Page 1

Ursul carpatin

English

Carpathian bear

Latin

Carpathian ferre Ursul carpatin

Carpates portent

Karpacki ponosi

Karpatu sedz

Karpat ayi

A.Mediul unde locuieste Deşi este răspândit în toate regiunile lanţului muntos carpatic, românii consideră ursul carpatin sau ursul brun un animal pur românesc, deoarece cea mai mare concentraţie de urs carpatin din întregul lanţ se înregistrează pe teritoriul românesc. Ursul brun mai este răspândit de asemenea în America de Nord (Alaska, Canada), în Rusia, iar în Europa se mai găsesc efective in Scandinavia, Polonia, Cehia şi Slovacia, cât şi în Franţa sau Spania ( Munţii Pirinei ).

B.Mediul natural Ursul brun trăieşte de-a lungul lantului carpatic, preferând zonele montane împădurite, greu accesibile, cu stânci unde îşi poate crea bârlogul, dar şi pe cele de deal, bogate în livezi cu pomi fructiferi.

C.Alimentatie Ursul carpatin este un mamifer omnivor, preferând carnea. Se hrăneşte cu plante ( ghinde, castane, fructe de pădure ), insecte, melci, peşte, păsări. O mare parte din alimentaţia sa este compusă din rădăcini, grăunţe şi ierburi. Este recunoscut ca un prădător al câmpurilor de cereale, cartofi sau varză. Este înnebunit după fructele de pădure ( zmeură, afine, măceşe, mere pădureţe ) şi alte fructe, dar cel mai mul îi place mierea. Dacă le este foame atacă elani, cerbi şi căprioare. Când nu-şi găseşte hrana necesară în pădure, coboară până aproape de oraşe sau la marginea satelor, scotocind prin gunoaie sau făcând adevarate masacre în curţile gospodarilor. El străbate kilometrii întregi în căutarea hranei ( până la 100 km ), revenind întotdeauna pe teritorul creat pentru a hiberna.


D.Reproducerea Deşi animale solitare, care îşi străbat teritorul din primăvară până în toamnă în căutarea hranei, urşii bruni devin mai sociabili în timpul sezonului de împerechere, între lunile aprilie-mai sau mai-iulie. Ursoaica fată de regulă o dată la 2 ani, gestaţia durând în medie 7-8 luni. Ea dă naştere la 1-3 pui în perioada ianuarie-martie. Puii se nasc orbi şi cântăresc 400-500 grame şi 20-25 cm în lungime. Ochii se deschid după 25-30 zile de la naştere, iar puii ies din bârlog la vârsta de 2-3 luni. Dacă masculul trăieşte întotdeauna izolat, ursoaica nu-şi păraseşte niciodată puii până pe la varsta de 2-3 ani, formând o familie. Când îşi părasesc mama, puii pleacă în căutarea de teritorii proprii.

E.Caracteristici Ursul brun frapează prin aspectul şi talia sa. Centrul de greutate lui se afla în laba piciorului. Animal corpolent si musculos, ursul carpatin prezintă un cap lat, masiv, de formă rotundă spre ovală. Fruntea este bombată. Nasul este scurt, conic, urechile rotunjite, iar ochii mici cu pupila rotundă. Gâtul este scurt, gros şi musculos. Coada este scurtă şi puternică, picioarele sunt lungi, puternice, musculoase şi sunt prevăzute cu tălpi scurte (până la 30 cm). Laba picioarelor este prevazută cu gheare curbate, puternice, cele de la nivelul membrelor anterioare fiind mai lungi. Blana este deasă, alcătuită din peri moi, mai lungi pe faţă, abdomen, şi faţa internă a membrelor. Lungimea firului de păr variază în funcţie de anotimp, fiind mai lung ( 8-9 cm ) în lunile decembrie, aprilie, mai şi mai scurt în lunile iulie-septembrie. Ursul tânăr prezintă un guler alb îngust, care, o dată cu înaintarea în vârstă se lăţeşte, devenind galben, galben-cafeniu, până se închide la nuanţa blănii. Culoarea blănii variază de la cafeniu deschis până la negru. Simţurile auzului şi mirosului sunt foarte bine dezvoltate. Văzul este deficitar, astfel că ursul se orientează cu ajutorul celorlalte simţuri. Masculii sunt mai înalţi ( până la 1,9 – 2,5 m ) şi mai masivi ( 140 – 320 – 850 kg ), în comparaţie cu femelele ( 100 – 200 – 450 kg ). Ursul carpatin prezintă un mers lent, cu capul coborât între omoplaţi, privind către sol sau într-o parte. Se poate căţăra în copaci şi poate alerga în salturi mari. În coborâre, pe pantele abrupte se rostogoleşte, iar în urcare se descurcă binişor. În lunile reci, urşii carpatini se retrag în zonele stâncoase, greu accesibile omului, în peşteri sau în gropi săpate în pământ, pentru a hiberna. În interiorul bârlogului îşi amenajează patul format din muşchi şi cetină, acoperind din interior si intrarea, lasand doar o deschizatura pentru aerisire. Fiecare individ are barlogul lui. Ursul nu atacă decât dacă se simte ameninţat sau dacă este rănit. Ursoica este mai agresivă, în special dacă este însoţită de pui. În momentul atacului, ursul se ridică pe


picioarele din spate şi scoate un muget caracteristic, atacând în mod special capul victimei. Speranţa de viaţă a ursului carpatin este în medie de 30-35 ani, fiind mai scăzută în cazul femelelor (20-25 ani).

F.Statutul şi protecţia Principalul duşman al ursului carpatin este omul, atât pe teritoriul românesc, cât şi în alte zone ale Europei. Vânătoarea de urşi carpatini este interzisă, ursul brun fiind o specie protejată în România, însă există anumite perioade în care vânătoarea este permisă, doar în cazul unei suprapopulaţii sau în cazul în care animalele au produs ravagii considerabile. Numărul permis de urşi vânaţi este stabilit încă de la începutul sezonului. Trofeul îl constituie blana şi craniul. La această oră, în pădurile din Carpaţi, trăiesc în jur de 2510 exemplare de urşi carpatini, comparativ cu aproape 8000 câţi erau înregistraţi în anul 1989.

Animale în pericol  

Activitate septembrie 2011- Proiect Comenius Valea Canepii

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you