Etajul 6_numarul 2

#2

Revista cu și pentru

studenții FJSC

Editorial IT WAS SUCH A JOURNEY! După câteva luni bune și nebune de pandemie, în care echipa revistei Etajul 6 a avut de muncă pe organizare, dezvoltare și acomodare, ne-am întors cu al doilea număr! Aducem ceva fresh, articole interesante, care, sperăm noi, o să vă scoată din ,,mood-ul pandemic”. În acest număr, am decis să avem o abordare diferită. Ne-am bazat pe feedback-ul oferit de studenți și am adus chiar forțe proaspete în echipă. Din acest motiv, ni s-au alăturat trei studenți: Cristiana Daraban, Alexandra Stamatescu și

Adrian Lupușor. Cei trei și-au pus pasiunea în practică și au abordat fiecare subiecte de interes actual, ce aduc cu siguranță o notă diferită întregii reviste!

Nu lipsesc nici interviurile cu personalitățile din domeniu. Mihai Găinușă, Alex Nedea și Mihai Ghyka sunt doar câțiva dintre cei ce au acceptat provocarea noastră și ne-au povestit despre ce înseamnă să lucrezi în jurnalism, relații publice sau publicitate. Cea mai bună modalitate de a învăța și de a evolua este să afli poveștile și sfaturile oamenilor care au trecut

exact prin același lucru ca tine. De aceea, ne dorim ca aceste interviuri să vă dea un boost de motivație și să vă răspundă întrebărilor cărora nu le-ați dat de cap încă.

O mare contribuție în viața studențească, în acest rollercoaster, o au experiențele. În acest număr veți găsi mai multe insight-uri despre viața la cămin. Mai exact, despre cum e să-ți petreci anii de facultate într-o cameră de cămin și la ce te poți astepta de când te cazezi până în ultima zi petrecută acolo. O altă experiență despre care puteți afla mai multe este cea Erasmus. De la cum aplici, la găsirea universității și sfaturi utile, veți găsi tot ce aveți nevoie pentru a lua cele mai înțelepte decizii. În final, rămâne doar să vă îndrăgostiți de aventura pe care o oferă experiența în sine! Pe lângă toate

acestea, v-am pregătit, așa cum v-am obișnuit în numărul trecut, articole de actualitate din sport și știri, pentru a vă aminti pe scurt tot ce s-a mai întâmplat în vara lui 2020!

Nu uitați că fiecare părere contează, așa că așteptăm cu nerăbdare feedback-ul vostru!

Enjoy it!

Cu drag, Dana și Lexa

CUPRINS 6

Între timp...

Sportul din România - „Luptă surdă” la terapie intensivă

12

Lumea relațiilor publice prin ochii unui PR-ist

16

Dacă meseria nu îți este pasiune, mai bine nu te bagi

20

Publicitatea: 10% artă, 90%știință

)

Jurnalismul este un instrument prin care poți schimba lumea

28

10

24

Willkommen in Deutschland

Erasmus: Tips&Tricks

36

Cum a schimbat pandemia stagiile de practică?

Din cămin adunate

40

42

Horoscopul studentului

ComunicArt

50

39

Incursiune prin obiectivul unui paparazzi

Despre imaginea de sine și toxicitatea media

44

32

46

Echipa sursa foto: freepik.com

01 IUNIE

între timp...

18 AUGUST realizat de Daria Bratu

iunie România intră în a doua etapă de relaxare a măsurilor impuse pentru limitarea răspândirii virusului COVID-19.

Raportul de Convergență publicat de Comisia Europeană relevă faptul că România nu îndeplinește niciunul dintre cele patru criterii necesare pentru adoptarea monedei euro: legate de stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung.

1 Vicepremierul Raluca Turcan anunță că Universitatea din București și Academia de Științe Economice vor primi peste 578 milioane pentru a-și renova clădirile.

4 10

11 Se împlinesc 30 de ani de la Mineriada din iunie 1990.

Premierul Ludovic Orban amintește că dosarul privind atrocitățile din acel an nu a fost încă finalizat și face apel la magistrați să îi pedeapsească pe vinovați.

13

Guvernul României aprobă Hotărârea nr. 476 care vizează prelungirea stării de alertă pentru încă o lună.

16 Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, anunță că România a fost înscrisă în sistemul european pentru vaccinul anti-COVID-19.

6

17 27

Guvernul României adoptă un memorandum privind implementarea proiectului „SURE”, care va oferi țării noastre accesul la o sumă de aproximativ cinci miliarde de euro pentru programe în domeniul economic și social, în contextul efectelor negative generate de pandemia SARSCoV-2.

Ministerul Educației și Cercetării afirmă că - după afișarea contestațiilor, din totalul de peste 160.000 de candidați prezenți la Evaluarea Națională,- sub 122.500 de elevi au obținut medii mai mari sau egale cu cinci, iar aproape 900 au încheiat examenul cu media generală 10.

Guvernul României prezintă Planul Național de Investiții și Relansare Economică. Acesta are în vedere infrastructura rutieră, energetică, de sănătate, pentru educaţie și investiţii pentru dezvoltarea locală. De altfel, printre domeniile vizate se numără și investiţiile de mediu, infrastructura sportivă, cea agricolă şi de irigaţii.

iulie

1 Ministerul Educației și Cercetării afirmă că - după afișarea contestațiilor, din totalul de peste 147.500 de candidați prezenți la examenul de Bacalaureat,- peste 95.000 au promovat examenul maturității; 307 dintre aceștia au obținut media 10.

5

Guvernul României aprobă Hotărârea nr. 553 care vizează prelungirea stării de alertă pentru încă o lună.

15 DIICOT anunță clasarea dosarului privind protestul de la 10 august 2018. Șefii de atunci ai Jandarmeriei sunt exoneraţi de orice vină pentru intervenţia în forţă împotriva protestatarilor aflați în Piaţa Victoriei.

15 Președintele României semnează decretul pentru promulgarea Legii privind stabilirea datei de 27 septembrie pentru alegerile locale.

16 Președintele Klaus Iohannis anunță că România va beneficia de 80 de miliarde de euro pentru proiecte europene ce vizează construcția de instituții spitalicești și de învățământ, modernizarea marilor sisteme publice, precum și reconstrucția economică.

21 Ministrul Finanțelor Publice, Florin Cîțu, transmite că execuția bugetului general consolidat în primele șase luni ale anului curent a înregistrat un deficit de 45,17 miliarde de lei.

28 31

Grupul de Comunicare Strategică atrage atenția că România a depășit pragul de 50.000 de cazuri de COVID-19.

7 sursa ilustrații: freepik.com

August Liderii PNL, USR și PLUS anunță că vor susține candidați comuni la alegerile locale pentru primăriile de sector ale Capitalei și pentru Primăria Generală a Bucureștiului.

Formațiunile politice susțin candidatura lui Nicușor Dan la Primăria Generală.

1 DIICOT anunță redeschiderea Dosarului „10 August”. Șefii Jandarmeriei implicați în reprimarea protestului au din nou dosare penale.

3 O nouă răfuială între clanurile din lumea interlopă are loc în sectorul 6 din Capitală.

4

5 Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, declară că își va depune candidatura la Primăria Generală a Capitalei.

Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, transmite că - pe lângă cele 250.000 de tablete pentru elevi aflate în curs de achiziționare - Ministerul va mai cumpăra, prin împrumut de la Banca Mondială, 74.000 de laptopuri pentru 1.100 de licee cuprinse în programul „ROSE”.

6 Liderul PMP, Eugen Tomac, informează că fostul președinte al României, Trăian Băsescu, intră în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei.

11 Guvernul aprobă Hotărârea nr.

668 care vizează prelungirea stării de alertă pentru încă o lună.

14 18

8 sursa ilustrații: freepik.com

Ultima zi de depunere a candidaturilor la alegerile locale.

Sondajele indică trei candidați principali în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei: Gabriela Firea (PSD), Nicușor Dan (Alianța PNL-USR-PLUS) și Trăian Băsescu (PMP).

„Măcar atât” să avem la facultate, oameni talentați. Printre ei se numără și Bogdan, unul dintre studenții care au decis să-și deschidă propria cale de comunicare online: „De mai mulți ani am scris pe bloguri și miam exprimat opiniile pe net. În timp m-am maturizat atât prin modul de a gândi, cât și prin modul de a scrie, așa că am considerat că trebuie să trec la alt nivel. Nu mă mai identificam cu vechiul blog, care îmi purta numele. Am vrut ceva mai colorat. Mi-am dat seama că Măcar atât devenise un tic verbal, dar în loc să îl elimin, am preferat să îl pun în lumină.”, ne zice el.

POVESTEA

Așa a luat naștere site-ul lui numit „Măcar atât”, o denumire care îți rămâne în minte, aș spune. Măcar Atât e cel mai complex site pe care Bogdan l-a realizat până acum. E proiectul din care a învățat ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui site și din care încă învață ceva nou în fiecare zi. Cât despre conținutul site-ului, este indecis: Încă nu am găsit nișa perfectă, nici audiența cea mai potrivită... Dar ușor, ușor, prinde formă. În următoarele luni sunt sigur că va urca din ce în ce mai mult în topurile online. Și eu sunt la fel de sigură, voi ce ziceți?

#antreprenoriiFJSC

9

Sportul din România - „luptă surdă” la terapie intensivă realizat de Mihai Gherghilescu

După multe luni de pauză, competițiile sportive au reînceput și în România.

Iubitorii sportului au avut de găsit răspuns la o întrebarea: „Unde este atmosfera de pe stadioane?”.

Care au fost efectele?

Meciuri care nu au mai avut loc, jocuri fără miză și fotbaliști care se aflau în vacanță, în timp ce alții erau în cantonament. Haos total!

Inițial, vizionarea unui meci - după mult timp - este asemănătoare cu un cadou primit de la Moș Crăciun, iar totul este frumos și special. În schimb, revenirea competițiilor a scos la iveală veșnicile probleme ale sportului din România – dezorganizarea și frica de responsabilitate.

Am discutat cu Vlad Achim, fotbalist cu experiență – în prezent, mijlocaș la Dinamo București - despre nivelul fotbalului din Liga 1 după multe luni de inactivitate.

Au apărut primele cazuri de Covid-19 în fotbalul din România și de aici totul s-a rupt. Totul se schimbă din pix. Testele de Covid au devenit o loterie. Astăzi sportivul e infectat; mâine e negativ și ziua următoare este pe teren în Liga 1.

sursa: fcdinamo.ro

10

„Cred că după această pauză provocată de pandemie, jucătorii au venit pregătiți destul de bine din punct de vedere fizic, pentru că au respectat programul de pregătire dat de cluburi. În schimb, au fost multe probleme de organizare, deoarece nu au fost date reguli clare și multe meciuri au fost suspendate”, a declarat mijlocașul.

România se poate mândri cu faptul că Simona Halep a câștigat la turneul de la Praga, una dintre primele competiții desfășurate la fileu după perioada de pauză. Turneele de tenis sunt puține. Jucători care călătoreau în fiecare săptămână dintr-o țară în alta fie nu participă de teama pandemiei și a restricțiilor impuse, fie aleg foarte bine competițiile unde se prezintă la start. Arenele mari, pline ochi și turneele de tradiție care atrăgeau prin eleganța lor au dispărut.

La nivelul handbalului din România, domnește incertitudinea și nesiguranța.

De ce? Pentru că au existat cazuri de sportivi infectați cu virusul SARS-CoV-2. În plus, există contacte frecvente pe teren, în timpul meciurilor. Echipele au fost nevoite să efectueze antrenamente pe tot parcursul perioadei de pregătire, fără a juca meciuri amicale - cu excepția unui turneu desfășurat la Turda.

Recent, Dobrogea Sud Constanța și Potaisa Turda au evoluat în European League. Meciurile mi-au amintit de orele de sport din liceu. O imagine tristă, cu tribune goale și jucători care resimt lipsa meciurilor de verificare, dar care au arătat poftă de handbal. Începerea oficială a sezonului era programată pentru luna august, dar contextul actual nu a făcut posibil acest lucru.

Primele meciuri ale noului sezon sunt programate în primele zile de toamnă din 2020. Se anunță un sezon atipic și rămâne de văzut cum vor gestiona situația instituțiile competente. Handbalul din România se află în picaj de mai mulți ani, dar sper ca pandemia să nu pună lacătul pe sportul în care am fost campioni mondiali.

Brașov a fost gazda barajului de calificare în semifinalele Superligii CEC Bank la rugby, iar Timișoara și Dinamo au obținut oportunitatea de a lupta pentru un loc în marea finală.

Pe de altă parte, meciurile desfășurate în Transilvania au arătat diferit. Un stadion mic, înghesuit, în care masa comentatorilor devenea inexistentă, dacă mingea era lovită mai tare. Fondul sonor nu a fost asigurat de suporteri, care nu au putut ocupa arena, ci de muzica de petrecere a localurilor din zonă.

Fazele finale din campionat erau un spectacol în toată regula, iar atmosfera creată de public era incomparabilă. Acum am rămas cu amintirile.

Sportul din România este cuprins de teamă.

Rezultatele cad pe planul doi când nu este antrenat. Apare acel „dacă” determinat de incertitudinea creată în urma pandemiei, ce îl face pe sportiv să nu mai fie total concentrat.

Sportivii trebuie susținuți în aceste momente grele, deoarece sunt - înainte de toate - oameni.

Iubitorii sportului sunt probabil nerăbdători să simtă freamătul tribunelor, dar apare puțină resemnare. Când vor putea să strige în cor, în sală sau pe stadion, rămâne o bună întrebare.

11

sursa foto: Valeria Tudor - arhivă personală

12

Lumea relatiilor publice, prin ochii unui , PR-ist: ,,Noi avem rolul de păzitori ai continutului de calitate’’ ,

cu Valeria Tudor Valeria Tudor este fondatoarea proiectului The House PR Agency din martie 2015. A absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, precum și un program de leadership la Universitatea din Oxford.

A pășit în lumea relațiilor publice odată cu masterul în Mass Communications, la London Metropolitan University, și cu primele internship-uri realizate în Londra.

1. Cum ți-ai început cariera în domeniul relațiilor publice?

La mine a fost o poveste frumoasă și le doresc tuturor juniorilor să aibă parte de un astfel de început. Cineva a descoperit în mine această latură și mi-a recomandat să dau la comunicare. În jurul meu plutea în aer ideea că meseriile adevărate sunt cele foarte bănoase. Comunicarea părea așa, ceva banal, ca un fel de ,,ne-meserie’’. În schimb, momentul în care am decis să dau la Facultatea de Comunicare și Relații Publice a coincis și cu momentul de apogeu al industriei. Pe atunci exista Campaign, PR Awards erau ceva to die for, era mult entuziasm în industrie, lucru care a dispărut cu timpul. Momentul de atunci m-a motivat și m-a menținut în lupta cu ceilalți candidați (12/loc).

Adevărata mea intrare în industrie s-a produs în schimb cu un shift total de

Interviu realizat de Mihaela Ivăncică

perspectivă, odată cu masteratul de la Londra în Mass Communications și cu primele internship-uri făcute acolo.

Altceva. Recomand.

2. De ce ai ales o carieră în PR? Am constatat că mi se potrivește și am considerat că e bine să faci orice meserie care să-ți placă, că urmează mulți ani și lungi, iar asta e important.

Dacă îți place, faci lucrurile și bine, te dedici mai mult și perfecționezi pe parcurs tot ce ține de job. Dacă nu, ești complet dezinteresat și mergi mai departe ca atare, din inerție, până la un punct. Nu am crezut că pot schimba o paradigmă sau că voi salva planeta. Abia mai târziu am descoperit cu adevărat puterea comunicării, cu bune și cu rele.

3. Care crezi că ar fi cel mai important pas pe care un om de PR trebuie să îl facă la început de drum?

Să opteze pentru internship-uri care să ajute la construirea primilor pași în carieră și automat la formarea unor cunoștințe basic, necesare în domeniu.

Mai apoi, pașii următori sunt hotărâtori, așa că e bine să alegem înțelept și mediul în care lucrăm, nu doar locul de muncă în sine. Creșterea profesională se produce într-un context prielnic.

13

4. Ce consideri că poate fi îmbunătățit pe piața industriei de PR din România?

Modul de raportare la echipă, respectul față de munca altora, lărgirea orizontului de business. Există viață și mai departe de propria rețea de “conexiuni”.

5. Relațiile publice sunt și acum un teritoriu destul de puțin cunoscut în România. Care parte a PR-ului crezi că se practică mai mult la noi? (lobby, organizare de evenimente, managementul imaginii etc.)

Cred că se practică puțin din toate. Pe o piață în care nu ne putem specializa neapărat pe o anumită zonă de expertiză, din simplul motiv că nu am

avea clienți suficienți pentru ea, fiecare agenție supraviețuiește cum poate.

6. Care sunt, în principal, materialele redactate de către PR-ist?

Comunicatele de presă sunt în continuare un asset important în această meserie și reprezintă poate un tool demn de încredere și în ochii presei.

Este ca un document oficial care pleacă de la client. Noi avem rolul de păzitori ai conținutului de calitate. E bine să ne asigurăm că se va distribui public ceea ce trebuie și este cu adevărat relevant.

Noi la The House pitch-uim de multe ori și articole speciale, pe care le redactăm într-un mod creativ, raportat la ce se întâmplă în regiune.

14 sursa foto: Valeria Tudor - arhivă personală

7. Care sunt cele mai importante calități de care un om de PR trebuie să dea dovadă?

Creativitate în găsirea soluțiilor de comunicare potrivite, flexibilitate în gândire pentru a se adapta ușor la dinamica domeniului și schimbărilor care vin inevitabil, verticalitate pentru a refuza alienarea de la propriile valori și a evita compromisurile.

8. Există un citat care te-a inspirat/ motivat? Împărtășește-l cu cititorii noștri!

Da, este un citat pe care l-am auzit și în timpul programului de leadership pe care l-am absolvit recent la Oxford. O să-l spun în engleză, să nu îi iau din sens: “In the past, jobs were about muscles, now they’re about brains, but in the future they will be about the heart.”

9. În final, ce sfaturi ai oferi celor care își doresc să își dezvolte o carieră în PR? Să aibă deschiderea de a lucra pentru orice cont, nu neapărat pentru lovebrands, e posibil să aibă surprize plăcute. Să fie deschiși la a învăța din orice. Orice experiență contează și te poate ajuta să găsești soluții la care nici nu te gândeai. Să rămână mereu dornici de a descoperi lucruri noi și de a-și hrăni creativitatea cu proiecte ce vor aduce valoare adăugată carierei lor. În final, tot ce pot spune este să își urmeze calea așa cum știu ei mai bine, astfel încât să le fie bine oriunde vor practica meseria pe care au ales-o.

15

sursa: libertatea

16

,,Dacă meseria nu îti , este pasiune, mai bine nu te bagi” ))

))

cu Mihai Gainusa

Interviu realizat de Roberta Chiș

,

Mihai Găinușă a absolvit cursurile Facultății de Jurnalistică și a avut, de asemenea, burse de media la Paris si Starsburg. Filip Stoler (prezentator și realizator de emisiuni radio TV) l-a remarcat pe Mihai datorită textelor pline de umor pe care acesta le trimisese la un concurs. Cu ajutorul lui Filip, Mihai Găinușă debutat în anul 1995, la radio.

Primul job de acest fel a fost la Radio Delta RFI, unde a ocupat postul de reporter de știri.

1. Când erați copil, ce credeați ca veți ajunge? Îmi doream să devin haiduc, să iau de la bogați și să dau la săraci. Am rămas cu dorința asta în suflet, iar acum, în media, tot un fel de haiducie fac. Nu am luat de la bogați, dar i-am criticat. Nu mă gândeam că am să ajung să lucrez în media. Viața te aruncă unde nu crezi că poți ajunge.

2. Ce calități credeți că trebuie sa aibă un student pentru a se diferenția în acest domeniu?

Domeniul în care vrei să lucrezi trebuie să devină pasiune, să fie lucrul la care te gândești când te trezești si înainte sa adormi. Dacă meseria nu îți este pasiune, mai bine nu te bagi.

3. Ați obținut licența în presa scrisă, dar ați ales radioul și televiziunea. De ce?

M-am angajat în primul an de facultate la Radio Delta RFI, am fost reporter, corespondent. Cu presa scrisă am cochetat foarte puțin de-a lungul timpului, mai scriam uneori editoriale. Am încercat mai multe domenii; atunci când nu te pricepi la nimic, trebuie să te bagi în cât mai multe domenii, să nu se prindă lumea.

4. La începutul carierei ați colaborat cu domnul Florin Călinescu, în emisiunea ,,Chestiunea Zilei”. Ce a însemnat această colaborare?

A fost prima performanță în cariera mea, deoarece această emisiune era cea mai urmărită în perioada aceea. Eu scriam monologul lui Florin Călinescu. A fost pasul de început în televiziune.

5. Dintre toate proiectele, în care ați fost cel mai implicat?

Proiectul Mihai Găinușă în care am investit, poate nu suficient de-a lungul carierei mele. Am ales să investesc în mine, pentru că job-urile se schimbă, oamenii se schimbă, trebuie să prinzi încredere în tine că te poți adapta cerințelor din prezent.

17

6. Cum ați ajuns sa prezentați Cronica Cârcotașilor?

Lucram în radio, când am primit propunerea lui Șerban Huidu de a face o rubrica la Radio21 și am acceptat.

Am lucrat împreuna la radio apoi mi-a propus sa lucrăm împreună la TV. După o perioadă de gândire am acceptat. Așa a început Cronica Cârcotașilor.

7. Care este cea mai mare provocare, atunci când ești prezentatorul unei emisiuni cu notorietate?

Am fost unul dintre autorii acestei emisiuni, scriam și prezentam emisiunea. Povocarea consta în faptul că trebuia să te adaptezi pe profilul fiecăruia.

8. A existat un moment în care v-ați gândit că acest domeniu nu vi se potrivește?

Nici acum nu sunt sigur că este pentru mine, nici radioul nici televiziunea, dar nu pot sa mă mai opresc.

9. Comparativ cu anii 2000, credeți că jurnalismul a evoluat?

18

Nu, jurnalismul a involuat. În opinia mea, involuează pe zi ce trece. Discursul media a scăzut extrem de mult, iar acest lucru se leagă și de nivelul de educație din Romania; standardele au devenit din ce în ce mai scăzute. Jurnalismul se confruntă cu o înregimentare uneori voită. Mai sunt foarte puține instituții de presă independente. Puține mai oferă șansa tinerilor jurnaliști să fie obiectivi, așa cum este normal.

10. Dacă dumneavoastră, cel de acum, ați avea posibilitatea sa stați într-o zi la masă cu tânărul Mihai Găinușă care are 20 de ani, ce sfat i-ați da?

I-aș spune în ce trenuri să se urce și pe care trebuie să le rateze. Suntem suma experiențelor, dar și suma greșelilor și parcă aș mai reduce din greșeli.

11. Cum trebuie să fie un jurnalist, în adevăratul sens al cuvântului?

Trebuie să faci compromisuri în meseria de jurnalism din Romania anului 2020; un jurnalist adevărat ar face niște compromisuri extrem de mici pe care nu lear regreta.

POVESTEA

Valentina, Alex și Gabriela au inaugurat vara aceasta propriul lor site online de știri. „Bevag” este numele său, creat din inițialele celor trei, dar și ca o ironie asupra modului de redactare foarte veridic al jurnaliștilor. Valentina ne povestește că a fost super greu la început, că au lucrat o lună și ceva și că au avut peste 10 versiuni de logo. Însă, își doreau foarte mult să aibă ceva al lor, să scrie ce vor, despre ce vor.

Cu toate acestea, până acum s-au bucurat de un feed-back pozitiv și își doresc să se îndrepte mai mult pe partea de podcast.

Primul a fost cu Narcis George Matache, membru în consiliul regional al Danemarcei. Tot cu el au avut și primul interviu, de care s-a ocupat Gabriela (s-a dus în orașul în care stă Narcis în Danemarca special pentru asta). Impressive, right? Eu așa zic.

Pe ei îi găsiți aici: https://bevag.ro/

#antreprenoriiFJSC 19

sursa foto: Mihai Ghyka - arhivă personală

20

“Publicitatea, 10% artă, 90% știintă.” ,

cu Mihai Ghyka Am stat de vorbă cu Mihai Ghyka și, în introducere, aș putea să vă vorbesc despre experiența sa în domeniul publicității, marile branduri pe care le-a construit în România, cum ar fi Bergenbier, sau cariera sa de succes, însă s-ar supăra Google pe mine că fur informații de la el. Așa că am să vă vorbesc puțin de experiența mea.

Mihai Ghyka a fost profesorul meu chiar aici, la noi, la FJSC. Fiecare săptămână din semestrul 2 începea cu Atelierul de Publicitate. Domnul profesor reușea să facă diminețile de luni plăcute și interesante, chiar și pentru o gașcă de studenți căzuți din pat la ora 8, cu cafeaua încă neterminată. Mihai Ghyka este genul de profesor care o să îți explice întotdeauna “De ce?” când o să vrei să afli mai multe despre ce e în spatele propoziției de pe slide. Tot el ne-a arătat cele mai “cool” spoturi și ne-a învățat să le privim ca niște studenți la publicitate, nu ca un simplu public și, mai departe, ne-a învățat să trecem și de acest prag și să gândim ca niște viitori angajați într-o agenție de Publicitate. Una peste alta, cu toții am plecat cu foarte multe de la Atelier datorită domnului profesor și eu, mai superstițioasă de fel, cred că norocul de a face acest seminar cu el se datorează faptului că suntem grupa 3 și 3 e cu noroc. Vă invit să faceți liniște în jur, să aprindeți lampa de citit și să vă lăsați

Interviu realizat de Ana Irina Cange

curiozitatea să citească cu entuziam.

1. Credeți că oricine poate face publicitate?

Aproape oricine, cu condiția să se pregătească, să studieze, să se țină permanent la curent cu evoluția din domeniu și să aibă șansa de a lua decizii pe brand și pe campanii. E vorba de pasiune, muncă și oportunitate, într-o piață extrem de dinamică și competitivă.

2. În atâția ani de experiență în industria publicității, care ați spune acum că este cea mai importantă etapă în construcția unui brand?

Toate etapele sunt importante în construcția de brand, fără excepție.

Totuși, în orice moment, cercetarea rămâne cheia de boltă a succesului.

Nu poți înțelege piața, consumatorii și tendințele fără cercetare. Acum câțiva ani, directorul de marketing al Colgate USA îmi povestea că cele mai bune idei vin din vizitele la consumatori, acasă, în discuții informale, din care reies mici informații de detaliu, extrem de utile în inovare și în construcția de brand. Nu sunt adeptul cercetării pentru fiecare campanie de comunicare, nu cred că orice mișcare trebuie documentată de zeci ori sute de pagini de research report. Cred însă că o bună înțelegere a brandului și a drumului său vine din

21

cercetare, observație, dialog cu clientul și consumatorul.

3. Cât de important este pentru o agenție să înțeleagă cu adevărat brandul pe care îl promovează?

Este primordial! Am să vă dau două exemple: a. acum mulți ani aveam un pitch de agenție pentru brandul Bergenbier, unul dintre marile branduri din România, cu comunicare exclusiv locală. Una din agențiile aflate în concurs a propus o soluție creativă pe care o propusese cu câteva săptămâni înainte pentru un alt brand de bere, premium, de origine austriacă. Am aflat întâmplător, din piață.

Campania ar fi putut fi făcută pentru orice bere, pentru că nu conținea nici un element distinctiv. Am fost însă lezat de lipsa de interes și efort acordată brandului nostru. Îmi părea că ne consideră parte din turmă, o bere ca oricare alta. Exact opusul valorilor noastre ca organizație și brand eminamente masculin. b. Am întâlnit adesea oameni de agenție care

22

îmi povesteau din observațiile auzite de la prieteni ori colegi, clienți ai brandului.

I-am respectat și prețuit de fiecare dată pentru sfatul lor sincer, “de la firul ierbii”.

Eu însumi cumpăr mereu brandurile clienților mei, din respect pentru munca lor, dar și din dorința de a le înțelege mai bine.

4. Cât de importante credeți că sunt deciziile pe care le luăm la 20 de ani în ceea ce privește viitorul nostru în carieră?

E o vârstă la care poți cu dificultate anticipa “exact” ce vei face și unde vei ajunge în carieră. Deciziile luate acum sunt importante, dar nu ireversibile, vor exista mereu alte și alte șanse de dezvoltare, ce vă dau posibilitatea unei “ajustări” în parcursul profesional.

Aș îndrăzni doar să vă spun să aveți răbdare, să nu vă pripiți în a lua o hotărâre de carieră și mai cu seamă să vă ghidați după comuniunea de valori cu organizația și șeful direct, mai mult decât după pachetul salarial ori promisiunile de dezvoltare.

5. Mulți spun că în industria publicității nu mai ai timp liber aproape deloc, dumneavoastră ați reușit să găsiți un echilibru între muncă și hobby-uri?

Eu am avut șansa să lucrez din pasiune și cu multă pasiune. Nu am făcut și nu fac distincția dintre muncă și hobby, pentru că munca în publicitate a fost mereu un “hobby”. În timpul liber observam, mă gândeam și adesea discutam despre branduri, cu aceeași pasiune și implicare cum o făceam la birou. Când am trecut în general management și, apoi, în consultanță, a trebuit să învăț “să mă opresc din muncă”. Și nu a fost ușor!

Rămân la ideea că cel mai fericit om este acela care nu face distincția intre muncă și hobby. E minunat să lucrezi din plăcere și să te distrezi muncind. Dar nu mereu ai acest noroc. Însă trebuie să îl cauți cu orice preț!

6. De ce ați ales să lucrați cu studenți în cadrul facultății FJSC? Pentru că este o facultate care adună tineri talentați, de la care învăț eu însumi în fiecare an. Apoi, prin munca de la facultate, prin voi, am certitudinea că am o contribuție la România mai bună de mâine.

7. Care credeți că sunt cele mai importante 3 valori pe care orice om ar trebui să le aibă atât în viață, cât și în carieră?

Autenticitatea în ce spui și ce faci, pasiunea pusă în slujba unui ideal, respectul pentru muncă - a ta și a celorlalți.

8. Dacă ar fi sa transmiteți un îndemn scurt studenților care visează să ajungă directori de marketing sau să lucreze în agenții și să modeleze și construiască branduri mari în carieră, care ar fi acela?

Să aibă încredere în ei inșiși - efortul pe termen lung este mereu recompensat.

Să nu se lase doborâți de un eșec (ori o serie de eșecuri) la interviuri ori la muncă.

9. În industria aceasta ți se spune des că trebuie să fii creativ și inspirat, pe dumneavoastră ce va inspiră?

Eu nu știu să cânt și nu sunt creativ.

De fapt, doar 2% din oameni sunt cu adevărat creativi. Probabil că sunt mai mulți cei care știu să cânte. În ceea ce fac mă inspiră oamenii dragi de lângă mine, prin sfaturi și încurajări.

Bucuria celor ce văd un proiect bine făcut, la care am contribuit, îmi dă cea mai mare satisfacție.

10. Cum ne revenim după un eșec sau un feedback negativ?

Sunând un prieten ori pe cineva drag.

Apoi, luând-o de la capăt cu determinare.

11. Când trebuie să alegeți o agenție pentru o nouă campanie, care este primul lucru la care vă uitați?

La munca lor din ultimele luni, la modul în care au gândit brandul, coerent cu trecutul său și diferențiat de competiție.

12. Publicitatea este o artă sau o știință?

10% artă, 90% știință.

23

sursa foto: Alex Nedea - arhivă personală

24

„Jurnalismul este un instrument prin care poti , schimba lumea”

INTERVIU CU UN ABSOLVENT - Interviu realizat de Lorena Mihăilă Alex Nedea este un jurnalist de investigații cu aproape 18 ani de experiență. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București și a pășit în lumea presei din al doilea an de studii. A fost redactor și reporter la unele dintre cele mai importante publicații precum, Antena Group și Realitatea TV, iar în 2018 a devenit membru al echipei Recorder. Alex Nedea este un om pasionat și muncitor, iar investigațiile sale sunt roadele muncii asidue.

1. Ce te-a făcut să vrei să studiezi la FJSC și nu la o facultate de jurnalism din alt oraș, respectiv Iași, acolo unde locuiești și tu?

Am ales să studiez la FJSC deoarece la București media din anii de liceu conta cel mai puțin sau chiar deloc. La Iași nu aș fi intrat la buget, iar la Cluj nu mă gândisem să îmi depun dosarul. Nu miam regretat decizia, deoarece distanța pe care am avut-o față de familie m-a întărit. Viața de student a fost armata pe care nu am făcut-o.

2 .Care au fost materiile tale preferate și de ce?

Mi-a plăcut foarte mult ISMM-ul pe care l-am făcut cu Mihai Coman și Tehnici de redactare pe care le făcusem cu Luminița Roșca. Din câte îmi amintesc

și genurile presei scrise au avut un rol important pentru mine, la materia asta învățând să fac reportaje.

3. Care au fost profesorii care te-au ajutat cel mai mult în timpul studenției și cum au făcut asta?

Pe lângă Mihai Coman și Luminița Roșca m-au ajutat și profesorii care nu îmi puneau absențe. Încă din anul 2 m-am angajat și am avut un job full time, fiind plecat foarte mult prin țară. Am găsit înțelegere la profesorii din facultate și astfel am ajuns să termin și facultatea.

4. Consideri că materiile studiate de tine la facultate au fost de folos pentru cariera ta de jurnalist sau acestea sunt prea învechite pentru presa contemporană?

Atunci când am intrat în presă, manualele și materia studiată în facultate m-au ajutat foarte mult. Presa scrisă era la putere, iar presa online încă nu exista. Pot spune doar că, indiferent de schimbările care au avut loc în presă în acești 17 ani, baza jurnalistică este aceeași. Știu că acum e la modă ca elevii și studenții să se revolte în ceea ce privește materia predată în instituțiile de învățământ, dar anumite lucruri sunt încă esenţiale, iar asta se vede mai mult pe parcurs.

25

5. Ai lucrat în unele dintre cele mai importante instituții de presă din România și ai făcut cunoștință cu tot felul de editori și redactori. Care din ei au avut un impact pozitiv, dar și negativ în progresul tău jurnalistic?

7.Care au fost momentele în care ai vrut să renunți la jobul de jurnalist, dacă au existat acestea?

6.Atunci când ai intrat în lumea presei, respectiv anul 2002, ai avut două mari principii: Să spui mereu adevărul și să nu iei șpagă. Care sunt în prezent principiile după care te ghidezi, în afara celor menționate?

9. Având în vedere că investigațiile pe care tu le faci au un impact destul de controversat în lumea politică, care este cea mai mare frică a ta atunci când începi un nou proiect?

Încă de când m-am angajat în presă m-am tot gândit dacă este bine ce fac și dacă mai pot continua să fiu jurnalist.

Sincer nu cred că am avut niciun editor Cred că indiferent de meserie există de la care să nu fi învățat ceva. Indiferent astfel de dubii. cine era acesta sau cât de antipatic îmi era, am fost capabil să preiau doar cu 8. După 16 ani de experiență în presă, cunoștințele pozitive. Cei care au avut ce te-a făcut să alegi Recorder? un impact semnificativ asupra mea ca jurnalist, au fost: Carmen Avram, Remus În fiecare redacție exista un “dar”, iar eu Radu, Adriana Oprea Popescu și Emilia am venit la Recorder pentru a înlătura Șercan. aceste dar-uri.

În afara celor două principii pot spune că este important să fii un om muncitor, în această meserie trebuie să îmbrățișezi munca și să te adaptezi fiecărei situații.

Pe lângă acest lucru, un alt principiu important e să îți asculți instinctul. De multe ori întâlnești cazuri în care nu se respectă litera legii, ci doar scopul ei. În meseria asta trebuie să fii și om, nu doar o locomotivă care flutură niște legi, pentru că până la urmă legile sunt făcute de oameni și pot fi imperfecte la fel ca și ei. În meseria asta situațiile nu sunt doar alb sau negru, ci realitatea e constituită dintr-o paletă infinită de griuri.

26

Cea mai mare frică? Hmm, cred că este cea în care nu aș putea duce la bun sfârșit un proiect. Acest lucru nu ține de faptul că cineva mă oprește să termin investigația, ci de faptul că pot ajunge într-un punct în care să realizez că premisa de la care am pornit, nu se susține. Cea mai crâncenă luptă pentru un jurnalist se dă atunci când trebuie să renunțe la un proiect în care a investit.

Această confruntare are loc între partea sentimentală și rațională a jurnalistului. eu unul am încercat să gândesc în profunzime și oricât de greu ar fi, să las partea rațională să câștige.

10. Considerând că investigațiile tale pot fi privite ca niște adevărate misiuni câteodată, cum te pregătești psihic știind ce pericole sau neajunsuri poți întâmpina pe parcurs?

Nu există nicio rețetă prin care să poți să-ți învingi aceste temeri pe care le ai atunci când începi un proiect. Doar faci primul pas și aștepți să vezi ce urmează. Pe mine ceea ce mă face să continui cu proiectele indiferent cât de dificile ar fi sunt pasiunea și curiozitatea la intersecție cu inconștiența.

11. Ai reușit să schimbi ceva în țara noastră printr-o investigație realizată de tine. Dacă da, ce anume?

Da, au fost investigații urmate de dosare penale, de schimbare a unor legi, dar sunt și multe subiecte la care nu poți observa schimbări imediate. Acest lucru nu se întâmplă mereu, dar ce trebuie să știi ca jurnalist e că articolul tău contribuie la clădirea opiniei publice.

12. O întrebare care stă pe buzele multor studenți este aceasta: Ce calități trebuie să aibă o persoană pentru a ajunge în echipa Recorder?

Aș putea spune că experiență, dar asta nu e neapărat criteriul cel mai important.

Pe noi ne atrag oamenii care nu sunt mulțumiți de ei, care doresc să evolueze continuu, să muncească și să dea tot ce pot pe teren și nu numai.

13. După 18 ani în presă, ce înseamnă pentru tine jurnalismul?

Un instrument prin care poți să schimba lumea.

14. Spre final aș vrea să știu ce sfaturi poți să oferi unui student care vrea să practice jurnalismul de investigație?

Să fie dispus să muncească chiar dacă de multe ori poate părea că face asta în mod inutil. Un student care dorește să devină jurnalist trebuie să îmbrățișeze munca. Este o meserie care poate oferi multe, o meserie extraordinar de frumoasă, dar trebuie să ai răbdare cu ea pentru a descoperi acest lucru.

27

Willkommen in Deutschland! realizat de Teodora Constantinescu

Bun venit în Germania, o țară cu multe posibilități, renumită pentru castele construite în Evul Mediu, festivaluri anuale, multe companii producătoare de mașini renumite și multe altele.

Dacă ești fascinat de această țară foarte bine dezvoltată și vrei să afli mai multe, atunci articolul acesta te va ajuta să te decizi dacă traiul în Germania este benefic pentru tine și dacă ți se potrivește sau dacă o vizită aici ar fi pe placul tău.

Drept urmare, am luat un interviu unei bune prietene, Lena Rimald, care trăiește de 18 ani în Germania. Are 25 de ani și lucrează cu normă întreagă ca asistentă într-un spital din oraș.

28

sursa foto: unsplash.com

Reporter: Descrie-mi cum arată orașul care a fost lansată în 1963. Deține în care locuiești. recordul pentru cea mai repetată emisiune TV în Germania și aproape Lena: Trăiesc într-un oraș cu aproximativ fiecare cetățean știe despre ea.

31.000 de cetățeni, Bad Nauheim.

Orașul se înfrățește cu câteva din toată R: Care sunt avantajele traiului în lumea, chiar și cu câteva din România, Germania? precum Cisnădie, Siret sau Alba Iulia.

Are câteva repere importante din punct L: Îmi place sistemul educațional de aici de vedere istoric, dar e mai degrabă și multiplele oportunități pe care școlile le recunoscut pentru centrele health&bath - oferă copiilor care vor să învețe diferite mai precis, izvoarele de sare - și clădirea limbi sau să-și perfecționeze aptitudinile istorică Sprudelhof, unde există diverse în științe sau arte. Îmi place și sistemul tipuri de spa pentru oamenii care suferă sanitar - plătim lunar o sumă prin care ne de boli cardiace sau nervoase. Acum, asigurăm tratamentele de bază în cazuri totul e mai liniștit; sunt câteva școli nefavorabile. De asemenea, iubesc gimnaziale și licee și există mici mallAusbildung, care reprezintă un fel de uri, restaurante și cafenele în centrul training pentru un anumit job. De obicei, orașului. Sunt și câteva parcuri mici și durează undeva între doi și cinci ani, unul mai mare, unde oamenii pot face în funcție de ce job vrei să înveți, dar, plajă sau se pot plimba cu bărcile. Orașul în mod normal, durata este de trei ani. acoperă, în definitiv, toate nevoile unei Studenții sunt plătiți exact ca pentru un persoane ca să trăiască bine. job cu normă întreagă. Dezavantajul este că nu primești o diplomă ca la facultate R: Germania este diferită de România, și, drept urmare, acest Ausbildung se ceea ce înseamnă diferențe de poate să nu fie recunoscut în alte țări în cultură, limbă, tradiții și obiceiuri. care ți se cere o diplomă.

Care este tradiția ta nemțească preferată?

R: Ce ai recomanda unui turist să facă în țara ta?

L: Cum eu nu sunt 100% nemțoaică, nu am crescut în mediul ,,tradițional L: Dacă îți plac peisajele istorice și îți nemțesc”. În fiecare oraș din Germania place să fii cât mai activ, recomand există tradiții diferite. Cred că cea mai zonele montane și forestiere din comună tradiție este oferirea unui copil Germania, precum și castelele care începe școala (la șase-șapte ani) răspândite peste tot. Pe lângă asta, un pachet în care sunt câteva cadouri o vizită orașelor mari - ca Hamburg, - în principal dulciuri, jucării și rechizite.

Berlin, Frankfurt am Main sau Munich Acest cadou se numește Schultüte.

- poate fi o idee. Însă, trebuie să iei în Tradiția a început prin secolul al XIXconsiderare prețurile mari, dacă stai lea, ideea fiind să facem copiii să nu pentru o perioadă mai lungă, deoarece fie speriați de începutul școlii, ci, mai aceste orașe sunt foarte aglomerate degrabă, încântați. De asemenea, în și zgomotoase. Dar acestea oferă o fiecare an, de Revelion, aproape toate arhitectură interesantă și locuri care canalele de TV difuzează faimoasa merită văzute. comedie englezească, Dinner For One,

29

R: Ce ai schimba în orașul în care trăiești? Dar în toată țara?

L: Eu sunt satisfăcută cu orașul în care locuiesc, este pe placul meu și satisface nevoile mele. Mi-ar plăcea ca Germania să fie mai deschisă și interesată și de restul lumii, și de ce are de oferit. Uneori simt că unii oameni au încă o minte închisă. Nu sunt neprietenoși, mai mult sunt neinteresați.

dispuși să fie deschiși, dacă cineva face efortul să îi cunoască mai bine. Nu toți nemții sunt concentrați pe bere, mașini, cârnați, etc. Pentru majoritatea locurilor de muncă, ar trebui să fii apt să vorbești germană sau măcar engleză. Dacă nu vorbești germană, majoritatea firmelor oferă ajutor și ore pentru a învăța limba în timp util. Școala aici este gratuită, pentru că educația de bază este lege în Germania. Singurele lucruri pe care R: În final, ai putea să oferi niște părinții ar trebui să le plătească sunt sfaturi celor care se gândesc să rechizitele școlare și excursiile sau alte viziteze sau să se mute în Germania în evenimente speciale. În fine, depinde în viitorul apropiat? ce sezon vizitezi Germania. Recomand cu căldură să iei cu tine haine de toate L: În orașele mari, oamenii de diferite felurile, pentru că aici vremea este destul culturi sunt acceptați mai ușor și de capricioasă. Chiar și în vară sau bineveniți decât în orășele sau în sate, iarnă, temperaturile cresc și scad rapid și dar traiul este mult mai scump, iar uneori există zone unde vremea este ploioasă prețurile ajung să fie de trei ori mai mari foarte des. Chiar dacă este o vizită mai decât în zona rurală. Oamenii de aici lungă sau mai scurtă, cred că Germania sunt de obicei distanți, pot părea puțin are ce să-ți ofere și poți experimenta înțepați sau dezinteresați, dar mulți sunt foarte multe aici. sursa foto: unsplash.com

30

POVESTEA

ONEDAYJOURNAL

Povestea începe cu Denisa, o studentă pasionată de gătit. Ea s-a gândit să-și îmbine cele două pasiuni, gătitul și scrisul, astfel a rezultat blogul ei, „Onedayjournal”. Totodată, prin acest blog își dorește să îi inspire pe cei din jurul ei. Cum? Prin rețete rapide și accesibile de mâncare și deserturi testate, unele modificate și altele create chiar de ea. Pe blog puteți găsi și experiențe motivaționale din viața personală a Denisei, pe care spune ea: „mi-ar plăcea să le audă cât mai mulți pentru că sigur îi vor ajuta.”

Vedeți aici despre ce e vorba: https://onedayjournal.home.blog/’

#antreprenoriiFJSC

31

ERASMUS TIPS & TRICKS realizat de Mara Lăcătuș

Dacă ești curios/curioasă să vezi cum e să studiezi în altă țară pentru un semestru, facultatea noastră îți dă această oportunitate. Erasmus este o bursă pentru studenți care îți permite să stai timp de un semestru în altă țară din Europa, timp în care vei învăța la una dintre facultățile partenere, dar vei descoperi și cultura țării respective, vei călători, poate vei învăța mai bine o altă limbă și îți vei face noi prieteni.

32 sursa foto: Mara Lăcătuș - arhivă personală

ERASMUS Cum aplici? În fiecare primăvară, facultatea anunță detaliile pentru mobilitatea Erasmus ce va avea loc anul viitor. Deci, începând cu semestrul 2 al anului 1, poți aplica, pentru a pleca în semestrul 2 al anului viitor. Pe site-ul facultății sunt menționate toate documentele de care ai nevoie, țările și universitățile pentru care poți aplica, în categoria Programe ERASMUS+. Interviul se desfășoară în limba engleză, iar dacă universitatea respectivă nu are cursuri în engleză, cel mai probabil profesorii vor dori să vadă cum te descurci și în limba țării respective.

Alege-ți o universitate la care merg mulți studenți internaționali!

Desigur, vei face alegerea în funcție de planul de învățământ care te atrage cel mai mult, de limba în care se desfășoară cursurile, dar și de locația în care țiar plăcea să mergi. Încearcă să cauți pe facebook grupurile de studenți ale facultăților care te interesează sau alți studenți care au fost plecați și pune-le întrebări. Caută orașele în care merg mai mulți studenți internaționali, pentru că ei sunt cei mai deschiși pentru a forma noi prietenii și pentru a-și împărtăși culturile.

Fii pregătit/ă cu bani de acasă!

Bursa ERASMUS presupune faptul că vei primi lunar o sumă de bani (450500 de euro), care diferă de la țară la țară. Interesează-te despre locul în care

vei merge, pentru că unele sunt mai scumpe. Pentru o țară ca Suedia, de exemplu, îți vor ajunge banii doar pentru cazare și biletele de avion. Trebuie să fii pregătit/ă cu bani de acasă pentru activitățile suplimentare pe care îți dorești să le faci. În ceea ce privește cazarea, dacă universitatea nu îți oferă sau nu mai prinzi loc în campus, poți căuta pe grupurile de studenți și chiar să îți faci câțiva prieteni noi cu care să locuiești împreună, pentru a împărți costurile.

Nu îți lua multe lucruri cu tine!

La fel ca la Work&Travel (vezi în primul număr al revistei), cel mai probabil vei găsi acolo o mulțime de obiecte pe care vei vrea să le cumperi. În Suedia există chiar și „Free Shop” – magazine în care studenții lasă lucrurile pe care le-au folosit pe durata semestrului și pe care nu le mai pot lua înapoi acasă, iar acolo poți găsi nenumărate mici comori.

Călătorește cât vezi cu ochii și fă-ți noi prieteni!

Fă research despre cele mai frumoase obiective turistice din țara în care vei merge și alege-ți preferatele. Încearcă să profiți cât mai mult de timpul liber și de vacanțele pe care le vei avea pentru a călători în interiorul țării. Nu îți face griji, cu siguranță vei găsi acolo noi prieteni care să vină cu tine peste tot. Profită de orice oportunitate de activitate extra care ți se oferă, dar încearcă să pui în echilibru distracția și studiul.

33

sursa foto: Mara Lăcătuș - arhivă personală

34

ERASMUS+ Dacă nu ești încă pregătit să pleci de acasă un semestru, poți merge în programul Erasmus+, care ține doar 1-2 săptămâni. Acesta poate fi oferit de facultate, cum este, de exemplu, Marpe Diplo ISP, sau de alte organizații (poți găsi foarte multe astfel de programe pe internet).

Profită de toate activitățile!

În afara orelor, am încercat să profităm de cele 2 săptămâni pentru a descoperi orașul. Am avut un „Treasure hunt”, am fost într-un tur ghidat, am încercat restaurantele și magazinele locale, am mers mult pe jos pentru a vedea cât mai mult din oraș. Am mâncat (exagerat Ieși din zona de confort! de) multă ciocolată, ne-am plimbat cu „gondola” pe ploaie și, nu se putea fără Marpe Diplo ISP este un program despre o mică aventură, ne-am pierdut prin diplomație în care am fost în octombrie Bruges. Dar poveștile mele preferate 2019, timp de 2 săptămâni, în Ghent, sunt cele în care am avut astfel de mici Belgia, și este un program INTENSIV peripeții. de studii. Este foarte intens, presupune cursuri în engleză cu oameni din Erasmus+ a fost o experiență prin care diferite țări și diferite domenii adiacente am dobândit enorm de multe informații, diplomației, pentru a oferi o imagine de dar și prin care am cunoscut o nouă ansamblu asupra subiectului. Cursurile, cultură și m-am bucurat de frumusețea domeniul, temele și proiectele sunt Belgiei. Experiența ERASMUS este o adevărată provocare, prin care, cu atât despre noi sisteme și perspective siguranță, vei ieși din zona de confort. educaționale, cât și despre călătorie, Am avut foarte multe de învățat atât de la cultură și prieteni. Este despre a ieși total „profesori”, cât și de la restul studenților din zona ta de confort și despre a-ți face internaționali. studenția de neuitat.

35

Cum a schimbat pandemia stagiile de practică?

Trei studenți ne povestesc experiențele lor realizat de Cristiana Daraban

Încă de când am aflat că practica rămâne obligatorie chiar și în timpul pandemiei, mi s-a părut extrem de greu să lucrez exclusiv online undeva în București, și la fel de greu să-mi găsesc ceva fain de lucru la mine în oraș – și așa a și fost. Deși dorința de a face practică în mai multe locuri mi s-a îndeplinit, tot am pierdut distracția ședințelor foto de la ELLE, iar discuțiile despre „ce mai facem pe social media” la o patiserie din oraș au decurs în mare parte doar la un ecran și o tastatură distanță. Dar de ajuns despre mine – să vedem cum li s-a părut practica pe timp de pandemie și colegilor mei din facultate; Cât de greu le-a fost? Cum s-au descurcat? Oare le-a fost mai bine să lucreze cu pisica în brațe sau preferau oboseala unei zile încărcate la birou, ca-n filme?

36

sursa foto: Elena Palaghia - arhivă personală

Elena Palaghia, CRP anul 3 – radio local

Gabriel Gheorghiță, CRP anul 2 – agenție de PR

Elena mi-a povestit cum pandemia de coronavirus a expediat-o rapid cu tot cu dorința de a lucra în radio sau în televiziune înapoi în orașul său, Târgu Neamț, unde era „convinsă că nu va găsi nimic.” A aflat însă de existența unui radio local ce părea destul de accesibil, așa că și-a încercat norocul – totul pentru ca mai apoi să descopere că băiatul de acolo „făcea totul de unul singur și avea nevoie de cineva să îl ajute și căruia chiar să îi placă domeniul.” Așa că a acceptat provocarea – și a reușit să încerce tot ce își dorea, de la intervenții și matinale la voice-overuri pentru diverse reclame și videoclipuri, la articole pentru site și afișe pentru evenimente. Ba chiar a fost și reporter sau fotograf, iar acum că s-a și angajat acolo, cei doi lucrează împreună la un rebranding. Nu e ușor, mai ales când se adună multe de făcut, dar Elena spune că adoră tot ce face.

Lui Gabriel locul de practică i-a fost sugerat chiar de către coordonatoarea sa, doamna profesoară Camelia Cușnir (pentru care a avut doar cuvinte de laudă), astfel ajungând să lucreze la GMP PR pe partea de monitorizare și copywriting – o zonă de care era și foarte interesat, și în care și-ar dori să rămână. „Am avut noroc să prind undeva la 3 săptămâni la birou, unde am reușit să cunosc echipa și restul agenției,” spune el, adăugând apoi că deși totul s-a mutat în mare parte în online, lumea a continuat să fie super amabilă.

Până la urmă, pandemia i-a adus Elenei zâmbetul pe buze – chiar și sub mască!

sursa foto: Gabriel Gheorghiță arhivă personală

A avut și momente bune, și momente mai puțin bune, după cum chiar el povestește - „Am reușit să o dau în bară cu deadline-urile 3 zile la rând, nu reușeam absolut deloc să îmi organizez timpul. Probabil cel mai mare dezavantaj când lucrezi de acasă.” Însă pe parcurs a ajuns să lucreze pentru câteva companii mari din țară, iar primul mesaj primit, „am primit răspunsul de la client, le plac ideile tale și nu vor să modifice nici măcar un cuvânt” îl mai urmărește chiar și acum.

37

Elena Gușă, Jurnalism anul 3 – redactor la DoR Elena Gușă se consideră extrem de norocoasă că a ajuns să lucreze la DoR, în urma unei scrisori de intenție și cu puțin ajutor din partea coordonatoarei sale de practică, doamna profesoară AnaMaria Nicola – chiar și în august, când mulți colegi de-ai săi terminaseră deja practica. „Îmi doream foarte tare să merg în redacție și să îi cunosc pe toți,” mărturisește ea, explicând cum, deși a făcut destul de multe până acum, pandemia a afectat puțin atmosfera. „Nu mi-au impus restricții, însă așa cum ei vin câte 5-6 în redacție, nu ar fi fost corect și sigur ca eu să vin mereu.”

su

rsa

fot o:

Ele

na

Gu

șă

-a

rh

ivă

pe

rso n

ală

Chiar și cu ședințele ținute online, s-a simțit din prima ca acasă la DoR – „nicio idee nu e greșită, ci doar privită din unghiul nepotrivit,” se află printre cele mai importante lecții învățate acolo. Elena a recunoscut că un moment de mini-panică a fost atunci când a aflat

38

că are de transcris un interviu de o oră cu o scriitoare din SUA, știind din experiență că unul de aproape 20 de minute i-a luat undeva la 4 ore. „M-a speriat puțin gândul că aș putea sta 60 de ore cu nasul în laptop și cu căștile în urechi,” spune ea râzând. Dar a stat. Și totul a părut mult mai liniștit de acasă – chiar dacă, după cum chiar ea concluzionează, a fost un dezavantaj să nu interacționeze și să nu învețe câte ceva de la toți. Și cum aș vrea și eu să concluzionez în următoarele rânduri, permiteți-mi să repet că nu aș lua de la capăt experiența practicii pe timp de pandemie oricât de comod ar fi să am o cană de ceai proaspăt în permanență pe biroul de acasă – uneori să pășești în sediul redacției sau agenției la care visai chiar e terapeutic! Mă bucur că unii dintre colegii mei au avut ocazia să prindă și gustul offline-ului, măcar pentru puțin – aș fi vrut să pot auzi experiențele tuturor!

)

Din camin adunate realizat de Ioana Banaga

Căminul este… ...locul unde te întorci după o zi de alergat de la o locație de curs la alta (că doar nu se țin toate într-o singură clădire) și tot ce vrei să faci e să devii una cu salteaua, dar faci ce faci și iar te culci la 2 după o porție zdravănă de râs cu colegul/a. ...locul unde revii încă energizat de la cheful ăla fain și chit că luna-i pe cer, tot mai găsești cu cine să stai la o vorbă încă puțin, nu-i ca și cum ai avea seminar de la 8. ...locul spre care vii cu grupul “Grozăvești-ul, hai să mergem!” după ce cobori din trenul ce vine de la Predeal. ...locul unde oamenii din jurul tău te asigură că aparții unui grup, deci nu ești singur. ...despre seara în care nimeni nu înțelege cum pot încăpea atâtea suflete între patru pereți, dar asta nu-i o piedică pentru câteva ture de Macao sau Mafia. ...despre seara aia când îți propui să te culci ceva mai devreme și fix atunci vecinii de deasupra decid să facă un maraton de tropăit, dans, muzică și

râs cât cuprinde iar tu, ca o bătrânică morocănoasă, iei mătura din colțul camerei și lovești de câteva ori în tavan, ca să-ți arăți nemulțumirea. ...despre noaptea aia în care auzi că la câteva camere distanță se cântă “La mulți ani” și, ca să nu te simți exclus, începi și tu să fredonezi și să-l feliciți pe sărbătorit. ...despre sclipirea aia din ochii tăi când te uiți în frigider și vezi că nu e gol, iar asta înseamnă un singur lucru: colegul a primit pachetul de la mama.

Aici, un bonus ar fi sentimentul ăla de apartenență când îți dai seama că mama colegului de cameră se gândește și la tine: “Mi-a zis mama că a pus câteva șnițele în plus și două borcănele de zacuscă, ca să avem ce mânca.”. Și nu în ultimul rând, căminul este... ...despre locul în care n-ai cum să te simți singur, chit că al tău coleg a mers acasă în weekend; zumzetul vocilor din camerele vecine, o ușă ce se deschide brusc sau ecoul pașilor de pe hol sunt dovada că ești înconjurat de viața din cămin.

39 sursa foto: freepik.com

Incursiune prin obiectivul unui paparazzi realizat de Adrian Lupușor În timp ce citești rândurile următoare, gândește-te că ești urmărit, prefă-te că nu știi ce se petrece și continuă ceea ce ai început. Comportă-te natural! Așa, cu heirup, ești liber/ă să faci și o piruetă, chiar și să te maimuțărești, doar-doar să fii surprins/ă în toată splendoarea.

Gata, avem poza! Acum, tu ești starul Revistei #Etajul6. Despre asta este și proverbialul paparazzi. Și nu numai. Este despre vedete, aparate foto, oameni ascunși prin tufișuri ori locuri în care doar blițul aduce lumina, dar și situații neprevăzute și... nemaivăzute. Probabil tu, cel care citește acest articol, știi deja ce înseamnă termenul “paparazzi”. Cu siguranță ai deschis măcar o singură dată, chiar și neintenționat, o publicație tabloidă. Sunt ferm convins că ți-a trecut prin fața obiectivului, pardon!, ochilor, un titlu bombastic de genul: “Vedetele cu posteriorul la vedere! Andreea Antonescu, Cream sau Gina Pistol sunt numai câteva dintre divele care şi-au expus bombeul”. Însă în spatele unei astfel de știri stă un fotoreporter iscusit, care stă cu ochii pe persoanele publice ca pe butelie. Că deh, nici nu știi când explodează un subiect gata-gata să rupă gura târgului.

iese din zona de confort, se trece peste deontologie și etică, iar în final se ajunge călare peste așa-numitele vedete. La propriu, uneori! Și, nu de puține ori, se lasă și cu conflicte, mai ales când țintele sunt agresive. Însă ce contează mai mult decât satisfacția de a-ți face cu brio meseria? Ah, că tot vorbim de meserie, hai să îți mai spun și ce mi-a dezvăluit un paparazzo cu patalama, al cărui nume rămâne sub anonimat. Așa cum nu tot ce zboară se mănâncă, așa și fotografiile paparazzi sunt, în mare parte, aranjate.

Cel puțin în România noastră. De ce? E simplu: când ești presat de timp, cauți pe cineva ahtiat să-și vadă numele în presă și... voilà. Există situații în care chiar fotografii sunt căutați pentru a surprinde un moment demn de cancan.

Probabil te întrebi cum lucrează un paparazzo, cum poate fi mereu la locul potrivit și dacă el chiar își riscă pielea pentru o poză în ipostaze compromițătoare cu o vedetă sau alta. Ei bine, să faci astfel de fotografii nu este deloc ușor, îmi mărturisesc chiar cei care au fost și sunt “vânători de imagini”. Se

1. Bună, Andrada! Cum a început “aventura” ta în presa tabloidă?

40

Pentru a intra și mai mult în culisele fenomenului, am stat de vorbă cu o fostă studentă FJSC, care a cunoscut și practicat jurnalismul tabloid. Și, ca să nu fim deconspirați, ne-am ferit de paparazzi. Redau, în cele ce urmează, interviul cu Andrada Oană:

A: Am lucrat doi ani la un Spynews.

Acum, daca mă întrebi, prefer un site generalist. Dar nu pot să neg că, la vremea la care m-am angajat, era ceea ce-mi doream. Iar secțiunea “Paparazzi” a fost cea care mi-a luat ochii când am

trimis CV-ul la redacție. Și nu degeaba.

M-am “îndrăgostit” de presă pe vremea când să te uiți la Mircea Badea era la modă și când ziarele cele mai citite dădeau imagini cu vedete în bikini, la plajă. Răsfoiam Click! online, în format PDF, pe când ajunsese și în Galați internetul.

2. Stăteai doar la birou sau erai și cea care le sufla oamenilor în ceafă, pentru câteva poze inedite?

A: La site-ul la care am lucrat, n-am fost una dintre persoanele care să urmărească vedete pe stradă, dar am fost una dintre cele care, din când în când, scria și “paparazzeli”. Echipa de paparazzii era formată doar din bărbați, unul mai de gască decât celălalt. Lucrurile mergeau așa: ei filmau/fotografiau și trimiteau imaginile în redacție. Noi, redactorii, scriam materialele pe baza imaginilor și informațiilor primite de la ei. Cam așa se procedează peste tot.

3. Am înțeles, tu erai cea care strângea informațiile și pozele obținute de echipa de paparazzi. Dar sigur ți-au trecut pe la ureche câteva întâmplări palpitante.

A: În perioada respectivă, am auzit povești interesante. Paparazzii care s-au dat rude la înmormântarea unui interlop și au intrat în biserică sau au fost fugăriți de artiști în trafic. Lucruri de genul ăsta. De obicei, pentru realizarea unui material paparazzi, se merge după vedete imediat ce ies de la emisiuni, la evenimente în sine, le mai prinzi plecând de la domiciliu, pe la spitale, prin oraș. A, mai primești și câte un pont din când în când...

4. Mai există paparazzi veritabili în România?

A: În prezent, din punctul meu de vedere, materialele de paparazzi spectaculoase sunt rare în România și, de obicei, vorbim de amantlâcuri. Cu toate că, există în continuare site-uri care au materiale paparazzi zilnic. Uneori fac mai puține view-uri decât o știre despre un accident de unde harta se agăță-n cui, cu niciun mort.

Dacă și tu te visezi în timp ce țăcăni aparatul în fața unor vedete fiind primul care află tot ce mișcă în lumea mondenă, urmează-ți pasiunea. Nu este doar sfatul meu, ci și al celor consacrați.

41

Despre imaginea de sine si , toxicitatea media realizat de Alexandra Stămătescu

42

Vremurile pe care le trăim sunt conduse de dorința de a vedea frumosul în orice lucru care ne înconjoară. Exteriorul, înfățișarea au ajuns să devină mai importante decât ce se regăsește în interiorul unei persoane. Judecăm mult mai mult coperți împachetate plăcut decât niște pagini rupte sau fără conținut. Obsesia legată de aspect își are rădăcinile în ce ne este servit pe tava media. Generațiile noi au crescut privind vedete sexualizate și obiectivate la televizor. Le erau scoase în evidență trăsăturile, corpurile lucrate, picioarele lungi, buzele mari, dar niciodată capacitatea intelectuală, chiar din contră.

Această imagine s-a tradus și în social media. Operațiile estetice au început să ia amploare, devenind un trend. Dorința de schimbare, în aparență neînsemnată, poate chiar superficială, se trage de fapt din nopți lungi nedormite, comparații neîntrerupte, neajunsuri, din dorința de a fi “frumos”, de a atinge măcar stadiul de a putea fi considerat “normal” în societate.

fost de partea mea. Nu am putut vedea altceva decât un copil perfect normal, care totuși a rămas țintă bullying-ului și ani mai târziu. Cea mai “înfricoșătoare” realizare, după spusele sale, pe care a avut-o în urma anilor trăiți cu această tulburare a fost faptul că nu e sigură cum arată. În fiecare zi poate vedea pe altcineva în reflexia oglinzii, iar cu cât se privește mai mult, cu atât imaginea devine mai distorsionată. “Am avut un moment în care vorbeam cu o prietenă despre diverse defecte. Am început să îi spun de o cicatrice din zona feței, iar când dau să i-o arăt, realizez că nu știu unde e. Nu mă puteam vizualiza în propria minte.”

Când am atins subiectul rețelelor sociale, am fost întâmpinată de un sentiment aproape de exasperare din partea Anei.

Deși are conturi pe toate platformele, încearcă să nu își piardă foarte mult timpul folosindu-le. Odată intrată în pagina de Explore, nu o mai poți scoate din imaginile alterate și prezentate ca fiind reale. “Mi-e foarte greu să mă separ și să realizez că ce îmi este prezentat nu Pe această temă am vorbit cu Ana (20). e realitatea. Taliile minuscule, șoldurile Ea este studentă în anul II și suferă de uriașe, machiajul alături de trăsăturile când își poate aminti de dismorfofobie. faciale perfecte par atât de reale când Mi-a povestit cum aceasta reprezintă dau peste ele. Nu mă fac decât să mă o tulburare corporală care te face gândesc la diferențele dintre mine și să obsedezi asupra unuia sau mai persoanele din poze”. Nu ne gândim multor defecte, de cele mai multe ori niciodată cum ce postăm online poate imperceptibile pentru cei din jur. Poate afecta pe altcineva. Lumina bună, fi însoțită și de tulburări de alimentație, efectele, manipularea foto au scopul de cum ar fi anorexia sau bulimia. Din a ne înfrumuseța viețile în momentul fericire, ea acum este bine, merge la în care le împărtășim cu alții. Totuși, terapie și lucrează înspre însănătoșire. ele pot avea mai multe repercusiuni Când am întrebat-o care a fost momentul negative decât pozitive. Viața așa cum declanșator pentru ea, dacă și-l e ea nu mai este suficientă și simțim amintește, mi-a relatat cum se râdea nevoia de mai mult. Totul este doar un de ea la grădiniță. Am rugat-o să aducă ciclu complet de nemulțumire, venit din câteva poze din acea vreme și mirarea a ambele părți ale telefonului mobil.

43

HOROSCOPUL realizat de Alexandra Paraschiv

BERBEC

TAUR

GEMENI

Și, cum e să ai răbdare juma’ de an?

Ești tare încăpățânat în perioada asta. Ba instalezi aplicația Tik Tok, ba o dezinstalezi... #mixedfeelings.

Mai știi practica aia de la facultate? Obișnuiai să o numești „mai încolo, e timp”. Da, nu mai e timp.

RAC

LEU

Lași pe mâine ce poți face azi? Ok, dar așa ai zis și alaltăieri.

În octombrie te apuci de un sport nou. Se va numi „trezirea la 8, nu la 12”.

FECIOARĂ Pe bune?! Ai cerut ajutor cuiva? Cum, când și de ce???

44

sursa ilustrații: freepik.com

STUDENTULUI BALANȚĂ

SCORPION

SĂGETĂTOR

Luna asta ai noroc în toate!

Să ne înțelegem: e doar o excepție, pentru că e luna ta. Atât. Jumanji continuă din octombrie, nu te relaxa prea tare.

Stai la rând, urmezi după Balanță. Până atunci, vezi cum faci cu datoriile alea...

Traversezi o perioadă mai complicată a vieții.

Se cheamă „sfârșit de vacanță”.

CAPRICORN

VĂRSĂTOR

Râdem, glumim, da’ gata! Nu e cazul să-ți cumperi atâtea agende și plannere. Sincer.

Apare o problemă în organizarea timpului.

Tu. Îți sugerăm să te incluzi în program. E cazu’...

PEȘTI Dă-ți reset. Nu suntem în The Vampire Diaries, iar tu nu poți să-ți stăpânești emoțiile. Încetează.

45

Comunic

Art

realizat de Ema Mihailiuc

Galben-lămâie, muștar, pai, sulf sau imperial – fiecare are o nuanță cu care rezonează la un moment dat. Mai mulți studenți au scotocit prin folderul #GALBEN și au scos la bătaie câteva fotografii în care au capturat părțile lor preferate din această culoare. Dintre acestea, 10 au fost alese de juriu pentru a apărea în numărul de față, în funcție de compoziție, creativitate și respectarea temei. Juriu: Alexandra Bardan (lector univ. dr.), Mădălina Moraru (conferențiar univ. dr.), Teo Ungureanu (fotografă)

#1 ELENA BUJENIȚĂ Un galben de Stockholm într-o dupăamiază de februarie.

#2 IOANA BANAGA Castelul Corvinilor.

De acolo, m-au atras cel mai mult vitraliile.

46

#3

ANA MARIA ȘTEFAN

Natura în momentul ei de glorie.

ANA MARIA ȘTEFAN

#5

Această poză îmi oferă același sentiment ca personajul Melania Lupu din Cianură pentru un surâs. Cald.

#4

GABRIELA NICOLAESCU

When in 21st century.

ELENA KADAR

#6

Apus de soare în Parcul Alexandru Ioan Cuza.

47

#7

ALEXANDRA CHIPĂILĂ

#9

Flori din Gent: I should have bought you flowers when I had the chance.

48

CARMEN OLTEANU

O dată cu apusul soarelui surprinzi strălucirea frunzelor galbene.

Splinuța - planta medicinală.

ANDREEA DUMITRESCU

#8

ELENA KADAR

#10

La pas spre ghiocelul galben.

sursa foto: unsplash.com

Concurs În aceste luni de toamnă, caută și surprinde #ROȘUL în cele mai memorabile fotografii.

Trimite până pe 5 decembrie cel mult două instantanee la adresa revista.etajul6@ gmail.com, însoțite de numele tău și o scurtă descriere. Fii cu ochii pe numărul următor al revistei pentru a vedea dacă ești printre cei 10 câștigători.

49

ECHIPA Daria Bratu - Între timp...

Mihai Gherghilescu - Sportul din România - „Luptă surdă” la terapie intensivă Mihaela Ivăncică - Interviu Valeria Tudor

Dana Turmacu - Antreprenorii de la FJSC

Ana Irina Cange - Interviu Mihai Ghyka

Roberta Chiș - Interviu Mihai Găinușă

Lorena Mihăilă - Interviu Alex Nedea

50

Teodora Constantinescu - Willkommen in Deutschland!

Mara Lăcătuș - Erasmus tips & tricks

Cristiana Daraban - Cum a schimbat pandemia stagiile de practică

Ioana Banaga - Din cămin adunate

Adrian Lupușor - Incursiune prin obiectivul unui paparazzi Alexandra Stamatescu- Despre imaginea de sine și toxicitatea media

Alexandra Paraschiv - Horoscopul studentului

Ema Mihailuc - ComunicArt

Luminița Bercea & Elena Palaghia DTP 51

#2

Revista cu și pentRu studenții FJsc

52