Issuu on Google+

Toamna


Toamna de Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga varǎ Au lucrat din zori şi pânǎ seara Toamna au roade bogate Au şi fructe, şi bucate.


Mere, pere în panere Prune bune şi alune Şi gutui amǎrui Cu puf galben ca de pui. Şi tot felul de legume De nu le mai ştii pe nume.


Afară-i toamnă Mihai Eminescu

“Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gîndeşti la viaţa toată. Pierzîndu-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, cînd afară-i zloată.

Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rînduri, rînduri; Deodat' aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.”


Stând de vorbǎ Mǎ uit trist la puişorul de rândunicǎ. Parcǎ-l vǎd cum era mic,ciripind vesel când mama lui îi aducea de mâncare. -Ce mai faci, puişorule? Te pregǎteşti de plecare? -Da, într-o orǎ plecǎm. -Nu-ţi pare rǎu cǎ pǎrǎseşti cuibul, cǎ laşi în urmǎ locurile dragi? -Ba da, spuse acesta privindu-mǎ cu ochişorii lui negri ca nişte boabe de piper. Dar nu avem încotro. Mama ne-a povestit mie şi fraţilor mei despre iarna cea cumplitǎ. Dacǎ am rǎmane, am îngheţa de frig şi am muri de foame. -Puteam sǎ vǎ adǎpostesc acasǎ. La mine e cald şi hranǎ aveţi din belşug.


- Dar nu mai puteam zbura. Am fi stat toatǎ ziua închişi în casǎ. Ne-am fi simţit prizonieri. Viaţa noastrǎ ar fi fost foarte tristǎ. - Bine, dar ne puteam juca împreunǎ! Când veneam de la şcoalǎ, ne-am fi distrat de minune! Mai era şi papagalul cu care puteaţi sǎ staţi de vorbǎ cât eram eu la şcoalǎ. - Nu pot rǎmâne. Suntem o familie unitǎ. Asta e viaţa noastrǎ. Toamna zburam departe, peste mǎri şi ţǎri, iar la primǎvarǎ ne întoarcem. - Şi o sǎ-mi povesteşti pe unde ai colindat şi ce ai vǎzut acolo? - Sigur! Nu fi trist! Ne vom revedea la primǎvarǎ. Rǎmâi cu bine! - La revedere!


Ghicitori

Ţăruş galben ascuţit În pământ şade înfipt. Cine este? L-aţi ghicit?

Într-o cuşcă mulţi căţei, Toţi sunt albi şi rotofei Mama-i pune la mujdei!

Şade mândra-ntr-un picior, Lăudându-se oricui Că ea poartă-n al ei spate Cămăşi albe şi verzui!


Noi avem un butoiaş Alb, voinic, parcă-i de caş; Cercuri n-are şi nici doage, Este bun când mama-l coace!

Mingişoare aurii, Galbene sau dângerii, Hai, să le ghiciţi copii!


Ştiaţi cǎ … * Ariciul îşi face cuibul din crenguţe şi frunze uscate şi se hrǎneşte cu insecte, şoareci sau şerpi. * Deşi este un animal sǎlbatic carnivor, vulpea consumǎ toamna şi fructe de pǎdure. * Fiind un bun gospodar, veveriţa îşi face rezerve de nuci, alune şi ghinde pentru iarnǎ. * Toamna, înainte de a pǎrǎsi ţara, familiile de berze se strâng în anumite locuri, în zone mlǎştinoase, unde fac antrenamente de zbor. * Pentru iernare, cucul zboarǎ în ţinuturi foarte îndepǎrtate. * Frunzele au nevoie de lumina soarelui pentru a pregǎti hrana copacului. Toamna, frunzele nu mai au destul soare pentru a face aceasta. Apa nu mai poate circula prin codiţele frunzelor, care se usucǎ şi mor.


Toamna 1