismul impregnat stării se proiectează în mod paradoxal cu ajutorul evanescentului argintiu. contrastul sidef şi întuneric, lumină lunară şi pământuri albăstrii reliefează straniu dureros chipurile umane mutilate de proza şi uzura vieţii. când graficianul se eliberează de cenzura tehnicilor clasice şi a graniţelor dintre arte, infuzia reciprocă a artelor defineşte noi geografii spirituale. Nu

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

ne miră să vedem când imagistica unui grafician, cum este cazul corinei rădulescu, primeşte culoarea cu rol principal, autorul lucrând programatic în domeniul picturii, după cum nu este şocant ca un grafician reputat ca ruxandra călăraş să lărgească procedeele clasice şi să prelucreze imaginea pe calculator sau să apeleze la procedee inedite şi la melanjare a tehnicilor. Problema importantă a acestor artişti este păstrarea ca unic deziderat – comunicarea plastică şi expresivă complexă a ideii şi stării. cu acest statut, raportate la figurativ şi uman, la trăiri şi sentimente încărcate de emoţie estetică, imaginile etalate au autoritate şi prestanţă plastică. expresionismul este prezent în întregul cuprins expoziţional. fantezia creatoare se exaltă odată cu libertatea plastică. corpul uman, imaginat de cristian tarbă, înlănţuie formele în relaţii infidele vizibilului. siluete şi forme individualizate desprinse de context, plutesc anxios, în levitaţie, fabulos şi fantast. se dilată, se mistuie în ele însele, se înfrumuseţează alungit, se înnegurează prin mutilare şi infirmizare, se transformă în demonstraţie morfologică, tensionat expresionistă. cunoaşterea meşteşugului pretenţios al gravurii pe metal, stăpânirea tehnicilor de acva-forte şi acva-tinta îşi etalează virtuţile. Prieteni cu tuşurile, cernelurile şi acizii, gravorii îmbină procedee clasice folosite de renascentiştii germani cu exacerbări vizionare împinse spre patetismele goyeşti. expresia trăirii afective cunoaşte acute. cu accente şi trăiri romantice la unii expozanţi sau cu angoase la gavril kovacs, conţinutul afectiv dezlănţuie acumulări ale nevizibilului fiinţei umane. gravurile lui călin chivu se încarcă cu picturalitatea valorilor cromatice. transfigurarea personajelor create de gavril kovacs dezvăluie lumi secrete ale subconştientului, deznădejdi, meditaţia şi căutarea sinelui, după cum imaginea creată de călin chivu comunică strigătul şi tăcerea, tensiunea ascunsă a imaginarului. Bazat pe ştiinţa desenului şi pe ştiinţa formei, graficianul recreează liber anatomii antropomorfe şi zoomorfe. conturele se curbează în ţeseri nervoase ale grafiei, devin pete şi culoare, umbre şi lumini. gravura primeşte moliciuni şi accente de calitate plastic-expresivă. adriana lucaciu probează clasa rafinamentului estetic. capacitatea de transfigurare a mimesisului şi fantezia creatoare se dezvăluie cu discreţie în cele două gravuri de mari dimensiuni. albastrurile delicate şi griurile nuanţate, textura elaborată a trecerilor calorice de la cald la rece, puse în evidenţă de savoarea transparenţelor cu efecte valorice de laviu, mărturisesc vocaţia graficienei pentru subtilităţi cromatice. intelectualismul determinant al demersului probează disponibilităţile unui tip de imagine, inviolabil culturală. cercul interpretărilor diferenţiază viziunile şi interpretările. expoziţia respiră prin diversitatea stilistică a autorilor. opusă procesului creator derulat în plină subiectivitate, complementară ca realizare faţă de determinarea puternică a afectului, imaginea creată de florin stoiciu, propune elaborarea de tip conceptual. orgolios autoritară prin dimensiune şi soluţie transfiguratoare, gravura impune în această variantă valoroasa şi ambiţioasa condiţie profesională. Problema plastică, modelată pe o liberală expresie erotică a personajului-model, vădeşte personalitatea puternică a autorului, conştiinţa de sine, indiferenţa sa faţă de aprobarea sau dezaprobarea privitorului în privinţa opiniei filosofice a artistului asupra vieţii sau valorilor-simbol ale existenţei. concepţia şi atitudinea estetică ale lui florin stoiciu ilustrează atât nivelul înalt al măiestriei şi cunoaşterilor sale plastice, cât şi acuta nevoie a afirmării propriei libertăţi de exprimare. Performanţă demonstrată! în cazul efectelor picturale dobândite de ruxandra călăraş, intervenţia computerului nu înstrăinează eleganţa stilizării. ilustraţiile versurilor lui Baudelaire primesc substanţiala tensiune poetică a sensibilităţii creatoare a artistei, păstrează precizia liniei şi plasticitatea formelor. iniţial, misterios înfiorate în gravurile în acva-forte şi acva-tinta, de astă dată prelucrate experimental, Florile răului urmăresc farmecul paroxismelor romantice sub fastul regiei de spectacol. compoziţia plastică are forţă. calitatea trăirii afective, subiectivitatea se repliază în erudiţie literară. lecţia profesorului mircia dumitrescu a impus discipolilor startul performanţei profesionale bazate pe rigorile clasicilor şi totodată pe deschiderea către totala libertate de exprimare personală. în această dualitate se ascunde miraculoasa înflorire a iniţierii artistice şi didactice, finalizată în rezultatele pe măsură. regăsim revelator în lucrările semnatarilor Expoziţiei 20 clasicismul solid ale construcţiei gravurii lui dürer sau efectele de trompe – l’oeil şi ecleraj misterios rembrandtian în care se citeşte ecoul fericit al renaşterii sau al gravurii secolului al xviilea pe care se întreţese debordanta structură deschisă a gravurii lui goya sau a clasicilor secolului xx.

admirăm pata negrului şi contrastul cu albul scânteietor care întruneşte experienţa tradiţiei, dar şi sfâşierea fracturată a liniei impregnate de tensiunea expresionistă a lumii noastre în transformare. Purtătoare de ideaţie, sentiment şi expresie, perspectivele eşafodate infinit, create de profesorul mircia dumitrescu întrunesc soluţiile savante din picturile semnate de vieira da silva. exemplul prestigios şi şcoala bună transmisă elevilor în universitatea bucureşteană fac demonstraţia competenţei, favorabilă performanţei. foarte buni desenatori, virtuozi unii dintre ei, cei nouă plasticieni, mărturisesc la vârsta maturităţii artistice măiestria amplei comunicări estetice, autoritatea profesională a stăpânirii tehnicilor atât de pretenţioase ale gravurii. dezinvoltura măiestriei de graficieni asigură abordarea tehnicilor din afara domeniului lor şi finalizarea în remarcabile lucrări de pictură sau de sculptură, cum o demonstrează mentorul lor, nu cu misiune de comunicare pasageră ci cu afirmare stabilă şi bogată. în acest concert al sensibilităţilor şi cunoaşterii lumii formelor, artele se înfrăţesc. mesajul este comun. comunică despre frumos, despre zborul spiritului deschis valorilor cultural universale. Profesorul şi şcoala, tradiţia rigorilor şi autoritatea valorilor estetice şi morale transmise elevilor, studenţilor deveniţi astăzi plasticieni stăpâni pe universul măiestriei tehnice, îşi spun cuvântul în demonstraţia competenţei. maestrul mircia dumitrescu şi discipolii impun ţinuta universitară a liniei tradiţiei şcolii româneşti, înscrisă în aria stilistică europeană bazată pe rigoare, tehnică şi măiestrie plastică. inelele colierului care asigură tradiţia artistică, transmiterea cunoaşterilor de la o generaţie la alta, le aflăm în şcoală – instituţia purtătoare a continuităţii rigorilor culturii şi artei. Pledoarie pentru şcoala-simbol al culturii şi permanentei civilizări a spiritului, expoziţia constituie punctul de vedere crucial care pune în discuţie atitudinea, ideea şi puterea exemplului nobil, pierdute în mare măsură în ultima vreme. închizând cercul prezentării, realizăm cum întrebările despre rolul şcolii şi al profesorilor apar recurent în istoria epocilor. o făceau desigur anticii în jurul lui apelles, fidias şi Policlet, apoi scolasticii medievali şi umaniştii renaşterii. întrebările despre meşteşug şi artă, nevoia de înţelegere şi cunoaştere erau trăite de discipolii în atelierele maeştrilor toscani ghirlandajo şi verrocchio în Quattrocento sau cu pasiune în atelierele lui rubens şi în studioul Profesorului tulp, apoi în academiile şi universităţile europene mai târziu. Şcoala de la Bauhaus, în epoca modernă, a dat glas şi semnal de reacţie mentalităţii moderne, conceptelor cu reflex şi undă modificatoare în ecou în lumea artistică mondială. curente, şcoli şi academii libere s-au lansat în modelarea noii sensibilităţi artistice. strigătul de eliberare din corsetele artei de muzeu s-au auzit în cartierele montmartre şi montparnasse, în generaţia artiştilor Ecole de paris şi în atelierele de la ruche. astăzi, vorbim despre învăţământ cu profile pe verticală în tot mai specializate universităţi dar şi despre academii şi şcoli tradiţionale faimoase în lume,

păstrătoare a rigorilor clasice. lumea este deschisă experimentului, în aşteptarea schimbării. vorbim despre „şcoală bună” în pianistică sau de baletul rus, admirăm rezultatele obţinute de „şcoala bună” a universităţilor tehnice eth zürich, mit cambridge, etc., vorbim de rigorile tradiţiei academice dar şi de şcoală liberă sau chiar de formula unei noi şcoli artistice care să ignore principiile tradiţiei bazate pe iniţierea multor ani de studii. Expoziţia 20, deschidere estetică şi etică spre o artă în care ignoranţa, întâmplătorul şi neglijenţa nu îşi au locul, ilustrează atitudinea responsabilităţii profesionale şi a demnităţii intelectuale de care cultura noastră actuală are atâta nevoie. rezultat al învăţământului bun, al efortului anilor de lucru fructuos, arta celor nouă artişti exprimă atitudinea de grup, manifestată ca un exerciţiu de consolidare a aceloraşi aspiraţii către elevate sensuri estetice şi morfologice, ca o posibilă mişcare artistică în devenire. r


luiza Barcan Un portretist moldav

a

rtist plin de har, fin observator al portretelor de contemporani, anton costân îşi împarte discreta-i existenţă între şcoală, casă şi atelier. acest din urmă spaţiu e cel unde artistul „deşartă” pe hârtie ori pe pânză, ca dintr-o bogată desagă, imaginea filtrată de propria sensibilitate a semenilor săi. Pe cât de tăcut şi mucalit e anton costân, bucovinean getbeget, pe atât de pline de vervă sunt reprezentările sale, de orice gen. cea mai recentă expoziţie semnată de artistul originar din satul lămăşeni, găzduită de galeriile de artă din Botoşani, începând cu 25 mai 2012, oglindeşte în egală măsură preocupările, tehnica preferată de artist, viziunea sa, consolidată de-a lungul a cel puţin trei decenii de creaţie, şi, deloc în ultimul rând, etapa în care se află desenul şi pictura lui anton costân în momentul de faţă. Predominante în expunere sunt, desigur, portretele, dar lor li se alătură şi câteva inedite scene de gen, nuduri şi „portrete” de flori. tehnica favorită a pictorului e pictura în tempera dar el are o solidă înzestrare şi pentru ulei. observator atent al caracterelor, anton costân simte şi mărturiseşte prin compoziţiile sale o atracţie irepresibilă pentru unicitatea chipului interior al fiecăruia dintre oamenii pe care-i cunoaşte, de care este legat sau cu care s-a intersectat doar în treacăt

de-a lungul vieţii. Portretele lui anton costân nu sunt „exterioare”, adică nu urmăresc doar o reprezentare cât mai fidelă a trăsăturilor vizibile, particulare, ale fiecăruia dintre modelele sale, deşi nu lipseşte nici această preocupare. mai mult decât oglindiri ale unui chip exterior, portretele lui anton costân sunt imagini ale sufletului, ale părţii nevăzute existente în fiecare dintre noi. realiste, deloc idealizate, aceste reprezentări de personaje sunt pline de viaţă, unice ca şi modelul ce le-a inspirat. subtile pete de culoare, jocuri inspirate de umbre şi de lumini modelează inspirat şi convingător fiecare dintre portretele lui. anton costân e atent la fiecare om pe care-l cunoaşte. de aceea expoziţia de la Botoşani e ticsită cu portrete de artişti, scriitori, jurnalişti, oameni de cultură dar şi cu portrete de anonimi surprinşi în atitudini definitorii pentru caracterul fiecăruia. de fapt, expunerea e alcătuită din mai multe galerii de portrete şi dintre acestea cea mai puternică, mai percutantă, mai plină de vervă e cea a ţăranilor din satul natal al artistului, din lămăşeni. Neputându-se desprinde niciodată de pământul unde s-a născut, anton costân trăieşte astăzi la mică distanţă de satul străbunicilor, bunicilor şi al părinţilor săi, la fălticeni. la lămăşeni ia rămas pustie casa părintească, aşa cum pustii sunt astăzi multe case bătrâneşti de prin vitregitele şi mutilatele noastre sate, i-au rămas amintirile şi multe dintre rude. la ei revine mereu artistul, cu o iubire şi o nostalgie de nestăvilit. Pictura lui încearcă să păstreze nealterată imaginea genuină, curată, neîntinată de mofturile modernităţii, a oamenilor şi a locurilor natale. „eu m-am pictat între ţăranii mei”, mi-a spus cu mândrie anton, înainte de a intra în expoziţia de la Botoşani. într-adevăr, autoportretul său, mai degrabă o schiţă de portret, „tronează” între imaginile cu mult mai elaborate ale consătenilor de la lămăşeni ca o mărturisire deplină a apartenenţei sale la un singur loc de pe această lume. galeria de ţărani lămăşeneni arată ca un tablou de familie îmbogăţit cu atributele picturalităţii. între scenele de gen expuse la Botoşani sunt cele cu muzicanţi, o temă mult dezvoltată de artist, cu femei în felurite ipostaze ce le exaltă feminitatea dar şi ne mai exploatatele până acum, cel puţin după ştiinţa mea, scene de la vernisaje. chiar aşa se şi numesc aceste ultime compoziţii: „la vernisaj”. spiritul fin de observaţie al artistului, ironia şi umorul său debordant sunt cât se poate de vizibile în scenele de la vernisaj, momentul când nu doar artistul iese în lume şi se expune pe sine, de fapt, ci şi când toţi cei invitaţi la eveniment pozează într-o anumită atitudine, menită acestei ocazii. sunt convinsă că şi autoironia a funcţionat din plin atunci când anton costân şi-a concentrat atenţia asupra unui eveniment de felul acesta.

interesul pentru natură al pictorului s-a manifestat mai limitat în expoziţia de la Botoşani, deşi nu-i lipseşte. în etape anterioare ale creaţiei sale anton costân s-a dovedit un peisagist la fel de înzestrat pe cât este de înzestrat ca portretist. doar că, aşa cum el însuşi îmi mărturisea, schimbările provocate de (ano)timpuri se văd nu doar în natură, ci şi pe chipurile oamenilor. Şi, deocamdată, pe ele le urmăreşte cu neobosită preocupare anton costân. de cincisprezece ani de când îl ştiu eu pe acest fermecător şi talentat pictor moldav, el perseverează în a nu expune în capitală. eu cred că a venit momentul unui noi expoziţii, găzduite de o galerie din Bucureşti, măcar pentru a îmbogăţi în subiecte galeria de personaje „la vernisaj” a lui anton costân. r

IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

De cincisprezece ani de când îl ştiu eu pe acest fermecător şi talentat pictor moldav, el perseverează în a nu expune în capitală. Eu cred că a venit momentul unui noi expoziţii, găzduite de o galerie din Bucureşti, măcar pentru a îmbogăţi în subiecte galeria de personaje „la vernisaj” a lui Anton Costân.

37


n

Cartea străină

Rodica grigore Dincolo de oglindă

c

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

38

onstruit pe principiul reproducerii miniaturale, orice „blazon în blazon”, indiferent de definiţia sau posibilele denumiri sofisticate care i se pot da – fie el jurnalul lui edouard din Falsificatorii de bani sau oglinda din portretul familiei arnolfini de van eyck, exemple mai multe putându-se oricând găsi – reprezintă, în fond, o schiţă de „povestire în povestire”. aşa stau lucrurile şi în textele lui yasunari kawabata, fiind vorba, la el, atât în romanul Ţara zăpezilor, cât şi în mai toate povestirile, de o serie de strategii narative evidente mai ales în fragmente de felul celui citat anterior. lucrurile merg, însă, chiar mai departe în luna în apă, căci, aici, kyōko ajunge, treptat, de la contemplarea lumii, la autocontemplare: „îşi privi apoi şi propria faţă. făcu o descoperire stranie. Nu-ţi poţi zări faţa decât reflectată într-o oglindă. tu eşti singurul care nu-ţi vezi propria faţă. îţi atingi zilnic figura, convins fiind că imaginea reflectată ar fi cea pe care o vezi direct.” autocontemplarea devine, astfel, o complexă şi complicată „punere în abis”, amintind de jocul perspectivelor încrucişate şi al imaginilor micşorate din Meninele lui velázquez; personajul observator se plasează, ca un fotograf sau pictor discret, în punctul „orb“, în acel loc care scapă, practic, perspectivei obişnuite, implicând, în fond, înţelegerea profundă a lucrurilor şi fenomenelor. Pentru foucault, de exemplu, modernitatea perspectivei lui velázquez vine din faptul că, în ciuda tuturor oglinzilor şi reflectărilor, invizibilitatea profundă a ceea ce se vede este solidară cu invizibilitatea celui care priveşte. Printr-un artificiu de-a dreptul regizoral, kawabata sugerează posibilitatea unei eliziuni similare în spaţialitatea – ori temporalitatea – textelor sale: liberă, în sfârşit, de raporturile de reciprocitate care o înlănţuiau în proza tradiţională, prezentarea faptelor se instituie ca pură reprezentare. în plus, în proza lui kawabata, în loc să se limiteze la reproducerea lucrurilor vizibile, oglinda traversează întregul spaţiu al reprezentării pentru a da viaţă chipului adevărat şi profund al personajelor, fie că e vorba de cel al lui yoko, din Ţara zăpezilor, altfel sortit să rămână ascuns privirii directe a lui shimamura, fie de protagonistele din Fantezii de cristal sau luna în apă, text cu adevărat emblematic pentru opera scriitorului nipon. aici, întreaga viaţă a lui kyōko este prezentată şi, implicit, interpretată, prin procedeul reflectării în oglindă, astfel încât iubirea tinerei pentru fostul soţ, mort după o grea suferinţă, va primi o neaşteptată replică o dată cu plasarea ei pe fondul noii iubiri, pentru cel de-al doilea soţ, finalitatea fiind, desigur, şi reala cunoaştere de sine la care va ajunge protagonista, la capătul unui adevărat traseu iniţiatic (prezentat în mod asemănător cu acela din dansatoarea din Izu, cu precizarea că, acolo, personajul principal era un adolescent), deloc lipsit de îndoieli, temeri şi, nu o dată, dureroase ezitări. despre yasunari kawabata, laureatul Premiului Nobel din anul 1968, s-au spus şi s-au scris, mai ales în ultimele decenii, lucruri valabile pentru cadrul mai larg al literaturii nipone, însă nu întotdeauna perfect aplicabile tipului aparte de proză practicat de scriitor. astfel, nu o dată s-a afirmat că în creaţiile sale ar domina exclusiv lirismul pur, ceea ce, la o lectură atentă, se dovedeşte a fi inexact. desigur, tentaţia aplecării spre simbol şi exprimare metaforică există şi este în afara oricărei discuţii la kawabata, dar asta nu înseamnă că textele lui sunt „poetice”; cel puţin, nu în sensul pe care civilizaţia occidentală l-a dat acestui termen. citite fără prejudecata exotismului, povestirile din volumul dansatoarea din Izu se dovedesc a fi, fiecare în parte, gingaşe şi tulburătoare poveşti de dragoste,

AnUL XXIII

t

nr. 7 (724)

marcate întotdeauna de imposibilitatea împlinirii depline şi, de aceea, încărcate de momente de tensiune, temperate însă mereu de profunda notă de melancolie a textului. unele pagini ale povestirilor par a fi scrise, dacă avem în vedere minima mişcare şi desfăşurare epică, în lumina şi sub semnul tutelar al haiku-urilor lui matsuo Basho, de altfel, reperul esenţial al romancierului japonez. literatura niponă nu porneşte de la noţiunea de mimesis, cu toate (multiplele) înţelesuri care i s-au dat din antichitate şi până în epoca prezentă; de aceea, scriitorii din arhipelag nu urmăresc portretizarea „rotundă” a personajelor, nici dimensiunea psihologică a acestora. la fel procedează şi yasunari kawabata, cel care creează mai ales portrete ale protagoniştilor săi, uneori adevărate măşti, sub influenţa unui puternic simţ artistic decorativ, dar, în egală măsură, şi a unui accentuat impuls regizoral, venit pe filiera teatrului tradiţional nipon, de unde şi permanenta tentaţie a anamnezei ce marchează piesele Nō, de care romancierul era fascinat. astfel, în luna în apă, propria imagine pe care o vede reflectată în oglindă i-l readuce în memorie lui kyōko tocmai pe fostul soţ, cel căruia îi arăta, pentru a-i uşura suferinţa, lumea exterioară cu ajutorul unei oglinzi ţinute în aşa fel încât să prindă cât mai mult din ceea ce se întâmpla dincolo de camera unde acesta era ţintuit de boală. de aici şi importanţa acestui obiect şi, implicit, gidiana „punere în abis“ pe care am amintit-o deja. în tradiţia culturală niponă, numai în oglindă realul şi irealul se întrepătrund, starea de vis şi starea de veghe se dizolvă una într-alta la această „răscruce a visurilor” şi, ca să folosim o expresie dragă japonezilor, „ceea ce părea nălucire devine mai real decât realul.” din această perspectivă se cer recitite majoritatea povestirilor din volumul dansatoarea din Izu, alcătuit din texte puse sub semnul tutelar al situării permanente a personajelor între oglinzi paralele. mai ales a personajelor feminine, mereu consumate de iubire; o iubire adâncită de imposibilitatea împlinirii, uneori exacerbată până la transformarea în stare patologică şi delir prin permanenta ei reflectare în oglinzile memoriei. ca suprafaţă care reflectă, oglinda stă la baza unui simbolism extrem de bogat. dar ce reflectă ea, până la urmă? în japonia, „kagami” (oglinda) este un simbol al purităţii absolute a sufletului neîntinat, al reflectării de sine. din acest motiv, în numeroase temple şintoiste (religia dominantă în japonia) există câte o oglindă sacră. kawabata însuşi, bun cunos-

Problema care se pune aici este diferenţa dintre realitatea fiinţelor şi lucrurilor şi modul în care acestea sunt percepute vizual de către un subiect observator – o problemă care i-a preocupat pe numeroşi artişti de-a lungul timpului, o tendinţă în care se înscrie şi Kawabata.

cător al tradiţiei, va aduce în faţa cititorului, în luna în apă, puritatea uneori de-a dreptul hieratică a lui kyōko, personaj feminin cu adevărat tulburător, desprins, parcă, din scrierile lui junichiro tanizaki. tocmai de aceea, aproape „orbiţi” de strălucirea ei, bărbaţii din viaţa sa (ca, de altfel, şi ea însăşi, în anumite momente), o privesc indirect, uitându-se la imaginea ei reflectată, din oglindă. în plus, de fiecare dată, aceste momente de contemplare reprezintă puncte cheie ale textului, marcând pentru totdeauna sufletul şi memoria privitorului. oglinda este, apoi, un mijloc de transfigurare a universurilor; de aceea, privindu-se în oglindă, kyōko este obligată să se redescopere şi să înţeleagă până la capăt sensul vieţii sale, dar şi să conştientizeze profund trecerea timpului. celebra „casă a oglinzii” a lui lewis carroll, pe care o străbătea alice pentru a ajunge în ţara minunilor a existat în literatură şi în epocile mai vechi, dar iată că imaginea, trecută, parcă, prin jacques rigaut şi jean cocteau, este prezentă şi în proza lui kawabata. Pentru că, oricare i-ar fi întruchiparea din operele literare, oglinda va ascunde mereu, în apele sale, un adevărat miracol în care realitatea şi iluzia se confundă. sigur că revelarea imaginii omului a fost întotdeauna principalul său rol, dar numeroasele reprezentări artistice ale femeilor privindu-se în oglindă vor duce la constituirea unei adevărate teme alegorice prelungită apoi întrun cadru al ambiguităţii, unde elementul material se dublează cu altele, ţinând de domeniul magicului şi inaccesibilului. interesant este însă şi altceva: aşa cum în oglindă lucrurile sunt inversate, în sensul că, inevitabil, dreapta apare în stânga, iar stânga în dreapta, în luna în apă, ori de câte ori kyōko vede imaginile reflectate – ale ei sau ale celui de-al doilea soţ – îi apare în minte imaginea sa, din urmă cu ani de zile, alături de primul soţ. într-adevăr, jurgis Baltrušaitis are dreptate când afirmă că lumile ordonate cu aceste instrumente de precizie revelează o reversibilitate a lucrurilor: certitudinea aparentului şi incertitudinea existentului; corpul reflector, oglinda, nu încetează astfel să surprindă de-a lungul vremii. dar, în textul scriitorului japonez, şi personajul care „se oglindeşte” cel mai mult, kyōko, primeşte ceva din proprietăţile „magice” ale acestui instrument cu virtuţi simbolice. în fond, problema care se pune aici este diferenţa dintre realitatea fiinţelor şi lucrurilor şi modul în care acestea sunt percepute vizual de către un subiect observator – o problemă care i-a preocupat pe numeroşi artişti de-a lungul timpului, o tendinţă în care se înscrie şi kawabata. r Yasunari Kawabata, Dansatoarea din Izu. Traducere şi note de Flavius Florea, Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2012


n

Scrisori din Balkania

s

tau la picioarele schelei şi-i fac semne. mă vede. coboară. graţioasă, cu glezna subţire, cu pasul sprinten. doar părul argintiu, lăsat liber până la umeri, îi trădează vârsta. cred că are în jur de şaptezeci de ani. sculptura la care lucrează este menită să stea la intrarea în marea bibliotecă. în spaţiul cultural din centrul atenei. spaţiul de la megaro mousikis. sculptura are o înalţime de câţiva metri. un ikar poate, cu aripile desfăcute, în plin zbor. un ikar care nu va cădea niciodată. lanţuri de lumini îi înconjoară trupul. aripile, de-o parte şi de alta, ascund becuri fluorescente în extinderea lor. trupul, stilizat, seamănă într-un fel cu pasărea măiastră a lui Brâncuşi. sculptor pe care artista îl consideră unul dintre înaintaşii ei. Numele plasticianului căruia i s-a încredinţat această comandă, a statuii de la Biblioteca complexului megaro mousikis, este eleni stratou. l-am citit prima dată pe o carte de vizită. Primită de la ea într-o expoziţie, cu mulţi ani în urmă. într-o zi pentru mine benefică. abia ajunsesem în atena şi încă de la aeroport mi-a atras atenţia un afiş: tablouri cu chipul maicii domnului în lumea bizantină. expoziţia se închidea peste câteva ore, la muzeul Benakis. ultima zi. mi-am aruncat valiza la intrarea în apartament şi am dat fuga la muzeu. întâmplarea făcea ca în acea perioadă să fi citit mult despre lumea Bizanţului. epocă despre care educaţia mea îmi oferise elemente puţine. tema în sine nu mă interesa doar din punct de vedere istoric. Şi, aş putea spune cu toată sinceritatea, nici chiar religios. faţă de acea marie din Nazareth am avut dintotdeauna un sentiment de solidaritate maternă. încă de la primul meu contact cu povestea biblică, am simţit acest lucru. anume, că aş fi putut fi eu mama aceea. că aş fi putut eu adică să nasc un copil cu un destin nenorocit. un copil aparte, pe care oamenii să mi-l condamne. să mi-l chinuie fiindcă nu e unul de-al lor, din gloată, să mi-l ucidă. Şi-atunci eu, mama lui, ce m-aş fi făcut oare? cum aş fi putut trece printr-o asemenea nenorocire? dintotdeauna am simţit că ar fi fost posibil să mi se întâmple mie una ca asta. Şi să îndur pedepsirea fiului meu, rămânând pe lume pustie după ce-l coboram de pe cruce. am dat deci buzna în sala de expoziţii. unde mai erau doar câţiva vizitatori. am reuşit să parcurg cea mai mare parte din exponate. Şi m-am oprit fascinată în faţa unei madone Negre. Nu pot să spun anume de ce. Ştiam că în ţările africane reprezentarea creştină are culoarea oamenilor din acea parte de lume. mi se părea pe deplin explicabil. doar că madona din faţa mea era şi ea un copil. cu un copil în braţe. aşa cum vezi de multe ori femei de culoare adolescente cu prunci în braţe, într-o parte a globului unde ele devin nubile la vârste fragede. Nevinovăţia înscrisă pe cele două chipuri mi s-a părut uimitoare. am rămas ţintuită în faţa picturii. Până în momentul când s-a apropiat o pereche de mine. Primul semnal a fost că erau nişte oameni distinşi. am intrat în vorbă. femeia subţire, cu părul alb, a fost cea care a spart gheaţa. „suntem de multe ore în expoziţie, mi-a spus cu un timbru cald. Şi ni s-a părut că dumneata eşti singura care a văzut ceva cu adevărat, dintre toţi cei care au trecut prin sală”. i-am spus de ce m-am oprit în faţa picturii. Şi mi-a atras atenţia asupra luminii speciale din jurul frunţii madonei negre. asupra calităţii deosebite a transparenţei aurei. „vorbiţi ca o profesionistă”, am sesizat imediat. mi-a întins o carte de vizită: sculptoriţa eleni stratou.

am petrecut, după acea primă întâlnire, multe ore în atelierul ei. ore care mi-au marcat existenţa. eleni stratou este cea mai preţioasă cunoştiinţă a mea din spaţiul balkanic. Prin ceea ce crează. Prin felul cum vede trecerea noastră prin lume. de la naştere până la moarte. are cinci fete din două căsătorii. a locuit în mai multe ţări europene. dar este grecia însăşi. autentică în absolut. ca lumina. ca marea. de câte ori o am în faţă nu mă pot stăpâni să-i privesc mâinile. subţiri. Şi puternice. chemate să dureze destine în piatră. Şi să aducă pe lume copii. eleni moşeşte la propriu. este renumită prin iscusinţa ei. crede că are har. Şi chiar are. Ştie să întoarcă copilul în pântecele mamei într-o poziţie confortabilă. Pentru a se întrupa în entitatea plină de mister pe care o numim o fiinţă umană. înzestrată cu un segment de energie pe care nu ştim încă s-o definim, şi pe care-o numim viaţă. despre aceste lucruri adânci mă pomenesc de fiecare dată vorbind cu ea, când o întâlnesc. despre aceste lucruri simt din când în când nevoia să comunic cu cineva. Şi-atunci o caut. mă îndrept deci spre megaro mousikis. intru în spaţiul destinat bibliotecii. stau la picioarele schelei şi-o strig. coboară de sub una dintre aripile de foc ale păsării ei înţelepte. vorbim despre viaţă. vorbim despre lume. despre legatura noastră cu locul acesta numai lumină. despre istoria lui. despre lanţul nostru genetic, căruia îi suntem prizonieri. despre fricile noastre. „dacă unul dintre părinţi a suferit de cancer, trebuie să te cauţi de cancer, spune eleni. dacă unul dintre părinţi a murit de inimă, să te cauţi de inimă”. „tatăl meu a murit în război, îi răspund. aşa că eu, până la ultima mea suflare, voi suferi de război. Nici măcar nu l-am cunoscut. a murit mult prea tânăr. Nu ştiu de ce boli ar fi putut fi bănuit, informaţiile despre lanţul meu genetic se pierd ca un râu pe nisip. asemenea celor ale multor copii născuţi în acele vremi. aşa că noi nu ştim de ce boli ar fi necesar să ne căutăm. Noi pur şi simplu suferim de război”. îi povestesc elenei despre nopţile mele de copil, în internatul din cluj, prin ‘55. frig. foame. 30 de fete într-o singură cameră. ora opt seara. vremea închiderii sălilor de meditaţii. Becuri chioare. Pereţii vopsiţi cu un ulei de culoare închisă. spălătorul. apa rece. apoi ora nouă. se sună stingerea. Şi dârdâind, pe saltelele de paie, sub păturile subţiate de prea mult spălat, treizeci de fete, învelite până sub bărbie, comunicăm în şoaptă. eu eram cea care-şi începea repertoriul. uneori acest repertoriu se întindea pe o jumătate de noapte. le povesteam colegelor mele, pe întuneric, seară de seară, pasaje din cărţile citite peste vară, de la biblioteca sătească. despre un aviator, spre exemplu, care şi-a pierdut picioarele într-o prăbuşire. Bombarda o poziţie inamică. era război. el, cu picioarele amputate, fusese decorat şi declarat erou. om cu voinţă, reuşise să se întoarcă după o vreme la meseria de pilot. în locul picioarelor avea două proteze. apoi, tot noaptea, în trenuri, la plecările în vacanţă. frica de şuieratul locomotivei, pe care o mai simt până-n ziua de astăzi. spaima că aş putea pierde o legătură. c-aş putea adormi. c-aş putea rămâne într-un tren, care să mă ducă cine ştie unde. sau m-aş putea urca într-un alt tren. gările pustii, peroanele doar cu câţiva beţivi la o bodegă slab luminată. localităţi prin care trebuia să schimb trenul de noapte. dej. jibou. aşteptam legătura singură, cu o carte în mână. aşezată

• CluBul CăRţII IDEEA EuROPEANă • doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? comandaţi cărţile propuse de editurile ideea europeană şi euroPress group. comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs. reduceri de preţ la serviciul carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex. reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membru al clubului cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. membrii clubului cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentru fidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual al editurilor ideea europeană şi euroPress group. fundaţia culturală ideea europeană / cP 113, oP 22, sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.com Web: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t E N E R I

printre baloturi, sub un bec, poate singurul, de pe peron. Nu citeam, noi, cei din generaţia noastră, basme despre ilene cosânzene şi feţi frumoşi. Pe ileana noastră cosânzeana o chema zoia kosmodemianskaia. o fată puţin mai mare ca noi. intrase la partizani. o prinseseră nemţii. o torturaseră. îi scoseseră unghiile din carne… Nu se poate, dragă eleni stratou, îi spun, nu se poate ca aceste poveşti să nu ne fi influenţat psihicul. N-ar fi normal. Noi, cred eu, toţi copiii din acea generaţie, avem un dat de biografie comun: suferim de o boală numită război. „cromozomul” apărut în lanţul nostru genetic, datorită biografiei părinţilor noştri. Nu ştiu dacă spre binele sau spre răul nostru. Nu pot să mă pronunţ. văd numai că cei care, mai apoi, după o generaţie, n-au mai citit asemenea grozăvii, şi-au pierdut acest „cromozom”. Şi se înscriu în armatele de mercenari ale zilelor noastre. detaşamentele Nato. căştile albastre. se duc să omoare pe ici pe colo prin lume, tocmiţi. când se întorc între patru scânduri, sunt declaraţi eroi. de parcă ar fi o vitejie să pleci te miri unde să faci moarte de om pentru bani. Şi ar fi normal să se considere tragic faptul că n-ai apucat să omori tu primul. Nu ştiu, dragă eleni…Poate că poveştile generaţiei noastre ne-au făcut prea sensibili. Poate că… eleni tace o vreme. se uită în sus, spre capătul schelei. acolo unde se conturează capul viitoarei păsări luminoase a înţelepciunii. mi se pare că este un semnal. că trebuie să plec. s-o las să se ridice din nou sprintenă pe treptele de lemn. să-şi continue munca. apoi privirea ei se înalţă spre cerul alb. „un cer de-o asemenea transparenţă, spune la un moment dat, nu există decât în atena. Şi-n Peloponez. la arkadia”. tace din nou. Şi zâmbeşte straniu. acolo, în arkadia, îşi continuă parcă după o vreme gândul, părinţii mei au avut o casă. se duceau rar la sat. locuiam în atena. anii războiului. intraseră nemţii. eram trei copii. fratele cel mare, căpitan de vas. cel mic, elev de liceu. avea vreo 17 ani, când părinţii au prins de veste că devenise activ în nişte cercuri ale rezistenţei. s-au speriat. au vrut să-l abată de pe acest drum. să-l îndepărteze. să-l protejeze. să-l ştie în siguranţă. aşa că şi-au lăsat tot rostul în atena şi s-au mutat la sat. în zona liberă. Până în ziua în care s-a auzit că se apropie trupele germane. atunci băiatul de 17 ani a ieşit singur la liziera pădurii. s-a postat, cu mâinile goale, în faţa soldaţilor nemţi. „Nu intraţi în sat, le-a spus. Partea asta de lume e a greciei. Niciodată nu o să poată să fie a altcuiva. eu acum sunt singur. dar în spatele meu este toată ţara”. l-au împuşcat în cap. Peste câteva săptămâni am primit vestea că fusese omorât şi celălalt frate, pe mare. mama n-a mai putut să iasă după aceea niciodată din casă. a mai trăit zeci de ani, zăvorâtă de lume. după o vreme am ajuns în satul elenei stratou. în centru, alături de trunchiul unui platan, am văzut statuia pe care ea i-o făcuse fratelui ei mezin. un băiat din marmoră. strălucitor, în lumina transparentă a sudului. cu o cămaşă cu mânecuţe. cu pantofi legaţi la şirete. luminos. curat. ediţia masculină şi albă parcă a madonei de la muzeul Benaki. oamenii din sat treceau în drumurile lor zilnice pe lângă statuie. Şi-l salutau pe băiat: „iasou!” eleni startou terminase şi ea pe-atunci statuia din centrul atenei. cea a ikarului care nu va cădea niciodată, din faţa bibliotecii de la megaro mousikis. r

MEDIA:

RADIO ROMâNIA CultuRAl CONvORBIRI lItERARE POEzIA tIMPul DACIA lItERARă APlER FEDCR

PA R t E N E R I : SC ERC PRESS SRl

EuROPRESS MEDIA IULIE 2012

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

monica săvulescu voudouri Madona neagră

L-am citit prima dată pe o carte de vizită. Primită de la ea într-o expoziţie, cu mulţi ani în urmă. Într-o zi pentru mine benefică. Abia ajunsesem în Atena şi încă de la aeroport mi-a atras atenţia un afiş: Tablouri cu chipul Maicii Domnului în lumea bizantină.

39


www.ideeaeuropeana.ro

Dmitri merejkovski Evanghelia necunoscută traducere de emil iordache „O, minune a minunilor, uimire nesfârşită! Nu se poate spune, nu se poate gândi ceva care să depăşească Evanghelia; pe lume nu există nimic cu care am putea s-o comparăm”. Aceste cuvinte le spune marele gnostic din secolul al II-lea, Marcion; şi iată ce spune un simplu catolic-iezuit din veacul al XX-lea: „Evanghelia nu stă alături, nici chiar mai presus de toate cărţile omeneşti, ci în afara lor; ea are cu totul altă natură”. Da, altă natură: această carte se deosebeşte de toate celelalte cărţi mai mult decât se deosebeşte radiumul de celelalte metale sau fulgerul de toate celelalte focuri; chiar parcă nu ar fi câtuşi de puţin „carte”, ci ceva pentru care nu avem nume. Dmitri Merejkovski Semnul divinităţii lui Iisus este deja faptul că într-un timp atât de scurt – un an şi câteva luni – toată lumea s-a umplut de învăţătura Lui şi de credinţa în El. Origene „A existat Hristos?”, l-a întrebat Napoleon pe Wieland la un bal de la Curtea din Weimar, în timpul congresului de la Erfurt din anul 1808. „E la fel de absurd ca şi cum aţi întreba dacă au existat Iulius Cezar sau Excelenţa Voastră”, i-a răspuns Wieland. „Bine spus”, a răspuns Napoleon şi s-a îndepărtat, zâmbind.

Cărţile noastre – în librăriile de calitate www.contemporanul.ro www.ideeaeuropeana.ro www.europressgroup.ro www.librariapentrutoti.ro Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional Gs1, administrat în românia de Gs1 românia. www.gs1.ro

Din decembrie 2010, Contemporanul apare cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului naţional din românia. Pentru anul 2012 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul ABonAMEnT roMânIA: 60 LEI/An ABonAMEnT sTrăInăTATE: 70 EUro/An Taxele de expediere sunt incluse în această sumă. Asociaţia ConTEMPorAnUL sediu social: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: ro61rnCB0072115479360001 Cont Euro: ro34rnCB0072115479360002 BCr Filiala sector 1 Bucureşti

Apare lunar Adresa redacţiei: Asociaţia ConTEMPorAnUL C. P. 113, o. P. 22, sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059 E-mail: office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com Web: www.contemporanul.ro Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta română” s.A., Zirkon Media, s.C. rautakirja românia s.A., s.C. orion Press Impex 2000 srL, s.C. Manpres Distribution srL, s.C. MT Press Impex srL.

5 lei


Revista Contemporanul nr. 07/2012