[în aburul respiraţiei tale ghemuit] * în aburul respiraţiei tale ghemuit, cineva care-mi seamănă îmi vorbeşte de tine el încearcă să-mi distragă atenţia de la gesturile tale, vorbindu-mi de-o altă semnificaţie a lor, mai mult arbitrară decât străină însă eu, cu degetele înfipte în genunchi, nu îl ascult, nu îl ascult sunt câteva pietre pe care le-aduce şi ele-i dau dreptate; mai bine le-aruncam la timp, mai bine le-aruncam într-o tâmplă: ar fi curs puţin sânge, apoi s-ar fi potolit brusc şi-ar fi fost linişte în respiraţia ta, atâta linişte, că pentru o perioadă de timp, până şi ţie ţi-ar fi fost peste mână să întrebi de mine
86