Cuvinte Noi pe Domnească
12
plimbându-ne printre copaci, şi iarnă. Peste câţiva ani ne căsătoream şi după aia îmbătrâneam dând naştere la un copil, apoi la încă unul, dar atunci erai zvăpăiată, excelentă, şi totuşi ai intuit, - Nu pot să fiu niciodată sigură dacă vorbeşti serios sau nu! şi eu trebuind să răspund ceva care să-ţi schimbe părerea, dar neexistând aşa răspuns, spunânduţi ceva care să ne distragă – şi pe măsură ce le rosteam, cuvintele, ale dracului!, se îndeplineau, şi îmbătrâneam împreună, dragă. În felul următor: Hai – şi ni se schimba statutul social, să – şi apărea Cristina, draga noastră Cristina, domnişoară în vârstă de o zi, îmbătrânim – uite-l şi pe Marius, ăsta o să ajungă mare!, împreună – şi uită-te la noi, dragă.” IV. Două scurte paranteze Închise ochii. În mâna lui simţea rece bisturiul, şi îl ridică oarecum curios. Deschise ochii şi iar oftă: „Trebuie mai întâi să fac o scurtă paranteză, pentru că peste câteva ore în bucătărie or să fumeze Cristina şi Marius povestindu-ne minunăţii şi admirându-ne pentru că noi încă ne ţinem de mână, şi care alţi moşi mai fac asta şi câţi alţii s-au mai iubit bătrâni, împreună?, şi noi
fiind fericiţi, cum a fost şi săptămâna trecută şi cum o să fie săptămâna viitoare, şi după ce o să scoată un nor gras ca un pelican din ţigară, o să mă invite în sufragerie, să deschidem televizorul şi tu să stai cu fiică-ta, de vorbă, şi noi să vedem ceva. Poate vreun meci, cum s-a mai întâmplat, şi eu să stau să mă gândesc iar: ăsta e al meu, la o adică, l-am crescut şi i-am lăsat mână liberă, am încercat numai să-l fac în aşa fel, încât să nu fie prost, sau dacă o fi să fie prost, să fie prost în legea lui, dar singur. Dar fiind nevoit să stau lângă el, şi să vedem un meci, şi să îmi crească ochii, nevoit fiind, când la 75 de kilometri depărtare, un puşti de 23 de ani, crescut de tac’su fără mână liberă, un tată dintr-ăla, cum se făceau pe vremuri, masiv şi mirosind a ulei negru, cu unghii late şi fioros, cu nări de oţel, milităreşte tuns şi ascunzându-şi întreaga filosofie după nişte ochi modeşti, arcuiţi înăuntrul lor, scurţi, şi dincolo de ei filosofia lui măruntă dar corect întocmită, tunându-i fiului: tu să nu fii prost! dar altceva înţelegând prin prost, şi fiul lui privind admirativ şi gândind cine ştie ce bazaconii, înţelegând naiba ştie ce, şi înscriindu-se de mic la un club mărunt de fotbal, două cartiere depărtare, ivindu-se acolo cu taică-su de mână, care-l privea acum încrezător, pe el, un drăcuşor de 12 ani, cu pantaloni scurţi şi picioare subţiri, pe care se prelingea o fâşie de sânge pentru că în noaptea aia-l
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com