Page 1

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Construirea începuturilor modernităţii în societatea românească. Aspecte istorico-juridice

Candidat: Constanţa Vintilă-Ghiţulescu Coordonator: prof. univ. dr. Lazăr Vlăsceanu

2012


Problema modernizării şi modernităţii societăţii româneşti este întotdeauna de actualitate. De mai bine de două decenii, subiectul a fost reluat şi analizat din diferite unghiuri, propunându-se noi şi noi ipoteze şi teorii. Dar limitele lingvistice şi accesul destul de restrictiv la arhivele perioadei au făcut ca mulţi dintre cercetători să restrângă la două fraze prima modernitate românească şi să aşeze ca frontieră a studiilor lor anul 1860. Alfabetul chirilic, limba destul de arhaică, apelul neîncetat la dicţionarele epocii au văduvit destul de mult prima jumătate a secolului al XIX-lea de o analiză temeinică. Nu din acest motiv ne-am aplecat asupra perioadei, ci ea a părut ca firească, dând continuitate cercetărilor de până acum. În plus, nu putem să nu observăm că multe dintre ipotezele şi teoriile construite despre modernizare se bazează pe aceleaşi surse editate care acoperă undeva la 10% din imensa arhivă a perioadei. Teza de faţă este o încercare de tratare a începuturilor modernităţii româneşti, dar şi un instrument de lucru pentru cei care vor să analizeze această temă pe mai departe. Fiecare capitol constituie, de fapt, o teza în sine, un teren prolific de cercetare datorită unei documentaţii, în mare parte inedită, uriaşă. Voi aborda aici câteva iniţiative schiţate de Regulamentele Organice cu privire la schimbarea sistemului politic, formarea unei clase de funcţionari şi trasarea unui aparat birocratic menite a servi Statul modern, maniera în care reformele vor preface lumea rurală, dar şi reacţiile Bisericii ortodoxe în faţa presiunilor de secularizare. În partea a doua se observă şi schimbările produse la nivelul aparenţelor, adică trup, sociabilitate, comportamente, mentalităţi. Prima parte (Ighemonicoşi” şi „simandicoşi”: boierii şi „ifosele” lor) ne-am oprit asupra schimbărilor majori prin care trece boierimea. Ea va constitui un agent esenţial în acest proces de modernizare. Astfel într-un capitol (de la dregători cu barbă la miniştri) am analizat etapele construirii statutului modern şi ale unui aparat birocratic care să-l deservească. Câteva teme mari au fost abordate astfel încât să dea seamă despre maniera de implicare sau neimplicare în transformările suferite, de opoziţiile sau acceptările presupuse de „nou” sau „progres”, Cum se defineşte această boierime? Cum o văd şi o definesc ceilalţi? Răspunsul la aceste întrebări au


fost evaluat din trei perspective. Perspectiva socială a încercat să afle ce o face să fie mai altfel decât alte categorii sociale, care îi sunt privilegiile, comportamentele şi manierele de afirmare a unei identităţi proprii. Perspectiva politică a încercat să desluşească rolul jucat în stat şi societate, implicarea acestei boierimi în structurile politice, maniera de recrutare în funcţiile politice, militare şi administrative. Perspectiva economică s-a oprit asupra resurselor şi modul lor de folosire, raportul cu proprietatea şi locul ei în definirea unui statut, al unei identităţi, dar au fost analizate şi alte două probleme adiacente, la fel de importante, raportarea la celelalte activităţi economice, mai puţin specifice calităţii de „nobil”, cel puţin în alte civilizaţii, dar şi relaţia cu transformările de pe piaţa economică. Într-un capitol destul de amplu (Boierii români între Constantinopol şi Paris: modernizare prin consum şi lux) ne-am propus să observăm relaţia dintre schimbare şi consum, un consum de lux, este adevărat, dar care dă seama de maniera în care vor pătrunde în ţările române o serie de „noutăţi” şi idei ale „Europei civilizate”, după cum se spunea în epocă. Pentru ca într-un capitol să ne ocupăm de provinciali şi de modalităţile lor de percepere şi asimilare a noilor prefaceri survenite în epocă. Partea a doua (Comunitate, sociabilitate şi identităţi sociale) se ocupă într-un prim capitol de statutul vecinilor în societatea secolului al XVIII-lea. Atunci, prin intermediul „gurii satului” sau „gurii lumii”, vecinii şi vecinătăţile deţineau un rol esenţial în controlul comunităţii. Comunitatea îşi afirmă, şi totodată îşi apără valorile, sancţionând prin bârfă devierile vizibile şi nesupunerea în faţa regulilor de convieţuire cotidiană care asigură coerenţa, stabilitatea şi securitatea. Cu ajutorul acestui tip de „informaţie”, Biserica şi Statul doreşte să cunoască, să controleze, să disciplineze supuşii de care atâta nevoie. Un al doilea capitol se ocupă de procesul prin care trece Biserica. Regulamentele Organice propun schimbări importante pentru întreaga societate, iar Biserica este vizată în egală măsură. Schimbările propuse sunt profunde, iar rezistenţa la schimbare este destul de evidentă. Cert este, că acest proces de modernizare atribuie preotului un rol major, transformându-l într-


un adevărat apostol. Capitolul al treilea se reîntoarce la comunitate şi la construirea „identităţii de hârtie”, instituită de Regulamentele Organice. Partea a treia (Norodul între „lipicioasa sărăcie” şi ifosul rangului) coboară în rândul celorlalte categorii sociale, încercând să observe într-un prim capitol formarea birocraţiei între norma propusă de Regulamentele Organice şi practica cotidiană. Am prezentat aici statutul social al diferitelor categorii de personal prezent la acest început de secol (slujbaşi la stat, slugi boiereşti, meşteşugari şi negustori, mici boieri şi prăvăliaşi, intelectuali etc. ) şi rolul lor în constituirea casei de mijloc. Şi pentru o mai bună înţelegere a acestei etape, am făcut apel la un studiu de caz. Doctorul Ştefan Piscupescu, în memoriile sale de taină, ilustrează pentru prima dată în ţările române, o gândire proprie burgheziei, degajându-se un alt „spirit”, o altă etică a muncii. Ultimul capitol (Satul şi civilizaţia schimbării) are în vedere lumea rurală şi reacţiile ei în faţa provocărilor modernizării. Lăsată pe seama autorităţilor locale, modernizarea satelor se loveşte de nepăsare, indiferenţă, reacţii violente şi multă sărăcie. La mijlocul secolului al XIX-lea şi în preajma unirii, majoritatea satelor se află cam de unde plecaseră, poate chiar mai rău. Puţine sunt măsurile pe care ţăranii le-au integrat şi le-au pus în practică, printre ele vaccinarea copiilor, dar foarte multe vor fi fost cele la care nici măcar n-au vrut să se gândească. Sărăcia a fost una din cauzele acestei situaţii. Radu Rosetti, Ilie Corfus, Daniel Chirot şi mai apoi Bogdan Murgescu au analizat rând pe rând schimbările introduse de către Regulamentele Organice

pentru ţărani şi impactul lor nefast asupra

economiei acestora. Modernizarea devine de-a dreptul împovărătoare pentru lumea rurală, urzind infinite inegalităţi sociale: preotul vornicul, învăţătorul sunt scoşi dintr-un sistem fiscal şi integraţi în atribuţiile fiscale ale săteanului. El trebuie să plătească pentru fiecare dintre ei, aşa cum trebuie să plătească pentru sine, dar să susţină şi construcţia de drumuri sau ridicarea de şcoli. Destul de mult pentru o populaţie săracă şi care nu se bucură niciodată de avantajele schimbării. Ţările române au „profitat” foarte mult de schimbările din jur, de contextul internaţional, de evenimentele politice care au făcut istorie şi le-au integrat şi pe ele


în scrierea istoriei. Se poate observa cu ochiul liber că întregul proces de modernizare al societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea este tributar unor modele, franceze în ceea mai mare parte, multe dintre ele integrate pe filiera rusă. Se mai poate observa că Franţa, atât de dorită, n-a avut o influenţă politică efectivă, s-a mulţumit doar cu rolul de model de imitat, lăsându-i Rusiei întâietatea în numeroasele intervenţii, justificate sau nu. Intervenţii care au oprit pentru o vreme cursul firesc al lucrurilor. Pe de altă parte, Rusia pare o necesitate, un element de echilibru între principe şi clasa politică. Construirea oricărei direcţii politice se face cu o raportare permanentă la Rusia. Aşa cum, până la 1800, Poarta funcţiona ca un element de echilibru (destul de brutal), între prinţul fanariot şi sfatul său, acum Rusia este elementul indispensabil în construirea modernităţii. Ea preia toate animozităţile din interiorul clasei politice, i se cere cu insistenţă să intervină, să pacifice, să construiască un climat capabil să asigure evoluţia reformelor şi a schimbărilor. Corespondenţa cu Sankt-Petersburg arată necesitatea acestei implicări, când taberele adverse se precipită să se plângă, iar consulii, cancelarii se străduiesc să dezbine sau să împace. La începuturile modernităţii noastre, găsim aceasta presiune a venirii si uneori chiar a chemării unora din afara pentru a decide asupra conflictelor din interior. Alianţele autohtone sunt instabile, dar solicitarea sprijinului extern este constanta. Societatea românească a veacului al XIX-lea este într-un permanent început. Citind documentele vremii - articole de prin gazete, proiecte redactate de intelectualii vremii,

reflecţii

pe

marginea

necesităţii

schimbării,

legislaţia

promulgată,

regulamentele tipărite - şi coroborându-le cu situaţia de fapt, observăm că ceea ce începe în forţă si ceea ce pare dorit de toată lumea nu ajung să capete o formă bine definită mai niciodată. O schimbare într-un anumit domeniu începe cu multă forţă, încredere, dorinţă, pentru a se pierde apoi pe coclaurile unei indiferenţe instituţionale unde slujbaşii sunt preocupaţi prea puţin de perseverenţa măsurii. Mai degrabă, ei propun un alt început, un alt proiect, o altă schimbare, înainte ca


schimbarea anterioară să-şi fi arătat efectele. Se trăia într-un provizorat continuu, aveam de-a face doar cu iniţieri şi mai deloc cu împliniri ale modernizării.

Cuprins

Introducere Mulţumiri Partea 1: Ighemonicoşi” şi „simandicoşi”: boierii şi „ifosele” lor Capitolul 1: De la dregătorii cu barbă la miniştri Galantomie şi filantropie... Filotimie şi slugărnicie... Comis sau conte? „Ornamentele” mândriei sociale Evgheniţi şi ciocoi... Capitolul 2: Vechile Ranguri, noile funcţii şi Regulamentele Organice Dregători şi miniştri a) „Vrednicia şi cinstita purtare” b) Competenţe şi „specializări” c) „Nerespectarea drepturilor ţării” d) „Meritocraţia”: între rudenie şi amiciţie Boier fără slujbă, doctor fără voie Marghioale şi marghiolii Capitolul 3: Boierii români între Constantinopol şi Paris: modernizare prin consum şi lux Işlic sau joben? Şi aşa, şi altminteri: cameleonism vestimentar Atracţia uniformei şi Armata De la barbă la plete : distincţie socială şi afişarea unui alt mod de a fi


Capitolul 4: Modificări corporale: trupul între libertatea „privilegiatului” şi autocontrolul „civilizatului”

Lectura La masă. Furculiţe, furcuţe, furcoaie.... Sufrageaua şi sufragiul Cafeaua şi dulceaţa Narghileaua şi siesta ...grasă şi frumoasă... Frumuseţea la modă Capitolul 5: Provincialii Musiu Şarlă şi Madama: despre educaţia la „ţară” De la Târgul Jiu la capitală De la Cerneţi la Paris Partea II: Comunitate, sociabilitate şi identităţi sociale Capitolul 1: Vecini, reputaţii şi control social în societatea românească a vechiului regim Vecini şi vecinătăţi Construirea reputaţiilor Control social şi ordine politică Capitolul 2: Biserica în epoca schimbărilor: tradiţie sau modernitate? Biserica şi Regulamentele Organice Profesionalizarea clerului între seminar şi simonie Preotul – „apostolul” modernizării? Milostenii şi Casele făcătoare de bine – asumarea misiunii sociale cu poruncă de la Stăpânire Moravuri şi… moravuri Misiunea politică


Vestitorul Besericesc Capitolul 3: Aceeaşi comunitate, alte valori, câte schimbări? Vecinătăţi vs rudenie – mahala vs comunitate „Identitatea de hârtie” „Fără de căpătai”: identitate, mobilitate, comunitate Partea III: Norodul între “lipicioasa sărăcie” şi ifosul rangului Capitolul 1: Slujbe şi slujbaşi: de la Otcârmuire la Birocraţie Plevuşca: micii boieri În umbra puterii: slugile boiereşti şi clientelismul O slujbă cât de mică.... da’ la stăpânire să fie: despre birocraţie şi funcţionarism A avea o meserie între procopseală şi sărăcie « Vremea vinde paile şi nevoia le cumpără » : despre « folosul » unei profesii Capitolul 2: Elogiul muncii la Ştefan Piscupescu Memorie de taină pentru iconomie şi iconomi Adună-te cu cei deopotrivă ţie Tirania menajului „Duhul veacului” şi „făţărnicia politicii ” Bogăţia… sau lipicioasa sărăcie…? Iconomia sau despre buna chiverniseală Omul folositor: între „măsura cumpătului” şi „iconomie” Capitolul 3: Satul şi civilizaţia schimbării Ofisuri, Gazete şi Manuale pentru disciplinarea satelor „Părinteştile noastre porunci” şi „nebăgarea de seamă” Câte bordeie…. La şcoală sau la semănat? Magaziile de rezervă: utopia abundenţei Pe drumurile satelor: vagabonzii, holera, hoţii În loc de concluzii: „Totul se sfârşeşte şi nimic n-au început încă” Bibliografie

Constanta vintila ghitulescu sociologie  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you