Page 1

5 NAŞTEREA DOMNULUI / icoană zugrăvită de Andrei RUBLIOV


SCRISOARE DESCHISĂ Adresată Preşedintelui României, Ministrului Afacerilor Externe al României, Parlamentului României

S

ubscrisele Asociaţii – Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, Mişcarea pentru libertate şi Axa - vă solicităm ca, potrivit uzanţelor interne şi internaţionale privind personalul diplomatic, să retrageţi acreditările şi să dispuneţi declararea ca persoane non-grata, a tuturor funcţionarilor Ambasadei SUA din Bucureşti, în frunte cu Ambasadorul SUA Mark Gitenstein, cu acordarea unui termen limită pentru părăsirea teritoriului Statului Român. Apreciem că această măsură trebuie luată de urgenţă, în raport cu activităţile de spionaj desfăşurate pe teritoriul României de către personalul Ambasadei SUA, activităţi ce încalcă legislaţia română – precum şi pe cea internaţională - privind activitatea diplomatică. Cerem autorităţilor române să respecte legile în vigoare şi să ia atitudine faţă de încălcările flagrante ale uzanţelor diplomatice de către personalul Ambasadei SUA, care potrivit informărilor NEDEZMINŢITE de oficialităţile SUA, astfel cum au fost dezvăluite pe web-siteul Wikileaks, fac spionaj pe teritoriul României. Astfel, prin Depeşa cu Nr. 15113 din 18 februarie 2009 semnată de Hillary Clinton şi transmisă „secret, nu pentru străini şi distribuţie în Internet”, făcută publică duminică, 5 decembrie 2010 pe siteul Wikileaks, se dădeau instrucţiuni personalului Ambasadei SUA din Bucureşti, de a se culege urgent informaţii despre sute de firme, companii industriale, energetice, tehnologice, de transport, comunicaţii, farmaceutice, conducte de gaz etc. de pe teritoriul României, precum şi al altor state. Nu sunt vizate prioritar obiective militare, ci obiective civile, iar emitenţilor de informaţii „nu li se cere să se consulte cu guvernele-gazdă în privinţa acestei solicitări”. Mai grav este faptul că nu avem de-a face cu un act izolat, ci cu o politică agresivă de spionaj ce încalcă legislaţia română şi internaţională în vigoare, deoarece Directiva din 18 februarie 2009, cu termen de predare a informaţiilor până în 20 martie 2009, vine în completarea unei directive din 2008, emisă înainte de administraţia Obama. Însă actuala administraţie a SUA continuă şi dezvoltă iniţiativa din vremea administraţiei Bush şi a secretarului de stat Condoleezza Rice – deşi această „iniţiativă” ar putea fi ceva mai veche. Mai mult, prin telegrama plecată pe 16 iunie 2009 de la Departamentul american de Stat şi semnată de Hillary Clinton se solicită personalului Ambasadei SUA din Bucureşti colectarea de date şi informaţii cu privire la vulnerabilităţile, averea, starea de sănătate a actualilor lideri din România, a celor în devenire, precum şi a consilierilor lor. În acelaşi timp, se cer informaţii biometrice despre toate persoanele cu funcţii importante în Statul Român, dar şi din orice alte domenii de interes general. Faţă de aceste încălcări grave ale legislaţşiei în vigoare, vă solicităm expulzarea personalului Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti. Chiar dacă în acest moment cel care a făcut publice aceste informaţii a fost arestat – pe un motiv fără legătură cu aceste informaţii şi cel mai probabil inventat, fapt tipic pentru serviciile secrete americane; chiar dacă în acest moment a fost blocat site-ul care populariza aceste informaţii – situaţia nu se schimbă. Fiindcă ceea ce prezintă interes şi demonstrează - că statul român este stat ocupat şi vasal - a fost demonstrat prin chiar aceste rapoarte informative incalificabile, prin aceste cereri şi note umilitoare pentru orice român. Mai mult, interesul SUA pentru aceste informaţii arată clar implicarea şi dirijarea vieţii politice şi sociale din România, fapt condamnat de numeroase documente internaţionale în vigoare, documente semnate şi de SUA. Suntem sătui de aroganţa şi obrăznicia acestor „stăpâni învingători”, care şi-au construit un veritabil buncăr în inima Bucureştiului şi încalcă zilnic legislaţia Românească, uneori chiar ucigând (a se vedea cazul Teo Peter), fără a fi traşi la răspundere. La fel suntem sătui de nedreptăţile şi lipsa de demnitate ale celor care ne reprezintă pe noi, pe români – după cum se vede, care ne umilesc şi ne vând în fiecare clipă. În situaţia în care nu veţi lua măsuri de asanare a vieţii socio-politice a României şi implicit a clădirii de pe str. Batişte din Bucureşti, infestate de spioni americani care atentează atât la siguranţa naţională, cât şi a noastră ca cetăţeni, ne vedem obligaţi să luăm măsurile legale care se impun. Prin atitudinea vădit anti-românească pomovată de la nivel oficial, Statele Unite ale Americii se dovedesc – prin reprezentanţii lor – INAMICII ROMÂNIEI, implicând Armata Română în războaie de cucerire – unde interesele economice americane o cer, promovând şi susţinând politic şi mediatic aşa-zise „personalităţi”, precum odrasla comunistoidă Vladimir Tismăneanu, acţiuni ce au ca efect blocarea procesului democratizării reale a României. Măcar acum, aflaţi în faţa unor dovezi de netăgăduit privind vinovăţia Statului Terorist SUA, vă somăm să respectaţi legile statului pe care îl conduceţi şi să acţionaţi, nu ca nişte umili servitori ai americanilor, ci ca nişte reprezentanţi ai poporului român – în faţa căruia trebuie să răspundeţi. Preşedinte AVMR - Ene Viorel Preşedinte Mişcarea pentru libertate – Dragoş Nicu Director AXA – Mugur Vasiliu Bucureşti, 08.12.2010

2

www.axa.info.ro


Sub blestemul laptelui de mamă De la Codul Muncii la Codul Sclaviei

P

P

www.axa.info.ro

se întoarcă din concediu maternal mai devreme de doi ani. Majorarea indemnizaţiilor pentru reîntoarcerea mai devreme la muncă a mamelor nu poate compensa în nici un fel siguranţa şi mai ales dragostea şi educaţia pe care o pot primi copii din partea propriilor mame. În plus, este greu de înţeles de ce tocmai tinerele mămici ar fi cele mai harnice şi eficiente angajate şi cum de tocmai ele ar fi indispensabile companiilor angajatoare, din moment ce, în curând, pe baza modificărilor codului muncii, probabil vor fi cele mai expuse riscului de concediere. stfel, potrivit noilor dispoziţii ale codului muncii, salariatul va fi, dacă nu este încă potrivit legii, un fel de sclav modern căci: - greviştii pot fi concediaţi, contractul individual de muncă fiind suspendat de drept pentru participarea la grevă, însă suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului ca sancţiune disciplinară va fi abrogată, - angajaţii vor putea fi mai lesne concediaţi, -perioada de probă la angajare va fi extinsă la 45 de zile calendaristice (pentru funcţiile de conducere, la 120 de zile calendaristice), iar contractul de muncă poate înceta fără preaviz pe durata sau la sfârşitul acestei perioade, angajatorul având dreptul să încadreze succesiv mai mult de trei persoane pentru acelaşi post în intervalul de probă, - angajatului îi va fi interzis cumulul a mai mult de două funcţii cu normă întreagă la acelaşi angajator, - salariatul poate, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării lui să negocieze cu angajatorul o clauză de neconcurenţă, prin care salariatul să fie obligat ca pe perioada executării contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii lunare de neconcurenţă, - durata maximă legală a timpului de muncă ce va fi prestată va fi extinsă la 48 de ore pe săptămână, perioada în care angajatorul trebuie să asigure fiecărui salariat concediul de odihnă neîntrerupt, pentru situaţiile în care concediul este programat frac-

A

ţionat, va fi redusă de la 15 la 10 zile, - salariatul care realizează o muncă suplimentară, poate primi o compensaţie în ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia şi nu în 30 de zile, cum stabileşte legislaţia actuală, de asemenea, în perioadele de reducere a activităţii, angajatorul va avea posibilitatea de a acorda zile libere plătite ce se vor constitui într-un cont cu care acesta va putea să compenseze, în avans, eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate pe parcursul anului, şi nu în ultimul rând, - termenul de preaviz impus angajatului care demisionează va fi extins de la maximum 15 zile la cel puţin 20 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, şi de la 30 la 45 zile pentru salariaţii cu funcţii de conducere. Practic prin prevederile propuse, angajatul este complet la mâna angajatorului, el nu se va mai putea apăra prin prevederile legii de eventualele abuzuri ale angajatorului, iar în caz de demisie va fi obligat, să rămână „prizonier” în acea companie cel puţin 20 de zile, deşi şi-ar putea găsi un loc de muncă în altă parte, în condiţii mult mai avantajoase în acest interval de timp. Mai mult, în cazul tinerilor sau a persoanelor fără experienţă pe postul ocupat, aceştia vor putea fi angajaţi pe perioada de probă, împreună cu alţii în aceeaşi situaţie, iar după această perioadă să fie pur şi simplu concediaţi, fiind practic mână de lucru gratuită pentru angajator, mai pe înţelesul tuturor sclavi. ot în acest act legislativ mai apar prevederi care invocă că în cazul în care, din motive obiective, este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării, unitatea poate acorda în aceasta perioadă concediu fără plată, după informarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii. Mai mult, în aceeaşi situaţie, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pentru perioade care depăşesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea reduceri programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea

T

C

Î

P

Alina GLOD

În prezent, această pondere este de 0,73 salariaţi/pensionari. Sursa: buletin statistic lunar 9/2010, INS.

1

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

programului. Totuşi, deşi aparent o măsură de „flexibilizare” a perspectivelor de funcţionare a firmei în condiţiile crizei, aceste două prevederi pot ascunde nenumărate abuzuri, inclusiv aceea a invocării condiţiilor dificile de funcţionare, pentru a nu mai plăti salariile pentru 15 zile sau, în cel mai fericit caz, a le diminua angajaţilor salariul cu venitul pentru o zi de muncă pe săptămână. În plus, angajatorii sunt stimulaţi să înlocuiască o bună parte din contractele de muncă pe perioadă nedeterminată cu cele pe perioadă determinată deoarece, potrivit noului proiect al codului muncii, acestea din urmă pot fi mai avantajoase prin prelungirea perioadei, la cel mult trei ani. Totodată, un astfel de contract va putea fi prelungit şi după expirarea termenului, „pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări”. a imaginea dvs. asupra noilor prevederi ale codului muncii să fie completă trebuie luat în calcul şi faptul că angajatorii vor avea dreptul să oblige salariaţii să plătească pagubele materiale înregistrate din vina acestora, într-un termen de peste 30 zile de la data comunicării şi le vor retine din salariu contravaloarea pagubei dacă aceştia refuză să achite suma imputată în termenul stabilit. n concluzie, toate prevederile noului proiect de cod al muncii sunt în favoarea angajatorului şi nici una în favoarea angajatului. Acest proiect, precum multe altele, fac parte din politica de „flexibilizare” a pieţei forţei de muncă din ţara noastră, fiind impusă şi coordonată de UE şi FMI, după cum ne-am obişnuit. Sper ca, în urma discuţiilor cu sindicatele şi dezbaterilor din mas-media, multe dintre aceste „măsuri”, sau mai bine spus abuzuri în formă legalizată să fie eliminate. Tot la acest capitol al abuzurilor, menţionez şi intenţia guvernaţilor ca, în curând, cărţile de muncă să existe numai în forma electronică, deşi state precum Ungaria, după această „experienţă”, s-au reîntors la cărţile de muncă clasice, care oferă un plus de securitate atât angajaţilor cât mai ales serviciilor administrative ale statului. Formarea unor baze de date exclusiv electronice şi accesarea lor numai pe bază de semnătură electronică (atât în sfera serviciilor publice cât şi în sfera privată, a firmelor şi în special a băncilor) va da loc numeroaselor abuzuri ale statului, precum şi furturi şi pierderi de identitate. oate că cei ce ne conduc nu înţeleg direcţia de mers la lumii sau daca o înţeleg şi fac parte din ea, ar trebui să ştie că şi ei, la rândul lor, vor cădea în propriile capcane căci...aşa cum dezvăluia publicaţia Wikileaks, Hilary Clinton solicita instituţiilor de securitate americană datele biometrice ale politicienilor români. „Dragi” politicieni de Dâmboviţa, oare cum este să fii la rândul tău cobai? g

www.axa.info.ro

refer să-mi încep articolul cu un citat dintr-o carte de însemnătate pentru destinul tinerilor români: „[…] Şi am văzut şi zona în care este răspunzător statul, prin ascultarea sau neascultarea, prin subordonarea sau nesubordonarea faţă de Biserică. Acum se tânguiesc cum să dea legi (împotriva creştinilor). Târgul acesta nu duce la bine. Cel vremelnic trebuie să stea unde e, că de se va amesteca unde nu-i este locul o va păţi.” (din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia şi copii născuţi în lanţuri). Cu toate acestea, în ciuda sfaturilor părintelui Arsenie şi a multor sfinţi părinţi, statul şi oamenii de stat, inclusiv politicienii mărunţi, se amestecă frecvent în destinul oamenilor, prin legi proaste, vremelnice, însă cu impact extrem de mare pentru mii sau milioane de oameni. Înnebuniţi după putere şi control absolut, suferind acut de sindromul de a fi Napoleon, actualii guvernanţi simt că nu au făcut suficient rău prin tăierea criminală a salariilor şi acum, tot pe motiv de „reformarea statului”, intră cu bocancii peste familiile tinere, dorind modificări care mai de care mai groteşti în privinţa tuturor actelor normative de însemnătate pentru bună funcţionare a familiei şi a societăţii româneşti. Mă refer aici la legi ce reglementează concediul maternal şi la cele legate de funcţionarea omului în sfera relaţiilor de muncă, mai exact la codul muncii. Şi dacă cu unii adolescenţi, mai ales cei needucaţi şi necontrolaţi de părinţi, problema este ca şi rezolvată, băgându-i în comă şi nenorocindu-i pe viaţă, prin legalizare şi practic încurajarea consumului de plante etnobotanice, adică droguri „uşoare”, acum în vizorul criminalilor de Dâmboviţa au intrat mamele (presupus a fi responsabile!) şi angajaţii, mai ales cei tinerii, fără experienţă, extrem de vulnerabili la „toanele” angajatorilor. Să începem discuţia despre concediul maternal. oliticienii vorbesc toată ziua despre criză, despre deficite bugetare...despre lipsa resurselor financiare (culmea este că aceste deficite nu apar şi atunci când se dă mită făţiş sau mai puţin făţiş pentru cumpărarea voturilor în parlament !), despre povara pensiilor publice asupra bugetului de stat, uitându-se că o parte a echilibrului bugetar este şi sporul natural... Mai exact, un spor natural pozitiv şi în creştere, îţi poate garanta, pe termen mediu şi lung, siguranţa, în viitor, a unui oarecare echilibru între venituri şi cheltuieli publice. Spun oarecare, pentru că e greu de crezut că ponderea dintre salariaţi şi pensionari se va putea schimba vreodată, mai ales atât de dramatic, în favoarea salariaţilor1. Din acest motiv, este încă şi mai greu de înţeles pe seama cui fac aceşti ticăloşi economie, obligând mamele să

3


SACCSIV

„România, un stat sălbatic, nu este suficient pregătită să adere la Uniunea Europeană”, credea comisarul european, în contextul în care ţara noastră făcea la acel moment eforturi disperate să îndeplinească toate condiţiile pentru a intra în marea familie europeană. Dezvălurile Wikileaks cuprind şi alte depeşe în care este pomenită România. Astfel, în octombrie 2009, ambasada americană de la Paris trimitea la sediul FBI o notă în care România era considerată o sursă importantă pentru traficul de persoane, exploatate de reţelele de proxenetism din Franţa. Şi tot din documentele Wikileaks reiese că summitului NATO din 2007 a fost organizat la Bucureşti ca urmare a reorientării Statelor Unite către regiunea Mării Negre.

Pe data de 21 noiembrie 2010 am mers la Teatrul Naţional de Operetă Ion DaciDE CE în 2009 Hillary an din Bucureşti pentru a vedea Liliacul, Clinton solicita celebra piesă a lui Johann Strauss- fiul. informaţii cu privire Am fost uimit şi dezgustat în acelaşi la vulnerabilităţile, timp să văd holurile Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian împânzite cu personalitatea, averea, aşa-zise tablouri de „artă” care erau pur starea de sănătate a şi simplu picturi cu pornografie infantilă, actualilor lideri, a celor în tablouri porno cu copii. devenire, a consilierilor, Sunt sigur că mulţi dintre voi o să spuneţi că exagerez, de aceea ataşez câteva precum şi datele lor poze pe care am apucat să le fac pe ascuns, biometrice? tocmai pentru a putea arăta lumii ce a onform articolului Wikiajuns opereta în ziua de azi... Fotografiatul leaks: Hilary Clinton a soacolo este strict interzis, asa că nu am putut licitat datele biometrice ale să fac mai multe poze pentru că paza mi-ar liderilor români de pe sitefi confiscat aparatul. De aceea m-am mulţuul Realitatea, o telegramă din 2009 de la mit cu aceste poze pe care le-am făcut foarte Departamentul american de Stat şi semrepede şi cu frica de a nu fi prins. De aceea nată de Hillary Clinton solicită explicit îmi cer scuze pentru calitatea acestora. informaţii cu privire la vulnerabilităţile, Vă rog pe voi să mergeţi şi să faceţi mai Comentariu saccsiv: personalitatea, averea, starea de sănătamulte poze pe care apoi să le postaţi pe te a actualilor lideri, a celor în devenire, şadar, pe 16 iunie 2009 Hil- Internet ca să ştie şi lumea în ce hal a deprecum şi a consilierilor lor. În plus se lary Clinton „solicită explicit generat arta în ziua de azi. cer informaţii biometrice despre ei. informaţii cu privire la vulnerabilităţile, Eu vă întreb, DACĂ AŞ FI FOST Noi dezvăluiri despre România în personalitatea, averea, starea de sănăta- ACOLO CU FIUL MEU? sau DACĂ documentele publicate de WikiLeaks! te a actualilor lideri, a celor în devenire, AŞ FI FOST ACOLO CU FRĂŢIOSecretarul american de stat Hillary precum şi a consilierilor lor. În plus se cer RUL MEU MAI MIC? Clinton a cerut anul trecut colectarea informaţii biometrice despre ei.” ESTE NORMAL SĂ FIE AŞA de date personale şi detaliile „biometriSă ne amintim că personajul recu- CEVA AFIŞAT PE TOATE ZIDURIce” ale liderilor români. Noua informa- noştea pe 15 iulie 2009 că este fericită LE într-un teatru naţional de operetă? ţie vine după ce s-a aflat deja că un fost că Council on Foreign Relations a creat Cât despre Liliacul, sau mai bine zis comisar european pentru Relaţii Exter- un avanpost în Washington DC, deoa- această nouă interpretare modernă a ne a numit România un „stat sălbatic”, rece aceasta înseamnă că nu mai trebuie acestuia, este o josnicie! iar ambasada Statelor Unite de la Paris să călătorească prea departe pentru a-şi Efectiv şi-au bătut joc de muzica superconsidera ţara noastră o sursă pentru primi ordinele: bă şi de scenariul frumos al piesei iniţiale. traficul de persoane în Franţa. „Primim o mulţime de sfaturi de la L-au transformat într-un mediu orgiNoul măr al discordiei este o tele- Consiliu şi aceasta înseamnă că nu va astic homosexual, sau bisexual, cu putergramă plecată pe 16 iunie 2009 de la mai trebui să merg prea departe pentru nice tente sexuale si de prost gust. Dacă Departamentul american de Stat şi a ni se spune ce trebuie să facem şi cum nu credeţi, mergeţi să îl vedeţi şi apoi possemnată de Hillary Clinton. În telegra- trebuie să ne gândim la viitor.” taţi aici pe forum părerea voastră sinceră. ma, dezvăluită de WikiLeaks şi publicaDe ce stăpânii doreau să ştie aceste Eu am văzut Liliacul mai demult şi tă de The Guardian, se solicită explicit detalii? Probabil pentru a-l desemna pe credeţi-mă că am fost şocat să văd în interinformaţii cu privire la vulnerabilităţile, cel ce va caştiga alegerile prezindenţiapretarea aceasta nouă ce au facut din el... personalitatea, averea, starea de sănăta- le din Romania. Era foarte important, De exemplu contele apare ca un bisete a actualilor lideri, a celor în devenire, căci viitorul preşedinte crea majoritatea xual excentric care se sărută cu alţi bărprecum şi a consilierilor lor. În plus se în parlament, deci şi guvernul. Deci nu baţi sau femei, femeile se sărută între ele cer informaţii biometrice despre ei. era vorba doar de personajul ce trebuia etc.. Totul este o imensă orgie în care acsă ocupe fotoliul de la Cotroceni, ci de torii nu se sfiesc să afişeze explicite mesaje un întreg grup. hetero, homo sau bisexuale. Toţi politicienii le sunt marionete. La final apar inclusiv doi oameni Trebuiau însă aleşi cei ce îi vor sluji cel aproape goi complet ca nişte ţapi (femeia mai bine, fără pericolul de a sufla în era în sânii goi şi i se vedeau clar sfârcufront. Şi atunci orice detaliu contează, rile), cu coarne, copite de ţap, şi vopsiţi în mai ales cele prin care se pot face la o alb din cap până în picioare, cu multiple adică presiuni. simboluri sataniste desenate pe ei peste Şi l-au desemnat pe Băsescu, artiza- vopseaua albă, şi care au simulat explicit nul acordului cu FMI… dansul împerecherii. Link foto: http://www.realitatea.net/in-2009Scena balului mascat din această inhilary-clinton-a-solicitat-datele-biometrice2 decembrie 2010 terpretare a Liliacului seamană izbitor cu ale-liderilor-romani_778934. html Scandal Porno cu Copii scena ritualului Masonic Satanist orgiasDiplomaţii americani aveau obligala Teatrul Naţional de tic înfăţişat în filmul Eyes Wide Shut al ţia să relateze la Washington şi detalii Kubrick. Operetă Ion Dacian din lui Stanley despre grupurile de crimă organizată, Deci se pare că pozele porno cu copii despre traficul de droguri şi de fiinţe Bucureşti de pe holurile teatrului naţional de opereumane, despre criminalitatea informam primit de la fratele La- tă au legătură cu mizeria de interpretare tică sau pornografia infantilă. Telegraurenţiu Dumitru urmă- modernă a Liliacului… me similare au fost trimise către mai torul material pe e-mail: Revenind la poze: multe ambasade americane din lume, Vezi poate informaţiile 1.jpg) În prima poza ataşată se văd doi dar şi către ONU. acestea merită atenţia pe blogul tău. E oameni goi pregătindu-se pentru un act sexuDe departe însă cea mai stânjenitoa- scandalos şi dubios ce se întâmplă pe aco- al şi un copil nevinovat care stă şi se uită la ei. re dezvălurire despre România de până lo. Le-am primit ieri, sunt noi şi nu s-a 2.jpg) În poza a doua apare o mamă acum a fost scrisă în 2004 şi este sem- scris despre subiect. care îşi dezbracă fiica minoră şi o prezintă nată de un fost comisar european penPost cu folos şi ajutor pe cale de la aşa dezbrăcată şi roşie în obrăjori… tru Relaţii Externe, Chris Patten. Domnul. 3.jpg) Apoi am pozat lumea care trecea 2 decembrie 2010

C

www.saccsiv.wordpress.com

A

nepăsătoare pe lângă acel tablou groaznic. 4.jpg) Apoi încă un tablou cu un barbat şi o femeie goi complet (cel puţin nu mai apar copii în tabloul ăsta porno deci poate că este cel mai „cuminte” de acolo…). Din nefericire m-am oprit din făcut poze pentru că riscam sa fiu prins de pază. Mai erau multe alte poze explicite cu pornografie cu copii care efectiv mi-au produs greaţă, CUM SĂ FIE AŞA CEVA EXPUS ÎN PUBLIC? ŞI LA OPERETĂ!? De exemplu să mergeţi la barul din incinta Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian şi acolo o să vedeţi un bărbat şi o femeie ţinându-se de mână legaţi amândoi cu un lanţ şi cărora li se văd explicit şi în detaliu organele genitale. Faceţi şi voi mai multe poze şi postaţi-le pe Internet. Rog moderatorii să nu îmi cenzureze topic-ul catalogându-l ca „prea vulgar” deoarece eu nu am intenţionat să scriu un topic vulgar sau nesimţit. Pur şi simplu am descris o stare de fapt reală din incinta unui loc cât se poate de public, unde aceste lucruri groaznice pot fi văzute de toată lumea, inclusiv de minori. Vorbesc aici de cel mai respectat teatru de operetă din Romania, şi anume Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti, şi vă rog, gândiţi-vă că aţi putea să mergeţi acolo fără să ştiţi cu copii voştri. De aceea vă scriu acest mesaj! Lumea trebuie anunţată şi noi trebuie să ne unim să facem ceva! Lumea a degenerat în ultimul hal dacă şi la operetă am ajuns să vedem aşa ceva! Voi ce părere aveţi despre aceste poze? Chiar sunt curios să văd şi părerile voastre!

Link foto: http://saccsiv.files.wordpress. com/2010/12/121.jpg

A

4

Link foto: http://saccsiv.files.wordpress. com/2010/12/22.jpg

www.axa.info.ro


ăsta... Vede că bietul om aleargă şi atunci îl „ajută”. Şi nu oricum, ci folosind... cipurile. Cod de bare şi cipuri, iar omul legat de ele. Asta iar sare în ochi din reclamă. Iar cât de curând omul acesta nu va mai avea un nume, ci va fi un simplu număr... Va deveni el însuşi un obiect cu cip şi cod de bare, precum obiectele ce le cumpără, care va şti un singur lucru: să alerge. 1 decembrie 2010

Link foto: http://saccsiv.files.wordpress. com/2010/12/32.jpg

F

Comentariu saccsiv:

otografia a patra n-am mai pus-o, căci e post şi deja e prea mult cât am postat.

O reclamă care spune multe…

I

ată o parte a comentariului cititoarei ana, postat la articolul VIDEO (şi transcriptul) – EVREUL şef al FMI: „Este începutul unei guvernări mondiale”. Iată şi ce scria Constantin Tănase DIN CE ÎN CE MAI PE FAŢĂ… de (1880 – 1945) pe blogul saccsiv: Ne-am trezit din hibernare dacă intraţi pe diferite forumuri să Şi-am strigat cât am putut: spuneţi că elitele pregătesc un guvern Sus Cutare! Jos Cutare!? mondial, ştiţi ce vor spune? Vor spune păi Şi cu asta ce-am făcut? mai bine un guvern mondial decât guverAm dorit, cu mic, cu mare, nul Boc, că ei sunt mai inteligenţi decât Şi-am luptat, cum am ştiut, Boc care dă legi neconstituţionale, el însuşi S-avem nouă guvernare? fiind profesor de drept constituţional… Şi cu asta ce-am făcut? Comentariu saccsiv: Ca mai bine să ne fie, punea Mihai Eminescu în poeNe-a crescut salariul brut, zia Doina, în 1883: Dar trăim în săracie? De la Nistru pân la Tisa Şi cu asta ce-am făcut? Tot Românul plânsu-mi-s-a Ia corupţia amploare, Că nu mai poate străbate Cum nicicând nu s-a văzut, De-atâta străinatate. Scoatem totul la vânzare? Din Hotin şi pân la Mare Şi cu asta ce-am făcut? Vin Muscalii de-a călare, Pentru-a câştiga o pâine, De la Mare la Hotin Mulţi o iau de la-nceput, Mereu calea ne-o aţin; Rătăcesc prin ţări străine? Din Boian la Vatra Dornii Şi cu asta ce-am făcut? Link foto: http://www.brd.ro/persoane-fizice/ Au umplut omida cornii Traversăm ani grei cu crize, operaţiuni-curente/carduri/instant-pay/?utm_ Şi străinul te tot paşte, Leul iar a decăzut, source=9am&utm_medium=cpm&utm_ De nu te mai poţi cunoaşte. Cresc întruna taxe-accize? content=banner&utm_campaign=instantpay Sus la munte, jos la vale Şi cu asta ce-am făcut? sinistru codul ăla de bare Şi-au făcut duşmanii cale; Totul este ca-nainte, legat de om. Reprezintă inDin Satmar până-n Săcele De belele n-am trecut, dividul lipit consum şi eviNumai vaduri ca acele. Se trag sforile, se minte, dent, cimentat în material. Vai de biet Român săracul, Şi cu asta ce-am făcut? Care trăieşte în viteză... Dar oare de Îndărăt tot dă ca racul, Se urzesc pe-ascuns vendete, ce aleargă omul ca un apucat? De cine Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Cum nicicând nu s-a văzut, fuge? Sau spre ce ţintă minunată se grăNici îi este toamna toamnă, Ţara-i plină de vedete, beşte? E urmărit de credite? De datorii? Nici e vara vara lui Şi cu asta ce-am făcut? Ţinta lui e o casă şi o maşină, luate pe Şi-i străin în ţara lui. Pleacă-ai noştri, vin ai noştri! credite şi datorii? Sunt şi acestea, dar De la Turnu-n Dorohoiu E sloganul cunoscut; mai e şi altceva... Curg duşmanii în puhoiu Iarăşi am votat ca proştii, Aleargă bietul om, căci aşa l-a eduŞi s-aşează pe la noi; Şi cu asta ce-am făcut? cat SISTEMUL. Ca să nu aibă timp să Şi cum vin cu drum de fier, gândească. La nimic. Nici la SISTEM Aşa funcţionează sistemul DEMOToate cântecele pier, şi în primul rând nici la bunul DumneNOcratic, de când a fost el inventat… Sboară păserile toate zeu. Aleargă căci astfel nu mai are timp iar Constantin Tănase o arată excelent. De neagra străinătate. să-şi pună întrebări. Pe de altă parte, la peste 125 de ani, Numai umbra spinului Vedeţi voi fraţilor, omul când se roade când a scris Eminescu acea poezie, gă stă. Când cugetă, aidoma. Viaţa asta La uşa creştinului. consider că e mult mai rău. Care mai trepidantă subdobitoceşte. Ca şi aniÎşi desbracă ţara sânul, este semnificatia zilei naţionale? A inmalele mai au o tihnă. Omul modern Codrul frate cu Românul trat în vigoare Tratatul de la Lisabona. însă nu... Şi ajunge omul modern să şi De secure se tot pleacă E gata. S-a terminat. Despre ce stat mai obosească, atunci când face totuşi eforŞi isvoarele îi seacă vorbim? Suntem componentă neînsemtul să gândească. Sărac în ţara săracă! nată într-un imperiu al cărui „conducă„Plăteşti în super viteză” mai zice reclama. Cine-au îndrăgit străinii tor” o spune pe faţă: „A LUAT SFÂRMare „iubitor” de oameni SISTEMUL Mânca-i-ar inima cânii, ŞIT ERA STATELOR NAŢIUNI, iar

S

ideea conform căreia ţările pot rezista singure este „o iluzie” şi „o minciună”” Nu mai contează ce spun „aleşii” noştri de la Parlament sau Cotroceni. Directivele vor veni strict de la UE. Atât. Va spune Uniunea să nu mai producem becuri? Nu vom mai produce becuri. Va spune Uniunea să nu mai producem televizoare? Nu vom mai produce televizoare. Va spune să nu mai vindem vitamine? Nu vom mai vinde vitamine. Scurt. Ca la sclavoi. Va spune că se pot căsătorii sodomiţii şi înfia copii? Noi vom spune „da, stăpâne”. Ce ne vor pune să facem, aia vom face. Cum ne vor pune să stăm, aşa vom sta. Ca la curve şi mai trebuie să şi zâmbim şi să strigăm cât de mult ne place. Trebuie să înţelegem că nu mai existăm ca stat. Doar ni se pare că am fi un stat. Economic oricum nu mai contăm. Conducătorii noştri oricum erau slugoii ELITELOR. Dar parcă ne mai amăgeam un pic… Acum gata. Dar oare mai suntem o naţiune? Dar oare cum mai definim termenul de naţiune? Mai suntem oare un neam? Şi care ar fi caracteristicele actuale ale acestui neam? Din păcate cititoarea ana are dreptate: experimentul a reuşit. Dacă lucrurile rămâneau ca pe vremea lui Eminescu sau Tănase, mai era cum mai era, însă s-a reuşit manipularea a prea mulţi români simpli, determinându-i să-şi dorească un stăpân străin... Mai este acest neam ortodox? Ne vom supune oare toţi? Desigur că nu şi bine facem. Pentru cei ca noi însă, va începe prigoana şi va fi crâncenă.

www.saccsiv.wordpress.com

1 decembrie 2010

1 Decembrie 1918. Ziua Naţională… când mulţi au ajuns să-şi dorească: MAI BINE UN GUVERN MONDIAL DECÂT GUVERNUL BOC. Experimentul a reuşit…

Mânca-i-ar casa pustia Şi neamul nemernicia. Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinţilor În sama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ţi mântui neamul tău! Tu te-nalţă din mormânt Să te-aud din corn sunând Şi Moldova adunând. De-ai suna din corn odată, Ai s-aduni Moldova toată, De-ai suna de două ori Îţi vin codri-n ajutor, De-ai suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară, Îndrăgi-i-ar ciorile Şi spânzurătorile!

1 decembrie 2010

Există tehnologia ataşării de CODURI DE BARE pe EMBRIONI…

E

Oamenii de ştiinţă spanioli au ataşat embrionilor şi ovocitelor etichete de siliciu cu cod de bare onform articolului Scientists attach barcodes to mouse embryos – human ones coming soon din gizmag, fani ai filmului Blade Runner poate îşi mai amintesc o scenă în care producătorul unui şarpe artificial este identificat printr-un număr de serie microscopic pe una din scalele sale. Ei bine, actualmente tehnologia depăşeşte pe cea prezisă în film, avem acum unul mai bun – coduri de bare pe embrioni. Oameni de ştiinţă de la Universitatea Autonomă din Barcelona, Spania

C

SACCSIV

www.axa.info.ro

Link foto: http://www.gizmag.com/barcodeson-embryos/17017/picture/124845/

5


SACCSIV www.saccsiv.wordpress.com

(UAB), împreună cu colegii de la Consiliul National al Cecetării spaniol au dezvoltat cu succes un sistem de identificare în care embrioni de şoareci şi ovocite (celule ou ) sunt fizic etichetate cu etichete microscopice de siliciu cu cod de bare. Ei se aşteaptă ca în curând să îl încerce pe embrionii şi ovocitele umane. Scopul sistemului este de a eficientiza fertilizarea in vitro şi procedurile de transfer al embrionilor. Dacă celulele ou şi embrionii pot fi rapid şi uşor identificaţi, atunci lucrurile ar trebui să ruleze mult mai lin, iar rata de succes ar trebui sa fie mai mare. Etichetele, care au fost declarate biologic inofensive, într-un studiu anterior, sunt microinjectate în spaţiul perivitelin al embrionului de şoarece – spaţiul perivitelin este o regiune între membrana celulară şi zona pelucidă, şi un înveliş ce înconjoară membrana plasmatică a embrionului. Embrionul iese din zona pellucidă înainte de intrarea în uter, deci codul de bare ar fi vărsat la acel moment. În studiile de laborator UAB, embrionii etichetaţi s-au dovedit a se dezvolta normal până la stadiul de blastocid, care precede implantarea. Cercetătorii au studiat de asemenea cât de bine au stat etichetele pe tot parcursul ciclului de dezvoltare, cât de uşor ar putea fi citite cu un microscop standard, cum ar putea fi eliminate după vărsarea din zona pelucidă, şi cât de bine ar putea rezista la îngheţarea şi dezgheţarea embrionului lor gazdă. Au existat câteva probleme cu embrionii care se puteau elibera de etichete atunci când coborau din zona pelucidă. Prin urmare, oamenii de ştiinţă se uită acum la modificarea suprafeţei etichetelor, astfel încât acestea să poată fi montate pe exteriorul învelişului, în loc să fie injectate în spaţiul perivitelin. Aceştia lucrează de asemenea la un sistem automat de citire a codurilor. Departamentul pentru sănătate al guvernului din Catalonia a dat UAB permisiunea să înceapă testarea acestui sistem pe ovule şi embrioni umani de la mai multe clinici de fertilitate din Spania. Cercetarea a fost recent publicată în revista Reproducerea Umană.

nal de sănătate: Peste 41 de milioane de euro alocaţi în două licitaţii, o contestaţie şi două cereri de clarificări depuse deja din Hot News. Imprimeria Naţională a demarat din luna octombrie şi până în prezent două licitaţii pentru achiziţia de cipuri şi policarbonat pentru producerea cardurilor naţionale de sănătate, contracte în care se estimează că se vor cheltui fonduri publice de peste 41 milioane euro, conform anunţurilor din Sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP). Juristul Bogdan Manolea avertiza recent, că deşi sunt încă dezbateri legislative pe tema cardului naţional de sănătate, autorităţile au lansat o licitaţie de achiziţie de cipuri (contract estimat la circa 35 milioane euro), pentru care s-a depus deja şi o contestaţie. Contactaţi de HotNews.ro, oficialii Imprimeriei Naţionale şi ai CNAS au explicat de ce au demarat licitaţiile pentru cardul naţional de sănătate şi ce răspunsuri au dat contestaţiilor apărute. Cadrul legislativ privind cardul national de sănătate nu a fost definitivat, dar licitaţiile au pornit Ministerul Sănătăţii a organizat în urmă cu două săptămâni o dezbatere publică pe marginea unui act normativ privind cardul naţional de sănătate, proiect care ar urma să devină realitate în 2011 (este vorba de proiectul de Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii). În urma participării la acest eveniment, juristul Bogdan Manolea avertiza pe blogul său că, deşi acest act normativ este în dezbatere publică şi proiectul are serioase carenţe, Imprimeria Naţională a lansat deja pe SEAP o licitaţie prin care îşi caută un furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri pentru cardurile de sănătate. Anunţul licitaţiei lansate de Imprimeria Naţională (CNIN) pentru achiziţia de semiconductori de tip cip (20 milioane de bucăţi, conform datelor din Caietul de sarcini) s-a făcut pe 3 noiembrie, valoarea estimată a contractului fiind de circa Comentariu saccsiv: 35 milioane euro (inclusiv TVA), iar terşadar tehnologia asta a miniatu- menul limită pentru depunerea ofertelor rizării a ajuns la nişte performan- este 14 decembrie. „Asta ne spune 2 chestii: ţe ce păreau incredibile cu ani în urmă. 1. Că decizia este teoretic luată, iar Iar acestea sunt informaţiile oferite consultările astea sunt praf în ochi câtă marelui public... Ce or meşteri însă în vreme anunţul de licitaţie este postat laboratoarele secrete? înaintea proiectului de OUG pe site. Cum va arata până la urmă implan2. Că preţul nu va fi 2 euro (n.a. preţul tul – semnul fiarei? Nu ştim, însă puestimat pentru un card), câtă vreme doar tem bănui că va fi minuscul în compacircuitul integrat costă mai mult. Oricum raţie cu actualele cipuri implantate în preţul întregului sistem informatic nu a braţ. Şi probabil pentru introducerea putut fi estimat la întâlnire şi nici surselui nici nu va mai fi nevoie de o seringă... le de finanţare”, nota Bogdan Manolea pe blogul său. 30 noiembrie 2010 Imprimeria Naţională: Licitaţiile ÎI DOARE ÎN GLEZNĂ DE au fost demarate pentru respectarea DEZBATERE: Au început calendarului de implementare a cardulicitaţiile pentru CARDUL lui naţional. Contactaţi de HotNews. oficialii Imprimeriei Naţionale au NAŢIONAL DE SĂNĂTATE ro, precizat motivele pentru care au porCU CIP nit procedura de licitaţie pentru cardul onform articolului Au început naţional de sănătate, menţionând că în licitaţiile pentru cardul naţio- prezent există legislaţia necesară intro-

A

6

C

ducerii cardului. „Graficul de implementare a cardului naţional de sănătate este prevăzut întrun memorandum guvernamental, iniţiat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat de Guvernul României. Licitaţiile au fost organizate pentru respectarea acestui calendar. În viitorul apropiat se va demara şi licitaţia pentru echipamentele IT&C şi software. Cardurile se vor produce din ianuarie 2011 şi se vor expedia treptat în teritoriu, astfel încât să poată fi utilizate din momentul în care infrastructura este instalată, respectiv din semestrul II al anului 2011”, a declarat pentru HotNews.ro Corina Ozon, şeful departamentului de comunicare în cadrul Imprimeriei Naţionale. Trei licitaţii se vor organiza pentru implementarea sistemului cardul naţional de sănătate. Două licitaţii de peste 41 milioane euro s-au lansat deja. Compania Naţională Imprimeria Naţională, unitatea centralizată de achiziţii în cadrul proiectului cardul naţional de sănătate, va organiza în acest sens trei proceduri de achiziţii, au mai spus reprezentanţii companiei: „pentru policarbonat, cipuri şi echipamente IT&C şi software”. Pentru policarbonat şi cipuri, contractele de achiziţie sunt încheiate direct de Imprimeria Naţională cu furnizorii. Pentru echipamentele IT&C şi software, CNIN desemnează câştigătorul licitaţiei, dar contractele sunt încheiate de CNAS”. Într-adevăr, datele din SEAP arată că anterior licitaţiei pentru cipuri, CNIN a lansat în luna octombrie din acest an (21.10 2010) încă o licitaţie pentru „achiziţia de folie policarbonat”, contract a cărui valoare estimată depăşeşte 6,5 milioane euro (TVA inclus), fonduri publice. În cadrul acestei licitaţii termenul limită pentru primirea ofertelor este 6 decembrie 2010, iar până acum procedura nu a fost contestată. Cea de-a treia licitaţie, pentru echipamente IT şi software ar urma să fie lansată în perioada următoare. De unde vin resursele financiare pentru aceste licitaţii? Am întrebat oficialii Imprimeriei Naţionale de unde vor veni resursele financiare, cel puţin în cazul licitaţiei pentru achiziţia de cipuri. „Compania noastră nu primeşte alocaţii bugetare, organizând procedurile de achiziţie din fonduri proprii. Imprimeria Naţională va primi contravaloarea cardurilor de la C.N.A.S., urmând ca această instituţie să stabilească modalitatea de decontare a acestora. Materiile prime utilizate la producerea cardului se vor livra etapizat de furnizori, în 15 luni, şi se vor plăti la fel, etapizat, cu scadenţe de plată de 120 de zile de la livrare. Se intenţionează expedierea cardurilor în maximum 18 luni, începând cu 2011. Menţionăm că licitaţia este organizată cu finalizare electronică, existând astfel toate condiţiile pentru obţinerea unui preţ avantajos”, a mai spus Corina Ozon, şeful direcţiei de comunicare din CNIN.

Marius Stupu, CNAS: Cardurile nu vor fi distribuite începând cu ianuarie 2011 Dacă oficialii CNIN au precizat că expedierea cardurilor se va face treptat în maximum 18 luni, începând din 2011, oficialul CNAS susţine că distribuirea cardurilor către populaţie nu se va face până când nu va fi finalizat tot acest proiect. „În baza memorandumului făcut de implementare a cardului s-a făcut un grafic de implementare a acestui proiect, care se întinde începând din luna ianuarie dar cuprinde şi partea de achiziţii. Ne propunem ca de la jumătatea anului viitor, şi ca să nu fim exageraţi undeva din august - septembrie, să considerăm proiectul încheiat, în măsura în care am definitivat componenta aplicativă, componenta de securitate şi transport a datelor, urmând ca pe un parcurs de 2-3 ani fiecare om să intre în posesia acestui card. Spun acest termen care pare îndelungat, ţinând cont de discuţiile pe care le-am avut la întâlnirile precedente în discuţie publică a reieşit că foarte multe organizaţii din România nu doresc să aibă card, să folosească cipul etc.”, a mai spus Marius Stupu.

D

Comentariu saccsiv:

espre cele ce ne interesează pe noi ortodocşii se aruncă doar cateva vorbe la finalul articolului de mai sus: „Spun acest termen care pare îndelungat, ţinând cont de discuţiile pe care le-am avut la întâlnirile precedente în discuţie publică a reieşit că foarte multe organizaţii din Romania nu doresc să aiba card, să folosească cipul etc.” Vorbe din care eu nu înţeleg mare lucru. Consider că dezbaterea s-a ţinut doar pentru că aşa cere legea, ei mergând în fapt după planul stabilit. 29 noiembrie

EVREUL şef al FMI: „Este începutul unei guvernări mondiale”. DIN CE ÎN CE MAI PE FAŢĂ… Iată transcriptul declaraţiei ce poate fi vizionată la adresa http://www.youtube.com/watch?v=BFjpXQSsDJE&f eature=player_embedded Dominique Strauss-Kahn: ste începutul unei guvernări mondiale, a fost mai uşor, după cum am spus, datorită crizei, cu apogeul crizei va fi mai dificil acum. Cu toate acestea, avem nevoie de asta şi dacă este ceva ce a fost înţeles de către profani în timpul acestei crize a fost că globalizarea nu mai este doar un subiect pentru prelegeri şi conferinţe, ci este o realitate. Şi cred că toată lumea a înţeles foarte clar că acum este imposibil să găseşti soluţii locale pentru probleme globale. Aceasta înseamnă că guvernarea globală legată de economie şi finanţe trebuie să continue, va fi dificil. Intrăm în a doua fază a G20, prima fază a fost cea de criză, a fost uşor, intrăm acum..., în a doua fază a acestei tentative de a construi un guvern mondial.”

„E

www.axa.info.ro


28 noiembrie

ALTĂ OTRAVĂ ÎN PRĂJITURELE: 28 noiembrie – „Ziua de rugăciune pentru România”. O rugăciune a „tuturor cultelor religioase”, desigur…

C

itez din articolul Rezoluţie a CNC al PNŢCD: O zi de rugăciune pentru România, de pe site-ul

A

Comentariu saccsiv:

www.axa.info.ro

26 noiembrie

26 noiembrie

BISERICA ORTODOXĂ RUSĂ a declarat că FOLOSIREA PREZERVATIVELOR ESTE ACCEPTABILă, dupĂ ce papa Benedict al XVIlea a oferit o declaraţie asemănătoare

C

itez din articolul Russian Orthodox Church okays use of condoms, de pe site-ul interfax-religion: Moscova, 23 Noiembrie, Interfax – Biserica Ortodoxă Rusă a declarat ca folosirea prezervativelor este acceptabilă, după ce papa Benedict al XVI-lea a oferit o declaraţie asemănătoare. Bazele Politicii Sociale ale Bisericii ortodoxe Ruse fac diferenţa între forme de contracepţie avortivă şi non-avortivă. Preoţii le pot permite oamenilor să folosească a doua variantă, a declarat protopopul Vsevolod Chaplin, capul Departamentului sinodal pentru Relaţii Bisericeşti şi Sociale într-un interviu pentru Interfax-Religion. Cu toate acestea, Părintele Vsevolod a adăugat că asta nu înseamnă că Biserica este de acord cu aceste decizii egoiste ale soţilor de a nu avea copii. Vorbind despre folosirea prezervativelor de către cei infectati cu HIV, Părintele Vsevolod i-a rugat pe aceştia să „se gândească dacă să continue să aibe relaţii sexuale deoarece infecţia se poate răspândi nu numai prin contact sexual direct.” Ziarul britanic The Guardian a comunicat luni, citând o afirmaţie a Sfântului Scaun, cum papa Benedict al XVI-lea intenţionează să considere posibilitatea de a folosi prezervative de către Catolici în anumite situaţii. Fragmente dintr-o colecţie a interviurilor luate papei au fost publicate mai devreme, şi în unul din aceste interviuri papa a afirmat că folosirea prezervativelor este justificabilă în unele situaţii. Vaticanul declară că papa este de acord cu folosirea prezervativelor ca mijloc de reducere a riscului de a con-

FMI despre Romania: Încetarea de plăţi este iminentă. BANCA MONDIALĂ: Vindeţi termocentralele!

C

itez din articolul D. Strauss Kahn despre România: Încetarea de plăţi este iminentă, prăpastia e în faţă, de pe site-ul ziua online: Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România nu mai pot continua aşa. Încetarea de plăţi este iminentă, prăpastia este în faţă, a declarat Domnique Strauss-Kahn, directorul FMI la televiziunea elveţiană TSR. „Este dramatic că în state ca Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România etc. situaţia trebuie redresată, pentru că nu mai putem continua aşa. Încetarea de plăţi este iminentă, prăpastia este chiar în faţă. Nu cred în faliment. Cred că solidaritatea europeană va duce la evitarea acestui lucru. Aceasta presupune însă politici dure, iar aceste ţări sunt în continuare cele mai vulnerabile, mai sărace, aflate în cel mai mare pericol. De aceea trebui adoptate programe care să protejeze cheltuielile sociale”,a spus directorul FMI la televiziunea elveţiană TSR. Şeful FMI a explicat şi de ce trebuie strânsă cureaua:”Toate problemele au drept cauza comună cheltuielile publice care sunt prea mari şi deficitul care este insuportabil şi, într-un fel sau altul, trebuie să strângă cureaua pentru a reveni la o situaţie suportabilă. Însă ideea că putem trăi mult timp în acest fel este una nebunească”. Şeful FMI a avertizat că în Europa creşterea economică este slabă, iar consecinţele sociale ale crizei, în special somajul, vor dura mai mult. Iată şi ce putem citi în articolul Sfatul Băncii Mondiale pentru Guvernul României: Vindeţi termocentralele!, din Adevărul: Statul român ar trebui să păstreze hidrocentralele şi unităţile nucleare şi să vândă complexurile energetice şi

termocentralele, pentru modernizarea acestora, spun oficialii Băncii Mondiale. Atât instituţia bancară, cât şi Franklin Templeton, compania care administrează Fondului Proprietatea, estimează că noii giganţi energetici din România vor avea probleme financiare. 24 noiembrie

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA, în materialul lor „DESPRE CONŞTIINŢA CREŞTINĂ”, PROMOVEAZĂ CATOLICISMUL şi ECUMENISMUL…

C

irculă pe net un material intitulat DESPRE CONŞTIINŢA CREŞTINĂ scris de Alianţa Familiilor din România (www.alianta-familiilor. ro). E foarte lung, aşa că nu-l reiau integral, dar îl găsiţi şi la: http://stiricrestine.ro/2010/11/18/ despre-conştiinţa-creştină/ În cadrul sau se promovează un articol al celor de la Catholic Family and Human Rights Institute http://www.c-fam.org/publications/id.1725/pub_detail.asp Habar ce le-a venit, dar nu e bine. Citez din materialul lor: „Vă recomandăm pe această temă articolul alăturat publicat online de C-FAM acum 3 săptămâni. http://www.c-fam. org/publications/id.1725/pub_detail. asp În SUA aproape jumătate de milion de persoane au semnat declaraţia americană a conştiinţei creştine, peste 70.000 în Marea Britanie, şi aproape 20.000 în Australia. Iar în România, 3.500 de persoane au aderat la Declaraţia de la Timişoara. http://www.alianta-familiilor.ro/ decl_timisoara.php Mişcarea aceasta însă e în creştere şi se vrea, printre altele, nu numai să trezească în creştinii din întreaga lume conştiinţa creştină, ci să-şi constituie vocea lor comună şi afirmativă privind relevanţa valorilor biblice fundamentale în societatea contemporană.” Pasajul este o parte a otrăvii din prăjiturele. Mai sunt câteva fraze în care este lăudat catolicismul şi ni se prezintă cât de luptător al tradiţiei creştine e el. În rest e glazură de ciocolată, adică în rest e de bine: se vorbeşte de familie, împotriva avorturilor, etc. Dar tocmai aici este pericolul. În asta constă eficienţa unei otrăvi puse în prăjiturele. Îi rog pe cei de la Alianţa Familiilor din România să nu mai promoveze catolicismul. Din motive pe care sper că le cunosc, iar dacă nu le cunosc, este extrem de grav. Ei trebuie să înţeleagă că au o responsabilitate foarte mare faţă de cei începători. La ce e nevoie de hora asta mare? N-au aflat de stâlpii ortodoxiei? Nu le ajunge o viaţă să citeze lunar pe câte unul, exact pe tema abordată de ei: avorturi şi sodomie. A fi împotriva uciderii de prunci nenăscuţi şi a casătoriilor între homosexuali nu te face ortodox. Însă te poate

SACCSIV

şadar, „sub auspiciile tuturor cultelor religioase, partidelor politice şi ale altor organizaţii civice - Ziua de rugăciune pentru România ar putea mobiliza energiile responsabile din poporul nostru, pentru a ne solidariza cu toţii în sprijinul dreptăţii, cinstei, respectului şi dragostei faţă de aproapele nostru.” Altă otravă în prăjiturele... Unii promovează marele ghiveci al tuturor religiilor în numele unui front comun

tracta SIDA. În acelaşi timp, papa abordează subiectul numai din punctul de vedere al unor situaţii excepţionale „în care actul sexual constituie un risc pentru viaţa celuilalt,” a declarat directorul reverend al biroului de presă de la Vatican, Frederico Lombardi. „Într-un asemenea caz, papa nu justifică moral practicarea dezordonată a sexualităţii,” ci mai degrabă folosirea prezervativului pentru a micşora pericolul contagierii ar putea constitui „un prim act de responsabilitate” şi „un prim pas către o sexualitate mai umană” pentru a nu pune în pericol viaţa unei alte persoane, a declarat reverendul Lombardi. Cu toate acestea, el a declarat că afirmaţiile papei „nu reformează şi nu schimbă” învăţăturile bisericii, care le interzice catolicilor să folosească prezervative.

www.saccsiv.wordpress.com

PNŢ-CD: Motto: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din Ceruri, îi voi ierta păcatul şi îi voi tămădui Ţara.” Împrejurările istorice de după anul 1940 au dăunat poporului român, aducându-l într-o situaţie gravă, în care atmosfera predominantă - de orbire, nedreptate şi corupţie - apasă greu asupra vieţii morale. Nu numai oamenii slabi din punct de vedere spiritual, ci chiar şi cei puternici au ajuns în confuzie şi dificultate. Pare să ne ameninţe o prăbuşire a civilizaţiei creştine. Noi, membrii PNŢCD, credem că respectarea ordinii de drept cu temei moral, eliminarea abuzurilor de putere şi a corupţiei, crearea instituţiilor eficiente şi a reflexelor comportamentale corecte sunt imposibile fără întoarcerea la Hristos. Creştinii cu credinţă şi convingeri ferme trebuie să se trezească primii şi să readucă cuvântul şi harul lui Hristos în inimile tuturor oamenilor, prin acţiuni conştiente şi curajoase. În continuarea altor demersuri, PNŢCD consideră că este bine să se instituie o Zi de rugăciune pentru România. Organizată în fiecare an - sub auspiciile tuturor cultelor religioase, partidelor politice şi ale altor organizaţii civice - Ziua de rugăciune pentru România ar putea mobiliza energiile responsabile din poporul nostru, pentru a ne solidariza cu toţii în sprijinul dreptăţii, cinstei, respectului şi dragostei faţă de aproapele nostru. Propunem ca în acest an, Ziua de rugăciune pentru România să fie 28 noiembrie, când în Basarabia vor avea loc alegeri extrem de importante pentru destinul european al acestei bucăţi din trupul României. Gheorghe Ciuhandu Preşedintele CNC al PNŢCD Bucureşti, 23 octombrie 2010

împotriva avortului şi a homosexualităţii, alţii îl promovează pentru binele României şi cine ştie ce idei mai vin. Totul e să fie promovat. Vedeţi voi fraţilor, antihristul ăsta nu vine peste o omenire atee, ci peste una cu deschideri spirituale. Iar ghiveciul ecumenist este terenul perfect ce-i este pregatit. Mulţi zic: păi nu bat încă vremurile apocaliptice la uşi, căci iată că mai este credinţă. Dar de fapt este acel tip de credinţă ce duc masele spre acceptarea antihristului. Antihristul nu se va prezenta ca un dictator sângeros, ci ca un iubitor de pace, ca un aducator de bunăstare şi ca un rezolvitor de probleme. De aceea şi ecumenismul se înfăţişează maselor ca o uniune de drumuri spre acelaşi Dumnezeu, ca o chemare spre iubire şi pace.

7


SACCSIV www.saccsiv.wordpress.com

8

face ecumenist. ATENŢIE MARE, căci se iese de pe drum şi dacă nu are loc trezirea, se va ajunge pe mirişte. Să nu trecem uşor peste fraza: „Mişcarea aceasta însă e în creştere şi se vrea, printre altele, nu numai să trezească în creştinii din întreaga lume conştiinţa creştină, ci să şi constituie vocea lor comună şi afirmativă privind relevanţa valorilor biblice fundamentale în societatea contemporană” Adică: CONŞTIINŢA CREŞTINĂ creştinii din întreaga lume vocea lor comună Ce treabă avem noi ortodocşii cu catolicii şi protestanţii? De ce e necesară o voce comună? Răspunsul e simplu: ECUMENISMUL. Asta se promoveaza prin această mişcare. Să ne înţelegem: putem lupta foarte bine împotriva avortului şi a sodomiei de pe poziţii tradiţionale ortodoxe. A face front comun cu catolicii, produce însă un mare ghiveci, terenul perfect pentru antihrist. Sper să înţeleagă cei de la Alianţa Familiilor din România că nu-i atac şi nu caut nod în papura, ci îi rog să renunţe la astfel de acţiuni comune ce-i duc pe ei şi pe începătorii ce-i apreciază, în cumplita rătăcire. Şi îi rog să mă ierte. Doamne ajută!

În 1963 este asasinat… N-a fost singurul politician care a vorbit. Iată alte două celebre exemple: Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, 8 februarie 1920: „Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg şi Ema Goldman, conspiraţia acestei lumi a luat amploare. Această conspiraţie a jucat un rol recunoscut în Revoluţia Franceză. A fost izvorul fiecărei mişcări subversive în secolul 19. Şi acum, în sfârşit, aceasta banda de personalităţi extraordinare din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America i-a tras de păr pe ruşi şi au devenit conducătorii acelui enorm imperiu.„ Weishaupt a fost omul lui Rothschild şi a fondat ordinul illuminati... Woodrow Wilson: „Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comerţului şi producţiei, se tem de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încât nu au curajul să o vorbească de rău sau să o condamne, decât în şoaptă.„ Însă au vorbit şi atât. Woodrow Wilson de exemplu, influenţat fiind de evreul Bernard Mannes Baruch, recunoaşte în 1913 oficial mega afacerea numită Federal Reserve, pusă pe picioare în 1910 tocmai de cei de care vorbea în citatul său. S-ar părea însă că JFK chiar dorea să facă ceva… 22 noiembrie Allen Welsh Dulles prieten apropi22 noiembrie 1963 – at al familiei Rockefeller, şef CIA, l-a ASASINAREA lui John exasperat pe John F. Kennedy, care la Fitzgerald KENNEDY un moment dat a spus: „Spargeţi CIA ohn F. Kennedy, în discursul „The în mii de bucăţi şi aruncaţi-le în vânt „ president and the press„ din 1961, N-a mai apucat, Dulles fiind cel ce i-a anchetat moartea… spunea: „Doamnelor şi domnilor 19 noiembrie Cuvântul „secret„ este inadmisibil într-o societate liberă şi deschisă iar noi Categoria „BĂTRÂN ca popor, intrinsec cât şi din punct de DEGEABA” – Istoricul vedere istoric suntem împotriva socieNeagu DJUVARA: tăţilor secrete, a jurămintelor secrete şi „ROMÂNIA A RĂMAS a procedurilor secrete. Pentru că există ÎN URMĂ FIINDCĂ E împotriva noastră o conspiraţie monolitică şi cruntă care se bazează în prinORTODOXĂ” cipal pe modalităţi ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţa se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane şi materiale pentru clădirea unei maşinării strâns unite şi foarte eficientă ce uneşte operaţiuni militare, diplomatice, de informaţii, economice, ştiinţifice şi politice. Operaţiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greşelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagină, criticii săi sunt reduşi la tăcere, nu lăudaţi. Nici o cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, nici un secret nu este dezvăluit. De aceea judecătorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetăţean să se sustragă unei controverse. Vă cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa şi alerta poporul american, încrezător ca împreună cu ajuto- http://3.bp.blogspot.com/_Qc0Pxq5WNqs/ rul vostru, omul va fi ce a fost destinat S19FQMwxxKI/AAAAAAAAB0w/r76p0aepCvY/s400/NeaguDjuvara2.jpg să fie, liber şi independent.”

J

A

flăm din lungul articol Djuvara: „România a rămas în urmă şi fiindcă e ortodoxă” publicat în România Liberă: Istoricul Neagu Djuvara spune că, dacă ar avea cu 20 de ani mai puţin, ar can­di­da la preşedinţia României şi şi-ar asuma ca principal obiectiv readucerea Basarabiei între graniţele ţării. Crede însă că e prea târziu să se mai apuce de politica activă şi observă că printre cauzele rămânerii în urmă a României se numără şi apartenenţa ei la ortodoxie, plus argumente prin care demonstrează cum şi când s-au aşezat liderii români „cu fundul în două luntrii”. România pare să fie mereu într-o tranziţie incertă, o ţară aflată mereu în întârziere. Ce-i lipseşte pentru a recupera întârzierea? N.D.: Istoria ne-a fost foarte vitregă: invaziile barbare s-au încheiat în Occident în jurul anului 900; în Orient, căruia îi aparţinem, ele se termină la 1200. Când treci de la o generaţie la alta e nevoie de 150 de ani de adaptare, de incubare. Doar la ruşi există o dată clară a trecerii de la civilizaţia bizantină la cea occidentală: 1 ianuarie 1700, când Petru cel Mare dă decretul prin care toţi boierii sunt obligaţi să-şi taie barba şi să se îmbrace după moda europeană. Tot atunci se modernizează armata şi, încet-încet, civilizaţia occidentală pătrunde în Orient. România a mers mai repede, dar în acest caz nu avem date concrete, schimbarea începe însă după 1800: în Transil­ vania modernizarea se face prin Bi­serica greco-catolică, iar în prin­cipate prin şcolile dom­neşti ale fanarioţilor. Dintre ţările ortodoxe am recuperat cel mai repede. Totuşi, oricât de repede am merge, continuăm să fim în urma Ungariei, Poloniei, Cehiei? N.D.: Ne-au oprit din cursa apropierii de Occident cei 50 de ani de comunism. Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit? N.D.: Ele „nu e ortodoxe”. Ortodoxia ne ţine pe loc? N.D.: Precis. Comentariu saccsiv: Aşadar, întrebat fiind „Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit?” N.D. răspunde: „Ele „nu e ortodoxe”.” Întrebat din nou „Ortodoxia ne ţine pe loc?” N.D. răspunde: „Precis.” A îmbătranit degeaba... Acel Ele „nu e ortodoxe” spune multe despre ura sa împotriva ortodoxiei. Vedeţi voi fraţilor, în mintea hăbăucilor (tineri sau bătrâni) ortodoxia înseamnă peşteră... Bătrânul nu e doar anti ortodox, ci se şi străduie de la înălţimea specialistului în istorie, să păcălescă masele. Desigur, el ştie care e mersul real al lucrurilor pe planeta asta şi spre ce ne îndreptăm, dar minte. El ştie de asemenea despre stăpânii din umbră şi lucrarea lor pentru instaurarea imperiului global, dar nu suflă o vorbă. Hidoasă bătrâneţe...

17 noiembrie

COŞMAR: Sunteti îngrijoraţi că nu aveţi destulă mâncare în frigider? Dar dacă veţi ajunge la limita supravieţuirii? Creşterea alarmantă a preţurilor la alimente va lovi 40% din populaţia lumii…

C

itez din articolul The Food Inflation Nightmare Is About To Hit 40% Of The World’s Population din BUSINESS INSIDER: Peste noapte, ameninţarea declanşării politicilor restricţioniste ale Chinei s-a mărit, ca rezultat al inflaţiei preţurilor în domeniul alimentaţiei. Un coş ce cuprinde 18 plante (vegetale) de bază a crescut ca valoare cu 62.4% în fiecare an, aspect constatat în prima decadă a lunii noiembrie. Dar în ce constau politicile restricţioniste ale Chinei? Waverly Advisors (n.trad.: companie specializată în domeniul cercetărilor economice şi a studiilor de piaţă) consideră că aceste iniţiative vor fi materializate în viitorul apropiat, conform realităţii politice din China. Faptul că Premierul Wen Jiabo a ales un supermarket drept locaţie pentru o apariţie mass-media, ca să comenteze măsurile anti-inflaţioniste actuale indică maniera serioasă cu care Beijing-ul îşi asumă eventualul impact cu risc de dezbinare pe care l-ar putea avea creşterea costurilor. Însă aceasta nu este doar problema Chinei. 40% din populaţia lumii, reprezentând China, India şi Brazilia constată creşterea alarmantă a preţurilor la alimente, ca rezultat al inflaţiei. De precizat că în prezent, situaţia din India s-a mai ameliorat, însă cifrele din teritoriu sunt compuse tot din două cifre. Conform Waverly Advisors:

Link foto: http://www.businessinsider.com/ the-food-inflation-nightmare-is-about-tohit-40-of-the-worlds-people-2010-11

Sunteţi îngrijoraţi că nu aveţi destulă mâncare în frigiderul dvs.? Dar dacă veţi ajunge la limita supravieţuirii? Banca japoneză de investiţii Nomura a realizat un raport de cercetare, indicând ţările care ar putea fi lovite în contextul unei crize alimentare. În studiu au fost luate în calcul statele care au cel mai mult de pierdut, folosindu-se o formulă ce include: • PIB-ul pe cap de locuitor, calculat în dolari SUA la rata pieţei valutare www.axa.info.ro


C

D

MOLDOVA va implementa si ea e-Guvernarea…

C

itez din articolul Republica Moldova a demarat cu succes procesul de eTransformare şi implementare a e-Guvernarii de pe site-ul moldpres: Aprecierea a fost dată de către participanţii Atelierului de lucru privind rolul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor în reformarea şi transparentizarea sectorului public, organizat de Banca Mondială la Washington, pe 8 noiembrie curent, transmite MOLDPRES cu referire la Direcţia comunicare şi relaţii cu presa a Executivului. Evenimentul a reunit experţi ai Băncii Mondiale şi reprezentanţi ai liderilor din domeniul guvernării electronice din Marea Britanie, SUA şi Singapore, care au remarcat rezultatele pozitive ale primei etape de implementare a principiilor guvernării electronice în Republica Moldova. Republica Moldova a fost reprezentată la eveniment de către Stela Mocan, director executiv al Centrului de Guvernare Electronică din Moldova, şi Dona Şcola, viceministru al Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor. Participanţii au analizat ultime-

A

Comentariu saccsiv:

şadar, şi Moldova… Se va înţelege astfel că e-Guvernarea nu-i o treabă ce ţine strict de Uniunea Europeană, ci de întreg globul. E-Guvernare este strâns legată de internetul obiectelor. Iar ambele sunt strâns legate de biometrie şi cipuri, ce se implimentează până şi în ţări precum India sau Afganistan. Iar toate duc la marele final, când fără semn nu vom mai putea vinde sau cumpăra legal.

În încheiere, priviţi vă rog imaginea:

Acesta e un soi de logo al: http://www.consilium.europa.eu/ showPage.aspx?lang=ro Un simbol masonic afişat pe faţă şi cu mândrie…g

SACCSIV

www.axa.info.ro

le tendinţe în domeniul tehnologiilor informaţionale şi impactul lor asupra reformării sectorului public, au examinat modalităţile de utilizare a tehnologiilor avansate şi resurselor on-line în sporirea transparenţei decizionale în sectorul public, stimularea participării sectorului asociativ în procesul de luare a deciziilor, încurajarea colaborării în cadrul parteneriatului public-privat, în perspectiva eficientizării prestării serviciilor publice în următorii cinci ani. Vorbitori au informat despre modalităţile în care tehnologiile de ultimă oră sînt utilizate ca instrumente de etransformare a guvernului, precum şi implementarea strategiilor de e-guvernare în ţările lor. Stela Mocan a prezentat, în cadrul reuniunii, conceptul Proiectului de Guoperare Chrome OS despre care se spu- vernare Electronică din Moldova ca un nea ca vor fi pe piata pana la Craciun. model de iniţiativă inovatoare în reforAcum, seful companiei spune sa le as- marea sectorului public, prin utilizarea teptam „in cateva luni”. El a insistat insa tehnologiilor moderne într-o ţară în in discursul sau si pe un subiect care ii tranziţie. este foarte drag: aplicatiile de realitate În Proiectul prezentat se menţioneaamplificata (augmented reality) pe tele- ză că Guvernul Republicii Moldova este fonul mobil. El spune ca telefoanele vor hotărît să aplice tehnologiile informaţioterbui sa fie mereu in legatura cu mediul nale şi comunicaţiile drept pîrghii pentru inconjurator si sa-i dea in mod constant a îmbunătăţi performanţa guvernului şi posesorului informatii despre ce ar pu- competitivitatea ţării, astfel încît să asitea gasi in zona. Astfel de aplicatii exis- gure sporirea calităţii vieţii în Moldova. ta, dar sunt abia la inceput. Totodată, reformarea şi modernizaPrima versiune a sistemului Android rea guvernării este o precondiţie pentru a fost lansata in februarie 2009, a doua a asigura prosperitatea economică a Reversiune (1.5, nume de cod Cupcake) a publicii Moldova şi integrarea în Uniuaparut in aprilie 2009, iar cinci luni mai nea Europeană. tarziu a aparut versiunea 1.6 (nume de Participanţii au apreciat viteza cu cod Donut). Google a lansat SDK-ul care a demarat procesul de e-Transpentru Android 2.0 si 2.1 (nume de cod formare şi implementarea e-GuvernăEclair) in octombrie 2009, respectiv ia- rii în Republica Moldova, confirmînd nuarie 2010, iar versiunea 2.2 (Froyo) a sprijinul Băncii Mondiale şi al altor fost prezentata in luna mai anul acesta. parteneri de dezvoltare în acest proces, potrivit unui comunicat al Guvernului 13 noiembrie Republicii Moldova.

www.saccsiv.wordpress.com

• Ponderea totală a produselor alimentare consumate într-o gospodărie (familie) • Exporturile nete de alimente, ca procent din PIB. Am obţinut astfel clasamentul celor 25 de state care sunt în pericol – această situaţie v-ar putea surprinde: 1 Bangladesh 2 Moroc 3 Algeria 4 Nigeria 5 Liban 6 Egipt 7 Sri Lanka 8 Sudan 9 Hong Kong 10 Azerbaijan 11 Angola 5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru 12 Romania itez din articolul Google 13 Philippines va lansa versiunea 2.3 de 14 Kenya Android în câteva săptă15 Pakistan mâni şi spune că telefoa16 Libia nele vor deveni cărţi de credit poştal pe 17 Dominican Republic site-ul Hot News: 18 Tunisia Eric Schmidt, şeful Google, a pre19 Bulgaria zentat la San Francisco al doilea telefon 20 Ucraina care va fi vândut sub numele companiei 21 India şi va dispune de cea mai nouă versiune 22 China a sistemului de operare Android, versi23 Letonia unea 2.3 cunoscută sub numele de cod 24 Vietnam Gingerbread. Noua variantă va ajunge 25 Venezuela pe piaţă „în câteva săptămâni”, iar prin17 noiembrie cipala noutate ţine de faptul că telefoaDe la 1 ianuarie 2011, nele vor avea un chip NFC care permiutilizatorului să le folosească pe post CĂRŢI DE MUNCĂ în te de carte de credit dacă le apropie de un FORMAT ELECTRONIC terminal specializat din magazine, scrie in articolul Cărţile de muncă se The Telegraph. Şeful Google a făcut o demonstraţie pregătesc să treacă în eternitate din Capital, aflăm că de la 1 ianuarie 2011, cu un telefon a cărui sigla nu se vedea cărţile de muncă nu vor mai fi gestiona- însă, dar e cel mai posibil vorba de al te de inspectoratele teritoriale de muncă doilea telefon care va fi vândut sub si(ITM). În schimb, toate datele privind gla proprie, dupa Nexus One lansat la evidenţa salariaţilor, vechimea în muncă şi început de an. Acest telefon produs de dreptul la pensie vor fi înregistrate, în for- HTC costă în medie 2.100 de lei „la limat electronic, la casele judeţene de pensii. ber” în magazinele online româneşti. Uşor-uşor, totul electronic, totul cenSchmidt a spus că versiunea 2.3 a tralizat: sănătatea, indentitatea, e-Guver- sistemului de operare Android, cunsonarea. Şi unii încă se mai întreabă cum cută sub nume de cod Gingerbread, va se va ajunge la situaţia de a nu mai putea fi pe piaţă în câteva săptămâni, iar aplivinde sau cumpăra fără semn. Iar mulţi caţia pe care compania a vrut s-o evidintre cei ce totuşi pricep cum se va ajun- denţieze ţine de prezenţă unui mic chip ge acolo, din păcate consideră că va mai compatibil cu tehnologia Near Field trece mult timp până la acel moment… Communicattion (NFC) care transformă telefonul într-un mijloc de plată în 16 noiembrie stilul cărţilor de credit. Chip-ul va conţine şi informaEric Schmidt, şeful Google: ţii bancare astfel încât utilizatorul îl TELEFOANELE VOR poate folosi în mgazine pentru a plăti DEVENI CĂRŢI DE CREDIT cumpărăturile prin simpla apropiere a telefonului de un terminal specializat. Eric Schmidt admite că acest mijloc de plată nu poate înlocui prea curând clasicul card de credit însă susţine că este un mod mult mai sigur de plată. Totuşi, şi comercianţii vor trebui să investească pentru a fi compatibili cu sistemul, iar lucrurile nu se vor mişca atât de repede. Presa a scris că al doilea telefon sub marca Google, „Nexus S” ar putea fi produs de Samsung, insa nimic nu e Link foto: http://saccsiv.files.wordpress. confirmat oficial. com/2010/11/image-2010-11-16-8040837-41Pe de alta parte, Google amana lanschmidt-misteriosul-telefon-android-2-3.jpg sarea primelor laptop-uri cu sistemul de

9


SACCSIV

ANALIZA – MESAJUL DE PE GEORGIA GUIDESTONES (PIETRELE ÎNDRUMĂTOARE DIN GEORGIA): MAXIM DE 500 MILIOANE DE LOCUITORI PE PLANETĂ ŞI DOCTRINA NOII ORDINI MONDIALE

www.saccsiv.wordpress.com

I

ată traducerea articolului Sinister Sites: The Georgia Guidestones postat pe site-ul http://vigilantcitizen.com/ Ghidul de piatră din Georgia este un monument misterios în care sunt sculptate zece „porunci” pentru o „Nouă Epocă a Raţiunii”. Prima poruncă? Menţinerea populaţiei globale sub 500 de milioane de oameni. Alt lucru sinistru: autorii a ceea ce noi numim astăzi American Stonehedge sunt încă un „mister”… cu excepţia celor în cunoştinţă. Ne vom uita la mai multe caracteristici ale acestui monument, mesajul său chemând la o Nouă Ordine Mondială şi voi explica cum este aceasta opera unei societăţi secrete oculte. Notă: Unul dintre primele articole pe care le-am scris vreodată pe acest site a fost despre Ghidul de piatră din Georgia, la sfârşitul anului 2008. Am scos articolul în urmă cu un an totuşi, când am dat peste nişte informaţii vitale: explicarea regulilor scrise de însăşi autorii ascunşi, precum şi a altor documente, deci dacă eşti un vechi cititor al acestui site, continuă te rog să citeşti deoarece am rescris întregul articol. Ghidul de piatră din Georgia este un monument enigmatic din granit situat în regiunea Elbert, Georgia. De asemenea cunoscut sub numele de American Stonehedge, sculptura este de aproape 6 m înălţime şi alcătuit din 6 plăci de granit, cântărind în total aprox. 109 tone (240.000 pounds). Detaliul cel mai uimitor al monumentului însă nu este dimensiunea sa, ci mesajele gravate în el: Zece reguli pentru o „Epocă a Raţiunii”. Aceste reguli ating subiecte care sunt asociate cu „Noua Ordine Mondială”, inclusiv pentru depopulare masivă, un guvern mondial unic, introducerea unui nou tip de spiritualitate, etc. Autorii acestor reguli au cerut să rămână anonimi în totalitate şi, până în prezent, anonimatul lor a fost păstrat în mod corespunzător. Cu toate acestea grupul misterios a lăsat un text care să explice motivele din spatele acestor reguli, un text care nu a mai fost discutat până acum online. Cu aceste noi informaţii, scopurile din spatele acestui ghid de piatră devin foarte clare, lăsând puţin loc pentru ipoteze. Ghidul de piatră descrie o lume „ideală” la fel cu cea imaginată şi de societăţile secrete oculte. Monumentul este prin urmare o dovadă a unei legături existente între societăţile secrete, elita mondială şi presiunea pentru o Nouă Ordine Mondială.

V

„Cele 10 Porunci”

ersiunea în limba engleză a liniilor îndrumătoare Cele zece ghiduri pentru o nouă Epocă a Raţiunii sunt următoarele: 1. Menţine umanitatea sub 500.000.000, într-un echilibru perpetuu cu natura. 2. Ghidaţi reproducţia cu înţelepMonumentul ciune – îmbunătăţind conformitatea şi tând liniştit în ţinutul Elberton, diversitatea 3. Uniţi umanitatea printr-o limbă Ghidul de piatră va creşte probabil nouă. în relevanţă în următorii ani 4. Conduceţi pasiunea – credinţa Făcut din granit albastru în piramidă, Ghidul de piatră din Georgia este – tradiţia şi toate lucrurile cu judecată menit să reziste testului timpului şi să temperată 5. Protejaţi oamenii şi naţiunile cu comunice cunoştinţe pe mai multe nivele: filosofice, politice, astronomice, etc. legi cinstite şi tribunale corecte

S

10

Este compus din patru blocuri de piatră mari, care conţin zece reguli de viaţă în opt limbi: engleză, spaniolă,swahili, hindusă, ebraică, arabă, chineză şi rusă. Pe partea de sus a structurii este inscripţionat un mesaj mai scurt în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita, şi în hieroglife egiptene. Este important să observaţi că aceste patru limbi antice sunt de o mare importanţă în învăţăturile şcolilor mister oculte precum este Francmasoneria şi Rosicrucienii, organizaţii despre care o să discut mai târziu. Cele patru pietre mari sunt aranjate într-o configuraţie de „roată cu zbaturi” care sunt orientate spre a capta migraţia soarelui pe tot parcursul anului şi de asemenea, arată poziţiile extreme de răsărit şi apus ale soarelui în ciclu sau de 18.6 ani. Piatra din centru are două caracteristici speciale: prima, Steaua de Nord este întotdeauna vizibilă printrun orificiu special forat de la Sud spre partea de Nord a pietrei din centru; a doua, altă deschizătură se aliniază cu poziţiile de răsărit ale soarelui la momentul solstiţiilor de vară şi de iarnă şi la echinocţiu. La baza Ghidului de piatră se află o tabletă explicativă pe care sunt listate unele detalii ale structurii. Menţionează de asemenea şi o capsulă a timpului îngropată sub ea. Conţinutul acestei capsule a timpului (dacă există) este un total mister. Tableta explică unele caracteristici ale monumentului şi autorii acestuia (mai multe despre ei mai târziu). Data de deschidere a capsulei timpului a fost lăsat necompletată. Caracteristicile astronomice sunt de o mare importanţă în proiectarea Ghidului de piatră. Într-o relativ „nouă” naţiune cum ar fi Statele Unite, monumentele care sunt aliniate cu corpuri cereşti sunt adeseori opere ale societăţilor secrete, cum ar fi Francmasonii. Luând din învăţăturile lor de la şcolile Mister despre Egiptul Antic, Grecia sau Celţii Druizi, ei sunt cunoscuţi pentru incorporarea în monumente a câtorva din „cunoştinţele” lor „sacre”.

6. Lăsaţi toate naţiunile să guverneze internal rezolvându-şi disputele externe într-un tribunal mondial. 7. Evitaţi legile mărunte şi oficialii nefolositori 8. Echilibraţi drepturile personale cu îndatoririle sociale 9. Preţuiţi adevărul – frumuseţea – dragostea – căutând armonia cu infinitul 10. Nu fiţi un cancer pe pământ – Lăsaţi loc naturii – Lăsaţi loc naturii. După cum puteţi vedea, ghidurile fac apel la o reducere drastică a populaţiei lumii, adoptarea unei noi limbi mondiale, crearea unui tribunal mondial şi fac o vagă aluzie la eugenie. Cu alte cuvinte, un model pentru o Nouă Ordine Mondială.

Depopulare, Maternitate Planificată şi Eugenii

P

rima „poruncă” este de-a dreptul şocantă, pentru că în esenţă stipulează că 12 din 13 persoane de pe Pământ nu ar trebui să existe; practic asta ar însemna ca toată lumea de pe pământ să dispară în afară de o jumatate din India. Dacă populaţia lumii de astăzi este de 6,7 miliarde, înseamnă că este un surplus de 92.54 %. Să ia astfel de cifre în considerare este înspăimântător. Dar apoi, câţi oameni au supravieţuit în filmul 2012? Nu mulţi. Cine au fost ei? Cei mai bogaţi oameni ai pământului. Este asta programare predictivă? Ultima regulă din Ghidul de piatră, „Nu fi un cancer pe pământ – lăsaţi loc naturii – lăsaţi loc naturii” este deosebit de îngrijorător deoarece compară viaţa umană cu un cancer pe pământ. În această condiţie a minţii este uşor a raţionaliza dispariţia a aproape întregii populaţii a lumii. Depopularea masivă este un obiectiv recunoscut de elita mondială şi mulţi oameni importanţi au declarat-o întrun mod deschis. În 1988, Prinţul Philip al Marii Britanii îşi exprima dorinţa că, dacă ar fi să se reîncarneze şi-ar dori să fie un „virus mortal” care să reducă populaţia lumii. Mai recent, Bill Gates a declarat „Lumea de azi are 6.8 miliarde de oameni… cu tendinţa de creştere la 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu vaccinurile noi de întreţinere a sănătăţii şi a reproducerii, am putea reduce populaţia lumii, probabil, cu 10 sau 15 la sută.” Împreună cu donaţiile deductibile fiscal de sume enorme de bani pentru a ajuta la cauza depopulării, „întâlniri secrete” ale elitei mondiale au avut pentru a se dicuta următoarele aspecte: „Unii din cei mai mari miliardari ai Americii s-au întâlnit în secret pentru a discuta modul în care averea lor ar putea fi folosită pentru a încetini creşterea populaţiei lumii şi a accelera îmbunătăţiri în sănătate şi educaţie. Filantropii care au participat la un summit convocat la iniţiativa lui Bill

Gates, co-fondatorul Microsoft, au discutat să unească forţele pentru a depăşi obstacolele politice şi religioase la schimbare. Descris ca Good Club (Clubul bun) de către unul dintre membrii, a inclus David Rockefeller Jr, „patriarhul” celei mai bogate dinastii din America, Warren Buffett and George Soros, finanţatorii, Michael Bloomberg, primarul New York-ului, şi mogulii media Ted Turner şi Oprah Winfrey”. The Sunday Times, 24 May 2009 A doua regulă „Ghidaţi reproducţia cu înţelepciune – îmbunătăţind diversitatea şi conformitatea” practic solicită pentru inferenta celor ce fac legea în gestionarea unităţii familiale. Dacă citim printre rânduri, se solicită crearea de legi care să structureze numărul de copii pe familie. Mai mult, „îmbunătaţirea diversităţii şi conformităţii” pot fi obţinute cu „reproducerea selectivă” sau sterilizarea membrilor nedoriţi ai societăţii. Aceasta obişnuia să se numească „eugenie”, până când a devenit politic incorect din cauza naziştilor.

„U

Un Guvern Mondial

nii chiar cred că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii, caracterizându-mă pe mine şi familia mea ca fiind „internaţionalişti” care conspiră cu alţii din lume la crearea unei structuri politice şi economice unice globale – o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez vinovat, şi sunt mândru de asta”. -David Rockefeller, „Memoirs of David Rockefeller” p.405 Majoritatea celorlalte reguli ale Ghidului de piatră practic fac apel la crearea unui guvern mondial, condus de „câţiva luminaţi”, care să reglementeze toate aspectele vieţii umane, inclusiv credinţa, îndatoririle sociale, economie, etc. Această idee este departe de a fi nouă, fiind întreţinută de secole, de către Şcolile Mister. Manly P. Hall scria în 1917: „Când mulţimea guvernează, omul este condus de ignoranţă; când biserica guvernează, e condus de superstiţie; şi când statul guvernează, el este condus de frică. Înainte ca oamenii să trăiască în armonie şi înţelegere, ignoranţa trebuie transformată în înţelepciune, superstiţia într-o credinţă iluminată, şi frica în dragoste. Cu toate afirmaţiile contrare, Masoneria este o religie care caută să-l unească pe om cu Dumnezeu prin înălţarea iniţiaţilor ei la acel nivel de conştiinţă la care ei pot privi cu o viziune clară lucrările Marelui Arhitect al Universului. Din generaţie în generaţie viziunea unei perfecte civilizaţii este conservată ca şi ideal pentru omenire. În mijlocul acelei civilizaţii va sta o universitate mare unde ambele ştiinţe sacre şi seculare privind misterele vieţii vor fi predate în mod deschis tuturor celor care îşi vor asuma viaţa filosofică. Aici Crezul şi dogma nu-şi vor avea locul; superficialitatea va fi înlăturată şi numai esenţiawww.axa.info.ro


D

www.axa.info.ro

SACCSIV

E

întâmpla fără eforturi coordonate de milioane de oameni dedicaţi, din toate neamurile pământului”. „Noi, sponsorii Ghidului de piatră din Georgia, suntem un grup mic de americani care doresc să centralizeze atenţia asupra problemelor prezente ale umanităţii. Avem un mesaj simplu şi pentru alte fiinţe umane, acum şi în viitor. Noi credem că acesta conţine adevăruri evidente, şi nu ne-am propus vreo prejudecată faţă de un anumit crez sau filosofie. Cu toate acestea mesajul nostru este în unele domenii controversat. Am ales să rămânem anonimi pentru a evita dezbateri şi dispute care ar putea arunca în confuzie sensul nostru şi, care ar putea întârzia o revizuire considerabilă a gândurilor noastre. Noi credem că principiile noastre sunt solide. Ele trebuie sa rămână pe baza propriilor merite”. „Stonehenge şi alte vestigii antice de gândiri umane au stârnit curiozitatea noastră însă nu transmit nici un mesaj pentru îndrumarea noastră. Pentru a exprima ideile noastre de-a lungul timpului şi altor fiinţe umane, am ridicat un monument – un grup de pietre cioplite. Aceste pietre tăcute vor afişa ideile noastre acum şi atunci când nu vom mai fi. Sperăm că acestea vor câştiga o acceptare crescândă, şi că prin persistenţa lor tăcută vor grăbi într-un grad mic sosirea epocii raţiunii.(…) „Credem că fiecare fiinţă umană are un scop. Fiecare dintre noi este un mic dar semnificativ pic din infinit. Alinierile cereşti a pietrelor simbolizează nevoia pentru umanitate de a fi drepţi cu principiile externe care se manifestă în natura noastră proprie, şi în universul din jurul nostru. Trebuie să trăim în armonie cu infinitul. „Cele patru pietre mari centrale din grup sunt inscripţionate cu zece principii, fiecare piatră afişând acelaşi text în două limbi. Mesajul din versiunea în limba engleză are în total mai puţin de o sută de cuvinte. Limbile au fost selec-

tate pentru semnificaţia lor istorică şi pentru impactul lor asupra oamenilor care trăiesc acum. Deoarece există trei mii de limbi vorbite în lume, nu toate au putut fi alese. „Noi prevedem o fază ulterioară în dezvoltarea Ghidului de piatră din Georgia. Se speră că alte pietre vor fi ridicate în cercuri exterioare pentru a marca migraţiile soarelui şi, poate, alte anumite fenomene cereşti. Aceste pietre vor purta cuvintele noastre în limbile altor persoane care împărtăşesc convingerile noastre şi vor ridica pietre similare la graniţele internaţionale, în limbile vecinilor prietenoşi. Ele ar servi ca memento-uri a greutăţilor pe care omenirea trebuie să le întâmpine împreună, şi ar încuraja eforturi reciproce în tratarea lor cu raţiune şi dreptate”. „Nu profesăm vreo inspiraţie divină dincolo de ceea ce poate fi găsit în toate minţile umane. Gândurile noastre reflectă analizele noastre asupra problemelor care confruntă omenirea în aceşti zori ai erei atomice. Ele descriu în termeni generali unele măsuri de bază care trebuie luate pentru a stabili pentru omenire un echilibru binevoitor şi de durată cu universul” „Fiinţele umane sunt creaturi speciale. Suntem păstori a tuturor formelor de viaţă pământească. În această lume noi jucăm un rol central într-o eternă luptă dintre bine şi rău – între forţele care construiesc şi cele care ar distruge. Infinitul învăluie tot ceea ce există, inclusiv lupta, conflictul şi schimbarea, care poate reflecta tulburare în sufletul lui Dumnezeu”. „Noi, oamenii am fost dăruiţi cu o capacitate mică de a cunoaşte şi de a acţiona – în bine sau în rău. Trebuie să ne străduim în a face existenţa noastră mai bună, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru cei care vin după noi. Şi nu trebuie să fim nepăsători la bunăstarea celorlalte fiinţe vii a căror destine au fost plasate în mâinile noastre”. „Noi suntem agenţia majoră prin care calităţile bune şi rele ale spiritului devin actori în lumea noastră. Fără noi ar exista foarte puţină dragoste, milă sau compasiune. Dar, putem fi şi agenţi ai urii, cruzimii şi indiferenţei reci. Numai noi putem lucra conştient la îmbunătăţirea acestei lumi imperfecte. Nu este de ajuns pentru noi să ne lăsăm pur şi simplu purtaţi de vânt. Lumea raţională de mâine se află mereu contra curentului”. „În 1980, când aceste pietre au fost ridicate, cea mai presantă problemă mondială a fost necesitatea de a controla numărul populaţiei. În secolele recente tehnologiile şi combustibilii abundenţi au făcut posibil o multiplificare a umanităţii dincolo de ceea ce este prudent sau dezvoltare durabilă. Acum putem prevedea epuizarea iminentă a acestor surse de energie şi epuizarea rezervelor mondiale de multe materii prime vitale. „Controlul reproducerii noastre este

www.saccsiv.wordpress.com

lul va fi păstrat. Lumea va fi condusă de către cele mai iluminate minţi, şi fiecare va ocupa poziţia pentru care va fi în cel mai admirabil mod, potrivit.” – Manly P. Hall, The Secret Teachings of All Ages În „Destinul Secret al Americii” (The Secret Destiny of America), Hall explică visul vechi pentru un guvern mondial, cum a fost prezentat şi de Societăţile Secrete. „Democraţia lumii a fost visul secret al marilor filosofi clasici. Spre îndeplinirea acestei mari realizari în istoria omenirii ei au subliniat programe de educaţie, religie, şi conduită socială direcţionată spre finala realizare a unei frăţii practice şi universale. Şi pentru a realiza obiectivele lor într-un mod eficient, aceşti erudiţi antici s-au legat cu anumite legături mistice într-o confrerie largă. În Egipt, Grecia, India şi China, misterele de stat au venit în existenţă. Ordine ale preoţilor-filosofi iniţiaţi s-au format într-un organism suveran pentru a instrui, consilia şi a direcţiona în conştiinţa întregii omeniri. Foarte conducătorii Statelor.” -Manly P. Hall, curând inimile familiei noastre umane trebuie atinse şi încălzite ca să întâmpiThe Secret Destiny of America năm o regulă globală a raţiunii. de grup a rasei noastre Explicaţii direct de la esteConştiinţa oarbă, perversă, şi distrasă uşor de Autorii Anonimi fleacuri când ar trebui să se concentreze e la ridicarea monumentului asupra fundamentelor. Intrăm într-o eră în 22 Martie 1980, numeroşi critică. Presiunile populaţiei vor crea în autori şi cercetători au încercat să inter- curând crize politice şi economice în înpreteze argumentele din spatele acestor treaga lume. Acestea vor face mai dificilă zece ghiduri. Erau ele oare compuse şi în acelaşi timp mai necesară înfiinţadintr-un plan pentru o Nouă Ordine rea unei societăţi raţionale globale. Mondială? Ori sunt doar simple reguli „Un prim pas ar fi de a convinge o de pus în aplicare în cazul unei catastro- lume care se îndoieşte că o astfel de sofe majore? Calea cea mai bună pentru cietate este acum posibilă. Să avem în a obţine un răspuns precis este să-i în- vedere recursuri solide raţiunilor cotrebăm pe însăşi autorii regulilor. Dar, lective a umanităţii. Să atragem atenţia de vreme ce aceştia au ales să rămână asupra problemelor de bază. Să stabianonimi, este imposibil să facem acest lim priorităţi adecvate. Noi trebuie să lucru. Însă ei au lăsat totuşi afirmaţii cu ne ordonăm casa noastră aici pe pătotul importante, care au fost trecute mânt înainte de a ajunge la stele”. cu vederea de aproape toţi cercetătorii „Raţiunea umană se trezeşte acum Ghidului de piatră. la puterea sa. Este cel mai puternic mijAcest text uimitor, care descrie în loc declanşat în desfăşurarea vieţii pe detaliu motivele lor, poate fi găsit doar planeta noastră. Trebuie să ne facem în ghidul-manual al Ghidului de pia- umanitatea conştientă că acceptarea tră din Georgia, un pamflet produs de compasiunii, judecata luminată, ne va compania de granit, care a ridicat mo- lăsa să controlăm destinul nostru în linumentul. Chiar de la început, este mitele inerente a naturii noastre”. evident că autorii monumentului soli„Este dificil să sădeşti înţelepciune cită crearea unei Noi Ordini Mondiale. în minţi umane închise. Inerţiile culAceasta nu este o „teorie a conspiraţiei” turale nu sunt uşor de depăşit. Derusau ipoteze. Este scris în termeni clari şi larea evenimentelor mondiale şi tristul fără echivoc. Deci, iată explicaţia celor record al rasei noastre dramatizează 10 reguli ale Ghidului de piatră, direct deficienţele mijloacelor tradiţionale în din peniţa autorilor secreţi (autorul guvernarea afacerilor umane. Crizele blogului: „părţile în bold au fost subli- care se apropie pot determina omenirea niate de mine pentru a contura părţile să fie dispusă să accepte un nou sistem demne de notat”) de legi mondiale care va solicita responsibilitatea naţiunilor individuale în Coperta ghidului-manual reglementarea afacerilor interne, şi care va ajuta în gestionarea paşnică a frical Ghidului de piatră din leţiunilor internaţionale”. Georgia „Cu un astfel de sistem am putea ste foarte probabil ca omenirea elimina războiul, am putea oferi fiecărei să posede acum cunoştinţele ne- persoane o oportunitate de a-şi găsi o cesare pentru a stabili un guvern mon- viaţă cu rost şi împlinire”. dial eficient. Într-un fel, această cunoaş„Există alternative la Armaghedon. tere trebuie însămânţată pe scară largă Ele sunt realizabile. Dar ele nu se vor

11


SACCSIV www.saccsiv.wordpress.com

12

necesar şi urgent. Aceasta va necesita schimbări majore în atitudinile şi obiceiurile noastre. Din păcate, inerţia obiceiurilor umane poate fi extremă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când cei pentru care obiceiul/datina este o forţă dominantă sunt neinformaţi de nevoia de schimbare. „Aproape fiecare naţiune este acum suprapopulată din punct de vedere al echilibrului perpetuu cu natura. Suntem ca o flotă de bărci de salvare supraaglomerate confruntată cu o furtună ce se apropie. În Statele Unite ale Americii suprasolicităm serios resursele noastre pentru a menţine populaţia noastră prezentă într-o stare existentă de prosperitate. Distrugem terenurile noastre agricole şi ne-am mărit periculos dependenţa de resurse externe de petrol, metale şi alte resurse non-regenerabile. Naţiuni precum Japonia, Olanda şi Haiti sunt chiar mai serios suprapopulate şi, prin urmare, în pericol mai mare. „În aceste circumstanţe, reproducţia nu mai este o chestiune exclusiv personală. Societatea trebuie să aibă o voce şi o anume putere de direcţie în reglementarea acestei funcţii vitale. Dorinţele cuplurilor umane sunt importante, dar nu supreme. Trebuie dată o considerare crescândă intereselor actualei societăţi şi bunăstării generaţiilor viitoare pentru că developăm mecanisme care să aducă control raţional naşterilor de copii.(…) Naşterile de copii iresponsabile trebuie descurajate de presiuni juridice şi sociale. Cuplurile care nu pot asigura un venit decent şi sprijin pentru un copil nu ar trebui să facă copii şi să fie o povară pentru vecinii lor. Aducând copii nedoriţi într-o barcă de salvare supraaglomerată este ticăloşie. Este nedrept pentru aceşti copii. Este dăunător pentru ceilalţi ocupanţi şi toate vieţuitoarele. Societatea nu ar trebui să încurajeze sau subvenţioneze un astfel de comportament. „Cunoaşteri şi tehnici pentru reglementarea reproducerii umane există acum. Liderii morali şi politici din întreaga lume au responsabilitatea gravă de a face aceste cunoaşteri şi tehnici general disponibile. Acest lucru ar putea fi realizat cu o fracţiune din fondurile pe care lumea le dedică acum în scopuri militare. Pe parcurs, deturnând fondurile în acest scop ar putea face mai mult decât orice altceva să reducă tensiunile care duc la război. „O populaţie a lumii diversă şi prosperă şi în echilibru perpetuu cu resursele la nivel global va fi piatra de temelie pentru o ordine mondială raţională. Oameni de bună voinţă din toate naţiunile trebuie să lucreze pentru a stabili acest echilibru.(…) „Odată cu finalizarea grupului central al Ghidului de piatră din Georgia, micul nostru grup de sponsori s-a desfiinţat. Lăsăm monumentul în păstrarea în siguranţă a oamenilor din regiunea Elbert, Georgia.

„Dacă cuvintele noastre înscrise sunt estompate de uzura vântului şi a soarelui, sau a timpului, vă cerem să le ciopliţi mai adânc. Dacă pietrele vor cădea, sau dacă vor fi răvăşite de oameni cu puţină înţelegere, vă cerem să le ridicaţi din nou. „Invităm toate fiinţele umane din toate naţiunile să reflecte la mesajul nostru simplu. Într-o zi, când aceste obiective vor fi căutate de majoritatea omenirii, atunci o ordine mondială raţională va putea fi realizată pentru toţi.

D

Cine sunt Autorii?

eci cine a fost acest „grup mic de Americani care caută o Epocă a Raţiunii”? Deşi identitatea lor este secretă, le-au lăsat iniţiaţilor câteva indicii spuse, absolut orientate spre natura ocultă a grupului lor. Pentru început, textul de mai sus poartă inconfundabila marcă a ocultismului occidental. (Alinierile cereşti a pietrelor simbolizează nevoia pentru umanitate de a fi dreaptă cu principiile Externe care se manifestă în natura noastră proprie, şi în universul din jurul nostru) şi la dualitate („Noi suntem agenţia majoră prin care calităţile bune şi rele ale spiritului devin actori în lumea noastră. Fără noi ar exista foarte puţină dragoste, milă sau compasiune. Dar, putem fi şi agenţi ai urii, cruzimii şi indiferenţei reci). Cred că numai acest text oferă suficiente dovezi pentru a concluziona că autorii sunt fie Francmasoni, Rosicrucienii ori altă Societate Secretă ermetică. Dar există indicii chiar şi mai evidente care arată înclinaţiile ezoterice ale autorilor, începând cu R.C Christian, omul misterios care a comandat monumentul.

Nedescurajat, omul de vârstă mijlocie care s-a identificat doar ca dl. Robert C. Christian, a spus că a vrut să ştie costul construirii unui monument pentru conservarea omenirii şi a început să-i povesteasca lui Fendley ce tip de monument îşi dorea el. Cu aceasta el a subliniat dimensiunea în măsurătorile metrice. Fendly a recunoscut că prima lui reacţie faţă de dl. Christian nu a fost una foarte bună, dar după ce l-a ascultat timp de aproximativ 20 de minute şi aflând dimensiunea masivă a monumentului pe care el a dorit să îl cumpere şi să-l ridice, Fendley a decis că acest om ar trebui luat în serios”. -Ibid.

Numele R.C. Christian pe tableta explicativă cu o frumoasă greşeală de tipar în „pseudonin”

D

acă numele de R.C. Christian a fost pur şi simplu un pseudonim fără sens, de ce ar fi gravat pe monument pentru posteritate? Ar putea avea numele vreo semnificaţie? Ei bine, are. R.C. Christian este o clară referire la Christian Rosenkreuz al cărui nume englez este Christian Rose Cross, legendarul fondator al Ordinului Rosicrucian. Unii ar putea spune că asemănarea dintre R.C. Christian şi Christian Rose Cross este rezultatul unei coincidenţe bizare. După cum vom vedea, aceasta este însă doar una din MULTELE referiri la Rosicrucianism asociate cu monumentul. Este doar o piesă din puzzle, dar o piesă importantă.

R

Rosicrucienii

osicrucienii sunt cunoscuţi pentru publicarea a trei Manifeste, ezvăluirea Ghidului de pia- publicate la începutul secolului al XVIItră din Georgia. Ar putea una lea: Fama Fraternitatis Rosae Crucis, dintre aceste persoane să fie misteriosul Confessio Fraternitatis şi Chymical R.C. Christian? Wedding of Christian Rosenkreutz. Aceasta este povestea comandării Aceste lucrări anonime, înconjurate Ghidului de piatră spusă de ghidul ma- de mister, au introdus criptic publicul nual oficial. larg filosofiilor Rosicruciene, în timp ce „Ceea ce a început ca o după-amiază anunţă o mare transformare a peisajude vineri obişnuită în mijlocul verii s-a lui politic şi intelectual al Europei. Epoîncheiat în producţia şi ridicarea celui ca Iluminismului a urmat la scurt timp, mai neobişnuit monument din lume, însoţită de căderea Monarhiilor feudaproiectat în condiţiile cele mai neobiş- le. Ghidul de piatră din Georgia pare a nuite. Joe Fendley, preşedintele com- îndeplini aceleaşi funcţii ca şi manifespaniei Elbert Granite Finishing, Inc tele Rosicruciene, prin chemarea la o din Elberton, Georgia, îşi petrecea acea transformare importantă a lumii şi prin după amiază de vineri din Iunie 1979 menţinerea unui climat de mister. aşa cum îşi petrecea el de obicei după amiezele de vineri…studiind rapoartele Epoca Raţiunii sale săptămânale şi închizând în general ceste ghiduri de piatră să fie magazinul pentru weekend…şi atunci spre o Epocă a Raţiunii” a început totul. „Epoca Raţiunii” se referă la Thomas Un bărbat îmbrăcat frumos a intrat Paine, un Rosicrucian proeminent? în biroul lui Fendley de pe strada Tate Există numeroase referinţe la conspunând că vrea să cumpere un monument. Pentru că toţi ceilalţi din birou ceptul de „Epocă a Raţiunii” în cadrul erau ocupaţi, Fendley a decis să vor- Ghidului de piatră. Ar putea fi ele o rebească el însuşi cu străinul explicând că ferinţă la lucrarea clasică a lui Thomas societatea nu se vinde direct publicului, Paine intitulată…Epoca Raţiunii? ci numai pe o bază en-gros. Epoca Raţiunii: fiind o Investigaţie a

D

R.C. Christian

„A

Adevărului şi Teologiei Fabuloase, este un volum deistic scris în secolul XVIII de britanicul radical şi americanul revoluţionar Thomas Paine. Lucrarea critică religia instituţionalizată şi provoacă inerenţă Bibliei. Doctrinele ei sprijină raţiunea în loc de revelaţie, un punct de vedere care este, evident, împărtăşit de autorii Ghidului de piatră. Este cunoscut faptul că Thomas Paine a fost un lider de frunte al Fraternităţii Rosicruciene din America. „Fraternitatea Rosicruciană a existat în America înainte de Prima Revoluţie Americană. În 1774, marele Council of Three (ultima organizaţie de conducere a Fraternităţii) a fost compusă din Benjamin Franklin, George Clymer and Thomas Paine.” -The Fraternitas Rosae Crucis, soul.org În The Secret Destiny of America, Manly P. Hall îl descrie pe Thomas Paine drept un important cruciat pentru marşul spre un guvern mondial ideal. „Despre Thomas Paine s-a spus că el a făcut mai mult pentru a câştiga independenţa coloniilor cu stiloul lui, decât a realizat George Washington cu sabia. Numai reorganizarea completă a guvernului, religiei şi educaţiei ne-ar aduce chiar azi la un stat perfecţionist, prevedea Tom Paine”. -Manly P. Hall, The Secret Destiny of America Această acoperire în văl subţire a lui Thomas Paine este o altă piesă din puzzle-ul Rosicrucian, ceea ce mă face să cred că autorii au fost fie Francmasoni (care au inclus învăţături Rosicruciene în gradele lor) sau membrii ai fraternităţii Rosicruciene. Mai mult, ca şi cum ar face lucrurile şi mai evidente, broşura Ghidului de piatră din Georgia menţionează că Joe H. Fendley Senior, preşedintele al Elberton Granite precum şi multe alte persoane implicate în construirea monumentului, au fost masoni. A fost acesta motivul pentru care aceşti oameni au fost selectaţi de către sponsorii anonimi ai monumentelor? „Fendley este de asemenea implicat în activităţi fraterne. Ridicat în rangul de Maestru Mason în 1958, el este acum un membru al Lojei Masonice Philomathea #25 din Elberton, este mason de gradul 32 de Rit York şi Rit Scotian, şi a fost admis în Yaarab Shrine Temple din Atlanta în 1969. A fost Preşedinte al Clubului Altarul Vaii Savannah din 1972 până în 1973. Potentatul din Yaarah Shrine Temple i-a acordat lui Fendley „gradul de consilier de onoare” în 1973, şi numit Ambasador în 1975. -The Georgia Guidestones Guidebook

G

În Concluzie

hidul de piatră din Georgia este un manifest modern Rosicrucian convocând (sau anunţând) o schimbare drastică a modului în care lumea este condusă. Monumentul este de o importanţă mare în înţelegerea www.axa.info.ro


D

şi finanţat din greu acest odios regim. Despre fondatorul Christian Rosenkreuz mai circulă şi alte variante. De exemplu Rudolf Steiner consideră că acesta a mai reapărut ca Count of St Germain, la sfârşitul secolului 18. Precizez că Rudolf Steiner a fost unul din stâlpii Thule Society (alături de Rudolf Sebottendorff, Philipp Stauff, Anton Drexler, Rudolf Hess), cea care a reprezentat piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei a lui Hitler. Iar această Thule Society, împreună cu new age (Alice Bailey) sunt fiicele Theosophical Society (Madame Blavatsky) În articol se mai face referire la Thomas Paine. Mai precizez că individul ăsta a fost un soi de revoluţionar de profesie, participând şi la cea americană şi la cea franceză. Deşi nu cunoştea bine limba, a fost ales membru al Adunării Naţionale Franceze în 1792… El este de asemenea citat în documentarul anticreştin Zeitgeist. Despre bolovani, mai există ipoteza că au fost comandate de către Lucis Trust redenumire a Lucifer Publishing Company, întemeiată de Alice Bailey, iniţiatoarea amplei mişcări new age. În lucrarea sa „The Externalization of the Hierarchy”, Alice Bailey scria: „NOUA ORDINE MONDIALĂ va recunoaşte că producţia lumii, reDoctrina iluminaţilor era sursele naturale ale planetei şi bogăţiile foarte clară: sale nu aparţin nici unei naţiuni, ci vor Abolirea monarhiei şi a orică- fi împărtăşite tuturor. Nu vor mai exista naţiuni la categoria „a avea” iar altele rei puteri ordonate; la polul opus. Printr-un proces echita2) Abolirea proprietăţii private; bil şi corect se va organiza distribuţia 3) Abolirea moştenitorilor; grâului, al petrolului şi a mineralelor, 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a căsniciei şi in- în funcţie de nevoile fiecărei naţiuni şi popor.Toate acestea vor fi stabilite în struirea în comun a copiilor); raport cu întregul planetar.” 6) Abolirea creştinismului. „NOUA ORDINE MONDIALĂ Vedeţi voi fraţilor, până la acea vrese va baza pe recunoaşterea faptului că me erau mai multe, să le zicem curente, toţi oamenii sunt egali la origine, doar insuflate de diavoli. Ele s-au influenţat că se află la diferite stadii ale dezvoltării unele pe altele şi în linii mari promoevolutive. Integritatea personală, intelivau cam aceleaşi „învăţături” drăceşti şi genţa, viziunea şi experienţa, la care se aveau puncte comune în doctrinele lor: va adaugă şi bunăvoinţa, vor indica viianti creştinismul şi edificarea unei lumi torii conducători.” noi pe acest pământ. Pentru următoa„NOUA ORDINE MONDIALĂ rea etapă, era însă necesară unirea sau va fi fondată pe un sentiment de resabsorbţia lor. Există mai multe teorii ce se străduie să lămurească care din cu- ponsabilitate. Regula va fi „toţi pentru rente le-a dominat până la urmă pe ce- unul şi unul pentru toţi” „În perioada de pregătire a NOII lelalte. Eu merg pe varianta illuminaţi. Dar până la urmă nu contează prea ORDINI MONDIALE se va reglemult în ecuaţie şi de aceea eu îi numesc menta dezarmarea. Aceasta nu va fi opdeseori în acest blog pe aceste vârfuri ţională. Nici unei naţiuni nu-i va fi permis să producă echipamente în scopuri ale piramidei: ELITE. Este de asemenea foarte posibil să se distructive sau să violeze integritatea fi format între aceste curente o unitate altei naţiuni.” „NOUA ORDINE MONDIALĂ în diversitate, având evident la vârf aceiaşi stăpâni, lucrând fiecare pe un anu- trebuie să fie destinată pentru o lume mit segment, pentru eficienţă. Aşa se care a trecut printr-o criză distrugătoare. face că după 1782, grupul german al ro- NOUA ORDINE MONDIALĂ tresicrucienilor pedalează şi mai intens pe buie să pună bazele pentru o viitoare chestii egiptene, mistere druidice, alchi- lume, posibilă doar după o perioadă de mie. Într-un final vor influenţa religia timp de recuperare şi reconstrucţie.” Oricum, nu contează prea mult, căci naţional socialismului. Desigur, doar cu doctrina şi fără bani, mare scofală nu se oricare dintre aceste curente au exact face, aşa că fraţii illuminaţi din SUA au aceeaşi agendă finală… g

1)

SACCSIV

www.axa.info.ro

vorbeşte şi în articol, au produs mari transformări în artă, ştiinţă, religie, politică şi gândirea intelectualilor vremii. S-ar părea că a dispărut ca societate de sine stătătoare la sfârşitul secolului 18. Între 16 iulie şi 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub preşedinţia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a încercat să facă o conciliere între diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanţi, cabalişti şi umanitarişti. La Congres a fost prezent şi Adam Weishaupt, care a reuşit să fuzioneze Ordinul Iluminaţilor cu masonii din lojile engleze şi franceze. Congresul mai este important şi pentru că a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodată, a fost pus la punct în mare secret planul Revoluţiei franceze care se va declanşa şapte ani mai târziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvăluit ulterior unui prieten: „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decât îţi închipui tu. Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica”.

www.saccsiv.wordpress.com

tea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.” Bertrand Russell în „Impactul Ştiinţei În Societate”: „În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.” Câştigător al premiului Nobel, Russel a scris pe larg despre cum vaccinările pline de mercur şi alte componente nocive creierului ar induce lobotomii chimice parţiale şi ar dezvolta o populaţie servilă de zombi. În cartea sa”Impactul Ştiinţei În Societate”, acesta mai scria: „Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.” Aşadar, vaccinurile şi mare parte a medicamentelor Big Pharma sunt gândite atât pentru a îndobitoci cât şi ca acţiune de reducere a populaţiei. Este sinistru pasajul „Naşterile de copii iresponsabile trebuie descurajate de Comentariu saccsiv: presiuni juridice şi sociale. Cuplurile care e fapt nu Bill Gates i-a convo- nu pot asigura un venit decent şi sprijin cat, ci Rockefeller. pentru un copil nu ar trebui să facă copii În articol este citat şi Manly Palmer şi să fie o povară pentru vecinii lor. AduHall (1901–1990). Acesta a fost mason când copii nedoriţi într-o barcă de salvare de gradul 33,,ritul scoţian. În 1934, Hall supraaglomerată este ticăloşie. Este nefondează Philosophical Research Society. drept pentru aceşti copii. Este dăunător În cartea „The Lost Keys of Freema- pentru ceilalţi ocupanţi şi toate vieţuitoasonry”, pag. 48, a scris: „Masonul des- rele. Societatea nu ar trebui să încurajeze coperă că energiile vazute ale lui lucifer sau subvenţioneze un astfel de comportasunt în mâinile sale” ment.” Astfel, ELITELE au acumulat Lucrarea „The Secret Teachings of All cea mai mare parte a bogăţiilor acestei Ages: An Encyclopedic Outline of Maso- planete, ţin masele la limita subzistennic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicruci- ţei şi apoi tot ele vin cu teoria asta: dacă an Symbolical Philosophy”a fost una din eşti sărac, nu face copii… sursele de inspiraţie pentru partea 1 a doCâteva cuvinte despre Rosicrucicumentarului anticreştin Zeitgeist. anism. Se spune că această societate ELITELE şi marionetele lor pro- secretă a fost fondată în evul mediu de movează doctrina realei NOI OR- către Christian Rosenkreuz. Membrii DINI MONDIALE atât pe bolovani ei erau adepţii a tot soiul de „învăţături” cât şi prin vocea unor intelectuali iluş- esoterice şi antice. trii. Să ne amintim de exemplu de BerPotrivit istoricului David Steventrand Russell, 1953: „Cred că subiectul son, au influenţat francmasoneria. cel mai important (politic) este psihoMulte societăţi esoterice declară că logia maselor… Vom arăta că familia doctrina lor derivă total sau parţial din împiedică dezvoltarea individului… „învăţătura” Rosicrucianismului. Deşi acestea vor fi studiate în sistemul Din manifestele lor se deduce că de educaţie, ele vor fi aservite obiecti- „Frater C.R.C” (Christian Rosenkrevelor clasei guvernante… Populaţia nu uz) s-a născut prin 1378 şi ar fi trăit va cunoaşte felul în care i se inoculea- 106 ani. A studiat în orientul mijlociu ză convingerile. Când tehnica se va fi unde a luat contact inclusiv cu Zoperfectat, fiecare guvern care a educat roastrianismul. În secolul 17 manifestele, de care se generaţii de oameni în acest fel va puforţelor care în ascuns modelează lumea de azi şi de mâine. Materializează în piatră legatura esenţială dintre societăţile secrete, elita mondială şi agenda pentru o Nouă Ordine Mondială. Împingerea spre un guvern mondial, controlul populaţiei şi ecologism sunt chestiuni care sunt astăzi discutate zi de zi în evenimentele curente. Era 1981 când ghidurile de piatră au fost ridicate. Putem spune că au fost făcute progrese importante? Multe din regulile Ghidului de piatră fac sens pentru conservarea pe un termen lung a Pământului. Dar între cuvintele idealiste ale autorilor ghidului de piatră şi modul real în care aceste politici vor fi aplicate maselor – de politicieni avizi de putere şi lacomi – există o mare diferenţă. Citind printre rânduri Ghidul de piatră cere de la mase pierderea multor libertăţi personale şi să se supună unui control guvernamental total la nivelul a multor chestiuni sociale…nu mai vorbim de moartea a 92.5% din populaţie… şi probabil nu a celor ai „elitei”. Este conceptul de democraţie „de oameni şi pentru oameni”, cum a fost idealizat de către părinţii fondatori o simplă iluzie, o soluţie temporară până la introducerea guvernului mondial socialist? De ce nu au fost şi cetăţenii din lume consultaţi într-o chestiune democratică? Bănuiesc că este mai uşor pentru elite fabricarea consimţământului prin intermediul mass-mediei. Dar poate că nu va funcţiona pentru toată lumea…

13


Maica ECATERINA

ADEVĂRUL SĂ STĂM BINE,

şi „adevăruri”! SĂ STĂM CU FRICĂ…

SĂ LUĂM AMINTE!

C

www.axa.info.ro

u durere în suflet,revenim asupra unuia dintre cele mai dureroase subiecte ale Bisericii Ortodoxe din Serbia, subiect care din păcate ne afectează pe noi toţi cei ce cu adevărat mărturisim că ORTODOXIA E SINGURA CALE DE MÂNTUIRE PE ACEST PĂMÂNT! Deşi ne întristează profund nelegiurile şi nedreptăţile, ba chiar prigonirile ce au loc în Biserica sârbă, nu putem să trecem cu vederea atitudinile verticale şi pline de ADEVĂRAT DUH ORTODOX ale unor ierarhi din Biserica Ortodoxă greacă. Cu bucurie mare redăm integral interviul teologului Ioan Vlăducă, pe care acesta l-a avut cu Părintele profesor emerit de Patrologie de la Universitatea din Salonik, Theodoros Zisis.

Interviul teologului Ioan Vlăducă, cu Părintele profesor emerit de Patrologie de la Universitatea din Salonik, Theodoros Zisis

I

oan Vladucă: Binecuvântaţi, Părinte! Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre prigoana dezlănţuită împotriva Episcopului Artemie din Serbia. Părintele Profesor Theodoros Zisis: Episcopul Artemie, izgonit pe nedrept din episcopia sa şi exilat într-o mânăstire, se aseamănă cu Sfântul Ioan Gură-de-Aur. Pe Sfântul Ioan Gură-de-Aur l-au urmat monahi şi mireni în tot drumul său. Şi la Episcopul Artemie, acolo în mânăstirea în care l-au exilat, se duce lume, iar duşmanii Ortodoxiei au fost deranjaţi de aceasta. Ioan Vlăducă: În ce mod a început prigoana? Părintele Profesor Theodoros Zisis: Statul sârb a cerut interpolului să fie dat în urmărire generală Părintele Simeon – protosinghelul Preasfinţitului Artemie. Se presupune că atunci când un stat cere urmărirea prin interpol, persoana urmărită este vinovată, fără proces. Aşa a fost arestat de interpol şi ţinut 7 luni în închisoarea din Salonik, fiind apoi supus judecăţii celei mai înalte Curţi a Greciei, anume Areopag, care i-a dat câştig de cauză Părintelui Simeon împotriva statului sârb. E mare lucru că Areopagul a fost drept. Nu a luat în seamă că e statul sârb la mijloc. Ioan Vlăducă: De ce s-a desfăşurat procesul în Grecia? Părintele Profesor Theodoros Zisis: Pentru că aici a fost prins. El venise la Facultatea de Teologie, unde îşi făcea teza de master. A fost prins în Facultate de interpol şi arestat imediat, fără drepturi.

14

Ioan Vlăducă: Ce acuzaţie i s-a adus? Părintele Profesor Theodoros Zisis: Delapidare din fondurile Mitropoliei Kosovo.

Ioan Vlăducă: Vă rog să comentaţi această acuzaţie. Părintele Profesor Theodoros Zisis: Evident, este o acuzaţie falsă. Nu au reuşit să aducă nici o dovadă. Mai mult, există un economist care se ocupă de Mitropolie. Nu se ocupă Protosinghelul, nici Episcopul. Ioan Vladucă: Cine l-a acuzat? Părintele Profesor Theodoros Zisis: A fost acuzat de Patriarhul Irineu şi de Athanasie Jetfici care au impus sinodului să îl acuze; iar apoi acuzaţia a fost preluată de statul sârb, care a cerut interpolului urmărirea Protosinghelului. Motivul arestării Protosinghelului a fost ca să îl ţină departe de Episcopul Artemie, să nu poată interveni în sechestrarea acestuia. Ioan Vlăducă: Când a avut loc arestarea Părintelui Simeon? Părintele Profesor Theodoros Zisis: În urmă cu opt luni şi jumătate. L-au ţinut arestat şapte luni, fără proces şi fără probe. Ioan Vlăducă: Unde se află acum Preasfinţitul Artemie? Părintele Profesor Theodoros Zisis: Acum, după caterisirea nedreaptă, are domiciliu forţat. Episcopul Artemie a fost arestat cu ajutorul poliţiei albaneze musulmane, la comanda noului episcop necanonic pus de sinod în locul Înalt Preasfinţitului Artemie. Ioan Vlăducă: De ce îl urăsc masonii atât de mult pe Preasfinţitul Artemie? Părintele Profesor Theodoros Zisis: Pentru că e Ortodox. Este împotriva venirii papei în Serbia, împotriva ecumenismului, pe faţă, este împotriva intrării Serbiei în UE şi cere despăgubiri pentru poporul sârb pentru atrocităţile comise în Kosovo. Ioan Vlăducă: Ştim că masonii lucrează de obicei mai discret. Face omul un infarct miocardic, sau în câteva luni se îmbolnăveşte de cancer… De ce au lucrat pe faţă împotriva Preasfinţitului Artemie? Părintele Profesor Theodoros Zisis: E pronia lui Dumnezeu. Iar diavolul nu şi-a mai putut stăpâni ura! A dat-o pe faţă ca să vedem! Ei nu îşi mai dau seama ce fac, se vede din acţiunile lor. O demonizare oarbă. Se tem de Episcopul Artemie; el a trecut prin pericole de neimaginat şi Dumnezeu l-a apărat. Nu pot întelege masonii cum acest om e atât de puternic. Ioan Vlăducă: Vă mulţumesc mult! Vă rog, un gând de încheiere. Părintele Profesor Theodoros Zisis: Izgonirea Episcopului Artemie este foarte amară, foarte dureroasă, dar şi foarte plină de nădejde, pentru că readuce timpurile patristice, arată că trăim în epoca Sfinţilor Părinţi, din pricina provocărilor. Mulţumim lui Dumnezeu că mai există astfel oameni verticali. Cu cât vor apostazia patriarhii şi ierarhii Ortodoxiei,cu atât vor sta mai drepţi şi mai luptători Oamenii lui Dumnezeu. Iată un exemplu.

Referitor la caterisirea PS Episcop Artemie, Patriarhul Serbiei Irineu a declarat următoarele:

„S

inodul Ierarhiei nu doar că poate să caterisească un episcop, ci este şi unicul organ al Bisericii care are dreptul să o facă. Sinodul Ierarhiei este supremul corp administrativ şi judecătoresc al Bisericii Sârbe şi ca atare este deasupra Tribunalului Bisericesc. Sinodul Ierarhiei care este compus de toţi arhiereii îi judecă pe episcopi şi fostul Episcop Artemie ştie foarte bine asta. Când nu se întruneşte Sinodul Ierarhiei şi nevoile pretind un verdict de condamnare, este posibil ca un episcop să fie judecat de doisprezece arhierei care sunt numiţi. Cu toate acestea, când se întruneşte Ierarhia, aceasta se transformă în Tribunal şi în mod valid-legal judecă şi condamnă un episcop. Nu există posibilitatea recursului pentru că Sinodul Ierarhiei este Corpul Suprem al Bisericii. Mai simplu, pe fostul Episcop Artemie l-au condamnat toţi arhiereii prezenţi în Ierarhie, care sunt de trei ori mai mulţi decât ar fi fost în Tribunal. Un exemplu al autorităţii Sinodului este depunerea şi caterisirea fostului Patriarh al Ierusalimului în 2005. Ierarhia l-a eliberat de îndatoriri şi după aceea l-a caterisit şi l-a făcut monah” (http://www.vesti-online.com/Vesti/Srbija/98777/Artemije-kod-Konuzina)

Un anonim a comentat:

N

ereuşită este încercarea Patriarhului de a prezenta hotărârea ilegală şi anticanonică de caterisire a Episcopului Artemie ca legală şi canonică. Oricare ar fi corpul competent să judece, fie Consistoriul Bisericesc din doisprezece episcopi, fie Ierarhia în întregul ei, ce dreptate e aceea fără recitarea acuzaţiilor şi apărarea celui acuzat? „Hotărâm şi poruncim” nu constituie o metodă judecătorească nici în dreptul bisericesc, nici în cel lumesc. Iar privarea de dreptul de a apela la „εφετείο (curtea de recurs)” sau de a face recurs, cum se numeşte de obicei în Dreptul bisericesc, arată că hotărârea este prefabricată şi judecata este aranjată. Să nu uite Patriarhul că nu există niciun papă infailibil şi niciun Sinod infailibil. Sinoade au condamnat şi în trecut mari sfinţi, dar hotărârile lor nu au fost nici ortodoxe, nici canonice şi legale. Aceste Sinoade sunt cunoscute ca tâlhăreşti. Nu cumva un astfel de Sinod tâlhăresc conduce Patriarhul Irineu al Serbiei? (traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika. blogspot.com/2010/11/blog-post_3850.html)

Ddeclaraţie provocatoare a nou-numitului episcop de Raşka şi Prizren Teodosie despre episcopul Artemie

E

piscopul Teodosie care într-un mod anticanonic şi ilegal a ocupat Episcopia de Raşka şi Prizren prin hotărârea Sinodului Bisericii sârbe, cu toate că există un episcop viu şi canonic în persoana Episcopului Artemie, procedează acum şi la declaraţii provocatoare. Se prezintă ca apărător al ordinii canonice a Bisericii şi declară: „Mă rog lui Dumnezeu ca fostul Episcop Artemie să conştientizeze în cele din urmă că Biserica nu poate să se joace. Ca Episcop nou-ales de Raşka şi Prizren am avut responsabilitatea şi obligaţia să ocrotesc episcopia ce mi-a fost încredinţată de Sfântul Sinod. Eu personal cred că fostul Episcop Artemie nu mai constituie o ameninţare serioasă pentru Biserică”. (http://www.topvesti.net/vladika-teodosijesa-crkvom-niko-ne-sme-da-se-igra/).

Probabil că din răbdarea şi smerenia cu care primeşte toate aceste scârbe, vine bucuria de pe faţa episcopului Artemie şi ale călugărilor din Kosovo. Cine vede zilnic moartea, aşa cum au văzut-o aceşti „luptători în prima linie pe baricadele ortodoxiei” în zilele negre ale bombardării din Kosovo, nu se sperie ușor. Şi nici nu cedează în faţa Europei, Vaticanului, americanilor şi a altora. Episcopul Teodosie ne spune deci că se roagă pentru Episcopul canonic, căruia într-un mod anticanonic i-a furat episcopia. Şi-a ocrotit episcopia de cel ce o ameninţa pe ea (!), Artemie, folosind Poliţia Albaneză. Ecumeniştii din Serbia încalcă Sfintele Canoane cu un cinism inimaginabil, izgonesc şi caterisesc pe nedrept şi anticanonic clerici şi pe Episcopul Artemie, colaborează cu Poliţia Albaneză şi cu toate acestea se prefac că sunt păzitorii ordinii canonice.

Un anonim comentează:

A

rtemie a fost şi este Episcopul legal şi canonic de Raşka şi Prizren şi toţi cei care vorbesc despre Artemie şi-l numesc fost Episcop de Raşka greşesc mult şi sunt chemaţi la pocăinţă!(Leonida) (traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika. blogspot.com/2010/11/blog-post_3967.html)

D

iplomatul cu studii postuniversitare (Master/Bachelor) în ştiinţele juridice Zoran Kvorovic a declarat: „Biserica Ortodoxă Sârbă indirect, dar în mod clar a recunoscut unilateral proclamata independenţă a Kosovo şi Metohia prin faptul că s-a adresat Poliţiei Albaneze (KPS – Kosovo Police Service) pentru ajutor în îndepărtarea violentă a caterisitului www.axa.info.ro


„adevăruri” şi

ADEVĂRUL 5 Artemie Episcopul canonic de Raşka şi Prizren

Episcop de Raşka şi Prizren – Artemie din Mănăstirea Duboki Potok, care se află pe terenul eparhiei sârbeşti sudice.

(http://www.vesti-online.com/Vesti/Tema-dana/98615/SPC-priznala-nezavisnost-Kosmeta (traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika. blogspot.com/2010/11/blog-post_9479.html)

P

robabil că mulţi dintre cititorii neavizaţi, ba chiar şi din cei avizaţi, îşi vor spune, pe bună dreptate, că nu văd scopul acestor nedreptăţi şi prigoane chiar din partea ierarhiei bisericeşti. Dar dacă privim cu atenţie în lumea creştină vom observa că „tăvălugul antihristic” a început să se rostogolească peste minţile şi inimile credincioşilor... doar-doar le vor strivi credinţa apostolică şi îi vor aduce la numitorul comun care le este dictat de la „centrul European”… DICTATURA ECUMENISTĂ. Aceasta nu se poate împlini decât prin FALSA UNIRE ÎNTRE CREŞTINI. Dar să-I dăm slavă lui Dumnezeu că în secolul acesta al apostaziilor generale, există şi ierarhi care gândesc şi acţionează având „scutul şi armele„ Sfinţilor Părinţi. Iată un exemplu demn de urmat. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Pireului, Serafim, prin scrisoarea sa către Arhiepiscopul Atenei Ieronim, în calitatea acestuia de preşedinte al Sinodului Permanent, cere ca Sfântul Sinod al Bisericii Greciei să se îngrijească ca la Sfântul şi Mare Sinod al Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe (a cărui convocare se pregăteşte) să aibă loc proclamarea solemnă: 1) a Sinodului convocat de Sfântul şi Marele Fotie la Constantinopol (879880) ca al VIII-lea Sinod Ecumenic şi 2) a Sinodului din 1351 din Constantinopol ca al IX-lea Sinod Ecumenic. Primul a condamnat erezia Filioque, iar cel de-al doilea: 1) a condamnat teologia scolastică a lui Varlaam Calavritul, 2) a condamnat erezia scolastică despre harul creat şi 3) a dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi celor nouă tratate ale sale „Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”. g

„C

u multă evlavie mă adresez Prea Fericirii Voastre – care cu înţelegere şi înţelepciune plină de discernământ în vremuri cumplite pentru omenire deţineţi cârma acestei slujiri de întâi-stătător – precum şi Înalt Prea Sfinţiţilor Mitropoliţi şi membri ai Sinodului Permanent din actualul mandat sinodal – cu toţii conştienţi de veghea lor pastorală neadormită şi de discernământului superior (de care sunt datori), de dragostea sinceră şi de împlinirea datoriei lor faţă de Prea Sfânta Biserică Universală Ortodoxă – mă adresez, deci, pentru a vă prezenta următoarea propunere care va înscrie numele Voastre în dipticele marilor ierarhi ai Prea Sfintei noastre Biserici, care în multe feluri şi în multe chipuri s-au luptat şi au păstrat neschimbat şi nealterat adevărul „credinţei neprihănite predate sfinţilor, odată pentru totdeauna”. Aceşti mari ierarhi au preţuit după cuviinţă şi în chip sublim pe stâlpii adevărului ortodox, pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi au transmis generaţiei următoare torţa supremă a participării la taina Bisericii şi la adevărata comuniune în Dumnezeu. Sfântul şi Marele Sinod al Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe, pregătit la vreme prielnică şi prin strădanii prompte şi coordonat de centrul prea venerat al Ortodoxiei (…), de Prea Sfânta Biserică a Primului Tron a Constantinopolului prin Întâi-stătătorului acesteia (…), Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, reprezintă ocazia irepetabilă şi unică, pe de o parte de a-şi justifica titulatura de Sfânt şi Mare Sinod, iar pe de alta, de a oferi credincioşilor ortodocşi din toată lumea marea bucurie a stigmatizării atât a zelotismului ignorant, cât şi a ecumenismului sincretist. Această posibilitate constă în proclamarea solemnă de către Bisericile Autocefale Ortodoxe ca al VIII-lea Sinod Ecumenic a Sfântului Sinod din 879-880 care a avut loc la Constantinopol, convocat de către Sfântul şi Marele Fotie cu participarea, prin reprezentanţii săi, şi a papei, pe atunci, ortodox, al Vechii Rome, Ioan al VIII-lea, Sinod care a cuprins teme canonice şi dogmatice şi mai ales: 1. a confirmat ridicarea Marelui Fotie pe tronul patriarhal al Constantinopolului, 2. a ridicat anatemele sinodului din 869-870, 3. a recunoscut obiceiurile şi tradiţiile fiecărei Biserici locale şi valabilitatea deciziilor acestora, 4. a proclamat locul episcopului în Biserică, 5. a stabilit relaţia episcop-monah prin sfintele Canoane pe care le-a redactat, 6. a rezolvat chestiunea jurisdicţiei canonice din Biserica Bulgariei şi 7. a condamnat erezia Filioque, Precum şi proclamarea ca al IX-lea Sinod Ecumenic al Sfântului Sinod din 1351 convocat în Constantinopol, care: 1. a condamnat teologia scolastică a lui Varlaam Calavritul, a celor dimpreună cu el şi prin extindere, a lui Thomas d’Aquino şi a lui Anselm de Canterburry, 2. a dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului şi celor nouă tratate teologice ale acestuia, Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie, şi a proclamat posibilitatea persoanei umane, prin faptul că Dumnezeu S-a întrupat, de a participa la realitatea lucrării lui Dumnezeu prin energiile Lui dumnezeieşti necreate, 3. a dogmatizat deosebirea dintre dumnezeiasca fire şi dumnezeieştile energii necreate şi a condamnat erezia scolastică despre harul necreat (actus purus), 4. a editat Tomul Dogmatic care conţine aceste hotărâri. Este inoportun, desigur, să menţionez faptul că, în conştiinţa pliromei ortodoxe a Prea Sfintei noastre Biserici, Sinoadele pomenite mai sus sunt deja cinstite şi recunoscute ca Ecumenice şi cele dogmatizate de acestea validează cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi constituie Teologia Ortodoxă. Prin urmare, proclamarea formală şi numărarea acestora dimpreună cu celelalte şapte rămâne ca deziderat şi repet cu smerenie că conjunctura favorabilă care se profilează a Sfântului şi Marelui Sinod conferă Prea Sfintelor Biserici autocefale posibilitatea unică a proclamării acestora. Deoarece, deci, propunerea înaintată se referă la o temă extrem de serioasă şi înaltă, propun ca aceasta să se pună pe ordinea de zi a următorului Sinod al Ierarhiei (Bisericii Greciei), convocat pentru februarie 2011, şi în mod sinodal să se decidă prezentarea ei de către Prea Sfânta Biserică a Greciei ca temă la viitorul Sfânt şi Mare Sinod, iar ca referent al acestei teme propun cu deplină responsabilitate pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Nafpaktei Ierotheos, bărbat cu un foarte pătrunzător spirit teologic şi care slujeşte în mod excepţional cuvântul teologic prin scrierea de opere remarcabile în care analizează şi prezintă tema despre care vorbim. g

Maica ECATERINA

www.axa.info.ro

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, cu informaţii de pe http:// wap.b92.net/eng/news/politics-article. php?yyyy=2010&mm=11&dd=22&nav_ id=71050, via http://thriskeftika.blogspot. com/2010/11/blog-post_436.html)

Scrisoarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Serafim către Preşedintele Sinodului Permanent, Arhiepiscopul Atenei, Ieronim

www.axa.info.ro

Episcopul Artemie a acordat un interviu ziarului Vecernje Novosti după evenimentele dramatice care au avut loc în Serbia sâmbătă şi duminică. Expunem aici, traduse în greceşte (şi din greceşte în româneşte – n.tr.) câteva din cele mai importante puncte ale acestui interviu. „Hotărârea caterisirii mele este anticonstituţională, nu este canonică şi pentru mine nu are importanţă. Încă sunt ceea ce eram şi mai înainte” – declară Episcopul Artemie. „Nu m-am despărţit de nimeni. Sunt încă unit cu Biserica cea Una, Sfântă şi Apostolică. De asemenea, cu Sfinţii Apostoli, cu Sfinţii Părinţi, cu Sfântul Sava, cu Episcopul Nicolae (Velimirovici), cu Părintele Iustin (Popovici) şi cu toţi creştinii ortodocşi care respectă ordinea în Biserică. Cei care au încălcat acest principiu ar trebui să vadă singuri cine sunt şi unde se află”. Întrebat dacă împotrivirea sa faţă de hotărârile autorităţilor bisericeşti este o acţiune împotriva unităţii Bisericii, Episcopul Artemie a răspuns că a demonstrat că este pentru această unitate, atunci când în trecut a acceptat hotărârile, chiar dacă erau anticanonice. „Am primit (aceste hotărâri) de dragul păcii şi al unităţii Bisericii. Am respectat interdicţia de săvârşire a slujbelor religioase, ca să nu le dau vreun motiv pentru alte acţiuni mai rele. Am aşteptat de la Sfântul Sinod al Episcopilor să rezolve această problemă şi să revină ordinea canonică în Biserica Ortodoxă Sârbă”. „Mă aşteptam ca şi Sfântul Sinod al Ierarhiei să aibă acelaşi scop. Cu toate acestea, hotărârile şi acţiunile lor anticanonice doar au fost continuate. Anticonstituţional mi-au interzis să locuiesc în Kosovo şi în Metohia, să-mi păstoresc fiii duhovniceşti şi să săvârşesc sfintele slujbe”. Episcopul Artemie a declarat de asemenea că a informat Sfântul Sinod că nu se va conforma cu hotărârile anticanonice până la emiterea hotărârii Tribunalului Bisericesc şi că este Episcop pe viaţă al Episcopiei de Raşka şi Prizren. Când a fost întrebat de ce s-a dus în Kosovo sâmbătă şi duminică, în loc să se prezinte Sfântului Sinod, Episcopul Artemie a răspuns că nu a fost chemat la Sinod. „Nu am fost chemat în Sinod. Şi în loc să prezinte aceste teme înaintea episcopilor şi să ia o hotărâre referitor la acestea, Sinodul l-a numit pe Episcopul nostru Vicar, Teodosie Sibalic, Episcop titular, cu toate că există un episcop viu şi canonic”.

„Aceasta este o contravenţie care aduce caterisirea tuturor acestora. Când am fost informat de acestea, am hotărât că eu sunt episcopul canonic legal. Episcopia de Raşka şi Prizren este a mea şi săvârşind o Dumnezeiască Liturghie în Mănăstirea de la Duboki Potok am vrut să arăt tuturor unde se află inima problemei”. La întrebarea dacă se teme că ar putea să fie arestat pentru toate câte s-au întâmplat sâmbătă şi duminică, Episcopul Artemie a răspuns că nu se teme, deoarece nu crede că există vreun motiv ca să fie arestat. „Dacă cineva are dovezi ale vinei mele, trebuie să le prezinte. Spun că am deturnat proprietatea Bisericii. Oare eu mi-am pus în spate Mănăstirea Duboki Potok?”, se întreabă martiricul Episcop Artemie.

15


Mihai Ştefan MARTINESCU

CE MAI VOR? Despre declaraţiile antiromâneşti pe toate căile şi inerţia prin lipsa de reacţie statalo„politică” antinaţională

modă europeano–globală de politică, nu mă miră lipsa de reacţie a statalilor antinaţionali, care după asasinatul din 89 împotriva poporului român – când s-au adus lângă Tronul Tatălui Ceresc mulţi mucenici – s-au încuibat în „clasa politică” – aia care votează după cum u nu-i pricep pe ăia din pustă. vrea fmi, ue, banca mondială şi este în Este criză globală. Se pare dară că cea mai acută apare atenta tutelaritate a trilateralilor prin a fi în statele ortodoxe - care poartă se isărescu – şi care au ţinut România sub pare vina ortodoxiei şi lipsei de civili- semnul rocadei, vreme de mai bine de zaţie europeană, de aceea nu seamănă 20 de ani, la adresa declaraţiilor pe cale probabil criza lor cu aia din alte ţări sec- oficială sau particulară sau europeană a tare şi de papistaşi, cel puţin aşa sugera ungurilor cu privire la autonomia ţinudiscret şi din buzele-i subţiri unu Dju- tului secuiesc. Probabil că vor să facă transferul vara - precum Grecia, Bulgaria, Serbia în aşa măsură încât să nu se ajungă la şi România - la restu le-o dat-o căldicel aspectul kosovo, adormind conştiinţa pe măsura „civilizaţiei”, adică pe măsura românilor prin felurile metode de acogregarităţii cu iz pavlovian faţă de legisperire sau ducere în derizoriu, până ce laţia anticreştină ue şi măsurile de glovom fi puşi ca ROMÂNI în faţa faptubalizare deja bine doctrinate peste tot, lui împlinit sau să camufleze totul prin atât de bine încât şi-au aflat majoritatea aşa zisele euroRegiuni, un mod abil de destul de confortabilă: ei se ocupă de intersectare cu tendinţele autonomiste trebUŞOARE dintre cele mai frivole. Una din ele este autonomia. Şi fac ale maghiarilor. Ar fi foarte bine să nu uite aceste nişte declaraţii de zici că-s teleportaţi autorităţi cetăţeneşti dar nici adepţii din trecut încoace, cu carenţe mari în noilor mode europeano-globale că în memorie şi astfel că este grea, împovăRomânia mai sunt încă şi otrodocşi rătoare pare-se dreptatea istorică făcută tradiţionalişti şi ROMÂNI, înainte României. de toate şi mai ales oameni pentru care ORTODOXIA şi românismul sunt Ce mai vor, nu le este sfinte - peste care nu vor putea trece nici suficient că au pusta lor? cu buldozerele împrumutate de la ue u-i pricep, sincer, nu le înţeleg dar nici cu ideologiile globale încuibate recursul retrograd şi resenti- de la trilaterali. Încă mai suntem, băi, mentar, nu le înţeleg atitudinea faţă de trădătorilor de neam, ţară şi ortodoxie, România constituţională ca „stat naţi- încă mai suntem şi până la ultimul vom onal, suveran şi independent, unitar şi fi, iar dacă Dumnezeu îngăduie după noi vor apărea alţii fiindcă este plină isindivizibil” Nu pricep cum de or ajuns ma- toria naţională de ROMÂNI îngăduiţi ghiarii să acapareze guvernamentalul acestui neam spre a lupta şi spre a ţine ROMÂNESC – atâta vreme cât în dreaptă credinţa ortodoxă şi ROMÂguvernamentalul maghiar nu este nici NIA ca „stat naţional, suveran şi indeţipenie de român – iar nu pricep cum pendent, unitar şi indivizibil”. de or ajuns maghiarii să fie fermentul în „politica românească„ să fie ei factorul Despre spoirea de mediere în „politica românească”... STEAGULUI NAŢIONAL DAR dacă stau şi gândesc, dar mai ROMÂNESC la Alba Iulia ales constat, că de ceva vremi antinaţion curând, probabil că nu vom mai nale în România de azi a apărut o majoavea voie să vorbim decât în şoapritate care se consideră înainte de toate cetăţeni, şi, deşi - cică vorbesc româneş- tă despre ortodoxie, despre românism şi te - NU sunt / nu mai vor să fie români de spre valorile naţionale româneşti. Fietnici, ci ei sunt doar cetăţeni români indcă se supără uie, fmi, banca mondială – eventual ieuropeni – într-un stat ce- şi băncuţele la care ne îndatorează trătăţenesc şi după aceea român – sau alţii dătorii de neam şi ţară, nato, trilateralii, care deşi se laudă că sunt români consi- ecumeniştii, bilderbergii lu peşte prăjit deră România un stat cetăţenesc şi nu şi eventual cei eminamente masoni… ROMÂN sau refuză să recunoască re- Azi se poartă la cel mai înalt nivel ofensa alitatea ideii de Ortodoxie şi românism adusă simbolurilor naţionale, iar puteşi, mai mult, nu le place de Eminescu rea şi opoziţia se înţeleg la demisol unde jurnalist politic, nu le plac nici aceia caviarul este un lowcost. Dar afacerile care încă mai vorbesc despre tradiţio- nesimţirii împreună funcţionează… AZI, sunt mulţi ortodocşi, dar din nalismul ortodox dar, cu atât mai mult, ce în ce mai puţini sunt acei care au cucei care vorbesc despre românism. Văzând această nouă categorie - de rajul să cuvânte despre ortodoxie şi rocetăţeni vorbitori de limbă română cot mânism; pe de altă parte, gata oricând la cot cu cealaltă categorie de „români” sunt mulţi să vorbească despre „creşcare se consideră cetăţeni înainte a de tinism” şi „românism” din perspective a fi români - care este în acord cu noua ecumenice fiindcă - nu-i aşa? - totul

fanu.wordpress.com

E

N

Î

16

este spre a nu-i ofensa pe sectarii ajunşi după anii 50 culte şi fireşte mai nou frăţiori mai mici împreună cu papistaşii prin ecumenism… Şi asta fiindcă trebuie să fim la noua modă de ordine europeano-mondială, care ne cere să nu avem decât puncte convive şi de convergenţă cu ideea homosexualităţii – care „nu-i nicidecum o boală”, ci ceva firesc – cu căsătoriile între homosexuali – care cică sunt la fel de fireşti – cu adopţiile urâciunilor de cupluri gay – care sunt deja legiferate în unele ţări – şi cu multe alte legi anticreştine care desfid nu doar rânduiala întocmită de Dumnezeu, ci şi firescu Creaţiei. Şi aceeaşi societate ue – sau uie - ne este atât de libertină încât Sodoma ci Gomora au un loc bine stabilit în societatea europeană, iar aberaţiile oculte la fel au simboluri peste tot unele mai ostentative decât altele, astfel că încolonaţi trebuie să fim centraţi pe valorile ue şi eventual să lăsăm deoparte sau mai în discreţie (alţii din secret au trecut deja la o discreţie ostentativă stipendiată pe criteriul de interes public de către stat) cele ortodoxe şi cele naţionale să le punem în umbra „unităţii în diversitate” a ue - aşa cum steagul naţional trebuie pare se să îl punem în umbra steagului ue. Doar suntem deja ai lu ue şi, mai ales, probabil că ar fi necesar să o lăsăm mai în şoaptă cu simbolurile naţionale şi cu rânduiala ortodoxă - care nu prea circumscrie „valorile” „ieuropene”… totul de dragul „uie” şi de noua modă de ordine europeano-mondială...

Despre cel mai trist 1 decembrie de când sunt la Cluj Napoca

O

, Românie unde-mi eşti tu, Doamne, neam al meu românesc pe unde mi te-au condamat la tăcere „piloţii orbi”? Mă doare sufletul când văd că România cea plăcută lui Eminescu şi cea iubită de Creangă, cea compusă de Enescu, mărturisită de Părintele Arsenie Boca, niciodată trădată de Elisabeta Rizea şi cea biruitoare prin Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare ori Avram Iancu, Vlad Ţepeş sau Corneliu Zelea Codreanu (oare de ce o fost asasinat tocmai de Sfâtul Andrei?), nu mai este actuală ci doar, în şoaptă, povestită. Ce frumoase mai erau sărbătorile naţionale de odinioară, când însufleţiţi de România noastră „dodoloaţă” mergeam cu steagul tricolor în piept, şi ce drag ne era imnul, jocul, cântul popular naţional, şi cu cât drag înaintam către Sfânta Biserica Ortodoxă a neamului românesc, un dar de la Dumnezeu spre dăinuire, înaintea vremilor de restrişte duhovnicească şi de rătăcire în cele lumeşti… Ruga românului este azi tot mai apăsată de poverile lumeşti, prin care cezarul a pus stăpânire pe umerii tot mai împovăraţi de griji, nevoi, bir, exil,

obidă, umilinţă. Ruga românului este azi tot mai cuprinsă de deznădejdile omului lipsit de duhovnicie, dar tot mai pândit la drumul mare de pseudovalorile unui „astăzi” ciocoizat prin ticăloşia demagogilor, prin trădarea vânduţilor şi prin tirania străinilor de neam, ţară şi valori româneşti. Ruga românului nu mai poate avea lacrimi, fiindcă lui îi este teamă de înstrăinare naţională şi duhovnicească, de însingurare a privirii faţă către faţă, şi mai ales de înstrăinarea faţă de aproapele… O, Românie, de ce mi eşti tocmai azi tristă, Doamne, de ce oare or plâns azi cerurile Tale, oare de ce peste ţinut ai rânduit lacrimile reci de ale tristeţii? Cam asta am simtit la Cluj de 1 decembrie. Am fost să văd Ion Moina – ţinutul simbolului unor inimi româneşti „U” Cluj, apoi pe ploaie, am mers o vreme, într-o altă vreme, mai apoi la 17 am ieşit iarăşi, şi pe străzi erau doar jandarmii şi poliţiştii, despre care am aflat ulterior că au luat neaveniţii extremişti maghiari, care – din câte am aflat – au fost mai mulţi decât anul trecut. Românii, unii, erau - Doamne, ajută! - la Catedrala Ortodoxă Română străjuită de Avram Iancu. Doar aceeaşi-unii, care sunt mereu acolo. Mai apoi am plecat spre căminul studenţesc; alţii juni şi altele june mergeau doar spre artificii, cu toţii zgribuliţi… Răzleţ auzeam câte un palid „hai România”, iar în rest o mare pustietate, un gropian pustiu şi o imensă singurătate specifică acestui veac al rătăcirii de Dumnezeu… …Am uitat, oare, tocmai azi că suntem şi, mai ales, că mai putem fi vreodată mai mult decât eram odinioară, întru ORTODOXIE şi românism? Şi totuşi România nu-i afară. Ea mereu va fi în acest ţinut - nici nu trebuieşte căutată în afară, ci tocmai în rărunchii inimii noastre. Da, fraţii mei, exact în suflet să căutăm cu dreaptă credinţă şi curată înduhovnicire, smeriţi şi drept credincioşi mărturisitori luptători, precum acei ce rămâne-vor strămoşi… Şi da, chiar dacă poate că au reuşit slugoii – cetăţeni vorbitori de limbă română doar – vânduţi străinilor să ne ia, or smintiţii extremişti să ne strice sărbătorile naţionale. Dar ei nu ştiu că oricât se vor strădui SUFLETUL DREPT CREDINCIOS ŞI FIINŢA NAŢIONALĂ NICIODATĂ nu o vor putea duce strivirilor… Şi, totuşi al românităţii aur este în lacrimile inimii românilor, la tristeţe ivite, obrajilor brăzdaţi de vremile potrivnice neamului, Bisericii Naţionale şi Ţării. Tocmai acesta este aurul ţării, iar aceste lacrimi ale inimii reuşi-vor să fie treptat lacrimile redescoperirii bucuriei de a fi român şi de a fi drept credincios, precum strămoşii noştrii au fost, fiindcă doar astfel aurul reflectă-n soare bucuria drept credincioşiei din inimile rowww.axa.info.ro


mâneşti, căci prin tristeţe se iveşte doar speranţa de a fi ÎNTRU românism ŞI ORTODOXIE. „Doamne, ajută nesperanţei noastre”… O, Românie, dor nesfârşit al iubirii de neam şi dragoste din dreapta nădejde a dreptei credincioşii; Doamne, nădăjduim întru Tine, spre Nor privim cu fericite nevoinţe din ale duhovniciei Sfinţilor Părinţi daruri pilduitoare

P

www.axa.info.ro

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

clar că nu-i bine să te pui rău cu tiranul „jucător”, fiindcă te scoate pe marginea terenului şi dacă nu îl respecţi te trece la transferaţi, dacă nu ai la tine rima potrivită… Tiranul „jucător” – chiar dacă nu vă vine să credeţi - are şi vicii; unele vizibile pe faţa lui, altele previzibile în ochii lui, iar altele intuibile prin gesturile lui. Dar cele mai simpatice sunt alea contradictorii din declaraţii, din atitudini sau din modul adresării scăpate de sub control… Clar că le bea şi probabil că nu obişnuieşte singur… Pe tiranul „jucător” îl puteţi afla în orice stare a potentaţiei, adică de la cel mai înalt nivel până la cel mai jos - aici mă refer doar la „politică” or la administraţie. Tiranul cel mai mare „jucător” este, fireşte, apologetul lui însuşi dar în aceeaşi măsură conturul comportamental al celorlalţi… Astfel, avem perpetuarea până la infestare cu o ereditate a metehnelor tiranului cel mai mare „jucător” asupra restului de mici tirani „jucători”…şi ei. Tiranul „jucător”, că vrea sau nu, este tatăl minciunii – al superficialităţii, tătucu demagogiei, al duplicitarului, taticuţ al celor mai fireşe trufii, al cameleonismului, tată bun al ticăloşiilor cu iz filantropic dar acoperite de frivolitatea intereselor personale, al nesimţirii… Pe tiranul „jucător” nu îl deranjează să împartă favoruri or merite, atâta vreme cât cei care le primesc le înapoiază cu osanale, înmiit, spre lauda nemăsurată a tiranului „jucător”… Tot pe tiranul „jucător” îl sadismfac onorurile de orice fel, propuse fireşte de sclavii care ţin cel mai aproape de poalele lui; îl umplu de mândria tiranică a jucătorului pe tot terenul, mai ales când este adulat de mereu aceeaşi aezi care orice ar fi îl preferă - indiferent cât de tiranic este; îl înalţă mai presus de cele terestre şi de cele cereşti fiindcă doar astfel tiranul „jucător” este la „superlativul absolut”… Tiranului „jucător” îi plac mondenităţile, manelele, plânsul cu lacrimi nesărate, suferă mult când trebuie prin context să accepte laudele celorlalţi în paralel cu cele către el, scandalul „politic”,

rolul de victimă „politică” - dar cel mai mult suferă faţă de persiflarea tuturora indiferent că-s de ai lui sau din afară… Lumea lui, a tiranului, este în iluminarea ochilor lui perfectă, iar cine nu o vede astfel este clar în afara societăţii tiranice a tiranului „jucător”… lui îi plac doar intelectualii care i se închină cât mai des şi cu o cât mai mare acurateţe a plecăciunii… tiranului „jucător” îi place să călătorescă, fireşte pe banii contribuabilului, peste tot în lumea largă - mai ales atunci când nu îl pândesc grijile „politice” or de justiţie Dar cel mai periculos tiran „jucător” pozează în a fi măreţul jucător - deşi nu-i decât o unealtă a unor noi stăpâni europeni sau globali… Însă, atâta vreme cât îi convine că-i lăsat să se joace, respectă regulile lor, ale noilor stăpâni… Fireşte că această descriere este perfectibilă, orice adăugire fiind nu doar necesară ci tocmai spre a şti tot poporul, care ar trebui să se dumireacă ce să aleagă altă dată, şi, poate le arată şi celorlalţi care doar au ochi, să-şi exerseze privirea…

Despre Conferinţa Măicuţei Ecaterina Fermo la Cluj Napoca

A

m venit tocmai de la conferinţă. Am fost cam 50. Vă mărturisesc auzind ce am înţeles eu, nădăjduind că din cei 50 vor mai fi şi alţii care vor scrie. Printre noi au fost şi dintre aceia care consideră că a avea cip pe acte nu este o problemă care priveşte viaţa duhovnicească, ci o măsură necesară a unei vieţi de care se îngrijeşte sistemul să o ai călduţă, mai ceva ca n communism – asta dacă accepţi noile implementări cu miros de 666. Şi, iarăşi, NU este o problemă prin aceasta spre a fi în dependenţa premergătoare implantului faţă de sistem… adică liniştit poţi merge la Biserică după rânduială şi să faci parte în acelaşi timp, înregimentat gregar, dintr-o societate cu cip… Adică se poate merge concomitent şi cu cip şi cu viaţa duhovnicească până hăt-departe, la nivel de implant iar când vine implantul îl refuzi… dacă te ţine... Bun, oameni buni, dacă ştiţi ce în-

Mihai Ştefan MARTINESCU

e vremuri de criză, tiranul „jucător” improvizează, mai ales la nivel financiar. Dacă este obligat să strângă cureaua la maxim ( nu minodora, băi, marinelizaţilor, ci cureaua lată) el îşi lărgeşte „orizonturili” de colaborare, fiindcă pe moment nu are de ales şi trebuie să mai recunoască din merite şi altora - fireşte nu fără să îşi ştirbească pe ale lui nici chiar aşa prea ostentativ… Pus fiind în situaţii inavuabile, tiranul „jucător” se simte uşor lezat în statutul său de către alţii - puţin mai potentaţi decât el, dar cu care colaborează de pe regulile nescrise ale intereselor reciproce valabile atâta vreme cât avantajele sunt fluctuante şi coincid cu scopul comun… Tiranului „jucător” clar nu i plac opozanţii, cărora le face jocul festelor cum, când şi cu cine are el chef (adică cu sclavii pe care îi are mereu la dispoziţie). Azi se poartă tiranul „jucător” pe tot terenul, dar nu fără slugi - care să intervină, din loc în loc, fiecare după puterea slugărniciei exact când tactica tiranului „jucător”o cere sau când plăcerea tiranului o vrea spre a fi măscăricii de job ai jocului organizat, condus şi terminat de tiran… Tiranului „jucător” nu-i place să piardă, astfel încât, dacă se întâmplă să o facă, atunci clar că cineva din anturajul de slugarnici îşi va asuma soarta fie a lu hoară, fie a lu ăla care pică de job la momentul respectivului eşec… Astfel că tiranul jucător nu are nici o vină, DAR contextul este întocmit astfel încât să nu aibă de cerut scuze… Tiranul „jucător”, chiar atunci când are probleme la conturi, adică atunci când nu are bani pentru treburile ţării or ale cetăţii – doar pentru sine şi aezii or pitzi – pentru buZăuatele lu are mereu – se împrumută, fie la scară mare de la fmi, fie de la alte bănci ori băncuţe direct prin miniştrii sau indirect prin cele subordonate ministerelor. Un alt lucru important sete că mereu are bani când vine vorba de aruncat firimituri spre distracţia „prostimii” - dacă nu-i mai rămân de la împrumuturi, atunci îi colectează de la sponsorii la care fie este îndatorat, fie sunt colateral ancoraţi „politicii” sale; sau pur şi simplu îşi trimite slugile să o facă pe colectorii - folosind criteriul că dacă nu dai vei avea o problemă cu tiranul „jucător”; şi

fanu.wordpress.com

Despre tiranul jucător al zilelor „supt vremi”.

seamnă DA şi NU, atunci nu cred că sunt necesare prea multe cuvinte. Sistemul este înşelător de încolăcitor, precum şarpele cel vechi - ne umple viaţa cea lumească cu multe bune intenţii DAR este exagerat de copleşitor în a ne înregimenta, chiar şi la nivel premergător… deocamdată. Acum 10 ani, eu am dat peste 2 cărţi: UNA „Apocalipsa 13” ŞI ALTA „La apusul libertăţii”; apoi, după 10 ani, am dat peste epistola Părintele Iustin Pârvu către ROMÂNI şi am mai dat de o altă carte DICTATURA BIOMETRICĂ, apoi pe you tube am dat peste o conferinţă a maicii Ecaterina Fermo şi recent am mai aflat o altă carte „Marşul Distrugătorului”… Dacă înalţii ierarhi tac, pietrele se ridică şi mărturisesc ortodoxia. Dacă mulţi au ales să tacă - duhovnicii neamului au ales să mărturisească. Astfel că, Maica Ecaterina Fermo a ales să ne îndemne la mărturisirea credinţei ortodoxe, chiar de aceasta ar însemna nebunia întru Hristos pentru cei care tac şi pactizează premergător cu sistemul. Părintele Justin Pârvu a spus NU dictaturii biometrice, la fel şi Maica Ecaterina Fermo a spus NU actelor cu cip. Mesajul, pe care eu cel puţin l-am deprins, este să strângem rândurile, SĂ MĂRTURISIM ORTODOXIA ŞI NEAMUL ROMÂNESC - dar nu doar pe net, ci şi în cetăţile unde suntem. Şi astfel să fim uniţi întru Hristos, să avem duhovnici care înţeleg vremurile şi să postim, să ne rugăm mult, să fim cu ascultare, înţelegere, imitare şi asumare a vieţii Sfinţilor Părinţi întru calea duhovnicirii, să avem o viaţă simplă şi plăcută Lui Dumnezeu. Să luăm exemplu de mărturisire de la fraţii ortodocşi greci şi sârbi şi bulgari a căror decimare se urmăreşte, ca de altfel şi a ortodoxiei noastre. Căutaţi, în oraşele unde sunteţi, filiale AXA; dacă nu, pe internet căutaţi AXA şi luaţi legătura unii cu alţii, căutaţi de răspândiţi AXA; şi, adaug eu, revista ATITUDINI – mai ales numărul 13 - pe care încă o găsiţi la magazinele de obiecte Bisericeşti, care cum şi cât vă permiteţi financiar. Să avem curajul să spunem NU robiei actelor cu cip ce se instaurează asupra ţării, DAR să şi mărturisim ortodoxia şi să nu uităm că suntem români. Zic eu. Poate că afirmând NU încipării vom fi catalogaţi inadaptaţi social, nebuni sau ciudaţi or anormali, poate că mărturisind de ce spunem NU premergătoarelor vom deranja pe mulţi chiar şi din Biserica Ortodoxă Română, poate că dacă spunem NU actelor cu cip vom fi văzuţi ca făcând o alegere greşită şi ne vor face sectari, poate, poate, poate… Dar, ce preferaţi: un pact premergător cu sistemul pentru o viaţă călduţă a compromisului SAU MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, pe care de atâtea ori am aflat-O în Biserica strămoşască ortodoxă mărturisită cu curaj???

17


Mihai Ştefan MARTINESCU

Despre declaraţiile antiromâneşti pe toate căile şi inerţia prin lipsa de reacţie statalo-„politică” antinaţională

fanu.wordpress.com

Despre Conferinţa Măicuţei Ecaterina Fermo la Cluj Napoca

Despre cel mai trist 1 decembrie de când sunt la Cluj Napoca

Despre tiranul jucător al zilelor „supt vremi”.

amăgi că viaţa mea este cu mult îmbunătăţită sau că poate fi salvată de la un necaz sau din preajma morţii sau că îmi pot garanta veşnicia prin tocmai supraveghegrea asta se înşeală amarnic. Viaţa şi Moartea este de la Dumnezeu şi doar Dumnezeu poate să o ia sau să o deie. Am fost azi să mi schimb buletinul. Am cerut buletin precum îl am pe cel de acum. Şi am întrebat de buletinele biometrice. Am întrebat dacă schimbarea buletinului acum va necesita o altă schimbare de la anul când se vor introduce cele biometrice iar doamna de acolo nu ştia sau se făcea că nu ştie. Mi-a spus că alea nu s obligatorii mai ales dacă îl schimb fiindcă dacă îl schimb acum este De ce nu accept acum; valabil pe 10 ani; oricum i-am spus că biometricele dictatoriale odată ce îl schimb nu mă mai prinde pe încuibate în România acolo şi i-am şi spus motivul pentru care ituaţia este destul de limpede. nu vreau biometrice; pe criteriul afirmat Eu nu voi accepta actele biome- de Părintele Iustin Pârvu, că de aia am semnat petiţia şi doamna o cam rămas cu trice fiindcă: 1. se atentează la libertatea mea inti- gura căscată… Sunt tare curios dacă mă vor obliga să îl schmb înainte de expirare mă, personală or individuală; 2. faptul că este un acces nelimitat la cu unul biometric de la anul… Dacă mă datele, actele, faptele şi atitudinile mele vor obliga în condiţiile date atunci este o MARE PROBLEMĂ… cele mai intime; Americanii sapă ca nebunii la sub3. din pricină de 666; teran. DE CE OARE??? Iranul refuză 4. le consider cam ultimul fapt şi act provocator experţi, eRomânia se cam premergător pentru implantul cu cip; grăbeşte peste noi… 5. nu vreau să mi fie supravegheată Am ajuns oare sau vom ajunge cuorice mişcare, mai rău ca n lagăre sau rând să ne cumpărăm libertatea… dar ca n vremea comunistă când aveai secu ce preţ? Cu îngăduinţa în vieţile curistul lângă tine; acum ai biometricul noastre a eRomânia pentru început? chiar în viaţa ta; Şi dacă nu acceptăm ori nu suntem de 6. cât de sănătos este să ai mereu la acord eRomânia ne-o vom pierde oare? tine un biometric atâta vreme cât celu- Şi oare aceea mai este libertate? larele se pare că fac mult rău corpului; 7. juridic vorbind consider că se Nu vreau să mă închin atentează chiar la drepturile care privesc libertatea de a fi în cetate a omului unei societăţi a scanaţilor şi cetăţeanului; ste o categorie de fricoşi care vor 8. această spuraveghere sfidează să deie bir cu fugiţii înainte ca chiar decalogul, ca esenţă a ordinii Lui lupta să înceapă; adică dacă s-ar putea să Dumnezeu către libertatea omului în- zică NU şi apoi iute să o taie prin munţii tru Hristos; şi pădurile patriei, sperând că nu vor mai 9. moralmente discutând actul bi- fi urmăriţi de reţeaua eRomânia, sau să ometric este departe de orice nuanţă nu suporte oprobriul social biometriargumentativă asupra libertăţii omului zat… Adică să fie mărturisitori de NU iar eticul este deja strivit tocmai de im- cu bătaie scurtă - mărturiseşti şi fugi!… perativul unui pretutindeni care nu este Mai este o categorie care încearcă să altceva decât înghimparea spre nelimi- fie extrem de rigidă cu vremile - şi aia tele gregarităţii; nu „zice” nimic, tace chitic; asta o fost 10. Consider că a fi purtător de bi- votată şi de masoni… ometric, a mă folosi de biometric sau a O alta este aia care-i călduţă – dar îi purta grija biometricelor acte – adică a frică şi se înfioară - de numa! - că poanu le pierde, dacă le pierd culmea nu i aşa te a fi să sfârşască rău, fix în gheruţele pierd identitatea numerologică şi sunt inocente dar letale propagandistic ale nul societal – nu este altceva decât o ac- sistemului; adică îi este teama să nu ceptare tacită atât a controlului total să- ajungă catalogată drept fudamentalistă vârşit prin pârghia sistemului dar mai ales şi băgată la reacţionarism – prin faptul o toleranţă tot mai intimă în viaţa mea a că se fâstâceşte şi când ar zice doar „nu” simbolului 666 încorporat prin cip; cu jumate de gură. 11. NU mă simt deloc bine să fiu Mai este una care îşi adună roade scanat, chiar şi în baza unui act biome- şi bunuri şi alte cele necesare unei vieţi tric; păi ce sunt eu animal să fiu scanat pământeşti decente în caz de probleme, pe baza unui cip??? ÎNSĂ uită că paserile cerului nu caută 12. iar dacă motivaţia este siguran- hrana fiindcă are Bunul Dumnezeu grijă ţa personală să fim serioşi dacă ăştia /purtare de grijă - şi astfel în loc să se încu biometricele îşi închipuie că mă pot deletnicească cu postul sever şi cu hrana

Zic tot eu. Atunci când cezarul vrea să-L acopere pe Dumnezeu prin înşelătorie să fim cu luare aminte şi să nu cădem în plasă, astfel că cine vrea să se supună sistemului alege compromisul iar cine vrea să fie liber aşa cum Hristos ne-a trimis în lume prin Sfântul Botez al numelui nostru să-L aleagă şi să-L mărturisească şi altora spre trezvie. Să zicem DA Lui Hristos şi să NU alegem compromisul. Cam asta am priceput din conferinţă. S-au întârit cele afirmare de Părintele Justin Pârvu. Doamne, ajută!

S

18

Ce mai vor, nu le este suficient că au pusta lor?

E

diminuată, adună, adună, adună… Mai este una care ar vrea şi cu vremile dar şi cu viaţa duhovnicească, şi mereu ne oferă -cu graţie şi garanţie ideea unei atitudini tacite în ceea ce priveşte sistemul… ÎNSĂ cei mai tari îs ăia care, în timp, au ajuns la un statut pe linie ierarhică şi mai au o vârstă care îi arată în plină glorie ŞI – mno! -, amu dară cum să-şi lase prerogativele pentru care au luptat şi muncit pentru că nu au anii Părintelui Iustin Pârvu, care deja are o vârstă şi poate să zică pe şleau totul… dar ei nu, fiindcă îşi pierd tot ce au agonisit, fie ca funcţie, fie ca statut social. Şi mai sunt unii pentru care fie dedublarea, fie duplicitarul este un mod de a fi; adică, pe de o parte zic că NU acceptă dar, totuşi, apoi se sucesc şi o lasă mai moale, ca mai apoi să fie tot mai tari în ideea că nu-i bai să ajungi scanat, biometrizat sau supravegheat mai ceva ca-n lagărele cu camere de supraveghere. Fraţilor, oare cum vor reacţiona toţi aceştia atunci când sistemul îi va bate pe umăr şi le va zice: păi, dacă până amu oricum aţi avut îndoieli cu privire la răutatea biometricelor şi aţi văzut ce utile unităţii orânduirii societale, fiscale, medicale şi economice sunt, de ce să nu fiţi astfel şi cu implaturile de cip?; că, oricum, nu conţin 666 şi să le luaţi fiindcă vă vor ajuta să aveţi de toate cele ale vieţii, căci oare ce-i un mic implant - aşa ca nişte dinţi puşi, nu-i aşa? Poate că unora le place să fie permanent cu antena la ei şi să nu facă un pas greşit, de aceea supravegherea să le fie mai utilă decât faptul că Dumnezeu veghează asupra noastră; DAR îi mai crud decât sistemul, fiindcă nu-i aşa, fiindcă nu intervine mereu aşa cum sistemul o face deja asupra vieţilor globale… Şi, mai apoi, cred că unora le convine mai mult, ca în loc să beneficieze de prezumpţia de nevinovăţie, să supravieţuiască cu presupunerea că întreaga societate este bolnavă sau predispusă la a fi antisocială; sau le convine că poate astfel infractorii şi teroriştii – mai ales în Romînia de la 89 încoace îi plină ţara, atât de plină că nici unu nu a fost identificat – vor fi prinşi prin biometrie mai repede şi cu cipuri şi mai repede… Şi, poate, le place să fie prinşi şi puşi în reţele şi într-o bază de date care să le cuprindă totul despre viaţa lor, despre credinţa lor, despre locurile unde sunt şi merg; bănui că de data asta acea antenă - nu mai este precum telefonul mobil fără semnal în anumite locuri… Şi, poate, le place aşa să fie luaţi după cnp şi nu după numele Sfântului Botez, aşa cum sunt întrebat când mă duc fie să-mi schimb actele sau la bancă: eu le zic numele, ei mă întreabă de cnp; iar dacă întreb „păi cum, numele meu nu mai contează”???, mi se spune ferm că NU fiindcă este numărul din cnp… EU NU VREAU să fiu numit nici scanatu, nici biometricu, nici omu cu

antena la buletin, nici un cnp sau alt număr ci Ştefan sau Mihai sau Nicolae…; c-aşa m-au botezat părinţii mei la naştere şi aşa am trecut prin Taina Sfântului Botez. EU NU VREAU nici să fiu permanent monitorizat, nici să fiu cuprins într-o bază de date cu tot ceea ce sunt eu ca OM – sau ceea ce cred ei că m-ar defini ca om - şi nici să depind identitar de această formă cinică de supraveghere şi antenizare şi biometrizare a omului. Ciudat este că, înainte vreme, toţi aveau ceva împotriva supravegherii de către regimul communist, DAR acum, când ni se impune o nouă formă de supraveghere, este prea puţin deranjantă. De ce? Oare fiindcă unii sunt fascinaţi de tehnologizarea vieţii omului? Aşa că, cei cărora le convine stricta şi nelimitata lor supraveghere să aibe parte de ea - până ce nu mai pot de „binele” acesteia; poate îi vedem şi prin showuri tv, de tip big brother - ca exemplu de bună înţelegere şi mai ales purtare faţă de cuceririle tehnologice atât de necesare evoluţiei societăţii scanaţilor…

Despre demonocraţia vremilor amăgitoare

N

u vedeţi că ăştia vor cu totul să ne vadă pe toţi la bătaie şi eventual vărsare de sânge? Dar românul nu mai vrea să fie amăgit, ca în 89, şi să moară degeaba pe străzi, ca să vină alţii să-i fure idealul libertăţii, ca alţii să vină şi să ne mintă şi să ne mai fure 20 de ani. Ca urmaşii/ ereditarii celor 45 de ani de lagăr să vină în chipul cioplit alt altor ani şi să înjosească ţara şi să aducă birul naţiunii şi să săvârşască robia naţiunii… Prin tot ceea ce face „clasa politică” & com parcă forţează mâna naţiunii; toţi ăştia din „clasa politică”&com nu au făcut altceva decât să ducă ţara în catacombele celei mai grele stări a supravieţuirii…şi acestea doar-doar o să iasă românul la vărsare de sânge. Dumnezeule Bun, ce amăgiţi am fost în 89 că se va schimba destinul ţării; vai lor, celor ce au fost asasinaţi că se răsucesc în morminte acum când ţara a fost lăsată pe mâinile murdare de sânge a acelora ce în 89 au pus la cale asasinatul împotriva naţiunii române; vai nouă, celor ce suntem sub demonocraţia noilor stăpâniri. Sau să ne ferească Dumnezeu de un asasinat ca în 89… ei nu vor vedea niciodată gratiile, nici un „politician” nu le a văzut decât doar de praf în ochii românilor; iar până la puşcărie ei au armele asasinatului - noi nu mai avem din păcate nici cuminţenia porumbeilor dar nici şiretenia şarpelui… Legea este numai a lor, tocmeala legii tot mai mereu a lor, iar numărul românilor nu este decât rareori proporţional cu solidaritatea, fiindcă asta s-a săvârşit vreme de 45 de ani, plus un adaos de 20: dezbinarea, ura faţă de aproapele şi mefienţa, ignoranţa faţă de departele… www.axa.info.ro


Despre spoirea STEAGULUI NAŢIONAL ROMÂNESC la Alba Iulia Despre laboratoare şi lagăre... întrebări nedumeritor constructive

Despre „clasa politică” antinaţională şi anticreştin-ortodoxă

Nu vreau să mă închin unei societăţi a scanaţilor

De ce nu accept biometricele dictatoriale încuibate în România

U

A

gurat ereditatea… Ni s-a indus starea de a înjura pe unii şi a-i alege pe alţii, sub blestemul răului mai mic; sau am fost prinşi în capcana „electorală” între alegerea un comunist mai bun şi altul mai puţin bun. Atâta vreme cât ne vom afla în acest contrast stigmatizat, lor, „clasei politice” le convine de minune fiindcă jocul le funcţionzează în timp ce „prostimea” îi votează pavlovian, iar ceilalţi se mărginesc să fie scârbiţi de pe margine, ceea ce evident le convine şi mai mult ticăloşilor… Ei bine, tocmai acolo pe margine sunt acei mulţi români care au valoare de conştiinţă românească şi de dreaptă credinţă întru ortodoxie practicantă în Dumnezeu şi care pot înlocui tagma jefuitorilor de ţară… Poate sună utopic: îi văd mereu pe cei 300 şi regret că nu există acel CEVA, acea coeziune care să poată aduce România la adevăratele valori naţionale… Este nevoie de ceva neutru/totalmente autonom faţă de tot ceea ce au săvârşit această lehamite de „clasă politcă” care există doar sub oblăduirea/ aservirea interesată a ue/fmi. Fiindcă se pare că generic avem o concentricitate de noi stăpâni, pe care o ştim doar la nivel instituţional şi care este extrem de deranjată că noi, românii, ţinem atât de mult la simbolurile naţionale şi mai ales că încă mai avem o ortodoxie practicantă. „Clasa politică” şi-a însuşit sistemul ticăloşit, trocul fiind tocmai puterea prin rocadizare spre a duce la bir, robie şi exil naţiunea română (probabil ca să accepte mai repede biometria cu număr generic 666 apoi înciparea), (autonom…). Ppoate toate aceste lucruri ar trebui să-i convingă pe cei 300 de români iubitori de neam şi ţară să acceadă pe căi electorale la întregul României. Se miră mulţi că cei 300 nu vor să intre în „politică” - păi cum să se alăture unei eredităţi atât de trinitar negative (cameleonico-scorpionico-viperiană) faţă de naţiunea română şi faţă de Ţară… Ştiu că sună utopic, dar cred cu tărie că sunt 300 de români, care pot să salveze obrazul ţării, scuipat de „clasa politcă”&com sau sărutat de iudele astea, fără să aibe alt imbold decât de a conduce ţara în interesul valorilor sănătoase bazate pe respectul sfintei tradiţii şi în interesul exclusiv al naţiunii române spre o dezvoltare REALĂ… Ei există - trebuie căutaţi fără nici cea mai mică legătură cu ceea ce se săvârşeşte azi în România de către „clasa politică”&com… Momentan avem o „clasă politică” &com care LUPTĂ ÎMPOTIVA POPORULUI ROMÂN… Să vedem cine are curajul organizării, unei chemări care să nu ţină de actuala mascaradă „politică”, o chemare neutră şi autonomă, o chemare care să nu aibe legătură cu nici un „politician” din actuala eră morbid ticăloşită care subjugă România… g

Mihai Ştefan MARTINESCU

www.axa.info.ro

vocea Părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă despre această „securistare” a românilor pentru care s-au strâns semnăturile necesare)? 4. Oare de ce s-au tipărit cartele de raţionalizare a hranei în zona Braşovului? 5. Cam în ce procent ştirile care ni se servesc, disputele şi emisiunile politicofinanciaro-civice sunt reale şi cam în ce procent sunt doar manipulări de distragere de la subversiunile „clasei politice”, tăcerile BOR, birul, exilul şi robia ce ni se săvârşesc?

fanu.wordpress.com

De ce după 89 le-a fost lejer să facă rocada de cadre şi apoi să îşi consolideze unii afacerile, alţii infuenţele în societatea civilă, alţii în spaţiul cultural? Cum se face că cei mai ticăloşiţi au ajuns tocmai în politică asupra căreia au săvârşit ghilimelele şi vreme de peste 20 de ani au făcut ce au vrut - adică pâine şi circ din belşugul demagogiei şi minciunii şi persiflării faţă de naţiunea română şi de valorile acesteia duse în derizoriu de cele mai multe ori… Până azi le-a reuşit şi le merge rutina rocadei; ei sunt aceeiaşi şi culmea mai mulţi au fie filiaţie iliesciotă, fie Despre „clasa politică” cei eredităţi mai mult sau mai puţin directe antinaţională şi cu trecutul, pe care şi le descoperă doar anticreştin-ortodoxă când este nevoie de amplificarea circutunci când acei români simpli, lui şi pâinii, spre amăgirea naţiunii roadică aceia care au mers în stra- mâne şi pentru a impune măsuri luate, dă cu scopul clar pentru LIBERTATE, într-un mod insidios - de cele mai multe ori sub imperiul slugărniciei faţă de Despre laboratoare nu precum alţii care au fost „meniţi” să ue /fmi şi împotriva voinţei naţiunii… atât ţelul (numim Proclamaşi lagăre... întrebări leţiaconfişte Şi atunci, NU am nesocoti grav fide la Timişoara şi punctul OPT) nedumeritor constructive cât şi dorinţa de eliberare de sub tiranie inţa naţională a acestui popor român nor state li s-a dat reeducarea (atunci când acel JOS COMUNIS- dacă am spune că nu avem cu cine să-i de lagăr şi altora reeducarea MUL a fost strangulat de preluarea pu- înlocuim în masă pe aceşti ticăloşi care de laborator; la unii a funcţionat dez- terii de către eşaloanele 2 şi 3 extrem de au pus ghiarele pe România? Nu cred că atâta vreme cât existăm nădejdea, hăituiala, frica, închisoarea, rapace şi după chipul cioplit a la şeitan ca naţiune română nu există 300 de rotulburarea sau risipirea prin mefienţa la de ticăloşite), au fost asasinaţi în 89 au mâni oneşti şi cinstiţi în ţară şi peste orice pas; la alţii a fost lăsat libertina- vrut nu doar ieşirea din tiranie ci şi tăria hotare care să poată înlocui această plajul până la cele mai excesive cote; azi se afirmării fiinţei naţionale şi ortodoxiei gă antinaţională pe tot nivelul… pare că este faza finală; la unii miza este drept credincioase care până atunci au Atât cât am umblat prin ţară, am în funcţie de reuşita de dinainte pusă fost marginalizate şi/ sau duse în ro- constatat că România îi are pe românii în tema reeducării de lagăr; la alţii în bie / bir. Un zid destul de puternic s-a aceia iubitori de neam şi ţară ori drept schimb a fost îndeajuns să se arate pisi- interpus şi mulţi au murit amăgiţi (nu credincioşi sinceri care pot oricând să ca cu privirea diafană a unui „terorism” ştiu de ce încă nu s-a aflat de unde au înlocuiască prin electivitate această tagde tipul lui 11 septembrie şi instituirea venit gloanţele asasine ale cui au fost mă a jefuitorilor şi trădătorilor de neam climatului unei temeri care garantează când au murit acei prunci ai Timişoarei, şi ţară iar dacă priviţi atenţi în jurul vosriscul pierderii libertinajului… ce ur- ţinut românesc, pe treptele Catedralei / tru îi puteţi afla… mează reeducărilor de lagăr şi reeducă- şi de ce la Giuleşti tot prunci ai BucuTreaba este că, dacă s-ar porni o reştiului, ţinut românesc, nu au putut fi campanie de chemare reformatoare rilor de laborator? Demonocraţia… Ce bine a spus PĂRINTELE AR- salvaţi deşi toţi aveau cartele de acces). REALĂ (şi nu confiscată mereu rocaAu murit neştiind de unde vin acele dian de actuala „clasă politică”), cred SENIE BOCA pe la 1940, despre vregloanţe asasine şi au murit neştiind vre- că băieţii deja încuibaţi ar reacţiona şi mile robiei de azi „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, odată, poate doar din Ceruri dacă mai ei… dacă nu vor face ce au făcut mereu steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar pot să privească la ticăloşia ce a urmat când a fost vreo tentativă de reformare va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi eroismului şi jerfei lor, că urmaşii lor vor REALĂ - adică dacă nu vor încerca să fi ajuns „supt” vremile unui sistem tică- infiltreze de-ai lor sau nu vor încerca să va fi vai şi-amar de lume” Am câteva întrebări, la care nimeni loşit atât de brusc încuibat şi cu atâta se impună prin ceea ce au fost şcoliţi migală cameleonico-scorpionico-viperi- vreme de 45 de ani: adică dosariade fanu s-a încumetat să răspundă: 1. Cam care ar mai fi ponderea „cla- nă instaurat împotriva naţiunii române. bricate sau nu, şantaj, trafic de infuienŞi au murit lăsând în urmă doliu - ţă, şpagă, şi multă ticăloşie fiindcă este sei politice” în ceea ce priveşte deciziile care privesc problemele ţării (în condi- au murit, iar urmaşii lor nici până astăzi îndeajuns să pui un măr stricat între ţiile în care fmi, banca mondială şi uie nu au răspunsul la întrebarea care dă cele bune şi se duce totul de râpă… frâu liber doar multiplelor nedumeriri. „ne fac agenda”)? Dar da, eu cred că avem pe cei 300 De ce a fost nevoie de atâta vărsare şi ei sunt acei anonimi români cu studii 2. Ceea ce înseamnă azi „politică românească” se poate împărţi în termino- de sânge, tocmai şi numai în Romînia? bazate pe valoarea lor de conştiinţă şi logie de sectă derivată din PCR -FSN… De ce nu s-a putut evita acest asasinat? care lucrează atât cât se poate cinstit/ (PPE a acceptat secta portocalie ca par- De ce tiranii au fost asasinaţi tocmai de demn şi nu se implică din silă DAR teneriat politic din interes procentual? Sfântul Crăciun şi nu au fost judecaţi nu este NIMENI care să pornească o iar socialiştii uie au acceptat pesedeii în Banat? De ce imediat după 89 „Pro- acţiune de alegere sau de încurajare a după ce l-au prădat pe Cunescu), eredi- clamaţia de la Timişoara” şi steagul Ro- afirmării unui criteriu al conştiinţei retate de eşalon 2 -3 şi 4 şi sortit defunc- mâniei cu sângele cel dintâiului asasinat ale româneşti şi pe dreptul ortodoxiei tei încercări dintru ale subzistenţei prin au sfârşit ca piese de muzeu? Unde sunt practicante a credincioşiei sincere în acei terorişti? De unde veneau împotri- Dumnezeu… disidenţă (cazul PNŢCD)? 3. Ce părere aveţi despre eRomâ- va naţiunii române veştile contradictoÎn 89 s-a pornit nu de la zero, ci de la nia, sau biometrie? Tinde spre Brazil rii care au dus la măcelul de la Otopeni eşaloanele 2 şi 3 şi uite unde s-a ajuns: sau 1984 sau minunata lume nouă (în sau de unde veneau spre mirarea mili- la o lehamite de „clasă politică”&com condiţiile în care marinelu o refuzat tarilor gloanţele asasine care secerau în care funcţionează pe criteriul cioplit al rocadiadei fiindcă eşaloanele şi-au asiun referendum naţional solicitat prin masă românii? Iar Calea este într-un alt context, cel al trăirii; Calea este cea drept credincioasă şi sinceră… Strâmbătatea legilor este specifică smintelii celor care le dau… Ei nu ştiu altă rătăcire decât prin sminteala în care sunt deprinşi să vieţuiască pe care au sectarizat o mai ales legislativ… Să nu uităm că, spre a impune un sistem de dictatură a legii or a impune demonocraţia asupra sufletului unei naţiuni, este nevoie de o mare tulburare, multă deznădeje, umplerea paharului de dă peste şi mai ales bir şi robie, exil până la îngenuncherea cu forţa… dar tocmai sub forma unei acceptări din lipsa alternativelor, altele decât cele impuse. Să vedem ce – eRomânia – se pregăteşte în spatele acestor tulburări cu ce -totală supraveghere biometrică – imperative ne mai minunează „clasa politică”?

Despre demonocraţia vremilor amăgitoare

19


Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

www.forumharghitacovasna.ro

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010 Recomandări

şi profesorii intervievați, indiferent de in discuțiile din teren a etnie, au arătat că examenele de limbă reieşit că principala sur- pentru reprezentanți ai minorităților să de tensiune interco- naționale care au avut educație integramunitară, care va fi ac- lă în limba maternă sunt superficiale în centuată prin aplicarea Proiectului Le- vederea ocupării posturilor în secțiile gii Educației Naționale, este separarea româneşti de către acestea. Examenele naționale de bacalaueducației formale (educația în şcoală) reat şi testele naționale „urmează tipape criteriu etnic. rul unei fraude instituționalizate”1 prin A doua cauză importantă, conform discuțiilor din teren, o constituie aplicarea eronată a principiului discrieducația în familie pe un tipar care nu în- minării positive. Prezentul Proiect este curajează suficient multiculturalismul. considerat că politizează acest aspect pe mai departe în loc să-l rezolve. În acest Interlocutorii au indicat ca princi- sens, interlocutorii noştri au menționat pală soluție față de clivajul deja exis- cu insistență necesitatea introducerii tent reunificarea procesului de predare unui corp naţional de experţi pentru exaiar nu continuarea separării procesului menele care privesc testele de competenţă educaţional; lingvistică, atât pentru elevi cât şi penAtât pentru români cât şi pentru tru cadrele didactice. maghiari desfăşurarea de activităţi exConform art. 5, alin. 1, textul proiectracurriculare arondate direct sau indirect tului de lege prevalează în caz de conprocesului educativ constituie o altă ca- flict asupra oricăror prevederi din alte le pentru (re)construirea punților din- acte normative. Ţinând seama de faptre cele două comunități. tul că însăşi Constituția se încadrează Pentru etnicii maghiari, predarea în în categoria actelor normative, se impuprocedură simplificată a limbii române, ne corectarea acestui paragraf aşa încât dar nu în acelaşi regim ca limbile străi- prezenta lege să fie subordonată normei ne, constituie o soluție de moment pen- fundamentale. tru diminuarea decalajului de adaptare Legea trebuie pusă în acord cu drepla realitățile economice şi sociale. Lim- tul european şi cel național prin elimiba română nu poate fi predată ca lim- narea abordării colective a chestiunii bă străină pentru că are statut de limbă minorităților, aşa încât drepturile indivifuncțională şi este mijlocul prin care co- duale să nu fie interpretate ca drepturi munitatea se poate integra în societatea colective. şi economia națională. În județele în care majoritatea dePentru toate persoanele intervieva- vine minoritate locală este imperios te reducerea imixtiunii politice în proce- necesar să se instituie la nivel de misul educativ a apărut ca o prioritate. Ast- nister o funcție de consilier al minisfel, atât actul de decizie managerială în trului educației, iar în teritoriu un ineducație cât şi stabilirea programei şco- spector cu atribuțiuni dedicate acestei lare şi implementarea ei concretă la cla- comunități pe lângă inspectoratul şcosă prin manual trebuie să se profesionali- lar județean, numiți la solicitarea şi prin zeze şi să se stabilizeze fără implicaţia fac- consultarea comunității româneşti din torului politic, în acord cu legile în vigoa- zonă. re şi prevederile constituționale. Din această analiză rezultă faptul Art. 36, alin. 8 din secțiunea 10 pre- că principala problemă este necunoaşvede că „minoritățile naționale au drep- terea limbii române de către o parte tul la reprezentare în organele de condu- semnificativă a etnicilor maghiari. În cere ale unităților de învățământ, ale in- consecință, Legea trebuie reformulată spectoratelor şcolare sau ale instituțiilor aşa încât şi această categorie de cetățeni echivalente, cu respectarea criteriilor de români să beneficieze de drepturile competență profesională, potrivit legii.” constituționale ce decurg din cunoaşteConsiderăm că nu este necesară o nouă rea limbii române. reglementare în vederea asigurării acÎn final punerea problemei minorităcesului reprezentanților minorităților ţilor din perspectiva educaţiei trebuie să naționale la ocuparea unor posturi de ţină cont de configuraţia etno-demograconducere în învățământ. Legislația în fică în plan regional, conform cu nevoile vigoare nu conține restricții pe criteconcrete ale comunităţilor. În acest sens, se rii entice. Există suficiente mecanisme impune elaborarea unui studiu de impact instituționale care previn discriminărila nivelul comunităţilor beneficiare conle de orice natură. form Legii 24/2000, art. 18 alin. 1. Înființarea unor centre regionale pentru forța de muncă calificată pentru învățământul preşcolar pe prinAspecte introductive şi cipiul reciprocității, astfel încât toametodologice te comunitățile lingvistice să beneficirezentul document utilizează eze de formarea necesară corpului lor articolele noii legi disponibile în pedagogic. 1 Director unitate şcolară, prezent în comisii Atât responsabilii din teritoriu cât

D

P

20

de bacalaureat.

data de 15 noiembrie 2010 pe www.edu. ro. Studiul Proiectului Legii este plasat în contextul legislației europene în domeniu şi al realităților locale. Acesta beneficiază de datele obținute în urma cercetărilor efectuate în luna noiembrie 2010 în jud. Harghita-Covasna. Cercetarea sociologică a fost de tip calitativ, principalele instrumente de lucru fiind discuția de grup şi interviul în profunzime. Populația investigată a cuprins elevi, profesori, inspectori şcolari, responsabili politici, consilieri locali de diferite etnii, vorbitori de limbă română şi maghiară. Arealul investigat a cuprins atât localități din mediul urban cât şi din mediul rural. De asemenea, contextul semnificativ privind implementarea probabilă a Legii Educației Naționale în problema minorităților a fost asigurat prin analiza conținutului presei de limba maghiară din cele două județe. Problema minoritate-majoritate este, în esență, expresia unei balanțe de putere. Cu scopul de a facilita înțelegerea complexității realităților locale, în prezentul material vom opera cu definiția generică a minorității. comunitate cu identitate proprie, fără putere politică în raport cu restul societății în mijlocul căreia trăieşte. În consecință, vom denumi minoritatea națională care deține cvasimonopolul politic şi administrativ în plan local cu termenul de minoritate dominantă, iar populația care este majoritară în plan național, dar minoritară în plan local, minoritate locală. Proiectul Legii Educației Naționale (denumit în continuare „Proiectul”) este unul dintre cele mai ambițioase proiecte de reformă din ultimii 21 de ani. Educația este factor constitutiv al puterii societății civile şi al capabilităților administrative ale statului. Proiectul de față face trimiteri implicite sau explicite la principalele componente ale capabilității interne de soft power. egalitatea de şanse, mobilitatea socială în vederea accesului la bunăstare, capacitatea de cunoaştere a cetățenilor, coerența şi calitatea proceselor şi interacțiunilor sociale. Raportul de față va supune atenției Proiectul pe coordonatele de mai sus, în atingere cu legislația internațională şi cu realitățile societății locale, din perspectiva problematicii minorităților.

Î

Considerente pe marginea contextului legislativ european

n Europa democratică este respinsă ideea etno-naționalismului şi a autonomiei ca scop în sine, ca expresie a unei ideologii de factură ultranaționalistă si etnocentristă. Proiectul are relevanță juridică în raport cu „Carta europeană pentru limbile regionale sau minoritare”, intrată

în vigoare la 1 martie 1998 şi adoptată de România prin Legea 282 din 24 oct/ 2007. Carta europeană este cel mai recent document din care se revendică actuala propunere a legii educației, aceasta din urmă înscriindu-se pe făgaşul măsurilor propuse de către aceasta. Prevederile Cartei (art. 8-13) fac referire la promovarea limbilor minoritare sau regionale în cadrul vieții sociale în domenii precum educația, justiția, serviciile publice şi autoritățile administrative, mass media, viața economică2. De asemenea, Carta precizează în art. 7, alin. 2 că „[a]doptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populației ori urmărind să țină seama de situațiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare față de vorbitorii limbilor mai răspândite.” Materialele de referință interna­ ționale3 sunt de acord că, din punct de vedere sociologic, minoritatea este un grup distinct etnic, rasial, cultural, aflat într-o relație de inferioritate politică față de gruparea dominantă în mijlocul căreia trăieşte. Aceasta înseamnă că noțiunea de minoritate are un reper geografic şi priveşte arealul în raport cu care un grup se consideră a fi în minoritate. Astfel, în conjuncţie şi cu definiţia juridică de minoritate, prezentă în diverse proiecte legislative (vezi Legea privind Statutul minorităților naționale din România, cap. I, art. 3 şi 44) şi prin raportare la situaţia din teren, principala categorie etnico-demografică la nivel naţional a devenit minoritară de facto la nivel regional, trebuind astfel protejată în acord cu prevederile Cartei în anumite județe. Totodată, datorită faptului că în urma actualului proces de descentralizare a administraţiei publice şi locale ponderea politică revine altor etnii, Proiectul Legii Educației Naționale va trebui să opereze cu noțiunea de minoritate în sensul protejării grupului etnic numeric minoritar dintr-un areal administrativ dat. Numai în aceste condiții actualul art. 2 privind idealul educațional şi asigurarea de Drepturi egale va putea fi realizat. În caz contrar, legea va institui suConform Legii nr. 282, 24 octombrie 2007, partea a III-a, art. 8-13. 3 Vezi de pildă „Minority.” Encyclopedia Britannica / Ultimate Reference Suite. Chicago: Encyclopedia Britannica, 2010. 4 Art. 3: Prin minoritate națională se înțelege orice comunitate de cetățeni ‚români, care trăieşte pe teritoriul României din momentul constituirii statului modern, numeric inferioară populației majoritare, având propria identitate etnică, exprimată prin cultură, limbă sau religie, pe care doreşte să o păstreze, să o exprime, şi să o dezvolte. Art. 4. (1): Persoanele aparținând minorităților naționale sunt cetățeni români, care îşi exprimă liber şi neîngrădit apartenența la o comunitate națională, sau minori ai căror părinți, ori alți reprezentanți legali au declarat, conform legii, această apartenență. 2

www.axa.info.ro


CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010

www.axa.info.ro

R

se/eurybase_full_reports/DE_DE.pdf.

Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

Vezi http://www.romanothan.ro/rapoarte/ Raport-despre-tratamentul-preferenţial-alminorităţilor-naţionalede-către-statul-înrudit. html, disponibil online noiembrie 2010. 6 ”Im Bildungsbereich gibt es nicht, wie für den Bereich von Verwaltung und Justiz, entsprechende rechtliche Bestimmungen für die Unterrichtssprache. An den allgemeinbildenden Schulen, im beruflichen Schulwesen und an den Hochschulen ist die deutsche Sprache grundsätzlich die Unterrichtssprache”. 5

neficiind de finanțare pe criterii diferite şi în medii separate. Astfel, se va încuraja procesul de slăbire a relaționării sociale şi fragmentarea interacțiunilor interculturale dintre elevi. De asemenea, identitățile etnice construite pe culoare educaționale diferite, ar putea intra foarte probabil pe un traseu de coliziune pe termen mediu şi lung. Se construiesc personalități axate pe istorii şi culturi care deja sunt acut diferențiate. Se garantează astfel apariția unor spații interetnice dominate de tensiuni deschise. De altfel, presa maghiară din România este destul de transparentă în acest sens. Hamorszek din 3 nov. 2010 pomeneşte despre o „națiune unitară maghiară”, iar primarul din Sfântu Gheorghe, citat în Duna TV din 4 nov. 2010, afirmă că toate mutările politice ale elitelor maghiare au ca finalitate „siste5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru me instituționale concrete: parlament Chiar dacă limba germană şi folosirea variantele sale, să rescrie „infrastructu- al Ţinutului Secuiesc, guvern.” Cu alte ei nu este trecută în constituție ca limbă ra mentală a societății româneşti” (art. 2, cuvinte, prevederile Proiectului de lege fundamentală, nu există legi care să sta- alin. 2, varianta din 5 noiembrie 2010). vin să asigure cadrul propice unei polibilească folosirea limbilor minorităților în Prin conferirea de drepturi suplimen- tici aflate deja în curs privind definitivaînvățământ. Totodată nu există referiri cu tare unor categorii etnice majoritare în rea segregării pe criterii etnice a mediuprivire la drepturi colective de tip etnic. plan local (minorităţi dominante), Proiec- lui educațional din România cu efecte În Franţa, cealaltă mare putere a in- tul de lege întăreşte caracterul de minori- asupra întregii societăți. Probabil că, în tegrării europene, legislația este destul tate defavorizată pentru etnia considerată viitor, pentru a evita escaladarea tenside restrictivă. Deşi pe teritoriul republi- „majoritară” (minoritate locală). Totoda- unilor interetnice, populația minoritacii franceze se vorbesc mai multe dialec- tă, prin ancorarea minorităţilor naţionale ră dominată (de etnie română) va alege te sau limbi regionale, Franța nu a sem- în propria cultură şi în propria limbă se li- să părăsească o regiune în care nu îşi gănat Carta Europeană a Limbilor Regi- mitează mobilitatea socială a acestora în seşte expresie, ceea ce va echivalează cu onale sau Minoritare. Învățământul în spaţiul economiei naţionale, contribuind un proces indirect de purificare etnică. limba franceză se desfăşoară în france- astfel la diminuarea şanselor de progres În loc să întărească societatea, Proză, conform art. 1 al Legii „no 94-665 ale acestora şi, implicit, la creşterea să- iectul legii educației naționale este de nadu 4 août 1994 relative a l’emploi de răciei unor zone din România. tură să propage efecte tipice „statelor la langue française” (Legea Toubon). Legea a fost amendată de decizia slabe” („weak states”), unde diversitatea Conform decretului 1011 din 2005, Curții Constituționale care, în data de etnică consacră fracturi sociale ireduclimba oficială de predare este france- 18 noiembrie 2009 şi pe 3 noiembrie tibile. De altfel, argumentul vehiculat za, chiar dacă există 11 limbi regiona- 2010, a declarat propunerea ca fiind în unele medii de informare conform le recunoscute: bretona, catalana, occi- neconstituțională, decizie motivată, în căruia curricula separată este necesatana, tahitiana, cele din Alsacia şi alte- principal, de inoportunitatea asumării ră pentru că elevii minoritari deja nu le precum flamandă, franca, creola, etc. răspunderii raportată la procedura par- mai ştiu limba statului are o logică caAcestea sunt considerate parte a patri- lamentară obişnuită pentru un act nor- re desfide faptele care au condus la piermoniului național francez şi sunt obiect mativ de asemenea importanță. derea culturii sociale în limba română de studiu facultativ ca limbă maternă la Ca şi Lege a Educației, aceasta ar a respectivilor copii: faptul că sistemul universitate. trebui să contribuie la diminuarea fe- educațional de facto s-a efectuat pe banomenului naționalist în raport cu va- ze segregaționiste. Aşadar, problema nu Implicaţii sociale şi de lorile europene. Însă, problema princi- este doar aceea a limbii de predare, dar a Proiectului este că educația de- şi a spiritului, a conținuturilor în cainteres naţional pală vine factor de clivaj şi nu de integrare, re sunt predate respectivele materii cu estrângerea exercitării dreptu- ceea ce este în contradicție cu menirea greutate asupra formării personalității lui de a scrie şi a vorbi în limba sa. Mai mult, Proiectul este în contradic- şi identității cetățeneşti ale insului. Nu română în şcoală doar la materia lim- ţie cu principiul societăţii deschise, larg ac- doar limba de predare este vector de înba şi literatura română, echivalează cu ceptat în plan European. Reamintim că străinare, dar şi conținuturile, iar aceste pierderea prin limbă a unui principiu principiile societății deschise (Karl Po- două elemente sunt trecute cu vederea educațional asumat (art. 3, alin. h) şi a pper) sunt: umanitarismul, individu- de actualul proiect de lege. unei obligații constituționale (art.13). alismul, egalitarismul, contractualisPrin construirea unor trasee curricuDreptul la dezvoltare personală este mul. Societatea deschisă este, din acest lare complet separate, legea scade şanseastfel restrâns artificial. punct de vedere, explicitarea teoretică a le de integrare ale tinerilor „minoritari” Din punctul de vedere al implicațiilor Drepturilor omului. Opusul societății în ansamblul economiei naționale (de asupra potențialului de dezvoltare locală deschise este organizarea colectivis- exemplu art. 37, alin. 6 şi 7 etc). Prinşi generală, actualul Proiect are ca obiec- tă sau de tip tribal (idem), cu trimiteri cipiul egalității de şanse, din care Protiv coeziunea societăţii româneşti în an- directe la diferitele forme de autorita- iectul se revendică, este astfel încălcat. samblu, propunându-şi într-una din rism. În ceea ce priveşte Proiectul din Aşa de pildă, în art. 2, alin. 1) se afirmă. punct de vedere tehnic, procesul de se- „Asumarea unui sistem de valori care Eurybase – National Education System Description, 1.4 Amtssprachen und Minderhe- parare se face prin socializarea elevilor sunt necesare pentru împlinirea şi dezitensprachen, pag.16 http://eacea.ec.europa. aproape integral în limbi diferite, du- voltarea personală, pentru dezvoltarea eu/education/eurydice/documents/euryba- pă manuale cu informații diferite, be- spiritului antreprenorial, pentru parti-

www.forumharghitacovasna.ro

pradrepturi şi, deci, va contribui la creşterea inegalității sociale, aspect aflat în contradicție cu propria sa menire. Proiectul transpune în fapt noțiunea juridică nerecunoscută în plan european şi neconstituțională de drepturi colective – prin care o categorie de populație capătă in corpore drepturi speciale în virtutea apartenenței la o categorie etnică. Din acest punct de vedere, legea intră în contradicție inclusiv cu Drepturile omului, care sunt drepturi individuale. Aşa este de pildă paragraful: „Minoritățile naționale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale unităților de învățământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituțiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competență profesională, potrivit legii.” (Secțiunea 10, art. 36, alin. 8). Legitimarea individului în funcție de apartenența etnică pentru a ocupa o funcție socială este străină de caracterul individual al drepturilor sale, universal recunoscute. Faptul că limba, cultura, identitatea sa trebuie ocrotite, nu trimite la necesitatea constituirii unor mecanisme speciale de selecţie socială, dincolo de nevoia protecției. Convenţia de la Veneţia din 20015, solicitată de România şi Ungaria pentru a lămuri unele aspecte legate de aplicarea drepturilor minorităților, în „Raportul despre tratamentul preferențial al minorităților naționale de către statul înrudit”, recentrează problematica minorităţilor în cadrul suveranităţii naţionale a statului în care acestea trăiesc. „Responsabilitatea protecției minorităților aparține în primul rând statelor de cetățenie.” În ceea ce priveşte educația şi cultura, aceeaşi comisie face trimitere la acordarea de drepturi minorităților în scopul „menținerii legăturilor culturale cu comunitatea de origine şi proporțional cu acest obiectiv”. Nu se face nici o referire la tratament preferenţial în alte scopuri. În alte ţări europene, legislația este destul de clară în privința protejării limbii de stat. Astfel, în Germania, legislația face trimitere explicită la calitatea esențială a limbii germane ca „limbă fundamentală” a statului şi a societății. Astfel, referitor la limba utilizată în învățământ se spune „în domeniul educativ nu există determinare juridică a limbii de predare, precum există în domeniul administrației şi cel al justiției. În şcolile generale, în şcolile profesionale şi la licee, limba germană este fundamental limba de predare.”6

21


Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010

A

ciparea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piața muncii”. Altfel spus, şansele incluziunii sociale, mobilitatea socială şi posibilitățile de dezvoltare economică pentru minoritățile naționale (stipulate ca fapt necesar la art. 4, alin. b precum şi art. 3, alin. c) ar fi semnificativ slăbite.

rt. 56, alin. 1: „Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, 25 de ore pe săptămână la învățământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învățarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conținuturilor predate, conform prezentei legi”. rt. 56, alin. 2: „Prin excepție de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiției minorităților şi a învățământului bilingv”.

Consideraţii pe marginea Proiectului Chestiunea lingvistică

A

A

rt. 9, alin. 2: „În fiecare localitate se organizează şi funcționează unități de învățământ sau formațiuni de studiu cu limba de predare română şi, după caz, cu predarea în limbile minorităților naționale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil”. rt.9, alin.3: „Învățarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toți cetățenii români. Planurile de învățământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient învățării limbii române. Autoritățile administrației publice asigură condițiile materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române”. rt. 36, alin. 1: „Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii”. rt. 36, alin. 14: „În învățământul în limbile minorităților națio­ nale, în comunicarea internă şi în comunicarea cu părinții elevilor şi ai preşcolarilor, se poate folosi şi limba de predare”. rt. 36, alin. 15: „În învățământul primar cu predare în limbile minorităților naționale, calificativele se notează şi în limba de predare”. rt. 37, alin. 1: „În cadrul învățământului preuniversitar cu predare în limbile minorităților na­ țio­nale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepția disciplinei Limba şi literatura română”. rt. 37, alin. 2: „Disciplina Limba şi literatura română se predă, pe tot parcursul învățământului preuniversitar, după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă”. rt. 37, alin. 3: „Prin excepție, în unitățile de învățământ cu predare în limba unei minorități naționale, ca urmare a cererii părinților sau tutorilor legali, la solicitarea organizației minorității naționale, reprezentată în Parlamentul României sau, în cazul în

www.forumharghitacovasna.ro

A

A A A A A A

22

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

care minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităților naționale, predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unitățile de învățământ cu predare în limba română”. rt. 37, alin. 4: „Testele la limba şi literatura română se elaborează pe baza programei speciale”.

A A

Comentarii

plicarea acestor prevederi vor consacra statutul limbii române ca element marginal în educația minorităților naționale, conferindui caracter de limbă străină. În prezent, regimul de limbă străină este aplicat exclusiv studenților străini veniți în România cu burse de studiu, şi nicidecum cetățenilor români, limba fiind principalul factor de coerență administrativă în societate şi stat. Prin aplicarea acestor articole, Proiectul consacră un viitor în care administrația statului român va fi deficitară pe temei lingvistic. În ceea ce priveşte redactarea documentelor interne, emiterea de adeverințe către părinții elevilor şi trecerea calificativelor în limba maternă, prevederile asigură cadrul legal (şi necontestabil de către orice alt act – vezi art. 5, alin. 1) pentru debutul oficializării la nivel național al unor limbi materne, nerecunoscute de către Constituție (vezi art. 13). Odată consacrat, acest cadru va asigura baza pentru extinderea acestui tip de „drepturi” şi în ceea ce priveşte administrația, sistemul sanitar sau cel cultural. Conform art. art. 36, alin. 1, persoanele ce aparțin minorităților naționale au dreptul de a studia în limba maternă, indiferent de nivel, tip sau formă de studio. Această prevedere, incontestabil recunoscută ca drept şi de prezenta Lege în vigoare, nu mai păstrează un amendament important al acesteia, şi anume

Î

Comentarii

ncă o dată, avem de-a face cu decel al protecției limbii oficiale a statului în terminarea apariției segregării sfera educațională (prezentul art. 119, alin. 2. „Prevederile alin. (1) se vor apli- culturale în cadrul societății, fenomen ca fără a se aduce atingere învățării lim- ce depăşeşte sfera procesului educativ bii oficiale şi predării în această limbă”). propriu-zis prin replicarea tiparului alternativ, prin utilizarea de manuale în limba maternă, prin reflectarea doar a Problematica manualelor propriei istorii, prin practicarea unei rt. 36, alin. 13: „Pentru ele- culturi muzicale specifice identității etvii aparținând minorităților nice ş.a. Mai mult, dacă coroborăm a) naționale, Ministerul Educației, Cer- utilizarea în procesul învățării a manucetării, Tineretului şi Sportului asigu- alelor adaptate exclusiv tipului de culră manualele şcolare, care pot fi: ma- tură particular de care aparțin, exclunuale elaborate în limba de predare a siv în limba lor maternă cu b) raportaminorităților şi manuale traduse din rea la limba română ca la o limbă străilimba română sau manuale de import, nă, rezultatul produs nu doar că va înavizate de Ministerul Educației, Cer- depărta elevul „minoritar” de orice legătucetării, Tineretului şi Sportului, pen- ră cu valorile generale ale societății, dar va tru titlurile needitate din cauza tiraju- aduce şi atingere art. 3, alin. 1 care precizează că învățământul preuniversitar şi lui redus”. superior trebuie guvernate după „prinrt. 37, alin. 6: „În învățământul cipiul asumării, promovării şi păstrării preuniversitar, activitatea de identității naționale şi valorilor culturale predare şi de educare la limba şi lite- ale poporului român” (prin faptul că aderatura maternă, la istoria şi tradițiile vărul istoric este prezentat în funcție de minorităților naționale respective si interesele fiecărei minorități în raport la educația muzicală se realizează pe cu statul român). baza programelor si a metodologiiArt. 36, alin. 13 conferă cadrul legal lor specifice elaborate de colective de pentru minoritățile naționale de a beexperți cunoscători ai limbii si ai cul- neficia de manuale aduse din import turii minorității respective Ši aprobate (deci din „Ţara mamă”), fapt ce, mai potrivit legii”. departe, poate avea drept consecințe: rt. 37, alin. 7: „Elevilor aparți­ neadaptarea lor la spațiul şi cadrul nând minorităților naționale, instituțional, timpul şi cultura generacare frecventează unități de învă­ță­mânt lă (vor învăța despre geografia, istoria, cu predare în limba română sau în al- valorile şi semnificațiile societății de tă limbă decât cea maternă, li se asigu- care aparțin într-o istorie îndepărtată ră, la cerere şi în condițiile legii, ca dis- dar în care nu trăiesc, elemente diferite ciplină de studiu, limba şi literatura de realitățile româneşti). Acest fapt trimaternă, precum şi istoria şi tradițiile mite la cedarea de bună voie de către Rominorității naționale respective, ca par- mânia a controlului asupra unor procete a trunchiului comun. Programele şi se culturale constitutive ordinii de stat. manualele disciplinei istoria şi tradițiile Art. 37, alin. 6 şi 7 oferă cadrul leminorității naționale sunt aprobate de gal ca, în învățământul preuniverMinisterul Educației, Cercetării, Tine- sitar, activitatea de predare la limretului si Sportului”. ba şi literatura maternă, la istoria şi rt. 37, alin. 10: „În programe- tradițiile minorităților naționale şi la le şi manualele de istorie se vor educația muzicală să fie realizată de reflecta istoria şi tradițiile minorităților experți cunoscători ai limbii şi culturii minorității, ceea ce atrage dunaționale din România”.

A

A

A

A

www.axa.info.ro


CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010

A

rt. 53, alin. 3: „Prin derogare de la prevederile alin. (1), în localitățile în care există cerere pentru forma de învățământ în limba maternă a unei minorități naționale, efectivele formațiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înființarea şi funcționarea acestor formațiuni de www.axa.info.ro

A A A A

F

culturale a tuturor cetățenilor români şi a dialogului intercultural (art. 3, alin. 1 g). - Principiul asigurării egalității de şanse (art. 3, alin. 1 j). Dacă ne referim la instituirea personalității juridice pentru unitățile de învățământ care nu îndeplinesc efectivul minim stabilit prin lege, în cazul şcolilor unde există secții de predare în limbă maternă acest efectiv minim nu mai este respectat (decât de şcolile care au în componență doar efective de elevi ce aparțin populației majoritar etnic). Învățământul în limba minorităților este astfel decuplat de criteriul eficienței sale contabile şi economice, legat de finanțarea pe elev. Finanţarea pe criterii date de elementul etnic pune din nou în contradicţie Proiectul Legii Educaţiei Naţionale cu propriile premise ale egalităţii de şanse. În plus, nespecificarea în proiectul de lege a unui număr minim de elevi care să aparțină aceleiaşi minorități naționale poate duce la o suprabirocratizare a logicii instituționale regionale care, conform textului, ar trebui să asigure funcționarea cel puțin a unei unități şcolare pentru fiecare limbă maternă existent. Această idee poate produce confuzie atât în spațiul dobrogean (unde există comunități mixte, alcătuite din până la 17 etnii diferite), cât şi în Bucovina sau Transilvania, unde o serie întreagă de comunități au mai multe categorii de populație.

Schimbările structurale şi politizarea mediului educaţional

A

rt. 36, alin. 8: „Minoritățile naționale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale unităților de învățământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituțiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenta profesionala, potrivit legii”. rt. 36, alin. 9: „În unitățile şcolare cu predare si în limbile minorităților naționale unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităților respective, cu respectarea criteriilor de competență profesională”. rt. 36, alin. 9: „În unitățile conexe învățământului preuniversitar din județele în care funcționează forme de învățământ în limbile minorităților naționale, se asigura încadrarea cu specialişti si din rândul minorităților naționale, cu respectarea criteriilor de competență profesională”. rt. 85, alin. 4: „În structura inspectoratelor şcolare din județele cu învățământ şi în limbile minorităților naționale, sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învățământ. Aceşti inspectori şcolari sunt numiți respectând procedurile

A A A

Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

Supradiscriminarea – alte prevederi

tr-un proces de discriminare suplimentar dacă luăm în considerare art. 74 (alin. 1,2,3,4) şi art. 36 (alin. 7) care prevăd un plan diferit de decontare a cheltuielilor pentru elevii din România, indiferent de naționalitate, religie, rasă sau alte criterii. Prin aplicarea acestor diferențe se poate ajunge la situații aberante, prin asigurarea deplasării, teoretic fără limită de kilometri, până unde elevul minoritar poate studia în limba sa maternă, spre deosebire de orice alt elev care are limită de 50 km. Sprijinirea elevilor prin decontul transportului, cazare şi masă gratuite sunt alte elemente de „suprasprijin” care concură la instituirea unui mecanism de privilegii în plină epocă modern. Mai mult, mărirea coeficientului de finanțare pe cap de elev, care condiționează finanțarea de bază a unității de învățământ, după criterii lingvistice nu prezintă prevederi care să garanteze o distribuție echitabilă a veniturilor, în special acolo unde reprezentanții minorității dominante în plan local distribuie fondurile. Din nou este pusă sub semnul întrebării implementarea de facto a prevederilor unei eventuale reciprocități în acest domeniu. Conform art. 36, alin. 17, izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi sunt argumentele pentru aplicarea costurilor mărite pe elev. Însă, această izolare se va accentua în urma implementării prezentului Proiect, iar gradul de relaționare a minorităților naționale cu celelalte minorități sau cu etnicii români va fi afectat, precum şi capacitatea acestor minorități de a se integra social şi economic (pe piața forței de muncă din exteriorul comunității de domiciliu). Cu toate că la finalul textului se oferă, aparent, o şansă similară pentru etnicii români aflați în minoritate în cadrul unor comunități majoriComentarii tare alcătuite din minorități etnice, dainanțarea este unul dintre prin- torită disproporționalității accesului de cipalii vectori ai supradiscri- facto la resurse dintre minoritatea rominării. Astfel, la cererea părinților şi mână şi minoritatea dominantă locală. prin decizia ministerului care se conPrin articolele care tratează ofesultă cu autoritățile locale sau regiona- rirea selectivă a suportului financile, indiferent de efectivul de elevi, et- ar (art. 36, alin. 7) – decont transport, nici minoritari, se vor înființa unități cazare şi mese gratuite (art. 36, alin 7) de învățământ în limba maternă. În pentru minorități, prin discriminarea condițiile în care puterea politică locală majorității, se creează confuzie privind în arealurile în care populația conside- sensul unor prevederi precum: rată minoritară este majoritară aparține - Garantarea de „drepturi egale de reprezentanților acesteia, inclusiv preacces la toate nivelurile şi formele de sei locale ca factor de opinie, această învățământ preuniversitar şi superior, prevedere nu are validitate din perspecfără nicio altă formă de discriminare” tiva reciprocității. (art. 2, alin. 2). Alocarea de fonduri pentru trans- Principiul echității în baza căruia port, cazare şi masă indiferent de nuaccesul la învățare se face nediscriminamărul de elevi considerați „minoritari”, toriu (art. 3, alin. 1 a). la o distanță teoretic nelimitată, până - Principiul relevanței în baza căruia unde se găseşte o şcoală cu predare în educația răspunde nevoilor de dezvollimba maternă în timp ce, pentru elevii tare personală şi social-economice (art. de etnie română, limita specificată es3, alin. 1 c). te de 50 de km. Prin toate aceste prevederi, elevii minoritari sunt incluşi în- Principiul garantării identității

studiu aparține Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administrație al unității de învățământ respective”. rt. 36, alin. 5: „pe raza unei unități administrativ-teritoriale, cu mai multe unități de învățământ cu predare în limbile minorităților naționale, funcționează cel puțin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi”. rt. 36, alin. 6: „În cadrul unităților de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limbile minorităților naționale, singulare în municipiu, oraş sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi”. rt. 36, alin. 7: „Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăța în limba lor maternă, sunt sprijiniți prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă, sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unității de învățământ cu predare în limba maternă”. rt. 36, alin. 17: „În finanțarea de bază a unității de învățământ preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale, costul standard per elev şi per şcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecție, luând în considerare predarea în limba minorității naționale sau a limbii minorității naționale. În cazul acestor unități se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari. Acelaşi coeficient se aplică şi în cazul unităților şcolare cu predare în limba română, în condiții similare”.

www.forumharghitacovasna.ro

pă sine o coagulare şi mai puternică a comunității şi o distanțare de contactul cu lumea exterioară. În privința predării diferențiate a disciplinelor pe întinderea aceluiaşi teritoriu şi stat şi prin intrarea acestora în trunchiul comun, se va ajunge la predarea unei serii de istorii alternative ceea ce va conduce la o fragmentare a corpului social la nivel mental. Această manieră de abordare este de natură să genereze disensiuni interetnice ca o primă consecință la nivel social. Astfel, elevul minoritar va pierde orice legătură cu valorile tradiționale generale, din nou având loc o separare a „minorității” de restul societății, prin raportarea din punct de vedere legislativ ca la o colectivitate etnică, cu delimitări clare (culturale, istorice, economice, administrative etc.). O altă consecință directă a manierei legislative de a trata domeniul educației în privința minorităților naționale (de pildă art. 37) poate fi una cu un caracter imediat. Elevii, obişnuiți numai cu limba maternă, numai cu specificul cultural şi istoric al țării de care declară că aparțin, vor ajunge în mediul universitar unde vor fi discriminați fără intenție prin incapacitatea lor de a socializa în limba oficială a statului, printre persoanele ce aparțin populației majoritare. Astfel, dialogul intercultural va fi redus la minimum. Proiectul compensează acest deficit prin întărirea universităților unde se predă şi în alte limbi decât în limba română. Însă Proiectul nu are nici o putere asupra economiei naționale care îşi urmează cursul firesc, unde limba dominantă este aceea oficială, a statului. În consecință, absolvenții instituțiilor de învățământ superior vor avea şanse mai reduse de integrare în economia națională. O altă problematică o constă introducerea unui număr suplimentar de ore de studiu (dincolo de pragul maxim acceptat) pentru elevii ce aparțin minorităților naționale în comparație cu elevii etnici români, materiile în discuție fiind studiul extensiv al limbii materne, istoriei şi tradițiilor minorităților naționale, conform art. 56, alin. 2, efectele menționate mai sus fiind întărite. Acest fapt este de natură să întărească tratamentul discriminatoriu al unor membrii ai societății.

23


Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010 prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorității naționale”. rt. 85, alin 1, pct. e): Atribuțiile inspectoratului se referă la faptul că acesta „coordonează admiterea în licee, evaluările naționale şi concursurile şcolare la nivelul unităților de învățământ din județ”. rt. 87, alin. 1: „Directorul exercită conducerea executivă a unității de învățământ. În cazul unităților de învățământ cu predare integrală în limbile minorităților naționale, directorul are obligația cunoaşterii limbii respective. În cazul unităților de învățământ cu secții de predare în limbile minorităților naționale, unul dintre directori are obligația cunoaşterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizației care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea grupului parlamentar al minorităților naționale”. rt. 87, alin. 2, pct. f): Rolul directorului unității de învățământ: „răspunde de selecția, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învățământ”.

administrației publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, aplicabilă prin HG 1206/2001. Prin actualul Proiect al Legii Educației Naționale, care prevede condiționarea posturilor de conducere de cunoaşterea altei limbi decât cea oficială, art. 120 din Constituție încetează să mai reglementeze o excepție în raport cu conceptul de „bună administrație”10, prin generalizarea limbii materne în învățământ. Astfel, aceasta devine normă generală cu caracter neconstituțional, prin faptul că acest caracter de excepționalitate al art. 120 alin. 2 față de art. 13 din Constituție a fost introdus tocmai în raport cu conceptul de bună administrare. În sprijinul acestui argument vine și art. 5 al Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare care afirmă expres că „Nicio prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretată ca implicând dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acțiune ce contravine scopurilor Cartei Națiunilor Unite ori altor obligații de drept internațional, inclusiv principiului suveranității şi integrității teritoriale a statelor”. Primul articol (art. 36, alin. 8) referitor la principiul reprezentativității etnice la nivelul funcțiilor de conducere în cadrul unităților de învățământ, al inspecComentarii toratelor sau a oricăror instituții echivarticolul 120, alin. 2 din Consti­ lente reprezintă, de fapt, legiferarea unui tuție permite „dreptul de folosire drept colectiv pentru minoritățile naționale, a limbii minorităților naționale în relațiile până acum, prin lege, fiind acordate doar cu autoritățile administrației publice lo- drepturi individuale pentru cetățenii micale şi cu serviciile publice deconcentra- noritari. Un alt semn de întrebare se rite. În acest context, articolul este consa- dică în cazul primatului criteriului etnic în crat excepțional şi suplimentar în benefi- fața competențelor profesionale. În privința inspectorului şcolar, conciul acestei categorii de cetățeni, alături de celelalte elemente ale dreptului la o bu- form art. 85, alin. 4, pe lângă faptul că nă administrare de care beneficiază în este condiționat de cunoaşterea limvirtutea cetățeniei române”7, fiind un bilor minoritare naționale, acesta esdrept subsumat dreptului la identitate8. te numit politic. Proiectul legiferează inAceastă condiționare capătă un gerinţa politicului în procesul educaţiocaracter conflictual cu articolul 13 nal pe filieră etnică. Prevederea este în din Constituția României care sta- contradicție cu altele din prezentul Probileşte că în România limba ofici- 10 Conceptul de bună administrare, deşi neală este limba română. În acest caz, consacrat expres în Constituția României, unele prevederi constituționale capătă art. 120 capătă caracterul unei nor- prin un caracter de drept fundamental. Elementele me de excepție („exceptio est strictis- acestui drept la o bună administrare, conform simae interpretationis”9) care regle- Constituției, sunt: egalitatea în drepturi (art. mentează doar relațiile cu autoritățile 16), accesul liber la justiție (art. 21), dreptul

A A

www.forumharghitacovasna.ro

A

A

Cf. dr. Codrin Dumitru Munteanu, Administrarea dreptului de folosire a limbilor minorităților naționale de către unele autorități ale administrației publice locale din județele Covasna şi Harghita, ms. 2010. 8 Art. 120, alin. (2) din Constituția României, republicată, „Dreptul la identitate. (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. 9 Vedinaş Verginia, Capră Ambru Sandru, Bazele constituționale ale dreptului la o bună administrare în „Dreptul la o bună administrare, Între dezbaterea doctrinară şi consacrarea normativă”, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2010, pag. 45 – 46. 7

24

la apărare (art. 24), dreptul la informație (art. 31), dreptul la petiționare (art. 51), dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 52), delegarea legislativă (art. 115) şi, poate cel mai important, dreptul de folosire a limbii minorităților naționale în relațiile cu autoritățile administrației publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate (art. 120, alin. 2). Cf. dr. Codrin Dumitru Munteanu, Administrarea dreptului de folosire a limbilor minorităților naționale de către unele autorități ale administrației publice locale din județele Covasna şi Harghita, ms. 2010. Vezi şi Vedinaş Verginia, Capră Ambru Sandru, Bazele constituționale ale dreptului la o bună administrare în „Dreptul la o bună administrare, Între dezbaterea doctrinară şi consacrarea normativă”, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2010, pag. 39 – 46.

iect, de pildă art. 3 lit. n, care statuează „independența educației față de ideologii, dogme şi doctrine politice”. Art. 87, alin. 2 stabileşte puterea pe care un director de şcoală o poate avea, şi anume cea de a angaja sau disponibiliza personalul instituției. Dacă ținem cont de faptul că directorul este numit politic, putem ajunge la concluzia că posturile cadrelor didactice depind de evaluările periodice realizate de către direcțiune. Introducerea a) principiului reprezen­ tativității minorităților naționale la nivelul administrației locale şi al organelor de conducere ale unităților de învățământ, ale inspectoratelor şcolare sau altor instituții echivalente11, conexat cu b) creşterea gradului de dependență politică a managementului preuniversitar12 şi universitar13 (a cărui finanțare depinde de cea dintâi) va duce la anularea de facto a principiului reciprocității prevăzut în actuala lege14. Conform articolului 73, alin. 1 din Constituția României15, „Parla-

mentul adoptă legi constituționale, legi organice şi legi ordinare”. În materie de învățământ, Parlamentul reglementează prin lege organică „organizarea generală a învățământului” (art. 73, alin. 3, paragraf n). Astfel, numirea directorilor de şcoli şi inspectorilor pentru minorități naționale la solicitarea organizației minorității naționale, reprezentată în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectiva nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităților naționale din Senat şi Camera Deputaților este neprevăzută în Constituția României, fiind, deci, neconstituțională.

Finanţarea din venituri proprii vs. bugetul de stat

A

rt. 8, alin. 8: „Învățământul poate să fie finanțat şi direct de către operatorii economici, precum 11 Vezi Art. 36, alin. 8: „Minoritățile naționale şi de alte persoane fizice sau juridice, în au dreptul la reprezentare în organele de con- condițiile legii”. ducere ale unităților de învățământ, ale inspecrt. 8, alin. 9: „Învățământul poatoratelor şcolare sau ale instituțiilor echivate fi susținut prin burse, credilente, cu respectarea criteriilor de competenta te de studii, taxe, donații, sponsorizări, profesionala, potrivit legii”. 12 surse proprii si alte surse legale”. Vezi Art. 36, alin. 9: „În unitățile şcolare cu predare şi în limbile minorităților naționale rt. 98, alin. 1: „Unitățile de unul dintre directori va fi un cadru didactic învățământ preuniversitar pudin rândul minorităților respective, cu respecblic pot obține venituri proprii din tarea criteriilor de competență profesională” şi Art.85, alin. 4: „În structura inspectoratelor activități specifice, conform legii, din şcolare din județele cu învățământ şi în limbi- donații, sponsorizări sau din alte surse le minorităților naționale, sunt cuprinşi şi in- legal constituite”. spectori şcolari pentru acest tip de învățământ. rt. 98, alin. 2: Veniturile proAceşti inspectori şcolari sunt numiți respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea prii nu diminuează finanțarea grupului parlamentar al minorității naționale”. de bază, complementară sau suplimen13 Vezi Art. 191, alin. 5 d): „În universitățile tară şi sunt utilizate conform deciziilor multilingve şi multiculturale, cel puțin unul dintre prodecani se numeşte la propunerea ca- consiliului de administrație. La sfârşidrelor didactice aparținând minorității din de- tul anului bugetar, sumele necheltuite partamentul secției sau liniei de predare într-o rămân în contul unității de învățământ limbă a minorităților naționale, cu excepția care le-a realizat şi se reportează pentru cazului în care decanul provine de la secția sau bugetul anual următor”.

A A A

linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective”. Art. 193, alin. 3: „Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza consultării Senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universitățile multilingve şi multiculturale cel puțin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice aparținând minorităților naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care rectorul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective”. 14 Vezi, de exemplu, Art. 36 alin. 17: „În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea limbii minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari. Acest coeficient de limbă se aplică şi în cazul unităților şcolare în limba româna, în condiții similare”. 15 Vezi şi Art. 73, alin.3, paragraf n): (1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice şi legi ordinare, (2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției, (3) Prin

Comentariu

D

acă ținem seamă de totalitatea implicațiilor alături de articolul 8, care afirmă că finanțarea educației naționale se poate face nu doar prin bugetul de stat ci şi prin venituri autonome proprii, înțelegem că statul va pierde controlul asupra curriculei prin veniturile provenite „din exterior”.

Învăţământul superior

A

rt. 127, alin. 1: „Învățământul superior pentru minoritățile naționale se realizează: a) în instituții de învățământ superior în care funcțio­ nează facultăți/linii/programe de studii cu predare în limba maternă, b) în instituții de învățământ superior multiculturale şi multilingve - în acest caz, se constituie secții secții/linii cu predare în limbile minorităților naționale, lege organică se reglementează: n) „organizarea generală a învățământului”. www.axa.info.ro


CENTRUL EUROPEAN DE STUDII ÎN PROBLEME ETNICE AL ACADEMIEI ROMÂNE

RAPORT PE MARGINEA PROIECTULUI LEGII EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA MINORITĂȚILOR DIN PERSPECTIVA EGALITĂȚII DE ŞANSE / NOV. 2010

A A

Numire decani (universităţi multilingve) şi prorectori

A

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

pararea aces­tora pe criteriu lingvistic sau etnic ar însemna irosirea unei resurse excepționale pentru evoluția europeană a personalității şi societății.

C

A

S

www.axa.info.ro

C

P

Politizarea actului educaţional

ercepția populației investigate, indiferent de etnie, este că actualele prevederi ale Proiectului Legii Educației Naționale referitoare la minorități au caracter politic, „întrucât vin alegerile şi unele partide vor să iasă în față cu ceva”19. În plan concret, politizarea este percepută la nivelul deciziei administrative şi prin conținutul manualelor. Totodată, reprezentanții ambelor etnii au recunoscut că prevederile din Proiect referitoare la creşterea puterii directorului de şcoală vor conduce la politizarea actului educațional şi la „creşterea exponențială” a nepotismului în sistem. Implicit, calitatea procesului educațional va avea de suferit. Profesorii români au ținut să sublinieze că aducerea de manuale din străinătate, în condiţiile în care controlul asupra inspectoratelor se va exercita politic de jure, este de natură să înstrăineze şi mai mult cele două comunităţi. Această opinie este susținută şi de reprezentanți ai inspectoratelor şcolare de etnie mixtă. De altfel, inclusiv responsabili de etnie maghiară, profesori şi inspectori şcolari, au declarat că manualul de istorie este deja politizat, tipărirea lui în afara României foarte probabil că va creşte conţinutul politico-idologic al acestuia, „în condițiile în care filiera de control curricular va fi de data aceasta conform legii în mâinile unor grupări politice”20. Politizarea este văzută de interlocutori şi la nivelul tipului de examinare orală a testelor de competență lingvistică pentru reprezentanții minorităților naționale, care nu poate fi contestată. În acest fel, comisiile de examinare ar că19 20

Consilier local de etnie maghiară. Inspector şcolar de etnie mixtă.

Centrul European de Studii COVASNA – HARGHITA

sa din Ungaria. Aşa de pildă, Nepszabadsag, într-un articol citat de România Liberă din 5 martie 2010, se arată că „tinerii din secuime îşi petrec viața într-un mediu [aproape exclusiv] maghiar, motiv pentru care nu În plan local învață suficient de bine româneşte, ercetarea de teren a identificat limba statului fiind [deja] predată ca următoarele categorii de pro- limbă străină în regiune. Dezavantajele enorme ale acestei stări de fapt le bleme ale actualului Proiect. simt însă tinerii secui din zonă abia mai târziu, atunci când caută un loc Enclavizarea – scăderea de muncă, de multe ori fiind nevoiți generală a calităţii vieţii să încerce să găsească un job în Ungaria sau mai la vest”. Localnicii au u ocazia efectuării studiului confirmat această observație. „Nici o în teritoriu, atât etnicii ro- multinațională sau firmă mare cu bimâni cât şi etnicii maghiari, au de- rouri în Sf. Gheorghe nu angajează clarat că principala consecinţă legată tineri care nu ştiu româneşte”18. de reducerea limbii române din învăSoluţia exprimată atât de etţământul preuniversitar este accentunici români cât şi de etnici de altă area enclavizării. Diminuarea coezinaționalitate (maghiari) trimite făunii lingvistice a zonelor etnic mixră excepție la reunificarea spațiului te conduce la „creşterea zidurilor dineducațional. tre oameni, afaceri, dintre sărăcie şi Evoluții interesante se înregistreaprosperitate”16. Respondenții au declarat că limba este principalul factor ză la nivelul elevilor. Tinerii români comunicare socială şi vectorul pe recunosc existența unor tensiuni cu Comentarii de suportul căruia se desfăşoară mediul substrat etnic în comunitatea lor de imilar mediului preuniver- de business. „Cu excepția unor extre- apartenență. Şi aceştia, ca şi adulții sitar, în cel universitar apa- mişti care se vor simți victorioşi prin sau colegii lor de etnie maghiară, re acelaşi criteriu etnic în ierarhia adoptarea acestei legi, cei mai mulți identifică separarea şcolilor după criprofesională a persoanelor de deci- dintre maghiari nu se vor simți bi- teriul lingvistic drept principală cauzie, alături de problematica politizării ne, întrucât scad şansele copiilor lor, ză a problemelor şi tensiunilor. Reluaspațiului academic. acestea vor fi mai mici decât [cele pe rea unor activități extraşcolare în coContinuarea studiilor universitare care] le-au avut părinții lor care au mun este o altă soluție, cel puțin temîn limba maternă va determina crea- învățat în şcoli mixte”17. Interlocuto- porară. Elevii români sunt dispuşi să rea de specialişti care nu se pot inse- rii au arătat fără excepție că în spațiul meargă până la însuşirea limbii mara în piața forței de muncă din prici- local se va accentua sărăcia, prin creş- ghiare pentru a creşte gradul de arna studiului pe tot parcursul vieții în terea desprinderii zonei de circuitul monie în oraşul lor. spațiul educației deficitare (şcoală pri- economic şi social național. LimitaElevii maghiari doresc şi ei unificamară, secundară, liceu, facultate, mas- rea dreptului la învățarea prin şcoală rea şcolară, dar recunosc că handicater, doctorat, post-doctorat) efectuată a limbii române pune astfel în peri- pul lingvistic instituit în 20 de ani de numai în limba maternă. col bunăstarea personală şi regională separare nu le mai permite să desfăUniversitățile multiculturale sunt în arealul locuit de etnici minoritari. şoare o interacțiune culturală de tipul un model consacrat de convie­țuire inte- Fenomenul a fost ilustrat şi de pre- celei promovate în clasele mixte. Aceşretnică la cel mai înalt nivel educațional, 16 Fost responsabil în administrația centrală lo- tia doresc unificarea şcolară în unități un model european de asigurare a cală- inspector şcolar de etnie maghiară. educației pentru toți cetățenii țării. Se- 17 responsabil în sistemul educațional de etnie mixtă. 18 Fost viceprimar Sf. Gheorghe. rt. 191, alin. 5 d): „În uni­ver­ sitățile multilingve şi multiculturale, cel puțin unul dintre prodecani se numeşte la propunerea cadrelor didactice aparținând minorității din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care decanul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective”. rt. 193, alin. 3: „Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza consultării Senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universitățile multilingve şi multiculturale cel puțin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice aparținând minorităților naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care rectorul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective”.

cu predare în limba română şi limba maghiară, unde aceasta din urmă să fie preponderentă. La nivelul profesorilor de etnie română şi maghiară, problema şi soluțiile sunt aceleaşi: separarea şcolilor este principala sursă de tensiuni, aceasta conducând la „politizarea manualelor de istorie” – după cum remarca un intelectual maghiar. Ideologizarea surselor de cunoaştere identitară, alături de educația strictă din familia maghiară, au fost exprimate de interlocutorii noştri drept sursă de tensiune. Intelectualii maghiari intervievați nu doresc să renunțe la „dreptul câştigat” de a preda în limba maghiară actualele materii, dar recunosc că restrângerea predării limbii române conform actualului Proiect nemulţumeşte în aceeaşi măsură şi comunitatea maghiară, întrucât scade şansele de succes economic ale acesteia.

www.forumharghitacovasna.ro

c) în instituții de învățământ superior pot fi organizate grupe, secții sau linii de predare în limbile minorităților, în condițiile legii”. lin. 4: „În învățământul universitar pentru minoritățile naționale, se asigură pregătirea la ciclul I de studii universitare – licență, în ciclul II de studii universitare – master şi în ciclul III de studii universitare – doctorat, precum şi în învățământul postuniversitar, în limba maternă”. lin. 5: „Finanțarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenții care urmează cursurile în limba unei minorități naționale”.

25


Vasil e ŞO I M ARU

CĂDEREA COMUNISMULUI? sau alta, neprezentându-mă la cealaltă. cauza că preşedintele interimar şi CĂDEREA COMUNIŞTILOR Din premierul temporar nu au putut orga“Durakovii” cu viziuni niza o singură şedinţă festivă, la care, aş şi eu cu plăcere, am hotărât kominterniste din fisăparticipat merg în a treia direcţie... I-am luat pe vizuinile voroniniste cei doi nepoţei ai mei şi am plecat penupă 1989, în perioada tru trei zile la Marea Neagră, la Bugaz, cât am fost şi eu implicat în fostul nostru judeţ Cetatea Albă... modest în politica basaCa să ajungi la destinaţie, după cum rabeană, am întâlnit o bine se ştie, trebuie să treci prin raionul sumedenie de tipi fără scrupule, care, de basarabean Ştefan-Vodă, unde se află şi la regim la regim, şi-au schimbat maca- renumitul în toată lumea sat Volontiri. zul ideologic, rămânând necesari şi ur- Renumit, pentru că în acest sat din Romătorului regim politic. De mirare, dar mânia Mare s-a născut cea care a dus mai toţi tipii aceştia erau acceptaţi fără faima neamului românesc din Basararezerve, a doua zi, pe lângă următorul bia în toată lumea, în cea mai neagră şef, de parcă respectivii trădători aveau perioadă a ocupaţiei sovietice. Sigur misiunea permanentă să slujească şeful că da, este vorba de primadona Operei până la căderea lui şi venirea celuilalt. Naţionale a R. Moldova, Maria Bieşu. Puţini au fost oare cei care, după De ani de zile adun imagini din lovictoria Limbii Române şi a alfabetului calităţile în care s-au născut cei mai valatin, în august 1989, după alte izbânzi loroşi oameni de cultură, ştiinţă şi artă ale Mişcării de eliberare naţională, pu- ai Basarabiei, întâi de toate - casele lor blicau cele mai naţionaliste articole, în părinteşti, bisericile în care au fost bocare pe merit îl venerau pe Mareşalul tezaţi şi şcolile în care au învăţat. Zic: Antonescu, ţineau în faţa mulţimilor iată, în sfârşit, la întoarcere, voi trece cele mai antiruseşti şi mai anticomunis- şi prin satul Mariei Bieşu. Alte vedete, te discursuri, ca mai târziu să devină co- născute în acest sat, nu-mi veneau în legi de serviciu cu Mark Tkaciuk, Oleg memorie şi am hotărât să iau la mare, Reidman şi Vladimir Socor, pe lângă pentru documentare, printre alte cărţi, tartorul comuniştilor din R. Moldova, şi monografia acestui sat (autor Simion sau să facă alianţă românofobă cu neo- Ciapki, originar din acest sat, care azi bolşevicii de pe malul Bâcului? locuieşte în Ural). Mare mi-a fost mirarea să aflu din Mi-am amintit de acest lucru în lunile imediat următoare prăbuşirii ruşi- această carte că mai există o ,,vedetă” noase a comuniştilor moldoveni, în vara basarabeană, consătean de-al primaanului trecut. Unii din aceşti tipi au stat donei, un oarecare Anatoli Durakov liniştit până la nereuşita referendumu- (AD), cică, doctor în istorie. Autorul lui constituţional din 5 septembrie cu- monografiei, chiar de la începutul ei, se rent, ca, după asta, să-şi arate din nou referă la această ,,vedetă”, precizând că ar fi scris un şir de articole despre satul colţii roşii. Să nu credeţi însă că toţi actualii său natal, cu materiale ,,împrumutate” lideri democraţi sunt o fericită excep- din alte izvoare cunoscute... În contexţie în acest sens. Din lipsă de cadre pe tul nostru, nu mă interesează ,,împrupotriva intenţiilor - sau poate din alte muturile” acestui zis istoric, despre care motive, pe care noi le putem doar bănui TIMPUL a mai scris şi pe care l-am cu-, unii din foştii linguşitori ai odiosului noscut în diferite circumstanţe, inclusiv regim neocomunist au continuat să- ca autor de texte străine, ,,împrumutaşi facă treaba lor pe lângă noii şefi. Să te” din ziarele basarabene şi publicate ne amintim doar de sumedenia de aşi în ziarul de la Iaşi ,,24 de ore”, desigur, (ascunşi de către cine?) în mânecile ac- cu semnătura respectivului doctor în... tualilor lideri, care au compromis ideea Am avut şi eu „fericirea” să fiu publicat referendumului constituţional şi pe cea în aşa mod în ziarul ieşean... Cu acest tip politic am făcut parte a distincţiilor de stat. un timp din acelaşi partid de orientare naţională şi democratică, mai mult Pe unul dintre ei am avut chiar - din organele de conducere coa partidului dat, adică din Bironenorocul să-l cunosc lectivă ul Permanent. Numai că Durakov nu bine de tot... s-a înscris în el cu numele său istoric, stă vară, în ajunul aniversării ci cu pseudonimul din tinereţe, care i-a a 19-a de la adoptarea Decla- devenit mai târziu şi nume de familie, raţiei de Independenţă din 27 august nume cu care a făcut carieră în peri1991, eram ,,curtat” de câţiva colegi din oada sovietică şi, mai târziu, pe lângă primul Parlament să particip la una din preşedinţii Petru Lucinschi şi Vladimir cele două şedinţe festive organizate cu Voronin. După căderea lui Voronin, a acest prilej de către doi membri mar- căzut şi Durakov, dar şi alţi Durakovi canţi ai AIE, Mihai Ghimpu şi Vlad Fi- din echipă. Însă, după nereuşita refelat. Fiecare dintre ei îmi aduceau argu- rendumului constituţional, Durakomentele sale ca să particip la o şedinţă vii cu viziuni kominterniste n-au mai TIMPUL, 15 Octombrie 2010

www.axa.info.ro

D

A

26

rezistat şi au ieşit (sau i-a scos cineva) din nou la lumină din vizuina lor voroninistă. Părându-i că revin ai săi la putere, Durakov a prins la curaj şi iată-l că apare în presa neokominternistă cu nişte materiale antiromâneşti, scoase din arhivele monstruosului Komintern, despre aşa-zisele răscoale ţărăneşti de la Hotin, Tatarbunar etc., ale căror esenţă kominternistă demult a fost elucidată de către istoricii obiectivi. Dar cel mai vesel moment din câte am avut cu el a fost totuşi cel legat de o şedinţă a Biroului Permanent al partidului din care făceam parte, când Mihai Ghimpu, şi el membru al Biroului, la un moment dat, i-a scos lui Durakov din buzunarul de la piept (din dreptul inimii!), un microdictafon, cu care bietul AD înregistra şedinţele noastre, în ajunul alegerilor parlamentare din 1998, pentru nu se ştie care sume şi organe... Mare a fost mirarea multora că, după această penibilă întâmplare, Durakov n-a fost alungat din partid... Mai mult încă: personajul „cu microdictafonul la inimă” a fost promovat pe lista noastră electorală, pe care a intrat foarte curând în Parlament. N-a trecut mult timp însă şi tipul „nostru” a părăsit partidul, respectiv - fracţiunea parlamentară cu care a fost promovat, ca să „se refugieze” într-un grup parlamentar, chipurile, independent, înjghebat în mare grabă pentru sprijinirea iniţiativei preşedintelui Lucinschi cu privire la republica prezidenţială... Acum, aştept cu nerăbdare publicarea tuturor listelor electorale, ca să văd cine mai are nevoie de imaginea pocită a pretinsului istoric „patriot” Durakov... PS-Durakov provine de la rusescul DURAK, adica prost, prostanac

Două Cornove pe Glob şi ambele latine…

L

a începutul verii 2007 mă pregăteam de noi drumuri la românii din jurul României şi, hoinărind pe Internet în căutarea de noi informaţii despre ei, de această dată despre istro- românii din Croaţia şi românii friulani din Alpii italieni, am rămas surprins, descoperind un nou toponim, Cornova, din regiunea autonomă Trento din Nordul Italiei, a doua Cornovă pe Glob, după cea natală a mea… Despre Cornova basarabeană au scris şi publicat mulţi: de la Dimitrie Gusti şi Paul Mihail până la Popa Zamă şi subsemnatul… Se va mai scrie şi în 2011, la 80 de ani de la legendara expediţie monografică a şcolii Gusti din vara lui 1931. Dar despre Cornova italiană nu se ştie mai nimic… Peste patru luni, după un drum istovitor de sute de kilometri de serpantine alpine la românii friulani din nor-

dul provinciei italiene Friuli – Venezia Giulia am şi ajuns acolo împreună cu prietenul şi omul de afaceri Sergiu Cocoş, fiind şi sponsorul acelei călătorii de poveste. Am găsit acolo o Cornovă, deja topită într-un orăşel montan, Romeno,din provincia autonomă Trento, cu alte cuvinte, o mahala a orăşelului cu numele nu mai puţin surprinzător de Romeno(în traducere Român), crezând de la început că-i vorba de o Cornovă română în Italia! Dar de unde provine acest toponim italian? Locuitorii Cornovei italiene n-au putut răspunde la această întrebare. Un răspuns neconvingător am găsit în Dicţionarul italian „I nomi locali…”, care presupune că toponimul dat provine de la două cuvinte italiene: Corte(curte) şi Nuova(nouă), adică Curtea Nouă… Până în prezent n-am găsit nici eu vreo explicaţie mai argumentată, mai plauzibilă, dar nici nu m-am dezis încă de prima mea bănuială că toponimul dat poate fi legat de foştii mei consăteni cornoveni din familiile lui Filimon şi Paul Klink şi copii lor: Willi, Robert şi Elsa şi, respectiv, Oskar, Robert şi Rudi, germani de etnie, care au lăsat urme adânci pe moşia Cornovei şi a altor câteva sate din jur, care se mai văd şi azi. Urmele lor le caut de mai bine de un deceniu prin toată Europa. Aceste familii au fost chemate din Cornova acasă, în patria lor istorică, după semnarea la 23 august 1939 a Pactului celor doi dictatori fascişti, Stalin şi Hitler, unul roşu comunist, altul brun socialist… Şi deoarece unele din familiile germane basarabene au ajuns şi în Nordul germanofon al Italiei, am zis: iată că sunt aproape de descoperirea urmelor germanilor mei cornoveni… S-a întîmplat că orăşelul Romeno este locuit de italieni, iar mahalaua Cornova de aici chiar nu are niciun german. N-am regretat niciun pic făcând acest drum pentru că în mahalaua Cornova a orăşelului Romeno am descoperit o familie din doi cornoveni italieni deosebit de valoroşi: Corrado şi Angela Maria Chiarelli, el pictor şi sculptor cu renume, distins cu Diploma de merit de către premierul italian Silviu Berlusconi, ea- manager iscusit al propriului complex turistic Hotelul – Restaurant – Pizzerie CORNOVA din Romeno. În această vară am repetat drumul trasat trei ani în urmă, mergând mai întâi la basarabenii alungaţi de acasă de tranziţia noastră fără de sfârşit din oraşele italiene Padova, Venezia, Citadella, Treviso, Mogliano Veneto, precum şi la friulanii din Ravascletto şi Tolmezzo, cu al său, unic în lume, Muzeu etnografic al friulanilor. Mare mi-a fost mirarea să văd la loc de cinste printre cele mai valoroase www.axa.info.ro


D

Balticii noştri

e la început, nu intra în planurile mele să-i vizitez şi pe fraţii noştri din cele trei ţări baltice – Estonia, Letonia şi Lituania, foste republici sovietice, fraţi de suferinţă în fostul imperiu al răului, numit URSS. Nu credeam că voi putea aduna aici un capitol distinct într-o viitoare ediţie www.axa.info.ro

lialis, pe nemaivăzuta şi nemaiîntâlnita pe glob Colină a Crucilor, unde au fost instalate sute de mii de cruci de către reprezentanţi ai creştinilor din majoritatea ţărilor creştine de pe glob…Văzând panorama, te minunezi de ce au fost capabili lituanienii, chiar dacă ocupanţii ateişti sovietici de mai multe ori le-au distrus prin ardere… Interesant, oare mitropolitul nostru moscovit, Vladimir, şi amicul său Valeriu Pasat au vizitat această minune a lumii? Un astfel de monument al creştinismului la noi ar înlocui toate Bazele Ortodoxismului lui Pasat, care vor fi predate de către unii popi care nici n-au apucat bine a citi „Albinuţa” lui Grigore Vieru… Sau întâlnirea de suflet de la Tallinn cu nonogenarul scriitor Ralf Parve, soţul regretatei scriitoare estone Lilli Promet, autoare de cărţi de circulaţie mondială, ambii autori ai cutremurătorului eseu De ce iubim noi România. Aceasta s-a întâmplat imediat după cutremurul din Ţară, din anul 1977… Iar la Chişinău, unele gazete, tirane şi subterane, şi azi mai scriu de ce noi, românii basarabeni, nu trebuie să ne iubim România… În penultima zi a aflării noastre în Ţările Baltice, am ţinut morţiş să ajungem în oraşul estonian Tartu. Cu adevărat sufletească, precum ar fi cu un om viu, a fost această întâlnire cu faimosul, atât de drag nouă, oraş, al doilea oraş după mărime din Estonia, cu 100 de mii de locuitori. În centrul oraşului există încă din perioada sovietică un monument cu cifra 100.000 pe soclu, ceea ce însemna că populaţia oraşului dat nu putea depăşi cifra de o sută de mii de locuitori… Astfel, Estonia şi-a salvat istoricul oraş de invazia veneticilor din Estul rusesc. Dar cum s-a întâmplat la noi cu oraşele Tiraspol, Tighina, Bălţi, Râbniţa şi chiar Chişinău? Aici, la Tartu, am fost la Universitate (fondată la 1632), unde au învăţat mulţi basarabeni, în perioada ţaristă, care au făurit Marea Unire de la 1918 – Pan Halippa, Ion Inculeţ, Ioan Pelivan, Nicolae Bivol şi alţii. Pentru că universitarii erau în vacanţă, n-am putut vizita muzeul personalităţilor marcante care au studiat aici, unde, posibil, mai există un stand dedicat activităţii lui Pan Halippa, cu inscripţia: scriitor şi om politic român. Am constatat că şi aici, în Ţările Baltice, ca şi în Kazahstan, conaţionalii noştri au multe probleme consulare, de deschidere a vizelor pentru cei ce încă nu şi-au dobândit cetăţenia europeană… Scriau comuniştilor, dar scriu şi actualilor democraţi de la guvernare, dar carul tot pe loc stă şi problemele lor rămân nerezolvate…, chiar dacă majoritatea conaţionalilor noştri sunt respectaţi pentru că sunt harnici, corecţi şi nu se opun legilor, obiceiurilor locale, precum o fac la noi venetici de-alde Klimenko…

Timpul, 27 august 2010

P

Aromânul, frate cu românul

rimele informaţii despre aromâni le-am cules din cărţile despre ei, care nu-s puţine. Dar abia la 15 august 2007, de ziua Sfintei Maria, la Hramul oraşului albanez Corcea, actuala capitală a aromânilor albanezi, am reuşit să-i văd şi să-i aud pe viu. De atunci am avut multe ocazii să mă întâlnesc cu mulţi dintre ei, la diverse manifestări cu participarea oamenilor de cultură aromâni în diferite localităţi aromâneşti din Albania, Macedonia ex-iugoslavă, Grecia, Bulgaria, Serbia şi chiar din capitala României, Bucureşti. În zilele de 10-13 iulie curent, mi s-a oferit posibilitatea să mă întâlnesc cu ei la un frumos Festival folcloric al aromânilor din Balcani, la muntele Ponikva din apropierea oraşului macedonean Kociani. La mijlocul lunii august, voi participa la un alt festival folcloric în faimosul şi istoricul orăşel aromânesc Moskopole din Albania. Cu toate acestea, risc să spun că nu mă mai satur de ei vreodată, pentru că istoria şi cultura lor sunt atât de incitante, încât nu am această şansă. Oamenii de ştiinţă din domeniu n-au ajuns la o concluzie unică privind corelaţia români-aromâni. Cei din Bucureşti, în majoritatea lor, îi consideră români care vorbesc dialectul aromânesc al limbii dacoromâne, autorităţile punându-le condiţia neafişată că le vor acorda sprijin, inclusiv financiar, în aspiraţiile lor culturale şi naţionale, dacă recunosc că sunt români şi că vorbesc un dialect al limbii române. Aici ar fi cazul să le amintesc cititorilor, dar şi autorităţilor de la Bucureşti, de anul 1948, când conducerea kominternistă a României, ocupată de ruşi, a oprit finanţarea şcolilor româneşti din Balcani, deschise cu mari greutăţi de Cuza Vodă, idee sprijinită şi de regele Carol I al României. Pretextul invocat de komintern era aşa-zisul pericol din partea aromânilor din Balcani asupra securităţii statului socialist român. În realitate, riscul era altul: kominterniştii bucureşteni se temeau ca dracul de tămâie de aromâni, care deţineau turme de zeci şi sute de mii de oi şi păşune de mii şi zeci de mii de hectare în Balcani, dar care nu acceptau ideile idioate marxist-leninist-kominterniste despre proprietatea socialistă şi despre dictatura proletariatului. Nu în zadar se spune în Balcani despre lumea afacerilor că acolo unde activează un aromân, nu au ce face zece evrei… Ca rezultat al acestei politici criminale, aromânii nici până astăzi nu au instituţii de învăţământ şi nici măcar nu sunt recunoscuţi drept minoritate naţională în ţările lor istorice – Grecia, Albania, Serbia, Bulgaria, excepţie făcând doar Republica Macedonia. Şi asta

Vasil e ŞO I M ARU

1 Septembrie 2010

a Albumului despre românii din lume sau a site-ului meu cu aceeaşi temă. M-a convins să mă aventurez în acest drum ziaristul Vlad Pohilă, un veritabil enciclopedist al culturilor celor trei popoare baltice, şi basarabeanca noastră Raisa Vieru-Pampe, cetăţeancă a Letoniei independente, care a şi sponsorizat această călătorie. Tot ea a organizat o serie de întâlniri cu reprezentanţi ai românilor (moldovenilor) din toate comunităţile româneşti din cele trei ţări baltice, din care fac parte originari din R. Moldova, din Ucraina, dar şi din România de azi. Prima constatare pe care am făcut-o este că, din păcate, în rândurile conaţionalilor noştri nu există o unitate, dar asta, de fapt, nu-i o noutate absolută… Neocominterniştii care au guvernat R. Moldova circa nouă ani de zile au reuşit să dezmembreze de-a binelea rândurile lor, transformând societăţile române în unele moldoveneşti, născând peste noapte şi unele societăţi „de alternativă”… Dar liderii celor trei comunităţi culturale: Lucia Bartkiene-Andrievschi (Societatea „Dacia” din Lituania), Gheorghe Tofan (Societatea „Dacia” din Letonia) şi Vasile Porcul (Societatea „Luceafărul” din Estonia) sunt nişte veritabili români, oameni la locul lor, adevăraţi patrioţi ai neamului pe care îl reprezintă cu cinste departe de Patria lor istorică. La întâlnirea de la Vilnius a participat şi cunoscuta luptătoare pentru idealurile noastre, Lica Zalakeviciene-Pozdniakovas (Melnic), fondatoarea Societăţii culturale a românilor din Lituania, venită special de la Helsinki, unde locuieşte în prezent. Adevărate revelaţii au fost întâlnirile pe care le-am avut cu unii reprezentanţi ai popoarelor baltice, mari admiratori şi propagatori ai culturii române în ţările lor. La Riga – cu letonul Leons Briedis, mai român ca mulţi din Bucureşti, un traducător din română. Are 40 de cărţi traducere din autori români, inclusiv din Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu şi mulţi alţii, dar ICR-ul român se face că nu-l observă pe acest om de litere… … Şi când te gândeşti cine şi pentru ce merite s-a învrednicit de „Steaua României” (şi „Ordinul Republicii” noastre independente), dar iată că acest harnic erudit din Letonia n-a meritat nici un titlu, nici o medalie… Pentru mine personal, cea mai frumoasă întâlnire a fost cea de la Klaipeda, Lituania, cu Jonas Vaupşas şi Danuti Vaupşene, pe care i-am revăzut după 27 de ani şi de la care am învăţat cândva ce înseamnă dragostea de neam şi de limba maternă, demnitatea şi mândria naţională, dar şi ce înseamnă ura faţă de ocupantul sovietic… Discuţiile şi amintirile noastre au durat o zi şi o noapte, după care, somnoroşi, am plecat lângă oraşul Şi-

www.axa.info.ro

exponate şi distincţii ale casei familiei Chiarelli(sosirea mea a fost o surpriză absolută pentru ei) monografia de 700 de pagini a Cornovei basarabene, donată de mine acu trei ani, despre care stăpânii spun că atunci când s-a lăudat cu achiziţia dată primarului local acela a crezut că-i vorba de monografiea unui oraş de talie europeană şi nu un sătuc basarabean de o mie de locuitori, zicând că nu se lasă până nu face o lucrare asemănătoare despre oraşul său natal, Romeno, cu mahalaua lui principală Cornova… Nu mai puţin miraţi au fost prietenii mei italieni, când, de această dată, le-am oferit o nouă surpriză, Albumul Românii din jurul României în imagini, văzâdu-şi pe paginile lui chipurile lor fotografiate trei ani în urmă în Cornova italiană… Mi-au promis că la prima ocazie vor onora invitaţia mea de a vizita Cornova basarabeană, eu la rându-mi le-am promis că voi reveni peste un timp la Cornova italiană, dar nu mai devreme de lansarea ediţiei a doua a Românilor din jurul României, în care voi plasa noi imagini ale celui mai apropiat de mine oraş italian, Romeno, adică Românul, cu superba sa mahala Cornova… Cine ştie poate iese ceva frumos din acestă aventură latină a noastră… P.S. Revenind la frumoşii mei cornoveni de etnie germană, plecaţi din Cornova acu 70 de ani, vreau să spun că urmăresc cu zel tot ce este legat de istoria germanilor basarabeni, în primul rând a celor cu numele Klink, mai ales, pe renumitul medic american Dr. Robert Klink, din Virginia, SUA, care vreau să cred că este unul din cei doi fii, Robert (născuţi la Cornova până la ocupaţia ei de către ruşi la 28 iunie 1940), ai celor doi fraţi Klenk -Filimon sau Paul… Dacă s-ar întâmpla să fie aşa, şi dacă ar observa acest articol, îl anunţ pe acestă cale că de 70 de ani sunt aşteptaţi acasă cu cu mult drag de către foştii lor consăteni… Îi aşteaptă şi fosta lor gospodăria, care a rămas, practic, intactă: şi casa părintească de cărămidă roşie, şi grandiosul beci arcuit din piatră de Orhei, şi magazia pentru grâne, fructe şi legume, şi moara, şi oloiniţa, şi, chiar grandioasa moşie a lor, pe care ţăranii cornoveni nu prea au cu ce s-o lucreze din motive financiare, din cauza sărăciei nemaivăzute în toată Europa, lăsate aici de trista guvernare comunistă…

27


Vasil e ŞO I M ARU www.axa.info.ro

28

se întâmplă în pofida rolului aromânilor în eliberarea şi cucerirea independenţei de către aceste state balcanice, în pofida ponderii considerabile a aromânilor în dezvoltarea economiei şi a culturii statelor balcanice, unde ei locuiesc. Iată doar câteva personalităţi marcante de origine aromână, spicuite din diverse izvoare: Alexandru Macedon, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Maica Tereza (Agnesa Boiangiu), Nicolae Milescu Spătarul, Gheorghe Asachi, Nicolae Iorga, Emanuil Gojdu, Gala Galaction, Petre Ţuţea, Lucian Blaga, Toma Caragiu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Caramitru, Gigi Becali, Gheorghe Hagi, Vanga Mihanj-Sterju, fraţii Manakia şi mulţimulţi alţii. Era aromân şi baronul Barbu Bellu, latifundiarul şi mecenatul, al cărui nume îl poartă cimitirul-necropolă din Bucureşti, înfiinţat pe locul donat de el oraşului în anul 1853. Nu exclud că sunt şi nişte inexactităţi în această scurtă listă, dar aceasta nu înseamnă ca e o ruşine să te numeşti sau să-l numeşti pe cineva aromân. Pentru că aromânul este frate cu românul, cu adevăratul român, şi nu cu cel ce doar se acoperă cu acest sfânt nume! La rândul lor, specialiştii din statele unde locuiesc aromânii, încă dinainte de Burebista, Decebal şi Traian, în marea lor majoritate o ţin morţiş că aromânii reprezintă o etnie aparte şi vorbesc o limbă diferită de cea română. Am avut şi eu cel puţin un caz grăitor în acest sens: în cea de-a doua expediţie la aromânii din Macedonia (august 2008), la prezentarea albumului Românii din jurul României în imagini la Bitola, intrând în sala de şedinţe a Societăţii culturale a aromânilor din oraş, la salutul meu – Bună sera, fraţilor!, răspunsul a fost categoric, dar nu m-a supărat deloc, aşa cum nu mă supără nişte neiniţiaţi de-ai noştri când spun că-s moldoveni, nu români: „Ei, da, nu mai suntem noi chiar fraţi…”. „Dar dacă vă zic veri, acceptaţi?”. Şi răspunsul lor a fost unul pozitiv, care mi-a permis să stau de vorbă cu aceşti fraţi de sânge până după miezul nopţii, mai continuând şi a doua zi… Neavând pregătire specială, nu voi intra în aceste discuţii care, după părerea mea, până acum n-au adus niciun folos pentru înlăturarea pericolului asimilării definitive a aromânilor de către populaţiile majoritare din ţările lor de baştină. Ca să se convingă de aceste adevăruri, le recomand specialiştilor de la Bucureşti să trăiască un an-doi într-un orăşel din munţii Pind sau Rodopi şi să se declare acolo români sau, cel puţin, aromâni, ca să se convingă în ce condiţii grele, infernale chiar, trăiesc fraţii sau verii noştri de un sânge. Va accepta acest curajos o viaţă de şomer, fără vreo sursă de venituri, nemaivorbind de vreo participare la viaţa publică? Acest bucureştean curajos ar putea supravieţui

acolo doar zicând că este grec sau, cel mult, că este grec latinofon şi nimic mai mult! Iar pe aromânii din Balcani i-aş sfătui mai întâi să-şi capete drepturile de minoritate naţională de la statele în care locuiesc, bineînţeles cu sprijinul UE, şi apoi să ceară de la oficialităţile bucureştene recunoaşterea statutului de minoritate naţională pentru aromânii din România. Mult mai utilă îmi pare consolidarea acţiunilor ambelor părţi implicate în discuţii pentru rezolvarea problemelor culturale stringente ale acestei populaţii pedepsite pe nedrept de şovinismul care persistă în unele state balcanice, unele chiar făcând parte din Uniunea Europeană. Trebuie să recunoaştem că cel mai mult sunt asupriţi aromânii în Grecia… La acest capitol chiar şi ruşii, şi ucrainenii, şi sârbii par a fi nişte îngeri păzitori ai naţiunii române/aromâne în comparaţie cu grecii… Uneori, mă bate gândul dacă nu cumva cei ce conduc lumea au pedepsit Grecia cu dezastrul politicoeconomic de azi pentru naţionalismul lor, combinat cu şovinismul deocheat faţă de minorităţile conlocuitoare. Îi înţeleg pe cei cu banii: ei vor să intre mai adânc în inima economică a grecului, dar de ce să sufere atât de mult bietul cioban aromân, care nu poartă nicio vină pentru naţional-şovinismul grecilor, care nici măcar nu recunosc minoritatea aromână… Sau de ce naţional-şoviniştii greci n-ar recunoaşte minoritatea aromână şi i-ar acorda o uşoară autonomie culturală, câştigând încrederea aromânilor, care le-ar fi mult prea de folos în lupta grecilor cu companiile internaţionale, companii ce vor să pună mâna pe tot ce mişcă economic acolo… Despre patriotismul şi eroismul aromânilor în păstrarea lor ca neam elocvent ne vorbeşte şi cutremurătorul lor Imn Naţional, „Părinteasca Dimândare (Blestemare)”, compus de marele luptător pentru drepturile aromânilor din Balcani, Constantin Belimace. Iată doar patru rânduri din acest Imn (traducere liberă): „…Blestem mare să aibă-n casă Cel de limba lui se lasă, Care-şi uită limba lui Arză-l para focului…”. E cazul să amintim aici că şi pe noi, românii basarabeni, ne-a trezit „din somnul cel de moarte” o poezie despre limba maternă – Limba noastră a lui Alexie Mateevici, care mai târziu a devenit Imnul celui de-al doilea stat românesc, R. Moldova. Poetul Constantin Belimace s-a dovedit a fi un mare vizionar, pentru că, după mai bine de 120 de ani, „Părinteasca Dimândare” vorbeşte mai tare şi mai actual ca niciodată, melodia imnului fiind foarte mobilizatoare şi foarte frumoasă…

Dar mai e ceva de zis despre aromâni: la ei, din vremuri străvechi, există un obicei: flăcăul aromân se însoară doar cu o fată de aceeaşi origine. Şi aceasta – în condiţiile în care aromânii încă nu au niciun fel de autonomie teritorială sau măcar culturală, fiind permanent ameninţaţi de pericolul asimilării totale şi al pierderii averilor din cauza neascultării lor de naţiunea majoritară… TIMPUL: 5 Noiembrie 2010

S

Turnul dezrobirii Basarabiei

ubiectul acestui articol nu este o noutate absolută. Pentru prima dată am citit despre Turnul dezrobirii la Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută, apoi la Andrei Doicescu din Paris, fiul lui Octav Doicescu, arhitectul monumentului dat, alte informaţii în câteva bloguri etc. A scris şi TIMPUL la tema dată. La 1 noiembrie 2012, se vor împlini 70 de ani de când în partea de nord-vest a Chişinăului, pe o colină a moşiei satului Ghidighici, a fost inaugurat Turnul dezrobirii Basarabiei. Acest monument a fost ridicat în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanţii sovietici de către trupele române, în vara anului 1941. De pe colina dată, se vedeau bine Cheile Bâcului, monument natural de excepţie, transformat de sovietici în pietriş, satele din jurul capitalei: Durleşti, Ghidighici, Buiucani, Petricani, şesul Bâcului până la gara Visterniceni. Din aceste locuri şi azi Chişinăul se vede ca în palmă. Niciun complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ sau măcar asemănător ansamblului dat, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări naţionale. N-am văzut nici în Rusia un asemenea ansamblu. Turnul Dezrobirii ne amintea mai mult de monumentele rămase pe întinsurile Europei de la străbunii noştri daco-latini, şi era predestinat să servească generaţiilor

viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ. Ansamblul era format din trei componente: 1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”. 2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie: „S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei - general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”. 3. Colonada din stâlpi de piatră (de tip roman) pe partea dreaptă a turnului. Însuşi evenimentul inaugurării a fost înălţător şi de o rară frumuseţe artistică. Iată ce scria despre acel eveniment consăteanul meu Paul Mihail în Jurnalul său în ziua inaugurării: ,,La ora 2 p.m. am fost prezent pe locul unde s-a ridicat Turnul Dezrobirii, un bloc imens de piatră aşezat într-o frumoasă privelişte naturală. Evocator şi măreţ! Am stat nu departe de oficialităţi. Am putut privi şi admira pe Regele, am văzut toată desfăşurarea programului şi am rămas profund impresionat de patriotica – dar şi de omagiere - cuvântare a prof. Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri. Ce vervă, ce expresie, şi www.axa.info.ro


L

P.

De ANDREI VARTIC

Vasil e ŞO I M ARU

www.axa.info.ro

găsesc întreg măcar un bloc de piatră, măcar o părticică din el ca o relicvă a trecutului nostru glorios. De fiece dată simţeam respiraţia celor 500 de muncitori care au lucrat aici eroic 60 de zile şi nopţi în august-octombrie 1944, ridicând un Monument măreţ. Dar ocupanţii n-au lăsat niciun semn, nici o amintire despre Turnul dezrobirii... Din piatra de calitate a acestuia au fost construite mai multe case pentru „eliberatorii” neokominternişti ai Basarabiei... ...Am aşteptat şi mai aştept ziua când vom instala o piatră de temelie sub fundaţia viitorului Turn al dezrobirii Basarabiei, renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă. Poate ne ajută Dumnezeu să reinaugurăm acest măreţ monument al istoriei noastre eroice nu mai departe de 1 noiembrie 2012, la cea de-a 70-a aniversare de la prima sa inaugurare... Mai avem vreo 700 de zile şi nopţi. Atunci, el fusese ridicat în doar 60 de zile şi nopţi... Şi tehnica-i alta acum, mai calitativă, mai productivă... Şi bani suficienţi s-ar găsi în cele două state româneşti, sau la cei 30 de milioane de români din întreaga lume... Un lucru se cere de la noi, cele 3 milioane de români basarabeni: să lăsăm pe 28 noiembrie comuniştii să zacă acolo unde şi-au găsit locul de veci, la groapa de gunoi a istoriei, unde i-a aruncat, pe 7 aprilie 2009, eroicul nostru tineret… Aşa să ne ajute Dumnezeu! S. Spre bucuria noastră, teritoriul fostului monument încă nu este ocupat pentru megaproiectele milionarilor kominternisti, dar, spre regretul nostru, teritoriul dat este acoperit de un strat gros de gunoi industrial. Deci, este foarte real proiectul unui PARC AL ETERNITĂŢII, al memoriei adevăraţilor eliberatori ai Basarabiei, parc unde şi noi, băştinaşii, vom avea un loc, predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. Democraţi, grăbiţi-vă. Încă nu-i târziu… g

a 27 martie 2008, în ziua când Basarabia sărbătorea a 90-ea aniversare a votării Actului Unirii de câtre Sfatul Ţării, la Academia de Studii Economice din Chişinău s-a lansat una din ele mai importante cărţi pe care a putut cineva să o dăruiască României. Este vorba de albumulmonografie „Românii din jurul României în imagini”, realizat de profesorul Vasile Şoimaru. Cele 272 de pagini format A3 şi 850 de fotografii color ale acestei cărţi - unice în tot arealul românesc - deconspiră, mai întâi, efortul uriaş al autorului. Timp de cinci ani, pe banii lui şi cu talentul lui, de multe ori în singurătate deplină şi fără înaintemergători, Vasile Şoimaru s-a deplasat în toate comunităţile româneşti din jurul României – din Caucazul de nord şi până în Grecia şi Balcanii de Vest - şi a surprins în imagini de o rarisimă frumuseţe viaţa reală a acestor comunităţi. A doua calitate de necontestat a acestei cărţi este că a fost publicată de editura „Prometeu” anume în Basarabia, anume pe banii basarabenilor. Nici un Voronin sau Stepaniuc, nici un zomby de la Institul de Istorie şi Drept al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, nici un mancurt din presa aservită comunismului şi celor care au transformat Basarabia în cel mai sărac stat european (prin batjocorirea făţişă a Declaraţiei de Independenţă a RM), nu poate spune că România a finanţat această lucrare memorabilă. „Românii din jurul României în imagini” reprezintă astfel dorul Basarabiei de România, suferinţa Basarabiei pentru deciziile care au rupt la 23 august 1939 Basarabia şi Bucovina din trupul Ţării noastre, dar mai ales faptul că aşa cum Basarabia are nevoie de România, tot aşa şi România nu poate deveni Ţară în toată puterea cuvântului fără Basarabia. Dar ce a spus Vasile Şoimaru în noua sa carte ce nu spun şi alţi mari maeştri fotografi ai Basarabei şi României? Şi la acest subiect avem două răspunsuri. Primul: Vasile Şoimaru nu-şi ascunde identitatea sa românească atunci când fotografiază, ci dimpotrivă, o afişează deschis. Lucrul acesta se vede din orice fotografie de-a lui Vasile Şoimaru. El fotografiază româneşte şi cu mare dragoste pentru poporul român. Această metodă, însă, nu ne arată un fotograf de la marginea civilizaţiei europene actuale, ci de un maestru din centrul centrului ei. Fiindcă a fotografia azi nemţeşte sau englezeşte, ca şi româneşte, înseamnă a fi cetăţean al lumii. Or, aşa cum Europa contemporană nu poate fi închipuită fără Germania reunită, sau cu o Spanie ruptă în bucăţi, tot aşa şi România nu poate avea mare viitor fără Basarabia. Această viziune, hai să-i spunem geopolitică, a cărţii maestrului fotograf şi profesorului Vasile Şoimaru mai are o dimensiune pe care alţi fotografi nu o cunosc: cea ştiinţifică. Fotografiile lui Vasile Şoimaru, fie că sunt realizate în satele româneşti de pe Nipru, în Maramureşul istoric, în Ungaria, Cehia, Albania, Macedonia sau Grecia, fie în Basarabia natală sau în Bucovina, ne reprezintă viaţa românilor din acele zone în toată amploarea ei fiinţială – arhitectură de cult şi case de locuit, garduri şi porţi, câmpuri şi crânguri, fântâni şi izvoare, ziduri străvechi şi şcoli contemporane, mode vechi şi mode noi, tipuri de costum popular românesc, dar şi tipuri de români acomodaţi sau neacomodaţi la condiţiile reale în care locuiesc. Nimic valoros nu scapă de ochiul atent al cercetătorului ştiinţific Vasile Şoimaru, nimeni nu poate spune după ce priveşte fotografiile lui că oamenii şi lucrările lor, surprinse la începutul mileniului III de artistul şi omul de ştiinţă basarabean, nu fac parte din românitate. Străjuită de harta României Mari şi de Coloana Infinitului – care la Vasile Şoimaru are rădăcini în Marea Adunare Naţională a românilor din Basarabia -, „Românii din jurul României în imagini” prezintă neamul românesc aşa cum stă el acum, la începutul mileniului III, pe harta cea nouă a Europei. Este unul din cele mai frumoase cadouri pe care un român din Basarabia l-a făcut Patriei sale, România. Este o carte de aplaudat până la lacrimi. „Voceabasarabiei.com”

www.axa.info.ro

ce ţinută oratorică! Momentul culminant: când apare Regele pe crenelurile Turnului, mulţimea ovaţionează, corul Basarabiei, din 450 de persoane, intonează Imnul Regal, iar razele soarelui ce apune ca un nimb luminează figura Regelui. Printre stâlpi şi coloanele de piatră, umbrele soarelui apus sărutau inscripţiile unităţilor şi regimentelor de eroi care dezrobiseră Basarabia”. ...De când au revenit neokominterniştii la putere, în 2001, dar mai ales de când a început grandioasa spălare de zeci de milioane de lei publici pentru renovarea memorialelor de la Şerpeni şi Chişinău (Eternitate) şi a altor asemenea monumente ce proslăvesc ocupaţia Basarabiei de către bolşevici în august 1944, nu mă lasă un gând şi un vis: să se găsească la noi o forţă politică, sănătoasă, care să includă în programul său electoral o prevedere referitor la restabilirea unui important monument istoric, construit lângă Chişinău în 1942, când România era întreagă, dar care a fost distrus de către eliberatorii sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944, să văd acest complex renăscut la locul unde a fost construit în anul 1942. Şi asta - fără a atinge măcar o puşcă din cele cinci ce străjuiesc Memorialul Eternitate din Chişinău, mai ales că acolo şi-au găsit locul de veci şi poliţiştii, şi voluntarii moldoveni răpuşi de gloanţele separatiştilor ruşi din Transnistria în primăvara-vara anului 1992... Veneticii îşi numesc locurile slavei de luptă monumente ale eliberării, uitând să deschidă un simplu dicţionar explicativ al limbii române ca să vadă că eliberare înseamnă: a da libertate, a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea naţională, politică, socială, a dezrobi etc. Dar ei, eliberatorii, nici azi nu-şi amintesc de casa lor natală, de mormintele străbunilor lor (că i-o fi avut şi ei, nu?), dar nici nouă nu ne permit să revenim în Europa de unde ne-au rupt, eliberându-ne... Am hoinărit pe colina dată de mai multe ori cu aparatul de fotografiat şi camera video în mâini în speranţa să

O carte de aplaudat până la lacrimi

29


Ciprian BOJAN

DESPRE Ţ I G A N I ŞI ŢIGĂNIE

www.axa.info.ro

Î

ntr-o discuţie pe care am purtat-o cu un reputat profesor de filosofie polonez mi s-a atras atenţia că noi, românii, avem o cultură anemică şi dacă nu vom face ceva vom dispărea înghiţiţi de istorie. Remarca interlocutorului meu a gâdilat sensibila mea coarda naţionalistă şi eram la un pas de a-l strânge de-a dreptul de gât. Omul şi-a argumentat afirmaţia din perspectivă istorică. De-a lungul timpului, culturile puternice leau înghiţit pe cele mai slabe. Şi a urmat un întreg şir de exemple, care s-au oprit la porţile cotidianului românesc. Mi s-a spus că trăim în noroi, că ni s-au profanat valorile, că ne ţiganizăm. Cultura unei minorităţi, care ca număr se ridică cu generozitate la 2,5 % din totalul locuitorilor, s-a impus asupra majorităţii. Iată deci, că până şi polonezii au aflat că românii ţopăie de zor pe muzică ţigănească şi că-şi „împodobesc” vocabularul cu termeni de la uşa cortului. Avem ţigani şi avem cu carul. Dacă lumea ar fi în rosturile ei fireşti, chestiunea asta ar trebui să treacă absolut neobservată. Statisticile oficiale spun că etnia aceasta numără exact 535.140 de indivizi, neoficial, însă, se pare că sunt mai mult de 2,5 milioane. Statisticile nu vorbesc despre câţi dintre ei au umplut puşcăriile şi nici despre câţi trăiesc în afara legii. Vorbesc în schimb despre faptul că 80% dintre ei trăiesc în sărăcie, mai mult de un jumătate parazitează sistemul asigurărilor sociale şi că mai toţi puradeii trag chiulul de la şcoală, deşi nu-i costă nimic şi ar putea să şmanglească de-an moaca’ un strop de educaţie. Tot statisticile spun că 67% dintre români nu ar fi de acord ca cineva din familia lor să se căsătorească cu o persoană de etnie ţigănească, iar 33% n-ar fi de acord să aibă vecini ţigani. Şi deşi românii nu-i prea au pe ţigani la inimă, statisticile mai spun că maneliştii conduc în topul preferinţelor adolescenţilor români. Tot în statistici s-a încurcat până şi preşedintele Băsescu, a cărui minte a fătat ideea cum că 99% dintre români ascultă manele. Evident că se ascultă manele de către 99% din populaţia românească cu carnet de membru PD-L. Chiar dacă Băse’ este departe de realitatea ţării, din restul cifrelor putem lesne să ne facem o părere clară despre ţigănia în care alunecăm. Cine mai crede că problema ţigănească este una rasială se înşeală, căci apucăturile unei minorităţi au contaminat majoritatea. Problema ţigănească este una culturală, şi ar trebui să începem prin a scoate aceste apucături din români, pentru a le extirpa din ţigani.

nit. Prima lor atestare documentară o regăsim în anul 1068 în Imperiul Bizantin, deşi o legendă din anul 950 îi pomeneşte într-o lumină care seamănă izbitor cu portretul ţiganilor contemporani. Legenda vorbeşte despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumătate a secolului al V-lea. Aici răsar primele mărturii despre nişte nomazi, denumiţi „luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducătorului Indiei 12.000 de luri care să-i distreze Curtea Regală. Ţiganii „luri” ar fi urmat să se stabilească în Persia, să muncească pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne. În schimb, au mâncat vitele şi grânele, au refuzat munca la câmp şi au sfârşit prin a fi izgoniţi de rege. Dincolo de legendă, istoricii spun că adevăratul exod al ţiganilor s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 şi 1030. Despre originea ţiganilor se vorbeşte şi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul ţiganilor este oraşul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din Kanauj au fost deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaţi să muncească, ţiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru şi au migrat spre Imperiul Bizantin şi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin, unde au fost menţionaţi în anul 1068. Nu s-au putut stabili nici aici, şi au înaintat spre Europa. Pe teritoriul românesc au fost menţionaţi pentru prima dată în 1385 şi 1387, în două acte de donaţie ale domnului Istorie cu iz ţigănesc Ţării Româneşti Dan I către Mănăstii vedem zilnic pe stradă, puţini îi rile Vodiţa şi Tismana. În Transilvania, au la inimă, dar mulţi „pun botul” prima menţiune datează din 1416, iar în la subcultura lor, par să nu fie din lumea Moldova prima consemnare a prezenţei noastră şi totuşi sunt cetăţeni români. ţiganilor este din anul 1428, în timpul Nimeni nu pare să ştie de unde au ve- domniei lui Alexandru cel Bun.

Î

30

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

Sunt puţine izvoare care să îi prezinte pe ţiganii de pe teritoriile româneşti, însă zicătorile populare abundă de portrete în care sunt prezentaţi asemenea imaginii pe care o au românii cotidieni despre această etnie. „Nici răchita pom de bute, Nici ţiganul om de frunte”, „Când te întâlneşti cu un ţigan, mergi cu grijă un’te duci”, „Să ai noroc şi bani. Şi boală în ţigani”, „Şi-a mâncat cinstea, ca ţiganul biserica” (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne).

„În multe ţări din spaţiul european este utilizat fără nicio restricţie un cuvânt având aceeaşi origine, respectiv aceeaşi evoluţie a semnificaţiei cu lexemul romanesc: „tsiganes” în franceză, „zingari” în italiană, „Zigeuner” în germană, „tzigani” în rusă şi polonă, „cigany” în maghiară, „ciganin” în bulgară şi sârbă, „cigano” în portugheză, „zigenare” în neerlandeză”, se arata în adresa Academiei Române către Guvern. Pe de altă parte, căutată la origine, noţiunea de ţigan pare a nu purta în sine decât un strop de mândrie pentru membrii acestei etnii. Iosif Constantin Drăgan indicase că provine din expresia „ti Gange„ (dincolo de Gange). Făcând astfel trimitere la originea geografică a lor. Prăbuşirea în peiorativ este numai în responsabilitatea lor. Să nu uităm că în ograda lui Băsescu s-a comis o gravă eroare prin logo-ul de ţară al României, care sub imbecila oblăduire a Elena Udrea a ajuns să fie scris „ROMânia”.

UE vrea să avem ţigani poliţişti

R

ecent, francezii s-au dovedit a fi mai intoleranţi decât românii, deşi în urmă cu câţi ani au avut tupeul de a critica ţara noastră pentru „discriminare rasială”. După ce ani în şir ne-au arătat cu degetul pentru că nu-i „iubim” suficient pe ţigani, s-au trezit cu Parisul invadat de corturari. Brusc, şi-au lăsat „Rromi sunt aia de la deoparte masca de apărători ai dreptuomului şi au trecut la expulzări, în Bucureşti care fură” rilor loc să-i integreze. Politica Franţei faţă iganii nu şi-au impus prin ni- de ţiganii din România a atras mânia mic cultura în evul mediu, nici stăpânilor de prin Uniunea Europeană. măcar în ceea ce priveşte identitatea lor. Comisarul european pe justiţie, ViviaAstfel, au fost numiţi după voia popoa- ne Reding, a criticat Franţa din cauza relor cu care au intrat in contact: încălcărilor drepturilor omului în chesathinganoi” (ţigan în spaţiul bal- tiunea expulzărilor, şeful şefului Comicanic), „kalo” (ţigan în spaţiul his- siei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a panic), „sinto” (ţigan în spaţiul german) luat la rost pe Nicolas Sarkozy, el însuşi „arami”(păgân), „faraontseg” (gloată). proaspăt divorţat de o ţigancă, căruia Folosită recent, denumirea etnonimi- i-a reproşat duritatea măsurilor aplicacă de „rrom” poate fi lesne asociată cu te împotriva ţiganilor. Ţiganii nu par să grecescul „rhomaios”, care îi indică pe fie prea deranjaţi de politica expulzărilocuitorii Imperiului Roman, iar după lor. „Oricum, au spus că mai mult de o creştinare, până la prăbuşirea Imperiu- săptămână nu rămân în România. Se lui, pe creştinii Bizanţului. În ceea ce tem că aici legile sunt mai aspre, iar câşpriveşte denumirea ţiganilor, merită bă- tigurile obţinute din cerşetorie sau din gată în seamă replica unui bulibaşă căl- furturi, mult mai mici”, susţine comisadărar: „Rromi sunt aia de la Bucureşti rul - şef Mihai Pitulescu, şeful Direcţiei care fură, eu sunt ţigan”. de Investigare a Criminalităţii din IGP. Zilele trecute, guvernarea Boc şi-a Ba chiar nici americanii nu se simt dat acordul pentru schimbarea denu- în siguranţă, deşi stau bine pitiţi în spamirii oficiale din „rrom” în „ţigan. Pro- tele oceanului. Miile de ţigani care au punerea a pornit de la recomandările emigrat în statele UE odată cu aderaAcademiei Române, şi s-a bazat pe rea din 2007, stârnesc polemici tocmai faptul că acesta este termenul folosit în la New York. Mai mult chiar, jurnaliştii majoritatea statelor Uniunii Europene. de la New York Times spun că România Fiind singura iniţiativă lucidă a de- nu şi-a îndeplinit promisiunile făcute putatului Silviu Prigoană a fost înregis- atunci când a aderat la UE, fiind speriaţi trată la Senat în luna septembrie. Toc- că o posibilă destinaţie a ţiganilor poate mai atunci când şi preşedintele Băsescu deveni SUA, în cazul ridicării vizelor. spunea că decizia de schimbare a numeFrancezii nu mai poticnesc din a ne lor a fost greşită deoarece europenii fac oferi soluţii, „Francezii ne-au cerut polio confuzie între rromi şi români. ţişti de etnie rromă, care să ştie ţigăneşte”, mai arată comisarul Pitulescu.

Ţ „

www.axa.info.ro


Cum se toacă bani în ritmuri ţigăneşti

I

Î

Ş

N

Educaţie, sănătate şi locuinţe pentru ţigani

www.axa.info.ro

Aksu „nu sunt comentarii ale autorilor, ci exemple despre modul în care romii sunt percepuţi în societatea turcă”.

Mulţi, mulţi… tot mai mulţi

P

e la mijlocul anilor `90, fostul „rege internaţional al ţiganilor” Ion Cioabă ne ameninţa că „România se va scrie Rromania”. Nici liderul incontestabil al acestei etnii, Mădălin Voicu, nu se lasă mai prejos, ameninţând că „peste vreo două decenii, ţiganii vor conduce România, pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare”. Statistic vorbind, numărul ţiganilor îl va depăşi pe cel al românilor, în 50-60 de ani. Asta în condiţiile în care indicii de creştere demografică se vor păstra la nivelul ultimelor două recensăminte. Sociologic vorbind, pentru ca o etnie să îşi păstreze constanţa este nevoie de o rată a fertilităţii de 2,11. Românii sunt cu mult sub această cifră, în vreme ce ţiganii o depăşesc cu mult. Isto… nici turcii, nici CEDO.. ria arată că nici o cultură nu s-a păstrat pură cu un indice mai mic de 1,9. a mai mult, instituţiile juridice Pornind de la rata estimată a fertilieuropene par să nu mai fie îmtăţii la femeile românce (1,3), socotind blânzite cu momeala „discriminării”. Reşi rata fertilităţii la ţigănci (peste 4). Mai cent, Curtea Europeană a Drepturilor punem la socoteală şi speranţa de viaţă Omului a decis că termenii „cerşetori” şi este lesne de văzut unde vom ajunge. şi „hoţi” atribuiţi romilor într-o lucrare Prin socoteală asta vedem că în anul universitară şi într-un dicţionar din Tur2050, numărul ţiganilor va depăşi şase cia se referă la o imagine stereotipică şi milioane, iar românii vor ajunge la pe la nu sunt discriminatorii. Mustafa Aksu, 13 milioane. Dacă mai punem câţiva ani un turc ţigan, denunţase la CEDO că la socoteală, vom vedea cum românii vor cele două lucrări, finanţate din fonduri ajunge minoritari în ţara lor. de stat, ar conţine remarci şi expresii care reflectă un sentiment „antirrom”. Între ultimele două recensăminte Potrivit lui Aksu, lucrarea „Ţiganii din ale populaţiei, 1992 şi 2002, populaţia Turcia” conţine paragrafe umilitoare, su- totală a scăzut cu 5%. Românii au un gerând că romii comit infracţiuni şi sunt spor negativ de 5%, maghiarii de 15%, „hoţi de buzunare, escroci, cerşetori, tra- în vreme ce ţiganii au un spor pozitiv ficanţi de droguri, proxeneţi”. CEDO a de 33%. Creşterea nivelului de populaexplicat că paragrafele citate de Mustafa ţie la ţigani este un fenomen care are loc în ciuda estimărilor Băncii Mondiale, care arată că speranţa de viaţă a acestei etnii este cu 15-20 de ani mai mică decât în cazul românilor şi că prezintă un crescut indice de mortalitate infantilă. Studiile BM mai arată că jumătate dintre populaţia ţigănească are o vârstă de până în 20 de ani, în vreme de populaţia românească prezintă un indice de îmbătrânire a populaţiei.

B

O

Ce-i creştineşte?

ştire dintr-un ziar spunea că nişte ţigani au furat gardul unei Biserici. Păcat că n-au aruncat o privire înăuntru, căci poate puteau şterpeli câteva vorbe de înţelepciune. Istoria îi condamnă pentru suma faptelor lor, oamenii îi judecă pentru un stop de fapte izolate. Şi orice soluţie ar găsi mintea raţională pentru chestiunea ţigănească, creştineşte ar fi să înceapă a fi pusă în fapte cu o rugăciune. g

Ciprian BOJAN

Ţ

iganii nu se lasă civilizaţi, dar se bălăcesc de zor în vistieria sărăcită a statului. Au locuri preferenţiale în universităţi de stat şi beneficiază de asigurări sociale. Iar mai nou, vor primi case şi asistenţă medicală fără să scoată un şfanţ din buzunare. Recent, ministrul Muncii se lăuda că semnat un protocol de sprijinire a ţiganilor expulzaţi din Franţa. „Vom avea colaborări la nivel teritorial pentru găsirea unor soluţii pentru rezolvarea problemelor romilor,

au vieţuit de secole şi saşii, şi nu-mi amintesc să fi auzit vreun român vorbindu-i de rău. Imaginea unei etnii se construieşte în secole şi ţine de valorile pe care le manifestă în lume. Şi iarăşi, nu am auzit vreun român vorbind despre cât de harnici şi corecţi sunt ţiganii. Oare de ce? Ba mai mult, unele măsuri ale unor autorităţi locale sunt aspru criticate de activişti „anti-discriminare”, deşi populaţia majoritară le aplaudă la scenă deschisă. În Tărlungeni, la câţiva kilometri de Braşov, ţiganii trăiesc separaţi printr-un zid de români şi de unguri. Ridicat de Primărie şi cu o înălţime de trei metri, zidul îi apără pe cei 700 de români şi 1.900 de maghiari, care consideră că asta a fost singura soluţie pentru o viaţă liniştită. „Am dat 60.000 de euro şi am trântit un zid sănătos, din beton cu un strat de sticlă deasupra, ca să-i descurajez să mai sară dincolo. Nu este nici segregare, nici Marele Zid chinezesc. E un gard care protejează în primul rând proprietatea”, declară primarul din Tărlungeni. Exemplele pot continua la nesfârşit.

www.axa.info.ro

în special pentru cei care se întorc din Franţa”, a ministrul Ioan Nelu Botiş. În curând vor fi organizate cursuri de castoria recentă arată că ţiganii sunt lificare pentru ţigani, iar banii vor veni o pacoste pentru fondurile inves- de la Uniunea Europeană prin Progratite în proiecte destinate integrării lor. mul Operaţional Sectorial Dezvoltarea (Toţi se tem să folosească termenul de Resurselor Umane - POSDRU. Ţigacivilizare, îmbrăţişând „integrarea” ca nii vor mai primi locuinţe, educaţie şi un termen mai puţin agresiv). Numai ajutor pentru îngrijirea sănătăţii. Toată în România şi Bulgaria s-au tocat în ul- tevatura asta în vreme ce românii n-au timii ani câteva milioane bune de euro unde munci, n-au case, iar despre sănăîn proiecte destinate ţiganilor. tate n-are sens să mai discutăm. n iulie 2003, la Budapesta, liderii i pentru că tot vorbeam anteristatelor Central şi Est Europeor despre discriminare, nu am ne au consimţit să lanseze „Deceniul putea spune că în cazul acesta românii Includerii Rromilor 2005-2015”. Pro- sunt chiar ei discriminaţi în ţara lor? iectul a fost iniţiat de Banca Mondială, iar obiectivele sale principale sunt eliminarea discriminării şi sărăciei din Românii nu-i iubesc pe rândurile ţiganilor. Mai este un pas ţigani… până în 2015, iar ţiganii sunt la fel ca u are sens să ne pierdem inutil şi înainte. Despre cheltuielile făcute nu în descrierea infracţionalităţii vom afla probabil niciodată. Cert este ţiganilor. Faptele sunt evidente pentru că situaţia nu s-a schimbat cu nimic. În toată lumea şi le ştiu până şi copii care iulie 2006, Banca Mondială a oferit Ro- sunt învăţaţi din popor că „dacă nu eşti mâniei un împrumut de 58,5 milioane cuminte, vine ţiganul cu sacul şi te fură”. pentru un proiect asemănător. Proiec- Opinia populară despre ţigani este clatul a fost dezvoltat în cadrul Parteneri- ră şi orice etichetă le-am pune, „rrom” atului Strategic de Ţară, menit să ajute sau „ţigan”, termenul va deveni peioraRomânia să îşi îndeplinească obligaţiile tiv prin suma faptelor acestei etnii. Şi din cadrul Moemorandumului Comun tot opinia populară spune că ţiganii de Includere semnat cu Comisia Eu- vor reprezenta, în viitor, o ameninţare ropeană. La fel, banii au fost cheltuiţi pentru ţară, după cum se arată într-un fără nicun rezultat. Tot ce am văzut au recent studiu CCSB pentru Asociaţia fost câteva reclame pe la televizor cu un Pro Democraţia. Acelaşi studiu arată că puradel care visa să meargă la şcoală. doi din trei români spun ca ţiganii fac Puradeii de pe stradă, au rămas tot an- cele mai multe infracţiuni. 44% dintre alfabeţi. români consideră că romii sunt „hoţi”, Prin vară, Uniunea Europeană a 43% îi consideră „leneşi”, iar 41% „murtrecut la ameninţări directe la adresa dari” - 41%. Jumătate dintre români României. Ţara noastră ar putea plăti spun că ţiganii fură pentru că „aşa le cu pierderea de fonduri europene din este obiceiul”, iar mai mult de jumătate cauza neintegrării ţiganilor. Totul a nu cred nici în ruptul capului că ţiganii pornit de la Pierre Lellouche, secretar sunt mai săraci decât românii. de stat însărcinat cu afacerile europene Deşi unii încearcă să îi acuze pe în guvernul Franţei. Lellouche a decla- români de discriminare, susţinând rat, pentru cotidianul Le Parisien, că că „nu-i frumos” să mocirleşti imagi„nu mai suportă” să vadă ţigani cerşind nea unei etnii, lucrurile sunt evidenpe străzile Parisului. „Franţa nu inten- te. Spre exemplu, pe lângă români ţionează să primească 2,5 milioane de 6Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru ţigani din România”, aprecia, categoric, oficialul francez. Evident că cerşesc prin Oraşul Iubirii, pentru că prin Micul Paris n-au nici ce cerşi şi nici ce şterpeli. Ţiganii nu se lasă asimilaţi şi opun rezistenţă la orice iniţiativă de civilizare, iar asta ne poate costa.

31


Adrian BOTEZ

ATAC

CONTRA

www.axa.info.ro

P

32

rimarul de la Alba-Iulia a arborat, luni, 22 noiembrie 2010, un tricolor românesc... CU PATRU CULORI! A patra fiind, fireşte – PORTOCALIUL! Şi, tot atât de firesc: prin acest gest, a fost adusă o atingere gravă Constituţiei României (în măsura în care mai există, de fapt şi, mai ales, de drept, această sus-zisă ţară... – şi, deci, în măsura în care mai există o Constituţie a sus-numitei ţări!). Pe 21 noiembrie 2010, „madam” ELENA UDREA, „Lupeasca” României contemporane, a fost aleasă preşedinte al PD-L – Bucureşti. Ca rampă de lansare (superluminică!) spre Primăria Capitalei, apoi spre prim-ministeriat şi, cum altfel? – spre ameţitoare culmi prezidenţiale, ale României... Ode, osanale, BLASFEMII – nu „la kilogram”, ci...”la vagon”: „Soarele PDL”, „motorul politicii româneşti”, „femeia care dă ora exactă în politica românească”, „Kill Bill-ul politicii”, „inteligentă, frumoasă, tenace, cu anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti”. O altă „madam” a (încă) statului român, ROBERTA ANASTASE, ucenica întru lipsă de obraz a „traienei” Elene, a ţinut să bată toate recordurile de blasfemie „osanalică”: a mărturisit pioasă că a venit la şedinţă… „să ia lumină”. (…„Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne…/Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”). Evident că nici Teodor Baconschi n-a dorit să se situeze în alt registru decât cel al extrem-penibilului de libidinoşenie şi de lingău-campion: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci EFORTURI MONUMENTALE (s.n.) să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare”. Iar o altă „madamă”, „ucenică elenistică”, mai de provincie (dar cuvântul „provincial” modificându-şi semantica, de data asta, spre sensul de…mahala!), este dna senator SORINA PLĂCINTĂ - „Coana Chiriţa de Focşani”, dar cu aere de…Elisabeta I a Marii Britanii! La Ştirea zilei (a dnei Gabriela Vrânceanu-Firea), când moderatoarea a spus, în finalul spaţiului de emisie, adresându-se celor cinci invitaţi, de la diverse partide: „Vă mulţumesc!” (evident, pentru participare…), coana Chiriţa „plăcintoasa” (care, toată emisiunea, debitase numai platitudini şi „orbitoare” nerozii…) a aproape strigat, ca înţepată de o viespe: „Şi eu!”, de parcă ceilalţi patru invitaţi erau/fuseseră… surcele de vatră! A lipsit, în această săptămână încărcată de blasfemii, uneltiri şi…„madame” (ca să fie cvasi-completă „panoplia de madame complotiste”!) doar „madam” MONICA IACOB RIDZI…! Marţi, 23 noiembrie 2010, din ordin cotrocenist, au fost siliţi să „abdice” secretarul de stat de la M.A.I., Dan Valentin Fătuloiu, dimpreună cu şeful Po-

liţiei, Petre Tobă şi cu… „Şoricul aurelian”, plîngăcioso-anglicistul de la Piatra Neamţ (comisarul nimănui şi amicul de suflet al…tuturor mafioţilor, de la răposatul Bogdan Mararu încolo!). În locul acestor domni au fost puşi, de către Traianul Igaş („umbră de veghe”a „traianului de Cotroceni”!) - Igaş, deci, finul lui Falcă, „naşul” de la Arad (…dl Băsescu este naşul fetei lui Falcă, iar Igaş e finul lui Falcă, aşa că avem… „full de aşi”!) a „reformat” M.A.I.-ul cu… „Oamenii Măriei Sale”: Ion Dascălu, fost „şef al IPJ Arad, adică acolo unde împărăţeşte Gheorghe Falcă, şeful, pe linie de partid, al ministrului Igaş” (cf. realitatea mea. ro, din 23 noiembrie 2010), respectiv Liviu Popa, la IGPR (este fostul şef al Direcţiei Generale Anticorupţie… BOGDAPROSTE, S-A ŞI VĂZUT, „PRECUM O STEA/LOGOSTEA”, MUNCA SA, ÎN ACEŞTI ANI! În loc de „şoric”, avem un… „manole”: Dorel Manole… („Şi mereu lucra,/Zidul ridica,/Dar orice lucra,/Noaptea se surpa! /A doua zi iar,/A treia zi iar, A patra zi iar /Lucra în zadar!”). „Linia Blaga”, înlocuită, în M.A.I., cu… „linia Falcă”… „Mişcarea” este identică, în plan moral, din multe puncte de vedere, cu înlocuirea „liniei Teoctist” (ortodoxist-spiritualistă”), cu „linia Daniel”, în B.O.R.: ecumenism, mercantilism, ba chiar satanism… „Anunţarea lui Antihrist, pe Pământ”, cum afirmă, cu toată convingerea, mulţi monahi valahi…! Unii zic că, în cazul înscenărilor şi „debarcărilor” de la M.A.I. - totul e doar expresia „răzbunării lui Băsescu, pentru…<<IEŞI AFARĂ/JAVRĂ ORDINARĂ>> şi pentru azvârlitul cu şepcile, de către unii poliţişti, protestatari la Cotroceni”…Eu zic că-i mult mai mult, INFINIT MAI GRAV! N-o fi fost dl Blaga…Martin Luther al Reformei României… dar să adopţi „linia mafiotă”, la M.A.I., în plină criză (FINANCIARĂ: „ÎMPRUMUTĂM 460 DE EURO PE SECUNDĂ”!; ECONOMICĂ: nu se mai produce NIMIC în România!, sărăcia lucie a potopit România… dl. iudeo-mason, şef al F.M.I., Dominique Strauss-Kahn, proclamă moartea României: „Este dramatic ca în ţări ca Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România situaţia trebuie redresată, pentru că nu mai putem continua aşa. Încetarea de plăţi este iminentă. Prăpastia este chiar în faţă”…; MORALĂ: 1-fel de fel de „MADAME”: „elene” şi „anastase” şi „plăcinte” etc. băsiste - au umplut posturile de decizie, în toată România!; 2-Legea Educaţiei „Funariote” va lega funia de gât, definitiv, Seminţiei Româneşti – prin arbitrariul total şi generalizat, în care valoarea de Duh va fi asasinată, fără niciun fason, şi înlocuită cu crima şi infracţiunea „oficializată”, cu puşlamalele şi golanii/golancele, care vor dicta/impune, în „şcoli” şi în „cultură”, AMORALISMUL ŞI SATANISMUL SADEA!; Bocul nostru a şi semnat protocolul la Codex Alimen-

UCIGAŞUL HAOS...!

„STATUL LUI FALCĂ” ŞI AL UNOR... „MADAME”!

tarius, prin care sunt băgaţi „la pârnaie” toţi ce vor îndrăzni să consume usturoi, ceapă, mâncare „de Ţară Românească”, şi nu vor consuma produsele iradiate cu cobalt, ale diverselor Uniuni Masonice – S.U.A., U.E. etc. – hot-dog-ul, hamburger-ul şi crenvurştii conţinând, se zice, nu doar carne de măgar, câine, pisică etc., ci şi elemente ce ne vor transforma în…canibali „puri”: carne de om, de prin cimitire profanate… etc., etc. ! –…că doar aşa, prin astfel de metode „mengeliene”, pot scădea „tereştrii”, RAPID, de la 7,5 miliarde, la vreo 2 miliarde…!) – ESTE O CRIMĂ „ÎN MIEZUL ZILEI”! De fapt, prin subminarea (de către „Mafia FĂLCOASĂ” şi de către mofturile şi pretenţiile demente ale… „MADAMELOR PEDELISTE”!), cu o agresivitate nemaiîntâlnită, a M.A.I., a Sănătăţii, Învăţământului şi Culturii (chiar şi a…Parlamentului ăsta scopit, al României Masonizate…!) – se realizează, de fapt, starea de emergenţă a HAOSULUI TOTAL, în România! Adică, împlinirea comandamentelor celor mai recente Protocoale Masonice (ale Protocoalelor de la Toronto/1967-1985, când demascatorul lor, ziaristul de la Enquete, Serge Monaste, a plătit cu viaţa, fiind asasinat după ritual Iudeo-Masonic: 1-Documentul PLANUL ROŞU - „6.6.6”, „panem et circenses”, scopul proiectului: „Genocidul vitalităţii, în favoarea rentabilităţii oculte”; 2- respectiv Documentul AURA ROŞIE – Influenţarea Ocultei Mondiale”/1985 – având ca scop: Căderea naţiunilor-state şi preluarea Puterii Mondiale de către Naţiunile Unite - mai exact, de către Guvernul Mondialo-Mondialist; mijloacele de finanţare a proiectului sunt: controlul asupra F.M.I, controlul asupra G.A.T., controlul asupra Comisiei de la Bruxelles, controlul asupra O.T.A.N., controlul asupra O.N.U. etc.). Aceasta îmi aduce aminte că, întro seară a lui octombrie 2010 (15-17 octombrie…), timp de exact 30 de secunde, s-a strecurat pe Antena 3 o informaţie, explicitată prin câteva imagini „movies” extrem de sugestive: se vedeau uşile unei clădiri din Bucureşti, iar multe rânduri de domni (extrem de eleganţi…) se „desfăceau”, pe două coloane, pentru a face loc trecerii dlui Mugur Isărescu…vocea redactorului glăsuia, pe acest fond imagistic: „Domnul Guvernator al Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, este întâmpinat de membrii GRUPULUI BILDERBERG…” „Doamne, ce frumos (mi-am zis eu, într-o şoaptă deplin admirativă…) ba chiar…magnific! Acum pot explica ORICUI, de ce preşedinţii României se schimbă (ca la toate naţiile…) o dată la patru-cinci ani, dar dl Mugur este… <<nemuritor şi rece>>”! Să revenim, însă, la comandamentele Protocoalelor de la Toronto, urmaşele/ strănepoatele Protocoalelor Înţelepţilor

Sionului…: „O Normă generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit, deja, valabilitatea, la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea Sistemului Comunist, de către regretaţii înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. (…) În vocabularul nostrum, excepţia este principiul care trebuie să le fie impus tuturor. Trebuie să procedăm de aşa manieră încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii, cum ar trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toţi, scop principal al tuturor contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Naţiunilor. ASTFEL, EXCEPŢIA VA DEVENI DETONATORUL CU AJUTORUL CĂRUIA ÎNTREAGA SOCIETATE ISTORICĂ SE VA NĂRUI ÎN SINE ÎNSĂŞI, ÎNTRO EPUIZARE ŞI O CONFUZIE FĂRĂ PRECEDENT (s.m.)” „(…)Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toţi indivizii, fără excepţie, vor fi supuşi Stării Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei (s.m.), ceea ce va antrena din aceeaşi lovitură dispariţia învăţămintelor religioase ancestrale şi, în al doilea rând, să-i nivelăm pe toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară a fi fost generate de către voinţa populară, să aibă aparenţele democraţiei. Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi al politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a copilăriei susţinut cu o „cartă a drepturilor şi a libertăţilor”. Pentru reuşita planului nostru mondial, „Planul Roşu”, trebuie să implantăm în toate societăţile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protecţia copilăriei, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor unde sunt scoase în evidenţă principiile noastre mondialiste, vor respecta ca la carte, fără discernământ „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat concomitent cu barbariile Evului Mediu?(s.m.) Această „Cartă”, laborios pusă la punct în „Lojile” noastre, ne va permite în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să explodeze în indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, pentru protecţia intereselor lor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii prea autoritari prin faptul că sunt prea tradiţionali, prea religioşi. De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de www.axa.info.ro


ATAC

CONTRA

Nu trebuie în nici un caz ca statul să devină o forţă independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub control şi să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale. Vom veghea de asemenea să avem o autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaţionale ale naţiunilor. Aceste organisme internaţionale trebuie să fie plasate sub jurisdicţia noastră absolută (s.m.).” CĂDEREA NAŢIUNILORSTATE NU MAI ESTE DECÂT O CHESTIUNE DE TIMP - UN TIMP DESTUL DE SCURT, DUPĂ CUM POT SĂ MĂRTURISESC, CU DEPLINĂ ÎNCREDERE (s.m.).” ...avem acum posibilitatea de a întrezări punerea în aplicare a unui gen de „Autostradă Internaţională” prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Căci, aşa cum ştiţi deja, CONTROLUL DIRECT ŞI INDIVIDUAL ASUPRA POPULAŢIILOR PLANETEI VA FI CEL PUŢIN TOTALMENTE IMPOSIBIL FĂRĂ ÎNTREBUINŢAREA COMPUTERELOR ŞI UNIFICAREA LOR ELECTRONICĂ, UNELE ÎN RAPORT CU ALTELE, ÎNTR-O VASTĂ „REŢEA MONDIALĂ (REŢEAUA INTERNET, SITUL WORLD WIDE WEB, REŢEAUA INTERNET ETC. (N.A.)” (s.m.). De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală, ceea ce este indispensabil pentru reuşita unui proiect ca al nostru. Mai ales, aceste maşini îndeplinesc, fără să discute, tot ceea ce li se dictează. Sunt sclavii perfecţi la care au visat atât de mult predecesorii noştri, dar fără a-şi fi imaginat nici măcar o zi că nouă ne va fi posibilă o asemenea izbândă. Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică, reprezintă suprema victorie şi instrument al Noii Ordini Mondiale propovăduite de noi. Ele sunt „cheia de boltă”! ORGANIZAREA ACESTOR APARATE ÎNTR-O VASTĂ „REŢEA MONDIALĂ” CĂREIA ÎI VOM CONTROLA PÂRGHIILE SUPERIOARE NE VA AJUTA SĂ IMOBILIZĂM POPULAŢIILE (s.m.)”. (…) Pe un alt plan, vom stabili „Liberul schimb Internaţional” ca pe o prioritate absolută pentru supravieţuirea naţiunilor-state. ACEASTĂ NOUĂ CONCEPŢIE ECONOMICĂ NE VA AJUTA SĂ ACCELERĂM DECLINUL „NAŢIONALIŞTILOR” DIN TOATE NAŢIUNILE; SĂ-I IZOLĂM ÎN FACŢIUNI DIVERSE ŞI, LA MOMENTUL DORIT, SĂ-I INSTIGĂM CU SĂLBĂTICIE UNII ÎMPOTRIVA CELORLALŢI, ÎN RĂZBOAIELE INTESTINE CARE VOR FINALIZA RUINAREA ACESTOR NAŢIUNI (s.m.)” (…) Prin intermediul aceleiaşi economii, ne va fi astfel posibil să ne folosim de forţele militare ale naţiunilor-state cum

ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri umanitare, în realitate, aceste‚ forţe ne vor servi spre a supune voinţei noastre ţările recalcitrante. ASTFEL, ŢĂRILE DIN LUMEA A TREIA ŞI ALTELE ASEMENEA LOR NU VOR PUTEA FI ÎN MĂSURĂ SĂ SCAPE VOINŢEI NOASTRE DE A NE SERVI DE POPULAŢIA LOR CA DE O MÂNĂ DE LUCRU ÎN SCLAVIE (s.m.).” (…) PRIN PIERDEREA A MILIOANE DE LOCURI DE MUNCĂ ÎN SECTORUL PRIMAR, ŞI CHIAR PRIN EVAZIUNI FISCALE DEGHIZATE ÎN CAPITALURI EXTERNE ÎN AFARA NAŢIUNILOR-STATE, NE VA FI ASTFEL POSIBIL SĂ PUNEM ÎN PERICOL DE MOARTE ARMONIA SOCIALĂ, PRIN SPECTRUL RĂZBOIULUI CIVIL (s.m.).” (…) ACESTE MANIPULĂRI INTERNAŢIONALE DE GUVERNE ŞI POPULAŢII ALE NAŢIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCIDENTALE SĂ PUNĂ ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NAŢIONALE”, AL CONSERVĂRII IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNAŢIONAL” ŞI AL IMPOSIBILEI CONSERVĂRI A „LINIŞTII SOCIALE” (s.m.). (…) PRIN ACESTE MĂSURI „BUGETARE DE URGENŢĂ”, VOM FRACTURA ASTFEL FINANŢAREA NAŢIUNILORSTATE PENTRU TOATE „MEGA-PROIECTELE” LOR CARE REPREZINTĂ O AMENINŢARE DIRECTĂ LA ADRESA CONTROLULUI NOSTRU MONDIAL ASUPRA ECONOMIEI (s.m.). (…) TOATE ACESTE MĂSURI DE AUSTERITATE NE VOR PERMITE SĂ FRÂNGEM VOINŢA NAŢIONALĂ A STRUCTURILOR MODERNE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, AL AGRICULTURII, AL TRANSPORTURILOR ŞI AL TEHNOLOGIILOR NOI (s.m.). (…) Aceleaşi măsuri ne vor oferi ocazia mult visată de a ne instaura „Ideologia Competiţiei Economice”. Aceasta se va traduce, în interiorul naţiunilor-state, prin reducerea voluntară a salariilor şi demisiile voluntare cu „Remiterea de medalii pentru serviciile prestate”, ceea ce ne va deschide peste tot porţile pentru instaurarea „tehnologiei de control”. În această perspectivă, toţi demisionarii respectivi vor fi înlocuiţi cu „computere” aflate în slujba noastră (s.m.). (…) Aceste transformări sociale ne vor ajuta să modificăm în profunzime mâna de lucru „poliţistă şi militară” a naţiunilor-state. SUB PRETEXTUL NECESITĂŢILOR DE MOMENT ŞI FĂRĂ A TREZI BĂNUIELI, NE VOM DEBARA-

Adrian BOTEZ

www.axa.info.ro

ţa, dispreţul, umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „Afirmării de Sine” şi ale „Libertăţii”. Ştim, însă, pe baza aceloraşi experienţe din trecut, că un asemenea tineret este din capul locului condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „Individualism” funciar - deci, „Anarhist” prin definiţie (s.m.). În acest sens, nu poate în nici un caz să reprezinte o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate şi, cu atât mai puţin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii acesteia. În acelaşi spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o „Cartă a Drepturilor şi a Libertăţilor Individuale”, precum şi „Birouri pentru Protecţia Cetăţeanului”, dându-le maselor iluzia că aceste inovaţii fac parte integrantă din „Modernismul” sus amintit al „Societăţilor Noi” din secolul XX. Sub aceeaşi formă şi în acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi pentru „Respectul şi Libertatea Individuală”. La fel ca în cazul „Familiei”, dar pe planul „Societăţii”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând astfel societăţile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă, inversiunea este totală: „Nu mai trebuie protejată, contra indivizilor care o pot ameninţa, societatea - dreptul majorităţii - ci mai degrabă individul - dreptul minorităţii - trebuie să fie protejat contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii”. Iată scopul pe care ni l-am fixat. Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este primordial să se încurajeze „Libertatea Sexuală” la toate eşaloanele societăţii occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (s.m.) (…) Vom crea astfel o masă impresionantă de funcţionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere. Această maşinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie, când va sosi momentul, pentru a accelera prăbuşirea economică a statelor-naţiuni; căci acestea nu vor putea să întreţină la nesfârşit o asemenea masă salarială, fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor (s.m.). Pe de altă parte, aceeaşi maşinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece şi insensibilă; această maşinărie complexă şi absolut inutilă în multe dintre funcţiile ei ne va servi drept paravan şi mijloc de protecţie contra populaţiilor. Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin dedalurile unui asemenea labirint, în scopul de a-şi face auzite doleanţele personale? (…)

www.axa.info.ro

manieră generală în societate, o subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii îşi denunţau părinţii la stat, şi o vom face fără ca nimeni să-şi dea seama (s.m.). Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura religioasă tradiţională, de origine iudeo-creştină, un abuz contra copilului (s.m.). În acelaşi timp, dar la un alt nivel, vom face să se înscrie, în cele mai fundamentale legi ale naţiunilor, regula că toate religiile, cultele şi practicile religioase de orice fel, inclusiv vrăjitoria şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale. În consecinţă, va fi deconcertant de uşor să i se transfere acest rol statului, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite. Să înţelegem bine următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copii, nici pe oricine altcineva, ci de a provoca explozia, apoi prăbuşirea naţiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a Ordinii noastre Mondiale (s.m.). Acesta este motivul pentru care „Birourile de Protecţie a Copilăriei” trebuie să fie investite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile lor familiale originale şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi religioase. Astfel, în consecinţă se va realiza spargerea definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”. Căci, fără protecţia şi supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi astfel handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la ţelurile noastre mondialiste (s.m.). Pentru asigurarea reuşitei unei asemenea întreprinderi, este de o necesitate primordială ca funcţionarii care lucrează în aceste „birouri”, în serviciul statului, să fie tineri, fără experienţe de trecut bogate, îmbibaţi cu teorii pe care le ştim ca fiind vide şi lipsite de eficacitate şi mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte criminali de facto, pericole potenţiale faţă de bunăstarea copilului, considerat în cazul de faţă ca un „Dumnezeu”(s.m.). (…) În acest nou univers, fragmentat de frica de părinţi şi de abandonul oricărei responsabilităţi din partea acestora faţă de copii, vom avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră şi conform principalelor noastre obiective, un tineret în rândurile căruia arogan-

33


Adrian BOTEZ

www.axa.info.ro

34

ATAC

CONTRA

SA ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA DE TOŢI INDIVIZII CARE AU O „CONŞTIINŢĂ IUDEO-CREŞTINĂ” (s.m.). Această „Restructurare a corpului poliţienesc şi militar” ne va permite să eliminăm, fără contestaţii, personalul îmbătrânit, precum şi toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi înlocuite cu recruţi, tineri lipsiţi de „conştiinţă şi morală” şi deja complet antrenaţi, cu vederi favorabile faţă de folosirea fără scrupule a „tehnologiei reţelelor electronice” pe care o vom fi instaurat. (…) ACEST PLAN VIZA LA ORIGINE, DOUĂ OBIECTIVE CARE AU RĂMAS VALABILE PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE: „PRIN INVENTAREA TRĂGĂTORILOR NEBUNI”, SĂ SE INVENTEZE UN CLIMAT DE NESIGURANŢĂ ÎN SÂNUL POPULAŢILOR, PENTRU A DETERMINA UN CONTROL MAI STRICT ASUPRA ARMELOR DE FOC. ACTELE DE VIOLENŢĂ SE VOR ORIENTA ASTFEL ÎNCÂT RESPONSABILITATEA LOR SĂ ŞADĂ ÎN SARCINA EXTREMIŞTILOR RELIGIOŞI SAU A PERSOANELOR AFILIATE LA ORGANIZAŢII RELIGIOASE DE TENDINŢĂ „TRADIŢIONALĂ”, SAU MAI MULT, A CELOR CARE VOR PRETINDE CĂ ÎNTREŢIN COMUNICAŢII PRIVILEGIATE CU DUMNEZEU (s.m.). Astăzi, pentru a accelera acest „Control al Armelor de Foc”, vom putea întrebuinţa „Decăderea Condiţiilor Economice” din naţiunile-state, care va antrena după sine o destabilizare completă a Socialului – deci escaladarea violenţei. Nu mai este necesar să vă amintesc, nici să vă demonstrez, fraţilor, fundamentele acestui „Control” asupra armelor de foc. Fără el, ne-ar deveni aproape imposibil să îngenunchem populaţiile din statele vizate. Amintiţi-vă cu cât succes au putut controla predecesorii noştri Germania anilor 1930, cu ajutorul noilor „legi” puse în aplicare în acea epocă - legi, de altfel, pe care se bazează Legile actuale ale naţiunilor-state pentru acelaşi control. (…)Ultimele „etape” se raportează la „Faza Omega” începută cu experienţele efectuate la începutul anilor 1970. Ele cuprind punerea în aplicare, la scară mondială, a „armelor electromagnetice”. „SCHIMBĂRILE CLIMATERICE” VOR ANTRENA DISTRUGEREA RECOLTELOR ŞI, ÎN ACESTE CONDIŢII, COMPROMITEREA TERENURILOR AGRICOLE, DENATURAREA, PRIN MIJLOACE ARTIFICIALE, A PRODUSELOR ALIMENTARE DE CONSUM CURENT, INTOXICAREA NATURII PRINTR-O EXPLOATARE EXAGERATĂ ŞI LIPSITĂ DE DISCERNĂMÂNT ŞI UTILIZAREA MASIVĂ A PRODUSELOR CHIMICE ÎN AGRICULTURĂ, TOATE ACESTEA FRAŢILOR, VOR

DUCE LA RUINAREA SIGURĂ A INDUSTRIILOR ALIMENTARE DIN NAŢIUNILE-STATE (s.m.). Viitorul „control asupra populaţiilor” din aceste State trece obligatoriu prin controlul absolut, de către noi, asupra producţiei alimentare la scară mondială şi prin acapararea controlului asupra principalelor „Rute alimentare” ale planetei. Pentru a realiza aceste deziderate, este necesar să se întrebuinţeze „electromagneticul” printre altele, spre a destabiliza clima celor mai productive state pe plan agricol. În privinţa intoxicării naturii, ea va fi cu atât mai accelerată, cu cât escaladarea ratei demografice o va forţa fără restricţii. (…) UTILIZAREA ELECTROMAGNETICULUI PENTRU PROVOCAREA „CUTREMURELOR DE PĂMÂNT” ÎN CELE MAI IMPORTANTE REGIUNI INDUSTRIALE DIN NAŢIUNILE-STATE VA CONTRIBUI LA ACCELERAREA „PRĂBUŞIRII ECONOMICE” A CELOR MAI AMENINŢĂTOARE STATE LA ADRESA NOASTRĂ, AMPLIFICÂND DE ASEMENEA OBLIGAŢIA DE A INSTITUI NOUA ORDINE MONDIALĂ IMPUSĂ DE NOI (s.m.). (…) Cine va putea să ne bănuiască? Cine va putea să aibă vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrăzni să se ridice împotriva noastră, difuzând informaţii privitoare la existenta şi la conţinutul „conspiraţiei” noastre, vor deveni suspecţi în ochii autorităţilor şi ai populaţiilor din naţiunile lor. GRAŢIE DEZINFORMĂRII, MINCIUNII, IPOCRIZIEI ŞI INDIVIDUALISMULUI PE CARE LE VOM FI CREAT ÎN SÂNUL POPULAŢIILOR NAŢIUNILOR-STATE, OMUL VA FI DEVENIT UN DUŞMAN AL OMULUI. ASTFEL, ACEŞTI „INDIVIZI INDEPENDENŢI”, CARE SUNT CU ATÂT MAI PERICULOŞI PENTRU NOI TOCMAI DIN CAUZA „LIBERTĂŢII” LOR, VOR FI CONSIDERAŢI DE CEILALŢI CA FIIND INAMICI, NU ELIBERATORI. SCLAVIA COPIILOR, JEFUIREA BOGĂŢIILOR DIN LUMEA A TREIA, ŞOMAJUL, PROPAGANDA PENTRU LIBERTATEA DROGURILOR, ABRUTIZAREA TINERETULUI NAŢIUNILOR, IDEOLOGIA „RESPECTULUI FAŢĂ DE LIBERTĂŢILE INDIVIDUALE” DIFUZATĂ ÎN SÂNUL BISERICILOR IUDEO-CREŞTINE ŞI ÎN INTERIORUL NAŢIUNILOR-STATE, OBSCURANTISMUL CONSIDERAT CA BAZĂ A MÂNDRIEI, CONFLICTELE INTERETNICE ŞI ULTIMA NOASTRĂ REALIZARE, „RESTRICŢIILE BUGETARE”, TOATE ACESTEA NE PERMIT ÎN SFÂRŞIT SĂ ASISTĂM LA ÎMPLINIREA ANCESTRALĂ A „VISULUI” NOSTRU, INSTAURAREA „NOII ORDINI MONDIALE”(s.m.).

SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei „6.6.6.”, datat în ultima parte a lunii iunie, 1985” (cf. Două documente cutremurătoare: „Planul Roşu”/1967 şi „Aurora Roşie”/1985, cunoscute sub numele de „Protocoalele de la Toronto”, în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29). Cred că aţi tras concluzia corectă, din aceste întinse citate: SATANA NU LUCREAZĂ NUMAI ÎN ROMÂNIA, CI PE ÎNTREG PĂMÂNTUL. Dacă România este/pare mai năpăstuită şi mai adânc afundată în dezastru şi în vinovată şi sinucigaşă „somnie”, este pentru ca Dumnezeu să-i oblige pe români să-şi redescopere Autentica lor Fiinţă – Cea Dumnezeiască, de Popor Ales, întru Hristosul Iubirii, dar şi al Luminii Dreptăţii! - în această Grădină a Maicii Domnului fiind noi Statorniciţi de Dumnezeu, ca VEGHETORI! Dacă vom dispărea, sub avântatele asalturi satanice, va fi doar din vina noastră, pentru că NU Dumnezeu ne-a dat „darul” de…„a dormi în post”! DIMPOTRIVĂ! Noi, Românii, urmaşi ai lui Zalmoxis şi ai Sfântului Apostol Andrei/Întâiul Chemat, suntem AVANPOSTUL LUMII LUMINII, suntem „CANDELA LUMII”, după vorba Aminului Neamului nostru…EMINESCU! Numai UNUL Dumnezeu şi Credinţa noastră nestrămutată în El, precum şi o Solidaritate/FRĂŢIE Creştin-Ortodoxă Autentică, Activă şi Eficientă (precum lecţie cerească ne dau nouă sfinţii noştri părinţi din monahismul românesc!) - ne mai pot ajuta să scăpăm de… UCIGAŞUL HAOS, care, cu toată râvna demonică ni se pregăteşte! –…adică, de ”<<statul>>/ HAOSUL lui Falcă”, de toţi golanii şi puşlamalele (scoase cu o uriaşă vidanjă, parcă, din cele mai afunde canalizări ale României…!) şi de aceste „madame” din fundul Iadului trimise, spre batjocorirea şi stingerea Neamului Românesc!

NOTE 1-„RELAŢIILE ROMÂNIEI CU FMI ŞI BANCA MONDIALĂ, ÎNAINTE ŞI DUPĂ LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989 Miercuri, Noiembrie 3rd, 2010 cest subiect este inspirat de insistenţa cu care preşedintele şi guvernul actual al României somează populaţia să se supună măsurilor de austeritate impuse de organismele financiare internaţionale, respectiv FMI şi Banca Mondială, pentru a ni se acorda alte împrumuturi, absolut necesare pentru plata pensiilor şi salariilor (…).Cu alte cuvinte, România se află în stare de faliment, ea nu mai produce nici măcar pentru a finanţa nevoile stricte de supravieţuire a populaţiei, fapt pentru care sîntem nevoiţi să acceptăm condiţiile tot mai înrobitoare impuse de finanţarea mondială. Există însă o experienţă a relaţiilor pe care România le-a avut cu aceste orga-

A

nisme financiare înainte de 1989, despre care guvernanţii din ultimii 20 de ani nici măcar nu amintesc, experienţă care le-ar fi fost foarte utilă dacă, bineînţeles, s-ar fi angajat cu loialitate şi cinste să apere şi să promoveze interesele ţării şi nu s-o submineze, aşa cum, spre nenorocirea poporului român, s-a şi întîmplat. După cum se ştie, după ce în conducerea partidului comunist şi în organismele statului s-a întărit elementul etnic românesc, tendinţele de eliberare de sub tutela sovietică s-au accentuat şi statutul de ţară independentă a devenit un obiectiv prioritar atît în politica de partid cît şi în acţiunile întreprinse pe linie guvernamentală. Prin Declaraţia de independenţă de la Bucureşti, din aprilie 1964, s-a afirmat clar dreptul la independenţă şi principiul neamestecului în treburile interne, invocîndu-se normele stipulate în documentele ONU. Documentul reclama, practic, tutela pe care URSS o exercita asupra României şi a celorlalte ţări din blocul socialist. Cel puţin ţara noastră nu mai putea suporta pretenţiile hegemoniste ale Moscovei, amestecul brutal al acesteia în guvernarea ţării şi aroganţa cu care îi dicta liniile directoare ale politicii de dezvoltare. Această tutelă de aproape 20 de ani s-a dovedit extrem de nocivă şi cu consecinţe dramatice pentru viitorul naţiunii române. Dar independenţa pe care o doreau românii şi puterea de la Bucureşti presupunea, în primul rînd, o industrie dezvoltată şi modernă, obiectiv care nu se putea realiza decît prin relaţii de colaborare cu ţările dezvoltate. De altfel, dezvoltarea industriei era un răspuns la încercările sovietice de a rezerva României un viitor agrar. Realizarea obiectivelor privind dezvoltarea industriei necesita eforturi importante, importuri de maşini, utilaje şi tehnologie. Resursele financiare interne pentru aceste investiţii erau insuficiente, chiar dacă se făceau eforturi printr-o rată a acumulării împovărătoare pentru viaţa de zi cu zi a românilor. S-a pus problema solicitării unor credite în devize libere de la Banca Internaţională de Colaborare Economică din cadrul CAER. Răspunsul a fost negativ, invocîndu-se lipsa lichidităţilor în valută. De fapt nici nu se putea aştepta ca Moscova să îngăduie vreun sprijin financiar pentru o politică de dezvoltare care n-ar fi corespuns intereselor ei. În aceste condiţii, în anul 1969 au început negocierile cu FMI care s-au încheiat în decembrie 1972 prin semnarea acordului de aderare. Ca membră CAER, România trebuia să informeze despre aceasta şi pe reprezentanţii celorlalte ţări. şi-a onorat această obligaţie la şedinţa Comisiei Financiar-Valutare a CAER, care a avut loc la Moscova, doar cu puţin timp înainte ca actul de aderare a România la FMI să fie oficializat. La discuţiile ce au avut loc, reprezentanţii celorlalte ţări au criticat sever politicile financiare ale FMI şi Băncii Mondiale, aducîndu-se acuzaţii României pentru că „se aruncă în braţele capitalismului, că îşi subminează suveranitatea şi că, prin gestul ei, sparge unitatea ţărilor socialiste” etc. Li s-a răspuns, cu www.axa.info.ro


ATAC

CONTRA

fără niciun fel de rezerve de toate guvernele ce s-au succedat în acest timp la conducerea ţării. Dezastrul produs în urma acestor măsuri este la îndemîna oricui să-l observe. Avem acum o datorie externă de peste 100 de miliarde de dolari şi continuăm să ne împrumutăm nu pentru a finanţa investiţii care să devină la rîndul lor producătoare de resurse financiare, ci pentru plata pensiilor şi salariilor. Cel puţin aşa justifică preşedintele ţării necesitatea acestor credite, ultima sa intervenţie pe această temă fiind cea din Parlamentul României din data de 21 septembrie a.c. Împrumutul contractat de ţara noastră înainte de 1989 poate fi justificat, după cum s-a arătat mai sus, la ultimul cent şi el a fost folosit exclusiv pentru construirea unor importante obiective atît în industrie cît şi în agricultură. Aceasta a permis atît rambursarea integrală a creditului cît şi crearea unor resorturi proprii de dezvoltare. Reamintesc că este vorba de 12,5 miliarde de dolari, adică o sumă de zece ori mai mică decît cea contractată după 1989. Unde oare s-or fi topit peste 100 de miliarde de dolari, concomitent cu contractarea împrumuturilor au fost distruse şi unităţile economice existente în 1989? Care dintre guvernanţii din ultimii 20 de ani ne-ar putea lămuri în această privinţă? În lipsa unui răspuns care nu cred că va veni prea curînd sau poate chiar niciodată se impune să-l cităm tot pe John Perkins care în Confesiunile unui asasin economic spune că „mercenarii sau asasinii economici (AE) sînt profesionişti extrem de bine plătiţi care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungînd la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor cîtorva familii de bogătaşi, care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzează în acest scop, variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungînd pînă la crimă.” Oare să-l credem? Prof. univ. dr. ALEXANDRU AMITITELOAIE

FRANCMASON, MINISTRU, PRIMMINISTRU.GUVERNELE MASONICE ALE ROMÂNIEI Marți, Octombrie 12th, 2010 otto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.” - Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României. Cărţile de propagandă masonică sînt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această societate satanică, Francmasoneria (…). Petre Roman a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susţinut de Marele Orient al Franţei şi de lojile italiene, Petre Roman participă

M

activ, în septembrie 1990, la întîlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenenţa sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnătura, alături de menţiunea Strict Secret, adresată, ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu. „Sînteţi autorizat”, scrie Petre Roman, „ca, imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat, în care aţi primit Lumina”. Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman este nimeni altul decît Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcţia de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman şi Adrian Năstase (ministru de Externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeaşi lojă masonică, dar sînt amîndoi francmasoni. Din 1998 pînă în 1999, România are un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră: Radu Vasile. După ce se converteşte peste noapte la catolicism şi intră în Masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe „performanţe”, în premieră în România. Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziţie de conducere în organismele europene, devenind vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. O altă „premieră” a premierului Radu Vasile este vizita Papei în România. Relaţiile sale cu lojile italiene şi cu Opus Dei (sectă teroristă din interiorul Bisericii Catolice) îl fac să susţină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii şi să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o ţară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Română primeşte de la Opus Dei o donaţie în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. Relaţiile sale de înalt nivel cu Masoneria italiană fac să fie şi primul român primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea (care şi el a fost mason), nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea. Între 1999 şi 2000, Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut, Mugur Isărescu. Într-un mod inexplicabil pentru cei care nu cunosc apartenenţa sa la masonerie, Mugur Isărescu este de 17 ani lungi guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată cînd s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri trebuie căutată în perioada cît acesta a lucrat

Adrian BOTEZ

www.axa.info.ro

nanţat cu credite de la Banca Mondială se ţinea o evidenţă strictă, ceea ce nu permitea utilizarea ineficientă a fondurilor sau deturnarea frauduloasă a acestora, aşa cum se întîmplă în mod obişnuit astăzi. Obiectivele economice realizate atunci sînt cea mai puternică dovadă că împrumuturile externe n-au încăput pe mîna vreunei oligarhii de partid şi nu s-au pierdut fără urmă. Sînt de exemplificat în acest sens: Combinatul de oţeluri speciale Tîrgovişte, Întreprinderea de ţevi Roman, Combinatul de fibre sintetice Cîmpulung Muscel, Întreprinderea de anvelope Zalău, Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău, Combinatul chimic Craiova, Uzina hidroelectrică Rîul Mare Retezat, CTE Turceni etapa a IIa, Întreprinderea de produse electronice şi electrice „Electroargeş” cu sediul în Curtea de Argeş, Întreprinderea de ţevi Zalău, Combinatul industrial pentru construcţii de maşini în oraşul Bistriţa, Întreprinderea de maşini unelte, accesorii şi scule în municipiul Baia Mare, Întreprinderea de rulmenţi grei Ploieşti, Întreprinderea de ţevi sudate Zimnicea şi multe, multe altele. Relaţiile cu FMI şi Banca Mondială n-au continuat aşa cum începuse şi cum s-au desfăşurat ele pe parcursul primilor 10 ani. România începuse să joace un rol important pe anumite pieţe internaţionale, ceea ce nu era de acceptat pentru cei care pusese deja monopol pe aceste pieţe. Pe de altă parte, începînd din 1980, nici politica de independenţă a României faţă de Moscova şi rolul ei de dizident în cadrul blocului socialist nu mai prezentau importanţă pentru occident. În aceste condiţii, FMI şi Banca Mondială au devenit instrumente de presiune şi de descurajare a tendinţelor României de a-şi dezvolta comerţul exterior şi de a cuceri noi pieţe de desfacere. O primă încercare de a distruge economia României au făcut-o în anul 1980 cînd au regizat intrarea ţării în încetare de plăţi. Datoria externă ajunsese la 12,5 miliarde de dolari şi s-a luat decizia de a fi plătită integral şi într-un timp cît mai scurt pentru a nu mai constitui vector de imixtiune în treburile interne ale ţării. Cu mari sacrificii, suportate de marea majoritate a populaţiei, acest obiectiv a fost atins în martie 1989. Desigur că nici acest fapt n-a fost pe placul finanţei mondiale, pentru că, plătindu-şi integral datoria, România îşi întărea independenţa economică. Pînă la lovitura de stat din decembrie 1989, cu toate diversiunile încercate şi acţiunile de subminare şi compromitere a relaţiilor noastre economice, n-au reuşit să readucă România în sfera lor de influenţă şi dominare. Momentul le-a devenit favorabil după 1989 cînd la conducerea ţării au ajuns, cu sprijin străin, indivizi dispuşi să trădeze ţara în schimbul unei îmbogăţiri rapide şi a unor privilegii care i-au făcut, pentru totdeauna, dependenţi de centre de putere ostile României. Împrumuturile externe contractate de ţara noastră după 1989 s-au făcut sub presiunea unor măsuri dictate de FMI şi alte organisme financiare internaţionale, măsuri considerate a fi de reformă şi acceptate

www.axa.info.ro

demnitatea şi diplomaţia necesară, că hotărîrea autorităţilor române este luată în deplină cunoştinţă de cauză şi că ele ştiu să apere suveranitatea ţării şi să-i promoveze interesele. România a devenit astfel prima ţară din CAER care a aderat la FMI. A primit un sprijin diplomatic substanţial în această direcţie din partea autorităţilor din SUA, Anglia, Franţa, Germania Federală, Italia, Olanda şi a altor ţări membre. Cel mai important lucru care trebuie subliniat este faptul că autorităţile române de atunci, interesate să industrializeze România, ca o condiţie vitală pentru progresul ei economic şi întărirea independenţei, au reuşit să obţină din partea FMI un tratament preferenţial în acordarea creditelor. Iniţial, oferta de creditare a fost condiţionată de utilizarea împrumuturilor în infrastructură, aceasta fiind, de fapt, strategia de finanţare a FMI, utilizată în multe ţări cu efecte dezastruoase, după cum ne explică suficient de argumentat şi John Perkins în două lucrări apărute recent (Confesiunile unui asasin economic şi Istoria secretă a Imperiului American). Li s-a răspuns că aceste investiţii, deşi necesare, produc venituri pe termen lung, ori pentru România prioritară era atunci producţia de bunuri de consum, de utilaje, de maşini etc., care să ducă la crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea resurselor proprii de finanţare. Susţinerea diplomatică de care s-a bucurat România la vremea respectivă, datorită, mai ales, eforturilor sale de a ieşi de sub influenţa sovietică, politică destul de convenabilă atunci occidentului, au făcut ca atît FMI cît şi Banca Mondială să accepte derogări de la regulile lor de finanţare, respectiv să ţină seama de planurile de investiţii propuse de autorităţile statului român. Fiecare obiectiv prezentat pentru a fi finanţat cu credite de la Banca Mondială era analizat prin prisma eficienţei, a creşterii producţiei, a productivităţii muncii şi a contribuţiei la creşterea exportului şi a veniturilor care să permită restituirea creditelor şi a dobînzilor aferente. Este un exemplu de promovare a interesului naţional, chiar dacă puterea politică de atunci a României era comunistă şi nu democrată cum se pretinde cea de astăzi. Creditele obţinute de România de la FMI şi Manca Mondială în perioada 1973-1989, estimate la circa şase miliarde de dolari, au contribuit la creşterea economică, la industrializarea ţării, la modernizarea agriculturii şi a altor domenii. Experienţa arată că orientarea acestor credite în special pentru dezvoltarea şi tehnologizarea producţiei, a permis României creşterea exporturilor şi a încasărilor valutare, asigurarea surselor pentru rambursarea creditelor primite şi creşterea veniturilor populaţiei. În primii 10 ani de la aderare, România a încheiat 33 de acorduri de împrumut pentru proiecte din industrie, agricultură, transporturi etc. 15 dintre aceste proiecte s-au realizat integral cu echipamente şi materiale din ţară, ceea ce a impulsionat dezvoltarea unor sectoare ale industriei. Pentru fiecare proiect de investiţie fi-

35


Adrian BOTEZ

www.axa.info.ro

36

ATAC

CONTRA

la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA, încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations), care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza. După evenimentele din decembrie 1989, Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional. Şi-o îndeplineşte peste aşteptările stăpînilor săi. Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în iulie 2008, datorii externe declarate de 45,364 miliarde de euro. PUŢINI ŞTIU ŞI CĂ MUGUR ISĂRESCU ESTE MEMBRU AL GRUPĂRII MASONICE CARE FACE JOCURILE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ - COMISIA TRILATERALĂ. De altfel, Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulţi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale, dar şi Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoţian din România. Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004, este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ‘90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase. La fel stau lucrurile şi cu fostul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Se ştie că acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat al României. Teoria neimplicării masoneriei în politică este un basm de adormit copiii, dacă ţinem cont doar de faptul că Dan Amedeo Lăzărescu este unul dintre cei care au reînfiinţat Partidului Naţional Liberal după 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL timp de şapte ani. Pe vremea cînd Tăriceanu era ministru al Industriei şi Comerţului în Guvernul Ciorbea, l-a ales ca PR pe un coleg de masonerie, Corneliu Vişoianu, conducătorul Marii Loji a României. La rîndul lui, Corneliu Vişoianu este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al lui Tăriceanu. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL pînă în 2001 şi preşedinte PNL în

perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL în această grupare. Iată deci că cinci dintre prim-miniştri ai României fac în mod cert parte din francmasonerie. (…).

nu respectă nici Legea Gravitaţiei. Încălcînd Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României, guvernatorul alogen Isărescu a protestat pentru că, prin decizia Curţii Constituţionale, nu au fost tăiate pensiile cu 15 % şi, ca urmare, nu pot fi omorîţi cu zile şi cît mai repede pensionarii, în special cei cu pensii BANII ÎMPRUMUTAŢI mici. Pe vremuri, tovarăşa Elena întreba: cu cianură aţi încercat? Era vorba desDE LA FMI AU FOST dar pre „includerea” cianurii în pensie. Cel mai INVESTIŢI DE MUGUR longeviv guvernator de Bancă Centrală din ISĂRESCU ÎN SUSŢINEREA lume urmăreşte, la comandă străină, apliFALIMENTULUI ECONOMIEI carea unui program diabolic împotriva PoRomân şi a României, fiind susţiAMERICANE (?!) porului nut de către alţi alogeni aflaţi în conducerea Vineri, Octombrie 8th, 2010 principalelor instituţii ale Statului Român. n cercurile economice de specialitate Conform Legii nr. 312/2004, obiectivul circulă un zvon care îl deranjează fundamental al BNR este asigurarea şi menteribil pe guvernatorul BNR, Mu- ţinerea stabilităţii preţurilor. Acest obiectiv gur Isărescu. Iese la lumină încă un matra- nu a fost şi nu poate fi îndeplinit deoarece pazlîc de tip „gulerele albe”, făcut pe spatele Guvernul Tăriceanu I (PNL, PD, UDMR Poporului Român, îndatorat la FMI pen- şi PC) a renunţat la acţiunea de aur şi astfel tru cîteva generaţii de acum încolo. Statul Român nu are nici o pîrghie pentru a Concret, începînd cu 2009, conform menţine stabilitatea preţurilor. De pildă, în statisticilor de peste Ocean, România a România, unde se extrag ţiţei şi gaze natucumpărat obligaţiuni de stat (bond), emi- rale şi unde se produce energie electrică, prese de Trezoreria SUA, în valoare de 74,2 ţurile la carburanţi, la gaze şi curent electric miliarde de dolari, adică de o sumă ega- sînt mai mari decît în celelalte ţări europene lă cu valoarea împrumutului contractat care importă produse energetice. De ce? Fide ţara noastră la FMI, mai puţin rata, indcă guvernatorul Isărescu a acceptat, îmcare s-a dus în susţinerea pensiilor şi sa- preună cu preşedinţii Iliescu, Contantinescu lariilor pe perioada premergătoare reale- şi Băsescu, precum şi cu toate guvernele postgerii Chiorului în fruntea naţiunii. Astfel, decembriste, ca la populaţie să fie facturate România, o ţară aflată în profundă cri- consumurile la cele mai mari preţuri, iar la ză economică şi socială, susţine redresa- clientela politică la cele mai mici preţuri. Nici rea economiei americane, achiziţionînd măcar acum, în plină criză internaţională şi simple hîrtii emise de trezoreria acesteia, de cînd milioane de români au fost afectaţi supuse riscului deprecierii, chiar imposibi- de inundaţii, guvernatorul BNR nu cere lităţii de răscumpărare în cazul falimen- public Guvernului Boc IV (PDL, UDMR, tului sistemului american.(…) UNPR) să vină în sprijinul cetăţenilor şi prin OUG să stabilească pentru populaţie JOS MASCA, DOMNULE aceleaşi drepturi, respectiv preţuri ca şi penclientela politică. Firmele străine, care jeMUGUR ISĂRESCU! tru fuiesc după bunul plac bogăţiile naturale ale Marți, Iulie 27th, 2010 Poporului Român, stabilesc ce preţuri vor, in analiza şi coroborarea datelor spre a obţine un profit cît mai mare pe seama şi informaţiilor obţinute din mai cetăţenilor. Niciodată guvernatorul Isărescu multe surse secrete au rezultat următoarele nu s-a opus la politicile antiromâneşti ale firaspecte de interes operativ: Guvernatorul melor străine. Cînd Curtea Constituţională Băncii Naţionale a României, Mugur a decis că este neconstituţională tăierea pensiIsărescu, a fost recrutat în 1990, la New ilor şi recalcularea celor speciale – ale unor juYork, de către Council on Foreign Relati- decători şi procurori, imediat Guvernul Boc ons / CFR (Consiliul pentru Relaţii Ex- IV a decis, prin OUG, majorarea cu 5% a terne), cu sprijinul nemijlocit al CIA.(…) TVA, iar guvernatorul BNR a anunţat că va creşte inflaţia la 8%. Pe cale de consecinţă, MUGUR ISĂRESCU ESTE cresc preţurile şi scade semnificativ puterea DIRECT RĂSPUNZĂTOR de cumpărare a salariaţilor şi pensionarilor. Legii nr.312/2004, art. 2 alin. 3, PENTRU DEZASTRUL Conform „Banca Naţională a României sprijină poliROMÂNIEI tica economică generală a Statului” şi adminainte de anul 1990, circulau ban- nistrează rezervele internaţionale ale Româcuri pe seama tovarăşei academician niei. În baza art.30 din Legea nr.312/2004, doctor, inginer, savant de renume mondial BNR stabileşte şi menţine rezervele internaElena Ceauşescu, specialistă în poli-peri şi ţionale, rezerve alcătuite din: a) aur deţinut co-doi, care nu îşi amintea cînd s-a aprobat în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate; Legea Gravitaţiei de către Marea Adunare b) active externe, sub formă de bancnote şi Naţională. După 20 de ani, un alt acade- monede sau disponibil în conturi la bănci sau mician Mugurel Constantin Isărescu, gu- la alte instituţii financiare în străinătate, pe vernatorul Băncii Naţionale a României, care le stabileşte Banca Naţională. Cea mai s-a supărat pe o decizie corectă a Curţii mare parte din rezerva de aur a României, Constituţionale, şi depăşindu-şi atribuţi- de numai cca. 104 tone, este depozitată în ile a susţinut că această Curte, dacă vrea, străinătate iar cheltuiala o suportă Poporul

Î

D

Î

Român. Niciodată guvernatorul Isărescu nu a argumentat de ce rezerva de aur a României trebuie depozitată în străinătate şi contribuabilii români să plătească costul depozitării. De asemenea, niciodată guvernatorul Isărescu nu a motivat de ce se opune să crească rezerva de aur a României de cel puţin 8 ori cu aurul de la Roşia Montană şi de ce acceptă ca Guvernul Boc IV, împreună cu preşedintele Băsescu, să sprijine o firmă străină (Roşia Montană Gold Corporation), să jefuiască Poporul Român de peste 100 miliarde euro, cît este evaluat zăcămîntul din Munţii Apuseni. Guvernatorul Isărescu se face că nu ştie că multe din ţările puternice şi dezvoltate ale lumii achiziţionează cantităţi uriaşe de aur de pe piaţa mondială, pregătindu-se pentru introducerea unei monede unice la nivel planetar. Conform Legii nr.312/2004, art. 31, lit.a, BNR este autorizată să vîndă şi să efectueze alte tranzacţii cu lingouri şi monede din aur şi cu alte metale preţioase. Cadrul legal există, dar guvernatorul Isărescu se opune creşterii veniturilor Bugetului de Stat cu peste 100 miliarde de euro, numai de la Roşia Montană. De altfel, contribuabilii români au constatat că guvernatorul Isărescu nu a propus şi susţinut, în 20 de ani, nici o sursă de creştere a veniturilor la Bugetul de Stat, dar nici nu a solicitat stoparea corupţiei şi a risipei din banii publici pentru clientela politică. Guvernatorul Isărescu şi Consiliul de Administraţie al BNR au hotărît, fără să înştiinţeze Parlamentul, ca rezerva valutară a Poporului Român să fie plasată în bănci americane pentru o dobîndă de cca. 1%, iar Guvernele Boc I-IV au luat împrumuturi, de la FMI şi alte bănci, inclusiv americane, de peste 30 miliarde euro cu o dobîndă de 3,5%10%. Dobînzile, de multe miliarde euro pe an, le plătesc cetăţenii români prin tăierea salariilor, mărirea TVA, creşterea impozitelor şi, probabil, impozitarea tuturor pensiilor. Răspunde cineva pentru acest gheşeft făcut băncilor străine? Nimeni! De ce? Pentru că prin Legea nr.312/2004, membrii Consiliului de Administraţie al BNR nu răspund civil sau penal. Ei au numai drepturi, respectiv la indemnizaţii şi alte drepturi salariale care, dintre bugetari, sînt cele mai mari din România, de 90.000 lei şi peste 100.000 pe lună, la care se adaugă participarea la profit, pe care şi-o stabilesc singuri. Cu siguranţă că nu în baza Legii Gravitaţiei aceste cîştiguri fabuloase din bani publici sînt strict secrete. Prin excepţie de la prevederile Legii nr.118/2010 privind reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi după intervenţia Băncii Centrale Europene, la personalul BNR nu se aplică nici o tăiere din drepturile băneşti. Ca urmare, unul dintre consilierii personali ai guvernatorului BNR, un octogenar care a uitat să plece în pensie, cumulează pensia cu indemnizaţia lunară de peste 50.000 lei pe lună şi, astfel, poate să le povestească milioanelor de români săraci despre justeţea tăierilor din salarii şi pensii, despre necesitatea majorării impozitelor şi taxelor, precum şi a eliminării subvenţiilor la încălzire. În timp ce savanta de renume mondial nu avea consilieri personali, academicianul şi guvernatorul Isărescu are o mulţime de consilieri personali, toţi alogeni, care sînt plătiţi regeşte din banii contribuawww.axa.info.ro


ATAC

CONTRA

băncile centrale din celelalte ţări din UE; 5) Rezerva valutară a României socialiste era utilizată în interes naţional. De 20 de ani, rezerva valutară a Poporului Român este plasată de către guvernatorul Isărescu în bănci americane, pentru dobînzi foarte mici, iar băncile respective au împrumutat guvernele României la dobînzi uriaşe, pe care le plăteşte scump populaţia; 6) În epoca Ceauşescu se exploatau marile zăcăminte de aur în Interes Naţional şi multe filoane de aur au fost lăsate în conservare pentru generaţiile viitoare. În mandatele eternului guvernator Isărescu, zăcămintele de aur, argint, uraniu şi metale rare, cele mai mari din lume, au fost date pe gratis la 3 firme canadiene. Doar comisioanele cu dedicaţie şi sponsorizările pentru campaniile electorale au fost substanţiale; 7) Guvernatorii BNR, înainte de anul 1990, au avut salarii decente şi o avere modestă. Guvernatorul Isărescu este cel mai bine plătit dintre bugetari, cu peste 100.000 lei pe lună şi are o avere uriaşă, fiind bugetar. Acum, se pare că este supărat pentru că presa nu-i prezintă averea şi nici preocupările mondene; 8) În epoca Ceauşescu, foştii guvernatori ai BNR au fost patrioţi români şi au acţionat pentru dezvoltarea ţării şi creşterea bunăstării populaţiei. Guvernatorul Isărescu, fiind alogen, acceptă genocidul la care este supus, cu premeditare, Poporul Român; 9) În timpul socialismului, BNR asigura plata salariilor şi pensiilor, iar cea mai mare bogăţie a Poporului Român era munca. În timpul capitalismului, guvernatorul Isărescu a luat împrumuturi externe în condiţii înrobitoare, iar o mică parte din acestea au fost folosite pentru a plăti salariile şi pensiile. În plus, guvernatorul Isărescu este de acord şi acţionează pentru tăierea salariilor şi pensiilor, inclusiv pentru creşterea TVA. Guvernele post-decembriste şi guvernatorul Isărescu au încurajat nemunca şi disponibilizările. Pentru aceste „succesuri” şi multe altele, liderii partidelor politice care au fost sau sînt la guvernare sînt vinovaţi că l-au ţinut în braţe pe guvernatorul Isărescu, pe care îl roagă în genunchi să nu se pensioneze ori să demisioneze. Ei îl consideră pe Isărescu că este cel mai bun bancher dintre academicieni şi cel mai bun academician dintre bancheri(…) „ (cf. blogul lui Ion Coja, dar şi art. în Tricolorul online).

GUVERNUL MONDIAL SE VA REUNI ÎN OCTOMBRIE, LA BUCUREŞTI Marți, Iulie 27th, 2010 unicipiul Bucureşti va fi gazda, în toamna acestui an, a Reuniunii Regionale Europene a Comisiei Trilaterale. Întîlnirea, care va avea loc, efectiv, între între 15 şi 17 octombrie, a fost programată să se desfăşoare în Romania la iniţiativa lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale. Acesta este membru al Clubului de la Roma, din 1993, precum şi al Grupului Bilderberg, CFR etc.

M

URMATOAREA INTRUNIRE BILDERBERG VA FI IN SPANIA, LA SITGES, INTRE 3 SI 6 IUNIE? Miercuri, Aprilie 14th, 2010 rmatoarea intrunire BILDERBERG va fi in SPANIA, la Sitges, intre 3 si 6 iunie? Citez din articolul BILDERBERG FOUND!, scris de James P. Tucker, Jr.: Grupul Bilderberg va ţine următoarea întâlnire anuală între 3 şi 6 iunie în Sitges, Spania (un mic şi exclusivist oraş-staţiune, la o distranţă de aproximativ 32 km de Barcelona)” (cf. România Străinilor, Just another Anyhow 5.com weblog – dar şi Dulce Românie, 8 octombrie 2010 – şi ziarul Tricolorul online, inclusiv blogul lui Ion Coja…). 2-„Protocoalele contin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stapânire a întregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale încheiate de diferitele sectiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a tinut în Elvetia, la Bâle (Basel), în 1897, si formeaza programul masonic de cucerire mondiala, program elaborat si comunicat unor anumiti „initiati”, pentru a se pastra o urma scrisa a acelor convorbiri ultrasecrete (...) Este un fapt psihologic cunoscut că majoritatea criminalilor mărturisesc crima înainte de a muri. Protocoalele Maeştrilor Francmasoni constituie o asemenea dovadă. Ce sunt aceste protocoale decât o îngrozitoare mărturisire a tuturor suferinţelor şi mizeriilor pe care le-au provocat şi încă le mai provoacă FRANCMASONII? Ele ne oferă totodată cheia secretă pentru a înţelege tot răul făcut de ei ce bântuie astăzi în omenire. În „lumina” Protocoalelor se pătrund mai exact şi mai adânc adevăratele cauze ale frământărilor sociale şi politice, generate cu o diabolică abilitate de FRANCMASONI, de la Marea Revoluţie Franceză încoace. Astăzi, însă, lumea a început să se deştepte. O puternică suflare antimasonică, nu retrogradă, nu obscurantistă, nu pornind din motive religioase, ci luminată, naţională, izvorâtă din adâncul instinctului de conservare, se ridică ACUM tot mai impunătoare din Statele cele mai înarmate în lupta pentru existenţă. Această mişcare creşte pe zi ce trece, cucereşte pe indiferenţi şi converteşte pe umanitarişti, care totuşi simt că Patria este mai aproape decât Umanitatea. Lumea creştină a început să vadă primejdia, îi simte apăsarea şi încet, dar sigur, se ridică în sufletul fiecărui român revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile înşelătoare şi cosmopolite, înfăţişate de ea cu viclenie lumii întregi. ATENŢIE! PROTOCOALELE SUNT UN MONUMENT DE ACŢIUNE SATANICĂ ŞI REPREZINTĂ IZVORUL TUTUROR TICĂLOŞIILOR UMANE ACTUALE. PROTOCOALELE PUN ÎN LUMINĂ CAUSA CAUSORUM A DECADENŢEI LUMII ACTUALE, ATÂT LA NIVELUL INDIVIDULUI, CÂT ŞI LA NIVELUL STATULUI (s.m.)” (cf. www.scribd.com). g

U

Adrian BOTEZ

www.axa.info.ro

dere, de miliarde euro, rezervele internaţionale ale României? 6) Din ce resurse va plăti Poporul Român uriaşa datorie externă şi în cîţi ani? Cît este datoria externă pe cap de locuitor? 7) Este posibil sau nu ca, pe baza planului diabolic în curs de desfăşurare, România să fie adusă în situaţia de a nu putea rambursa datoria externă, şi atunci un Tribunal Internaţional (care se pregăteşte a fi înfiinţat) va decide că ţara va fi obligată să cedeze o parte din teritoriu, respectiv Ardealul, unde să se mute un alt stat? Există vreo legătură între acest plan diabolic şi acordarea, în mare secret, în ultimii 20 de ani, a cetăţeniei române pentru peste 1 milion de evrei de pe mapamond? 8) De ce românii au fost o generaţie de sacrificiu în regimul socialist şi de ce sînt o generaţie de sacrificiu, acum, în regimul capitalist? Stăpînii alogeni au fost şi sînt aceiaşi, ori copii sau nepoţii lor? 9) Ce responsabilitate are guvernatorul Isărescu pentru situaţia economică, financiară şi socială din ţară, precum şi pentru îndreptarea României într-o direcţie greşită, aşa cum susţin peste 82% dintre cetăţenii români? Probabil că, în timpul vacanţei parlamentare şi după inundaţii, mass-media şi analiştii politici români vor căuta să obţină răspunsuri la aceste întrebări care au fost ocolite de partidele parlamentare şi liderii lor care îl susţin şi elogiază, la poruncă străină, pe guvernatorul etern al BNR. Pentru cei care încearcă să-i aducă un omagiu guvernatorului Isărescu merită reamintite cîteva aspecte esenţiale, despre faptele sale, făcînd comparaţie între România de la sfîrşitul anului 1989 şi cea de acum, din vara anului 2010, respectiv: 1) România socialistă avea bănci puternice, iar azi în România capitalistă cca 95% sînt bănci străine; 2) Ţara nu avea datorii externe, ci creanţe de 12-15 miliarde dolari, la începutul anului 1990. Acum datoria externă trece de 120 miliarde euro şi guvernatorul Isărescu refuză să precizeze pe ce s-a cheltuit această sumă uriaşă; 3) În timpul socialismului, împrumuturile externe au fost utilizate pentru investiţii, pentru dezvoltarea multilaterală a economiei naţionale şi creşterea nivelului de trai a Populaţiei. În ultimii 20 de ani, creditele externe au fost luate, în principal, pentru a susţine băncile străine şi profiturile acestora; 4) Pînă în anul 1989, sistemul bancar românesc asigura creditarea unităţilor socialiste, la dobînzi foarte mici. De 20 de ani, prin politica BNR s-a blocat creditarea agenţilor economici, prin nivelul dobînzilor practicate. Românii au uitat de dobînzile de 80%-200% din epoca Isărescu. Acum, dobînda de referinţă a BNR este de 6,5%, cea mai mare din Uniunea Europeană. Nici în plină criză, BNR nu sprijină agenţii economici şi populaţia prin credite ieftine. Guvernatorul Isărescu nu are argumente credibile pentru dobînzile mari impuse de către BNR, comparativ cu cele de 0,5%-2% practicate de

www.axa.info.ro

bililor români, tot mai săraci. Guvernatorul BNR nu face trimitere la Legea Gravitaţiei, care l-a legat de funcţie şi de venituri lunare incredibile, în ultimii 20 de ani. De cînd se află guvernatorul Isărescu în fruntea BNR, după un curs de calificare de scurtă durată în SUA, la începutul anului 1990, a fost practic lichidat sistemul bancar românesc, au fost lichidate atît băncile de Stat cît şi cele private. A reuşit să supravieţuiască doar CEC Bank, datorită intervenţiei în Parlament a senatorilor PRM, guvernatorul Isărescu şi consilierii săi personali nu pot exemplifica nici o ţară din lume care să-şi fi lichidat propriul sistem bancar. Se pune întrebarea: în care ţară din lume guvernatorul Băncii Centrale a acţionat pentru „înmormîntarea” băncilor autohtone? Răspunsul este simplu: în nici una! De ce? Ştie răspunsul guvernatorul Isărescu, singurul cetăţean român care este membru al Comisiei Trilaterale, subordonată Clubului Bilderberg. Poate va răspunde guvernatorul Isărescu ce s-a întîmplat în Coreea de Sud unde, după criză financiară din anii 19971998, au fost naţionalizate toate băncile străine, iar de atunci se înregistrează un miracol sud-coreean, o dezvoltare economică şi o creştere a nivelului de trai fără precedent. Conform Legii nr.312/2004, art.3, alin.3, „Banca Naţională a României colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice în vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici în baza cărora se va elabora proiectul anual de buget”. După această colaborare, Bugetul de Stat şi Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat pe anul 2010 s-au dovedit a fi nerealiste, la numai 3 luni de la aplicare. Are vreo responsabilitate Consiliul de Administraţie al BNR? Evident că nu! Din cînd în cînd, guvernatorul Isărescu vorbeşte în pilde la diferite întîlniri. Apoi, cîţiva analişti politici alogeni îl laudă, deşi n-au priceput nimic. În baza Legii nr.312/2004, guvernatorul prezintă Parlamentului, pînă la 30 iunie a anului următor, Raportul anual al BNR, care nu este voie să fie supus votului senatorilor şi deputaţilor. Guvernatorul citeşte Raportul anual în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului şi pleacă. Parlamentarii nu au voie să-l deranjeze pe guvernatorul B.N.R. nici măcar cu următoarele întrebări: 1) De ce nu a fost şi nu este preocupat de dezvoltarea economică a României şi de creşterea nivelului de trai a populaţiei? 2) Ce sume s-au alocat pentru investiţii şi ce obiective s-au realizat din creditele externe de peste 120 miliarde euro? 3) Cît din recentul împrumut de 20 miliarde euro, luat cu clauze înrobitoare de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, s-a utilizat pentru investiţii, cît pentru plata salariilor şi a pensiilor, respectiv cît peste 15 miliarde euro s-a folosit pentru plata ratelor scadente şi a dobînzilor la datoria externă? 4) De ce se opune la negocierea şi obţinerea unui împrumut, în condiţii avantajoase, din partea Chinei, necesar pentru dezvoltarea agriculturii, a turismului şi pentru construirea de autostrăzi? 5) De ce administrează anual în pier-

37


C o r n e l i u VA L D

„CLIMATEGATE”

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ SAU

RĂCIREA GLOBALĂ Trăim pe o planetă fragilă

www.axa.info.ro

T

impul pare să-şi fi ieşit din ţâţâni, ar spune un erou shakespearean. Europa continentală şi temperată este copleşită de caniculă, în vreme de Marea Britanie este încercată de diluvii şi inundaţii. Nivelul şi temperaturile Oceanului Planetar înregistrează creşteri aparent insignifiante dar tot mai ameninţătoare, iar deficitul de apă dulce în zone tradiţional prospere tinde să se cronicizeze. Banchiza arctică se micşorează ca suprafaţă şi se subţiază, iar deşerturile toride ale Nubiei şi Saharei au debarcat pe tărmurile europene ale Mediteranei. Pădurile Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei, Muntenegrului, Bulgariei si Serbiei (în Kosovo) sunt pârjolite de incendii, iar inundaţiile ameninţă centrul şi nordul continentului. Meteorologia, şi aşa o ştiinţă în mare măsură a aproximărilor, cu toată tehnologia de ultimă oră (inclusiv informatica, inclusiv spaţială) cu care este înzestrată, excelează în previziuni tot mai relative şi mai inexacte, iar climatologii nu au ajuns la un consens în privinţa tendinţelor meteo de perspectivă măcar imediată şi a cauzelor ce stau la rădăcina acestor capricii ale vremii, tot mai frecvente. Încălzirea globală a vremii este un fenomen natural sau rezultatul acţiunii iresponsabile a omului asupra naturii? Răspunsurile, suficient de contradictorii, ale savanţilor ţin nu numai de competenţa lor ştiinţifică, ci şi de „raţiuni de stat” sau economice sau ale unor puternice cercuri de afaceri. Noianul de studii şi rapoarte care abundă în aprecieri şi concluzii ce se contrazic de la o zi la alta asupra schimbărilor climatice mondiale pot fi, de aceea, suspectate în bună măsură ce exprimă, mai degrabă, punctele de vedere ale celor ce plătesc lucrarea, aşa cum se întâmplă în cazul atâtor sondaje de opinie politice sau ideologice care furnizează răspunsuri plătite. Protocolul de la Kyoto, care vizează reducerea emisiei de gaze de seră, nu a fost acceptat nici de SUA, China sau India, dar nici de ţări subdezvoltate, tocmai din raţiuni economice (chiar dacă diferite), cu toate că riscul pe care îl implică neacceptarea măsurilor convenite de către marea majoritate a Statelor Unite nu este doar al acestor ţări recalcitrante, ci al omenirii în întregul ei.

T

38

Câteva constatări, exprimate cifric

emperatura medie la suprafaţa scoarţei terestre a marcat de la începutul secolului XX o creştere de circa 0,7 grade C, dar această progresie nu a fost continuă. În 1976, creşterea s-a accelerat sensibil, atingând 0,18 grade C pe deceniu. Perioada 1997-2006 a fost marcată de o anomalie pozitivă medie de 0,53 grade C în emisfera nordică şi 0,72 grade C în emisfera sudică, prin raportare la „normala” calculată pentru

1961 – 1990. Din ultimii 12 ani (19952006), 11 au fost anii cei mai călduroşi înregistraţi după 1950. Temperatura apelor tropicale a crescut cu 1,2 grade C în secolul XX (faţă de 0,5 grade C, media Oceanului Planetar). Nivelul marilor s-a înălţat cu 12 cm din 1980 (5 cm datorita creşterii temperaturii, 7 cm datorită topirii gheţarilor). Anual, în delta fluviului Mississippi, sunt înghiţite de ape 100 kmp de zone mlăştinoase. Din 1990 nivelul mărilor creşte cu 3 mm pe an faţă de 2 mm la jumătatea secolului XX. De la sfârşitul anilor 1960, pătura de zăpada a Terrei s-a micşorat cu 1015%. Iernile friguroase din emisfera nordică s-au scurtat cu două săptamâni faţă de acum un secol. Versul lui Villon „Unde sunt zăpezile de altădată ?” a devenit întrebare neliniştitoare, obsedantă, pentru specialiştii în meteorologie. La nivel mondial, aproximativ 200 de milioane de persoane sunt afectate în fiecare an de catastrofe naturale, iar circa 70 000 dintre ele îşi pierde anual viaţa. Observaţiile de genul celor de mai sus nu justifică, după unele opinii, inclusiv ştiintifice, extragerea unor concluzii privitoare la încălzirea implacabilă a vremii în lume. Date meteo riguroase şi amănunţite nu sunt disponibile din numeroase zone ale lumii, iar statisticile în materie sunt rareori mai vechi de un secol – un secol si jumătate. Savanţii pot aproxima, din documente istorice sau prin alte procedee, clima din trecut doar pentru cel mult două milenii. Prea puţine elemente, deci, pentru a putea formula concluzii şi previziuni asupra climei în lume, care cunoaşte schimbări de o cadenţă comparabilă cu cea a vârstelor geologice ale Pamântului. Aproape certe – pentru că toate scenariile posibile le prevăd – sunt, oricum, câteva fenomene neliniştitoare : sporirea concentraţiei de bioxid de carbon din atmosferă, creşterea temperaturii medii mondiale şi a nivelului mărilor în secolul în care am intrat. „Schimbările climatice prevăzute vor avea efecte benefice şi nefaste asupra sistemului de mediu şi social economice, dar cu cât amploarea şi ritmul acestor schimbări vor fi mai importante, cu atât mai evident vor predomina efectele nefaste” – se hazardează să facă un pronostic GIEC (Grupul Interguvernamental de Experţi asupra Evoluţiei Climei). Despre iminenţa încălzirii globale se redactează rapoarte, se organizează congrese şi se scrie în presa lumii de câteva zeci de ani. Această temă ajunsese să devină de-a dreptul agasantă sau în orice caz plicticoasaă pentru semenii noştri de pe Terra. De câtiva ani, însă, fiecare dintre noi începe să simtă, pe pielea sa, că vremea devine tot mai disconfortantă şi mai greu de suportat. Trăim pe o planetă fragilă şi natura, pe care omenirea o stăpâneşte tot mai semeţ şi o valorifică tot mai neraţional, începe să se răzbune.

Î

Ce-ar costa?

ncălzirea globală, o temă atât de generoasă pentru autorii de cărţi, studii, rapoarte, previziuni, i-a adus fostului vicepreşedinte american Al Gore, pentru o lucrare în chestiune, premiul Nobel şi o nouă notorietate, postprezidentială. Fostul economist al Băncii Mondiale, Nicholas Sterne, contribuie şi el la această producţie editorială, tot mai amplă, cu un raport despre impactul economic al încălzirii climatice până în 2100. Raportul Sterne estimează că, până la sfârşitul acestui secol, modificarea climei pe glob va costa 5.500 miliarde de dolari. Fiind mai greu de imaginat ce înseamnă în mod concret această cifră cu atât de multe zerouri, comentatorii au început să o compare cu alte cifre, de acelaşi ordin. Banca Merill Lynch publică anual un raport asupra averilor din lume. 8,7 milioane de semeni de-ai noştri au averi de peste un milion de dolari, iar patrimoniul însumat al acestor (multi)milionari este de 33.300 miliarde. Dacă li s-ar aplica un impozit pe avere, excepţional, de 30 la sută, s-ar obţine 10.000 miliarde de dolari, o resursă financiară considerabilă pentru acţiunile de contracarare a consecinţelor deteriorării climei şi pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor din zonele sărace ale Terrei, cei mai afectaţi de încalzirea globală. Programul ONU pentru dezvoltare apreciază, de pildă, că 80 de miliarde de dolari pe an, timp de un deceniu, ar fi de ajuns pentru garantarea accesului universal la apa potabilă, alimentaţie decentă, educaţie elementară şi îngrijirea sănătăţii. Multimiliardarii, statele bogate şi instituţiile financiare mondiale nu par, însă, nici măcar curioase să încerce un asemenea experiment.

Ne încălzim sau nu global ?

P

roverbele popoarelor constată, din vremuri imemoriale, că vremea e, ca şi femeia, capricioasă şi schimbătoare, dar savanţii nu descurajează în eforturile de a pune ordine în acest haos. Unii se harazdează să prevadă „timpul probabil pentru următoarele trei zile”, alţii se avântă în a sistematiza dinamica planetară a climei din ultimul milion de ani. Mai toată lumea cade astăzi de acord că, de 800.000 de ani, clima terestră a trecut prin modificări mai mult sau mai puţin ciclice. Încălzirile au alternat cu răciri, erele glaciare cu perioade interglaciare, mai calde. Într-o perioadă interglaciară ne aflăm, „noi, pământenii” de vreo 10 000 ani. O asemenea perioadă durează cam între 10.000 şi 20.000 de ani. Aproximaţia aceasta poate da ameţeli, dar specialiştii ne asigură că o nouă perioadă glaciară nu bate încă la uşă. Dimpotrivă, susţin unii, climatul are tendinţa să se încălzească în continuare, poate chiar într-un ritm mai precipitat decât în imensul trecut, supus cercetă-

rilor. Iar această factură de ritm se datorează, în mare măsură, spun adepţii încălzirii, activităţii umane. Supoziţia aceasta, devenită ipoteză, apoi teorie, a introdus sămânţă de vrajbă între cercetători, iar polemicii iscate între ei i s-au alăturat totuşi cei care, competenţi sau nu, îşi dau cu părerea asupra vremii, din anumite interese (în primul rând de afaceri, de profit) sau doar de amorul artei. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, laureatul Nobel pentru Chimie, Svante Arrhenius, lansa ipoteza că există o legătură între temperatura mare de pe glob şi procentul de dioxid de carbon în atmosferă. Ipoteza a gestat mai mult de jumătate de secol, până când, în 1965, consilierii ştiinţifici de la Casa Albă l-au avertizat pe preşedintele Lyndon Johnson că încălzirea riscă să producă consecinţe grave pentru SUA. În 1970, Masachusetts Institute of Technology (MIT) plasa încălzirea globală între problemele de mediu ale viitorului cele mai serioase. Iar în 1979, la prima conferinţă mondială asupra climei, de la Geneva, a fost lansată ideea că activitatea umană are un impact tot mai preocupant asupra climei. Că se poate vorbi de o încălzire climatică, la nivel planetar, mai toată lumea e de acord (deşi există şi partizani ai răcirii climei), dar în timp ce unii (reprezentanţi de Grupul interguvernamental de experţi asupra evoluţiei climei – GIEC) susţin că încălzirea se datorează, în proporţie de peste 90 la sută, activităţilor umane, alţii nu doar acestui impact mai mult de câteva procente. Apoi: care va fi amploarea acestei modificări climatice şi care consecinţele ei. Consecinţe care trebuie să ducă la reconsolidarea opţiunilor şi politicilor statelor în domeniile social, economic, tehnologic, de mediu, sanitar şi chiar moral. Se deschide, astfel, o uriaşă cutie a Pandorei şi se iscă un tărăboi planetar de dispute, în care se amestecă motivaţiile şi interesele cele mai felurite. Volmasajul se structurează de la un moment dat, în două tabere : „alarmaştii” şi „climato-scepticii”. Vreme de câteva decenii, alarmiştii „au fost mai sonori”, mai „corect politici”, mai crezuţi de opinia publică mondială. Ei erau tabăra prevalentă. Emblema lor a devenit „crosa de hochei”, căci curba temperaturilor medii globale, întocmite de unul dintre ei, Michael Moore (altul decât binecunoscutul regizor), urcă, spre final, brusc. Au fost şi instituţionalizaţi, sub egida ONU, în GIEC, împuternicit cu misiunea de a întocmi rapoarte cuprinzătoare, care să însumeze şi să sintetizeze contribuţiile câtorva mii de cercetători de la sute de centre meteo de pretutindeni. „Scepticii” au început-o mai degrabă ca luptători de guerilă, ca franc-tireuri. Unii, ca Vicktor Manuel Valesco Herrera sau Oleg Sorohtin, prevedeau o răcire mondială. Alţii, ca Richard Lindzen de la MIT, ziaristul de ştiinţe Nigel Caldes sau John Christy de la NASA www.axa.info.ro


„CLIMATEGATE”

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ SAU

RĂCIREA GLOBALĂ

contestau influenţa covârşitoare a activităţilor umane asupra climei. Ciocnirea dintre cele două şcoli de gândire a sporit incertitudinile şi confuzia. Michael Griffin, administratorul NASA mărturisea, odată, excedat : „Să presupunem că încălzirea climatică e o problemă şi că astăzi clima Terrei este clima optimală, cea mai bună pe care o putem avea sau care a fost vreodată şi că trebuie să luăm măsuri pentru a ne asigura că ea nu se va schimba. Dar aş vrea să ştiu cărora persoane ar trebui să li se acorde privilegiul de a decide dacă astăzi clima este cea mai bună pentru toate fiinţele umane”.

U

www.axa.info.ro

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

loure vede edificiul GIEC clătinându-se şi crăpându-se. „Climategate - scria el la 13 decembrie 2009 – nu este decât manifestarea cea mai spectaculoasă dintr-un ansamblu de erori şi de fraude produse de la crearea GIEC în 1988 şi dezvăluită de către sceptici. Şi totuşi, n-ar trebui să deducem că toţi cei 2.500 de oameni care lucrează la GIEC sunt complici. Cei mai mulţi dintre ei n-au fost amestecaţi în maşinaţiunile pe care le denunţ”. Dar tot el ţine să remarce că „de 20 de ani, statele occidentale alocă milioane de dolari cercetărilor asupra schimbărilor climatice de origine antropică, fără a controla nimic! Contribuabilii trebuie să ştie acest lucru!” De pildă, că, la Bruxelles, creditele bugetare adoptate de Comisia Europeană pentru Climategate sunt considerabile, iar reprezentantul Arabiei Saudite la Conferinţa de la Copenhaga a cerut o anchetă internaţională (e drept că a fost singurul dintre participanţii la reuniune care a făcut-o). Finanţarea cercetărilor asupra climei se ridică la aproape 3 miliarde de dolari iar la Washington, Camera Reprezentanţilor alocă, anual, circa 2 miliarde de dolari pentru cercetări în acelaşi scop. Între 1990 şi 2006, Phil Jones şi alţi câţiva parteneri ai săi au beneficiat, pentru cercetările lor, de o sumă deloc de lepădat: 27.437.094 lire sterline. Alte reacţii au fost însă mai vehemente. Un senator american şi un fost ministru britanic au cerut anchete publice asupra Climategate, iar reprezentantul Arabiei Saudite la Conferinţa de la Copenhaga a cerut o anchetă internaţională (e drept că a fost singurul dintre participanţii la reuniune care a făcut-o). Congresmanul american James Sensenbrenner a declarat : „Dacă mesajele mail sunt autentice, este un fapt tulburător, căci vor pune în chestiune toată ştiinţa schimbărilor climatice”. Concluziile, deocamdată, le trag tot specialiştii. Statisticianul Kevin Trenberth, şeful Departamentului de analiză a climei din Marea Britanie, recunoaşte: „Fapt este că noi nu ştim să explicăm absenţa încălzirii şi asta e ridicol. Sistemul nostru de observare este defi-

citar”. Un alt specialist, James Hansen, climatolog la NASA, este, şi el, sincer: „Forţele care animă schimbarea climei pe lungă durată nu sunt cunoscute cu destulă precizie pentru a putea defini schimbările climatice care vor veni”. Până una-alta, conchidea laconic şi practic, la 5 octombrie 2009, cotidianul „The Times”, „Met Office (serviciul britanic de meteorologie – n.n.) va examina 160 de ani de date meteorologice. Această nouă analiză de date va dura trei ani, ceea ce înseamnă că Met Office nu va putea statua cu certitudine asupra încălzirii globale înainte de sfârşitul lui 2012. Iar baza de date a lui Met Office este una dintre cele trei principale surse pe care se sprijină ONU pentru a estima că încălzirea globală este o ameninţare serioasă pentru omenire. Rezumată, teoria încălzirii globale e simplă: emisiile de bioxid de carbon ale automobilelor, uzinelor (dar şi ale vacilor, mai nou balenelor etc.), de fapt ale diverselor activităţi umane (dar şi animale, după cum se vede), sunt cauza unei încălziri terestre, care duce, printre altele, la topirea ireversibilă a calotelor polare, iar prin aceasta la inundarea, tot unui sfert sau mai mult din uscatul Terrei. În 2009, secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, s-a postat la un moment dat pe o banchiză arctică pentru a afirma că emisiile de bioxid de carbon vor provoca topirea a „o sută de miliarde de tone” de gheaţă polară în fiecare an, astfel că în 30 de ani Arctica ar putea fi „ice-free” (fără gheaţă). În sprijinul onusianului nr. 1 s-a ridicat, între altele, şi binecunoscuta organizaţie WWF (World Wide Fund) care susţine că topirea gheţurilor e într-atâta de rapidă încât, în 80 de ani, nivelul Oceanului planetar s-ar putea ridica cu 1,2 metri, ceea ce va provoca inundaţii pe întinderi imense. Numai că nu toată lumea e convinsă de acest tip de scenariu. Ziarişti maliţioşi au remarcat că vasul lui Ban Ki-Moon n-a reuşit să se apropie mai mult de... 700 de mile de Polul Nord din cauza gheţurilor, iar descinderea s-a întâmplat în septembrie, când calota arctică, e drept, mai redusă ca suprafa-

C o r n e l i u VA L D

n uragan global a cuprins lumea climatologilor – şi nu numai – în preajma deschiderii conferinţei la vârf asupra climei, ţinută în decembrie 2009 la Copenhaga. Cu aproximativ o lună înainte de conferinţă, a izbucnit un scandal : raportul GIEC, document ştiinţific de bază al reuniunii, era acuzat că ar fi vulnerabil ştiinţific şi condamnabil moral. La sfârşitul lui noiembrie, piraţi informatici au pătruns în sertarele Unităţii de Cercetare Climatică (CRU) de la Universitatea East Anglia (Marea Britanie) şi au sustras numeroase documente şi arhivele, pe 13 ani, ale corespondenţei electronice între cercetătorii CRU şi colegilor americani şi europeni. Din cele peste o mie de mesaje, puse apoi pe Internet, reiese că unii climatologi au încercat să împiedice publicarea lucrărilor semnate de „climato-sceptici”, au refuzat să ofere date brute ale cercetărilor şi, mai grav, au manipulat rezultate ale cercetărilor astfel încât acestea să sprijine propriile lor teorii. Însuşi directorul CRU, Phil Jones, scria unui coleg că a recurs la „o viclenie” pentru „a marca scăderea temperaturilor”. (Ulterior el avea să se retragă din funcţie, l-a bântuit şi gândul sinuciderii, dar în orice caz, are parte de o anchetă). „Negaţioniştii” încălzirii (cum mai sunt numiţi „climatoscepticii” – n.n.) afirmă că specialiştii climatologi din curentul dominant au conspirat sistematic pentru a suprima elementele ce contrazic doctrina lor, care susţine că oamenii încălzesc planeta – scria publicaţia „Nature”. „Această interpretare paranoică ar fi ridicolă dacă politicienii obstrucţionişti din Senatul SUA, nu o vor utiliza pentru a-şi susţine opoziţia lor faţă de legea climei”. Dacă „Nature” vorbeşte de „interpretare paranoică”, presa mondială preferă să recurgă la vorba „Climategate”, fiind, aşadar, un scandal comparabil cu cel numit „Watergate” care s-a soldat cu părăsirea în prealabil a preşedintelui Statelor Unite de către Richard Nixon. Aşa stând lucrurile, înseamnă că tot ce a făcut până acum GIEC în rapoartele sale (bazate în mare măsură pe cercetările CRU) ar trebui pus sub semnul întrebării. Jurnalistul francez Jean - Michel Be-

www.axa.info.ro

Furtună în climatologie

ţă. În fiecare vară se topesc aproximativ zece milioane kmp de banchiză, dar în fiecare toamnă, Arctica începe să îngheţe din nou. În primăvara următoare, gheţurile au, din nou, o întindere de 14 milioane kmp sau mai mult. Şi, la urma urmei, mai spune un autor britanic, Christopher Barker „chiar dacă s-ar topi toată banchiza arctică, nivelul mării tot nu s-ar ridica, aşa cum nu se ridică nivelul ginului tonic în pahar după ce s-a topit cubul de gheaţă”. De tot hazul este că teoria încălzirii şi a răcirii globale s-au lansat ca subiect de dezvoltare mondială cam în acelaşi timp, în anii 1970. „Încălzirea” a beneficiat oarecum de un gir oficial, căci i-a cucerit pe consilierii Casei Albe şi de unul ştiinţific, după ce MIT a acceptat teoria. Apoi ONU ş-a înscris problema pe agenda sa, iar de aici au ieşit conferinţe, simpozioane, studii şi rapoarte care se produc până în zilele noastre. „Răcirea” s-a lansat, şi ea, în forţă. Se baza pe constatarea că între 1945 şi 1970 s-a înregistrat o scădere a temperaturilor la nivel planetar. La 28 aprilie 1975, săptămânalul „Newsweek” publica la rubrica sa de ştiinţă un articol intitulat „The cooling World”, după ce, la 24 iunie 1973, alt mare săptămânal american, „Time”, tratase şi el subiectul. Au urmat cărţi ale unor autori de succes pe aceeaşi temă, între care fizicianul Carl Sagan cu”The Weather Conspiracy: The Comping of the New Ice Age” (Conspiraţia climei: Începutul unei noi ere glaciare). Este adevărat că, prin constituirea GIEC, adepţii „încălzirii” au devenit mult mai „vizibili”, dar partizanţii „răcirii” n-au dezarmat, mai ales că există şi date pe care se întemeiază în susţinerile lor. Cercetătorii de la NCDC (US National Cimatic Data Center) scriau, în 2008, că, dată fiind iarna excepţional de rece, ar fi prematur să se vorbească de încălzire climatică. 2008 fusese anul cel mai friguros de un deceniu. Iar Oleg Sorohtin de la Academia de Ştiinţe Naturale a Rusiei, care afirmă că activitatea solară este principalul determinant al climei, observă că această activitate e ceva mai calmă, drept care prevede o răcire generalizată în viitorul apropiat. Savantul rus ne sfătuieşte să facem stocuri de haine de blană. Iar colegul său canadian Kenneth Tapping crede, şi el, că ne aşeaptă o „mică eră glaciară” dacă activitatea Soarelui nu se intensifică din nou. „E prea devreme să tragem concluzii – rezolva problema, în 2008 autorul francez Jean Etienne, în publicaţia „Futura-Sciences”. Clima evoluează în dinţi de fierăstrău şi, aşa cum cu o rândunică nu se face primăvara, o iarnă deosebit de friguroasă nu e deajuns pentru a încheia o statistică. Chiar dacă am admite posibilitatea unei răciri, a ne pronunţa asupra intensităţii sale ori asupra duratei sale pare hazardat”. Nu ne rămâne, aşadar, decât să ne ducem viaţa mai departe, înţelepţeşte, de la un an la altul, de la un anotimp la altul. g

39


Paul GOMA

SĂPTĂMÂNA ROŞIE

28 iunie - 3 iulie 1940 sau

BASARABIA ŞI EVREII (fragment)

Când ai crescut în cultul eternei victime inocente îţi vine greu să accepţi că ai fost şi tu un bun călău

E

vreii - iertare: „unii evrei” nu acceptă mărturiile care îi pun pe (unii) dintre ei în cauză, vezi interminabila polemică în jurul Cărţii negre a comunismului apărută sub direcţia lui Stéphane Courtois la Robert Laffont, Paris, 1997. ucrare cu mari merite dar şi cu nu mai puţin foarte-mari goluri de informaţie privind România… mputabile înainte de toate ignoranţei coordonatorului: înainte de a studia istoriei rezistenţei anticomuniste în Europa de Est, Courtois fusese director al revistei binenumite: Communisme… De aceea va fi încredinţat redactarea capitolului „Europa Centrală şi de Sud-Est” tovarăşului - (său) - frăţesc Karel Bartosek. Aparatcikul praghez, aterizat la Paris în 1983, a făcut culoarul revistei L’Alternative - cu folos: după un an a fost introdus prin efracţie de Mihnea Berindei şi de Alain Paruit (pe ei îi… introdusesem eu - prin faţă). Eternul tovarăş Bartosek a profitat de retragerea (temporară) a lui François Maspero, fondatorul, a pus mâna pe revistă, a rebotezat-o La Nouvelle Alternative şi, dimpreună cu Berindei şi cu Lavastine a prefăcut-o într-o publicaţie eurobolşevică. Din extemporalele cehului „despre istorie”, Courtois a înţeles că şi-a găsit un tovarăş de idei, iar Bartosek terenul pe care să cultive materialismul-istoric, recolta de după 1989. Că Stéphane Courtois nu s-a despărţit de litera-şi-spiritul revistei conduse o dovedeşte încuviinţarea prin ne-amendare a „tezei” bartosekiste: pentru scrierea istoriei contemporane martori credibili/ citabili nu sunt scriitorii care au trăit şi ei evenimentele (arestările, închisorile, exilul), pe care le-au aşternut pe hârtie, ci… doar nescriitorii - cu excepţia ruşilor Soljeniţîn, Şalamov, Bukovski, Nadejda Mandelstam… - citez din ediţia originală, pag. 289: r fi greşit să punem prea în faţă destinul dramaturgului ceh Vaclav Havel, al filosofului maghiar Istvan Bibo, al scriitorului român Paul Goma şi pe al altora provenind din intelighenţie şi să-i lăsăm în umbră pe ‘oamenii de rând’” e ce „ar fi greşit”? Tovarăşul Bartosek de pe Vltava arată a fi dublul tovarăşului Ştefan Borbély de pe Someş: despre martor, mărturie gândesc la fel: cubic? rogram” nu doar idiot, dar vădit diversionist: într-o Istorie ca cea numită, dacă a fost operată o „nepunere în faţă” a unor persoane-personalităţi (numai dintre ne-ruşi!), care ar fi făcut umbră… istoricilor comunişti de la Paris, deci s-a materializat operaţia de decredibilizare a martorilor (păcătuiau grav în ochii borbélylor transnaţionali: erau şi scriitori!), nu a fost compensată

www.axa.info.ro

L …i

„A D

„P

40

(sic) de vreo „punere-în-faţă”, la capitolul România, a, de pildă, muncitorului Vasile Paraschiv (ştiu de ce: pe când Paraschiv îşi risca viaţa pentru a depune mărturie - şi la Paris -, Courtois era ocupat de Communisme, iar Bartosek nu terminase, la Praga, de stricat tot ceea ce îi încredinţase Husák); nu apar nici poetul Dorin Tudoran, nici profesoara Doina Cornea… Să nu ne mirăm: cunoştinţele bartosekiste se limitează la propriile note de lectură din La Nouvelle (sic) Alternative, iar „bibliografia” la o chestie semnată de reputata, inconturnabila, celebrissima cercetătoare Cristina Boico, mătuşa lui V. Tismăneanu, fostă eroină a Rezistenţei franceze şi feroce „îndrumătoare ideologică” stalinistă (dimpreună cu soţul, „Boico”, general de grăniceri=securitate), în România sovietizată. astfel de concepţie-despre-lume-şi-istorie l-a determinat pe Stéphane Courtois ca ocupîndu-se de „materia” indicată de subtitlul lucrării: „Crime, teroare, represiune”- la capitolul României să omită cu seninătate „materialul bibliografic” aflat sub nas, gatatradus în franceză şi publicat de multă vreme: volumul de excepţională valoare (şi documentară!) O ultimă privire, de Silviu Crăciunaş, apărut întâi în engleză, apoi, în 1961 echivalat în franceză (Le dernier regard); La Cité Totale de C. Dumitrescu (Seuil, 1980, postfaţată de mine); deasemeni a tăcut răsunător toate cărţile mele editate şi în franceză, începînd din 1971: La cellule des libérables, Elles étaient quatre, Gherla, Garde inverse, Dans le Cercle, volume de mărturii ca Le tremblement des hommes (despre 1977), Chassé croisé (despre terorismul exercitat de „organe” şi asupra românilor exilaţi la Paris, V. Tănase şi P. Goma, nu doar asupra pomenitului în foarte-treacăt bulgar Markov), Bonifacia, Le Calidor, L’Art de la Fugue - şi cel despre Piteşti: Les Chiens de mort primul text apărut în limba franceză (în 1981) care vorbeşte despre fenomenul reeducării - în schimb a citat din Piteşti al lui Virgil Ierunca tradus în franceză cincisprezece ani mai târziu, în 1996… Cu atât mai ciudat-inadmisibilă nemenţionarea - cu program, s-a văzut - a titlurilor de mai sus, cu cât ele apăruseră mult înainte de 1997, data editării Cărţii negre a comunismului. Tot anterior - în 1994 - existau şi lucrările de referinţă (nu şi pentru Courtois-Bartosek!): La vie en rouge de Christian Duplan şi Vincent Giret şi KGB en France de Thierry Wolton, din 1986, devenite clasice, acestea din urmă nici măcar pomenite de Courtois. şa stînd lucrurile, nu este de mirare că în ditamai cărţoiul despre „teroarea comunistă” nu am găsit măcar o referire la scriitorii vizionari Dostoievski, Orwell, Koestler, fiindcă alcătuitorii ei nu-i citiseră - iar dacă se

O

A

va fi întâmplat minunea, puţin le-a păsat; nu citiseră nici opinia unui „coleg” de-al lor, Robert Conquest, autor al Marei Terori: nfinit mai bine, mai profund decât profesorii şi istoricii stalinismului (Conquest înşiră vreo zece nume de „sovietologi” - n. m.) au scris Orwell, Koestler: ei au înţeles şi au transmis realitatea stalinismului”. n fine, a treia imputare la adresa lui Stéphane Courtois: consimţirea la adevărul imuabil al primei ediţii a lucrării sale: în loc să repare erorile semnalate, „uitările” (la sugestiile - scrise - şi ale mele), să vegheze la conformitatea traducerilor, a considerat Addenda adăugată variantei româneşti editată de Liiceanu la Humanitas (nu doar falsă, abuzivă, ci de-a dreptul suprarealistă), „contribuţie preţioasă la cunoaşterea formelor de opoziţie din România”. Astfel francezul Courtois a devenit complice la falsificarea istoriei României operată, de astă dată, nu de către rollerii comunişti, ci de către „antirollerii-anticomunişti” Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi soţul său,Romulus Rusan. cestei triplete de tinichea trebuie adăugaţi scriitoriiziarişti care angajează „dialoguri” în perfectă necunoştinţă de cauză: Mircea Mihăieş (cu V. Tismăneanu, cu N. Manolescu), Rodica Palade (cu Brucan, cu Pavel Cîmpeanu), Stelian Tănase - cu sine însuşi - G. Adameşteanu (cu cine nu?), Tismăneanu cu Iliescu. Pe de o parte, analfabeţi profunzi: până în decembrie 1989 făcuseră „rezistenţă prin cultură”, pe timpul lui Ceauşescu, trăiseră binişor în mizeria şi în teroarea generală, tocmai fiindcă făcuseră doar cultură, în care scop îşi propuseseră să rămână surzi-orbi la tot ce se petrecea în jurul lor; pe de altă parte, neavînd curajul elementar (de unde, dacă nu avseseră vreodată coloană vertebrală?) de a pune întrebări adevărate interlocutorului, îi lasă tot pe Brucan, pe Roman, pe Mizil, pe Bârlădeanu, pe Pleşiţă, pe P. Cîmpeanu pe Iliescu şi pe alţi eterni bolşevici să scrie - tot ei - scurta-istorie a lor, nu istoria. vreii, deci, consideră mărturiile nefavorabile sau doar neîntocmai tezelor lor: fie neconcludente, fie mincinoase, fie de-a dreptul „antisemite” (calificativ, nu doar un tic verbal, ci un fals secretat de lenea gândirii). În ciuda aparenţelor şi a legendelor tot de ei create, au o structură intolerantă, conservatoare, nu agreează schimbările de orientare ale mediului înconjurător, mai ales când acesta se vădeşte în dezacord cu interesele lor din momentul dat. Atunci se comportă precum colhoznicii din ţările comuniste după 1989: percep libertatea generală adusă de căderea Zidului Berlinului ca

„I Î

A

…E

pe un atentat la libertatea lor ca indivizi, grup, clan, ameninţînd stabilitatea lor materială, socială, psihologică - şi ierarhizatoare (vezi-i şi pe scriitorii români clasicizaţi…). Şi intră în panică. Şi devin neinteligenţi, le sărăceşte fulgerător fondul principal de cuvinte, discursul reducîndu-se la:

«Eu - victimă; el antisemit».

L

e este greu, foarte greu evreilor instalaţi de două milenii în statutul de victimă, în cultura „unicului genocid: Shoah” să admită adevărul istoric cel care spune: din nefericire, „genocid” se declină la plural. Au impus monopol asupra suferinţelor, pretinzînd că doar ei au fost persecutaţi, doar ei au suferit - în urmă cu peste o jumătate de secol - deci relativizînd, negînd, suferinţele goi-lor pricinuite de ei, evreii şi interzicînd să se vorbească de alte lichidări în masă, de alte victime inocente, de alte comunităţi martirizate decât a lor. Zbateri dovedind insolenţă, nesimţire etică şi, am mai spus: lipsă de inteligenţă. devărul: şi ei au fost călăi nepedepsiţi pentru comunităţile căzute sub dominaţie bolşevică şi continuă a fi, azi, în Palestina: John Sack, supravieţuitor al lagărelor de exterminare naziste a publicat recent o carte în care mărturiseşte: unii evrei, foste victime, cărora li s-a dat ocazia, sunt capabili de răzbunare cumplită (pe care ei, la goi, nu o acceptă, ci o consideră „antisemitism istoric”) - şi îl numeşte pe Solomon Morel. Acesta, ca şi el evreu polonez, după ocuparea întregei Polonii de către Armata Roşie fusese numit de sovietici comandant al unuia din multele lagăre de „denazificare”, cel din localitatea Swietochlowice. Solomon Morel a organizat acolo un adevărat abator: deţinuţii - nu doar foşti auxiliari ai nemţilor, ci mai bine de trei sferturi dintre ei antinazişti care cunoscuseră lagărele germane; după o pauză (de un an), nefiind de acord cu politica de sovietizare, fuseseră arestaţi de comunişti. Or Solomon Morel nu făcea nici o deosebire intre deţinuţi, ba îi considera pe anticomunişti mai periculoşi decât… foştii gardieni ai lagărelor nemţeşti. Drept care le rezerva un „tratament” inuman: îi închidea în cuşti de câine, prin bătaie permanentă îi obliga să latre, să mănânce direct din gamelă - „câineşte”; îi obliga pe deţinuţi să se insulte între ei, să se bată reciproc (în România încă nu începuse „reeducarea de tip Piteşti…” - în Polonia: da), să se întrevioleze - înainte sau după ce erau violaţi de gardieni. Nu a fost singurul evreu, fostă victimă, prefăcut în călău de cea mai abjectă speţă, autor al mai multor omoruri - cu martori; şi-a continuat activitatea de torţionar până la pensie… În 1994 a fugit în Israel, unde

A

www.axa.info.ro


Când ai crescut în cultul eternei victime inocente îţi vine greu să accepţi că ai fost şi tu un bun călău

V

Î

www.axa.info.ro

rimatul Poloniei, Glemp, după ce a exprimat regretele şi căinţa Bisericii pentru pogromul de la Jedwabne, a adăugat: …şi Evreii trebuie să se întrebe dacă nu sunt vinovaţi de colaborare cu ocupantul bolşevic pentru arestările, maltratările, deportările Polonezilor, începînd din 17 septembrie 1939”. abinul Varşoviei Michael Schudrich a început prin a spune: ncerc o adâncă ruşine pentru bolşevicii de origine evreiască…” - dar a sfârşit fraza astfel: eşi aceia nu au acţionat în numele naţiunii evreieşti…” ată la ce slujeşte un rabin: să dea răspunsuri la întrebările încuietoare. Numai că în virtutea acestei înţelepciuni nici criminalii polonezi care uciseseră evrei în iunie 1941 nu 5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru erau vinovaţi, fiindcă nici ei nu acţioCând vine vorba de aşa ceva, evreii de- a celui de al Doilea Război Mondial a naseră „în numele naţiunii” (polonevin de o „discreţie” grotescă, ridicolă, început abia „din vara lui 1941”, atunci ze), ci din pură, bestială, omenească atunci când pretind că ei nu au dat, în când 1. 600 evrei din târgul Jedwab- răzbunare!Însă polonezii ucigaşi au fost viaţa lor, nici măcar o palmă vreunui ne au fost asasinaţi de concetăţenii lor judecaţi-condamnaţi (unii executaţi) în goi, aşa, ca de la cekisto-enkavedisto- polonezi, sub privirile aprobatoare ale 1946. Rabinul îi avea în vedere numai securist la „duşmanul de clasă” (nu „de- nemţilor - în nici un caz aceeaşi Istorie şi numai pe evrei - nu doar alcătuitori rasă”, boje moi) încăput în labele sale de (tragică) nu trebuie să cuprindă eveni- ai poporului ales ci şi ai poporului veşkomisar-revoluţionar-internaţionalist! mentul anterior, pornit la l septembrie nic nevinovat: sutele de mii de evrei consă goi-i sânt, nu doar fioroşi „an- 1939, când Germania a atacat Polonia munişti, voluntari entuziaşti în slujba tisemiţi”, ci şi optimişti de nevin- şi în două săptămâni a înfrânt-o; nici ocupantului sovietic, al terorii din Kadecat, îşi spun: «Nu va fi el omul chiar evenimentul de la 17 septembrie 1939, relia, din Polonia Orientală, în 1939; atât de tâmpit, de urât, de rău, de min- când sovieticii au cules fructul gata din 1940 în Ţările Baltice, în Bucovina, cinos - cum este, de când îl ştim…» „copt” de nemţi, ocupînd partea estică în Basarabia, (dar şi după 1944, din îni bine, până una-alta omul acela a nefericitei ţări, impunînd bolşevismul treaga Polonie, Cehoslovacie, Ungarie, este mincinos-urât-prost. Cine - ajutaţi cu zel de evrei. După Wiesel- Românie, Bulgarie) „nu pot fi traşi la se mai îndoieşte de asta să citească re- tier masacrul din vara lui 1941 pornise răspundere”, fiindcă ei, bieţii, „nu acţioplica dată de Leon Wieseltier lui Adam din senin, din… „antisemitismul supt naseră în numele naţiunii evreieşti”. Să Michnik (în The New Republic, publi- odată cu laptele mamei poloneze”, şi nu mai pretindem că Rozen a reprezentat caţie americană declarat pro-israeliană, din otrava celor 22 luni de teroare bol- o „excepţie românească”! din 4 iunie 2001). Scriind în New York şevică, începută în septembrie 1939, în ierderile omeneşti au fost, de o Times din 17 martie 2001, despre cartea parte şi de alta atât de cumplite: lui Jan T. Gross, Vecinii, Michnik, el în- estul ţării, exercitată şi prin evrei. 3 (6, după ultimele informaţii) milioane suşi evreu, dintr-o familie de comunişti- articol” [ultraelogios], scrie Norman G. Fin- de polonezi au fost lichidaţi numai de „E. Wiesel vorbeşte de «remarcabilă aparatişti din Polonia sovietizată, se în- kelstein. cercetare», «profuziune de probe (…), valuri nazişti - dar de bolşevici?), încât, dacă treba dacă nu şi evreii, ca reprezentanţi de documente», «fantastică contribuţie la înţe- nu este decent să ne întrebăm: «Cine a de nădejde ai bolşevismului, vor fi avînd legerea învăţămintelor Holocaustului…» (…) început primul?» - pentru că rana sâno părticică de vină în tragedia de la Jed- NormanG. Finkelstein continuă: gerează încă, vom formula astfel: wabne - şi nu doar în aceea. I s-a închis „În Teza lui Goldhagen şi adevărul istoric Ruth ine s-a răzbunat - pe cine? Birn şi cu mine am demonstrat că gura pe dată - citez din LeonWieseltier: Bettina lucrarea lui Goldhagen este nulă”. (…) „În Pentru ce? Când?», deci: vreii de la Jedwabne din vara lui campania contra noastră Leon Wieseltier, resare a fost cronologia fapte1941 nu au făcut altceva decât ponsabil al rubricii literare din periodicul prolor?» New Republic, a protestat pe lângă să moară. Nu sunt de loc de acord că eveni- israelian Michael Neuman, descriindu-mă astfel: «Finntâi, în timp (în Polonia: începînd mentele de la Jedwabne cheamă la vreo au- kelstein este o otravă, un jidan împuţit, bântuit din 17 septembrie 1939; în Ţările toexaminare din partea Evreilor” (s. m.). de ură de sine» (…) Ruth Bettina Birn a fost Baltice, în Basarabia, Bucovina, Herţa escurajant, detestabil, ilogic, calificată de «reprezentantă a rasei vinovaţilor» - fiindcă este originară din Germania, iar din iunie 1940) au avut loc faptele de neuman „răspuns” - dovadă a eu: «un antisemit care meritase ceea ce înduorbirii, a relei credinţe, a violenţei isteri- rase familia sa din partea naziştilor [mama lui bestialitate ale evreilor în serviciul bolce, a terorii asupra adevărului - ne-etnic. Finkelstein era supravieţuitoare a Ghettoului şevicilor ocupanţi; poi - din iulie 1941, măsurat fiTotodată nesurprinzător: pentru jurna- din Varşovia n. m. P. G.]» - acuzaţii la care s-au asociat Stanley Hoffmann şi Charles Maier, de 1 ind dezastrul material, mai ales lişti ca Leon Wieseltier , Istoria tragică la Harvard”. uman pricinuit în 12 luni de sovietism (în 1 Dar cine este Leon Wieseltier? Apelăm la ci- [Tot de „jidani împuţiţi” şi de „antisemiţi” au neva care îl cunoaşte bine: Norman G. Finkel- fost trataţi evrei ca Raymond Aron, Esther Polonia: 22 luni), victimele - baltici, polostein (op. cit. pp. 64-68): Benbassa, Simone Weil, Daniel Barenboim, nezi, ucraineni, români - s-au răzbunat. „La apariţia ultimei absurdităţi despre Holo- Rony Brauman, Jean Daniel, de curând Joschdevărat: necreştineşte, neomecaust, [volumul] Călăii voluntari ai lui Hitler de ka Fisher, Daniel Kohn-Bendit… şi încă mulţi, neşte, ticăloşeşte - potrivit LeDaniel Jonah Goldhagen toate jurnalele [ame- mulţi alţii care nu au consimţit să ragă în Corul ricane] importante au publicat cel puţin un Armatei Roşii de la Tel-Aviv]. gii Talionului.

R „Î „…d I

Î

E

P

„E D

«C «C Î

A A

Paul GOMA

D

P

www.axa.info.ro

a solicitat… protecţie. I s-a acordat pe dată. Procurorul polonez Eva Kok a cerut în mai multe rânduri autorităţilor israeliene extrădarea lui Morel, vinovat de crime împotriva omenirii. Israelienii au răspuns de fiecare dată că nu este cunoscută nici o persoană cu acel nume, cât despre acele fapte (prezentate de procuratura poloneză) nu a primit răspuns nici până în ziua de azi, ba i s-a atras atenţia că insistenţa ei este „suspectă, are iz antisemit”… ina evreilor este, nu deicidul (condamnarea şi uciderea lui Ieşua din Naşeret a fost rezultatul unui conflict intern, iudeo-iudeu), ci omucidul care a întunecat-însângerat întreg secolul al 20-lea odată cu Revoluţia bolşevică, operă teoretică a lor, operă materializată şi de ei prin teroare-teroare-teroare, vizînd distrugerea trupului şi a sufletului omului - în Europa, în China, în Indochina, în Africa, în America Centrală şi de Sud. Ei pretind (oricum: ţin cu dinţii de acest „adevăr”): singurul rău universal fusese „faşismul”; singurele victime - nevinovate, se înţelege - doar ei, evreii. ntru… auto-ajutor, nu doar istoricii, ci întreaga intelectualitate oficială israeliană a(u) acordat turcilor certificat de bună- purtare şi de nevinovăţie (!) în campania furioasă a negării genocidului armenilor din 1915. Mai mult: autorităţile statului Israel, sprijinite gălăgios de „intelectuali oficiali”, de „specialişti în istorie” - oficiali şi ei, aceştia „interiori”, dar şi de exteriori, aşa-numitele „sentinele”-, au declarat persona non grata pe solul Israelului - fie la congrese, la colocvii, fie în librării, ca autori de cărţi - pe istoricii care, deşi evrei, „pretindeau în mod trădător” (ce neruşinare din partea trădătorilor!) că… vânzătorii de ţară (turcească!): armenii ar fi fost masacraţi de bravii turci! Cum aşa, doar turcii sunt cunoscuţi ca persoane politicoase, blânde (n-ar ucide o muscă! - nu: o muscă, nu). Mai grav: calomniatorii au pretins că turcii ar fi comis un… genocid - când trebuie să se ştie („o dată pentru totdeauna”, vorba tovarăşului Radu Florian): singurul genocid din istoria omenirii este cel al căror victime au fost ei, evreii: Shoah! şi doar ei. Cine susţine contrariul (sau altceva) este un antisemit! - ca reputatul istoric francez Esther Benbassa, evreică originară din Salonic, ale cărei cursuri la Sorbona sunt sabotate de studenţi evrei, urlînd, isteric: «Antisemito!». Evreii sionisto-bolşevici neagă existenţa şi ravagiile şi durata comunismului - de ei inventat şi pus în aplicare binişor înainte de apariţia nazismului (acesta cu o durată de 12 ani, mort şi îngropat în urmă cu 60 ani) - pe când comunismul lor e încă viu; şi ucigaş - în Coreea de Nord, în China, în Cuba. ialog pe tema vinovăţiei şi a evreilor? Greu de imaginat.

41


Paul GOMA

Când ai crescut în cultul eternei victime inocente îţi vine greu să accepţi că ai fost şi tu un bun călău

C

eea ce promiteau simpatizanţii români ai bolşevismului, începînd din 1917, nu erau vorbe în vânt ale unor indivizi exaltaţi, nereprezentativi pentru societatea românească, spioniagenţi ai Rusiei; de cum sovietismul le-a oferit prilejul aplicării doctrinei… internaţionaliste - au pus-o pe dată în practică, instaurînd teroarea bolşevică pură şi dură în Teritoriile Ocupate. ecapitulare: în zdrobitoarea lor majoritate evreii fuseseră ostili României Mari - de la început, din 27 martie 1918. De la înfiinţarea Partidului Comunist Român, în 1921, comuniştii - în majoritate evrei (o parte locuind în alte ţări, avînd o altă cetăţenie decât româna: maghiară, poloneză, bulgară, germană, franceză şi o „supracetăţenie”: sovietică) au contestat justeţea alipirii provinciilor istorice româneşti la România, au pledat pentru „restituirea Basarabiei către URSS” [reclamaseră şi „restituirea Transilvaniei către… Republica Sovietică Maghiară” în 1919]. Răpirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord din iunie 1940 a fost primită de evreii din întreaga Românie cu entuziasm delirant, mulţi dintre cei aflaţi în afara Teritoriilor Cedate s-au grăbit să se mute în „Ţara Strugurilor şi a Pâinii” (URSS, fireşte), vorba unui notoriu poet-agent de influenţă NKVD, francezul Aragon, prin pana tovarăşei sale, Elsa Triolet. remarcă: după 1775, faţă de indigenii români, ocupaţi, evreii aduşi în Bucovina au manifestat totdeauna ostilitate, ură; pe ei îi denunţau stăpânului: ungur, în Transilvania, austroungur în Bucovina, rus în Basarabia - ca anti-iudei (încă nu era moda „antisemitismului”). De ce? Probabil-sigur: fiindcă românii alcătuiau, în Ardeal, în Maramureş, în Bucovina, în Basarabia comunitatea băştinaşă, ocupată, colonizată, persecutată; evreii fuseseră, peste tot, dacă nu favorizaţi, sigur: nu atât de umilţi, obijduiţi, desconsideraţi, declasaţi, măcar pentru că nu părţi din ţara lor fuseseră ocupate, colonizate cu străini care primiseră de la stăpânire mult mai multe drepturi decât indigenii. Ura maladivă a evreilor faţă de români - în Transilvania, în Maramureş, în Bucovina, în Basarabia - poate fi explicată şi astfel: românul ocupat-colonizat rămăsese, în continuare, rob (al ungurilor, al austriecilor, al ruşilor). Pe când evreul juca peste tot - cu nuanţe - rolul supraveghetorului de robi: fusese şi el rob, de aceea se purta mult mai „sever” decât stăpânul: ştiind, din experienţă, unde doare mai tare, acolo lovea… Ura evreilor faţă de români s-a dezvoltatmanifestat, nu în Principatele Unite (România Mică) - de ce? De frică: ştiau din experienţă până unde pot

www.axa.info.ro

R

42

O

merge prea-departe: guvernul, administraţia fiind româneşti, dacă s-ar fi comportat faţă de români aşa cum o făceau în Rusia, în Austro-Ungaria, riscau să fie daţi afar’ din ţar’! Ci în provinciile româneşti înstrăinate. Acolo motivul suferinţei evreului era unul deturnat: pentru că nu îndrăznea să-l acuze pe stăpân (austriac, ungur, rus) de cuvinte, de fapte antievreieşti, se răzbuna deviat pe stăpânit, pe rob (românul) de… vorbe-denăduf, interpretate: „anti-iudaism”, acuzaţie cu atât mai gălăgioasă, mai vehementă, cu cât bietul român nu avea cum să se disculpe - nu avea cuvinte, fiindcă nu avea cuvânt - necum să se apere activ. În acelaşi timp, setea de apartenenţă la casta dominantă (în ciuda refuzului de a se asimila) l-a făcut să chiar fie, nu doar să se declare Mare-Maghiar, Mare-Rus, în ciuda persecuţiilor crâncene suferite de la stăpânii unguri şi ruşi, nu de la robii acelora: românii. Masochism frizînd patologia, altfel cum se explică filomaghiarismul până la caricatură al supravieţuitorilor evrei din lagărele de exterminare naziste, unde fuseseră trimişi de unguri?; dar filorusismul manifestat până la dictatură-segregaţie faţă de evreii ne-ruşi, în Israel - cu toate că ruşii i-au umilit, i-au prigonit, i-au pogromizat, i-au masacrat veacuri de-a rândul, în pauze folosindu-i pentru treburile murdare, de calò (călău, în ţigăneşte) ca cele de pe timpul bolşevismului - ca apoi să-i alunge cu nagaika? omportament imoral din punctul de vedere al europenilor, „explicat” de înşişi evreii (Hannah Arendt) prin mileniile de persecuţii cărora le fuseseră victime şi care i-ar fi lichidat de multă vreme, dacă nu ar fi recurs la frecvente „derogări” de la etică (precum adevărul etnic). Oriunde, în oricare ţară s-ar fi aflat comunităţile lor, ei „sau dat” totdeauna cu stăpânul - ceea ce nu ar fi blamabil, dacă s-ar fi mărginit să-l slăvească şi să-l cânte (am citat din R. Cosaşu - vezi Bibliografia), să-i lustruiască cizmele cu limba şi să capete răsplata linguşirii, care tot de la limbă se trage ea. Însă ei nu s-au mulţumit doar cu răsplata, pe lângă simbrie, ci au îndeplinit porunci netrebnice, murdare, criminale; nu de puţine ori aveau ei brigadieri şi kapo din Antichitate şi din Evul Mediu - „iniţiative” în jefuirea, în asuprirea, în pedepsirea, în umilirea celor mici, a celor înrobiţi, a celor supuşi, a celor suferinzi - a celor care nu se puteau apăra. Aşa s-au ilustrat în statele kievliene după 1239, sub ocupaţie tătară, ca agenţi executori (zapcii) nemiloşi; în Spania, sub ocupaţie arabă, evreii toleraţi făcuseră front comun cu toleranţii arabi, batjocorindu-i pe creştini, chiar căsăpindu-i pentru că…„mâncau carne de porc”! - iar după ce ocupanţii Iberiei

C

au fost alungaţi, creştinii s-au răzbunat cumplit pe slugile zeloase ale maurilor: le-au ars pe rug, le-au expulzat (şi fiindcă nu s-au creştinat); aşa au făcut evreii în Africa de Nord, sub ocupaţie otomană; după ce şi turcii au fost bătuţi, siliţi să se retragă, evreii nu au apucat a fi pedepsiţi pentru murdarul auxiliariat, fiindcă s-au instalat alţi ocupanţi: francezii (de la 1830); când băştinaşii algerieni au câştigat independenţa în 1962, au traversat Mediterana, în panică, nu doar francezii colonişti-colonizatori (les pieds-noirs); nu doar harki-i, algerieni luptînd (mai ales făcînd poliţie în proprie ţară, de partea francezilor şi împotriva algerienilor). Dar şi evreii. Ştiau ei de ce, însă explicau altceva: deşi ei se aveau ca fraţii cu arabii în Maghreb, aceştia, brusc („din senin”…) deveniseră antisemiţi… ntievreismul populaţiei băştinaşe din teritorile româneşti ocupate era mult mai puternic, mai acuzat în Bucovina decât în Basarabia. Austria zmulsese în 1775 Ţara de Sus a Moldovei, o alipise la Galiţia (botezînd-o cu un termen slav: „Bucovina”, „Ţara Fagilor”), o colonizase cu un imens număr de ruteni şi cu foarte mulţi evrei - tot galiţieni. Or evreii din Bucovina şi din Maramureş sub austrieci nu erau, faţă de băştinaşi, doar „venetici” (ca în Basarabia ocupată de ruşi), ci şi agenţi zeloşi ai ocupantului şi legendar de nemiloşi cu ocupatul : nu se mărgineau cu puterea economică acaparată (într-un timp record deveniseră proprietari, cu acte!, ai păşunilor, livezilor, pădurilor, ai munţilor întregi), dar exersau şi una administrativo-politico-poliţienească, de supraexploatare, de hiperterorizare a românilor. Înainte de 1918 evreii aduşi în Bucovina de ocupanţii austrieci (în realitate austriecii îi… deportaseră în ţinuturile cele mai îndepărtate de capitală, ca să scape de ei) se comportaseră faţă de indigenii români cu dispreţ, cu aroganţă, cu insensibilitate, cu neomenie egalate doar de slugărnicia, de supuşenia oarbă, zeloasă şi satisfăcută faţă de autorităţi, astfel anunţînd comportamentul bestial, antiromân, anti-goi, anticreştin, de după 28 iunie 1940, de acea dată în numele ocupantului rus, bolşevic. şa se va fi explicînd antievreismul acut al românilor din Ţara de Sus a Moldovei, inclusiv al lui Eminescu; ca şi marele număr de legionari, de cuzişti originari de acolo… n fine, pentru că evreii originari din Basarabia şi cei aflaţi în URSS înainte de Cedare (din România - încă o dată: câte sute de mii trecuseră Prutul începînd din 15 iunie 1940, din ordinul sovieticilor?) alergaseră în Teritoriile Cedate şi se dedaseră la acţiuni, nu de reparaţie socială, cum ar fi fost de aş-

A

A Î

teptat de la nişte comunişti, ci la acte de barbarie pe criterii confesionale, naţionalrasiale - azi se spune: „curăţenie (epurare) etnică”- în vederea constituirii „Republicii Socialiste Sovietice Evreieşti”. ând o mică parte din probe s-a aflat în faţa ochilor, pe marginile gropilor comune des-acoperite, atunci, abia atunci (adică: după 22 iunie 1941) Românii au început a se răzbuna pe evrei. e ce s-au năpustit Evreii asupra Românilor în timpul evacuării Basarabiei, Bucovinei de Nord, Herţei (în Săptămâna Roşie: 28 iunie-3 iulie 1940)?; de ce s-au încrâncenat asupra unor bieţi soldaţi mobilizaţi şi care primiseră ordin să se retragă fără a răspunde la provocări?; ce aveau de împărţit cu ei „narodnicii truditori sovietici”, cum se prezentau, în limba română cea care nu există, agitatorii sosiţi în grabă cu camioanele de peste Nistru - sau, ca Gr. Vindeleanu (ca Sorin Toma, ca Răutu, ca fratele său, tatăl lui A. Oişteanu, ca Roller, Perahim, Celac…), veniţi din restul României pentru a construi cea mai dreaptă şi mai bună şi mai prosperă dintre societăţi: comunista?; de ce mai ales Evreii i-au huiduit, i-au injuriat, i-au tratat de „regalişti”, de „capitalişti-faşişti”, de „moşieri-antisimiţi”, de „ţâgani”, i-au scuipat, i-au bătut cu pietre, i-au opărit cu uncrop, i-au împroşcat cu fecale, pe mulţi i-au zmuls din coloane şi după ce i-au ciomăgit, călcat în picioare, zgâriat (nu doar femeile s-au dedat la această practică muierică), unora le-au tăiat nasturii de la pantaloni, apoi i-au lăsat să plece în această postùră umilitoare iar pe alţii i-au reţinut şi i-au prefăcut în primii prizonieri de război dintr-un război care nu exista?; i încă: de ce, intrînd în masă în organele administrative, politice, poliţieneşti ale sovieticilor ocupanţi, evreii s-au purtat faţă de românii basarabeni, bucovineni, herţeni, de parcă aceştia ar fi fost, în ordine: babiloneni, egipteni, romani, spanioli, ruşi, ucraineni, seminţii-etnii care îi persecutaseră, diseminaseră, masacraseră potrivit termenilor inventaţi de… români: Inchiziţie, pogrom?» a această întrebare îndurerată, de bun simţ „răspundeau” peste câţiva ani, nu mulţi: vreo cinci - securiştii evrei-unguri (e-he! ce Mari-Maghiari, evreii unguri!: cam ca Elie Wiesel; şi aproape tot atât de Mari-Ruşi ca evreii sovietici, de teapa lui NicolskiGrünberg), când îi rupeau în bătăi pe ţăranii români din Oltenia, din Dobrogea, din Muntenia - care nu pricepeau de ce trebuie să „adere” la… colhoz: oi, care ne-aţi trimis la Auschwitz!» - voi-care fiind noicare, Românii…

C

«D

«Ş

L

«V

www.axa.info.ro


Când ai crescut în cultul eternei victime inocente îţi vine greu să accepţi că ai fost şi tu un bun călău

L

M E

www.axa.info.ro

À

M

B

„O

R O

D I

„S

L

Ş

E

Paul GOMA

C

logico-pedagogic, alături de Şaranski şi coleg de „umanism” al criminalului de război Ariel Sharon. propos de sărmanul „refuznik” Nathan Şaranski, „persecutat în URSS pentru ideile şi acţiunile anticomuniste”, internat în lagăr: aici, în Occident, făcusem pentru el o uriaşă campanie de petiţii, manifestaţii, meetinguri, interpelări ale oamenilor politici, să intervină în favoarea „militantului pentru drepturile omului, încarcerat…” (noi, cei care ştiam ceva rusă tăceam, complici-ai-uneicauze-bune: „refuznik” nu însemna: „cel care refuză sistemul sovietic”, ci cu totul altceva: „cel căruia i s-a refuzat viza de emigrare în Israel”…). Ei bine, după lupte seculare, „dizidientul Şaranski” a fost liberat - şi din 5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru lagărul mic, gulagul şi din cel mare, adunarea într-o Antologie a Abjecţiei (şi că, evreică…- oricum, el nu ştia care- URSS. Îl aşteptam la Paris, pentru depunerea ei la Nürnberg II) a articole- cum e - şi nici nu era obligat să ştie: tradiţionala conferinţă de presă - „în lelor scriitorului Ilia Ehrenburg despre doar era krasnoarmeieţ! apărarea drepturilor omului”. Dar „Nemţoaică” şi despre ce trebuia (fiind o ărturia unui ostaş - din volu- eroul nu a venit; a dispărut şi soţia „datorie de onoare”) să-i facă un adevămul Războiul nu are chip de fe- sa, Abigail, care ne fusese, ca să spun rat ostaş sovietic, comunist. meie de Svetlana Alexievici, Presse de la aşa, stindard în toate manifestaţiile. ietul soldat care-şi arunca Renaissance, 2004, p. 24 (traduc după Se dusese în Israel, să-şi vadă, în sfârşit, soţul. La scurtă vreme am aflat că ochii pe ce stătea scris în zi- traducerea franceză): arul Armatei Roşii, înainte de a-şi fensivă! Tot înainte! Pri- „apărătorul (şi martirul) drepturilor răsuci ţigări din el: nu ştia geografie, mele sate nemţeşti… Eram omului”, „contestatarul (refuznik-ul) nici istorie, habar n-avea de nimic din tineri, în putere… Patru ani fără feme- sistemului sovietic” Şaranski a adece se întâmpla, nu doar în lume, ci în ie… În pivniţe: vin. Şi fete… Puneam rat la un partid de extremă dreaptă, propria-i ţară - aşa că nu avea nevoie mâna pe câte una şi… Eram zece, la rasist, anti-goi - anticreştin, antiarab. de îndemnul-prin-gazetă de a-i jefui una… Nu erau destule femei, popu- Când Ariel Sharon a devenit primpe Nemţi («Davai cias!» a rămas în laţia fugea din faţa armatei sovietice. ministru, l-a numit pe Şaranski mioasele auzului ne-ruşilor ca şi: «Vin Prindeam fete tinere, copile… Doi- nistru al… colonizărilor: al politicii Tătarii!», prizonierii de la Stalingrad sprezece ani… Dacă mucoasele plân- de alungare a băştinaşilor palestiau mărturisit că aceasta era întâia ce- geau, le cafteam, le îndesam o cârpă în nieni din Palestina natală şi de „imrinţă a învingătorilor: să dea ciasul!), gură. Pe ele le durea, pe noi sbaterile plantare” a unor recenţi evrei, în made a maltrata populaţia civilă întâl- lor ne făceau să râdem. Azi nu înţeleg joritate provenind din Rusia… nită; şi nu avea nevoie de un curs de cum am putut participa la astfel de… e astă dată, à propos de dreptualfabetizare, ca să afle ce să facă el Un băiat de familie ca mine…” rile omului: cu femeia de la vârsta de cinci ani la ezultatul îndoctrinării ehrensraelul este singurul stat din lume o sută - cum, ce? S-o pună jos şi s-o burge: care nu acordă azil politic, iar violeze, el şi întregul său regiment, „drepturile” sunt numai pentru evrei staşii Armatei Roşii le-au violat până la moarte - şi, vai, dincolo de fie ei japonezi, de curând incaşi din repetat pe toate femeile supravieea… Însă, iată: afla pentru întâia oară Perù însă nu pentru oamenii pămân(dar el nu ştia că e prima-oară): supe- ţuitoare ale lagărelor germane „liberate” tului, alungaţi de pe pământul lor. riorii săi - dar nu oricare, ci un pisa- de ei sau predate (gata liberate) de Aliocietatea nouă” instaurată teli celebru, ca Ehrenburg nu numai aţi… Şi pe toate femeile, fetele, copilele din canalele Berlinului, adăpostite acolo, în Rusia în 1917, întinsă în că nu-i pedepseau pe inferiorii care de săptămâni, ca să scape de bombardatoată lumea (cu excepţia Israelului!) „se mai şi dedau…”, ci îi îndemnau să mente. ca râia, ca sifilisul, ca sida (cu confacă; tot repetînd-repetînd obligaţia cursul entuziast, decisiv al evreilor) ui Ilia Ehrenburg nu-i păsa - el ostaşului sovietic (ceea ce el, oricum, a fost incapabilă, în peste şapte deceîşi făcuse datoria de „umanist”: făcea, prin tradiţie rusească - răuvoinii, să confecţioneze simple ustensile torii spun: slavă, arătînd spre sârbi), îi strecurase otrava în urechea rusului, casnice de tipul şurubelniţei, tirbudădea de înţeles că, de nu va face aşa, rusul să se descurce!Fiindcă Ehrenburg şonului, nasturilor, àcelor de cusut, abia atunci va fi pedepsit. Şi nu ştia, ştia ce ştia: nu e necesar să-i şi explici viteazul krasnoarmeieţ (care mărşă- omului simplu (chiar dacă e „băiat de medicamentelor curente; în schimb, luia spre Apus, imaginîndu-şi Ber- familie”) de ce trebuie să facă răul, doar de la origine s-a arătat expertă în prolinul ca un Rai Rusesc: o poiană cu să-i comunici că are voie să-l facă; şi că ducerea armelor: cine nu a auzit de Kalaşnikov, de Katiuşa, de Skud, de flori unde, printre munţi de cârnaţi, e bine să facă rău. şerpuiesc pâraie de votcă) dacă femei eu ştiu ce ştiu: dacă Ilia Sam, de Tokarev, de Mig, de Suhoi, ile pe care le viola şi le mai şi ucidea Ehrenburg printr-o minune ar de arme chimice şi biologice - de Cererau, cu adevărat, nemţoaice iar dacă mai fi în viaţă, acum ar avea 111 ani şi nobîl, de „Kursk”? tern comunista Coree de Nord da: naziste ori ba; pro, ori antihitle- în loc să fie judecat pentru incitare la înregistrează mii de morţi de riste?; şi nu-i păsa dacă „Nemţoaica” crimă, ar fi numit director de onoare era, în fapt, o fostă victimă a neam- al Muzeului Holocaustului din Wa- foame (pe an?, pe lună? pe săptămână?), ţului: poloneză, rusoaică, ucrainean- shington, consilier psihologico-ideo- însă are arma atomică! g

www.axa.info.ro

ogică de cristal, ilustrată de ultramediatizatul, mereu-pomenitul Elie Wiesel, cel care prin 1980, declara la televiziunea franceză că el şi cu ai săi din Sighet fusese(ră) arestaţi şi trimişi la Auschwitz - în aprilie 1944 (aprilie una mie nouă sute patruzeci şi patru) de către… jandarmii români! - am mai spus-o? - ei bine, am s-o re-re-re-spun. Când Eugène Ionesco atrăsese atenţia prietenului său asupra adevărului: Transilvania de Nord, deci şi Sighetul, fusese, între 30 septembrie 1940 şi primăvara anului 1945 sub ocupaţie maghiară, prin urmare jandarmii erau unguri, nu români, Wiesel răspunsese vesel, cu un zâmbet pişicher, că nu contează „amănuntul”, oricum, francezii tot nu cunosc istorie şi puţin le pasă de „asta”. ie îmi pasă de „asta” - ca român, ca basarabean. vreii au tot vorbit în ultima jumătate de veac despre asta a lor (iar Wiesel a făcut din asta o tribună pe cât de lucrativă, pe atât de mincinoasă întru promovarea propriei persoane şi pentru funcţionarea din plin a industriei holocaustului - vezi, la Bibliografie, cartea lui Norman B. Finkelstein); tot vorbind, au monopolizat Cuvântul, au confiscat suferinţa: pentru ei nu există, în Istorie, decât un singur genocid: cel al căror victime au fost ei şi numai ei; nu acceptă că în lagărele naziste au fost exterminate şi alte etnii, cronologic înaintea evreilor: ţiganii şi slavii, în general, în special polonezii: începînd din septembrie 1939; şi ucrainenii şi ruşii, după iulie 1941; dintre germani, din 1938: şi catolicii şi nobilii şi homosexualii şi handicapaţii; evreii nu admit că, înainte de Shoah, Turcia, aliata strategică a Israelului care şi ea, după cum ştie lumea întreagă, apără cu iataganul „democraţia occidentală în Orient” (sic), se dedase, cu mare vitejie, în 1915, „unei mici operaţii de purificare”: masacrarea armenilor; tot înainte de Shoah; genocidul organizat în două rânduri în Ucraina; că după Holocaust s-au semnalat masacre cu caracter de genocid în lumea comunistă: în Basarabia, între 1946-47, în China, în Tibet, în Coreea de Nord, Cambodgia, Cecenia. Din nefericire, tragedia evreilor din timpul ultimului război mondial nu a fost nici prima, nici ultima din secolul al XX-lea… ine nu a auzit de Ilia Ehrenburg? Mulţi, dar puţini ştiu că scriitorul (şi nu era rău, ticălosul!) după ce fusese, între cele două războaie, agent de influenţă mai ales în Franţa, îşi continuase activitatea de dezinformator, pe timpul războiului, nu doar ca jurnalist de front, ci… ca explicator-şef şi îndemnător-absolvitor al bestialităţilor pe care trebuiau să le facă ostaşii Armatei Roşii, cu… femeia duşmanului. Ar fi un act de salubritate publică

43


Florin STUPARU

PROOROCIILE APOCALIPSEI

U

CAPITOLUL XVII

nul din cei şapte Îngeri i-a arătat fericitului Ioan stricarea cetaţii celei curve şi pe fiara cu şapte capete şi

cu zece coarne. tihurile 1-3: Apoi, a venit unul din cei şapte Îngeri care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicînd: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care sălăşluieşte pe ape multe! Cu care au curvit împăraţii pămîntului, şi cei care locuiesc pe pămînt s-au îmbătat de vinul curviei ei.” Şi m-a dus, cu duhul, în pustie, şi am văzut o femeie şezînd pe o fiară roşie, plină cu nume de hulă, avînd şapte capete şi zece coarne. Unii au înţeles că această „curvă” este Roma cea veche, care e zidită pe şapte dealuri. Iar prin cele „şapte capete ale fiarei” au înţeles şapte împăraţi mai fără de lege decît toţi, care, de la Domiţian şi pînă la Diocleţian1 (sec. I-IV), au prigonit Biserica. Iar noi socotim că prin această desfrînată se înţelege împărăţia pămîntească de obşte, închipuită ca un singur trup. Sau, socotim să fie oarecare cetate ce va avea stăpînire prin venirea lui Antihrist. Pentru că Roma cea veche şi-a pierdut stăpînia împărătească de multă vreme, [şi ar putea fi vorba de ea] numai dacă am socoti că iarăşi se va întoarce la ea stăpînirea cea de demult. Căci zice Apostolul: „Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, ce are stăpînire peste împăraţii pămîntului” (Apocalipsa 17:18). „(…) şi cei care locuiesc pe pămînt s-au îmbătat de vinul curviei ei.”/ Prin cetatea cea mare înţelegem toată cetatea sau mulţimea cea mare a oamenilor care hulesc, pentru beţia sufletească, pentru desfrînare şi pentru alte îndrăzniri. Iar prin aceea că Apostolul Ioan a fost dus în pustie „cu duhul” se poate înţelege că a văzut în duh pustiirea desfrînării ce se vesteşte mai dinainte. Şi a văzut [cetatea] ca pe o femeie, pentru nebărbăţia ei cea femeiască şi pentru plecarea spre păcat. Iar şederea pe „fiara roşie” arată că se odihneşte pe fapte rele, pe diavolul, care se bucură de omorîre şi de vărsare de sînge. Prin urmare, aceea este împreună-lucrătoare cu vrăjmaşul spre hule împotriva lui Dumnezeu, de vreme ce „fiara” şi culoarea ei roşie închipuie sălbăticia şi gîndul ei de omorîre. Iar cele „şapte capete” şi cele „zece coarne” le vom arăta mai tîrziu, cînd le vom învăţa de la Înger. [Iar Sfîntul Ambrozie tîlcuieşte stihul aşa: „Prin «pustie», arată mulţimea tuturor necredincioşilor, căci ei sînt lipsiţi de Dumnezeu şi sînt aruncaţi de la Dumnezeu. În «pustie» va veni «femeia cea desfrînată», adică cetatea alcătuită din multe cetăţi ale diavolului. Căci «fiara» îl arată pe diavolul, cel vopsit în roşu ca al sîngelui, fiindcă prin sînge se arată însăşi moartea, iar diavolul este săvîrşitorul morţii şi al tuturor pierzărilor. Şi zice

www.florinstuparu.wordpress.com

S

Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, împărat Roman între anii 284-305.

1

44

cetăţilor. De aceea, şi Babilonul cel vechi s-a numit „desfrînata cea veselă”, adică cetatea desfrînaţilor, căreia îi pare bine de curvie, doamna fermecătorilor şi a vrăjitorilor. În epistola lui 5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru că «fiara» era «plină cu nume de hulă», scumpe şi mărgăritarele» arată buna Petru, se numeşte „Babilon” şi Roma fiindcă diavolul este începătorul hulelor.” limbuţie a acestui veac. «Paharul de cea veche, şi cetatea ce are stăpînie peste Perşi (1 Petru 5:13). De asemeLa acestea, cuviosul Averchie adau- aur» ce-l avea în mînă arată învăţătu- nea, „Babilon” şi „curvă” se numeşte gă: „Alţi tîlcuitori au văzut în această ra filosofilor şi a poeţilor. Şi acesta era oricare cetate căreia îi pare bine de «desfrînată» Biserica cea necredinciosă «plin de urîciune şi de necurăţia desfrî- omorîri şi de vărsări de sînge. (Scolie: lui Hristos, care se pleacă înaintea lui nării», căci învăţătura filosofilor şi a po- Roma se numeşte „Babilon”, precum Antihrist, sau pe toţi apostaţii2: acea eţilor e plină de minciună, cuprinzînd au înţeles Climent, Papia şi istoricul 4 parte a omenirii creştine care va fi în toate greşelile neamului omenesc.” ] bisericesc Evsevie.) Pe una din aceslegături nemijlocite cu lumea păcatului, tih 5: Iar pe fruntea ei, era scris nume tea văzînd-o însîngerată de sîngele care o va sluji şi va atîrna cu totul de tainic: „Babilonul cel mare, mama sfinţilor, Evanghelistul s-a mirat tare cruda ei putere, care este puterea fiarei, desfrînatelor şi a urîciunilor pămîntului.” şi a fost învăţat de Înger cîte are să adică a Antihristului.”] Scrierea de pe frunte arată plinirea pătimească. Pentru aceste călcări de tih 4: Şi femeia era îmbrăcată în nedreptăţii şi a păcatului şi tulburarea lege, cetatea ce ţine stăpînia a toată purpură şi în stofă stacojie şi împo- inimilor. Şi se numeşte „mama desfrî- lumea la sfîrşitul veacului poaate să dobită cu aur, şi cu pietre scumpe şi cu măr- natelor” pentru că ea este învăţătoarea fie Roma, care socotim că-şi va lua iar găritare, avînd în mînă un pahar de aur, curviei duhovniceşti, care naşte cetăţi- stăpînia dintîi.5 Căci ştim că aceste plin de urîciune şi de necurăţiile curviei ei. lor supuse ei multe fărădelegi urîte de păcate, vărsările de sîngele sfinţilor, „Îmbrăcată în purpură şi în stofă Dumnezeu. (Scolie: „Taina” este plini- ea le-a făcut. Sîngele şi muncile mustacojie (…)”/ Prin acestea, arată sem- rea nedreptăţii, iar prin „Babilon” se în- cenicilor pînă la Diocleţian cine le-ar putea număra. Şi istoriile pun înainnele stăpînirii peste toţi. De aceea este ţelege tulburarea inimii.) „împodobită cu aur, cu pietre scumpe [Iată ce spune despre acestea cuvi- tea acelora care vor să afle cele ce s-au şi cu mărgăritare”. Prin „pahar”, se arată osul Averchie, în veacul al 20-lea după făcut cu îndrăzneală în vremea lui Iuşi cele din vremea lui dulceaţa băuturii faptelor ei cele vicle- Hristos: „O tîlcuire mai cuprinzătoare lian [Apostatul] 6 împotriva Ortodocşilor. Arie ne – precum zice cineva de Iov: „bînd tinde să vadă în această «desfrînată», tih 8: „Fiara pe care ai văzut-o era batjocura ca apa” (Iov 34:7). Şi paharul numită «Babilon», întreaga «cultură», şi nu este, şi va să se suie din adînc e de „aur”, ca să arate preţuirea [ce se dă îndeobşte anticreştină şi de o covîrşiacelor răutăţi] – spre a arăta că nu spre toare simţualitate, a omenirii din ulti- şi să meargă spre pieire.” saţiu, ci spre setea pieirii ei urmează ră- ma vreme, pe care o aşteaptă o înfrico„Fiara care era şi nu este (…)”/ Vorutatea. De aceea, s-au înmulţit urîciu- şătoare nimicire la sfîrşitul lumii, prin beşte de Satana, care a fost doborît nile ei, cu care este adăpată mulţimea a doua venire a lui Hristos. Căderea prin crucea lui Hristos, şi se va ridica la cea iubitoare de păcate, care soarbe ca acestui «Babilon» este arătată în Apo- sfîrşit şi va face semne şi minuni amăpe o băutură dulce îmbătarea păcatului calipsă ca fiind cea mai mare biruinţă gitoare prin Antihrist pentru tăgăduicea urîtă şi spurcăciunea curviei, care-l din întreaga luptă a Bisericii lui Hristos rea şi lepădarea crucii. De aceea zice că depărtează pe om de Dumnezeu. cu împărăţia diavolului cea păcătoasă.”] „era”, adică avea putere mai înainte de [O frumoasă tîlcuire a acestui stih tihurile 6, 7: Şi am văzut-o pe fe- cruce; şi că „nu este”, căci după Patima are şi Sfîntul Ambrozie: „Purpura este meie beată de sîngele sfinţilor şi de cea mîntuitoare i s-a luat tăria şi a fost ca sîngele, şi roşii sînt hainele împăra- sîngele mucenicilor lui Iisus. Şi, văzînd-o, lepădat din stăpînia pe care o avea peste ţilor, arătînd puterea lumească a veacu- m-am mirat cu mirare mare. Şi Îngerul neamuri prin închinarea la idoli. Şi va lui. Prin «sînge», arată însăşi moartea. mi-a zis: „De ce te miri? Eu îţi voi spune veni la sfîrşit – după cum am arătat – Prin veşmintele de purpură înţelegem taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care ieşind „din adînc”, din locurile unde a fost osîndit, de unde dracii izgoniţi de şi lucrurile necredincioşilor, care vor fi are cele şapte capete şi cele zece coarne.” Hristos Îl rugau să nu îi trimită, alegînd osîndiţi la moarte veşnică. Şi «femeia Din Scriptură se ştie că din fapte 5 era (…) împodobită cu aur», arătînd Roma este astăzi mitropolia „ereziei ereziilor”, că avea înţelepciunea veacului acestuia, şi din împlinirea lor li se pun nume Ecumenismul. Acolo se întîlnesc toţi ereticii şi care «este nebunie înaintea lui Dum- nezeieşti; pentru că umflarea şi mîndria pe care păgînii pămîntului, împreună cu Ortodocşi de pricinuieşte celor ce o au îi opreşte pe aceştia pretutindeni, pentru a prăznui biruinţa aposnezeu» (1 Corinteni 3:19)3. «Pietrele le să înveţe, făcîndu-i să rămînă pentru totdeauna taziei. Dacă judecăm aşa, putem zice că, într-

S

S

S

S

Adică marea Biserică Ecumenistă ce se înfiinţează în zilele noastre. Vezi despre aceasta la cuvîntul de încheiere. 3 Stih pe care Teofilact îl tîlcuieşte aşa: „Zice că «înţelepciunea lumii este nebunie la Dumnezeu», fiind nu numai fără folos, dar chiar o piedică în calea înţelepciunii adevărate şi dum2

întru neînvăţătura şi necunoştinţa adevărului.” 4 Iată unul dintre puţinele cuvinte ce au curajul să osîndească „cultura”, acest idol de nebiruit al vremii noastre! Numaidecît, vom citi un altul, al Cuviosului Averchie, dovadă că, peste timp, Sfîntul Duh vorbeşte întocmai la fel prin cei vrednici şi doritori să primească adevărul.

adevăr, Roma a ajuns din nou capitala lumii. Arie, mare eretic, a trăit în veacurile III şi IV. Se pare că a murit în anul 318. El tăgăduieşte de-o-fiinţa Fiului cu Tatăl, învăţătura lui putînd fi cuprinsă în aceste cuvinte ale sale: „Era un timp cînd Fiul nu exista.” Arie a fost osîndit la întîiul Sobor a toată lumea de la Niceea, din 325.

6

www.axa.info.ro


S

S S

www.axa.info.ro

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru

capitolul 36). Iar aceasta a fost stricată de Alexandru, urmînd împărăţia Machidonenilor. Iar apoi a urmat stăpînirea Romanilor, în Roma cea veche, sub Avgust Chesarul şi sub ceilalţi împăraţi, pînă la marele Constantin. Apoi, după ce s-a stins tirania Romei, s-au mutat podoabele împărăteşti, prin împăraţii iubitori de Hristos, în Roma cea nouă (Constantinopol). Aici, socotim că se înţeleg şi cei „şapte împăraţi”, de vreme ce schimbarea genurilor nu va împiedica această înţelegere, căci „şapte capete” în genul femeiesc şi „şapte munţi” în genul de mijloc [în elină, n. m.] închipuie „şapte împăraţi” în genul bărbătesc. Căci de multe ori, în locul numelor femeieşti, în Scriptură se pun nume bărbăteşti şi dimpotrivă. […] Şi aceşti „şapte împăraţi” sînt aceia mai înalţi ce stăpînesc şi au stăpînit în vremile cele trecute cu vrednicia măririi, care au avut fiecare împărăţie osebită, cum au avut Nil al Asirienilor, Arvac al Mezilor, Nabucodonosor al Babilonenilor, Kirus al Perşilor, Alexandru al Machidonenilor, Romulus al Romei celei vechi, Constantin al Romei celei noi (Constantinopol). tih 10: „Cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă n-a venit, iar cînd va veni are de stat puţină vreme.” Fericitul Ipolit a socotit că cei „şapte împăraţi”, din care „cinci au căzut”, ar fi veacurile9 lumii acesteia, din care cinci au trecut. Al şaselea, în care Apostolul a văzut acestea, este în curgere. Iar al şaptelea, care urmează, nu a venit, dar cînd va veni puţină vreme va sta. Fericitul Irineu zice că, precum şapte zile s-au făcut, aşa şi şapte ceruri şi şapte Îngeri care sînt mai sus decît ceilalţi. Aici, se mai înţeleg şi şapte împărăţii mai vestite de la începutul lumii pînă acum, din care cinci căzuseră, iar a şasea, în vremea căreia a avut sfîntul Ioan descoperirea, încă stătea în Roma cea veche. Iar a şaptea încă nu venise, adi-

S

lui Dumnezeu, Care zice: „Eu Însumi îi spun lui Chirus «păstorul Meu»” (Isaia, 44:28). 9 perioadele istorice

că aceea care a fost în Roma cea nouă (Constantinopol). […] Iar cea mai de pe urmă este tirania lui Antihrist, care va stăpîni puţină vreme, de vom privi la stăpîniile cele dintîi. tihurile 11, 12: „Şi fiara care era şi nu este e al optulea, deşi este dintre cei şapte, şi merge spre pieire. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sînt zece împăraţi care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpînire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara”. „Fiara” este Antihrist, şi e „al optulea” căci se va arăta, se va ridica, după cei şapte împăraţi, spre amăgirea şi pustiirea pămîntului. Şi zice că e „din cei şapte”, căci ca unul dintr-înşii va răsări. Pentru că va veni ca un împărat Roman, spre pustiirea şi pierzarea celor ce se vor supune lui. (Scolie: La capitolul 13:2, s-a zis că va veni ca un împărat Roman, dar nu din Roma, ci din părţile Răsăritului, din sămînţa lui Dan.) Şi, după aceea, va merge la pieire, în gheena. Iar cele „zece coarne” sînt zece împăraţi care n-au luat încă împărăţia, ci vor lua putere împărătească „un ceas, împreună cu fiara”. Şi Proorocul Daniil vorbeşte de „şapte coarne” care vin înaintea lui Antihrist, dintre care unele au fost smulse de cel blestemat, iar altele i s-au supus (Daniil 7:20-24)10. Iar „un ceas” arată fie scurtimea vremii, fie înconjurarea soarelui vreme de trei luni dintr-un an, după care se vor supune lui Antihrist, celui ce va stăpîni. tihurile 13, 14: „Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpînirea lor o dau fiarei. Ei vor porni război împotri-

S

S

„Şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei şi la celălalt care s-a ivit şi a smuls trei din cele de dinainte, cornul acela care avea ochi şi o gură ce grăia lucruri mari şi a cărui înfăţişare era mai mare decît a celorlalte. M-am uitat; şi cornul acela făcea război cu sfinţii, şi i-a biruit, pînă ce a venit Cel vechi de zile şi le-a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt; şi a venit vremea şi sfinţii au ţinut împărăţia. Şi a zis: «Fiara a patra va fi a patra împărăţie pe pămînt, care va întrece toate celelalte împărăţii, şi va mînca tot pămîntul, şi-l va călca în picioare şi-l va face bucăţi. Iar cele zece coarne ale ei: zece împăraţi se vor ridica; iar după ei se va ridica un altul, care-i va întrece pe toţi cei de dinainte cu răutăţile lui şi va subjuga trei împăraţi»” (Daniil 7:20-24). 10

„Iar cînd toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul Însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toţi” (1 Corinteni 15:22).

11

Florin STUPARU

„Şi l-a întrebat Iisus: «Care-ţi este numele?» Iar el a zis: «Legiune!» Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adînc. Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.” 8 Chirus III Cel Mare (559-529), împărat Persan. Perşii cuceresc Babilonul în anul 539 înainte de întruparea Mîntuitorului Hristos, iar un an mai tîrziu Chirus îi liberează pe Iudei, îi ajută să se întoarcă acasă, înapoiază cele 5400 de obiecte de aur şi argint răpite de Nabucodonosor din biserică şi porunceşte refacerea bisericii lui Dumnezeu din Ierusalim (vezi Cartea întîi al lui Ezdra, 1:1-4). Este unealtă a 7

S

www.florinstuparu.wordpress.com

mai degrabă fie trimişi în porci (Matei 8:30, Marcu 5:11, Luca 8:30-327). Sau, „adîncul” din care va ieşi este chipul vieţuirii acesteia, numită aşa pentru adîncul păcatelor lumii, ce se tulbură şi se învăluie de duhurile patimilor rele. Din acelaşi loc va veni şi Antihrist, spre pierderea omenirii, avîndu-l pe Satan în el, care îşi va afla degrabă pieirea în veacul viitor. tih 8: „Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pămînt ale căror nume nu sînt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, văzînd că fiara era şi nu este, dar se va arăta.” Zice: Se vor mira întru venirea fiarei, pentru minunile ei cele mincinoase, cei nescrişi în cartea celor ce viază în veci şi cei care n-au învăţat din această proorocie, cugetînd că ea şi-a luat iarăşi tirania cea de demult. tih 9: „Aici, trebuie minte care are înţelepciune.” Fiindcă cele zise au înţeles duhovnicesc, spune că şi înţelegerea trebuie să fie duhovnicească, iar nu lumească. tihurile 9, 10: „Cele şapte capete sînt şapte munţi deasupra cărora şade femeia. Dar sînt şi şapte împăraţi.” Prin cele „şapte capete” şi cei „şapte munţi”, socotim că se înţeleg şapte împărăţii care au avut mărire şi le-au întrecut pe altele cu puterea cea lumească. Cea dintîi, este împărăţia Asirienilor care s-a început în Ninive (Facerea 10:11). A doua, este împărăţia Mezilor, în Ecbatana, care i-au stăpînit prin Arvac pe Asirieni, Arvac ucigîndu-l pe Sardanapan împăratul lor, precum spune istoria. Iar după aceea a luat împărăţia Haldeilor Babilonul, peste care a stăpînit Nabucodonosor (Ieremia 21:2). Apoi, au luat împărăţia Perşii în Susa, prin Kirus8 (2 Paralipomena,

va Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi vor birui şi cei împreună cu El, chemaţi şi «aleşi» şi «credincioşi».” „Căci nimeni nu poate sluji la doi domni” (Matei 6:24). Pentru aceasta, cei ce se vor uni, şi se vor face una cu Antihrist şi se vor supune lui şi i se vor făgădui nu vor putea să-i stea împotrivă adevăratului Hristos, luptîndu-se cu El, ci Mieluşelul lui Dumnezeu Cel junghiat pentru noi îi va birui. Căci nu I s-a luat Lui împărăţia şi domnia cea peste toate după ce S-a făcut om, [ci El S-a întrupat] ca să-i facă părtaşi la Împărăţia Sa pe cei aleşi. tihurile 15-18: Şi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade Desfrînata sînt noroade, şi gloate, şi neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe Desfrînată, şi o vor face pustie şi goală, şi carnea ei o vor mînca şi pe ea o vor arde cu foc. Pentru că Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui, şi să se întîlnească într-un gînd şi să dea fiarei împărăţia lor, pînă se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpînire peste împăraţii pămîntului.” „Şi mi-a zis: «apele pe care le-ai văzut» (…)”/ Îngerul tîlcuieşte acestea luminat, şi pe deplin adevărată este tîlcuirea. Însă mie-mi vine a mă minuna în ce chip diavolul este vrăjmaş şi pedepsitor, de vreme ce va ajuta celor zece coarne stăpînite de el să se lupte şi să dea război împotriva iubitorului de bine şi iubitorului de bunătăţi Hristos şi să pustiiască cetatea aceea cu mulţi oameni ce au rătăcit de la poruncile lui Dumnezeu şi au slujit desfătărilor lui. Şi ca o fiară sorbitoare de sînge se va sătura de sînge, socotind arderea cetăţii a fi pricină de veselie şi tăierea trupurilor omeneşti a fi hrană lui. Şi [e de mirare] cum cel ce se bucură pururea de certuri şi de neuniri va dărui celor zece coarne potrivnice unire între ele. Iar prin „femeia” ce s-a văzut se înţelege „cetatea cea mare ce are stăpînire peste împăraţii pămîntului”, ale cărei patimi le prooroceşte. De a căror ispită izbăvindu-ne pe noi, iubitorul de oameni Dumnezeu să ne facă părtaşi Mitropoliei celei cereşti şi Ierusalimului celui de sus, în care „toate întru toate vor fi una” – după zisa Apostolului11 – cînd se va strica stăpînia, domnia şi puterea cea potrivnică, şi pe cei ce I-au slujit Lui cu credinţă şi înţelepţeşte aici îi va pune să şadă şi le va pune înainte toată desfătarea bunătăţilor veşnice cele întemeiate mai înainte de întemeierea lumii. Desfătări de care Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi în Hristos, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul sufletelor noastre, Căruia Îi este puterea şi mărirea, împreună şi Tatălui şi întrutot sfîntului şi de viaţă făcătorului Duh, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! g

45


P ă r i n t e l e I l i e C L E O PA www.axa.info.ro

46

LA CETATEA CUVÂNT NAŞTEREA CREŞTINA DOMNULUI al Părinteleui Ilie Cleopa

F

iindcă ne aflăm în vremea de prăznuire a Naşterii lui Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, m-am gândit să spun câteva cuvinte în legătură cu acest prealuminat şi dumnezeiesc praznic al mântuirii întregii lumi. Aţi văzut că atunci când vine primăvara - fiecare din noi am apucat atâtea primăveri câţi ani avem -, mai întâi începe să se încălzească vremea, soarele începe să ardă mai cu putere, să străbată cu razele sale până la noi. Apoi începe a încolţi iarba, pământul se umple de iarbă verde şi de flori; neamul păsărilor începe să cânte frumos în codri, în dumbrăvi, în câmpii şi pe dealuri. Dobitoacele ies la păşune, păstorii cântă din fluiere de bucuria primăverii, soarele străbate cu putere printre vii şi livezi, codrii înfrunzesc şi toată podoaba pământului se schimbă spre înnoire şi se face un fel de rai pe pământ. Şi fiecare are o mulţumire sufletească ajungând să vadă această împodobire şi înnoire a stihiilor vremii, şi de bucurie şi mulţumire dă slavă lui Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat şi când a ajuns la noi plinirea vremii, primăvara cea duhovnicească a naşterii Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil către păstori: Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare (Luca 2,10). S-au bucurat cerul şi pământul de această primăvară şi înnoire a neamului omenesc. Dar oare de când a venit la noi această primăvară? Încă de când a zis Dumnezeu către şarpe despre Eva: Aceasta îţi va zdrobi capul (Facere 3, 15). Era o proorocie a lui Dumnezeu Tatăl, că prin femeie a căzut neamul omenesc, şi tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdrobi capul şarpelui, adică al satanei. Dar de ce se cheamă Hristos sămânţa femeii? Apostolii spun că Hristos din sămânţa femeii S-a născut. Pentru ce? Pentru că El nu este sămânţă de bărbat după trup. Căci zice dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul în “Cuvânt teologic” la întruparea lui Dumnezeu sau în capetele cunoştinţei: “Sufletul Mântuitorului în persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfânt, iar trupul din sângele Preasfintei şi Preacuratei Fecioare Maria” (Filocalia 2, p. 215, într. 15, Sibiu, 1947, trad. de Pr. dr. D. Stăniloae). Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Domnului în trup, trăia în Mesopotamia, în ţara cea dintre două râuri, Tigru şi Eufrat, care se mai chema pe atunci “Poarta lui Dumnezeu”, un mare vrăjitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numită Petor (Numerii 22, 5). Tot în vremea aceea, poporul lui Israel era în nemernicia lui cea de patruzeci de ani, în pustie, şi ajunsese în pământul amoreilor. După ce l-a bătut pe Sihon, împăratul amoreilor, trecuse

în pământul Vasanului. Acolo l-a bătut pe Og, împăratul lor, şi mare groază a băgat în popoarele de dincolo de Iordan şi din pământul lui Moab, care era dincoace de Iordan, deşi poporul încă nu trecuse Iordanul. Împărăţia lui Moab, care era lângă poalele Muntelui Carmel şi lângă Ierihon, avea pe atunci un împărat cu numele Balac. Şi acesta, când a văzut că poporul lui Israel - căruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, că era singurul popor ce se închina adevăratului Dumnezeu - ia ţară după ţară şi popor după popor, şi a ajuns lângă hotarele lui, a fost cuprins de mare spaimă şi grijă. De aceea împăratul Balac a strâns boierii curţii sale din Madiam şi a zis: Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului (Numerii 22, 4). Deci, sfătuindu-se ei şi socotind că nu vor putea ţine piept unui popor care se arată aşa de puternic, au hotărât că nu este altceva mai bun de făcut decât să cheme în ajutor pe Valaam din Petor. Că la popoarele păgâne era mare credinţă în acest vrăjitor pe vremea aceea. Atâta credinţă aveau în acel mare vrăjitor, încât îl socoteau ca pe un dumnezeu. Şi a trimis Balac împăratul o delegaţie peste Eufrat în Mesopotamia, cu mari daruri şi cu mare cinste la Valaam din Petor, să vină să-i ajute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea drăcească, să bată pe poporul lui Israel, că dacă nu, ţara lor va fi pierdută. Si l-a dus pe vârful muntelui Peor si acolo i-a făcut jertfelnice. Dar Valaam, după ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, în loc să blesteme poporul lui Israel a început să proorocească cele despre nasterea lui Iisus, zicând: Cât sunt de frumoase sălasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!... o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel si va lovi pe căpeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set îi va zdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere... (Numerii 24, 5, 17-19). Şi astfel Valaam a proorocit de trei ori bine pentru Israel, despre steaua care trebuia să se arate în vremea Naşterii Mântuitorului, şi că Acesta va da lovitura de moarte lumii păgâne şi idolatre şi va împărăţi peste toate popoarele lumii, până în veac. Apoi, sculânduse, s-a înapoiat în ţara sa. Acestea a proorocit pentru că Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrăjitorul. Băgaţi de seamă că acestea s-au întâmplat cu 1500 de ani înainte de venirea Mântuitorului, pe vremea lui Moise, când trăia Balac, împăratul Moabului. De atunci tradiţia aceasta era în tot pământul Persiei şi în pământul unde se află astăzi Irakul şi Iranul. Şi aşa, din tradiţie în tradiţie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseşte dumnezeiasca Scriptură, până în vre-

După cum arată dumnezeieştii Părinţi, Maica Domnului a fost logodită pentru două pricini. Prima, pentru că trebuia să fie minţit satana. Cu 700 de ani înainte de venirea Domnului, Proorocul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, a spus la capitolul 7, versetul 14: Iată, fecioara în pântece va lua şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuieşte, cu noi este Dumnezeu. Satana a înţeles, prin gura acestui prooroc, că o fecioară va zămisli în chip negrăit la plinirea vremii, prin lucrarea lui Dumnezeu, şi din ceasul acela a început să pândească pe toate fecioarele câte erau pe faţa pământului, să afle care din ele va naşte fără bărbat, ca să pună piedici planului mântuirii neamului omenesc. Căci, dacă o afla poporul având în pântece nefiind logodită, o ucidea cu pietre, după legea lui Moise. Dar satana s-a înşelat, că nu poate el niciodată să împiedice lucrarea lui Dumnezeu şi să întârzie taina mântuirii. Că zice dreptul Iov: El (Dumnezeu) destramă planurile celor vicleni... El prinde pe înţelepti în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători … (Iov 5, 12-13). De aceea Dumnezeu Şi-a arătat înţelepciunea şi prudenţa, când a dat logodnic Fecioarei, ca să creadă toată lumea şi însuşi satana că este femeie ca toate femeile, şi el (satana) să nu bănuiască că ea este fecioara cea din veci aşteptată şi aleasă să nască pe Mesia. Iar a doua pricină a fost şi mai tainică. Sfântul Grigorie Teologul şi Marele Vasile spun că s-a dat logodnic Fecioarei, ca nu cumva satana, cunoscând de la început taina mântuirii, să nu intre în luptă cu Hristos. (Marele Vasile, Tâlcuire la psalmul 44 şi Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt la Naşterea Domnului). Căci Hristos trebuia să pătimească, să fie batjocorit, ocărât, schingiuit, răstignit şi la urmă să fie omorât, şi satana ştia că noi prin rănile Lui ne vom vindeca. Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis: Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat... şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat (53, 4-5). Iată ce trebuia să pătimească El, conducătorul lumii, de la om! Si dacă ar fi ştiut satana că această fecioară are să nască pe Hristos, nu avea oare să fugă Iubiţi credincioşi, departe de El? Ar fi luat lui Hristos ar cum s-a săvârşit această orice prilej de a fi ocărât şi batjocorit taină duhovnicească? Nouă şi omorât, ca să nu se plinească în felul ne istoriseşte Evanghelistul Matei aşa: acesta mântuirea lumii, care trebuia să Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: vină prin Cruce. că logodită fiind Maria, mama Lui, cu Atunci satana n-avea să mai întărâte Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, pe evrei, pe farisei, pe cărturari. N-avea s-a aflat având în pântece de la Duhul să-l mai facă vânzător pe Iuda; nu apela Sfânt (Matei 1, 18). la Pilat, nici la Irod, să-L prigonească. Dar de ce a trebuit să se logodească Dar de ce? Ca nu cumva să biruie Hriscu bărbat cea Preasfântă şi Preacurată tos şi să ne mântuim noi! Dar aşa, neFecioară, dacă a născut de la Duhul cunoscând taina, a început să-L prigoSfânt şi a fost cămara plină de toate da- nească chiar după botez, socotind că-i un drept sau un prooroc. rurile Sfântului Duh?

mea Naşterii lui Iisus Hristos. Şi s-a arătat steaua în Egipt, în Persia şi în alte părţi cu doi ani mai înainte. Când au văzut magii o stea atât de mare, care nu-şi mai făcea drumul ca şi celelalte, de la răsărit la apus, ci venea de la miazăzi la miazănoapte -, ştiind şi proorocia lui Valaam -, au putut cunoaşte despre steaua care va răsări din Iacov, din Israel, din protopărintele neamului evreiesc, Împăratul care va zdrobi toate împărăţiile lumii şi va împărăţi în veac în împărăţia cea duhovnicească şi fără de sfârşit (conf. Luca 1, 33). Dar cine erau magii care au pornit să se închine Mântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitori ca Valaam din Petor. Nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filozofi şi astronomi, ghicitori în stele sau astrologi. Ei aveau cărţi vechi rămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şi ştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, că se va arăta o stea neobişnuită, o stea făcându-şi drumul altfel, nu aşa cum i-a zis Ziditorul de la început, şi atunci Se va naşte un Împărat care va împărăţi toată lumea. Şi pândeau, că erau astronomi, să vadă când va apărea steaua care să-şi facă drumul ei, nu aşa ca toate celelalte. Oare nu te-ai speria să vezi acum o stea că vine de la miazăzi spre miazănoapte? Acum ai zice că e satelit, că seamănă cu stelele, dar atunci nu erau sateliţi. Deci se ştia că acesta este un semn minunat nemaiîntâlnit. “Oare ce-i cu steaua aceasta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor!” Şi de ce a apărut steaua cu doi ani mai înainte de naştere? A fost o rânduială dumnezeiască să se arate cu doi ani mai înainte, ca să aibă ei când se pregăti pentru o călătorie lungă, din Persia până în Ierusalim, căci trebuiau să meargă peste 1000 de km, şi pe atunci nu era atât de uşor ca acum. Şi cei trei mari filosofi şi magi au pornit cu cămilele încărcate cu hrană şi cu daruri, să-L găsească pe Împăratul lumii. Patru au pornit, dar numai trei au ajuns. Unul din ei cu numele Artavan, fiind împiedicat de diavolul, n-a putut să vină să se închine Mântuitorului în Betleem, ci a ajuns mai târziu, când Hristos era răstignit pe Cruce.

D

www.axa.info.ro


CUVÂNT LA CETATEA NAŞTEREA DOMNULUI CREŞTINA al Părinteleui Ilie Cleopa

D

Iubiţi credincioşi,

www.axa.info.ro

Iosif, logodnicul Fecioarei: Iosife, fiul lui David... Şi fiindcă şi Iosif şi Maica Domnului se trăgeau din neamul şi din casa lui David, după dreptate au venit în Betleem să se înscrie, cu toate că acum locuiau în altă parte. Betleemul, numit în vechime şi Efrata, se mai chema şi cetatea lui David, căci într-însa s-a născut şi s-a uns ca împărat marele strămoş al Mântuitorului, după trup. Dar s-a mai numit şi “Casa Pâinii”, de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele oilor sale pe acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să se pogoare şi să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde se află Betleemul? În Palestina. Este o cetate mică, la jumătatea căii între Ierusalim şi Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul şi unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri, mai bine-zis cu Sfânta Treime. Acolo era Betleemul! Dar de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem? Era vreo proorocie că Betleemul va fi locul de naştere al lui Iisus Hristos? Era. Proorocul Miheia a spus mai înainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos în lume: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între voievodatele lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6). Această proorocie au cunoscut-o şi arhiereii şi cărturarii, căci atunci când i-a întrebat Irod: “Unde va să se nască Hristosul”, ei au răspuns: “În Betleemul Iudeii”. Şi i-au spus proorocia aceasta. Deci, când a venit Iosif în Betleemul Iudeii cu Maica Domnului, împlinindu-se nouă luni, tocmai atunci a sosit vremea de naştere. Şi atunci, aflându-se în Betleem, căutau un loc unde să poată naşte.

p

Iubiţi fraţi,

oate şi dumneavoastră şi noi am stat în una din nopţi afară, când cerul era înstelat şi stelele aşa de frumoase şi de strălucitoare, ca în timpul de iarnă de acum. Ce aţi face dacă aţi vedea deodată că stelele şi cerul tot vin şi vin şi vin spre pământ şi se apropie? Şi din ce se apropie mai tare, mai tare luminează; şi de atâta orbire şi de frică, negresit, mai că v-ar ieşi sufletul! Ce s-ar întâmpla? Câtă spaimă ar fi! Sau dacă am vedea deodată în timpul zilei că soarele începe să vină către noi şi tot vine şi orbeşte lumea şi arde lumea cu razele sale şi miliarde de raze străpung văzduhul, arzând toate şi luminând toate! Câtă frică ar fi atunci şi cât cutremur să vezi stelele şi soarele venind spre pământ. Ei, dar nimic n-ar fi aceasta faţă de ce s-a întâmplat la naşterea lui Hristos. Că nu cerul, nu soarele s-a coborât atunci la

noi, ci Ziditorul cerului şi al pământului. Cel ce a zidit soarele şi a pus lumina, razele şi căldura în el, şi a pus luminători pe tăria cerului. Acela a venit! Câtă spaimă, cât cutremur n-ar trebui să ne cuprindă pe noi gândind că Cel Care a făcut toate din nimic, a venit până la firea noastră. Şi n-a voit să vină să se nască în palatele cezarilor Romei sau la faraonii Egiptului, unde era numai aur, ci într-o iesle simplă, într-o peşteră. Era o peşteră cu iesle pentru vite, care avea cam 20-30 de picioare lăţime, unde se adăposteau vitele de căldura mare. Era peştera unde David închidea oile când era păstor. Deci Mântuitorul a voit să Se nască chiar în peştera unde David, strămoşul Său după trup, a trăit. N-a ales palatele din Roma, nici pe cele din Persia, ci peştera lui David, ca să-şi arate smerenia chiar de la început, de la naştere. Dar de ce S-a născut într-o peşteră? Pentru că ea este simbolul întunericului. El a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum şi mai ales cel până la Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stătea în întunericul slujirii de idoli şi al păcatului. Şi S-a născut Hristos noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? La peşterile de care a spus Isaia, căci zice: peşterile lor - vorbeşte de peşterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Şi a venit să risipească întunericul din peşterile iadului şi întunericul păcatului de pe fata pământului. Dar de ce S-a născut Iisus Hristos la miezul nopţii? A venit să lumineze peşterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii şi a venit să lumineze şi să strălucească în toate părţile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Dar ştiţi în care zi a săptămânii S-a născut Hristos? Poate vă întreabă cineva. Adu-ţi aminte din Sfânta Scriptură ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: “Să se facă lumină” şi a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica sau “Ziua soarelui”! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfinţii Părinţi de la Soborul IV Ecumenic. Duminica a înviat din morţi (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli. Duminica Sfinţii Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit şi Apocalipsa, că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii!

P ă r i n t e l e I l i e C L E O PA

ar să mergem cu Evanghelia mai departe. Şi Iosif, când a văzut că Maica Domnului are în pântece, s-a întristat. El ştia că a luat pe această fecioară din mâna proorocului Zaharia, să-i păzească fecioria nestricată şi s-o păzească cu totul în învăţătura Sfintelor Scripturi. Şi când a văzut-o grea, a început a se spăimânta, a se mâhni cu gândul, cum cântă Biserica: “Spăimântatu-s-a Iosif...” şi “Nu te mâhni, Iosife...”. S-a mâhnit Iosif, gândind cum se poate ca o fecioară de 15 ani, curată şi preasfântă, pe care a luat-o din Sfânta Sfintelor, pe care a hrănit-o Arhanghelul Gavriil 12 ani, încredinţată lui ca unui om bătrân şi văduv, cum se poate deci ca această cămară a tainelor, această floare a raiului şi a cerului, să fie acum grea? Cine a înşelat-o pe Maria? Cine a greşit cu dânsa? Cum de s-a încumetat cineva să se apropie de un vas al Duhului Sfânt? Acestea erau întrebările pe care bietul şi dreptul Iosif şi le punea, mâhnindu-se după dreptate. Avea dreptul să se mâhnească, fiindcă toată grija de a o păzi era asupra sa. “Mă tem - gândea el - că de voi spune lui Zaharia aceasta, o să mă mustre, că de ce n-am păzit-o; iar dacă va afla poporul, pe dânsa o va ucide cu pietre. Da - îşi zicea el -, mai bine am s-o las în taină şi mă duc”. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca şi cum Însuşi Dumnezeu i-ar fi spus:

“Nu te teme că a înşelat-o cineva! Nu te teme că de comoara aceasta a Duhului Sfânt s-a atins cineva să ţi-o fure! Nu. Este preasfântă, preacurată! Pentru dânsa am făcut cerul şi pământul şi am zidit toată făptura! Ia-o, şi nu te teme!” Şi aşa, întărit de înger, Iosif a luat-o! Şi zice mai încolo Scriptura: Şi n-a cunoscut-o pe ea până când a născut pe Fiul Său cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25). De la acest cuvânt “până când”, pornesc neoprotestanţii de tot felul şi nu voiesc s-o laude şi s-o cinstească pe Maica Domnului. Ci zic: Auzi ce spune Scriptura: Şi n-a cunoscut-o pe ea până când..., ca şi cum ar da a înţelege că după aceea, după ce a născut pe Cel Unul-Născut, s-o fi cunoscut Iosif! Dar nebuni sunt şi slabi la minte toţi cei care cugetă asemenea cu dânsii. Să cerceteze Scriptura mai întâi şi să vadă ce înseamnă cuvântul “până când”. Şi atunci să vadă adevărul, care străluceşte mai mult decât soarele în Evanghelie şi în toate dumnezeieştile Scripturi. Cuvântul “până când” înseamnă veşnicie, se spune în Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin. Şi citind în scrierile dumnezeieştilor Părinţi, vedem tâlcuit că, atunci când auzim zicându-se în psalmul 109: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale, să nu înţelegi că de la judecată înainte, de când va zdrobi Hristos toată vrăjmăşia şi pe diavolul şi pe cei potrivnici, nu va mai şedea de-a dreapta Tatălui, spre a împărăţi cu El peste toate veacurile, deoarece ştim bine şi este scris, că împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1, 33). Sau când auzim de soţia lui David, Micol, fata lui Saul cea mai mică, se zice că n-a avut copii până în ziua morţii ei (II Regi 6, 23). Înseamnă că a născut după ce a murit? Câtă nebunie ar fi să crezi că a născut după ce a îngropat-o?! Deci a arătat veşnicia, că niciodată nu a mai născut. Sau despre corbul lui Noe, ce zice? Şi nu s-a mai întors corbul în corabia lui Noe până ce a secat apa de pe pământ (Facerea 8, 7). Dar s-a întors vreodată, sau o să se mai întoarcă? Nu! Porumbelul s-a întors a doua oară, dar corbul nu s-a mai întors! Deci cuvântul până când înseamnă veşnicie! Aşa şi despre Maica Domnului. Când auzi că n-a cunoscut-o pe ea “până când”, înseamnă că în vecii vecilor n-a cunoscut bărbat şi n-a cunoscut-o nimeni. Ce spune dumnezeiasca Evanghelie mai departe? Şi a luat pe Maria, logodnica sa, că a venit poruncă de la cezarul August, când domnea în Siria Quirinius, să meargă fiecare să se înscrie. Unde? În cetatea sa. Şi a venit Iosif cu Maria în cetatea Betleem. De ce au venit în Betleem? Betleemul era cetatea lui David, căci aţi auzit mai sus ce i-a spus îngerul lui

www.axa.info.ro

Că auzi ce-I spune satana în muntele Carantaniei, căci nu ştia sigur cine este: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini (Matei 4, 1). Iar altădată, când duhul necurat a strigat din îndrăcitul din ţinutul gherghesenilor: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? (Luca 8, 28). A spus acestea pentru că diavolul ştia Scriptura care zice: Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt (Psalm 81, 6). Deci satana îl socotea pe Mântuitorul ca pe un fiu al lui Dumnezeu după dar, asemeni proorocilor şi drepţilor către care a fost cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 10, 35), neştiind că este Fiul lui Dumnezeu după Fiinţă, Cel care va prăda iadul şi va omorî moartea. Dar cu câţi oameni nu se luptase el de atâtea mii de ani! Cu câţi patriarhi, cu câţi drepţi, cu câţi făcători de minuni, care au înviat şi morţii? El ştia că trebuia să vină proorocul prezis de Moise, dar nu ştia că va veni în persoana lui Hristos. Iată, deci, cele două pricini pentru care a pus Dumnezeu logodnic lângă Preacurata Fecioară Maria.

47


P ă r i n t e l e I l i e C L E O PA

CUVÂNT LA CETATEA NAŞTEREA CREŞTINA DOMNULUI al Părinteleui Ilie Cleopa

De aceea a sfinţit Dumnezeu ziua Duminicii şi cu naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta, cum v-am spus, a făcut Dumnezeu lumina. Parcă near fi spus Mântuitorul: “Eu Însumi am făcut lumina cea zidită atunci, şi am venit să aduc lumina cea sfinţită şi duhovnicească la toată lumea. Eu am adus lumină peste tot omul şi voi lumina peste tot omul care vine în lume ca lumina sfinţită. Eu am făcut lumina atunci când am făcut soarele şi lumina zilei, si Eu am venit acum cu lumină gândită, ca lumină duhovnicească”. Iată pentru care pricină Hristos S-a născut Duminica şi la miezul noptii.

www.axa.info.ro

M

48

Iubiţi credincioşi,

agii, când au ajuns în Iudeea, s-au dus la stăpânitorul Irod şi au întrebat unde este Împăratul care S-a născut. Şi înţelegând Irod că în Iudeea şi anume în Betleem se va naşte Hristos, cu mare vicleşug le-a spus magilor: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui (Matei 2, 8). N-avea el de gând să-L cinstească, ci voia numai să afle unde este, ca să-L piardă. Dar cum v-am mai spus, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni. Nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici popoarele, nimeni, nimeni. El înaintează veşnic cum este rânduit de Dumnezeu. S-au dus deci magii, după cum ştiţi, şi au aflat steaua deasupra peşterii din Betleem. Apoi s-au închinat cu mare bucurie şi cinste Domnului nostru Iisus Hristos, şi I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Aur, ca unui împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu şi smirnă ca unui mort (muritor). Şi luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au pornit înapoi pe altă cale. Irod, văzând că a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie şi de mare tulburare. Şi aducându-şi aminte de cele spuse de magi, că steaua s-a arătat cu doi ani mai înainte, a trimis ostaşi în Betleemul Iudeii şi în jur, să taie toţi pruncii de doi ani şi mai jos, că numai aşa va fi sigur de uciderea acelui Împărat, Care este Hristos. Dar înainte de aceasta, îngerul Domnului se arătă lui Iosif în vis şi-i spuse: Scoală-te, ia pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare (Matei 2, 13). Aţi văzut purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Fiul Său? Dar de ce i-a zis: “Fugi”? Oare S-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? Se teme oare de el? Doamne fereşte! De câte ori nu a trecut Hristos prin mijlocul fariseilor când au vrut să-L prindă? Aceasta a făcut-o spre a ne da nouă pildă, ca să fugim din calea primejdiei

când vedem că vine asupra noastră; pentru că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: “Dacă vezi că vine primejdia, să n-ai cutezanţa şi mândria cugetului să stai în calea primejdiei. Dacă stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindcă te încrezi în tine. Dacă Dumnezeu vrea să pătimeşti martiriul şi să te încununeze, te găseşte duşmanul. Dar tu eşti dator să te păzeşti, să nu crezi că eşti mai tare decât Petru şi Pavel şi să stai în calea primejdiei”. Dar câţi din drepţi n-au fugit şi nu s-au ferit? De câte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care îl urmărea ca să-l piardă? Sfântul Atanasie cel Mare a fugit de furia arienilor; Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblat fugar; Teofilact al Nicomidiei, douăzeci si opt; Ilarion cel Nou a stat la o văduvă bătrână şapte ani într-o grădină, într-un bordei; Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a stat doisprezece ani pe malul mării la un pescar, fiindcă îl urmărea Leon, împăratul iconoclast; Sfântul Teodor Studitul două-zeci de ani a fost fugar şi de asemenea ucenicul său, Nicolae Mărturisitorul. Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit creştinii şi sfinţii, ca să nu aibă mândria să spună: “Mă duc la moarte!” Pentru că nu suntem pregătiţi de moarte, şi Dumnezeu, când vede că omul se reazemă pe puterile lui, îi ia darul. Este mai bine să zicem: “Doamne, sunt păcătos, sunt neputincios şi fricos, de aceea fug. Dacă vrei să mă întăreşti Tu, scoate-mă; dacă nu, fug!” Ce spune Proorocul Isaia în cântarea a patra? Mergi, poporul Meu, încuie uşa ta, ascunde-te puţin, câtuşi de puţin, până va trece mânia Domnului (Isaia 26, 20). Auzi! Să ne ascundem puţin, câtuşi de puţin, până va trece mânia Domnului. Nu avem poruncă să ieşim în vileag, dar nici să ne lepădăm de Hristos când suntem descoperiţi. Şi Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei, pentru prigoana cea mare care va fi către sfârşitul lumii pentru toată Biserica de pe faţa pământului, zice: “În vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gândită şi cea simţită”. Pustia cea gândită este atunci când omul va ţine credinţa în taină şi se va ruga din inimă lui Dumnezeu să se pregătească pentru mucenicie şi pentru moarte. Iar pustia cea simţită vor fi codrii, muntii, dealurile, văile adânci, desişurile, care vor adăposti pe robii lui Dumnezeu şi îi vor acoperi. Aşa trebuie să facem. Negreşit, în toată vremea şi în tot locul, creştinul trebuie să fie pildă, să mărturisească prin toată viaţa sa că este cu adevărat lumina lumii şi sarea pământului, să aibă mereu în minte cuvântul Apostolului: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseste spre mântuire (Romani 10, 10).

Noe când a venit potopul. Căci se ştia şi după potop de proorocia lui Enoh, de care aminteşte Sfântul Apostol Iuda în Epistola sa sobornicească şi în cea de a doua a Sfântului Apostol Petru. Deci cuvântul “Nazarinean” nu-l găseşti în toată Scriptura, dar s-a păstrat prin tradiţie, din proorociile lui Enoh. Iubiţi credincioşi, Aşa spun dumnezeieştii Părinţi. Dar mai avem oare şi altele din proată ce s-a întâmplat. Sculându-se rociile care s-au păstrat numai prin traIosif a luat Pruncul şi pe mama diţie şi nu sunt scrise? Da, avem. Iată Lui şi au fugit în Egipt. Şi au stat acolo, după mărturia unor sfinţi şi a unor ce spune Epistola a doua a Sfântului mari istorici, şapte ani, că Irod a dom- Apostol Pavel către Timotei: După nit 13 ani, cum arată marele istoric cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva evreu Iosif Flaviu. adevărului... şi celelalte (3, 8). Şi S-a dus Mântuitorul în Egipt Aţi văzut? Dar căutaţi la Numerii şi pentru două pricini: prima ca să îmla Levitic, să vedeţi, găsiti pe Iannes şi plinească proorocia lui Osea: Din Iambres în Scriptură? Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea Am avut o discuţie cu adventiştii de 11, 1; Matei 2, 15), precum trebuia să plinească la vreme şi proorocia despre la Fundul Moldovei, care ziceau că ei răstignire, hrănirea cu oţet, trestia şi cred numai ce este scris. “Dacă voi credeţi numai ce este scris, vă rog să-mi arătoate celelalte. Dar şi pentru altă pricină s-a făcut taţi unde se scrie de Iannes şi Iambres în aceasta: În secolele II-IV după Hristos Scriptură?” Au zis: “Nu este scris”. “Şi de au ieşit nişte erezii numite gnostice: unde ştie Pavel, care nu spune minciuni? montaniştii, arienii şi altele. Şi o seamă Voi credeţi în toate cele 14 epistole ale din ei au nălucit că Hristos S-a născut lui. De unde ştie el că Iannes şi Iambres nu după fire, ci după nălucire. Deci, s-au împotrivit lui Moise?” Au răspuns: dacă nu S-ar fi ascuns Hristos, aceşti “Poate din tradiţie”. Nu “poate”. Eu vă eretici ar fi nălucit că El nu ar fi fost şi aduc vouă şi altele din Scriptură, care om după trup, ci numai Dumnezeu, arată că tradiţia este mai veche decât Scriptura. Şi Scriptura nu este altceva care după nălucire S-a întrupat. Dar dacă a fugit de sabia lui Irod, decât o tradiţie veche întreagă, scrisă. V-am dat pilda cu Iannes şi Iambres. El a fugit ca om, ca să arate că poarUnde vedeţi în Scriptură că aşa i-a chetă şi fire omenească şi că sabia l-ar fi mat? În ea se spune numai că vrăjitotăiat. Deci a făcut aceasta ca să se forii lui Faraon s-au împotrivit lui Moise losească Biserica mai târziu. A fugit până la a treia plagă (Ieşire 7, 11, 22; 8, deci ca să împlinească proorocia care 7), până ce a dat Moise în tot pământul spune că din Egipt am chemat pe muşiţă, dar nu spune cum îi chema pe Fiul Meu şi ca să arate că purta trup vrăjitorii care s-au împotrivit lui. şi S-a ferit cu firea Sa omenească de sabia lui Irod. Iar după ce au stat ei şapte ani în Aşadar, fraţii mei, Egipt, Iosif, primind poruncă în vis, a in predica de azi, pe lângă altele, luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit să vă rămână cu osebire în minîn părţile Galileii, în pământul lui Israel te, întâi, că suntem datori să ne ferim (Matei 2, 21-22). Şi ducându-se în Galileea, s-au aşe- în vreme de primejdie, după a noastră zat în cetatea Nazaret. Dar de ce au putere; iar al doilea, că unele proorocii venit tocmai la Nazaret? Ca să se îm- despre Mântuitorul le-au adus Sfinţii plinească Scriptura, care zice: ...Naza- Evanghelişti din Sfânta Tradiţie, care rinean se va chema. Dar de la Sfinţii este mai veche decât Sfânta Scriptură. Părinţi aflăm că cuvântul nazarinean Aşa este aceasta care zice că Mântuitonu există în toată Scriptura. Atunci de rul Se va chema “Nazarinean”. Aceasta s-o ştiţi despre Naşterea ce se zice: Şi a venit şi a locuit în oraşul Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a Mântuitorului Iisus Hristos. Mai înaspus prin prooroci, că Nazarinean se va inte de toate să daţi slavă milostivirii şi bunătăţii celei negrăite a Mântuitorului chema (Matei 2, 23)? Dar câte Scripturi nu existau mai nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi înainte, de care ştim prin Tradiţie? Iu- Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit deii au fost strămutaţi din locul lor şi la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe o mulţime de cărţi canonice de-ale lor toţi să mai ajungem încă o dată Naştes-au pierdut, cum a fost şi Cartea În- rea Domnului şi să prăznuim înnoirea ţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, a lui neamului omenesc prin taina venirii cea Tobie şi altele care au intrat în canonul în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Cu aceasta închei şi rog pe Bunul cărţilor Scripturii. Aşa se înţelege proorocia aceasta de “Nazarinean”. Se bănu- Dumnezeu să ne ajute să nu uităm ieşte că se află în cărţile lui Enoh, care a cele ce le-am spus şi cele ce aţi auzit. scris 19 cărţi, ce se aflau în corabia lui Amin! g

Dar şi aceasta să o învăţăm din Evanghelia de azi: că este bine, şi după Sfinţii Prooroci şi după Sfinţii Apostoli, să te fereşti din calea primejdiei când poţi. Când nu, stăm înaintea Domnului şi El va întări pe cele neputincioase şi va plini cele cu lipsă ale noastre.

I

d

www.axa.info.ro


Sfântul Nectarie – Minuni în România (Fragment din volumul „Sfântul Nectarie – Minuni în România”, apărut la Ed. Egumeniţa) Prefaţa editorului:

Minuni în România zilelor noastre…

A

cum douăzeci de ani foarte puţini români ştiau despre viaţa şi minunile Sfântului Nectarie. Acum zece ani, datorită pelerinajelor în Grecia, unii români au început să îl cunoască pe sfânt. Datorită tipăririi primelor cărţi despre sfânt, faima sa a început să se răspândească în toată ţara. Astăzi, Sfântul Nectarie este recunoscut ca unul dintre sfinţii grabnic ajutători.

www.axa.info.ro

Angela o ştiam de la Mănăstirea Radu Vodă, unde obişnuiam să merg. După un an ne-am căsătorit. A fost o nuntă minunată. Când am văzut pozele m-am mirat că în nici una nu am ieşit nefotogenici. Nu că aş fi eu unul fotogenic, dimpotrivă! După doi ani şi ceva am primit în dar de la Domnul un copil pe Miriam. Schimbările acestea, care mi-au modificat portretul interior, îl au în centru pe Sfântul Nectarie. Înainte să o cunosc pe Angela, din când în când, citeam acatistul lui cu gândul că o să-mi dăruiască o soţie bună, potrivită mie. Contează mult şi cum e scris un acatist. Cel al Sfântului Nectarie este unul dintre cele mai frumoase: simţi cum fraze întregi îţi mişcă inima. Tot în apropierea moaştelor sfântului l-am cunoscut pe duhovnicul meu, un om neobişnuit, care a vorbit inimii mele pe limba ei. Când ne-am cunosPARTEA ÎNTÂI cut, Angela m-a avertizat că suferă de Sfântul Nectarie este cu o formă gravă de hepatită. Asta însemcă în viitor starea ei se putea agrava. noi astăzi şi de-a pururi na Exista şi riscul ca fiica noastră, Miriam, m scris şi eu câte ceva despre să moştenească virusul hepatic. Am felul în care îşi face simţită prehotărât că vom face, în conlucrare cu zenţa în viaţa noastră acest sfânt minuDomnul, un copil. Angela citea în fienat, Sfântul Nectarie. care seară Acatistul Sfântului Nectarie. Acum trei ani mă aflam aproape de Acesta a fost un semn în plus din care Dealul Patriarhiei. Ieşisem de la serviam înţeles că sfântul ne va ajuta. ciu, era o toamnă caldă şi nu ştiu ce m-a Un alt semn a fost credinţa pe care am făcut să trec pe lângă şirul credincioşilor simţit-o în adâncul sufletului că, în ciuda veniţi să se închine la moaştele Sfântului aparenţelor şi a pronosticurilor medicilor, Dimitrie. În anii anteriori mi se părea că totul va fi bine. Angela a născut-o pe Mie inutil să stai cu orele la rând doar ca riam în patruzeci şi cinci de minute. M-a să săruţi nişte moaşte pe care, trăind în mirat că a putut să dialogheze cu noi imeBucureşti, le poţi săruta oricând. diat după operaţia de cezariană. Înainte de Şi, cum mă învârteam eu pe la poanaştere am putut să fac diferenţa dintre lele dealului, aud cum mă strigă o cuo rugăciune profundă şi una superficială. noştinţă care an de an stătea cu orele să M-am rugat pentru Angela şi Miriam cu se închine la sfântul ocrotitor al Bucutoţi muşchii încordaţi, cu toate motoarele reştiului. M-am aşezat lângă ea, am înfiinţei mele rulate la maxim. Mă simţeam ceput să vorbim de una, de alta, am citit ca o stâncă, aşa cum s-ar simţi ea, dacă s-ar şi Acatistul Sfântului Dimitrie. Şi, deoputea percepe din interior: certitudinea că dată, prietena aceasta zice: „I-am spus şi Domnul este milostiv şi de-a pururi miAngelei să vină la sfintele moaşte!” lostiv cu noi îmi ieşea prin toţi porii. Pentru că eram interesat de noi cuÎn timpul celor patruzeci şi cinci de noştinţe, am cerut amănunte despre minute de foc stăteam cu mama mea, Angela. Mai târziu, când s-a înserat, a fratele Angelei şi cu mama-soacră învenit şi ea să ni se alăture. Prima dată, tr-o stare de sentimente amestecate: mi s-a părut o fată foarte frumoasă. La nerăbdare, nădejde susţinută prin rua doua privire, mi s-a părut o femeie ligăciuni scurte – către Sfântul Nectarie, niştită, cu un evident echilibru interior. Cuvioasa Matrona din Moscova, SfânUn gând mi-a pătruns în minte transtul Ioan Maximovici, Părintele Ilie Lăformându-se într-o veritabilă obsesie: cătuşu (pentru că maternitatea în care la cât e de frumoasă în interior şi în afaAngela a născut se află în apropierea ciră nu are cum să nu aibă un prieten! mitirului unde este îngropat acest mărEram proaspăt despărţit de o fată cu turisitor al lui Hristos), dar şi teamă. care nu mi se potriviseră paşii. Sfântul O altă minune a fost că Miriam a Ioan Gură de Aur spune în omiliile sale avut trei kilograme două sute la naştemaritale că soţul şi soţia trebuie să mearre. Nu mă aşteptam să fie aşa grăsuţă, gă în acelaşi ritm spre Hristos. Nouă nu ştiind că eu am fost o miarţă la naştere ni se potriviseră ritmurile. Şi am început (am avut două kile opt sute) şi nici măsă fac glume, doar, doar îi voi stârni inmica ei nu e corpolentă. teresul Angelei. Aşa am petrecut douăAcum, Miriam are şase luni şi i-au sprezece ore împreună. Am ajuns la racla ieşit trei dinţişori de care e foarte precu moaştele sfântului şi acolo un călugăr ocupată. De curând Angela şi-a făcut care mă cunoştea mi-a zis că a văzut-o pe analizele care i-au ieşit bine. Mai mult fosta mea prietenă îmbrăcată în monahie. decât atât: Sfântul Nectarie a stopat Aşa se face că la acelaşi rând au stat fosta evoluţia bolii ei. Ţine virusul în şah. prietenă şi viitoarea mea soţie. Noi nădăjduim într-o vindecare totală. Mai târziu mi-am dat seama că pe

Dar nu numai copiii pot afla în Sfântul Nectarie un prieten. Ci toţi cei care i se vor ruga cu credinţă. De obicei, oamenii aleargă la ajutorul sfinţilor la boală sau la vreme de necaz. Ar fi bine însă ca oamenii să se apropie de sfinţi fără să fie presaţi de vreo încercare. Şi, dacă vor face aşa, vor trece mai uşor prin toate greutăţile viitoare. Pentru că, vrem sau nu, ne place sau nu, crucea face parte din viaţa creştinilor. Şi, dacă fugim de cruce, fugim de mântuire şi de Hristos. Trăim vremuri în care răutatea s-a înmulţit şi iubirea dispare, încetul cu încetul. Chiar între creştini, dezbinarea îşi arată ghearele. Şi, în situaţiile care par cu neputinţă de rezolvat, intervin sfinţii. Ca eroii din poveste, care biruie răul. Numai că sfinţii biruie cu adevărat, gonind răul din vieţile noastre…

A

Ciprian VOICILĂ

a această întrebare, unii dintre cititorii acestei cărţi ar fi gata să spună: „Este sfântul care m-a ajutat la greu”, sau „Este sfântul care mi-a ajutat mama”, sau alte rude, sau „Este sfântul care m-a ajutat să mă apropii de Biserică…” Pentru astfel de cititori, o prefaţă la această carte nu îşi are rostul. Ei abia aşteaptă să se bucure duhovniceşte, citind noi minuni ale sfântului. Această prefaţă se adresează, însă, mai ales celor care au auzit de la alţii că Sfântul Nectarie este un mare făcător de minuni şi vor să ştie mai multe despre acestea… Există mari sfinţi, canonizaţi de Biserică de sute de ani, dar despre care nu se ştie decât că au dus o viaţă de nevoinţă sau că au primit moarte mucenicească. Nu sunt cunoscute minunile lor. În cazul Sfântului Nectarie, lucrurile stau altfel. Trecut la Domnul în anul 1920 - şi canonizat în anul 1961 -, sfântul şi-a arătat ajutorul în toate colţurile lumii. Faima Sfântului Nectarie creşte şi în România. Lucrul aceste se vede şi din grija acordată prăznuirii sale, pe 9 noiembrie. În Bucureşti, la Mănăstirea Radu Vodă, din an în an vin din ce în ce mai mulţi credincioşi din întreaga ţară. În acelaşi timp, şi la alte biserici sau mănăstiri în care se află părticele din moaştele sfântului creşte numărul pelerinilor. La Iaşi, la Şinca, la Ghimiceşti, la Brădetu sau în alte biserici, Sfântul Nectarie a vrut să ajungă o parte – mai mică sau mai mare – din sfintele sale moaşte. Dar ceea ce contează este mai ales credinţa cu care oamenii vin să i se închine. Din ce în ce mai mulţi părinţi dau copiilor lor numele de Nectarie sau Nectaria, pentru că au fost ajutaţi de sfânt sau pentru că cer ajutorul sfântului pentru copiii lor. Părintele Constantin Karaisaridis din Atena îi mărturisea odată unui teolog român că, în fiecare familie credincioasă din Grecia, Sfântul Nectarie a făcut cel puţin o minune. Cum a făcut şi în familia acestui părinte… Din păcate, mulţi dintre cei ajutaţi de sfinţi se ruşinează să dea mărturie despre ajutorul primit. „Ce vor zice ceilalţi?” „Ce vor zice colegii de serviciu dacă află?” „Ce vor zice rudele?”

Unii îndrăznesc totuşi şi scriu mărturii pe care le semnează cu pseudonime sau cu iniţiale. Dacă nu pot mai mult, e bine şi atât. Dar e greu de înţeles cum, după ce au citit că Sfântul Nectarie le-a cerut în mod expres unor oameni cărora li s-a arătat să scrie sau să vorbească despre minunile sale, unii preferă tăcerea. Ascund lumina sub obroc. (E adevărat că există şi minuni care nu pot fi înţelese decât de cei care le-au trăit. De aceea este bine ca cei ajutaţi de sfinţi să îşi întrebe duhovnicii dacă e bine sau nu să facă publice anumite minuni sau anumite detalii legate de unele minuni.) Cât priveşte mărturiile făcute publice, mulţi s-au întărit în credinţă datorită lor. Poate că cea mai cunoscută mărturie legată de minunile Sfântului Nectarie în România este cea a preotesei Maria Oprea din Sibiu. Aceasta a avut o sarcină extrauterină; doctorii i-au cerut să avorteze, dar ea nu a acceptat aşa ceva. Şi, prin rugăciuni către Sfântul Nectarie, sarcina a devenit normală. Şi copilul s-a născut cu bine… Preoteasa i-a trimis mai apoi mărturia ei lui Danion Vasile, care începuse strângerea mărturiilor pentru cartea de faţă. Ajunsă pe internet, mărturia a fost imediat preluată pe mai multe site-uri şi în mai multe publicaţii religioase – parţial sau integral. În urma citirii ei, mai mulţi oameni au dobândit încredere în mijlocirile Sfântului Nectarie şi au fost la rândul lor ajutaţi (o astfel de mărturie este inclusă şi în volumul de faţă - cea a Danei Târnescu). Poate că minunea cea mai greu de crezut este cea mărturisită de Maria Liliana Manolache. Aceasta a fost pur şi simplu operată de Sfântul Nectarie, după ce trecuse prin nişte încercări greu de descris în cuvinte – răpită, bătută, aruncată într-o prăpastie etc. În urma bătăilor, îşi pierduse auzul şi văzul aproape de tot… Cuvintele ei ne arată clar că sfinţii lucrează şi în zilele noastre aşa cum au lucrat de la începutul Bisericii. Boala noastră principală este lipsa credinţei, sau puţinătatea credinţei. Dacă noi am fi tari în credinţă, minunile ar face parte din viaţa noastră. Citirea unei cărţi poate schimba vieţile noastre. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur îi îndemna pe creştini să facă rugăciune înainte să se apuce de citirea cărţilor duhovniceşti. Rugăciunea pregăteşte sufletul pentru a înţelege cele citite. Din păcate, mulţi citesc cărţi ortodoxe, dar puţini aplică în viaţa lor cele citite. Prin rugăciune începem să înţelegem că aşa cum Dumnezeu a lucrat în vieţile altora, la fel poate lucra şi în vieţile noastre. Dacă cititorii se vor folosi de cele citite, ar fi bine să împrumute această carte (sau chiar să o dăruiască) celor aflaţi în diferite necazuri. Ar fi bine să fie prezentată de preoţi în parohiile lor, şi chiar de către profesorii de religie elevilor. Copiii vor afla în Sfântul Nectarie un prieten. Un prieten care îi ajută la toate examenele vieţii…

www.axa.info.ro

L

„Cine este Sfântul Nectarie?”

CETATEA CREŞTINA

49


Ciprian VOICILĂ

CETATEA CREŞTINA Sper ca toţi cei care primesc ajutor de la Sfântul Nectarie de Eghina să înmulţească mărturiile despre el!

a doua zi. Întâlnirile cu el îmi aduceau linişte sufletească şi am avut convingerea că pe el îl căutam. După şase luni, ne-am (Ciprian Voicilă1) căsătorit. A fost o nuntă foarte frumoasă. În lupta mea cu virusul hepatic, am făcut un tratament de un an de zile, iar „Nimic nu putem face fără la ecografia tratament, doctoriDumnezeu” ţa mi-a spusdecădupă s-ar putea să am ciroză n urmă cu trei ani şi jumătate am sau cancer şi că trebuie făcute alte analiaflat că am o formă de hepatită şi că ze. M-am rugat împreună cu soţul meu ficatul meu este foarte afectat din cauza Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi aceasta. Vestea mi-a răscolit toate planuSfintei Matrona din Moscova. Analizele rile făcute până atunci, pentru care trebuia să am o sănătate de fier. Mai târziu mi- au arătat că nu era nici una, nici alta. Duam dat seama că erau gânduri deşarte şi hovnicul meu mi-a spus că mi s-a întâmcă nimic nu putem face fără Dumnezeu. plat asta pentru că trebuie să trec într‑o Trecusem şi printr-o operaţie pro- nouă etapă a vieţii mele duhovniceşti. vocată de greşeala unui medic care mi-a Am învăţat că mândria este cel mai mare făcut puncţia hepatică. În noaptea dinain- pericol şi că smerenia este o putere şi nu tea accidentului de puncţie am avut un vis o slăbiciune, cum credeam mai demult. în care eu eram culcată pe un pat şi mai După şase luni am rămas însărcinată. În timpul sarcinii, doctoriţa a fost multe obiecte ascuţite zburau spre mine. mai îngrijorată decât mine de ce mi se Eu trebuia să strig încontinuu rugăciunea putea întâmpla. Dar totul a decurs uşor, Tatăl Nostru, dacă mă opream o secundă, inclusiv naşterea prin cezariană. Acum un cuţit venea şi mă tăia. M-am trezit înavem o fetiţă minunată, darul nostru de grozită, dar nu am înţeles că trebuie să mă la Dumnezeu, care ne bucură şi ne înfrurog. A doua zi s-a întâmplat accidentul. museţează fiecare clipă a vieţii noastre. Nu ştiam ce voi face, eram foarte depriAcum două săptămâni, analizele pe mată, aveam sentimentul că totul s-a prăcare le-am făcut au arătat că boala nu a buşit în jurul meu, dar ceva îmi spunea că evoluat. Îi mulţumesc Sfântului Nectatrebuie să fie o ieşire, doar să am răbdare. rie pentru toate minunile din viaţa mea, Dezlegarea acestei situaţii a început de când s-a milostivit să mă ajute şi săîntr-o zi când, mergând spre casă, m-a mi arate unde este. strigat o fostă colegă de facultate. Nu o (Angela Voicilă) văzusem de cinci ani. Mai târziu această colegă mi-a devenit naşă de cununie. Mergea să se închine Sfântului Nectarie, „Şi de cancer poţi muri ale cărui moaşte se află la Mănăstirea sau nu, totul depinde de Radu Vodă şi m-a întrebat dacă nu vreau tine…” să merg cu ea. Nu auzisem de Sfântul ă numesc Elena Vascan, am Nectarie, nici de Mănăstirea Radu Vodă. vârsta de 51de ani. Scriu acesÎn acel moment nu am putut să merg, colega mea însă mi-a spus că pot veni a te rânduri pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane doua zi, când se slujea Sfântul Maslu. Am venit a doua zi, am stat la sluj- care au fost alături de mine atunci când bă şi m-am rugat tot timpul Sfântului am trecut prin cea mai grea perioadă Nectarie să mă ajute. Timpul a trecut din viaţa mea. Aceşti oameni, cărora le mulţumesc foarte repede. Atunci am simţit că mi se tot restul vieţii mele, sunt: deschide un drum nou şi că numai acolo, cei din familia mea, în biserică, voi găsi înţelegere şi bucurie, câteva rude care m-au susţinut madoar că trebuie să mă rog. La scurt timp terial şi moral, după acestea, de ziua Sfântului Dimi- prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teohatrie Basarabov, o prietenă m-a chemat să rie Marinescu, ne închinăm la moaştele sfântului. Am ieromonahul Sava de la mănăstirea ajuns la zece seara, ea era deja acolo cu Radu Vodă din Bucureşti. încă doi prieteni, un băiat şi o fată. Am Pe scurt, pot spune că, în vara anustat la coadă toată noaptea, am vorbit, lui 2006, am fost nevoită să mă internez chiar a fost foarte vesel datorită băiadatorită faptului că pierdeam în greutatului – care avea să fie viitorul meu soţ. te, astfel, a trebuit să caut cauza. Dimineaţa în zori am plecat bucuroasă După câteva investigaţii am fost sfăşi împăcată. Am hotărât să ne întâlnim tuită să fiu operată la stomac, lucru care 1 Iniţiativa alcătuirii şi tipăririi volumului de faţă s-a şi întâmplat pe 6 septembrie 2006. i-a aparţinut lui Danion Vasile. După ce a editat Operaţia a fost făcută la Bucureşti, la volumul Noi minuni ale Sfântului Nectarie (Editura Bunavestire, Galaţi, 2003), a pornit strân- spitalul Fundeni. După operaţie, familia gerea de materiale pentru această carte. După a fost anunţată de către profesor că am ce am postat pe blog-ul său mărturia personală despre ajutorul primit de Sfântul Nectarie, mi-a neoplasm (cancer) gradul 3, fază destul solicitat colaborarea – el începând lucrul la un de avansată a bolii, fără ca eu să ştiu, volum de interviuri cu diferite persoane care au aflând apoi pe parcursul tratamentului. fost ajutate de Sfântul Nectarie şi alţi sfinţi (din Pot spune că eu, până atunci, nu am care, în partea a doua a acestei cărţi, apare măr- rostit cuvântul cancer. Am refuzat să turia Mariei Liliana Manolache - „Am fost operată de Sfântul Nectarie…”). Astfel, am strâns şi cred că am aşa ceva. Tot timpul mi-am eu o parte din mărturiile despre minunile Sfân- zis: „Dintr-o simplă răceală poţi muri sau nu, aşa şi de cancer poţi muri sau nu, tului Nectarie. Şi a rezultat acest volum…

www.axa.info.ro

Î

50

M

Sfântul Nectarie – Minuni în România

totul depinde de tine”. Am convingerea că trebuie să ai, mai ales în astfel de momente, o gândire optimistă, să ai răbdare. În sine, răbdarea este o virtute pentru că ea are ca rod nădejdea în Dumnezeu. Acum e momentul să spun că am primit o educaţie spirituală de la fiica mea, Nicoleta. La îndemnul ei am ajuns la părintele S., căruia îi mulţumesc tot timpul. Pot spune că am ascultat în totalitate îndrumările medicului. Am făcut chimioterapie (citostatice), radioterapie – tratament foarte greu de suportat, dar tot timpul mi-am zis: „Trebuie să fie bine”. Aproape de fiecare dată când începeam tratamentul, timp de 10 luni, treceam pe la părintele S. pentru spovedanie. Foarte uimită eram când primeam telefon de la părintele S. Mă întreba ce fac şi dacă mă ţin de rugăciune, căci dumnealui se roagă în continuare pentru mine. Ce spuneţi?! Mai rar aşa preot, să se intereseze de sănătatea oamenilor, lucru pe care medicii îl fac foarte rar, cu mici excepţii. La 6 luni după operaţie, supărare mare! La examenul tomografic au apărut la stomac câţiva ganglioni. Am venit plângând la părintele S. Şi ce credeţi că mi-a zis? „Aşa cum au apărut ganglionii, pot să şi dispară”, lucru care s-a şi întâmplat. În luna mai 2007, la îndemnul fiicei mele, Nicoleta, am mers în Grecia, pe insula Eghina. Acolo se află moaştele Sfântului Nectarie. Pot spune că a fost destul de greu să ajungem acolo (atât fizic, cât şi material), dar am reuşit. Când am ajuns, surpriză mare!!! „Raiul pe pământ”. Vă doresc să ajungeţi acolo. Aşa cum poate bine ştiţi, Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiţi şi mai căutaţi sfinţi de către toţi credincioşii. Foarte mulţi oameni care au venit de-a lungul vremii să se închine la sfintele moaşte aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina au plecat vindecaţi sufleteşte şi trupeşte. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mine. Ajungând în ţară, la Bucureşti, am mers direct la clinică pentru a-mi continua tratamentul. Surpriză însă, doctorul care mă supraveghea din punct de vedere medical a spus să oprim tratamentul deoarece sunt „clinic sănătoasă”. Aşadar, Îi mulţumesc încă o dată bunului Dumnezeu că exist, îi mulţumesc fiicei mele Nicoleta că m-a îndrumat să merg la mănăstirea Radu Vodă, unde, datorită părintelui S. am învăţat că trebuie să accept situaţia aşa cum este, căci prin rugăciune totul poate reveni la normal, lucru care s-a întâmplat şi în cazul meu. (Elena Vascan)

Î

Arătările Sfântului Nectarie – minuni din Bucureştiul zilelor noastre…2

i mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat să îl cunosc şi eu, ne-

2 Material preluat de pe http://www.danionvasile.ro/blog/2010/07/07/aratarile-sfantului-nectarie-minuni-din-bucurestiul-zilelor-noastre/.

vrednica, pe Sfântul Nectarie! Deşi am primit educaţie religioasă din fragedă copilărie şi cunoşteam vieţile mai multor sfinţi şi faptul că aceştia mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu, trebuie să recunosc că, la acea vreme, eu mă rugam doar Maicii Domnului, Mântuitorului Iisus Hristos, Prea Sfintei Treimi şi, mai rar, Sfântului Ierarh Nicolae (ocrotitorul copilăriei mele). Eram prietenă de trei ani cu actualul meu soţ, eram studentă în anul IV de facultate şi aşteptam cu nerăbdare să termin facultatea pentru a ne împlini în sfârşit dragostea prin Sfânta Taină a căsătoriei. Însă lucrurile nu au decurs atât de simplu cum ne aşteptam noi şi Bunul Dumnezeu a îngăduit să trecem printr-o serie de încercări cu menirea de a ne căli şi întări dragostea şi credinţa. Ne iubeam mult, aveam o prietenie frumoasă şi curată (cum le doresc tuturor tinerilor), dar dintr-o dată au început să apară între noi neînţelegeri, lucruri mărunte şi ridicole care, pentru o vreme, ne-au stricat liniştea şi frumoasa prietenie. A fost o cumpănă foarte grea, am suferit mult amândoi, nu voiam să ne despărţim, dar oricât ne‑am fi dorit să fie bine, ceva ce nu puteam înţelege se întâmpla şi iar ne supăram. Ajunseserăm să credem că e momentul ca fiecare să îşi urmeze drumul său în viaţă, şi, cu toate că ne era foarte greu, ne gândeam că poate aşa e mai bine decât să suferim şi mai mult pe viitor. Mă rugam mult Maicii Domnului să ne ajute să luăm hotărârea cea bună şi să nu ne lase. Îl iubeam mult pe prietenul meu, simţeam acelaşi lucru şi din partea lui şi tot mai mult mă mustra conştiinţa pentru suferinţa pe care i-o pricinuiam. Singura mea nădejde era Maica Domnului, căreia îi ceream continuu prin vorbe simple să nu ne lase. Într-o noapte am visat că eram cu prietenul meu la Mănăstirea Radu Vodă. Obişnuiam să trecem pe acolo, din când în când, dar încă nu îl cunoscusem pe Sfântul Nectarie. De fiecare dată când mergeam acolo treceam pe la racla sfântului şi sărutam sfintele moaşte doar aşa, în semn de respect, fără niciun fel de trăire, grăbindu-mă să ajung în faţă, să mă rog Maicii Domnului şi Mântuitorului. La fel am făcut şi în visul meu: am intrat, am sărutat în grabă sfintele moaşte şi am vrut să pornim către altar, dar ne-am oprit din drum privind spre uşa mănăstirii, unde mai mulţi oameni şi preoţi duceau un sicriu. Văzând, m-am mirat pentru că era pentru prima dată când vedeam o astfel de ceremonie acolo. Ne-am oprit pentru un moment să ne închinăm pentru sufletul „răposatului”, dar şi mai mare mi-a fost uimirea când din sicriu s-a ridicat un preot călugăr (îşi ţinea camilafca pe umărul drept), a venit direct la noi, ne-a dat binecuvântare, spunând: „Maica Domnului şi Domnul nostru Iisus Hristos să vă www.axa.info.ro


CETATEA CREŞTINA

Sfântul Nectarie – Minuni în România

(Iuliana Bulgaru)

„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui”

S

finţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră şi orice lacrimă ieşită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim şi avem credinţă, Dumnezeu ne împlineşte cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos şi spre mântuirea sufletului nostru. Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei asemenea minuni. Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică la piciorul stâng care, cu timpul, se acutiza şi se întindea pe întreg piciorul. Am încercat diferite medicamente, dar fără niciun rezultat pozitiv. În timp, durerea creştea şi se formase o crustă dureroasă pe talpa piciorului, încât aproape nu mai puteam merge. Într-o zi, mergând la Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, am luat o sticluţă cu mine şi după terminarea slujbei am umplut-o cu ulei din candela care străjuieşte moaştele Sfântului. Am mers la chilie si m-am uns pe locul dureros, după care am făcut Acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat să mă ajute. A doua zi, când m-am trezit şi am călcat pe pământ, mi-am dat seama că durerea dispăruse şi am cercetat locul care acum era curat, fără urmă de rană sau vreun semn că fusese o problemă de ordin medical. Atunci am conştientizat că Sfântul Nectarie, marele făcător de minuni, făcuse şi cu mine o minune. Impresionat, şi în acelaşi timp recunoscător, am mers în biserică, mulţumindu-i sfântului pentru ajutorul acordat şi rugându-l să mă ocrotească în continuare. (Protosinghel Ipolit Lazăr, Mănăstirea Radu Vodă)

Sfântul Nectarie ne-a Sfântul Nectarie îl vindecă salvat, pe mine şi pe pe monahul Mihail de mai copilul meu! multe boli

M

ă numesc Mija Constantin şi sunt preot în comuna Crucea, judeţul Constanţa. Ceea ce urmează să citiţi este povestea naşterii fiului nostru Nectarie-Emanuel care are acum 8 luni. Am promis Sfântului Nectarie că vom spune această poveste tuturor celor care sunt deznădăjduiţi şi care nu mai au puterea să creadă în ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor. Soţia mea, presbitera Mihaela, este cea care a scris povestea. „Trebuia să-mi vină sorocul să nasc în perioada 3-6 iunie 2008, dar am hotărât împreună cu doamna doctor Belcin Anca de la Spitalul Municipal Medgidia, judeţul Constanţa, să nasc (să-mi facă operaţia de cezariană - a treia) pe 22 mai. Cu toate acestea, băieţelul meu s-a hotărât să vină pe lume mai devreme cu 9 zile. În seara zilei de 11 mai, după o duminică liniştită, deodată a început să-mi crească tensiunea (cu toate că nu am avut niciodată probleme cu tensiunea). Eram în săptămâna a 37-a de sarcină. Norocul meu a fost că în casă aveam un tensiometru, iar când soţul meu mi-a luat tensiunea, o aveam 15 cu 10, şi aşa am hotărât să mergem la spital. Ajunşi acolo la 4.30 dimineaţa, tensiunea mea era 16. Mi-au fost administrate medicamente, pentru a-mi scădea tensiunea (tensiunea când îmi scădea la 13 cu 8, când îmi creştea la 17-18), însă medicul văzând că organismul meu nu răspunde medicamentelor respective, a hotărât ca marţi, 13 mai - tensiunea era 20, să-mi facă operaţia de cezariană. Totul a fost o minune. Sfântul Nectarie ne-a salvat, pe mine şi pe copilul meu! Toată sarcina eu şi soţul meu am citit acatistul Sfântului Nectarie şi ne-am rugat la Maica Domnului. De ce Sfântul Nectarie a făcut o minune? Pentru că primii doi copii miau murit la naştere fără să aibă nimic. Primul a avut 4 kg, iar al doilea 3,5 kg. Amândoi erau băieţi, iar doctorul mi-a spus că îl depăşeşte situaţia. Este cel mai bun doctor din Constanţa. Cel puţin la al doilea m-a trimis acasă cu tensiunea 15, să stau liniştită că a doua zi nasc. A doua zi mi-a murit copilul. Cel mai tare m-a durut că nu au fost botezaţi. Dar Dumnezeu m-a întărit şi am încercat şi a treia oară, şi am reuşit. Am reuşit să nasc un băieţel de 3,3 kg. O minune de băieţel, pe care îl cheamă Nectarie, ca pe sfântul lui ocrotitor. Sfântul Nectarie m-a ajutat pentru că era să mor, deoarece prin uterul meu se vedea părul bebeluşului. Vă scriu toate acestea, pentru că aşa i-am promis sfântului, ca toate mamele care suferă că nu au copii să nu deznădăjduiască. Să se roage la Sfântul Nectarie şi sigur le va ajuta.” (Părintele Constantin şi Presbitera Mihaela Mija - judeţul Constanţa)

M

ă numesc Mihail şi sunt monah, vieţuitor în Mănăstirea Sfântul Filip din localitatea Adamclisi, judeţul Constanţa, şi sunt în vârstă de douăzeci şi patru de ani. Cu smerenie şi cu drag am să vă scriu câteva rânduri despre minunea care s-a petrecut cu mine la Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă, din Bucureşti. M-am îmbolnăvit de o boală cam grea. De fapt, de mai multe: hepatită activă de însoţire, colecist alungit, gastrită cronică, ulcer duodenal, stomacul era întors pe dos, aveam reflux gastroesofagian, fierea era plină de mâl şi piatră, sufeream de colon iritabil, aveam o infecţie puternică în gât de doi ani. Toate aceste boli m-au răpus şi nu mai puteam să mănânc, nici să muncesc, îmi afectaseră chiar şi pravila de rugăciune pe care o am, că nu mai puteam să stau pe picioare. Asta era suferinţa mea de doi ani. N-am putut să mă lupt cu boala, însă într-o zi de vineri, când am ieşit cu vacile la păscut, la şapte dimineaţa, n-am mai rezistat de dureri şi am plecat la cameră să mă întind în pat, ca aşa să îmi treacă durerile, dar nu au mai trecut. M-am chinuit aşa până duminică dimineaţa. La ora douăsprezece, la amiază, am hotărât să plec la spital, când am văzut că mi se umflase tot corpul şi nu mai puteam vorbi de durere. Am mers la biserică, la Părintele Stareţ Dorotei, şi i-am spus ce se întâmplă şi el mi-a dat binecuvântarea să plec la spital la Constanţa. Mi s-au făcut analize şi mi s-a pus diagnosticul de hepatită. Am fost transferat la boli infecţioase pe 22 iulie 2010. Am stat până pe 3 august la boli infecţioase, unde mi s-au făcut continuu analize, că nu ştiau ce boală am. După analize au rezultat şase diagnostice diferite, şi, când am auzit, m-am rugat la Sfântul Nectarie şi la Maica Domnului ca să scap. După rugăciune m-am întins în pat. Deodată am văzut deasupra mea pe Sfântul Nectarie, cum stătea în icoană. Am rămas surprins. Nu am luat în seamă, crezând că este vrăjmaşul care vrea să mă păcălească, şi mi-am văzut de treabă. Pe 7 august m-am mutat la spitalul CFR Constanţa, doctorii spunându-mi că nu au ce face cu mine. Acolo mi-au zis că nu sunt de competenţa lor şi m-au trimis la Bucureşti, la Fundeni. Am ajuns pe 11 august, într-o miercuri dimineaţa. Îmi era foarte rău. Am aşteptat împreună cu stareţul şi o creştină, care era din Bucureşti. A venit doctoriţa şi m-a preluat pentru analize. Au ieşit aceleaşi rezultate, foarte rele, acelaşi diagnostic. M-au programat pentru operaţie de fiere şi stomac pentru joi dimineaţa, la ora nouă. Pe 11 august m-am dus să mă internez. La internare mi-a zis să intru în salonul numărul 220 ca să mă pregătească pentru joi. M-am dus, dar nu mai erau

Ciprian VOICILĂ

www.axa.info.ro

ne‑am căsătorit de doi ani şi Îi mulţumim lui Dumnezeu, ne înţelegem foarte bine. De atunci l-am chemat şi îl chemăm mereu în ajutor pe Sfântul Nectarie în toate nevoile şi greutăţile întâmpinate şi, de fiecare dată, primim fără întârziere ajutorul cerut. Acum ne dorim copilaşi şi, cu toate că medicii m-au diagnosticat cu uter bicorn (o malformaţie din naştere) şi mi-au spus că există multe şanse să nu pot duce o sarcină la maturitate şi fătul să se oprească din evoluţie, noi suntem foarte încrezători în binefăcătorul nostru, Sfântul Nectarie, în ajutorul tuturor sfinţilor, al Maicii Domnului şi al Prea Sfintei Treimi. Sfântul Nectarie este minunat, mergeţi la el şi cereţi-i ajutorul în toate nevoile voastre!

www.axa.info.ro

binecuvânteze!”, ne-a învăluit cu privirea, împărtă­ şindu-ne multă pace, bucurie, nădejde şi dragoste şi apoi s-a îndreptat spre altar. M-am trezit foarte liniştită, mi-a rămas foarte bine întipărit în minte visul şi mai ales chipul Părintelui: un bătrânel mărunţel, foarte simplu, cu ochi mari şi expresivi, cu barba un pic căruntă, cheliuţă pe mijloc, până în creştetul capului, scăldat în lumină, plin de bucurie, pace, dragoste, smerenie… nu am cuvinte să-l descriu. Deşi îmi aducea multă linişte şi îmi venea în gând că poate e un răspuns al Maicii Domnului la rugăciunile mele şi, cu toate că mă preocupa mult să aflu cine e preotul călugăr din visul meu, încercam să alung acel vis, ştiind că visele de multe ori sunt de la vrăjmaşul. Tot alungând acest vis, la scurt timp am avut un altul, tot despre Mănăstirea Radu Vodă: urcam dealul la mănăstire cu prietenul meu şi ne miram amândoi pentru că era foarte multă lume, cum este la hramuri. Am întrebat o femeie dacă este hramul bisericii sau care este motivul pentru care era aşa multă lume acolo, iar aceea ne-a răspuns: „Nu, nu este hram şi nici ziua sfântului, dar aici în mănăstire se află moaştele unui mare sfânt şi mare făcător de minuni – Sfântul Nectarie – pe care lumea nu îl cunoaşte, iar părinţii l-au scos afară pentru ca toată lumea să afle şi să vină să i se închine şi să primească ajutor în toate nevoile pe care le are”. Uimiţi, ne‑am continuat apoi drumul către biserică şi, într‑adevăr, sfântul era aşezat afară, în foişorul care se afla la acea vreme în faţa bisericii şi toată lumea trecea şi i se închina. Vorbea lumea din jur că un părinte de acolo de la mănăstire a fost vindecat de cancer şi de aceea l-au scos părinţii afară ca toată lumea să afle şi să vină să se închine. Am mai observat atunci un părinte care stătea în genunchi şi se ruga cu lacrimi şi mă gândeam atunci în vis că probabil este părintele care a fost vindecat. Eu stăteam ca un stâlp şi mă minunam de cât sunt de netrebnică, dându-mi seama ce înseamnă credinţa adevărată şi cât de mult am greşit eu. M-am trezit şi m-am pornit în grabă către mănăstire, să trec pe la sfântul înainte de serviciu, să îl rog să mă ierte şi să mă ajute şi pe mine. Când am ajuns acolo nu pot exprima în cuvinte ce am simţit când am privit icoana Sfântului Nectarie şi am recunoscut în ea chipul părintelui călugăr care ne-a dat binecuvântare în primul meu vis. Apoi mi-am cumpărat cărţile cu viaţa şi minunile Sfântului Nectarie şi, într-adevăr, toate câte citeam despre Sfântul Nectarie mi-l arătau exact cum l-am perceput în vis. De atunci am ceva foarte special pentru Sfântul Nectarie, a devenit noul nostru ocrotitor, mi-a dăruit un părinte, îndrumător duhovnicesc minunat, din mănăstirea sa, ne-a ajutat să trecem peste toate încercările,

51


www.axa.info.ro

Ciprian VOICILĂ

CETATEA CREŞTINA locuri. Atunci doctoriţa mi-a zis să merg acasă şi să vin joi dimineaţa din nou. Şi am plecat. Pe drum mi-am adus aminte de Sfântul Nectarie, care mă vizitase miercuri, prin icoană. I-am spus creştinei care se ocupa de mine să mă ducă la Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă, să mă rog la moaştele sfântului. Când am ajuns, m-am rugat şi lângă mine am simţit prezenţa Sfântului Nectarie. Îmi spunea prin gând că m-am făcut bine şi că nu o să mă opereze şi o să plec acasă. I-am spus creştinei care se ocupa de mine ce mi s-a întâmplat şi am plecat acasă, simţindu-mă foarte rău. Când am ajuns acasă, am adormit, urmând ca de dimineaţă să plec la doctor pentru operaţie. M-a sunat creştina să mă trezesc. M-am trezit de dimineaţă şi pe drum, cum mergeam, am realizat că minunea se întâmplase. Nu mă mai durea nimic şi puteam să merg şi mi-a dispărut şi ameţeala şi puroiul din gât, pe care îl scoteam în fiecare dimineaţă, şi i-am spus femeii care se ocupa de mine că mă simt foarte bine şi că nu mai am nimic. Am ajuns la spital la Fundeni. M-a văzut doctoriţa şi mi-a zis să mă duc la analize, să mă pregătească de operaţie. La ora 10:30 era programată operaţia. Când mi-a recoltat sânge mi-au ieşit deodată analizele bune. Nu mai aveam nicio boală, eram sănătos deplin. Doctoriţa o ţinea pe-a ei, că este o eroare de calculator şi mi-a repetat iar analizele. La fel, au ieşit bine. Şi m-a întrebat foarte mirată, şi totodată speriată, ce am făcut de mi-au ieşit analizele bine. Eu i-am spus că m-am rugat la Sfântul Nectarie şi că el m-a făcut bine. Ea m-a întrebat cine este Sfântul Nectarie. I-am spus că e Sfântul Nectarie de la Mănăstirea Radu Vodă, din Bucureşti, mare făcător de minuni. Mi-a zis că nu mai este nevoie de intervenţia chirurgicală, că m-am făcut bine şi că o să plec acasă. Ne-am bucurat enorm şi eu şi persoana care mă însoţea la drum. Am mers amândoi şi am dat slavă Sfântului Nectarie că m-a vindecat şi că pot să mă rog din nou, să muncesc şi să am grijă să îmi fac ascultarea la mănăstire. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin. (Monahul Mihail, Mănăstirea Sfântul Filip, Adamclisi)

Minunile de la Ghimiceşti - Vrancea

Î

52

n anul 2008, Toma C. din Ghimiceşti, Vrancea, în vârstă de 77 de ani, suferind de diabet, a căpătat o rană la un picior. În scurt timp, rana s-a extins, tratamentul administrat acasă neavând niciun efect benefic, şi piciorul a început să se tumefieze. Aurica, soţia sa, a venit la duhovnic şi, la racla cu sfinte moaşte, a primit îndrumări să se roage împreună cu soţul ei Sfântului Nectarie, făcătorul de minuni. Citind cartea cu viaţa sfântului şi săvârşind acatistul cât mai des şi cât mai

târziu în noapte, au mers la fiul lor la Botoşani pentru o intervenţie chirurgicală din partea unor medici foarte buni. Dar analizele au dus la concluzia că partea de jos a piciorului trebuie amputată. Vestea a fost de nesuportat pentru bietul om, preferând ca mai bine să moară decât să rămână infirm. Un gând din afara lui l-a făcut să ceară să fie dus acasă sau, dacă tot insistă familia, la spitalul din Focşani. Acolo, acelaşi diagnostic, aceeaşi soluţie... Între timp, soţia şi copiii l-au convins că merită să jertfească o parte din trupul său pentru a se mai putea bucura unii de alţii atât cât va mai îngădui Dumnezeu. Rugăciunile către Sfântul Nectarie, atât acasă, cât şi la racla cu Sfintele Moaşte din biserica de la Ghimiceşti, erau vii şi cu nădejdea că făcătorul de minuni îl va ajuta să treacă cu bine de operaţie. Sosise ziua intervenţiei chirurgicale, toată lumea implicată în acest sens era pregătită, mai puţin medicul chirurg. Acela nu a putut să vină în ziua aceea şi a fost înlocuit de altcineva. Pacientul a fost adus în sala de operaţie şi preluat de medicul anestezist. Nefiind cunoscut de noul chirurg, acesta examinează sumar piciorul bolnavului şi constată că, în mod ciudat, zona afectată începe să se încălzească, fapt care a determinat echipa medicală ca, în ultimul moment, să renunţe la operaţie şi să apeleze la tratamentul medicamentos. În scurt timp, rana s-a vindecat şi nimeni nu s-a îndoit de faptul că noul doctor fără de arginţi, Sfântul Nectarie, săvârşise o mare minune.

L

***

a biserica din Ghimiceşti, Vrancea, care adăposteşte sfinte moaşte de la douăzeci de sfinţi, este o părticică şi din moaştele Sfântului Nectarie. Aici, vecerniile şi acatistele sunt săvârşite împreună cu copiii de la Corul „Sfântul Nectarie”. Deseori, unele persoane cu o stare duhovnicească aleasă simt revărsări de mireasmă dumnezeiască. Anul trecut (2009), încercaţi de unele greutăţi, atât noi, cei mari, cât şi copiii de la cor – persecutaţi la şcoală pentru apartenenţa la acest cor – am cerut ajutorul Sfântului Nectarie. Într-o vineri seara, la un acatist, pe când copiii stăteau în genunchi în jurul preotului, cu faţa la Sfântul Altar, o doamnă de mare încredere a simţit nespusă bucurie văzând pentru câteva clipe pe Sfântul Nectarie stând în picioare, în stânga icoanei Maicii Domnului, între iconostase, cu faţa către copii, căutând, parcă, să transmită bunătate şi nădejde. Problemele s-au rezolvat, corul de copii nu s-a destrămat, ci a căpătat mai mulţi membri, din satele vecine.

O

***

tânără, Gabriela, din Moviliţa, localitate învecinată cu Ghimiceşti, a fost diagnosticată cu leucemie. Era studentă, râvnitoare în toate cele bune şi boala de care aflase putea să o distrugă nu numai fizic, ci şi psihic... E o

taină cum Dumnezeu le dă aleşilor Săi puteri de nebănuit. Pentru că numai harul Domnului şi mijlocirea Maicii Sale şi a sfinţilor pot să-l facă pe om să iasă întreg din focul suferinţei. Această tânără a mers la medicul de familie, doamna M.T., care, împărtăşindu-i din experienţa sa duhovnicească, a îndrumat-o să ceară ajutorul Sfântului Nectarie. I-a dat acatistul sfântului, i-a vorbit despre minunile cunoscute din cărţi, i-a împărtăşit din bucuria de pelerin la moaştele sfântului, în Eghina, dar şi la părticica din racla de la Ghimiceşti, şi a trecut-o şi în pomelnicul personal, pomenit la fiecare slujbă a acatistului în Biserica de la Ghimiceşti. Iată, medici care se şi roagă pentru pacienţi! Gabriela a trecut astfel prin inerentele chinuri ale citostaticelor, i-a căzut părul, nu s-a putut hrăni cum trebuie, dar pe toate le-a depăşit cu nădejde în ajutorul Sfântului Nectarie. Acum, după 2 ani, a terminat facultatea, are serviciu în Iaşi, a fost în Italia pentru analize şi veştile sunt minunate, boala fiind în remisie.

T

***

oţi ştim cât de mult iubeşte Sfântul Nectarie copiii. Îi iubeşte şi pe cei nenăscuţi şi le ajută pe mamele purtătoare de prunci. Într-o familie din Moviliţa, urma să se nască un copil peste şase luni. Faptul că mai aveau copii, lipsa unui serviciu, sărăcia şi credinţa nu îndeajuns de lucrătoare i-au determinat pe viitorii părinţi ai pruncului nenăscut să se gândească la avort. Au împrumutat bani, au încercat să ajungă la o clinică, dar n-au reuşit şi au cheltuit banii. S-au mai împrumutat o dată, dar pentru că sarcina era prea înaintată, au fost sfătuiţi să renunţe sau să caute alt doctor, capabil să-şi asume riscul... Au cheltuit şi banii aceştia, în casă, pentru copiii pe care îi creşteau. S-au mai împrumutat o dată, a treia oară, şi au mers la medicul de familie, doamna Mariana T., rugând-o să-i dea gravidei un bilet de trimitere pentru a scăpa de copil. Medicul, cu o viaţă duhovnicească exemplară, i-a spus că pentru aşa ceva nu dă trimitere, nu vrea să aibă părtăşie la un păcat aşa de mare. Atunci, femeia, plecând, a zis că va căuta ea o soluţie sau alt medic... Îndată, doctoriţa s-a ridicat cu gândul la Sfântul Nectarie: „Sfinte Nectarie, ajut-o!” Apoi, cu voce tare, a strigat după gravidă: „Uite, dacă naşti copilul, ţi-l cresc eu!” Nu se mai gândise la aşa ceva. Este văduvă şi are deja doi copii mari acasă... Dar, parcă altcineva o împinsese să dea grai cuvintelor de mai înainte. Cea însărcinată se opreşte, se întoarce şi zice: „Vorbiţi serios? Îl creşteţi?” „Da” - răspunse doctoriţa şi, în clipa aceea, copilul nenăscut avea în mintea dânsei şi un nume: Nectarie sau Nectaria. Sfântul Nectarie „arbitrase” lupta dintre viaţă şi moarte. Câştigase Viaţa...

Sfântul Nectarie – Minuni în România Tânăra gravidă s-a dus acasă şi a discutat cu soţul ei. Acesta a căutat de mai multe ori să se convingă de seriozitatea înţelegerii cu viitoarea „mamă adoptivă”, obţinând de fiecare dată răspunsuri certe din partea acesteia. Doamna doctor, frământată de gândul unei vieţi care începea să se complice foarte mult (văduvie, serviciu solicitant, doi copii mari, cu cheltuieli pe măsură, şi, acum, un copil mic...), dar conştientă că trebuie să salveze un prunc nenăscut, a mers în ziua aceea acasă, dându-le copiilor o veste care nicicând nu-i trecuse cuiva din familie prin minte. Însă, dumnezeiescul har a făcut ca inimile lor să primească totul ca de la Domnul. Prin luna a şaptea a sarcinii, lucrurile iau o întorsătură neaşteptată. Se vede că Sfântul Nectarie nu a vrut ca părinţii să regrete vreodată slăbiciunea lor şi a trezit în ei dorinţa, de altfel firească, de a păstra copilul. Au venit la doamna doctor şi au spus că ei nu mai pot renunţa la copil când se va naşte. Vestea a demobilizat puţin familia doamnei, pregătită serios pentru slujirea maternă, dar îndată s-a stabilit relaţia de năşie, încât copilul urma să fie botezat de dânsa. La vremea potrivită, s-a născut şi copilul mult „râvnit”, un băieţel sănătos şi frumos, care avea să primească numele de Nectarie-Gabriel. Botezul trebuia să aibă loc în biserica parohială, alta decât cea cu moaştele Sfântului Nectarie, de care este legată familia doamnei doctor. Dar, cu trei zile înainte de botez, preotul de la biserica satului în care locuiesc părinţii copilului îi anunţă că nu va fi în parohie în ziua aceea şi că pot merge la o biserică vecină. Se înţelege că Sfântul Nectarie dorea ca acest copil să fie botezat în lăcaşul cu sfintele sale moaşte, la Ghimiceşti. Şi aşa s-a şi întâmplat. În ziua naşterii sale celei de-a doua (botezul), pruncul Nectarie-Gabriel B. s-a atins şi de sfintele moaşte ale minunatului său ocrotitor - Sfântul Nectarie. Credem că e uşor de priceput ce a făcut Sfântul Nectarie, cum, printr-o singură conjunctură, a salvat sau a ajutat mai multe suflete: - copilul nu a mai fost sortit lepădării, ci, născându-se normal, a primit şi haina luminoasă a Sfântului Botez; - cei doi părinţi au fost feriţi de a purta stigmatul pruncuciderii şi, prin naşterea şi creşterea copilului, au mai multe şanse de mântuire; - doamna doctor, care, asumându-şi toată greutatea şi responsabilitatea unei mame adoptive, va avea în ceruri răsplata celei ce deja a crescut copilul alteia; - copiii doamnei (R. şi A.), care, plasându-se departe de invidie, se hotărâseră să împartă tot ce au, inclusiv dragostea maternă, cu un frate neînrudit cu ei - şi pentru aceasta vor primi cerească răsplată. (Pr. Vasile Dabija, Ghimiceşti, Vrancea) g

www.axa.info.ro


MIHAIL EMINESCU -

STAREŢ SUFLETESC ŞI CULTURAL UNIVERSAL (III) „Pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire, şi – lucru străin de gândurile îngereşti – adeseori vorbeşti cu ei, ca şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi...” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

O teologie poetică unică în cultura universală (IV)

N

voinţei unei personalităţi autentic creştine această informaţie culturală!), dar ne exprimăm o rezervă serioasă asupra metodei folosite până acum în selecţia şi interpretarea filonului mistic ortodox al textelor, a căror puritate trebuie să fie extremă, cu post şi rugăciune, fiindcă toţi vedem o realitate dată, numai unii o stră-vedem şi mai puţini o stră-străvedem şi doar câţiva o trăim în neîntreruptă bucurie harică! Este extrem de important să aflăm conţinutul lor prin intermediul unor cărturari creştini luminaţi, dar şi trăitori în lumina cea vie şi cugetătoare, capabili de o astfel de lucrare sfinţitoare! Mai exact, am dori să cercetăm aceste fragmente aşa cum au ajuns la noi şi apoi să le traducem prin truda jertfitoare a unor penitenţi „cu fierbinte pocăinţă, cu mila îndurării curăţiţi şi luminaţi şi cu lumina uniţi, părtaşi Dumnezeirii Sale fără pizmuire făcuţi”, cu care „lucru străin de gândurile îngereşti şi omeneşti, ca şi cu nişte prieteni ai Săi, adesea vorbeşte!„. Dată fiind importanţa cu totul nemăsurabilă şi inestimabilă a textelor, ştiind foarte bine că exigenţele noastre sunt imposibil de atins fără Milostivirea lui Dumnezeu, noi tocmai o astfel lucrare sfinţitoare vrem să înfăptuim, vrednică de pana Sfântului Simeon Noul Telog din care tocmai am citat câteva rânduri cuprinse în cea de a şaptea rugăciune pentru Sfânta Taină a Împărtăşaniei cu Sfânt Trupul şi Scump Sângele Domnului nostru Iisus Hristos! Noi vrem cu mult mai mult decât o traducere, fie ea şi prestigioasă, vrem, cu umilinţă negrăită, o împărtăşire întru Cuvânt cu gândurile marelui stareţ al tuturor cuvintelor şi necuvintelor! Numai atunci vom crede, cu sfială şi smerită cugetare, că ne-am putut apropia sărăcia trăirii noastre duhovniceşti de bogăţia nepieritoare a revărsării harice a Cuvântului prin opera alesului Său cu nume de luminător, când îi vom afla, proniator, pe acei traducători vrednici de o asemenea încercare! Vom înţelege bine de ce a fost şi este atât de urât Poetul, de către unele cercuri iudaice, numai dacă vom citi cele peste o sută de articole ale sale în chestiunea evreiască (a se studia, în acest sens, lucrarea „Chestiunea evreiască”, editura „Vestala”, Bucureşti 2002), dar pentru a sesiza imediat miezul problemei vom reitera cuvintele limpezitoare şi tranşante ale lui Eminescu, „care se pronunţa, încă de la început, pentru aplicarea şi în chestiunea evreiască a unui principiu de la care nu face nici o derogare pe întreg parcursul publicisticii sale: «Munca temeinică – ţine să precizeze Poetul – este singura îndreptăţire pe acest pământ». Pornind de aici, Eminescu face o demarcaţie strictă între evreii stabiliţi în ţară de multă vreme, care făceau o muncă utilă lor şi societăţii în care trăiau şi evreii care se ocupau cu «traficul şi

Ioan GÂNDU / Iosif NICULESCU

www.axa.info.ro

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

se cuvine! Îndârjirea câtorva hibridanii oculte şi inculte sufleteşte împotriva luminii sale, unice în areopagul universal al Poeziei, nu face decât să grăbească clipa consfinţirii şi proslăvirii sale după Sfânta Predanie, care va veni atunci când Voinţa lui Dumnezeu o va hotărî! Deoarece „elocinţa valorează mai mult decât ştiinţa”, să avem încredere în providenţiala intervenţie a lui Dumnezeu, pentru că”atunci când sufletul nostru e plin de simţăminte, spusele noastre stârnesc interesul” (Vauvenargues). Eminescu – Poetul nepereche, ascetul creştin, văzătorul, stareţul nostru împovărat, umbrit şi luminat de geniu – a suferit amarnic pentru toate păcatele, neputinţele, slăbiciunile, erorile noastre şi ale lui, ajungând să fie sufletul acestui neam printr-un decret ceresc inviolabil, pecetluit fiind cu sângele sufletului său, până la moarte blând şi jertfitor! Acest adevăr esenţial este afirmat tranşant şi de către marele savant şi pedagog creştin Simeon Mehedinţi: „Eminescu a suferit pentru tot neamul!”. Acelaşi lucru îl cred şi Onisifor Ghibu şi Constantin Noica, fiecare exprimându-l cu amprenta inconfundabilă a personalităţii sale; în plus, marele filosof al cunoaşterii sinelui de către Sine, remarcă un lucru cu totul deosebit şi de o importanţă greu de apreciat ca urmări: vreo 300 de pagini de manuscrise eminesciene, în limba germană, odihnesc la biblioteca Academiei, aşteptând pe acel sau pe acei hăruiţi, care să valorifice, luminat şi competent, conţinutul lor, pe care îl bănuim bogat în revelaţii spirituale creştine şi destăinuiri duhovniceşti, necesare ca aerul tocmai în vremurile noastre grele şi acoperite de mari mase de beznă jovială, frivolă şi amorală… Un „Fragmentarium” din aceste pagini eminesciene, în limba germană şi în limba română, a apărut (datorăm bună-

www.axa.info.ro

„De te-ating, să feri în lături, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu a tale sfaturi, Dacă ştii a lor măsură; Zică toţi ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu îndrăgeşti nimică, Tu rămâi la toate rece”. e apare limpede faptul că Poetul, în acea vreme, se hrănea cu hrană duhovnicească tare şi că altruist fiind, născut, nu făcut, ne-a hrănit şi pe noi cu aceeaşi învăţătură luminată şi mult folositoare! Nu trebuie să fii neapărat preot, monah sau pustnic în peşteră pentru a ajunge stareţ; poţi ajunge stareţ sufletesc al unui neam întreg prin pilda vieţii tale jertfitoare şi sfinţitoare! „Numai să nu doreşti”, adaugă cu tâlc bătrânii cu viaţă duhovnicească sporită… Eminescu nu şi-a dorit nici o clipă acest înalt rang divino-uman de mare răspundere şi tocmai de aceea l-a primit! Mulţi învaţă frumos, dar nu trăiesc precum vorbesc… În mod paradoxal, hulirile îl întăresc pe cel care le primeşte smerit, ca din mâna lui Dumnezeu, şi-l năruiesc pe cel mândru, care le împroşcă dispreţuitor. Eminescu a trăit ce-a rostit şi a rostit ce a trăit! Arhiereii, preoţii, monahii, pustnicii şi toţi trăitorii creştini compătimitori nepătimitori ştiu din proprie experienţă acest adevăr, aşa cum ştiu temeinic şi faptul revelator că Dumnezeu împarte darurile după cum vrea El, nu după cum credem noi! „Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bine; Toate-s vechi şi nouă toate: Vreme trece, vreme vine”. Ce zice Ecclesiastul? „Nimic nou sub soare!” Ce zice Sfânta Scriptură? Singurele lucruri cu adevărat noi în lume sunt Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi Naşterea Sa mai presus de fire, Jertfa de pe Golgota, Învierea şi Înălţarea Sa la Cer, pentru ca omul să se îndumnezeiască prin înfiere, precum şi propovăduirea Evangheliei Sale la toate neamurile, aflată în plină lucrare după iconomia dumnezeiască! Ce zice avva Cleopa? „Să nu te bucuri când eşti numit, să nu te întristezi când eşti lăsat la o parte!”. Numai Bunul Dumnezeu ştie când şi cum să descopere adevărata şi tainica lucrare sfinţitoare a slujitorilor Săi! Profesorul Elian, prin studiul său fundamental „Eminescu şi vechiul scris românesc”, scris în 1955 (!!!), aduce o dovadă peremptorie, de netăgăduit, că Poetul cunoştea dar, mai cu seamă, trăia, învăţăturile Sfântului Nicodim Aghioritul, lăsând academiştilor contemporani – şi nu doar lor – grija unor extrapolări scânteietoare şi a unor elitiste exerciţii de stil preţioase, dar sterile, deoarece a nu face ceea ce afirmi că ai cunoaşte, înseamnă, de fapt, să nu

trăieşti, amăgindu-te pe tine însuţi şi pe alţii, dintre cei slabi de înger! Pe bună dreptate, scria pe deplin luminatul Ioan Alexandru, clasic încă din viaţa sa pământească, un text dens şi revelator în acest sens, publicat în „România Literară”, an XXII, nr. 24, din 15 iunie 1989, sub titlul inspirat – Fericitul Eminescu: „A fost Eminescu fericit? – se întreba, la sfârşitul vieţii Poetului, Maiorescu şi nu putea să răspundă. Nu trecuse veacul de la adormirea lui, ca să o poată face. La un veac de la strămutarea în cereştile locaşuri, să se redeschidă racla moştenirii, să se cumpănească lucrarea în urma strămutării, a faptelor şi a cuvintelor sale şi să poată fi trecut în calendare, cu vremea, în rândul Fericiţilor” (N. n. – Mărturisitori şi Mucenici ai Cuvântului!). «România – poporul românesc – n-a ajuns, decât cu rare excepţii, de-a da expresie fiinţei sale proprii», spunea Poetul, iar la un veac de la această uriaşă izbândă, chiar a lui, cred că poporul român îl recunoaşte ca pe unul ce a dat expresie fiinţei sale şi, ca atare, poate fi socotit în rândul Fericiţilor, al acelora care au conlucrat la creşterea măririi şi cinstirii neamului lor (N. n. – Vom fi judecaţi ca neamuri, cu neamul nostru, dar şi pentru ceea ce am făcut fiecare, personal, pentru el!). Mai scump ne este acest loc şi istoria şi Absolutul românesc, toposul, timpul şi cerurile, în această patrie română după Eminescu şi de aceea Fericitul Eminescu! Cel care a putut să ajungă la această poziţie cosmică rar de atins trebuie să fi fost fericit, este Fericit în eternitate”. Fiind un Mărturisitor al Cuvântului şi un făcător de armonii inefabile ale Sale, desigur că este şi Fericit, iar cultul său, ca şi în cazul altor Sfinţi, a început demult în inimile credincioşilor dreptslăvitori, care i-au măsurat pe suflete jertfirea întru Cuvânt, cinstindu-l precum

53


Ioan GÂNDU / Iosif NICULESCU www.axa.info.ro

scumpirea artificială mijloacelor de trai» (N. n. – A se citi cu specula, ingineriile financiare, mondializarea forţată a economiei etc.). Poetul ia apărarea evreilor care practicau o muncă utilă şi atrage atenţia, în repetate rânduri, că observaţiile critice nu se refereau la ei...”. Dar, evreii, se ştie bine, nu suportă până în ziua de azi nici o critică obiectivă şi morală de la nimeni, fie ea oricât de evidentă şi îndreptăţită, deşi ei critică non-stop de-a lungul istoriei toate neamurile, în special pe cele creştinate, socotindu-le inferioare printr-un cuvânt dispreţuitor pe care-l folosesc cu o trufie greu reductibilă, „goimi”. În realitate evreii, ca orice neam, îşi au uscăturile lor pe care nu vor să le recunoască nicicum, cu o îndărătnicie vrednică de-o cauză mai bună, trecându-i cu neruşinare pe toţi cei care critică anumite fapte sau evenimente de interes general, generate numai de trufia şi anchiloza spirituală şi morală a unora din mijlocul lor, în rândurile „antisemiţilor”. Ei bine, Fericitul Eminescu nu a fost nicicând şi nicicum „antisemit”, după cum noi, cei care facem acum aceste comentarii realiste şi distincţii imperios necesare, nu am fost, nu suntem şi nici nu vom fi vreodată „antisemiţi”, dar vom dezvălui, cât ne va ţine Bunul, Dreptul şi Milostivul Dumnezeu în puteri, uneltirile şi minciunile unor cercuri oculte iudaice, antitrinitare, anticlericale şi anticreştineti, care acţionează pe faţă, dar mai cu seamă din ungherele mammonice planetare, pentru a instaura o nouă ordine planetară de sorginte net satanică! „Cândva vom înţelege de ce – rotit şuvoi –/Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi.”

atâtea gânduri, cuvinte şi fapte spirituale şi culturale ale sale! La vreme de restrişte, ce-i zice oare neamului său Poetul, slujitor şi luptător, căci pe năimiţii oricăror vremuri taina aceasta nu-i priveşte, dar îi îngrădeşte simţitor? „Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Lasă Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinţilor, În seama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mântui neamul tău!” Îi zice clar, ca un luptător creştin încercat, să cheme ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea unui domnitor creştin, pe care Eminescu îl socoteşte Sfânt şi vred5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru nic de această misiune cu mult înainte ca acesta să fie proslăvit şi pe pământ! Geniul său tutelar dreptslăvitor nu-i îngăduie să greşească într-o problemă de viermuim în mase în cadavrul / Cel fortuite, ale Poetului (catharsis absolut viaţă şi de moarte a neamului său… negru de vechime şi uscat / Al vechiu- necesar în viaţa oricărui creator...). I se adresează cu încredere marelui lui pământ care ne naşte, / CertânduNimeni nu se gândeşte să-i reproşeze Domnitor şi Apărător al creştinătăţii, ne-ntre noi, fiinţi ciudate, / Greţoase cumva lui Caiafa, cu atât mai puţin lui în deşertăciunea lor” - „Demonism” - Isaac Newton, că au strănutat, au tuşit, singurul ortodox care a primit supranu1872), Stareţul sufletesc al neamului sau, eventual, au avut un neg excrescent mele de „Atletul lui Christos” din partea nostru a suferit aproape tot ceea ce se în pavilionul urechii externe, după cum unor înalte oficialităţi ale Vaticanului poate suferi în această vale a plângerii nimeni nu le reproşează, din punct de (recunoaştere grea în înţelesuri!), ceşi, pe deasupra, a luat asupra sa şi po- vedere cultural, lui Oscar Wilde sau lui rându-i să vină în ajutorul poporului vara nemerniciei batjocurilor noastre, François Villon limbajul poetic de un năpăstuit, iar Arhimandritului şi părinţilor să se roage neîncetat şi neîntrerupt, pentru a ne oferi o şansă… naturalism, uneori violent şi excesiv, dar, în glas învietor de clopote, doar prin El ne-a lăsat nenumărate avertis- atenţie, folosit de aceştia numai ca un respectarea, în duh şi adevăr, a Pravilei mente duhovniceşti, înveşmântate în mijloc artistic cât mai expresiv, nu ca un străbune, Poetul vizionar crezând posihaina sacră a Poeziei, plătită cu nobi- scop în sine, cum fac cei care vor să scan- bile restaurarea, redresarea situaţiei şi lu-i sânge sufletesc, răstignit fiind în- dalizeze lumea cu clişeele lor triviale; de întoarcerea lui Dumnezeu către robii tre o umilinţă lăuntrică mucenicească aceste fleacuri, nedemne pentru o minte Săi! Deci, Eminescu cunoştea, dintr-o şi un nebiruit impuls creator, sfâşietor sănătoasă, se ocupă toţi rataţii şi cazuiştii adâncă trăire hristocentrică, taina din prin amplitudinea sa rar întâlnită, im- piperniciţi ai acestei lumi, indiferent cu veac ascunsă a Sfinţilor, care, prin pronia puls izvorât prin nevolnicia firii noastre ce „masterate” se împopoţonează, pentru cerească, totdeauna se ajută între ei şi Ca o limbă de clopot sfânt omeneşti dintr-un biet vas de lut, pe că „mintea” lor este grav cantonată în- neamul din mijlocul căruia au fost aleşi endulând chinuitor între Cer care atât a vrut, atât a dorit, atât a nă- tre Scilla unei visceralităţi predominant de Dumnezeu! şi pământ, ca o limbă de clo- dăjduit şi, într-un timp ştiut numai de greţoase şi Caribda unei dependenţe ire„Menit ai fost să scaperi un verb de foc pot sfânt, între Poezie şi sensul ei ul- Dumnezeu, a şi reuşit s-o supună defi- ductibile, năruitoare şi dezumanizante prin oameni,/Icnesc în furci mişeii, netim transfigurator, între un ascetism nitiv numai vrerii Părintelui Ceresc, pe de ultima „cifră a afacerilor”! bunii în cuşcă rag,/Hienele-ncolţite stau „Vai, celui prin care vine scandalul”, gata de arţag,/Abraşe că din toate-n nilăuntric pustnicesc şi iubirea ome- care Îl chema clipă de clipă! După cuvintele Apostolului, în noi, ne avertizează Sfânta Scriptură, pe mic nu li te-asemeni;/Instanţă ţi-este vornească exprimată în toate gamele, de în fiecare, se dă o luptă cumplită în- când un măscărici pseudoregizor de ba, condeiul tău, toiag.” la sentimentul robust, şi totuşi păgân, tre două legi potrivnice: legea trupu- „proezie” (ce jalnică şi ineptă „inovaţie” al erosului omenesc firesc, mărturisit cu umilinţă şi delicateţe, până la gin- lui care ne robeşte păcatului şi legea lexicală!) ne declară emfatic că se bucuTroienit cu rugăciuni găşia unor relaţii aproape imateriale, Duhului care ne păstrează în rânduiala ră că a scandalizat lumea... Nu doar că a dar încă îndepărtate de neprihănirea Luminii, cu ajutorul Harului, prin Mila scandalizat-o sărmanul nimicofon, dar ei care l-au citit superficial pe absolută către care era împins printr- Domnului nostru Iisus Hristos; sun- a murdărit-o iresponsabil şi obraznic Eminescu au vorbit, în total dezun impuls divin, între profeţia sme- tem atraşi către lume prin fire, atraşi că- prin scârna sa lăuntrică! Noi ne rugăm acord cu realitatea, despre „necredinţa” rită („Deasupră-mi crengi de tei/Să-şi tre Dumnezeu prin Har, pofta neînce- pentru sufletul său chinuit de demonii sau „indiferentismul religios” al Poetului, scuture floarea./Nemaifiind pribeag/ tând să-i momească şi pe cei mai drepţi! scandalizării şi-l plângem de pe acum două imense absurdităţi, întreţinute De-atunci înainte/ Aduceri-aminte / Ni se pare extrem de dureros, jalnic, ca pe un viu mort, de nu se va întoarce entuziast de către detractorii săi şi vrăjM-or coperi cu drag / Şi stinsele pa- nedemn, nefiresc şi steril să scormonim, la timp din reaua sa rătăcire... maşi ai Adevărului, pe care el l-a slujit temi/Uitarea întinzând / Pe singură- exagerăm, amplificăm şi trâmbiţăm deSingura atitudine spirituală, mora- dumnezeieşte! Se poate spune, întrtate-mi” – „Nu voi mormânt bogat”, taliile biografice omeneşti, exterioare, lă şi culturală de bună credinţă şi bună adevăr, cu mult temei, că lui Eminescu îi decembrie 1883!) şi erupţia demi- nesemnificative şi fireşti, comune de cuviinţă, pe care ne-o putem asuma displăcea profund orice fel de manifesurgică a unui duh stihial ispititor şi altfel oricărui nevoitor creştin, în creş- singuri, eliberaţi de tot ce-i meschin şi tare fariseică, raţionalistă sau idolatră de inspirator în anumite clipe, ce-i um- terea sa spirituală reală (în calendarul efemer în opţiunile noastre spirituale şi credinţă, fiind un trăitor creştin autentic breau dumnezeiescul suflet („Şi pe ortodox există tâlhari ajunşi sfinţi, prin- morale, este preţuirea, rodirea şi vesti- şi înduhovnicit, profund scârbit însă, ca pământ ajung ţăndări duioase / Din tre ei şi primul cetăţean al Raiului, care rea Harului ce l-a inspirat pe Eminescu, şi noi de altfel, de orice soi de fariseism cântecul frumos – dar numai ţăndări. este tâlharul de pe cruce!), particulari- precum şi marea-i cucernicie cu care neo-varlaamit, cum se vede destul, până / Ici, în sicriu, sub cel capac albastru tăţile somatice sau incidentele biologice a ascultat graiurile duioase ale acestui în zilele noastre prin diverse „colţuri” eli/ Şi ţintuit şi ferecat cu stele, / Noi şi licenţele atitudinale, accidentale sau Har unic, după cum ni se descoperă din tiste, în care capodoperele creştine sunt

P

C

54

www.axa.info.ro


el (dar toţi rugători în duh şi adevăr şi mari poeţi creştini!), n-au mărturisit, cu atâta tărie, intensitate de trăire şi împlinvierea, centrul credinţei dreptslă- nire poetică desăvârşită, faptul dumnevitoare, Poetul o trăieşte cu o cer- zeiesc al Învierii, care reprezintă cheia de titudine de foc, arătând că „moartea în boltă a credinţei tuturor celor ce-L mărluptă cu veşnica viaţă” nu a fost decât trei turisesc pe Mântuitorul Hristos cu fapta, zile aparent biruitoare, „cumplit muncin- smeriţi şi blânzi cu inima până la moardu-şi prada” şi că, „deşi nimica înainte-Þi te, după modelul Stăpânului lor Iubitor, e omul ca un fulg / şi-acest nimic Îţi cere Milostiv, dar Drept şi Nemitarnic! o rază mângâioasă / în pâlcuri sunătoaAceastă Lumină a Învierii va fi dusă re de plânsete duioasă / a noastre rugi, până-n morminte şi până-n iad, prin coPărinte, organelor se smulg…”. Există aici borârea Sa acolo în chip biruitor, zdroo viziune mistică creştină grandioasă, bind pentru veşnicie puterea morţii! profund răscolitoare şi extrem de expre- Această biruinţă totală şi ireversibilă asusivă, privind puterea rugăciunii solitare, pra morţii, prin Învierea Mântuitorului dar şi comunitare, care atunci când este nostru, o cântă Poetul, după Pravila bifăcută, în post şi milostenie, cu smere- sericească străbună, în finalul poemului nie, stăruinţă şi nădejde bine întemeiată, cu acest titlu: pare că se smulge mădularelor vii aflate „Cântări şi laude nălţăm, în rugăciune, ajungând să fie bine plăcuNoi Þie, Unuia, tă şi bine primită de Dumnezeu! Primindu-L cu psalme şi ramuri, În rugăciunea adevărată, în rugăciuPlecaţi-vă neamuri, nea curată, în rugăciunea inimii partiCântând Aleluia! cipă întreaga noastră fiinţă cu toată alcătuirea ei, până la aprinderea întregului Christos a înviat din morţi, trup ca un rug înaintea lui Dumnezeu, Cu cetele sfinte, câteodată şi văzut! Aceasta-i rugăciunea Cu moartea pre moarte călcând-o, tuturor Sfinţilor, aceasta-i arderea de tot Lumina aducând-o pe care Dumnezeu o dăruieşte, pentru Celor din morminte!” slava veşnică a numelui Său, cui, când, Cele două rugăciuni adresate Prea cât şi cum doreşte, alegându-şi vasele de Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi rugăciune din cele mai neaşteptate locuri Pururea Fecioara Maria, reprezintă o şi în cele mai neînsemnate fiinţe, pentru altă cheie a izbânzii spirituale şi poetice, a le smeri pe cele înalte şi a le înălţa pe unice în lume, determinând-o pe Rosa cele mai de jos şi neluate în seamă! del Conte, a cărei lucrare a fost remarPoetul rugător şi sigur adânc cu- cată de către Mircea Eliade, să spună noscător al treptelor rugăciunii anunţă despre Eminescu:”A fost fără îndoială, într-o stare de năvalnică şi neprihănită cel mai cultivat Poet al secolului, singubucurie „cum un clocot lung de glasuri vui rul care poate fi alăturat de Goethe. Şi tot de bucurie… cum din mormânt răsare în Goethe îşi găseşte replică tendinţa lui Christos biruitor, iar inimile toate s-unesc către om universal”: în armonie”, accentuând faptul, unic în „Crăiasă alegându-te istoria umanităţii, că Lumina Învierii a Îngenunchem rugându-te, fost adusă tuturor oamenilor! Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Din toată cunoştinţa noastră, nici Fii scut de întărire un Poet din vremea sa şi puţini după

Î

5Gabriel BOHOLŢ / fotografie alb-negru

Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată, Asupră-ne coboară, O, Maică Prea Curată Şi pururea Fecioară Marie! Noi, ce din mila Sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascult-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce, clară, O, Maică Prea Curată Şi pururea Fecioară Marie!” În această sublimă rugăciune profund ortodoxă, Poetul teologhiseşte, ca un luminat vas ales, învăţătura bisericească cea cu totul minunată, care ne luminează că Maica Domnului şi Pururea Fecioara Maria este Maica noastră, a tuturor creştinilor care o supravenerăm, cinstindu-i numele şi milostivirea negrăită către noi, după cuviinţă! Poetul o numeşte, umbrit de aripa Duhului Sfânt, Crăiasă, Luceafăr al mărilor (de suflete, bineînţeles!), Regină peste îngeri (de suflete, evident!), Lumină dulce clară, Maică şi Pururea Fecioară, arătând prin această recunoaştere, cu totul smerită, că ştie de la început sub ce Sfânt şi Prea Înalt Acoperământ şi-a aşternut sufletul său profund credincios! Aşa cum Maica Prea Curată Îl ţine pe Pruncul Iisus în braţele-i sfinte, aşa se roagă şi nădăjduieşte Fericitul Eminescu (toţi creştinii care se roagă cu umilinţă sufletească şi evlavie la Măicuţa Domnului primesc miluire, căci ea este grabnic ajutătoare şi mijlocitoare, la Tronul Fiului ei Cel Dumnezeiesc şi Domnul nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii!). Acest adevăr de credinţă nebiruită îl subliniază Poetul, pentru că el cunoştea cu precizie faptul că nimeni dintre cei care s-au rugat vreodată Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie, nu a rămas nemângâiat! În timp ce tot felul de autori sortiţi pieririi îşi clamează, orgolioşi şi ridicoli, panseurile eretice şi pseudoeseurile despre pustiul lor lăuntric şi limbajul chiromantic al păsăretului zgomotos ce-i locuieşte, Poetul nepereche al neamului nostru se roagă cutremurat Măicuţei Domnului să ne înalţe, să ne mântuie, din valul ce ne bântuie, ştiind duhovniceşte că dacă privirea-i adorată asupră-ne coboară, vom avea cu adevărat scut de întărire şi zid nebiruit de mântuire! Această înaltă cultură sufletească sacerdotală se dobândeşte întotdeauna, cu darul lui Dumnezeu, numai prin post, rugăciune, milostenie şi smerită cugetare şi nicicând prin orgolioase afirmări ale minţii necurăţite de patimi şi înfierbântate de truisme filosofice, nahlapi şi nagode ideative cu totul năstruşnice, şi acelea împrumutate din ţara roşcovelor oculte… g

Ioan GÂNDU / Iosif NICULESCU

www.axa.info.ro

Ca un rug înaintea lui Dumnezeu

www.axa.info.ro

ocolite cu grijă de cazuişti mărunţi, cu motivaţia nubilă că ar fi „teziste”! Păi,„teziste” sunt sigur şi legile eredităţii, legile astrofizice, legile fiziologice ş. a., dar absolut indispensabile şi fundamentale! Şi cine decretează aberaţia aceasta stupefiantă? Sincretiştii zilelor noastre, având o „minima moralia”, drept pentru care „gândesc” la nivelul unui homuncul răzvrătitor, resocializat efemer, după o extragere cu peripeţii din ghearele unor coşmaruri spiritualiste orientale şi în pericol permanent de a se reîntoarce acolo, rătăcind zăbăuc „între mişcare şi cuvânt” (vechi şi cumplit blestem indian, eficace doar asupra necredincioşilor şi sofiştilor tenaci ai iadului!). În prefaţa lucrării sale „De la Basarabia rusească la Basarabia românească”, savantul creştin Onisifor Ghibu ne atrăgea atenţia, citându-l pe De Maistre, că „nici o rătăcire nu poate fi folositoare, precum nici un adevăr nu poate fi vătămător”. Aşadar, să rostim cu curaj adevărul în orice problemă! La 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea sa. Sfânta slujbă de prohodire s-a ţinut „la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou şi informaţii contemporane spun că la orele patru şi jumătate d. a., înainte de începerea oficiului, lăcaşul şi curtea din preajmă erau înţesate de lume... ” („Contribuţii documentare la biografia lui Eminescu” – pag. 539). De 121 ani, dacă numai un singur preot s-ar fi rugat, la Sfânta Liturghie, doar de două ori pe an (pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie), Poetul ar fi fost pomenit, după rânduiala creştină, de câteva sute de ori! Dar, din ceea ce cunoaştem nemijlocit, din mărturiile unor mari duhovnici şi cărturari, vrednici arhierei şi preoţi ortodocşi, toţi cunoscători profunzi ai operei eminesciene, cu care am discutat îndelung miezul ei teologic ortodox, noi avem serioase temeiuri să credem că Poetul nemuririi noastre a fost şi este pus la sute şi mii de slujbe, de către zeci şi, poate, sute de mii de credincioşi şi iubitori luminaţi ai Poeziei sale, pe care numai Dumnezeu, Cel ce l-a chemat la Sfânta Liturghie cerească, le ştie în mod absolut, troienindu-l nu numai cu aduceri aminte, dar şi cu rugăciuni, nădăjduim, cu smerită cugetare, bine plăcute lui Dumnezeu… Între Biserica biruitoare din Cer, în care Fericitul Mihai Eminescu, cu Mila lui Dumnezeu, slavosloveşte mai presus de orice grăire şi Biserica sfinţitoare, slujitoare şi luptătoare de pe pământ există legături indestructibile, în tradiţia ortodoxă filocalică, mereu vie în conştiinţa românilor, aşa că cea mai rodnică cinstire pe care i-o putem aduce este sfânta rugăciune, ca şi apropierea de întreaga sa operă, în duh şi adevăr! „Bucură-te rob al trudei şi-al sudorilor de sînge, / Bucură-te cel ce-n noapte noaptea paginii o-nfrânge... ”

55


Radu Mihai CRIŞAN

MIHAI EMINESCU GÂNDIREA POLITICĂ

M

ult-iubitul şi prea-pătimitul meu neam românesc, „Românii nu sunt nicăieri colonişti, venitúri, oamenii nimănui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor”1. „Rasa istorică formatoare a acestei ţări este „acel neam de oameni, acel tip etnic care, revărsându-se de o parte din Maramureş, de alta din Ardeal, a pus temelia statelor române în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, şi care, prin caracterul lui înnăscut2, a determinat soarta acestor ţări, de la [anul] 1200 şi până la [anul] 1700”3. „Nu există nici o deosebire între rasa română din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabilă parte a Ardealului şi a Ţării Ungureşti. E absolut aceeaşi rasă, cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini4”5. „Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (garanţia legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o Mihai Eminescu, Se vorbeşte că în Consiliul…, Curierul de Iaşi, 17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, pag. 253 2 de „om a cărui trăsătură distinctivă e adevărul: inteligent fără viclenie, rău – dacă e rău – fără făţărnicie, bun fără slăbiciune, n-are o cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; îi lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte în fenomenele vieţii noastre publice sub forma linsă a bizantinismului şi a espedientelor…Toate figurile acelea făţarnice şi rele, viclene, fără inteligenţă, toate acelea câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noţiunii român. Poate, aşadar, că acei oameni n-au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staţionare, pentru ca, prin încrucişare, să mai poţi scoate ceva bun din ele”., idem, Adeseori, o lege oarecare…, Timpul, 15 martie 1880, în Opere, vol. XI, Ed. cit., Bucureşti, 1984, pag. 77 3 idem, Adevărul doare. Pe la 3 martie…, Timpul, 1 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 121 4 „Există multe indicii, atât în numirile localităţilor şi râurilor, precum şi în alte împrejurări, care denotă o unitate a neamului românesc preexistentă formaţiunii (preexistentă formării n.n.) statelor noastre. În adevăr, pe când găsim în Ţara Românească Argeşul, găsim tocmai în nordul Daciei un pârâu numit Argestrul, care se varsă din stânga în Bistriţa, râu ce izvorăşte din Maramureş. Pe când în Ţara Românească aflăm Câmpulungul ca ţinut şi descălecătoare, aflăm în Bucovina, în creierul munţilor, un Câmpulung tot ca ţinut şi descălecătoare. Înainte sau imediat după formarea statelor române, vedem românii de sub Coroana Ungariei pretinzând să se judece între ei după dreptul lor propriu, jus Olachale sau Olachorum; o cerere analogă fac moldovenii ce pribegiseră în Polonia, să se judece după dreptul românesc. Şi aceasta când? Pe la 1380. Care-a fost acest drept consuetudinar la care ei ţineau cu sfinţenie, fie sub coroana Ungariei, fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodată; era atât de viu în conştiinţa poporului, atât de necontestat de nimenea, încât nici unul din vechii noştri Domni, n-a găsit de cuviinţă să-l codifice. În fine, unitatea actuală a limbei vorbite, deşi e în parte un merit special al lui Matei Basarab, dovedeşte totuşi că, şi în această privire, erau elemente cu totul omogene, preexistente limbei bisericeşti, care înclinau a căpăta o singură formă scrisă. Organografic vorbind limba era aceeaşi; numai termenii, materialul de vorbe, difereau pe ici pe colo. O unitate atât de pronunţată a limbei dovedeşte o unitate de origini etnice. E indiferentă cestiunea dacă elementele ce compuneau acest sâmbure de popor modern erau tracice şi latine sau latine şi ilirice, destul numai că, în al VI-lea secol după Hristos, la năvălirea avarilor în Tracia, anul 579, oastea condusă de Martin şi Comenţiol e compusă din oameni care vorbesc româneşte. Tot acest neam apare în Dacia, iar asupra originii lui se ceartă până azi învăţaţii. Sigur e că, deşi au multe elemente slavone în limbă, nu sunt slavi. Motivul pentru care nu sunt şi nu pot fi slavi este lingvistic. Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit demult evoluţiunea lor; în momentul în care românii au primit cuvinte slavone, limba lor era formată de secole deja, încât, deşi cuvintele slavone sunt vechi, ele nu s-au asimilat nici până în ziua de azi cu limba noastră, excepţie făcând vreo patru sau cinci vocabule care privesc păstoria. E incontestabil că un popor care, sute de ani, n-a avut nevoie de drept scris, deşi a avut epoci de bogăţie şi de glorie, a fost un popor tânăr, sănătos, bine întemeiat. Etnograful Hoffman scrie, în secolul al XVIII-lea, că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă, că sunt cranii care merită a fi în fruntea civilizaţiei. În sfârşit Wirchow, naturalist celebru, dă craniului albanez rangul întâi între toate craniile de rasă din vechiul Imperiu al Răsăritului, şi cel albanez e identic cu cel al rasei române, cu al mocanilor noştri de azi”., idem, Adevărul doare. Pe la 3 martie…, Timpul, 1 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 122 Mai mult, „Miron Costin, în suta a şaptusprezecea, constată unitatea de limbă, de datine juridice, religioase şi de viaţă familială. El descrie curăţenia şi frumuseţea limbei vorbite în Maramureşşi viaţa neatârnată a românilor de acolo, ne dă legenda fondării Moldovei şi Ţării Româneşti, constată identitatea de origine şi limbă a poporului. În acelaşi timp, cărţile bisericeşti, tipărite în Ardeal, în Moldova, în Ţara Românească, opresc procesul de diversificare şi de dialectizare a graiului viu; acesta primeşte, prin cărţi, o normă unitară în rostire şi în scriere, căci, printr-un instinct fericit, traducătorii şi scriitorii originali aleg ca model dialectul cel mai arhaic al românilor, cel vorbit în Ţara Româneascăşi într-o parte a Ardealului, întrucât la cel mai vechi din toate se puteau reduce, ca la un prototip, dialectele ce încercau a se forma pe atunci. Poate să fi fost un instinct de adevăr, poate c-a fost chiar cunoştinţa limbei latine care i-a îndemnat la aceasta. Alături cu limba există, ca element de unitate, literatura populară, a cărei răspândire uniformă nu e de tăgăduit. Aceleaşi balade ce s-au cules în munţii Moldovei sau ai Ardealului s-au aflat, în variante, în Dobrogea, încât se constată că amintitele piese de literatură populară aveau tendinţa de-a se răspândi la toţi românii”., idem, De câte ori «Românul» era în opoziţie…, Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 168 5 idem, «Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 266

www.axa.info.ro

1

56

expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor; legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaşşi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni. Ştiinţele, afară de ceea ce e domeniu public, trebui să prezinte lucruri proprii naţiunii, prin care ea să fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasă (beletristica n.n.) trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, potrivită pentru binele cel mare al lumii”6. „Peste noapte şi prin surprindere”7, „am admis legiuiri străine”8, „legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau(;) Galiţia?”9… „Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care (din cauza cărora n.n.) planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc n.n.) cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”10. „E într-adevăr ciudat (simptomatic n. n.) de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru şi a cărui raţiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romană, cum, din chiar senin şi într-o singură noapte, erige teoria de om şi om teorie absolută de stat şi face din banul internaţional şi din posesiunea acestuia singura măsurătoare pentru a deosebi înrâurirea unui om de a celuilalt în viaţa statului. Nici [nu] e lesne de înţeles cum un popor de plugari, ba încă unul care s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăieri şi s-a apucat de plug înainte de abia [cu] cincizeci de ani, putea să se creadă îndestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizaţie şi instituţii pe care ţările apusene, bogate prin industrie şi printr-o dezvoltare economică de sute de ani, abia le pot plăti. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oare averea românului şi veniturile lui pentru a plăti instituţiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu. Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casăşi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuşerii, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică, fericesc naţia în fiecare zi, pe hârtie”11. „Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege”12 şi nu-l va înţelege niciodată. „Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puţin îmi pasă!”13 „Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase14. Nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi câştigat”15. „Un sistem reprezentativ, întins ca o reţea asupra întregii ţări, influenţat însă, întotdeauna, în mod absolut, de guvernul central, şi-a format în fiecare părticică organele sale, sub formă de consilii judeţene, consilii comunale, consilii de instrucţiune, consilii de sus şi de jos, care nici nu ştiu ce să consilieze, nici nu au ce reprezenta (nici nu reprezintă n.n.) idem, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93, 92 idem, De câte ori «Românul» era în opoziţie…, Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 168 8 idem,Paralele economice,Timpul,13 decembrie 1877,în Opere,vol.X,Ed.cit.,Bucureşti,1989,pag.20 9 idem, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259 10 idem, Paralele economice, Timpul, 13 decembrie 1877, în Opere, vol. X, pag. 20 11 idem, Ieri domnul deputat Giani…, Timpul, 22 februarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 193 12 idem, De câte ori «Românul» era în opoziţie…,Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 168 13 idem, Dar dulci, nobili şi politicoşi…, Timpul, 23 mai 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 123 14 „Fiecare constiţutie, ca legea fundamentală a unui stat, are drept corelat o clasă mai cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul constituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc, bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi, industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele în mod adecvat cu însemnătatea lor. La noi, legea fundamentală nu însemnează decât egalitatea pentru toţi scribii de-a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale statului”., idem, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, pag. 173 15 idem, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 237 6 7

www.axa.info.ro


www.axa.info.ro

legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării”28… În cadrul lor, „organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte29 e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”30. Singura deosebire între ele „este foarte micăşi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât [pe] o clasă socială oarecare, şi lucrul principal e forma, mai mult sau mai puţin corectă, în care cineva caută a face plauzibile aşa­numitele sale principii”31. „Cât despre aluatul protoplasmatic care formează, la noi, un stat în stat, aşezat asupra instituţiilor şi a poporului avem puţine de adaos (de adăugat n.n.). Trăind din politicăşi prin politică, şi neavând nici un alt soi de resurse materiale sau de putinţă de a-şi câştiga existenţa, el e capabil de-a falsifica totul: şi liste electorale, şi alegeri, şi forme parlamentare şi idei economice, şi ştiinţă, şi literatură. De aceea, nu ne mirăm dacă vedem acest proteu al unui universalism incapabil şi ambiţios, îmbrăcând toate formele posibile: miniştri, financiari, întreprinzători de lucrări publice, deputaţi (parlamentari n.n.), administratori, membri la primărie, soldaţi, actori, totul în fine… Aluatul din care se frământă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fărăştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului, dintre care mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice, prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întâmplătoare e România, şi care, repetând fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mâna a treia, aceste sforăitoare nimicuri, sunt cultură naţională sau civilizaţie adevărată”32. „Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă. Acei ce conduc nu sunt decât străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie – interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sunt dezideratul «patrioticului guvern» (persoanelor aflate la cârma ţării n.n.)”33… „Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice”34. Şi-aceasta, în timp ce „patru din cinci părţi ale poporului nostru, nu iau parte la viaţa publică, ale cărei sarcini le poartă, însă, mai greu decât oricine altul”35, iar „miile de funcţii administrative şi sutele de funcţii judecătoreşti, sunt idem, N-ar fi greu de polemizat…, Timpul, 23 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 38 „ţinute la un loc prin complicitate de fapte rele”, idem, «Românul» promiţându-ne programul nou…, Timpul, 10 februarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 51 30 idem, Toţi ştiu…, Timpul, 27 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 227 31 idem, Manuscrisul Înainte de câteva zile…, în Opere, vol. IX, pag. 481 32 idem, Am văzut cu înlesnire…, Timpul, 24 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 31, 30 33 idem, Faceţi interesele, Timpul, 17 ianuarie 1880, în Opere, vol. X, pag. 390 34 idem, E clar că un stat…, Timpul, 12 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 400 35 idem, În numărul său de azi…, Timpul, 20 februarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 75 28

29

Radu Mihai CRIŞAN

În ele, „toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii -parlamentarii n.n. -, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii «patrioţilor» trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde «patrioţii» au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui «patriot»”., idem, Abstracţie făcând…, Timpul, 20-21 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 14 17 idem, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259 18 idem, Între multele neplăceri ale vieţii…, Timpul, 22 martie 1879, în Opere, vol. X, pag. 209 19 idem, Trei zile de-a rândul…, Timpul, 20 februarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 191, 192 20 idem, Alaltăieri, luni dimineaţa…, Timpul, 5 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 214 21 idem, Domnul Simeon Mihălescu publică…, Timpul, 18 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 223 22 idem, «Românul» în ajunul alegerilor…, Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229 23 idem, Nu încape îndoială…, Timpul, 8 august 1880, în Opere, vol. XI, pag. 291 24 „Favoarea şi interesul electoral singure prezidează la alegerea amploaiaţilor statului, cu toate că cine nu ştie că, integritatea, capacitatea, experienţa, şi probitatea factorilor însărcinaţi de-a aplica legile şi regulamentele sunt condiţiuni esenţiale ale mersului regulat al unei bune administraţii, a garanţiei drepturilor şi apărării intereselor fiecăruia [dintre cetăţeni], şi, prin urmare, a bunului trai şi liniştei publice? Dar, sub regimul actual, interesul personal, convenienţele de coterie, primează faţă de interesul general şi binele public. Necesitatea de-a conserva o majoritate compactăşi devotată în Adunări trece peste orice alte consideraţii. Pentru a dobândi glasurile deputăţiilor trebuie exigenţele -pretenţiile n.n. - lor satisfăcute, se încredinţează funcţiunile delicate de prefecţi şi subprefecţi creaturilor deputaţilor -protejaţilor parlamentarilor n.n. -, care, sub numele ­protecţia n.n. - lor administrează districtele după plac şi dispun, fără nici o responsabilitate, de interesele, de averea şi de onoarea cetăţenilor. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti; astfel muncitorii de pământ -sintagma, de fapt, îi desemnează pe toţi truditorii n.n. - sunt supuşi la vexaţiuni, la acte arbitrare, adevărate cauze care [le] aduc mizeria. Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune şi nu mai există nici o garanţie pentru cele mai preţioase interese ale societăţii”., idem, Într-un lung articol…, Timpul, 27 ianuarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 43 Spre exemplu: „Un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă - care este dată în vileag n.n. -. Acest om este menţinut în funcţie; dirijază [el] însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat. Aici el însuşi denunţă că există această scabroasă afacere, dar maturul corp trece la ordinea zilei, lăsând să recază colţul vălului ce se ridicase”., idem, Am discutat cu nepărtinire…, Timpul, 10 decembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 439 25 idem, Lucru de care trebuie…, Timpul, 15 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 234 26 idem, Între variile acuzări, Timpul, 23 ianuarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 43 27 idem, Manuscrisul În genere toată societatea…, în Opere, vol. IX, pag. 465 16

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru

www.axa.info.ro

decât pe persoanele din care sunt compuse16”17. Astfel, „teoria de om şi om, o teorie curat filantropicăşi un rezultat al compătimirii ce omul o are nu numai pentru semenul său, ci chiar pentru animale, devine o stupiditate erijându-se în teorie de stat, căci preface ţara moştenită, apărată cu vărsare de sânge şi cu privaţiuni, într-o mlaştină pentru scurgerea elementelor nesănătoase din alte ţări – introducând într-un stat eminamente naţional un sistem de instituţii cosmopolite”18. Urmare aplicării ei vom „avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncăşi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezişă”19. Urmare ei, „capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă, cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic…Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”20… „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”21… „Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”22… „Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic”23… „Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român24”25. Şi, întrucât, „se-înţelege [de la sine] că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate politice”26, suntem datori să spunem că, „partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale”27 – care,„păstrând numai coaja

57


Radu Mihai CRIŞAN

puse în mişcare într-un singur scop, pentru a le stoarce voturile36”37. „La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic”38. „Există două naţiuni deosebite (distincte n.n.) în această ţară: una stoarsăşi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de39”40 miljocitori (spoliatori n.n.)… „Averea se urcă (creşte n.n.) numai în oraşe şi, chiar şi aici, nu în populaţiunea română, ci în cea străină41. Nu se intervertesc factorii ecuaţiunii sociale, ci devin cu totul alţii. Avem a calcula astăzi cu factori care, înainte, în vechea noastră organizaţie lipseau cu totul, avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc, faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi, a deveni o simplă unealtă pentru fructificarea capitalului lui42”43…„Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi -veneticii care-au obţinut cetăţenia română n.n. -de ieri-alaltăieri”44, iar autoapărarea împotriva lor e „disproporţionat de grea, de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă”45. „Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”46… „Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie sufletească”47… Mai mult, „a fost natural ca, în urma acestei extenuaţiuni de putere, multe rele endemice, şi altele de caracter endemic, să se iveascăşi să decimeze populaţiile. Astfel, rasa română48 scade49 şi străinii sporesc. Numărul infirmilor la recrutaţie a crescut an de an, ţara a fost bântuită de pelagră, de intoxicaţiune palustră, de anghină, vărsat, toate astea în urma influenţei pernicioase ce o exercită asupra sănătăţii mlaştinile, locuinţele insalubre şi neaerate, hrana neîndestulătoare şi munca excesivă”50, „sărăcia şi urmările ei mo„Administraţia, în mare şi în mic, nu e decât o unealtă pentru falsificarea alegerilor”., idem, De pe când se discută…, Timpul, 10 iulie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 242 „Se înţelege [de la sine] că fiecare alegător îşi are interesele sale materiale. Fiecare din aceste interese atârnă de un fir al maşinii administrative. De-o zice alegătorul nu, curentul electric al acesteia îl izbeşte în acel interes şi-i ucide sâmburele vital, de-o zice da, îşi poate vedea în linişte de treabă”., idem, În numărul său de azi…, Timpul, 20 februarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 75 „Abia o avere foarte întemeiată, care să nu poată atârna în nici un chip de iubirea sau ura administraţiei, îl poate face pe om capabil, în România, de-a se opune făţiş guvernului. Dar, acei care, într-un chip ori într-altul, caută să muncească pentru a se ţine deasupra apei nu-şi vor creea, de bună voie, piedici zilnice intereselor lor, piedici personificate în subprefecţi vicioşi, maiori cocoşaţi de gardă civică, şi alţi monştri din regnul organic al celor ce n-au nimic de pierdut, ci totul de câştigat”., ibidem, pag. 75, 76 Mai mult, „statul dispune de atâtea funcţii şi favoruri, pe câţi oameni sunt în ţară care ştiu a scrie şi citi”. (idem, Apropiindu-se alegerile…, Timpul, 6 ianuarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 20); „Cu bugetul în mână, mai ales atunci când este augmentabil la infinit, ţii majoritatea în mânăşi sistemul constituţional, sistemul controlului, se reduce la o iluzie copilărească”., idem, Am văzut cu înlesnire…, Timpul, 24 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 28 „Această stare de lucruri e prefăcută în sistem de organizare, de guvernământ. Pe de-o parte libertate, mare libertate, pentru ca cei nemulţumiţi să poată răsturna cu uşurinţă orice guvern, pe de alta centralizare, extremă centralizare, care să facă a atârna miile şi iarăşi miile de izvoraşe ale bugetelor şi averii publice de victoria, pretinsă politică, din centru”., idem, Dacă polemica noastră…, Timpul, 21 decembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 451 Aşa se face că „administraţia nu consistă în muncă, în servicii echivalente cu sumele bugetului, ci în precupeţire de voturi”. (idem, Apropiindu-se alegerile…, Timpul, 6 ianuarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 20); „Cine oferă o leafă bunăşi un tain află oricând o armată numeroasă de mercenari politici, fie cauza lui cea mai nedreaptă din lume”., idem, Locke, filosoful englez…, Timpul, 6 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 132 Şi, deşi „naţia, care nu numeşte nici funcţionari, nici miniştri, şi care nu-i în stare a-i controla şi a-i trage la răspundere direct, îşi alege mandatarii pe care-i însărcinează cu această afacere importantă, sub presupunerea, bona fide, cumcă aceşti mandatari formează într-adevăr un corp deosebit d ­ istinct n.n. - de puterea executivă, aceştia se dovedesc a fi o companie de controlori cumpăraţi de către cei controlabili şi înţelegându-se cu ei pe sub mână pentru a face treburi împreună; iar inconvenientul cel mare este că Adunările nu pot fi făcute răspunzătoare de voturile şi de actele lor, şi că naţia, singurul lor judecător, nu e-n stare direct a face altceva decât a alege alţi oameni, atunci când actele şi voturile rele sunt consumate de mult”., idem, Tot în numărul nostru din 20 decembrie…, Timpul, 18 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 173 37 idem, În numărul său de azi…, Timpul, 20 februarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 75 38 idem, Fraţii Nădejde…Timpul, 18 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 212 39 „Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările ­ţinuturile n.n. - pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi de patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale, incapabilă de adevăr şi patriotism”., idem, «Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267 40 idem, Naţiunea perindând acuzările…, Timpul, 3 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 130 41 „Nu contestăm, de asemenea, că averile s-au înmulţit în România n ­ umai că nu în mâinile românilor; nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor. Suma averilor e aşa repărţită, încât prea puţin din ea e în mâini indigene”., idem, Câteodată ne cuprinde…, Timpul, 25 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 193 42 „În evul nostru mediu străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii, iar domnii expropriau cu bani din vistierie chiar pe străinii ortodocşi”(idem, Deşi cestiunea Dunării…, Timpul, 1 decembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 425), „pentru ca nu străinii să fie proprietari în ţară”., idem, Nenorocitele astea de ţări…, Timpul, 22 ianuarie 1880, în Opere, vol. X, pag. 394 43 idem, Deşi cestiunea Dunării…, Timpul, 1 decembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 425 44 idem, Adevărul doare. Pe la 3 martie…, Timpul, 1 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 121 45 idem, «Românul» a contractat nărăvul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267 46 idem, La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104 47 idem, Camerele actuale de revizuire…, Timpul, 17 iulie 1879, în Opere, vol. X, pag. 301 48 „însuşi sâmburul naţionalităţii”, idem, Nu vom discuta cu «Românul» principii…, Timpul, 8 mai 1881, în Opere, vol. XII, pag. 163 49 „în proporţii înspăimântătoare”, ibidem 50 idem, Formăşi fond, Fântâna Blanduziei, 11 decembrie 1888, în Opere, vol. XIII, pag. 331

www.axa.info.ro

36

58

rale -adică asupra moralului precum şi asupra moralei n.n. -, decăderea vieţii de familie”51… „Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte; cărţi nu se citesc; pătura dominantă, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoştinţi, nici capacitate de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face de silă, gonind după o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei”52… „Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncăşi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Aceşti dezmoşteniţi, departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari”53… „Clasa de mijloc a devenit un adevărat proletariat de postulanţi care primejduieşte existenţa ţării; şi în care guvernele străine, care au interese în Orient, vor găsi, totdeauna, un manipul gata de a se pune la dispoziţia lor”54. „Faţă c-o asemenea privelişte, în care virtutea se consideră, de unii, ca o nerozie, se taxează, de alţii, ca o crimă, în care inteligenţa şi ştiinţa, privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii caracterelor uşoare, în care cuminţie se numeşte arta de-a parveni sau de-a trăi, fără compensaţie, din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal, de cumpănă, în care înclină a crede că, în asemenea vreme şi-n aşa generaţie, însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie”55… Astfel, „trădătorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungaşul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii şi speculanta de sineşi femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos”56, „că fiecărui drept îi corespunde o datorie”57 şi că „secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului58… „Acela ce cutează a se revolta faţă cu această stare de lucruri, acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că «progresul» nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei ţări este denunţat (prezentat n.n.) opiniei publice de către negustorii de principii liberalumanitare ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar”59. „Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia”60, căci „demagogii neştiind nimic, neavând nimic, vor să se ridice deasupra tuturor şi să trăiască din obolul nemeritat al săracului. Ei se întemeiază pe nevoile – din nefericire veşnice – şi pe lesnea crezare a mulţimii; şi, fiindcă, în genere, sunt înzestraţi în loc de minte cu vicleşug numai, stăpânirea lor înseamnă domnia brutalităţii, a viciilor şi a uşurinţei”61…„Meşteşugul absolutismului demagogic constă în regula(;) de a păstra aparenţele, dar de-a călca cuprinsul, de-a păzi litera, dar de-a ocoli spiritul Constituţiei”62… „De câte ori vom deschide istoria, vom vedea că statele scad şi mor prin demagogie, sau prin despotism63”64…„În teorie nimic mai frumos decât sufrajul universal, dar, în practică, nu este decât opresiunea mulţimei, a ignoranţei, a pasiunilor măgulite şi linguşite de demagogi. Când ştie cineva că toată civilizaţia şi cultura omenească e neapărat (e, din păcate, n.n.) mărginită la cercurile acelea care au îndestul timp şi destulă neatârnare pentru a le învăţa şi pricepe, când ştie că nimicind capul unui învăţat65 ai nimicit învăţătura lui, care era poate rezultatul unei dezvoltări de sute de ani66, când ştie apoi că nulitatea demagogică nu suferă nici un merit adevărat lângă sine şi că, ea şi cu semenii ei, voieşte a fi tot, atuncea vede lesne că radicalismul şi demagogia, sub scutul sufrajului universal şi al principiilor liberale – de care ştiu a se servi cu mare succes, mulţumită credulităţii maselor şi slăbiciunii sau sentimentalismului oamenilor luminaţi – demagogii conduc lumea la distrugerea civilizaţiunii, la haos”67… „Cum se-aseamănă demagogia pretutindenea! Pe când statele liberale (statele idem, Nu vom discuta cu «Românul» principii…, Timpul, 8 mai 1881, în Opere, vol. XII, pag. 163 52 idem, Urmând discuţiunea…, Timpul, 30 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 269 53 idem, Ni se pare că vorbim…, Timpul, 17 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 172 54 idem, Nu încurajăm fanteziile politice…, Timpul, 26 octombrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 382 55 idem, Dacă polemica noastră…, Timpul, 21 decembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 451 56 idem, Dacă vorbim de adunătura…, Timpul, 26 mai 1883, în Opere, vol. XIII, pag. 304 57 idem, Ziarul «Presa» în revista sa…, Timpul, 20 martie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 86 58 idem, Ni se pare că vorbim…, Timpul, 17 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 172 59 idem, Cu cât trec una după alta zilele…, Timpul, 23 iunie 1879, în Opere, vol. X, pag. 276 60 idem, Pseudo-Românul ne cere…, Timpul, 16 mai 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 119 61 idem, Credem că destul am vorbit…, Timpul, 9 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 169 62 idem, Manuscrisul Deci, traducând această comparaţie…, în Opere, vol. XI, pag. 463 63 „Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei şi ale decadenţei unui stat omenesc: despotismul şi demagogia. Şi despotismul egalizează pe oameni, supuindu-i unuia singur, lăsând să se degenereze cele mai nobile facultăţi ale lor, patimile bune şi inteligenţa; precum şi demagogia are acelaşi fatal efect, prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise şi mari, văzând în faţă-le biruinţa constantă a mediocrităţii şi a şiretlicului”., idem, Discuţia iscată…, Timpul, 14 ianuarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 32 64 idem, A discuta cu ignoranţa…, Timpul, 26 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 150 65 spre exemplu împiedicându-l, permanent, pe acesta din urmă, prin obstrucţiuni legislative, economice, sociale etc., să-şi câştige, din muncă cinstităşi prestată în domeniul competenţei sale cultural-ştiinţifice, un trai zilnic măcar decent; şi supunându-l astfel la tot cortegiul de prejudicii psiho-fizice care decurg din înfometare şi din umilinţă (n.n.) 66 rodul transmiterii şi îmbogăţirii intergeneraţii a zestrei cognitiv-axiologice (n.n.) 67 Mihai Eminescu, Credem că destul am vorbit…, Timpul, 9 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 169, 170 51

www.axa.info.ro


www.axa.info.ro

79 idem, Nu ne îndoim că distingerea…, Timpul, 1 august 1881, în Opere, vol. XII, pag. 272, 273 80 Spre pildă prin manipularea abilă a simţământului de fraternitate: „Toate capetele unor rase degenerate care s-au îngrămădit în oraşele României, toţi microcefalii şi toate stârpiturile, apar sub formă de reputaţii uzurpate; toată această plebe s-a constituit în stăpâna pământului românesc. Libertate, Egalitate, Fraternitate! Ce e mai frumos (mai profitabil pentru ea n.n.) în lume decât ca tot ce se scurge în România ca într-o mlaştină să fie liber ca noi, egal cu noi, frate cu noi (adică să beneficieze de viglienţa complet adormită, precum şi de toleranţa maximă a celor pe care îi spoliază; ba poate chiar şi de colaborarea lor… n.n.)?”, idem, Adevărul doare…, Timpul, 14 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 404, 405 81 „Cine va face lista funcţionarilor, mai cu seamă înalţi, a pensionarilor, a deputaţilor, a arendaşilor bunurilor publice şi [a celor] private, c-un cuvânt a tot ce reprezintă circulaţiunea şi reglementarea vieţii generale a ţării, va observa, cu înlesnire, că frânele stăpânirii reale a[u] scăpat din mâna elementului autohton şi istoric, şi-a[u] încăput pe mâini străine”., idem, «Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267 82 idem, Ziarele franceze…, Timpul, 22 martie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 109 83 idem, Adevărul că în decursul…, Timpul, 9 august 1881, în Opere, vol. XII, pag. 284 84 idem, Adevărul doare…, Timpul, 14 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 404 85 idem, Adevărul că în decursul…, Timpul, 9 august 1881, în Opere, vol. XII, pag. 284 86 idem, Urmând discuţiunea…, Timpul, 30 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 269 87 idem, Adevărul doare. Pe la 3 martie…, Timpul, 1 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 121 88 idem, Se vorbeşte că în Consiliul…, Curierul de Iaşi, 17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 252 89 idem, Dacă în timpul guvernului conservatorilor…, Timpul, 31 iulie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 275 90 De altfel, „nu toţi cei care au trecut la noi sub numele de fanarioţi sunt într-adevăr fanarioţi. Din contra, foarte numeroase elemente s-au asimilat cu totul, şi doar imigraţiunea cea mai proaspătă, de pe la 1820-1830 încoace, prezintă inconvenientele neasimilării ori a neputinţei de a se asimila”., idem, Nu ne îndoim că distingerea…, Timpul, 1 august 1881, în Opere, vol. XII, pag. 273

Radu Mihai CRIŞAN

idem, Politica de stat şi politica de partid, Timpul, 14 august 1880, în Opere, vol. XI, pag. 297, 298 69 idem, The Times şi Timpul, iată tema…, Timpul, 20 mai 1881, în Opere, vol. XII, pag. 178 70 idem, Ni se anunţă din Viena…, Timpul, 19 septembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 337 71 idem, «Românul», după ce parafrazează…, Timpul, 28 septembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 349 72 idem, Manuscrisul Articoli nepoliticoşi. Proză politică – Proză limbistică, în Opere, vol. IX, pag. 448 73 idem, Cu timpul au început a se recunoaşte…, Timpul, 11 octombrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 366 74 idem, Manuscrisul Articoli nepoliticoşi. Proză politică – Proză limbistică, în Opere, vol. IX, pag. 448 75 idem, Fără a avea darul…, Timpul, 10 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 203 76 idem, Ieri s-a citit…, Timpul, 24 martie 1879, în Opere, vol. X, pag. 210 77 idem, Patologia societăţii noastre, Timpul, 4 ianuarie 1881, în Opere, vol. XII, pag.15 78 idem, Privind la politica noastră…, Timpul, 15 iulie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 248 68

încrucişare cu o altă rasă, asemenea tânără, dă un rezultat nou, în care aptitudinile amundurora se împreună într-o formă nouă, vitală. Amestecul, însă, dintre o rasă îmbătrânităşi una tânără dă aceleaşi rezultate pe care le dă căsătoria între moşnegi şi femei tinere: copii închirciţi, mărginiţi, predispuşi spre morbiditate. Iar ceea ce este fizic adevărat e [şi] intelectual şi moraliceşte adevărat. Spiritele sunt morbide: de-acolo substituţia a orice activitate intelectuală adevărată prin viclenie, tertip şi minciună”79. „Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite. A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii80 şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug caudin81. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale ţării, orice patriot improvizat şi de provenienţă îndoioasă a voit [şi a putut] să stea alături (să aibă aceleaşi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sute de rădăcini, de ţarăşi popor. Dar aceşti oameni noi, aceşti «patrioţi», căutau numai foloasele influenţei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formează plebea de sus, elementele autohtone ale ţării dau repede îndărat în privire moralăşi în privire materială”82… „Străini superpuşi fără nici un cuvânt (superpuşi ilegitim n.n.) naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţarăşi popor”83, de-„am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie”84… „Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stăpâniri a unei rase şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacăţine la demnitatea şi la onoarea lui”85… „Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât”86. „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ (România n.n.), care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine”87. „Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalitatea, dar o vrea pe deplin”88. „Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa-numita patrie e deasupra naţionalităţii. Amundouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune, şi iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui”89. „Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simţi român90. „Ceea ce contestăm, însă, e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români, deocamdată. Aceasta e opera secolelor. Până ce însă vor fi cum

www.axa.info.ro

netotalitare n.n.) în care nu domneşte platitudinea uliţei se diversifică după geniul lor naţional, după instinctele înnăscute, ajungând, pe rând, unul la glorie militară, altul la înflorire în ştiinţe şi arte, un al treilea la dominaţiunea mărilor prin comerţşi industrie; demagogia, stearpă ca idee, improductivă, lipsită de simţ istoric, ameninţă a aduce, pânăşi statele cele mai fericite prin inteligenţa şi iubirea de muncă a poporului lor, la o platitudine, la o vânătoare de posturi, o meschinărie personală care ascunde în sine decadenţa şi descompunerea”68. „Eşti «patriot» de meserie, postulant, consumi numai, te bucuri de partea cu soare a vieţii, adăpostit de eterna lesniciune de a îmbăta o naţie, parte incultă, parte pe jumătate cultă, cu vorbe late şi cu apă rece”69… „Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere precumpăneşte, o spunem cu părere de rău: lupta egală (votul universal n.n.), în ţarăşi în Parlament, nu mai e decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat”70… „Sistemul demagogic, care din politică face o speculă, din sufragiul claselor amăgite o scară de înaintare în economia, nu politică, ci privată, a membrilor societăţii de exploataţie”71, „mănâncă venitul ţării, mănâncă pe datorie pâinea a trei generaţiuni viitoare, căci tot luxul ce-l face azi, mâine va fi mizerie. Deficit lângă deficit, împrumut lângă împrumut, datorie lângă datorie, până ce finanţele României nu vor fi, curând, decât, o gaură mare”72. Iar „poporul, mânat la alegeri de baioneta civico-electorală, suportă plebea aceasta, fără a pricepe. Încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din franţuzeşte, nemaiştiind a distinge alb de negru şi adevăr de minciună, cu mintea uimită de fraze fără cuprins, de un întreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate îndărătul lor, e pe punctul de a-şi pierde pânăşi limba şi bunul simţ, vestit odinioară”73… „Toate puterile sufleteşti ale generaţiunii sunt absorbite de lupte de partide şi, la rândul lor, toate partidele nu sunt decât de amploaiaţi, după chiverniseală (foloase necuvenite n.n.) e deviza tuturor partidelor, a tuturor purtătorilor de stindard cum s-ar zice – căci, la urma urmelor, fiecare e în stare să moară pentru stindard şi pentru…chiverniseală”74…Căci, „poate să fie un partid demagogic altceva decât esploatatorul intereselor publice? Mulţimea asta de oameni fără învăţătură, care şi-a făcut din politică o speculă, poate ea să trateze negoţul ei cu fraze, altfel decât oricare precupeţ?”75 „Pentru cel ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”76… „Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce turbură societatea, de elementele ce impiedică redobândirea echilibrului pierdut, şi să le combatem cu curaj şi stăruinţă: Dintr­un principiu tutelar, principiul egalităţii înaintea legii, s-a făcut o armă de război între clase; toate condiţiunile sociale s-au surpat şi s-au amestecat într-un fel de promiscuitate; spiritul public a luat o direcţiune foarte periculoasă; tradiţiunile ţării s-au uitat cu totul; o clasă nouă, guvernantă, s-a ridicat, fără tradiţiuni şi fără autoritate, încât ţara cea mare, temeiul şi baza naţionalităţii noastre, nu-şi găseşte conştiinţa raporturilor politice cu cei ce o guvernează; drepturile politice au devenit un instrument de ambiţiune, de îndestulare a intereselor particulare; în locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, în loc de opiniuni avem rivalităţi de ambiţii; toleranţa pentru toate interesele cele mai vulgare şi cele mai de jos este morala ce distinge astăzi lumea politică de la noi”77; „atât trebuinţele statului cât şi ale particularilor - ale plebei de sus cum zicem noi - sunt cu mult mai mari decât veniturile lor; balanţa comercială - fără importanţă pentru o ţară industrială, dar importantă pentru una agricolă - ne este defavorabilă”78. „Tinereţea unei rase nu atârnă de secolii pe care i-a trăit pe Pământ. Orice popor care n-a ajuns, încă, la o deplină dezvoltare, care n-a trecut încă prin corupţia şi mizeriile ce le aduce cu sine o civilizaţie înaltă, dar în decadenţă, e un popor tânăr. La popoarele tinere se va constata un fel de identitate organică: craniile sunt cu totul asemănătoare în privinţa formaţiunii şi mărimii, statura este cam aceeaşi, precum un stejar nu este decât reproducţiunea unui alt stejar. Din această asemănare de formaţiune rezultă o mare asemănare de aptitudini şi înclinări, care se manifestă în caracterul unitar al naţionalităţii. Din asemănarea de aptitudini rezultă o extremă putere şi energie vitală a colectivităţii. În acest stadiu de dezvoltare, al nediversificării, omul face atât de mult parte din totalitate, încât nu el, ci abia totalitatea formează un singur individ. O

59


Radu Mihai CRIŞAN www.axa.info.ro

sunt: până ce vor avea instincte de pungăşie şi cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întâi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi-atunci vor putea fi români adevăraţi. Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată”91. „Voim şi sperăm o reacţie socialăşi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi, sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare, ar descărca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurilor «patriotice» şi ar condamna, astfel, pe mulţi «patrioţi» subliniaţi (marcanţi n.n.) la o muncă onestă dar grea; ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da, astfel, guvernului mijloacele, şi morale şi economice, pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare92, ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate”93. „Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernământ. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulitaţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna”94. „Administraţiunea unei ţări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeaşi sistemăşi sunt neapărate una alteia, tocmai după cum o bucată a unei maşine este neapărată fiecăreia dintre celelate şi mecanismului întreg. Când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face parte suferă”95… „A administra înseamnă a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. Să gândeşti pentru cel ce nu gândeşte, să pui în cumpănă dările, să le deschizi oamenilor ochii”96. „Sperăm că Providenţa ne va scuti de-a revedea, în viitoarele Adunări, o seamă măcar din acele fizionomii a căror pecete e o neştearsă, înrădăcinată banalitate; sperăm că alegătorii îşi vor fi deschis ochii şi nu vor mai trimite în Adunări naturi despre care nimeni în lume nu poate şti cu ce trăiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii care pierd vremea Adunărilor cu discursuri nesărate, dezgustătoare prin lipsa lor de cel mai comun bun simţ”97… „Trebuie odată ca poporul românesc să-nţeleagă cum că, totdeauna, omul ce are ceva, omul care are ce pierde, fie nume istoric, fie avere (muncită, în mod cinstit, de către el însuşi n.n.), fie razimul moral al unei mari inteligenţe sau a unei mari culturi, numai acela cumpăneşte [drept] când face legi, judecă cu precauţiune (cu nepărtinire n.n.) şi nu are interes de a sta neapărat la putere, numai şi numai pentru a se hrăni din buget”98. „Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine”99… „Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”100. „Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridicăşi economică a naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţionalităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene”101. idem, Teoria noastră…, Timpul, 17, 18 august 1881, în Opere, vol. XII, pag. 296 deşi, „totul -mixul pârghiior de spoliere n.n. - trebuie smuls din mâna acelor oameni care au o înnăscută incapacitate de-a pricepe adevărul şi sunt lipsiţi de patriotism, trebuie dacizat, naţia românească n-are de gând să instituie, pentru reglarea acestui soi de stăpânitori, Ordinul Sfintei Cânepe”., idem, «Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267 93 idem, De când cu începerea…, Timpul, 19 septembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 319 94 idem, Observăm că unirea…, Timpul, 9 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 238 95 idem, La noi ca la nimenea…, Timpul, 12 septembrie 1878, în Opere, vol. X, pag. 111 96 idem, Ilustraţii administrative…, Timpul, 18 decembrie 1877, în Opere, vol. X, pag. 26 97 idem, Ieri s-a citit…, Timpul, 24 martie 1879, în Opere, vol. X, pag. 211 98 idem, Nu suntem dispuşi a reveni…, Timpul, 30 septembrie 1878, în Opere, vol. X, pag. 129 99 idem, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87 100 ibidem 101 idem, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259 91

92

60

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii”102… „Prin legi practice trebuie să [li] se creeze oamenilor condiţiile unei munci cu spor şi putere de înflorire”103. „Avem nevoie, mai întâi de toate, de-a urâ (de-a combate n.n.) neadevărul, ignoranţa lustruită, cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor”104, căci „e clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice mai mult decât poate suporta producţia poporului va ajunge, pas cu pas, la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe care un sistem fals i-a ridicat, prefăcându-i în exploatatori ai averii publice”105; precum şi că „sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, care, la rândul lor, sunt cauze ale decadenţei economice”106. Iar întrucât, „nicicând, un sistem de guvernământ demagogic, bazat pe instinctele rele ale unei plebe de parveniţi, de dorinţa lor de câştig, de alergarea lor după funcţii şi onoruri, pe excluderea meritului, nu se va putea împăca cu sistemul contrariu, al unei organizări bazate pe armonia intereselor claselor pozitive ale societăţii, pe înaintarea lină, dar sigură, a meritului, pe dezvoltarea normalăşi gradată”107: „dorim să avem un guvern serios şi o Cameră serioasă, oricare ar fi elementele din care ar fi compuse”108… „Pentru înaintarea în viaţa politică să se ceară sau o mare inteligenţă sau un mare caracter”109, „căci putrejunea moravurilor private, produsă prin declasarea generală, îşi are reversul în putrejunea şi libertinajul moravurilor publice; şi într-o ţară de oameni declasaţi, moraliceşte căzuţi, statul nu poate fi decât icoana lor: el nu va fi un sanctuar, ci un lenociniu”110. „Ceea ce se pretinde, de la o profesie de credinţe politice (de la cei care fac politică militantă n.n) este, desigur, cu precădere, ca ea să corespundă cu simţămintele şi aspiraţiile politice ale ţării şi să fie adaptată instituţiunilor ei. Căci, un principiu absolut, netăgăduit de nici un om cu bun simţ, este că o stare de lucruri rezultă în mod strict cauzal dintr-o altă stare de lucruri premergătoare şi, fiindcă atât în lumea fizică, cât şi în cea morală, întâmplarea nu este nimic altceva decât o legătură cauzală nedescoperită încă, tot astfel, aspiraţiunile şi sentimentele sunt rezultatul neînlăturat al unei dezvoltări anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nu se poate nici tăgădui, nici înlătura”111… „Pentru a conduce un popor şi economia lui, trebuie o judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul dorit; şi, oricare ar fi scopurile urmărite de clasa cultă (de clasa conducătoare în stat n.n.) a unui (a oricărui n.n.) popor, ele sunt rele şi de nimic dacă nu echivalează (dacă nu sunt cel puţin echivalente n.n.) cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor”112. „Nici s-a născut omul acela, nici se va naşte vreodată, care să afle un sistem de guvernământ absolut (completamente n.n.) bun, în stare să mulţumească pe toată lumea. Precum fiecare om are umbra sa şi defectele inerente calităţilor sale, tot astfel, fiece sistem politic are defectele acelea care sunt în mod fatal legate de calităţile sale. Arta omului de stat constă în aptitudinea de-a alege, într-o stare de lucruri dată, sistemul cel mai suportabil din toate, care să asigure un progres de-o jumătate de secol, sau de un secol (să-şi cristalizeze programe de guvernare realiste şi, totodată, pe termen lung n.n.)”113. Pentru a i se facilita îndeplinirea acestei misiuni, „ideal ar fi ca guvernul din ţară să se urce şi (dacă îşi îndeplineşte insuficient de riguros datoria n.n.) să cază prin opinia publică din ţară, fără amestecul elementului de fermentaţie străin”114. Deşi bugetul trebuie degrevat, cât mai mult, de povara susţinerii aparatului funcţionăresc hipertrofiat, „avem opinia că, la prima vedere şi pe dibuite e greu, de nu chiar imposibil, a deosebi sinecurile de posturile care îndeplinesc un serviciu real. Iluzia că cutări posturi ar fi de prisos se naşte din împrejurarea că oamenii însărcinaţi cu ele nu pricep nimic din ceea ce au să facă… Oare dacă subprefecţii ar şti a administra, ar fi ei de prisos? Căci administraţia cere cunoştinţe speciale de economie naţională, finanţe şi statistică, pe lângă cunoştinţa legilor ţării. Dar un subprefect care nu ştie importanţa unei date statistice: nu ştie să distingă o dare comunală ruinătoare de una productivă, nici o şosea de utilitate secundară de una de absolută trebuinţă – un subprefect care iroseşte în lucruri de prisos puterile vii ale poporului e de-a dreptul stricăcios”115. 102 idem, După cum se poate prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 323 103 ibidem 104 idem, «Românul» după ce parafrazează…, Timpul, 28 septembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 349 105 idem, E clar că un stat…, Timpul, 12 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 400 106 idem, Două monografii…, Timpul, 5 septembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 325 107 idem, Ar fi bine dacă în polemică…, Timpul, 16 septembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 333 108 idem, În zadar ar încerca cineva…, Timpul, 30 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 183 109 idem, Şi iarăşi bat la poartă…, Timpul, 12 aprilie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 135 110 idem, «Românul» în numărul său…, Timpul, 21 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 193 111 idem, Un nou program?..., Timpul, 17 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 17 112 idem, Bătrânii noştri erau practici…, Curierul de Iaşi, 4 iulie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 146 113 idem, Cum cad ministeriile…, Timpul, 22 octombrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 377 114 idem, Nu încurajăm fanteziile politice…, Timpul, 26 octombrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 382 115 idem, Bugetul pe anul curent…, Curierul de Iaşi, 5 ianuarie 1877, în Opere, vol. IX, pag. 297

www.axa.info.ro


www.axa.info.ro

6Marius CARAMAN / fotografie alb-negru

126 cu excepţia celui care afirmă imperativ necesitatea înlăturării depline, de pretutindeni şi pentru totdeauna, a oricărui fel de exploatare interumană – şi, nota bene, excepţia este întemeiat a fi operată numai în ipoteza în care exponenţii principiilor în discuţie ar consimţi ca, la nivel acţional, pentru transpunerea în practică a respectivei afirmaţii, să promoveze egalitatea, înţelesă numai sub unghiul de vedere al oportunităţilor bazate pe merit real, pe muncă onestă (n.n.) 127 Mihai Eminescu, Din Petersburg ne soseşte ştirea…, Timpul, 6 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 91 128 idem, Ambasadele turceşti…, Curierul de Iaşi, 1 mai 1877, în Opere, vol. IX, pag. 372 129 idem, La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104, 105 130 idem, S-o lovi…, Timpul, 5 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 236, 237 131 idem, Parturiunt montes…, Timpul, 13 februarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 54

Radu Mihai CRIŞAN

116 „Statul e atât de omnipotent în România, încât totul atârnă de centru, pânăşi numirea unui primar de comună rurală. Spună-ni-se dacă în timpul vechi se mai întâmpla ca un consiliu comunal să fie în bătaia decretelor ministeriale de dizolvare şi de numire?”, idem, În numărul de ieri am arătat…, Timpul, 26 iulie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 268 117 idem, În prima săptămână…, Timpul, 21 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 215 118 idem, Alegerile consiliilor judeţene, Timpul, 7 mai 1880, în Opere, vol. XI, pag. 163 119 idem, Era un obicei înainte…, Timpul, 10 mai 1881, în Opere, vol. XII, pag. 169 120 idem, Credem că destul am vorbit…, Timpul, 9 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 168 121 idem, La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104 122 idem, Voim să ne spunem părerea…, Timpul, 16 decembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 373 123 idem, Puţine zile încă…, Timpul, 4 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 230 124 idem, S-o lovi…, Timpul, 5 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 236 125 idem, În discutarea proiectului de maiorat…, Timpul, 20 decembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 375

în naştere, avere sau ştiinţă. Cultura omenirii, adică grămădirea unui capital intelectual şi moral, nu seamănă cu grămădirea capitalurilor în bani. Victoria principiilor liberale-socialiste126 însemnează moartea oricărei culturi şi recăderea în vechea barbarie. Cultura oricărei naţii e­mpresurată de-o mulţime oarbă, gata de-a recădea, în orice moment în barbarie”127. „În cursul întregii istorii a românilor putem vedea, la ivirea unor pericole mari, înveninându-se, şi mai mult, urile de partid, netoleranţa politică”128. „Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mână de fier, din nefericire, lipsesc; aşa încât, departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternicăşi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent, suntem, din contră, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la mila sorţii, de la pomana împrejurărilor externe, care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională. Cumcă acea necesitate internaţională n-are nevoie de-a ţine seama de sentimentele noastre intime, de existenţa rasei latine, ci numai de existenţa unui petec de pământ cvasineutru lângă Dunăre, ne-a dovedit-o cu prisos Congresul (de la Berlin n.n.). Ce-i pasă Congresului că se răpeşte o parte din patria străveche a neamului românesc ca atare? Ce li-i lor de Hecuba? Ce-i pasă cine va locui pe pământul românesc? Materialul de oameni îi e indiferent, cestiunea europeană e ca să existe o fâşie de pământ între Rusia, Austria şi noile formaţiuni ale fostei Turcii, încolo lucrul le e totuna”129. „Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos. Ne temem că aproape e ziua în care simţul conservării fizice, revoltat de maltratările administrative şi fiscale şi de exploatarea excesivă din partea străinilor, va preface poporul nostru într-o unealtă lesne de mânuit în contra chiar a existenţei statului”130… Prin urmare: atenţie! „Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”131. g

www.axa.info.ro

„La comunăşi la judeţ n-ar trebui să fie vorba de alegeri cu caracter politic. Din amestecul spiritului politic în aceste alegeri116, unde cestiunea nu-i decât de o bună administraţie şi gospodărire, rezultă că atâtea conştiinţe problematice, atâtea persoane uşurele şi incapabile sunt chemate a administra interese de milioane, a face şi a întrebuinţa împrumuturi pe socoteala contribuabililor, sporindu-le necontenit sarcinile deja destul de grele, şi a nu da acestor contribuabili, în schimbul sarcinilor, decât neglijenţă, insalubritate publică, lucrări de cârpeală sporadică în stradele din centru şi, din când în când, şi oarecari vexaţiuni. Este oare vorba când se fac alegeri comunale să se afirme principii politice, mai ales la noi în ţară, unde avem atâta lipsă de simţ pozitiv, de însuşiri utile, de inteligenţă şi onestitate administrativă? Între un primar inteligent, harnic şi onest şi un găgăuţă ori un claqueur politic cuvintele de coterie trebuie să determine preferinţa alegătorilor contribuabili? Noi ştim căşcoala ai cărei adepţi sunt astăzi la putere răspunde afirmativ la aceste întrebări. Pentru aceşti onorabili nu este nimic mai important decât căpătuirea înregimentaţilor partidului. La judeţşi la comună sunt bani, gheşefturi şi putere; unde sunt toate acestea trebuie să fie date pe mâna «patrioţilor», cu al căror concurs se votează bugetele generale ale statului şi două-trei proiecte de legi organice într-o singură noapte sau un mare gheşeft, ca răscumpărarea Cernavodă-Chiustenge, într-un ceas. Interesele comunei însă, bine înţelese, trebui să importe (să intereseze n.n.) pe aceia care, nu din prisosul, ci din strictul lor necesar, contribuie la casa comunală (la bugetul local n.n.). Recomandăm prin urmare, cu tot din-adinsul, tuturor alegătorilor să meargă la alegerile comunale şi, cumpănindu-şi bine votul, să aleagă dintre candidaţi nu pe aceia ce nu li se prezintă cu alte titluri decât că stau la umbra bairacului liberalnaţional, ci pe aceia care le prezintă garanţii de capacitate şi onestitate administrativă”117. „Dacă alegătorii nu se vor lăsa înecaţi de fraze patriotico­reversibile (de fraze simulat patriotice n.n.) şi nu vor avea în vedere abstracţiuni gazetăreşti, atunci ţara va merge bine”118. Şi, întrucât, „demosul este, adeseori, un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezător; preocupaţiuni zilnice şi absorbirea vieţii lui într-un veşnic prezent, negândirea lui nici la trecut, nici la viitor, lesniciunea de a-i distrage atenţia prin serbări publice, prin întreprinderi hazardate, prin expediente factice, îl fac, adesea, impropriu de a gândi mai adânc asupra unei cestiuni de interes public, îl fac accesibil pentru fraza mare şi surd pentru adevăr; e bine ca ochi sobri, care disting măreţia înscenării de însuşi fondul piesei ce se joacă, să îi atragă atenţia asupra acestuia din urmă, pe când simţurile lui sunt uimite de partea decorativă a vieţii publice”119: iată rolul unei clase de mijloc culte, prospere şi naţionale, care l-ar face să înţeleagă că „fără muncăşi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug (de nici o activitate n.n.) dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână, căci e cu totul indiferent dacă închizi o pasăre în colivie sau dacă ai strâns, de pretutindeni, grăunţele din care ea se hrăneşte”120. Iar politicienii, la rândul lor, să „capete convingerea că statul român, moştenit de la zeci de generaţii care au luptat şi suferit pentru existenţa lui (pentru ca el să poată exista n.n.), formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea, în exclusivitate, a generaţiei actuale”121. Această conştientizare este imperios necesară, întrucât, „prin izolarea noastră între elemente radical străine, suntem poate singurul popor condamnat a nu face politică momentană, ci pe secole înainte”122, mai ales în condiţiile în care, „toate puterile apusene ştiu că posedăm înlăuntrul nostru (în interiorul societăţii noastre n.n.) veninul descompunerii sociale, demagogia”123, iar „politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii”124…„Sărăcia pentru mase e cu mult mai deschisă corupţiunii decât averea”125. „O serioasă turburare socialistă ameninţă Europa. Cetăţenii «liberi, independenţi şi înfrăţiţi» ai republicei universale, care sunt reprezentaţi [inclusiv prin] prin liberalism, încearcă a răsturna toate formaţiunile pozitive de stat. Atentate, scene de uliţă, turburări, încep a-şi arunca umbrele de pe acum. Cercul de oameni într-adevăr culţi e foarte mic. Împrejurul acestui cerc e unul mai mare, al publicului cult, care poate să priceapăşi să aprecieze cultura învăţaţilor, fără însă de-a produce ceva pe acest teren. Masa e sau incultă sau pe jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasăşi lesne de amăgit. Oamenii cu cunoştinţe jumătăţite, semidocţi sau inculţi cu totul, caută a o asmuţi asupra claselor superioare, a căror superioritate constă

61


P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

SINGUR ORTODOXIA

19 CUVÎNTUL I

Despre unitatea Bisericii; despre dialogurile cu cei care s-au desprins de Biserica; despre ecumenism. În care se arată că unitatea Bisericii ţine de Mântuitorul Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

www.axa.info.ro

mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi. ărintele arhimandrit Arsenie: Biserica şi-a pierdut unitatea ţinînd cont de numărul de credincioşi, dar nu unitatea în funcţie de Adevăr; Adevărul nu poate să fie împărţit; că s-au rupt de Adevăr este altceva. Dacă se vorbeşte aşa, trebuie să se şi motiveze despre ce unitate este vorba.

P

Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile intercreştine între Ortodoxie şi Catolicism, finţia voastră, se vorbeşte respectiv Protestantism, Necalcedoniîn ultimul timp, mai ales Faptul că s-au desprins de-a lungul eni etc.? Ce ar trebui să se discute, cît în mediul universitar teologic, despre „despărţirea vremii schisme şi erezii nu înseamnă că timp ar trebui să ţină aceste discuţii? ărintele arhimandrit Arsenie: unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Biserica şi-a pierdut unitatea? Ca timp, nu se pune problema; Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre ărintele arhimandrit Arsenie: Biserica Răsăriteană, despre Biserica Nici vorbă. Unitatea ţine de Ade- se pune problema adevărului care trebuie Apuseană, despre marea Biserică soră văr, dar unitatea nu se referă la un număr discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, a Apusului, despre istoria a trei confe- de credincioşi, ci se referă numaidecît la decît: vă primim cu drag înapoi4. siuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; Adevăr, care nu s-a stricat, rămîne imuEcumenismul5 acesta, lupta aceasta, despre faptul că prin Marea Schismă tabil şi singurul drum mîntuitor; nu spun de venit vine din partea lor. N-au idenşi apoi prin ruptura din sec. XVI creş- de la mine şi: „cine va strica una din aces- titate! Îi roade pe suflet faptul că nu sunt tinismul şi-a pierdut unitatea; despre te mici, mic se va chema”3 adică nu se va cu Adevărul. cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei mîntui; s-a dogmatizat tot ce a spus HrisSingurul Adevăr este Hristos: „Eu doi plămîni ai Europei, adică Biserica tos ca să se poate trăi, să se poată împlini. sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”6; în funcApuseană (catolică, protestanţi) şi Biţie de Adevărul acesta e tot! -...OrtodoSunt afirmaţii grave faptul că se sus- xia..., chiar numele ei este de la Hristos, serica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: ţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, cum ne-a învăţat El, Hristos şi au contiBisericile orientale, adică ortodoxe, 2 Amintim cuvintele Cuviosului Iustin Popo- nuat Apostolii. Bisericile occidentale, adică Biserica vici: „Dumnezeu-Omul Hristos a unit în BiseAm stat împreună sute7 de ani şi, sirica Sa toate cele din ceruri şi cele de pe pămînt Romano-Catolică şi Protestantismul, (Efeseni 1:10); toate tainele cerului şi ale pă- gur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea adică Bisericile Evanghelică, Lutera- mîntului s-au împreunat într-o singură Taină, şi problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecună, Anglicană etc.” şi altele asemenea. astfel s-a dobîndit Taina cea mare, a-tot-Taina: menice, am fost împreună; la Sinodul 6 Acestea sunt luate chiar din teologi Biserica. Această mare Taină pătrunde toate Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ortodocşi, cum s-ar zice. Întrebarea pe mădularele Bisericii, toată viaţa lor, toate legătu- ideii normale împotriva monotelismului. lor. Drept aceea, totul în Biserică este minucare v-o punem Sfinţiei voastre este rile Va să zică am fost împreună; acuma ne, totul este Taină „mai presus de cuget” = mai următoarea: este Biserica Mântuitoru- presus de raţiune. Aici nu este nimic obişnuit, s-au despărţit! Şi de la catolici8 au venit prolui Hristos în momentul de faţă, sau nimic banal, nimic de mîna a doua, nimic de pu- 4 este dragoste şi linişte sufletească: a fost vreodată împărţită în mai multe ţină însemnătate, fiindcă totul este Dumnezeu- a-iAceasta arăta celui ce greşeşte şi a-l îndruma spre Biserici, unele mai mari, altele mai mici, omenesc, totul este unit organic într-un singur pocăinţă, mai ales dacă se află în abateri de la organism Dumnezeu-omenesc, într-o singură unele cu har mai puţin, altele cu har şi atot-cuprinzătoare „mare taină” Dumnezeu- adevărul mîntuitor; este şi gîndirea Sfîntului Ioan Gură de Aur. mai mult, sau divizată? omenească: Biserica Ortodoxă. (...) nu-i spune şi a nu îndrepta pe cel ce greşeşărintele arhimandrit Arsenie: Toate în Biserică sunt Sfîntă Taină, toate: de A te, mai ales în materie de credinţă, înseamăna la lucrul cel mai mărunt pînă la cel mai mare, Este şi inutil să mai discutăm chesnepăsare, împreunare greşelilor dogmatice, tia asta, că nu putea să fie împărţită Biseri- pentru că totul este cufundat în negrăita sfin- ereziilor. ţenie a Dumnezeu-Omului Celui fără de pă- 5 ca, pentru că Hristos a spus: „Eu sunt Ca- cat, a Domnului Hristos.(...) Pentru a preîntîmpina orice confuzie, şi penlea, Adevărul şi Viaţa”1, adică: nu e Cale În Biserică, totul este Sfîntă Taină. Iar pe pri- tru aducere la cunoştiinţă, facem precizarea nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoştere, mul loc: Sfînta Taină a Botezului, Sfînta Taină că termenii ecumenic (a-toată-lumea, peste tot pămîntul), catolic (universal) sunt proprii şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate a Mirungerii, şi Sfînta Taină a Euharistiei. Bisericii Ortodoxe, sunt însuşiri ale Bisericii Orice ierurgie e Sfîntă Taină. „Chiar una mică, să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu chiar şi cea mai mică?” - Da. Oricare dintre ele Ortodoxe. poate să fie împărţit acest Adevăr. este la fel de uriaşă ca însăşi taina Bisericii. Fiind- În momentul de faţă, în mod eronat, aceşti terNumai în funcţie de acest Adevăr este că şi cea mai mică dintre ele este în organismul meni sunt folosiţi pentru a arăta pe următorii construită orice gîndire ca să fie valabi- Dumnezeu-omenesc al Bisericii într-o legătură greşelilor Papei (termenul catolic), respectiv ecumenismul (aşa cum este arătat de lă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos organică, vie, cu întreaga taină a Bisericii - cu adepţii Cuviosul Părinte Iustin Popovici). Însuşi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos.(...) care, de fapt, s-a dogmatizat în Sinoadele Drept aceea, nu este număr tainelor în Biseri- 6 Vezi însemnarea 1. Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă ca lui Hristos, în această a-tot-cuprinzătoare 7 Multe din greşelile latinilor: Filioque, folosila 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost sfîntă a tot-Taină ceresc-pămîntească a Dum- rea azimilor, celibatul preoţilor, începutul inîn apărarea icoanei, dar mai ales la Si- nezeu-Omului. În ea, şi fiecare „Doamne mi- failibilităţii sunt dinainte de anul 1054, şi nu nodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele luieşte” este o Sfîntă Taină, şi fiecare lacrimă au legătură cu acest an; au fost arătate, combăpocăinţă, şi fiecare suspin al rugăciunii, şi tute şi de Sfîntul Fotie, patriarh la Constanti7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este de fiecare strigăt de tînguire.” nopole, a se vedea Enciclica de la anul 876, de Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul 3 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: asemenea Sinodul de la Constantinopole de la al II - lea Ecumenic, unde s-a completat „amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîn- anul 879-880. tul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă 8 Pentru greşelile catolicilor, ca şi pentru alt Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12. Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una din- interes duhov-nicesc, a se vedea şi cele trei toacesteporunci mai mici, şi va învăţa aşa pe muri tipărite în Ţările Române, sub îngrijirea nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să tru oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia patriarhului Dosithei al Ierusalimului: Cartea

S

P

P

P

Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6.

1

62

fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii. Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o serie întreagă de atacuri filosofice împotriva Adevărului-Hristos, împotriva Creştinismului, pentru că acesta era un obiectiv care strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile care au păreri bune, zic ei, împotriva Adevărului adevărat. Adevărul este Hristos2, Biserica Orto­ doxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă.

Cerurilor; iarcela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

Împăcării (Tomos Katallaghes), Iaşi, 1694, Cartea Dragostei (Tomos agapes kata latinon -Tomul dragostei asupra latinilor), Iaşi, 1698, cuprinde şi scrieri ale Sfîntului Marcu al Efe-

testanţii9 cu Luther, şi neoprotestanţii10 care, îţi dai seama, au interpretare continuă. N-au, repet, identitate şi îi roade faptul că nu sunt cu Adevărul. Nu există tîrg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema - „o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu”11, acesta îşi pierde mântuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce discuta decît dacă veniţi înapoi! Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri? ărintele arhimandrit Arsenie: Dar nu sunt deloc de părere să fie un dialog. Dacă nu-i tîrg, dialogul începe; să discute nu ştiu ce... Dacă faci caz de istorie, nu-ţi dau voie. Sau, mai bine zis, dacă faci caz de istorie, ce istorie au? De ce au plecat? Sute de ani am fost împreună; acestea nu sînt 15 zile! Dacă vor să vină, să vină înapoi, sunt primiţi cu toată dragostea. Aşa interpretez şi vizitele care s-au făcut: de curtoazie; acesta-i semn că noi suntem de bună credinţă, că vă primim cu drag dacă veniţi. Fără condiţii!

P

sului, apărătorul credinţei la Sinodul de la FerraraFlorenţa(1438-1439), iar la Rîmnic, Cartea Bucuriei (Tomos Haras), 1705, apărută sub voievodul martir Constantin Brîncoveanu, cu purtarea de grijă a Sfîntului Antim Ivireanul, pe atunci episcop de Rîmnic - din acest volum, amintim: Epistola enciclică, a lui Fotie, către patriarhii Răsăritului, împotriva celor ce zic că purcede Duhul cel Sfînt şi de la Fiul; Cel de-al optulea Sinod Ecumenic, hotărîri; Contradicţii în părerile latinilor, contradicţii arătate de patriarhul Dositei al Ierusalimului; Aşternuturile Fericitului Meletie, papa Alexan-driei, despre care este adevărata Biserică, şi care este adevăratul ei Cap, şi împotriva primatului papei Romei; Dialogul oarecărui secretar cu latinii, şi că pe eretici Biserica Sobornicească îi leapădă de la sine; Dialog între doi monahi, contra latinilor. Mai amintim: Ioan Eugenikos, Discurs contra hotărîrii sinodului din Florenţa, Iaşi, 1694; Nectarie, patriarh al Ierusalimului, Intîmpinare împotriva primatului Papii, Iaşi, 1682; Eustratie Argentis, Manual în contra infailibilităţii Papei, Iaşi, 1746; Sintagma contra azimilor, Iaşi, 1747. 9 Termenul (neo)protestant vine de la protestul faţă de Papa, denumire atribuită de papistaşi următorilor lui Luther (din păcate, Luther nu s-a întors către Răsărit); aceştia sunt: evanghelici, luterani, reformaţi, calvini, unitarieni, baptişti, adventişti, penticostali etc, amestec de iconoclasm (hulitori ai icoanelor), interpretare eronată a Sfintei Scripturii, hulire a Sfinţilor, a Crucii, a Maicii Domnului etc. A se vedea răspunsurile patriarhului Ieremia al II al Constantinopolei către luteranii din Tubingen(1576, 1579, 1581); după a treia sfătuire, „dialogul” a încetat, ascultînd de Apostolului Pavel: „De omul eretic, după una şi a doua sfătuire, te fereşte.” (Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Tit, Capi-tolul 3,versetul 10). De asemenea, amintim: Varlaam, mitropolit al Moldovei, Răspuns împotriva cate-hismului calvinesc, Iaşi, 1645, Dosithei, patriarh al Ierusalimului, Manual în contra rătăcirii calvine, Bucureşti, 1690. 10 Vezi însemnarea 9. 11 Parafrază, vezi însemnarea 3. www.axa.info.ro


19 Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare în cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul? ărintele arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Că e vorba de Adevăr! Adică, dom`le, ia-mi un ochi că văd bine numai cu unul, ştii? Obiectul unui dialog, dacă vor să fie dialog, ar putea să fie acesta: „nu avem nimic de discutat decît: vă primim cu drag înapoi”. Asta este poziţia pentru că, altfel, ar însemna ca noi să ciuntim din Ortodoxie. Ce să ciuntim?!

Vă cunoştea dinainte? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu. Am auzit că e om milostiv şi i-am bătut la uşă: „Domnule, sunt eliberat din închisoare; n-am unde să stau”. Sigur, omul avea inimă bună, dar pe undeva a devenit suspicios - s-a convins că nu este cazul; mi-a trimis şi un rînd de veşminte.

P

P

P P

P P

P

P

P

P

P

www.axa.info.ro

Cînd spuneţi că este a dracului arde, ustură. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu ştiu pe cine arde, dar nu ne interesează; dacă arde îi arde şi altele, nu numai asta.

P

Credeţi că este un drac mai al dracului? ărintele arhimandrit Arsenie: Toţi dracii sunt ai dracului.

P

Adică unul mai deştept pentru că este destul de răspîndit şi printre unii ortodocşi. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu este; afară de cei ce nu cunosc Ortodoxia. Mîntuitorul a spus cînd S-a înălţat la cer: „rămîneţi în Ierusalim, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”16; aici este ştiinţa, aici este experienţa: după Cel de sus. Au fost nişte pescari, de aceea i-a ales Dumnezeu pe aceştia - cu cele smerite să-i smerească pe toţi. Îmi pare foarte rău că lumea nu este trezită sau nu este orientată cu privire la bătaia asta continuăde la Apus pentru împăcare. Ce împăcare? Îţi dau bună ziua, dacă ai magazin, cumpăr pîine de la tine, e altceva; dar eu sunt tot ortodox. Aici trăim cu turcii - am botezat vreo 7 pînă acum - vin pe la mine şi îmi cer rugăciuni; miau zis: „părinte, avem acelaşi Dumnezeu”. Avem, sigur că avem acelaşi Dumnezeu, dar nu credeţi în Hristos, şi numai prin El

P

Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. 16 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pînă în Betania, şi ridicîndu-Şi mîinile sale, i-a binecuvîntat pe dînşii. Şi a fost cînd i-a binecuvîntat pe ei, S-a depărtat de la dînşii, şi Se înălţa la cer. Iar ei închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu, Amin.” Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52. 15

P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

V-am întrebat pentru că au fost acuzaţi unii ortodocşi că sunt habotnici. ărintele arhimandrit Arsenie: Ascultă-mă ce spun! N-au cum, 5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj trebuie să zică ceva. Dar cu ce interes? M-a îngrozit foarte mult cînd am aumomente, sectoare de timp în care se ivesc Nu ne-am dus noi la ei: „Hai să ve- o serie întreagă de lucruri; ei caută să zit că nu au Proscomidie, şi cînd văd ce niţi!”; îi chemăm, desigur. Dar văd că pe motiveze ce spun şi, din punct de vedere mult se poate face la Proscomidie unde ei îi roade ceva. psihologic, nu le convine poziţia Bisericii pomenim morţii şi viii! O Liturghie fără Din punct de vedere spiritual, exclusiv pentru că vor să ne niveleze; aceasta este Proscomidie e un lucru raţionalizat, e un spiritual, au chinul acesta că nu sunt cu întotdeauna tendinţa celui mai slab ca să simbol, nu mai e un Adevăr. Adevărul; şi Adevărul e limpede, dacă vrei te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poaMai mulţi teologi, printre care şi să judeci normal, este aici. Noi avem pro- tă fi liniştit în căderea lui. Mihai Urzică, părintele Iustin Popovici, bleme că suntem neatenţi, că suntem slabi, Ecumenismul este o problemă care nu sîrbul, în unele cărţi ale lor au afirmat că dar în ceea ce priveşte Adevărul, că despre va reuşi niciodată; decît o vorbă stearpă, o mişcarea ecumenică ar fi o creaţie a maasta este vorba, nu avem nici o grijă. Dar vorba continuă, cu acelaşi titlu pentru că soneriei. Ce spuneţi? ei sunt îngrijoraţi. Orice ins dacă te vede nu se lasă ei. Noi tăcem; noi nu am stricat ărintele arhimandrit Arsenie: pe tine pe o poziţie de valoare caută să te nimic. Ca să ne împăcăm trebuie să vină Nu este o creaţie a masoneriei, niveleze ca să aibă el linişte pe poziţia lui. la Ortodoxie, absolut, de unde au plecat. este o creaţie a dracului. Noi nu avem ce ceda. Ce să cedăm? „O Credeţi că s-au făcut progrese în caMai rău! drul mişcării ecumenice, a dialogului cu cirtă de va strica12cineva din ce învăţ Eu, . mic se va chema” ărintele arhimandrit Arsenie: catolicii şi protestanţii? Adică vedeţi un Ce s-a stabilit la Sinoadele Ecumenice Mai rău! Chiar Iustin Popovici duh bun? 14 sunt nişte lucruri cu totul valabile; acelea a zis că ar fi cea mai mare greşeală a ărintele arhimandrit Arsenie: durau sute de zile, cu mari Sfinţi Părinţi secolului. Nu, nici un progres nu se poate 13 face, indiferent ce i se propune şi cine în- şi: „Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfînt” , Panerezia secolului, „panerezia timtreţine un dialog; dar înseamnă că cineva aşa începea hotărîrea care consemna sta- pului nostru”, s-a exprimat părintele e vîndut, ori laş, ori neortodox, ori nu cu- bilirea Adevărului Sinodului. Iustin Popovici. noaşte frumuseţea şi văpaia Ortodoxiei. Foarte mulţi teologi studiază la faculărintele arhimandrit Arsenie: tăţi protestante şi catolice; şi tocmai aceşDa. E cea mai mare greşeală. Şi a Dialogurile acestea durează de foartia sunt promotorii mişcării ecumenice. mai zis încă una, fiind vorba de el: „S-au te mult timp. ărintele arhimandrit Arsenie: făcut trei mari greşeli de la Creaţie: cădeărintele arhimandrit Arsenie: DeAcestea nu sunt argumente, nu rea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infasigur, numai aşa să nu spună că nu putem să discutăm asta, de ce exista iad ilibilitatea papală”. Va să zică nu putem am stat de vorbă, cum au făcut acum: le-am să dăm citate decît pentru Ortodoxie. Au întors vizita; foarte bine. Asta s-a făcut să şi de ce exista rai; treaba lor! I-am spus unui băiat care făcuse Te- fost nişte ortodocşi, nişte trăitori şi Mihai arate că suntem civilizaţi, dar suntem pe poziţia noastră. Dar nu asta e discuţia. Discu- ologia sau o termina, pasionat de lucruri Urzică pe care îl cunosc; am stat împreuţia este o împăcare: trebuie să ne aşezăm pe o mai „exotice” acesta mi-a zis: „mă duc la nă şi îl pomenesc zi de zi pe el şi pe Mapoziţie de Adevăr comun; dar deja e Hristos! Roma cu gîndul să combat catolicismul” - ria, soţia lui; îi am pe pomelnic. Pentru că vor ei, pentru sutele astea şi i-am spus: ascultă, numai clădirile cînd L-aţi cunoscut? de ani de rătăcire ale lor, trebuie să facem le-oi vedea te catolicizezi, cum ai intrat în ărintele arhimandrit Arsenie: noi concesii? Nu! Adevărul este imutabil Roma. Ei s-au organizat acolo, se motiCum să nu. Am stat la el după vează, dar se motivează fals. şi veşnic, este Hristos. ce m-a eliberat din închisoare; n-aveam Dar nu ştiu de ce se pune problema Sfinţia voastră, mişcarea ecumenică împăcării! De ce? Ce te roade? Noi nu am unde să stau, şi m-a primit el. porneşte de la ideea refacerii unităţii pus problema pentru că suntem liniştiţi, 14 Cartea Cuviosului Iustin Popovici (1894Bisericii Mîntuitorului Hristos. Cre- suntem fericiţi. 1977), Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, a deţi că este o ispita de-a dreapta? Pen- 12 fost tradusă pe româneşte de răposatul părinParafrază, vezi însemnarea 3. te Olimp Căciula, în 1979; de atunci, o copie tru că ei cred că suntem divizaţi. 13 „Pentru că s-au părut Sfîntului Duh, şi nouă”, dactilografiată se află şi în biblioteca Facultăţii ărintele arhimandrit Arsenie: consemnare la Sinoade, începînd cu Sinodul deTeologie din Bucureşti. Citatele din CuvioEste o ispită de-a dreapta pentru Apostolic, conform Sfîntului Apostol Iacov, şi sul Iustin Popovici sunt după ediţia din anul că pun în discuţie Adevărul. Sfinţilor Apostoli, Faptele Sfinţilor Apostoli, 2002, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, Petru Vodă, în traducerea lui Adrian Tănăsescu. Acestea sunt porniri omeneşti, sunt Capitolul 15, versetul 28.

www.axa.info.ro

P

Dacă v-ar spune cineva că sunteţi habotnic, ce i-aţi răpunde? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu, dragă, sunt ortodox!

P

Sfinţia voastră, aţi spus, de altfel spune şi părintele Iustin Popovici, că mişcarea ecumenică este o creaţie a dracului. Vă rugăm să explicaţi acest lucru. ărintele arhimandrit Arsenie: Este o risipire de cuvinte pur şi simplu susţinîndu-se prosteşte; pentru că: împrăştie ca să poţi să stăpîneşti, „dezbină şi stăpîneşte”. Adevărul de credinţă s-a stabilit pe ce a făcut Mîntuitorul, acesta-i adevăr de credinţă; dacă nu-i după Adevăr, sigur că-i după Diavol15.

63


P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

19 ne putem mîntui. Cum crezi în Dumnezeu, aceasta este important. Sfinţia voastră, mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi cea a Serbiei, s-au retras de la dialogurile ecumenice şi din consiliile ecumenice. ărintele arhimandrit Arsenie: Sunt foarte de părere. De ce nu ne lasă în pace? Pentru că nu suportă nimeni pe altul lîngă el superior; vrea să-l niveleze, ca să fie liniştit în slăbiciunile lui. Sunt bucuros că s-au retras, pentru că sunt foarte convins că nu se poate face ceva ţinînd cont din alt punct de vedere decît cel Ortodox; n-avem cum face. „Cine va strica una din aceste mici, mic se va chema”17, ai văzut cu ce prudenţă a vorbit Mîntuitorul cu mii de ani înainte?

P

Apostolul Pavel pune anatema pe cei care strică Adevărul Evanghelic. ărintele arhimandrit Arsenie: Păi, nici vorbă; „ Înger de sus de va face altfel decît vă învăţ eu, anatema să fie”18. Nu se pune problema.

P

În Sinodul Bisericii Sîrbe sunt episcopi care au fost fii duhovniceşti ai Părintelui Iustin Popovici. ărintele arhimandrit Arsenie: A fost un om de mare valoare bisericească acest Iustin Popovici; am toată admiraţia. Dumnezeu l-a scos pe Iustin Popovici care a fost o figură şi continuă să fie. Şi să ştiţi că unul din meritele lui este că a fost erou şi a spus Adevărul fără teamă; nu a fost un molîu să pună problema numai ştiinţific. A fost un trăitor şi a susţinut Adevărul cu curaj. A vorbit adevărat, chiar dacă se zice că a exagerat cînd a afirmat că s-au făcut trei mari greşeli în lume: căderea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infailitatea papală. Păi, ce zici de el?! A zis-o cu curaj, şi aşa este; a vrut să arate cît este de grav; este Hristos în Papa? Adică nu-i slujitor al lui Hristos? Pentru că multe face ca să renunţe, dar nu renunţă la asta.

www.axa.info.ro

P

Nu renunţă; îi place. ărintele arhimandrit Arsenie: Cred şi eu; pe urmă au emanat pe Filioque. Spune Mîntuitorul: „De la Tatăl purcede”19, şi s-a fixat Crezul la Sinoadele Ecumenice cu nişte titani, niste sfinţi titani; 318 Sfinţi Părinţi, şi toţi sunt sfinţi; şi Atanasie cel Mare, care a fost o sabie bine ascuţită.

P

Parafrază, vezi însemnarea 3. Spune Sfîntul Apostol Pavel: „Ci măcar noi, sau înger din cer de va binevesti vouă, afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie. Precum am zis mai înainte, şi acum iarăşi zic: Oricine de vă va binevesti vouă afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie.”, Epistola Sfîntului Apostol Pavel, către Galateni, Capitolul 1, versetul 8, 9. 19 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 17 18

64

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj

La Sinoade20 s-au stabilit nişte adevăruri de credinţă. Hotărîrea Sinodului începea astfel: „Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfînt”21; şi nu durau 2-3 zile, ci sute de zile, unde a contribuit şi Duhul Sfînt. Putem să zicem ceva în ce priveşte punctele Crezului care s-au stabilit 7 la Sinodul I Ecumenic şi încă 5 puncte din Crez la al doilea, privind Duhul Sfînt; putem contesta ceva, vreun punct dintr-acestea că nu-i adevărat? N-a spus Mîntuitorul, limpede cu privire la Duhul Sfînt: „Cine se va boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfînt”22? Zice în Evanghelie: „cine nu se va boteza, nu se va mîntui”23, deci în Duhul Sfînt. Prin Sinod Ecumenic (a toată lumea) se înţelege importanţa deosebită a sinodului pentru viaţa Bisericii. Sinodul de la anul 787, pentru cinstirea Icoanelor şi condamnarea celor ce le hulesc, a fost recunoscut, consacrat ca ecumenic în timpul Patriarhului Fotie al Constantinopolei; unul din meritele Sfîntului Fotie este că a contribuit esenţial la codificarea sinoadelor recunoscute de Biserică - lucrare cunoscută în prezent sub numele de Pidalion, care cuprinde şi canoanele şi comentariile la acestea. Sfîntul Simeon al Tesalonicului, Patriarhul Dositei în culegerea de texte Tomul Bucuriei (Tomos Haras), de asemenea Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la anul 1848 arată Sinodul de la anul 879-880 din timpul Patriarhului Fotie fiind a toată lumea (ecumenic); de asemenea sinoadele palamite (1341, 1347, 1351) din timpul Sfîntului Grigorie Palama sunt considerate cu caracter ecumenic. 21 Parafrază; vezi însemnarea 13. 22 Parafrază; spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în Cer, şi pe pămînt. Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i pe ei în numeleTatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh. Învăţîndu-i pe dînşii să păzească toate cîte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului, Amin.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20. 23 Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Amin, Amin grăiesc ţie: de nu se va naştecineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 3, versetul 5, de asemenea, spune Mîntuitorul: „mergeţi 20

Şi a venit erezia să spună că Duhul Sfînt este o apariţie inventată de lume. Cum Dumnezeu în trei, trei Dumnezei. Nu vrea să vadă că sunt 3 feţe şi o singură putere. Asta-i, asta nu vor să vadă: „nenaştere, naştere şi purcedere”. Ce i-aţi spune Papei dacă l-aţi vedea? ărintele arhimandrit Arsenie: Mai întîi de toate aş fi cu inima ortodoxă, cu prezenţă ortodoxă şi am mai spus: „am fi foarte bucuroşi dacă aţi veni la Ortodoxie, înapoi”; fără condiţii. Am spus: nu există tîrg în materie de Adevăr. Asta este o întrebare de fantezie, nu mă primeşte el pe mine. A venit în ţara noastră să facă demonstraţie făcînd o Liturghie catolică, a venit să facă lucrul ăsta, ceea ce înseamnă ori să cucerească, ori prozelitism, dar cu o condiţie: să faci ca ei; pe grecocatolici i-a amăgit cu lucrul acesta: rămîneţi şi duceţi o viaţă ortodoxă, dar tineţi administrativ de noi, şi acum sunt mai catolici decît Papa.

P

I-a păcălit. ărintele arhimandrit Arsenie: I-a păcalit. Şi acuma tot aşa, tot metoda aia, într-un fel sau altul, dar care-i scopul? Noi stăm de vorbă cu cei desprinşi de adevărul de credinţă într-un singur caz: dacă vrei să vii la Ortodoxie înapoi, fără condiţii.

P

Singurul dialog?! ărintele arhimandrit Arsenie: Păi, nu se poate altfel. Adică, să mă împac cum vrei tu, trebuie să cedez şi eu, trebuie să-ţi accept ţie nişte lucruri. Ce să acceptăm, ce să cedăm noi? Ce să cedăm? Că, dacă „o cirtă dacă schimbaţi din ce-am spus Eu, mic se va chema”24. Noi n-am făcut decît ce au hotărît Sinoadele,

P

în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea. Cel ce va crede şi se va Boteza, se va mîntui; iar cel ce nu va crede, se va osîndi.” Sfînta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 16, versetul 15, 16. 24 Parafrază; vezi însemnarea 3.

ce a hotărît Hristos, pentru că la Sinoade n-au hotărît oamenii, ci Duhul Sfînt în Sinod; aşa se făceau şi consemnările. A venit Dumnezeu, nu a venit un Arhanghel ca să mai discutăm niţel - poate a greşit arhanghelul ăla. A venit chiar El, ca să nu se mai pună în dubiu, pentru că Dumnezeirea a ştiut că vor fi dezbateri şi vor fi schimbări, dar a precizat: „cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”25; şi cuvintele acestea sunt: „o iota sau o cirtă de veţi schimba din ce am hotarăt Eu, mic se va chema”26 - adică nu se va mîntui; zice şi Sfîntul Ioan Gură de Aur27. „Şi înger din cer de va veni şi vă va învăţa altceva decît vă învăţ eu: anatema.”28 (spune Apostolul Pavel). Va să zică, pecetluiau Adevărul cu ameninţările acestea divine, ameninţări făcute cu adevărat şi poate să fie juridic şi cu tărie. S-au consemnat în canoane o serie întreagă de abateri; se zice că sunt perimate, dar nu sunt perimate. O altă problemă este că aceste canoane nu prea s-au mai republicat. ărintele arhimandrit Arsenie: Se scrie, se tipăreşte numai ceea ce ar duce spre o împăcare, spre o motivare a lor. Ei vor o împăcare, dar să ţinem de Roma; la urma urmei, ei spun că au dreptate.

P

Părintele Iustin Popovici spunea că orice protestant în materie de dogme este infailibil, e un Papă. ărintele arhimandrit Arsenie: Aşa este; ei interpretează la infinit. Dacă Papa singur s-a făcut infailibil, de ce să nu mă fac şi eu? Ce temei scripturistic ai? „Eu sunt cu voi pînă la sfîrşitul veacului”29, „vă fac arhierei, vă dau preoţie, vă dau puterea asta harică”30, dar „Eu sunt Cel ce sunt”31.

P

Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Cerul şi pămîntul va trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 35, de asemenea, spune Mîntuitorul: „Mai lesne este cerul şi pămîntul să treacă, decît din lege o cirtă să cadă.”, Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, versetul 17. 26 Parafrază; vezi însemnarea 3. 27 Sfîntul Ioan Gură de Aur, Omilia a XVI-a, Omilii la Sfînta Evanghelie de la Matei. 28 Vezi însemnarea 18. 29 Vezi însemnarea 22. 30 Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: „Pace vouă; precum M-a trimis pe mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi. Şi acestea zicînd, a suflat, şi a zis lor: Luaţi Duh Sfînt. Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 21, 22, 23; de asemenea, spune Mîntuitorul: „Amin grăiesc vouă: ori cîte veţi lega pe pămînt, vor fi legate în Cer; şi ori cîte veţi dezlega pe pămînt, vor fi dezlegate în Cer.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 18. 31 Parafrază; Ieşire, Capitolul 3, versetul 14; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 8, versetul 58; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 10, versetul 30. 25

www.axa.info.ro


19 CUVÎNTUL II

S P

P P

P P

P

P

P

P P

P

www.axa.info.ro

36 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 37 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru acesteporunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni,

P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

finţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă? ărintele arhimandrit Arsenie: Chiar cuvîntul ortodox înseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: „orthos” înseamnă drept, „doxa” înseam- 5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj nă credinţă - pe greceşte. Ce înseamnă erezie? Consecinţele sunt că se abat de la ce Deci Adevărul: „Eu sunt Calea, Adeărintele arhimandrit Arsenie: a zis Mîntuitorul, nu se vor mîntui; nu-i 32 vărul şi Viaţa” ; şi noi respectăm AdeDespărţire de dogmele creştine, uşor. Este în primejdie mântuirea lor, vărul care este Hristos, n-am schimbat chiar şi de o singură dogmă. aceasta ar fi consecinţa cea mai mare; afanimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile ră de aceasta, încurajează filozofia ateistă, dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi Şi schismă? am respectat lucrul acesta. Acestea s-au ărintele arhimandrit Arsenie: pentru că, socotesc ei, avem libertatea de făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei Indisciplină faţă de ordinea consa- a interpreta şi de a face cum credem; va s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII crată a Bisericii; neascultarea este început să zică, sunt consecinţe foarte grave privind respectivii la Judecata de Apoi, adică Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi de păgînătate34. mântuirea omului. am fost împreună; mai departe nu ne puUnii teologi ecumenişti, dar ortoS-au interpretat la infinit şi se vor intem da după fiecare bătaie de vînt. docşi, spun că erezie se referă doar la terpreta: drumurile, cărările care duc spre Ce înseamnă dogma creştină? arianism. Este adevărat? mântuire şi este numai una: aceasta pe ărintele arhimandrit Arsenie: ărintele arhimandrit Arsenie: Asta care o ţinem mai departe fără nici un fel Adevăr de credinţă revelat, cuera erezia de atunci, dar erezie ar înprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat semna şi la Nestorieni, la cei care nu recunoş- de schimbare şi chiar cu rîvnă şi cu trăire Biserica Ortodoxă. şi practicat de Biserică. teau pe Teotokos, pe Maica Domnului care Biserica este cea care patronează druSfinţii Părinţi33 spun că în afara Bi- este Născătoare de Dumnezeu; erezie era şi mul spre mântuirea noastră cu orice chip, sericii Ortodoxe există erezii, schisme aceea să nu recunoşti 2 firi ale Mîntuitoru- în stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sişi adunări ilegale aşa le caracterizează. lui, neîmpărţite şi nedespărţite, neschimbate noade privind dogmele respective. Ce părere aveţi? şi neamestecate. Tot erezii sunt toate35. Sfinţia voastră, care sunt cauzele ărintele arhimandrit Arsenie: Care sunt consecinţele ruperii de BiNu spun nici o noutate; există, serică şi formării schismelor şi a ereziilor? apariţiilor schismelor şi ereziilor? ărintele arhimandrit Arsenie: ştim că există. ărintele arhimandrit Arsenie: Diavolul îndeamnă tainic inimile Scopul principal, grozav cînd a creVă întreb acest lucru pentru că acum nu prea se mai folosesc aceşti termeni, at Dumnezeu omul, l-a creat singur numai celor ce au concepţii amestecate privind ci confesiuni creştine, culte creştine, bi- pentru El ca să fie în Împărăţie împreună adevărul mîntuitor; acesta este motivul serici nedepline, biserici surori. Este o şi, sigur, pentru pervertirea pe care a adus-o principal. Motivele sociale, politice sunt puse ca Adam, a venit Hristos şi a restaurat neagreşeală acest lucru? să momească, să spună că tu nu eşti cu ărintele arhimandrit Arsenie: mul omenesc; Hristos nu a venit să anihileistoria. E vorba de Adevăr! Nu-i vorba de Din momentul în care este schis- ze, ci să transfigureze, şi ne-a adus mai mult timp, de istorie. matic sau eretic, este o greşeală, sigur că da. decît a pierdut Adam, adică putinţa de a fi S-au rupt după sute de de ani! Şi nu dumnezei după Har, de a şti să iubim vrăjPuteţi să ne explicaţi ce înseamnă s-au rupt oricum, va să zică cu interes; maşii, şi o serie întreagă de alte lucruri. „biserică nedeplină”? 34 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Uce- această stare de măreţie, de mîndrie a Roărintele arhimandrit Arsenie: nicilor: „Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi mei să fie mai deasupra decît ConstantinCum adică, biserică nedeplină; şi-l mustră pe dînsul între tine şi între el sinadică este în continuare să se împlinească? gur; deci, de te va asculta, ai dobîndit pe fratele opolul. Suprema valoare e Adevărul! Este o rătăcire termenul acesta; lasă să tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu Sfinţia voastră, Enciclica Patriarhiînţelegi că se vor împlini cu timpul, dar tine încă pe unul sau doi, ca prin gura a două lor Ortodocşi de la 1848 - care este un poziţia lor este determinată: aşa vor rămî- sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i răspuns la o chemare a Papei să vină orasculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va ne. Poziţia lor este eretică sau schismatică. va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi todocşii la Biserica Catolică - condam32 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Eu vameş”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capito- nă papistăşia ca erezie. Ce părere aveţi? sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu lul 18, versetul 15,16,17. ărintele arhimandrit Arsenie: Penvine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfînta 35 Fără de răspundere, fără de ruşine, teolotru că au ieşit din răspunderea caEvanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6. gii modernişti numesc pe cei ce nu recunosc nonică, respectiv dogmatică, au modificat cu 33 Sfîntul Vasile cel Mare, Canonul 1; canoane- Hotărîrile Sinoadelor III Ecumenic, IV Ecule Sfîntului Vasile cel Mare au fost primite de menic, VI Ecumenic ca fiind vechi ortodocşi, filioque Crezul: spun că Sfîntul Duh purcede şi de la Fiul cînd, e limpede, spune MîntuiSinodul VI Ecumenic, prin canonul 2. oriental ortodocşi.

www.axa.info.ro

Despre Sinoade, despre dogme, despre drumul spre mântuire; despre schisma şi despre eres; despre succesiunea apostolică. În care se arată că singurul drum mântuitor este cel al Bisericii Ortodoxe.

torul: „de la Tatăl purcede”36; nu spune: şi de la Mine. Mai întîi de toate, este o problemă de dogmă, deci cum pot să spun eu altfel, cînd s-a stabilit cu jertfe mari Adevărul. Apoi au început să adauge primatul papal, să adauge infaibilitatea papală, să adauge indulgenţele, să adauge purgatoriul; fac Liturghia cu azime, nu cu pîine dospită, care este legea Mîntuitorului, El a făcut artos, nu a făcut azimă; Imaculata Fecioară iarăşi este o mare greşeală: că s-a născut Maica Domnului fără păcat. Şi pe urmă, au băgat un lucru foarte grav, care se strecoară, dar este foarte grav din punct de vedere strategic şi din punct de vedere al luptei: „Scopul scuză mijloacele” - te omor că aşa spune religia mea; exact cum spune în Talmud: „Dacă vezi un creştin pe margine de prăpastie, dă-i vînt înăuntru”; este o obligaţie religioasă la ei. Ei nici n-au Proscomidie. S-a pus problema că noi, ortodocşii, avem cultul morţilor. Acuma, ce facem cu morţii? Noi avem cultul morţilor, avem Proscomidie, unde îi pomenim cu mare evlavie, mult timp, îi punem în Potir, în sîngele lui Hristos: „...şi iartă, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici”; va să zică tot Hristos îi iartă prin Liturghiile pe care le facem, asta poate salva morţii. Păcatele nu le poate ierta decît Hristos; El este singurul care poate să ierte păcatele. Ei au creat purgatoriul să dea un răspuns la întrebarea ce facem cu morţii şi, într-o formă raţională, ard acolo cît ard pentru păcatele pe care le-au făcut şi automat se mîntuie; ei, nu-i aşa! Apoi mi-a schimbat Sfînta Cruce, forma Sfintei Cruci, care este motivată, Sfînta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; îşi fac crucea altfel: cu toată mîna şi de la stînga la dreapta numai ca să fie altfel decît a fost, ceea ce înseamnă o ambiţie şi, din punct de vedere strategic considerat, aducînd o noutate, mai repede îţi faci prozeliţi. Crucea este un lucru care are o semnificatie la noi, Sfînta Treime: toată înălţimea, toată lăţimea şi toată adîncimea; ei nu se gîndeau la o semnificaţie, pentru că nu-i nimic fără o semnificaţie în Biserica noastră. Trist este că ei au început de-o bucată de vreme să fie cu totul conştienţi că au dreptate şi îşi motivează dreptatea; mistifică adevărurile istorice. Au avut şi Papi: Papa Martin la Sinodul VI Ecumenic, Ipolit, de asemenea, Patriarh la Roma - au fost mucenici, deci au motive să rămînă în Ortodoxie, în Adevărul iniţial. Ortodoxia nu este un titlu, este un Adevăr! Părintele Iustin Popovici nu cruţa nimic şi nu făcea diferenţe prea mari de termeni de exprimare cînd este vorba de Adevăr pentru că Mîntuitorul a spus: „o iotă, o cirtă dacă schimbaţi”37, nu vă

65


P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

19 veţiputea mîntui, „mic se va chema în Împărăţie”38; adică nu se va putea mîntui. Ceea ce înseamnă că acest mic, care este de fapt mare, este ceea ce fac ei.

Sfinţii Părinţi, şi mai recent părintele Iustin Popovici spun că, în afara Bisericii, tainele nu mai au un rol sfinţitor şi mîntuitor - în afară de Biserica Ortodoxă; adică nu mai sunt taine propriu-zise. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu pot fi în afara învăţăturii Bisericii Ortodoxe; dogmă se numeşte Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică. Ne pun în situaţia să spunem: nu mai sunt taine, pentru că noi ţinem foarte mult să se împlinească întru totul slujba tainei, care a făcut-o Biserica prin Duhul Sfinţiilor Părinţi, consacrată, aşa cum se face ca bună.

Este un cuvînt împotriva Părintelui Iustin Popovici; că a fost nu ştiu cum... ărintele arhimandrit Arsenie: A usturat Occidentul cînd a auzit.

P

P P

Cuvînt şi de la noi. ărintele arhimandrit Arsenie: Ăştia sunt nişte pui de pervertiţi.

Le e cam frică, sfinţia voastră. Se pierd scaune, profesorate. ărintele arhimandrit Arsenie: Da, da; păi, nu aşa. Şi asta se poate întîmpla; eu n-aş îndrăzni să spun să fie chiar pînă într-atîta grad de laşitate. Pierde acela care nu susţine Ortodoxia exact şi să moară pentru ea.

P

S-a spus despre aceşti ortodocşi care au atacat catolicismul, protestantismul, pe necalcedonieni - afirmaţii făcute chiar de către teologi ortodocşi - că ar avea doar o brumă de cultură teologică. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu-i vorba de cultură, nu-i vorba de citit, este vorba de trăit creştineşte; dar acesta este cuvîntul ereticilor, apărarea lor.

www.axa.info.ro

P

66

Sunt afirmaţii făcute şi de unii ortodocşi. ărintele arhimandrit Arsenie: Dar chiar ortodocşi? Treaba lor! Îi lăsăm la o parte; acesta-i răspunsul. Şi despre Hristos au spus: „De unde ştie Acesta atîta carte?”39, şi despre El s-a vorbit; nu contează asta. Este Dumnezeu care lucrează; spune Mîntuitorul Apostolilor: „Staţi în Ierusalim pînă ce veţi primi putere de sus”40. Şi de unde ştiau pescarii atîta carte, nu? - dacă-i vorba; e harul lui Dumnezeu care ajută. Orice trăitor este inspirat de Duhul Sfînt să se apere Adevărul. Iustin Popovici mi-a plăcut foarte mult dar, mai mult decît atît, pune problema şi ca un erou, nu ca un milog; nu face discuţie în materie de Adevăr. Iustin a avut foarte mare dreptate în tot ce a făcut; şi a prezentat ca un revoluţionar creştin, n-a prezentat ca un profesor de la catedră: „treaba voastră dacă nu credeţi”, el impunea; seamănă niţel cu Ioan

În afara Bisericii, a trupului lui Hristos, mai sunt taine? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu; în afară de Biserică, adică de harul preoţiei, nu se poate face.

P

Gură de Aur ca metodă, la măsura fiecăruia. Cei care afirmă, dintre ai noştri, aceste lucruri sunt mari profesori, doctori în Teologie. ărintele arhimandrit Arsenie: Dar nu contează că-i doctor în Teologie; la noi ierarhia este smerenia; mai mare nu-i nici împăratul, nici patriarhul.

P

Sfinţia voastră, care credeţi că sunt consecinţele participării unor ortodocşi în cadrul acestor mişcări numite ecumenice? ărintele arhimandrit Arsenie: Consecinţele sunt: nu mai suntem credincioşi întrutotul lui Dumnezeu Cuvîntul - mare risc! E acelaşi subiect. Se constată un interes în toată treaba asta; încearcă pe fel şi fel de lucruri ca să fim împreună şi vor asta cu orice chip pentru că nu au o identitate pur şi simplu duhovnicească, religioasă; trebuie să simţim care este intenţia lor intimă. La ora asta sunt despărţiţi de Biserică pentru că Adevărul este Hristos; şi ne-a învăţat şi cum să facem, ne-au învăţat Apostolii - s-a făcut un Sinod Apostolic la anul 50 la Adormirea Maicii Domnului la Ierusalim -, sunt Sinoade Ecumenice şi Locale la care s-a stabilit Adevărul şi practica religioasă. Ei, pînă la urma urmei, au rămas într-o lume de interpretare continuă; ca să poată pătrunde, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; spun că noi suntem excesivi, suntem habotiarcela ce va face şi va învăţa, acela mare se va nici. Suntem habotnici că ne închinăm şi nu chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19. zicem nimic, ne vedem de treaba noastră?; cum interpretează ei bătaia clopotelor, cum 38 Vezi însemnarea 6. 39 Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, interpretează ei slujbele?; slujbele astea le-a versetul 54, 55; Sfînta Evanghelie de la Marcu, făcut Biserica dintru-început, nu?; liturghia, Capitolul 6, versetul 2-6; Sfînta Evanghelie de la ne jucăm cu astea?; ei nu au nici ProscomiLuca, Capitolul 2, versetul 46-49; Sfînta Evan- die, o serie întreagă de lucruri practice; sunt ghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 -17. geloşi pe noi că suntem liniştiţi, dar ne apă40 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru răm contra adaosurilor antidogmatice. O împăcare propriu-zisă nu se poate voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos face dacă nu cedezi şi tu şi celălalt; ce să pe ei afară pînă în Betania, şi ridicîndu-Şi mîi- cedăm noi? O împăcare se poate face nunile sale, i-a binecuvîntat pe dînşii. Şi a fost cînd i-a binecuvîntat pe ei, S-a depărtat de la dînşii, mai să vină înapoi fără condiţii.

P

şi Se înălţa la cer. Iar ei închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu, Amin.” Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52.

În taine lucrează Hristos? ărintele arhimandrit Arsenie: Fără discuţie că lucrează Duhul Sfînt.

P

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj

P

Şi trebuie să renunţe la toate invenţiile lor? ărintele arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Ce-aţi căutat aco-

P

lo? De ce ridicăm problema asta cînd eu sunt stabil, n-am schimbat nimic? Suntem împreună cu Apostolii, îi cinstim, citim Apostolul la Liturghie; va să zică, suntem cu ei. Ce să fac ca să ne împăcăm? Împăcarea în sine e utilă, dar numai în Adevăr; dacă nu-i în Adevăr, nu-i utilă. „Eu sunt Adevărul”41 - spune Hristos; dacă nu-i Adevăr, nu-i cunoaştere. Adevărul este Hristos şi ne-a arătat cu toate amănuntele calea spre mântuire. Sfinţia voastră, ce înseamnă că Sfintele Taine ale celor care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă sunt simbolice? Părintele arhimandrit Arsenie: Adică nu sunt îndeplinite cum trebuie, întru totul cum trebuie şi au numai ca simbol Taina propriu-zisă; nu o împlineşte în esenţialitatea ei, dar recunosc ca moment că e necesar. Bunăoară, taina nunţii: „vă declar soţ şi soţie - sărutaţi-vă”; fără o rugăciune, fără nimic; recunosc ca simbol că este necesară, dar nu împlinesc practic cum trebuie. Toată slujba aceasta este făcută de Sfinţii Părinţi cu angajament, cu verighete, cu cununiile pe cap - este împărăteasă şi împărat; sunt atîtea rugăciuni de angajament, să participe, să trăiască taina aşa cum s-a făcut în Biserică, pentru că s-a făcut cu multă semnificaţie, de ce s-a făcut aşa, de către Biserică. Ei consideră că sunt căsătoriţi în limba lor - ca şi turcii; adică faptul că s-a făcut taina; sunt soţ şi soţie în felul lor. Eu, care dau foarte multă importanţă amănuntului slujbelor, la taine, vorbesc de momentul major al tainelor, sunt foarte încrezător că se împlinesc; dacă nu se împlinesc acestea, este un fel de mascaradă, fac cum vreau eu, reduc cum vreau eu, motivînd în fel şi chip: dom’le, n-am avut timp; dar ei o iau aşa şi numai aşa. Sfînta Împărtăşanie care trece prin procesul de sfinţire, epicleza, lucrul acesta nu-l arată că îl fac; şi cum o prepară nu ştiu, încît să mă ierte bunul Dumnezeu, dar cred că nici nu-i Sfînta Împărtăşanie - cu acea bulă a lor. 41

Vezi însemnarea 1.

Şi Duhul Sfînt în afara Bisericii mai lucrează? Pentru că, dacă mai lucrează, înseamnă, sau ar însemna, că sunt mîntuitoare, sfinţitoare. Unii părinţi sunt mai categorici, ca Iustin Popovici şi alţii mai vechi; ei spun că în afara Bisericii nu mai lucrează mîntuitor. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu, în afară de Biserică nu. Nici nu se pune problema; şi eu sunt de părerea asta.

P

Întrebarea are această codiţă, pentru că se consideră Biserică şi ei, şi asta e problema. E problema lor, sfinţia voastră; asta trebuie să ne lămuriţi. ărintele arhimandrit Arsenie: S-a lămurit în discuţiile anterioare că sunt greşeli foarte mari şi nu suntem de părere cu toate aceste lucruri, că valabilitatea tainelor sunt puse sub semnul întrebării. E vorba de taina propriu-zisă, asta e întrebarea: e valabilă sau nu? Deşi nu e, se consideră şi ei Biserică, dar noi nu-i recunoaştem că sunt Biserică.

P

Deci nu mai lucrează harul? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu asta se discută. Se discută: au dreptate sau nu, se mîntuiesc, sau nu se mîntuiesc. Las în voia lui Dumnezeu; eu spun că e o mare greşeală să nu se împlinească slujba, mai ales a tainelor, aşa cum face Ortodoxia; e o mare greşeală. Discutăm de greşelile lor. Problema care se pune direct şi este o întrebare dură: se mîntuiesc sau nu? Dacă se mîntuiesc, ce mai discutăm despre greşeli, nu...? Dar eu una ştiu, şi asta trebuie să răspund în ce mă priveşte; despre aceste greşeli spune Mîntuitorul: „cine va schimba o iotă din aceste lucruri”42 - deci sunt foarte suspecţi; remarc greşelile lor, iar despre mântuirea lor, numai Dumnezeu să dispună; eu mă îndoiesc.

P

42

Vezi însemnarea 6. www.axa.info.ro


19 Pentru că, dacă se mîntuiesc, la ce mai discutăm greşelile lor şi rămîn aşa cum sunt ei; şi atunci ce ne mai certăm? Dar greşelile lor trebuie să mă pună în situaţia de a gîndi, pentru că spune Mîntuitorul: „cine va schimba unele dintre acestea prea mici mic se va chema”43, nu se va mîntui. Şi ei au schimbat aceste lucruri, deci mă îndoiesc de mântuirea lor.

P

44

Vezi însemnarea 6. Vezi însemnarea 6.

www.axa.info.ro

Sfinţia voastră, nu este mântuire în afara Bisericii? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu există. Asta ştie şi poate numai Dumnezeu. Fără discuţie, noi ştim cum ne-a învăţat Hristos: singura cale de mântuire este aceasta; şi El spune: „cine va schimba una dintre aceste mici, foarte mici mic se va chema”45, adică nu se va mîntui. Acum se face discuţie pe istorie, pe momente, pe habotnicie; acestea sunt păreri şi acuze. Nu poate să-şi apere poziţia decît să spună că sunt eu habotnic, nu? Nu este cunoscut în Ortodoxie discuţie pe Adevăr. Poate or fi şi la necreştini (necredincioşi) oameni morali, au o moralitate, nu fură etc; pentru aceştia nu există mântuire? ărintele arhimandrit Arsenie: Eu trăiesc aici înconjurat de turci, foarte mulţi turci; duc o viaţă morală, dar sunt, fără discuţie, afară de mântuire pentru că ei nu cred în Adevărul Creştin.

P

P

Hristos o să-i judece şi pe ei? ărintele arhimandrit Arsenie: Îi va judeca; nu mă bag aici. Eu ştiu una şi bună: mă ţin de Hristos aşa cum ne-a învăţat El, că a iubi pe Dumnezeu înseamnă a împlini ceea ce a spus El să împlineşti46.

P

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre succesiune apostolică la anglicani, la catolici, la monofiziţi etc. Aceştia dacă nu sunt în Biserica Ortodoxă se poate spune că mai au succesiune? ărintele arhimandrit Arsenie: Lucrul acesta este deja discutat din momentul în care s-a precizat care este poziţia mîntuitoare, Ortodoxia; orice abatere de aici este discutată. Prin Botez vine această succesiune

P

Vezi însemnarea 6. Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „De mă iubeşte cineva pe Mine, Cuvîntul meu va păzi; şi Tatăl meu îl va iubi pe el, şi la el vom veni, şi lăcaş la dînsul vom face. Cel ce nu Mă iubeşte pe mine, cuvintele mele nu le păzeşte; şi cuvîntul care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m-a trimis pe mine”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 23, 24.

45 46

apostolică, şi ei s-au abătut de la Botez, de la trăire. Dacă s-au abătut de la Botez nu mai au succesiune apostolică normală; adică facem de capul nostru? Din momentul în care îţi pierzi mântuirea, ai pierdut succesiunea apostolică; vorbim de mântuire, aceasta este tema. Ei susţin că sunt Biserică, dar acest lucru este numai în funcţie de Adevăr; dacă nu te mîntuieşti, degeaba ţi-a propovăduit apostolul Pavel şi apostolul Petru. La anglicani se hirotonesc pînă şi femeile! Aceasta nu este o problemă care ne priveşte; trebuie să se facă o întrunire sinodală, să se vadă ce formă au ei preoţia. Acuma şi Taina Cununiei: „vă declar soţ şi soţie” adică foarte simplă; şi sunt rugăciuni de o mare importanţă, cu cununiile pe cap, cu făgăduinţă în faţa Bisericii, pun mîinile pe Biblie, jurăminte în faţa altarului - lucruri care la ei nu sunt. Vreţi să spuneţi că, dacă vin la Ortodoxie, trebuie să se li se mai facă Taina Cununiei? ărintele arhimandrit Arsenie: Numai o hotărîre sinodală ar putea să reglementeze aceasta, la o revenire a lor, nu o împăcare47. Cînd zici împăcare, înţelegi: las şi eu laşi şi tu; noi nu avem ce să lăsăm.

P

***

Sfinţia voastră, credeţi că vă mîntuiţi? ărintele arhimandrit Arsenie: Problema are aspectul ei de duritate. Mântuirea este în funcţie de smerenie ca să vină harul lui Dumnezeu; şi cum aş putea eu să mă declar smerit? Sunt un om care nădăjduiesc însă; nădăjduiesc, dar cu condiţia aceasta: să mă smeresc. Un ortodox se înţelege că este un om smerit. Noi nu vorbim acuma făcînd un fel de anchetă printre oameni din acest punct de vedere. Vorbim despre adevăr şi despre neadevăr; ortodoxia este poziţia de mântuire. Nu vorbim despre trăirea creştină aici, ci despre adevărul creştin pe care trebuie să-l respectăm.

P

Prin cuvîntul împăcare s-ar putea înţelege că Biserica ar fi greşit cu ceva.

47

CUVÎNTUL III

Despre o nouă mentalitate şi un nou limbaj „teologic”, adică despre biserici nedepline, biserici surori şi altele ca acestea. În care se arată că dragostea se bucură numai de Adevăr.

S

finţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul „în Casa Tatălui, Meu multe lăcaşuri sunt”48. Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 2.

48

P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

43

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj

www.axa.info.ro

Ca să respectaţi ce a spus Mîntuitorul. ărintele arhimandrit Arsenie: Sigur. Acum am răspundere că sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot; am răspundere de ce vorbesc. Ce mai discutăm greşelile dacă sunt siguri şi ei de mântuire. Ce caută? Îi roade pentru că, pe linie psihologică, nu le convine să fie altul la nivel mai înalt; ei vor să fie liniştiţi în greşelile lor. Ortodoxia, prin poziţia ei, mustră puternic. Şi, dacă ne permitem să facem aceste ştergeri, aşa, din taine, din felul de a împlini taina, înseamnă că suntem pe o scenă de artişti - nu suntem pe un altar autentic al Bisericii. Popovici Iustin zice că numai în Biserică este mântuire; numai în Biserică, fără discuţie, dar ei consideră că şi ei sunt Biserică, ca să se încadreze în ce spune Iustin, nu? Dar nu asta discutăm noi. Zice că-i Biserică şi adventistul, şi toţi. Cînd s-a făcut această Liturghie cu epicleza ei, s-a făcut de sfinţi. În afară de Vasile cel Mare, a fost un Apostol care a făcut Sfînta Liturghie; Sfîntul Vasile n-a făcut altceva, decît pe acelaşi schelet a făcut rugăciuni pe ici pe colea; scheletul s-a respectat întru totul şi de Ioan Gură de Aur, numai că sunt nişte rugăciuni mai lungi. Nu s-a făcut fără rost; erau nişte titani, sunt consacraţi ca nişte titani de către Cer, semne mari au făcut. Învăţătura creştină a luptat cu toate fiarele duşmănoase ale Ortodoxiei, ale Adevărului; au luptat aceşti oameni cînd s-au confirmat persoanele Sfintei Treimi şi nu putem trece peste ce-au hotărât ei; au putere canonică. Aşa că, la întrebarea aceasta care este dură: se mîntuiesc?, dacă s-ar răspunde că se mîntuiesc atuncea ce mai discutăm greşelile? Întrebarea este dură în sensul că nu depinde de noi mântuirea numaidecît, însă noi avem obligaţia, cum spune Mîntuitorul, să respectăm pentru că cei care nu respectă „aceste mici de tot, mic se va chema”44, adică nu se va mîntui zice Ioan Gură de Aur; şi eu interpretez tot aşa. Iar cei care vor face lucrurile bine, aceia se vor mîntui încă cu slavă mare. Şi, dacă a spus Mîntuitorul lucrul acesta, eu sunt sluga cinstită a acestor spuse; ce se adaugă mai departe mă îndoiesc de mântuire. Deci asta e, că atunci nu-i mai discuţi slăbiciunea dacă am oarecare încredere în mântuirea lor. Adevărul trebuie trăit aşa cum e şi împlinit aşa cum începe şi aşa cum se termină; nu să adaug eu de la mine.

***

Sinoadele Ecumenice au dezbătut nişte lucruri de dogmă. Ce s-ar fi întîmplat dacă Arie ar fi susţinut şi ar fi biruit? Putem să spunem că Mîntuitorul e fiinţă creată? Iată importanţa Sinodului, s-a fixat dogma despre Mîntuitorul că-i Fiu născut, nu făcut; născut din Tatăl fără de început. Sinodul III Ecumenic, cu Teotokos, Născătoarea de Dumnezeu. Dacă nu se dezbăteau acestea în Sinod, rămînea erezia mai departe că Maica Domnului a fost o femeie oarecare. La Sinodul IV Ecumenic împotriva monofizitismului care susţinea că Mîntuitorul are o singură fire, cea dumnezeiască. Atunci de ce s-a făcut om, s-a făcut numai în chip? Cu toată firea omenească. Deci are două firi. La Sinodul VI Ecumenic împotriva monotelismul (susţinea o singură voinţă a Mîntuitorului - cea dumnezeiască); dar ce facem cu firea omenească, are şi ea puterea ei, că doar e tot de Dumnezeu creată. Deci a fost născut Om întreg, cu firile şi cu puterile omeneşti, depăşind neputinţele omeneşti, neavînd cădere în păcat. Firea omenească fără păcat. Acesta este Omul, de aceea se numeşte şi Fiul Omului. Acesta-i omul creat de Dumnezeu, cu puteri divine; chip şi asemănare s-a numit. E grozav! Dumnezeu suferă împreună cu noi mai departe şi, cum se spune, agonia lui Hristos încă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat într-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topeşte, suferă pur şi simplu. Pentru că, repet, Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate să facă: să-şi calce cuvîntul. Face orice să ne salveze, dar iadul există; şi el există pentru că s-a încălcat dreptatea divină. Raiul e plin de păcătoşi pocăiţi şi iadul e plin de păcătoşi nepocăiţi. A dat Dumnezeu putere omului să ne iertăm între noi prin darul preoţiei. Eu, fiul lui Stanca, dezleg pe fiul lui cutare sau dezleg lumea pămîntului - creştin, bine-înţeles. Te iert şi te dezleg, auzi! Ce dar are preoţia! Atunci cînd preotul zice la Epicleză: „Acesta este Trupul Meu”, nu zice trupul lui Hristos, el, preotul, este una cu Hristos. Îţi dai seama! Ce daruri a dat Dumnezeu dimensiunii omeneşti: putere divină. Eşti Dumnezeu pe pămînt, după har.

67


P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

19 P

ărintele arhimandrit Arsenie: Asta nu în ce priveşte Adevărul, ci în ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj. Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc. ărintele arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt consi­ derate după gradul de trăire, de împlinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, îşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar îşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi îşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu? Dacă-i mîntuie Mîntuitorul. ărintele arhimandrit Arsenie: Mîntuitorul doreşte să se mîntuie toată lumea, dar El a spus cum se mîntuie; şi cine nu va respecta, a spus că nu se va mîntui -gata; spune Mîntuitorul: „cine n-adună cu Mine risipeşte”49. Adevărul este numai unu care a făcut revoluţie mare în toate veacurile. Dacă nu era Adevărul-Hristos se desfiinţa Vechiul Testament; dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile împotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe. Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume care au creat epoci, că a spus cutare şi cutare. După aceştia, ar avea dreptate şi unii ca Voltaire, care parafrazează tot ce-i împotriva lui Hristos, că Mîntuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman; dacă-i vorba de aşa ceva. Dar să-l întrebăm pe Voltaire, acuma, ce-i cu bastardul... Acuma, unde-o fi... ărintele arhimandrit Arsenie: Unde e, ce-a văzut acuma? Nu le e ruşine! Era duhul masoneriei atunci. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; masoneria este o preocupare şi învăţătura pe limbă drăcească50. Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar pînă la moarte; asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, nici nu avem cum; dacă nu eşti în Adevăr, nu-i jenat Satana. Unul, după Învierea Mîntuitorului - a atacat Satana tocmai acolo unde era Adevărul trăit, care era chiar Mîntuitorul - în veselia care a adus-o în toată creştinătatea, unul oarecare era trist. Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni. N-a răstignit Satana decît pe cei care-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul. Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mîntuitorul prin cuvintele: „Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dînşii întru Numele tău,

rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie”. Învăţătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logică divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinţei, şi aici este toată puterea creştinului: să creadă52; ferice de cel ce nu53 a văzut şi a crezut.

P

P

www.axa.info.ro

P

P P

Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. 50 A se vedea hotărîrea arhiepiscopului Ciprian al Ciprului, la anul 1815. 49

68

Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şiaceastă biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, împărţită. ărintele arhimandrit Arsenie: Biserica propriu-zisă nu-i divizată, oamenii sunt divizaţi, oamenii s-au despărţit. Cînd zici Biserică se înţelege adevăr mîntuitor, de credinţă; nu e glumă. Ce se numeşte dogmă? Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj

pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi”51? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte. ărintele arhimandrit Arsenie: Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. „Una” - adică asta-i speculaţie! Una în Adevăr, Adevărul-Hristos! Biserica Ortodoxă; n-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox. Suntem fraţi, dar nu în Adevăr. „Drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e Adevărul”. Numai în Adevăr e unitate; dacă nu e Adevăr nu e unitate. Şi pe urmă, ca să se apere, trebuie să mă facă pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neocci-dentalizat; ei, ştii, ia uite!

P

Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau repectiva.

P

Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu recomand acest lucru.

P

Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, într-o biserică ortodoxă? ărintele arhimandrit Arsenie: Eu nu aş permite. Nu aş permite pentru că, de ce să se facă lucrul ăsta, cînd suntem Biserică Ortodoxă? Ei au venit cu o serie întregă de metode; cum să fac dacă ei n-au Proscomidie? Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce te bagi peste mine? De ce nu mă laşi în pace? De ce? Ce te mînă? Nu vezi! E un vierme care este Neadevărul; n-au identitate.

P

tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sîngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că s­au făcut atîtea, s-a confirmat prin atîtea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic? Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba. Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină. Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau împotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mîntuitorul. Sub anatema se cade automat? Sau cum? ărintele arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva. Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut în anatemizare. Era o hotărîre sinodală şi au rămas aşa aceştia.

P

Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ? ărintele arhimandrit Arsenie: Rămîn în vigoare, fără discuţie. Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia în mînă; de aceea şi AposPoate să fie o biserică nedeplină? tolul Pavel este în icoană cu sabia, de aceea ărintele arhimandrit Arsenie: l-am desenat şi eu cu sabia. Adică el era Nu poate să fie, nu mai e biserică. habotnic? Era habotnic - ce-ai zice de asta? Nu este teologic, ci este speculativ, în Adevărul este apărat cu sînge - asta 51 Sfânta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 17, înseamnă; că îşi fac loc cu sabia - sabia cuvîntului. Spune Sfîntul Pimen: „o dată versetul 11.

P

P

Sfnţia voastră, în cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră în contact cu cei ce s-au desprins de Biserică - discuţii teologice? ărintele arhimandrit Arsenie: Eu cred că sunt influenţaţi atunci cînd spun că trebuie să fim maleabili şi nu habotnici; nici nu-i vorba de habotnicie. A apăra Adevărul este un erou al Adevărului, pentru că altfel ar însemna să ne tremure mîna pe sabie, pe sabia Adevărului; nici o biruinţă nu va fi cu mîna tremurînd. Adevărul este acesta, îl respectăm de mii de ani, l-au respectat şi ei sute de ani şi s-au rupt de adevărul mîntuitor. Acuma ne pare foarte rău, suntem destul de îndureraţi, dar asta nu înseamnă că sunt de partea lor. Domnule, te compătimesc şi atît.

P

Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu mai vorbim; dracul e mai mult, zice că e Dumnezeu. E, ia uite!

P

Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără? ărintele arhimandrit Arsenie: Dragostea iartă totul, dar se bucura numai de Adevăr54. Asta-i dragostea! Dragostea nu-i chiar aşa să bem o cafea împreună şi gata, suntem o unitate. Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr. A fost grozav acest Corinteni 13!

P

52 Spune Sfîntul Apostol Pavel: „dreptatea lui Dumnezeu întru dînsa se descoperă din credinţă în credinţă, precum este scris: Iar dreptul din credinţă va fi viu.”, Epistola Sfntului Apostol Pavel către Romani, Capitolul 1, versetul 17. 53 Sfânta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 29. 54 Epistola Sfîntului Apostol Pavel întîia către Corinteni, Capitolul 13, Dragostea şi bunătăţile ei, versetul 6.

www.axa.info.ro


19 mîntui - zice şi Sfîntul Ioan Gură de Aur. Practica vieţii noastre este să ţinem legătura cu Dumnezeu ca şi cum îl trăim pe Dumnezeu în tot ce facem - şi cînd ne rugăm. De ce altfel? Adică tu stai pe strada cutare, numărul cutare şi unul îţi spune altfel: că stai pe strada cutare sau cutare - ca să ajungem într-un loc. Atunci, cum să mă rog cu tine, că mă rătăcesc. Şi nu e duh; rugăciunea e un duh, e o trăire, exact cum a învăţat El: „şi spuneţi aşa cum v-am învăţat Eu, şi v-am spus Eu”57.

P

P

P

P P

S

P P

I-a prins cu puţin.

www.axa.info.ro

P

P

Ce fel de interes? ărintele arhimandrit Arsenie: Interes pentru unitate, să zicem că suntem una; pentru că, dacă accepţi să te rogi împreună, restul e uşor, adică să acceptăm abateri de la adevărul de credinţă, de la adevărul mîntuitor.

P

Luna ianuarie este dedicată acestor practici.58 ărintele arhimandrit Arsenie: Cine a dedicat-o?

P P

Şi unii dintre ai noştri. ărintele arhimandrit Arsenie: Mie îmi pare bine, că nici n-am ştiut!

P P P

tru că au alt punct de vedere al Adevăru-

tru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

Nu este duhul adevărului în rugăciunile acestea? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu este duhul adevărului. Şi de ce să fac lucrul acesta? Asta-i demonstraţie, eu i-am spus sport aici sau cum i-am spus...

P

Gimnastică... ărintele arhimandrit Arsenie: Gimnastică, da. Şi de ce să fac lu-

P

Parafrază, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 20. 58 Este vorba de ultima săptămînă a lunii ianuarie; mai sunt şi alte manifestari de acest fel. 57

P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

Dar acum unora chiar le place. ărintele arhimandrit Arsenie: N-au nici o răspundere, n-au con- 5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Pom cu cruci / Ceplea - Gorj ştiinţă, n-au răspunderea Adevărului. ărintele arhimandrit Arsenie: lui, pentru că nu sunt în Adevăr, în adeI-a prins cu puţin; dacă au ţinut vărul de credinţă. Noi ne rugăm în AdeŞi ce ar spune Sfântul Nicolae, sfinde ei organizatoric, fac ca ei pentru că ăla văr, în practica Adevărului, aşa cum ne-a ţia voastră? comandă. Acesta a fost scopul. Aşa face şi fost lăsat, cum s-a fixat de către Biserică. ărintele arhimandrit Arsenie: aici; încet-încet, încet-încet. Acestea sunt Mă rog la Hristos aşa cum m-a învăLe-ar da cîte o palmă; ca lui Arie. nişte demonstraţii, niste apariţii cu sco- ţat El, aşa cum nu se poate altfel; mă rog Asta a făcut Sfîntul Nicolae. La urma urla Dumnezeu aşa cum mă mîntuiesc, nu mei, ce altceva făcea Arie, decît nu recu- puri veninoase. cum nu mă mîntuiesc; nu fac combinaţii. noştea Adevărul despre Hristos; i-a tras CUVÎNTUL IV Pentru ca Adevărul să se stabilească a două palme. Asta ar face... fost nevoie de multă jertfă, a costat enorm. Despre rugăciunile Ar avea cam multe palme de dat Sfînta Cruce în felul acesta, ortodox, acum. împreună cu schismaticii care înseamnă Sfînta Treime, toată înălărintele arhimandrit Arsenie: şi ereticii, care acum se ţimea, toată adîncimea şi toată lăţimea: Acum, păi da; adică nu vezi cu ce numesc şi „rugăciuni Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; va să zică, nu aspecte de subţietate vin să se apropie prin ecumenice”; şi altele, cu două degete ca lipovenii, nici cu toaasta, prin asta, prin asta! tot „ecumenice”. În care tă mîna ca la catolici. N-au făcut lucrul Domnule, am băut o cafea împreună fără un motiv, ci să fie altfel decît la masă - am băut cafeaua aia; eu puteam se arată că trebuie să acesta e Adevărul, adică să aducă practica lor să o beau şi acasă, dar am băut-o cu el. ne rugăm în Adevăr, în pentru că, avînd practica lor, uşor îl bagi Cu ce scop? Ce, vrei să spui că a fost altă în dogma lor. practica Adevărului, aşa cafea? A fost mai gustoasă că ai băut-o cu ăla? E un scop care urmăreşte ceva. Uite cum s-a predanisit de către Pentru că s-au depărtat de dogme, dovada: Papa a venit în România nu ca Biserica drept-măritoare. din această cauză să nu ne rugăm cu ei? să vadă organizaţia Bisericii, bisericile ărintele arhimandrit Arsenie: finţia voastră, o practică recopline şi credinţa statornică, în masă, cum Dogma nu e Dumnezeu; dogmandată de mişcările ecumenieste în România. A venit şi a făcut o sluj- ce, dar şi de unii ortodocşi, constituie ma este măsura lucrurilor. Aşa că trebubă catolică-demonstrativ; deci a avut un rugăciunile împreună cu eterodocşii. ie să mă rog în măsura lucrurilor care scop. A avut un scop să se facă o legătură Şi merg ortodocşi la catolici, la protes- cred în Dumnezeu; „cine n-adună cu El că nu era nici o legătură cu el. tanţi, la necalcedonieni (diverse ramuri risipeşte”55. Exact cum am spus Eu, - spuÎn aer liber s-a făcut să vadă toată de monofiziţi), vin protestanţii la cato- ne Mîntuitorul -, nu altfel. Şi a spus: „o lici etc.; se roagă împreună, cîntă, predi- iotă, o cirtă, o parte de se va schimba, lumea. acela mic se va chema”56, adică nu se va ărintele arhimandrit Arsenie: că etc. Sunt nişte practici normale? ărintele arhimandrit Arsenie: 55 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: A făcut o şi mai mare greşeală că Astea-s anormale; este mai mult „Cela ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi au văzut românii: ce, uite, ce... ce-i aia, o demonstraţie, un vizibil interes al lor, o cela ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evandom’le !?! dorinţă de a pune piciorul spre o împă- ghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. Au rîs. care, spre o cedare a noastră, de a intra 56 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Cerul şi pămîntul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor ărintele arhimandrit Arsenie: încet-încet într-un fel de împăcăciune. trece.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, CapitoAu rîs, pentru că mai înainte de lul 24, versetul 35; „Mai lesne este cerul şi păDeci e o greşeală. toate, românul nostru respectă tradiţia pe ărintele arhimandrit Arsenie: E mîntul să treacă, decît din lege o cirtă să cadă.”, care a moştenit-o, Adevărul. Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, o greşeală că... pierdem vremea. versetul 17; de asemenea: „Că amin zic vouă: Aşa şi cu Greco-catolicii s-a făcut cînd Sfinţia voastră, ce raţiune, ce logică pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o au vrut să-i schimbe. Ei n-au vrut să se înnu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. chine altfel, şi cînd au văzut că nu puteau au avut Sfinţii Părinţi cînd au spus să nu cirtă Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci ne rugăm cu cei care sunt despărţiţi de să-i facă să se închine, le-au zis: închinaţimai mici, şi vaînvăţa aşa pe oameni, mai mic se Biserică, cu schismaticii şi cu ereticii? vă ca voi, dar ţineţi administrativ de noi; şi, va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce ărintele arhimandrit Arsenie: va face şi vaînvăţa, acela mare se va chema înuite, acum sunt mai catolici decît catolicii. Logica este să nu te rogi cu ei pen-

Sfinţia voastră, un principiu în ecumenism este următorul: creştinii de diferite confesiuni să se roage împreună, dar să nu participe la Euharistie şi aceşti teologi ortodocşi care sunt în mişcarea ecumenică spun că atunci cînd Sfinţii Părinţi au spus să nu ne rugăm cu ereticii şi cuschismaticii se refereau doar la Împărtăşire, la Euharistie. Este adevărat? ărintele arhimandrit Arsenie: Nu, nu este adevărat. Sunt cu totul de acord cu ce au spus Sfinţii Părinţi, adică să nu ne rugăm cu schismaticii şi cu ereticii, cu atît mai mult să nu ne împărtăşim cu ei. Şi rugatul împreună nu este o gimnastică, şi nu este un program rugăciunea. Eu am să mă rog ortodox, mă închin ortodox, el nici nu se închină ortodox, n-au nimic... Nu ştiu de ce această invitaţie: rugăciune împreună, ca şi cum facem un fel de gimnastică şi facem un fel de întărire a muşchilor; ce înseamnă asta? Rugăciunea e o problemă de duh, o problemă de trăire personală. Nu accept eu rugăciunea împreună; adică este un interes în practica asta, emanat de cineva.

www.axa.info.ro

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şiexistă şi un Institut Ecumenic „Sfântul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfântul Nicolae, sfinţia voastră? ărintele arhimandrit Arsenie: Eu ştiu ce ar spune Sfmtul Nicolae, şi asta ar spune toţi; aş spune că toţi ştiu ce ar spune Sfântul Nicolae. Care este scopul de se fac aceste amestecări de concepţii să zicem că e una religia? Aceste jocuri de lumini, momente demonstrative se fac cu un scop. Nu adevăraţii oameni ortodocşi organizează lucrurile acestea, pe ici pe colea.

69


P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

19 crul acesta? Chiar rugăciunea - nu este voie să zici program de rugăciune - este suflare şi răsuflare, aşa cum ne-a spus Hristos. Se strîng episcopi, preoţi credincioşi şi participă la astfel de slujbe, zise adesea şi „ecumenice”. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu au nici o scuză.

P

Acuma sunt tot felul de vecernii împreună etc. ărintele arhimandrit Arsenie: Lăsăm la o parte; e un moment istoric, politic şi gata. Nu stau, nu sunt liniştiţi pentru că nu sunt în Adevăr. Şi vor să te niveleze pentru că ei nu schimbă nimic. Noi suntem foarte bucuroşi să fim uniţi, dar în Adevăr; să poftească aici, la noi, fără condiţii. Mergem la tîrg împreună, ne sfătuim împreună, am băut cafeaua împreună sau ceaiul şi totuşi unul se ia şi unul se lasă - care sunt două la moară cu acelaşi interes - una pe norii cerului şi una la judecată; „unul se ia şi unul se lasă”59 dacă n-ai trăit în Adevăr. Nu-i nimic de glumă, dragul meu. Şi tot argumentul acesta rămîne pînă la urmă: sunt gata să mor.

P

Ei spun că este o lucrare a Duhului Sfînt rugăciunea asta împreună. ărintele arhimandrit Arsenie: Ei nu vor rugăciune împreună, ei vor să fim una. Rugăciunea împreună pentru ei înseamnă că ne-am unit. Asta-i uşor, nu-i important. Important este de ce nu suntem împreună. Nu ne-am rugat împreună? Vorbim despre cei care trăiesc în Adevăr; dacă suntem ortodocşi ne rugăm împreună, e frumos. Dar de ce tot ţii să te rogi cu mine împreună şi din punct de vedere al practicii tu nu eşti? Cum te-nchini? Ce liturghie ai? Nu mai ai proscomidie, n-ai nimic. Va să zică toate cele pe care le-au făcut aceşti titani: Vasile cel Mare, Apostolul Iacov şi Ioan Gură de Aur; poţi să treci peste ei? N-au proscomidie; cum să intrăm în Liturghie ca într-un fel de piesă de teatru, nu?

www.axa.info.ro

P

***

chior? Sunt. Eşti hoţ? Sunt. Eşti curvar? Sunt. Eşti eretic? NU! Aici nu mai merge. Nu mai putem fi împreună cînd e vorba de Adevăr. Adică, ba mai mult, ne spun că suntem reduşi; poţi să spui orice. De unde ştie fiul teslarului atîta carte?60 Mi-a spus o doamnă profesoară, trăitoare: „nu-i aşa, părinte, că Hristos a fost prin India?” Doamnă, zic eu, dumneata ştii că Hristos era Dumnezeu, că i-a făcut şi pe indieni? Era Dumnezeu, dar şi-a motivat învăţătura; e singura cale, nu e alta. De aceia zic: crede cu orice chip şi te convingi pe drum de ce crezi. Nu înseamnă că n-avem dragoste dacă-i refuzăm? ărintele arhimandrit Arsenie: Păi, dragostea o măsurăm cu tovărăşia la hoţie? Dragostea se bucură numai de Adevăr. Ce zici de lucrul acesta! Eu nu-l urăsc, dar nu-l accept. Noi, ortodocşii, întinerim lumea pămîntului prin slujbele pe care le facem. De ce să facem rugăciune? Nu vezi că e un interes; după sute de ani.

P

Un motiv al lor este următorul: ei zic că cei care nu se roagă împreună nu au dragoste. ărintele arhimandrit Arsenie: Părinte dragă, adică, dacă nu furi cu mine, n-ai dragoste? Vezi de treabă! Esti

Şi interesul? ărintele arhimandrit Arsenie: Interesul este al lor. Noi suntem deja împliniţi - în Adevăr. De ce doreşte, psihologic vorbind, cineva care-i lîngă tine, cunoscut - nu-i convine că tu ai o viaţă de trăire motivată, creştină să zicem - să te niveleze? Pentru că el îşi motivează slăbiciunile şi vrea să te niveleze ca să fie liniştit în păcatele lui şi în practica lui; nu suferă ca tu să fii mai înalt. Ia uite! Tăbară pe tine. Fanaticului nu-i pasă nicicînd de adevăr. Întotdeauna Adevărul este atacat; dacă nu era Adevărul, nici filosofiile care l-au atacat nu existau, nici filosofiile care comparau lucruri frumoase nu existau. Tot în funcţie de Adevăr e tot războiul care se dă.

Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „Două măcinînd la moară, una se va lua şi una se va lăsa. Deci: privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 41,42.

60 Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55; Sfînta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6; Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 -17.

Ce fel de oameni? ărintele arhimandrit Arsenie: Care au fost plătiţi sau care vor fi plătiţi.

P P

Plătiţi să ce? ărintele arhimandrit Arsenie: De a face gustul celor ce nu susţin Adevărul dogmatic, de credinţă, că ăia-s oameni de cultură, noi - zic ei - suntem nişte proşti. Vezi de treabă; ia uite, ce fericit sunt că sunt astfel de „prost”.

***

P

59

70

5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Ceplea - Gorj

P

Într-un îndemn la rugăciunile acestea comune, despre care am discutat, se zice aşa: „avem aceeaşi învăţătură, dar această învăţătură este interpretată diferit şi nu putem să interpretăm cuvintele lui Dumnezeu decît prin rugăciune” - într-un îndemn la rugăciunile acestea comune. Ce recomandaţi teologilor în învăţarea, interpretarea învăţăturii creştine? La nivel teologic, al institutelor teologice este la modă chestia asta cu împăcările, cu ecumenismul. ărintele arhimandrit Arsenie: Astea sunt discutate, şi treaba lor dacă păstrează un amestec de idei, şi este foarte trist că autoritatea dogmatică a universităţii nu precizează cu sabia în mînă adevărul - sabia duhului. Mai întîi de toate, nici nu-mi vine să cred că se învaţă altfel în universităţi; că e prea adevăr, prea trasor Adevărul de credinţă. Biserica e numai una, şi gata. Cum, de ce să nu spun Biserică Ortodoxă? N-am schimbat nimic deci, am spus de atîtea ori fără să fac figură de stil, Hristos e ortodox pentru că facem exact ce a spus El. Numai Biserica Ortodoxă explică adevărat învăţătura Mîntuitorului Hristos.

P

Ce îndemnaţi pe teologi să citească? ărintele arhimandrit Arsenie: Să citească ce spune Biserica Ortodoxă; e consemnată învăţătura. Chiril al Alexandriei cu o serie întreagă de lucruri; să pună mîna pe învăţătura acestor mari titani: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Teologul mai corect, că de Nazianz a fost şi tatăl său - a fost un mare trăitor, dar nu a fost într-o formă eroică şi să aducă noutăţi ca fiul său Grigorie Teologul; a prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic care privea Duhul Sfînt. Mîntuitorul spune: „cine se va boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh”61.

P

61 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în Cer, şi pe pămînt. Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh. Învăţîn-

Sfîntul Duh era deja de Mîntuitorul confirmat: „de la Tatăl purcede”62; gata, nu mai interpretezi tu. „Voi trimite”63, pentru că Mîntuitorul era cunoscut ca Dumnezeu, de apostoli şi de asta zice „şi Voi trimite”, dar nu că-I de la Mine. „Care de la Tatăl purcede” - a precizat, adică suntem Una - Sfînta Treime. Aceasta a motivat şi forma Sfintei Cruci. Adevărul nu se poate interpreta; dacăl inter-pretăm mereu, vine altul şi spune că are dreptate, pentru că vine cu o logică oarecare. Adevărul-Hristos nu poate fi interpretat, chiar dacă trebuie să mori pentru El, chiar dacă te jertfeşti; dacă nu eşti în stare să faci lucrul acesta zici ca ăla. Cu Adevărul nu-i voie să faci asta; au hotărât Sfinţii Părinţi cu Duhul Sfînt ce-a fost; Adevărul a fost definitiv interpretat de Sfinţii Părinţi la Sinoade. Să citească orice; să citească şi de Mahomed dacă e necesar, că e bine să ştie ca să poată să-i combată. O altă practică este înfrăţirea parohiilor; logica este următoarea: dacă Biserica Ortodoxă este soră cu marea Biserică a Apusului, atunci parohiile se înfrăţesc. ărintele arhimandrit Arsenie: Dar nu e soră!Aau fost mulţi catolici de bună credinţă, preoţi chiar şi, cînd au văzut toată slujba ortodoxă, s-au bucurat foarte mult, şi au vrut să schimbe şi la ei, şi i-a mazilit. Nu-i un motiv obiectiv, un motiv întemeiat să ne împăcăm că a zis un copil. Copilul a avut vîrsta lui de înţelegere, o fi fost o fire sentimentală, i s-a dat atenţie; pentru că, dacă te duci într-un magazin şi vînzătoarea sau vînzătorul te ia de mînă şi te duce şi-ţi arată nu ştiu ce, te simţi flatat şi nu-ţi vine să pleci fără să cumperi ceva. E, aia-i altceva. Eşti mai slab şi este o lege: cine este tare să stăpînească. Nu dragă, stăpîneşte Adevărul. Nu contează că mor eu. Ştii ce i-a spus unul, cînd l-a condamnat la moarte, împăratului, acolo în arenă? „Împărate, mă omori, dar nu poţi sămi faci nimic.” Ştii ce-a spus unul lui Napoleon, cînd a omorît un demnitar? „Sire, mai mult decît o crimă, aţi comis o nedreptate.” Adică nu e în funcţie de ce faci tu cu mine, e în funcţie de ce faci tu după asta şi de ce ai făcut asta. E în funcţie de Adevăr orice mişcare, orice suflare şi răsuflare; nu ne jucăm cu asta. De ce nu vrem să înţelegem că aceasta înseamnă o trăire liniştitoare! Nu-i vorba de mult. Non multa sed multum. Adică, de a sufla în adevăr cu Dumnezeu - tu eşti, Doamne.

P

CUVÎNTUL V

du-i pe dînşii să păzească toate cîte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului, Amin.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20. 62 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: „cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 63 Vezi însemnarea 8. www.axa.info.ro


19 Despre revenirea la Ortodoxie, adică: rânduiala cum se cuvine să primim pe schismatici şi pe eretici, care vin la drept măritoarea credinţă - precum se spune în Molitvelnicele autentice. finţia voastră, revenirea la Biserica Ortodoxă, în timp, s-a făcut prin Botez, prin Mirungere sau prin Pocăinţă - în funcţie de greşeli şi de timpul despărţirii. Întrebarea este următoarea: revenirea la Biserică are un caracter sfinţitor, adică nu prin învăţături, că şi-au dat seama de greşeli sau învăţături teologice? ărintele arhimandrit Arsenie: Revenirea la Biserică nu se poate face decît cu lepădarea de învăţătura papistă; catolicii trebuie să se primească la Biserică după cum scrie64 în însemnările din Molitfelnicele autentice (a se vedea Molitvelnicul bogat tipărit la Mănăstirea Neamţu65, la anul 1843), după cum arată atîţia Părinţi (amintim pe Sfîntul Paisie de la Neamţ, pe Sfîntul Nicodim Aghioritul), şi după cum bine scrie şi în Pidalion (a se vedea însemnările şi subînsemnările la canonul 46 Apostolic, în Pidalionul tipărit la Mănăstirea Neamţu, la anul 1844), lucru valabil şi pentru protestanţi, neoprotestanţi, anglicani sau alţii. Monofizitismul a fost condamnat la 451 la Sinodul IV Ecumenic la Calcedon, iar monotelismul la 680 la Sinodul VI Ecumenic la Constantinopole.

P

P

Sfinţia voastră, datorită tendinţelor ecumeniste, slujbele de venire a eterodocşilor la Biserică nu mai sunt tipărite A se vedea ediţiile respective; retipărire în: Din istoria marii apostazii: Sinodul de la FerraraFlorenţa, Editura Scara, 2002, pentru însemnările din Molitfelnic, din Pidalion, cît şi fragmen-te din Viaţa Sfîntului Paisie de la Neamţ; de asemenea, a se vedea cele două volume de Convorbiri şi istorisiri duhov-niceşti, ale Sfîntului Paisie de la Neamţ. 65 Despre împotrivirea faţă de cărţile tipărite la Mănăstirea Neamţu, şi înţelesul acesteia, a se citi Istorie pentru Vedenia monahului Theodosie, din Sfînta Monastire a Neamţului, în anul mîntuirii 1797, în luna decembrie 20 spre 21, după adormirea Precuviosului Paisie Stareţul şi arhimandritul Sfintelor Monastiri Neamţu şi Secu, cu trei ani în urmă. 64

www.axa.info.ro

P

P

P

P

P P

P

P

P P P P

P

P ă r i n t e l e A r s e n i e PA PA C I O C

Monofiziţii sunt unii mai radicali, alţii mai moderaţi; sunt şi ei de mai multe feluri. ărintele arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; şi creştinii unii sunt mai trăitori, alţii mai slabi - dar sunt creştini. Nu este vorba de cum trăieşti, ci ce trăieşti. Nu facem anchetă care este mai bun şi care este mai rău; ca să fii bun trebuie să fii în dogmele creştine şi în practica creştin-ortodoxă. Dogmă înseamnă adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

ărintele arhimandrit Arsenie: Stiliştii nu. Dar cum? Se primesc prin pocăinţă? ărintele arhimandrit Arsenie: E vorba de calendar; calendarul este o măsurătoare. Deci ei vin aşa, pur şi simplu? ărintele arhimandrit Arsenie: Pur şi simplu să revină, numai că ei s-au complicat acuma - ca să-i primeşti; pentru că te botează încă o dată dacă eşti botezat, şi dacă eşti cununat te cunună încă o dată. Botezul repetat, îţi dai seama ce mare greşeală; şi au căzut în erezie. Nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul. Din cauza calendarului au dat în... ărintele arhimandrit Arsenie: Păi sigur, dacă n-asculţi. Cine nascultă intră în păgînătate: „şi, dacă nu te ascultă, să-ţi fie ca un păgîn şi vameş”66; 5Marius CARAMAN / fotografie alb-negru / Ceplea - Gorj deci păgînătatea. unirea Bisericilor (revenirea la Ortoîn cărţile de cult, în Molitfelnice. Sfinţia voastră, nu prea s-au republiărintele arhimandrit Arsenie: doxie): prin lepădare de erezii, Botez, cat hotărîrile sinodale. Nu contează; vorbim de Molitfel- Mirungere. ărintele arhimandrit Arsenie: nicele mai vechi, autentice, unde se preciărintele arhimandrit Arsenie: S-au publicat; citim Pidalionul. zează aducerea la Ortodoxie. Este simplu, dar are toată adîn- Ce nu s-a publicat? Ar trebui să se includă şi în Molitfel- cimea, şi toată înălţimea. Este mântuirea Nu s-au retipărit. în joc. Ce simplă... Este simplu dacă vrei, nicele noi aceste slujbe? ărintele arhimandrit Arsenie: ărintele arhimandrit Arsenie: dar este foarte complicat un simplu ca Nu s-au retipărit, da. Ştiu lucrul Nici nu se pune problema. Ce mai acesta; vorba lui Dostoievski: e complicat acesta şi am învinuit chiar - vorbeam cu un om simplu. Biserica Ortodoxă s-a pre- patriarhul Iustinian. Eu predam istorie la discutăm - acestea sunt tendenţioase. Eu am şi un Molitfelnic care nu este gătit să ajute toată lumea pămîntului să se un seminar în Neamţ, seminar monahal, chiar nou şi acolo, în loc de lepădări mîntuiască, să fie pe linia dorinţei divine. şi umblam în cărţile lui Iorga să caut nişNe împăcăm acuma într-o înţelege- te adevăruri istorice; ce putea să-mi dea şi de venirea la Ortodoxie, s-a pus un re aşa, să fim şi noi apuseni, să fim mo- Iorga?Eram disperat. Pînă cînd, printracatist. E posibil aşa ceva?! Vremea a derni?! Ce ne-a dat Apusul?! schimbat lucrurile de la sine? Dacă este un preot îndrăzneţ, am găsit o carte care vorba, şi mai multe lucruri schimbate Adică întoarcerea la Ortodoxie are era pierdută; am dat de ea pentru că m-a vei vedea! - nu numai atît. Să se păstreajutat Dumnezeu, că aveam mare nevoie un caracter sfinţitor. ze molitfelnicele vechi; n-avem voie să ărintele arhimandrit Arsenie: de Pidalion. Sunt exact toate canoanele schimbăm cum vrem noi. Da, prin revenire, prin taina pro- Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor EcumeSfinţia voastră, de ce este nevoie să priu-zisă. Are un caracter de taină, de nice şi Locale, ale Sfinţilor Părinţi. S-au tipărit aceste cărţi. Nu putea să se facă Taina Botezului, Mirungerii, împlinire. nu se tipărească canoanele Sfinţilor PăPocăinţei cînd se revine la Biserică? Adică nu de învăţătură? rinţi. S-au tipărit şi fracţionat: separat ale ărintele arhimandrit Arsenie: ărintele arhimandrit Arsenie: Sfinţilor Părinţi, ale Sinoadele Ecumenice. Pentru că respectivii au intrat într-o Nu poţi să faci un gest dacă el nu Eu am avut toate ediţiile - 7 erau, dar mi rătăcire faţă de adevărul mîntuitor. Aceasrevine la învăţătura pe care a pierdut-o. le-au luat studenţii; dar Pidalionul îl am. tă mare Taină este venirea Sfîntului Duh, Cine vine mărturiseşte Adevărul; Am avut şi Pidalionul mare67, în chiluminarea inimii lor, luminarea poziţiei lor. chiar pentru asta îi pui întrebarea: te le- rilică, pe care l-a tipărit Veniamin CosSfinţia voastră, în cadrul revenirii la Bi­ pezi de patimi - mă lepăd, te lepezi de... tache. L-am scăpat de la foc, că îl ardeau se­ri­că se poate face aceasta fără Taina Bo­ -mă lepăd... Să se lepede de învăţătura comuniştii. Era chiar Pidalionul lui Iosif te­zu­lui, Mirungerii, Pocăinţei, după caz? trecută şi să intre în învăţătura ortodoxă. Naniescu, fost mitropolit la Iaşi, legat în ărintele arhimandrit Arsenie: Să fim fericiţi că suntem ortodocşi. aur pe margine. Are însemnări şi subînDacă vor să vină la Ortodoxie, nu Am zis lucrul acesta singur, în pădure: semnări de pagini întregi; este un pidalise poate face decît prin Taina Botezului, „Doamne, îţi mulţumesc Doamne că m-ai on mare, gros, foarte important. O cultură Mirungerii sau a Pocăinţei. născut ortodox”. Şi mi-a dat putinţa să întreagă e acolo. g Dar dacă nu se vrea să se treacă mă conving de valabilitatea acestei trăiri. 66 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Uceprin această taină? Vă întreb pentru că Sute de ani. O zi, două, trei, patru, nicilor: „Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi mustră pe dînsul între tine şi între el sinaceasta este tendinţa actuală. cinci, zece şi 365 fac un an. Dar sute de şi-l gur; deci, de te va asculta, ai dobîndit pe fratele ărintele arhimandrit Arsenie: ani? Şi am trăit aceste lucruri împreună. tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu Rămîn aşa cum sunt, în erezia lor, Sfîntul Martin este mucenic la Sinodul VI tine încă pe unul sau doi, ca prin gura a două în credinţa lor. Ecumenic cu problema monotelistă; a fost sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i contemporan cu Maxim Mărturisitorul. va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va Nu se poate trece peste acest pas? asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi ărintele arhimandrit Arsenie: Este un papă martir pentru Adevăr şi toate vameş”, Sfînta Evanghelie de la Matei, CapitoEste singurul mod prin care poţi aceste lucruri sunt anulate acum. Pentru ce? lul 18, versetul 15,16,17. 67 Tipărit la Mănăstirea Neamţu, 1844; cuprinsă-l aduci. Altă situaţie nu există; unde, Pentru un fes roşu pus deasupra capului? de însemnările şi subînsemnările la canoane ale la o întîlnire tendenţioasă?! De exemplu stiliştii; ei cum revin la Sfîntului Nicodim Aghioritul. Nu conţine şi Sfinţia voastră, vedeţi foarte simplu Ortodoxie? Prin mirungere? hotărîrile de dogmă, horos-urile Sinodale.

www.axa.info.ro

S

P P

71


PA G I N A NECREDINCIOSULUI

Cred Doamne, ajută necredinţei mele!

C

u toate că nu sunt eu cel mai în măsură, îndrăznesc totuşi să trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte „starea de amorţeală” în care se află românii! Tot legat de mine, vreau să menţionez că sunt unul dintre „golani”, iar din fire sunt mai vulcanic, „milităros” (cum ar spune unii: „mercenar”) aşa ca să nu vă surprindă modul în care mă voi exprima (puţin mai dur), deoarece este de înţeles că acum, după atâţia ani de rătăcire să simt nevoia să mărturisesc ADEVĂRUL, pentru că vreau să fiu şi eu următor „Haiducilor neamului românesc”. Trebuie să mai spun doar că toată tinereţea mi-am irosit-o făcând lucrarea vrăşmaşului, slujindu-i acestuia dintr-o mare rătăcire în care mă aflam şi a modului greşit în care percepeam eu viaţa, iar ce este mai grav e faptul că îi trăgeam şi pe alţi fraţi către păcat, pentru că aşa consideram eu că-i ajut făcându-le bine (îi îndemnam să profite de "plăcerile vieţii": desfrânare, alcool, viaţă de noapte, etc.) esajul meu se adresează în special tinerilor, care fac parte din aceeaşi categorie cu mine şi de la care am observat că majoritatea românilor au mari aşteptări (pe bună dreptate zic eu). Aş fi dorit să mă pot adresa şi celor din generaţia părinţilor noştri sau chiar şi celor mai în vârstă, dar din păcate, acest lucru este aproape imposibil, deoarece sistemul comunist (Uniunea Sovietică) şi-a făcut pe deplin datoria, iar ei sunt rodul acestuia; şi mai grav este că şi noul sistem comunist (Uniunea Europeană) are un efect năucitor asupra tinerilor, bazându-se pe spălarea creierelor acestora. Legat de acest subiect, vreau să vă relatez o întâmplare din perioada când bugetarii şi pensionarii români (caracterizaţi ca fiind „graşii poporului”, paradoxal, chiar de cel pe care ei l-au ales să-i conducă) participau la mitingurile de protest împotriva deciziei de reducere a salariilor. Cum era de aşteptat, în cealaltă tabără se aflau militarii români („oastea ţării”) care aveau misiunea de a asigura ordinea şi liniştea publică sau mai exact de a-i apăra pe mai-marii poporului de furia cetăţenilor ajunşi în pragul disperării. Purtând o discuţie amicală cu un militar care participa la astfel de misiuni, l-am întrebat dacă ar fi în stare să-i lovească pe cetăţenii respectivi (ştiind că printre ei s-ar afla rudele sau părinţii lui);

M

iar răspunsul a venit fără ezitare: „Dacă primesc ordin îi împuşc!” şi făcea strict referire la părinţii lui, invocând faptul că el este în primul rând „militar”. În mod normal, ar fi trebuit să rămân fără replică, dar personal, mi-am permis să-i aplic acestuia o mustrare spre îndreptare şi să-i explic în câteva cuvinte cam care este, de fapt, diferenţa dintre el (robotul pe care şi-l doreşte sistemul) şi un militar care face parte din "oastea Ţării cea iubitoare de Hristos" - oaste pentru care ne rugăm la fiecare Liturghie. e curând am citit o fabulă foarte interesantă, ce-şi are originea pe undeva prin Africa şi care m-a pus foarte tare pe gânduri. Ideea principală reflectă stare actuală în care se află românii! Iată fabula: ”În marea pădure a izbucnit cel mai furios şi mai devastator incendiu care a existat vreodată. Toate animalele şi-au găsit scăparea la marginea râului şi strigau speritate şi se lamentau: „Săracii de noi, cuiburile noastre distruse, scorburile noastre arse, iarba noastră… copacii noştri…ce dezastru, ce dezastru!..”. „Doar o pasăre Colibri nu s-a lăsat cuprinsă de depresia generală. S-a apropiat de râu şi a luat în cioc un strop de apă. După aceea a zburat deasupra focului şi a lăsat să cadă picătura de apă. După primul zbor au urmat multe alte zboruri, până când unul dintre animalele plângăcioase a observat-o şi i-a stigat din urmă: -Visătorule! Ce mare lucru crezi că faci cu picăturile tale de apă împotriva acestui incendiu violent? Pasărea Colibri s-a oprit la mijlocul drumului, cu ciocul plin de apă, şi i-a răspuns: - Fac ceea ce pot să fac!” Eu aş îndrăzni să adaug: „Fac ceea ce ţine de mine!”, pentru că în concluzie, dacă fiecare şi-ar face datoria în dreptul lui (adică exact ceea ce ţine de el), atunci totul s-ar simplifica! E drept că dacă am urma pilda locuitorilor din cetatea Ninive, atunci Dumnezeu s-ar milostivi de noi şi ar mai amâna aceste vremuri până ne-am îndrepta, dar noi (românii ortodocşi) acceptăm de bună voie ceea ce ne propun aceştia (unii fiind dispuşi chiar să plătească bani grei pentru asta). Cu alte cuvinte, nu facem decât să-i ajutăm pe aceşti slujitori ai satanei, făcîndu-ne astfel părtaşi la instalarea lui Antihrist - mai repede decât ar fi sperat şi cei mai optimişti dintre ei! Păi nu ştiu de ce ne mai mirăm că nu merge nimic bine? Iată răspunsul: ne asemănăm cu vieţuitoa-

D

rele acelei păduri, mai ales acum cînd „elitele” sunt pe punctul de a-şi îndeplini obiectivul, acela de a instaura Noua Ordine Mondială prin sistemul de supraveghere (nanotehnologie, RFID) şi prin peceltuirea cu semnul Fiarei. Dar mai avem noi şi alte modele de DUHOVNICI (ai neamului românesc) care iau atitudine şi strigă cât îi ţin puterile de răsună până în Sfântul Munte: „ROMÂNI, TREZŢIVĂ!” „ESTE VREMEA MUCENICIEI, LUPTAŢI PÂNĂ LA CAPĂT!” (de unde observăm că nu se adresează românilor cu duhul blândeţii, aşa cum ar dori o altă categorie de fraţi de-ai noştrii) şi ne îndeamnă astfel să nu primim microcipul nici măcar în acte. Din mai multe discuţii cu diferiţi preoţi (de mir sau călugări) şi cu unii dintre fraţii noştri, am observat cu stupoare cum majoritatea dintre ei îşi găsesc motive „binecuvântate” să primească microcipul în documente, căci, susţin ei, atunci când vor fi îndemnaţi să-l primească şi în corp, vor refuza pecetluirea! Unele dintre aceste motive „binecuvântate” sunt, fie alegerea ca model a unui duhovnic mai cunoscut sau ierarh, care (din diferite pricini) susţine că actele cu cip nu prezintă niciun pericol în calea mântuirii, fie că alţii au familie, prunci sau serviciu - de parcă nu am fi cu toţii în aceeaşi situaţie! Îmi permit să fiu puţin răutăcios şi ironic şi să întreb: oare despre ce luptă vorbeşte Duhovnicul respectiv? Oare de ce să ne trezim noi? Ce, dormim cumva? Ce mucenicie? Nu putem să ne bucurăm şi noi în linişte de plăcerile acestei vieţi? Păi, să-mi fie iertat fraţi români ortodocşi, dacă lucrurile stau aşa atunci nu are deloc dreptate Părintele, pentru că noi nu dormim, noi chiar HIBERNĂM! xistă modele demne de urmat, ca de exemplu: Sfinţii Martiri Brâncoveni sau Sfinţii Mucenici Mărturisitori ai Neamului Românesc în frunte cu bravul CĂPITAN CORNELIU şi se pot găsi o mulţime de astfel de modele deosebite, numai că foarte mult contează ce este în inima noastră şi ce ne dorim noi. Pentru că zice în Sfânta Scriptură: „Acolo unde este inima ta, acolo îţi este şi comoara!”. Astfel (fără să judecăm pe cineva) unii dintre fraţii noştri se învoiesc cu vrăjmaşul diavol pentru a beneficia pe o scurtă perioadă de luxul şi plăcerile acestei lumi deşarte, iar dacă nu realizează la timp şi nu se

E

căiesc, sfârşesc prin a-şi pierde sufletul - ceea ce nu dorim nimănui! n această pagină inedită, am ales să tratez subiectul „cipurilor”, deoarece în urmă cu ceva vreme, mergând la unul dintre Duhovnicii neamului pentru binecuvântare şi un cuvînt de folos, am observat cum acesta îşi exprima NEMULŢUMIREA faţă de faptul că „elitele” îşi fac foarte bine treaba, înaintează cu multă viclenie şi mai grav este faptul că au ei ce au cu ortodocşii creştini şi în mod special cu noi românii; dar tot Părintele îşi exprima regretul că noi nu prea mai facem nimic să ţinem piept acestei lucrări satanice ce are ca scop final pecetluirea omenirii şi lepădarea de Hristos! Ba din contră, aş zice eu, noi chiar ne aducem un aport însemnat în lucrarea aceasta ocultă, grăbind foarte tare lucrurile, că doar nu ne putem opune tehnologiei şi civilizaţiei! ar după cum susţin unii dintre creştinii ortodocşi, care tâlcuiesc Sfânta Scriptură precum neoprotestanţii (adică după propria lor interpretare) rezultă că nu avem cum să ne împotrivim pecetluirii cu simbolul fiarei - 666, pentru că toate acestea trebuie să fie ca să se împlinească Scriptura! Dar ce nu ştiu ei este faptul că acest aspect este foarte adevărat cînd se pune problema la nivel global, dar nu şi atunci cînd se face referire la fiecare persoană în parte (familie, neam), pentru că tot Dumnezeu ne-a dăruit din multa lui milostivire şi LIBERUL ARBITRU, ca să poată alege fiecare ce cale vrea să urmeze! e aici ne dăm seama că suntem precum vieţuitoarele acelei păduri în care a izbucnit incendiul şi ne comportăm la fel ca în fabula respectivă atunci când se mai găseşte câte un „visător” asemenea păsării Colibri, care este imediat pus la zid şi catalogat drept: HABOTNIC, EXTREMIST sau LEGIONAR! Mai ştim noi pe cineva asemenea! ă-i rugăm şi noi pe Sfinţii Mărturisitori Români, alături de Preasfînta Fecioară Maria, să ne fie mijlocitori către Bunul Dumnezeu, să ne dăruiască înţelepciunea şi puterea de a sta împotriva vrăjmaşului Antihrist!

Î

D

D

S

Cred Doamne, ajută necredinţei mele! AMIN! g

axa.info.ro / twitter: twitter.com/axaromania / facebook: AXA Romania / youtube: youtube.com/user/axaromania

Redacţia: Ciprian BOJAN - redactor, Gabriel BOHOLŢ - fotografii, Marius CARAMAN - fotografii, Costin C. - consultant, Ioan GÂNDU - redactor Alina AILINCA - secretar general de redacţie, Cristian IORDAN - difuzare, Grigore OPRIŢA - consultant, Tudor MEREACRE - difuzare, Dragoş NICU - redactor şef, Ionuţ RUSE - director difuzare, SACCSIV - redactor, Florin STUPARU - redactor, Şerban TEODORESCU - IT, Mugur VASILIU - director.

72

Puteţi să vă abonaţi la publicaţia noastră - BUCUREŞTI: Cristian IORDAN / 0722.457.023 / cristi@axa.info.ro - TOATĂ ŢARA: Ionuţ RUSE / 0721.094.447 sau 0762.538.342 / ionut@axa.info.ro. Costul unui abonament: - pe 6 luni este de 45 de lei; - pe un an este de 90 de lei. www.axa.info.ro

AXA nr 50  

Înţelegem prin oceanografie ortodoxă o preocupare permanentă, vitală pentru înţelegerea lumii înconjurătoare, de la aspectele ei cotidiene,...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you