Issuu on Google+

Curs 5 FORMA Caracteristicile vizuale ale formei EDMUND N.BACON: “Forma arhitecturală este punctul de contact între volum şi spaţiu . . . Formele arhitecturale, texturile, materialele, modularea luminii şi a umbrei, culoarea, toate se combină pentru a induce o calitate sau un spirit ce articulează spaţiul. Calitatea arhitecturii va  determinată de abilitatea proiectantului de a folosi şi relaţiona aceste elemente, atât la interior cât şi în spaţiul din jurul clădirii.” 1. „Shape” = conguraţie, contur - rezultă din conguraţia specică suprafeţelor şi muchiilor

a

2. Dimensiunea - dimensiunile zice : lungimea, lăţimea, adâncimea. În timp ce aceste dimensiuni determină proporţiile formei, scara sa este determinată de raportarea faţă de alte forme din context

3. Culoarea – tonalitate nuanţe şi intensitate. Este caracteristica care distinge cel mai clar o formă de ambientul ei, afectează şi greutatea vizuală a unei forme

4. Textura – caracteristică a suprafeţei formei, afectează calitatea tactilă şi cea de reexie a luminii

5. Poziţia – locaţia relativă faţă de ambient (context) sau câmpul vizual în care forma este percepută

6. Orientarea – poziţia relativă a formei faţă de planul pământului, punctele cardinale sau punctul de privire al unei persoane

7. Inerţia vizuală – gradul de concentrare, stabilitate al formei – depinde de geometrie, orientarea relativă faţă de planul orizontal sau de linia orizontului


Toate aceste proprietăţi ale formei sunt în realitate afectate de condiţiile în care noi le percepem: - perspectiva noastră sau unghiul de vedere - distanţa faţă de obiect - lumină - câmpul vizual înconjurător Conguraţie – “ Shape” – deniţie – contur Conguraţia se referă la conturul marginilor unei suprafeţe sau la silueta unui volum. Datorită faptului că este de fapt linia care separă forma de fundal, percepţia conguraţiei formei este dependentă de gradul de contrast între formă şi fundal.

În arhitectură avem de-a face cu conguraţii ale : - planelor ce închid spaţiul - deschiderilor - uşi, ferestre - siluete şi contururi ale formei clădirii

Figură şi fond Relaţia care se stabileşte este cea dintre gură şi fond. Dacă un pătrat negru este plasat pe un fond indenit, innit, informal, o singură relaţie apare între cele două suprafeţe: pătratul negru (gura) se situează înainte, în timp ce fondul înapoi. Conguraţia formei este unicul determinant al acestui fenomen perceptiv. Depăşind acest caz particular caracteristic putem avea situaţia în care două sau mai multe conguraţii adiacente işi pot asuma rolul de “gură” - de exemplu în desenele şi picturile lui Dali, Escher, Magritte; au un caracter de echilibru instabil şi în care rolurile de gură – fond se inversează, oscilează.


În cazul nostru (arhitectura) suprafeţele dominate, subordonate, secundare, dar care au o anume putere formală proprie sunt percepute ca fond, dar pot deveni şi gură pentru un moment. Revenim astfel la deniţia spaţiului în care faţă de gurile tari – forme pozitive, fondul nu este altceva decât spaţiul negativ. Spaţiul negativ contrabalansează formele pozitive ca un fel de antimaterie perceptivă.

Villa Garches de Le Corbusier, 1926-27 - compoziţia arhitecturală ilustrază interacţiunea dintre formele solidelor planare şi golurilor

silueta Moscheii Suleymaniye din Istanbul, 1551 58 - conturul masei clădirii răsare din pământ şi se înalţă să întâlnească cerul

Conguraţii primare Există o tendinţă perceptivă de a reduce orice compoziţie formală în cadrul câmpului nostru vizual perceptiv la cea mai simplă şi regulată conguraţie, deniţie (psihologia Gestalt). Cele mai simple şi regulate deniţii sunt cele mai uşor de perceput şi înţeles. Din geometrie ştim că: conguraţiile regulate sunt cecul şi seria innită de poligoane cu laturi egale ale căror laturi formează unghiuri egale ce pot  înscrise în cerc, între acestea cele mai semnicative sunt : cercul, triunghiul şi pătratul. Simboluri ale universului: cerc = masculin / triunghi = feminin triunghi = divinitate, cer / pătrat = pământ, teluric

Cerc – innitatea punctelor egal depărtate faţă de un centru

Triunghi – gură plană denită de trei laturi avănd trei unghiuri

Pătrat – gură plană având patru laturi egale şi patru unghiuri drepte


CERCUL Figură centralizată, introvertită, centralizator al ambientului. Asociindu-i alte forme pe circumferinţă, se induce o aparentă rotaţie.

Teatru roman – după Vitruviu

Plan de oraş ideal – Antonio Filarete 1464 – imago mundi – simbolica cercului

Compoziţii cu cercuri şi segmente de cerc Este remarcabilă perioada din activitatea lui Wright în

TRIUNGHIUL

care a compus cu cerc şi segmente de cerc

Triunghiul semnică stabilitate cand este poziţionat pe una din laturi sau instabilitate când stă într-un punct (vârf).


Piramida lui Kheops, Egipt 2500 î.e.n.

Muzeul de artă modernă Caracas, Venezuela, 1955 – Oscar Niemeyer

Casa Vigo Sundt, Wisconsin 1942 – Wright a generat o adevărată compoziţie pe triunghi şi implicit pe hexagon.

PĂTRATUL Reprezintă puritatea şi raţionalul. Pătratul este o gură statică, fără o direcţie preferenţială. Pătratul - echilibru - dinamism

Agora din Efes – Asia Minor Toate celellalte forme rectangulare pot  considerate derivate ale pătratului, deviaţii de la formă prin adiţie. Exemplu Bathhouse, Comunitatea evreiască, New Jersey, 1954-59, Luis Kahn


SOLIDELE PLATONICE Le Corbusier: “ .... cuburi, conuri, sfere, cilindrii sau piramide sunt minunatele forme primare pe care lumina le revelează avantajos. Imaginea lor este distinctă şi tangibilă în noi şi fără ambiguitate. De aceea ele sunt frumoase, cele mai frumoase forme.” Solidele platonice rezultă din rotaţia sau translaţia conguraţiilor primare ce generează volume. Cercul – sfere şi cilindri Triunghiul – conuri şi piramide Pătrate – cuburi Sfera – cea mai concentrată formă centralizată – pe plan înclinat – dinamică – are aceeaşi imagine din orice direcţie

Cilindrul – centralizat, având axa denită de centrele celor două suprafeţe circulare – poate  extins mai uşor de-a lungul axei sale – stabil dacă este poziţionat pe una din suprafeţele sale circulare – instabil când axa sa centrală este înclinată

Conul – obţinut prin rotaţia triunghiului faţă de axa verticală – stabil când este poziţionat pe suprafaţa sa cilindrică – instabil când axa este înclinată – situaţie de echilibru precar când stă pe vârf

Piramida – are proprietăţi similare cu cele ale conului – feţele ind plane este stabilă pe oricare dintre feţele sale – în timp ce conul are o formă moale, piramida are o formă tare şi angulară

Cubul – formă prismatică ce are şase suprafeţe egale şi 12 muchii egale – formă statică căreia îi lipseşte mişcarea şi direcţia aparentă – instabil când este poziţionat pe muchie sau într-un punct – formă uşor reconoscibilă


Exemple în arhitectură

Proiect pentru o casă agricolă – C. N. Ledoux

Capela Institutului de Tehnologie din Massachusetts, 1955 - Eero Saarinen and Associates

Cenotaf conic, 1784 E.L.Boulee

Cheops, Chefren şi Mykerinos - Giza, Egipt, 2500 î.e.n.

Hans Hollein, muzeul Vulcania, 2002, Franţa Hanselmann House, 1967 Michael Graves

Forme regulate şi neregulate Formele regulate sunt acelea ale căror părţi sunt intercalate într-un mod consistent, ordonat. Ele sunt stabile şi simetrice după una sau mai multe axe. Solidele platonice sunt primele exemple de forme regulate. Formele îşi pot păstra regularitatea chiar dacă sunt trasformate dimensional, sau dacă li se adaugă sau scot elemente. Formele neregulate au părţile nesimilare şi legate între ele de o manieră inconsistentă. Sunt în general asimetrice şi mai dinamice decât formele regulate. Ele pot  forme regulate din care s-au scos forme neregulate sau o compoziţie neregulată de forme regulate. În cadrul raportului vid-plin putem avea de-a face cu: - forme regulate conţinute în forme neregulate, sau - forme neregulate conţinute în forme regulate


O compoziţie regulată de forme regulate. Coonley Playhouse Illinois, 1912 Wright

Forme neregulate într-o compoziţie regulată. Courtyard House Project, 1934, Mies van de Rohe

Forme neregulate. Filarmonică Berlin, 1956-63, Hans Scharoun

Compoziţie neregulată de forme regulate. Palatul Katsura, Japonia, sec. 17 Transformaţiile formei Toate celelalte forme pot  înţelese ca transformaţii ale solidelor platonice, variaţii generate de manipularea dimensiunilor lor, sau prin adiţionarea sau substracţia (scoaterea) de elemente. Transformaţii dimensionale Alterarea uneia sau mai multor dimensiuni, dar cu păstrarea identităţii cu familia din care provine. Un cub poate  transformat în orice altă formă prismatică prin modicarea lungimii, lăţimii sau înălţimii. Poate  comprimat într-o formă planară sau liniară.

Transformaţiile substractive Forma poate  transformată prin scoaterea unei porţiuni din volum. În funcţie de extinderea procesului de substragere, forma îşi poate păstra identitatea iniţială sau poate  transformată într-o formă de nouă familie.

Transformaţii aditive Identitatea iniţială se poate păstra sau altera.


Cub transformat dimensional într-o prismă de tip lamă. Le Corbusier, Unite d’Habitation, Franţa, 1963-68

Volume substractive. Gwathmey Residence N.Y., 1967, Charles Gwathmey

Forme aditive. Il Redentore, Veneţia, 1577-1592, Andrea Palladio Transformaţii dimensionale

O formă sferică se transformă în elipsoizi, alunginduse de-a lungul unei axe.

Piramida se transformă alternându-şi dimensiunea bazei, înălţimea sau descentrând vârful.

Un cub se transformă într-o altă formă prismatică prin lungirea sau scurtarea înălţimii, lăţimii sau lungimii.


Biserică cu plan eliptic, Pensiero della Chiesa S. Carlo, Francesco Borromini, sec. 17

St. Pierre, Firminy-Vert, 1965, Le Corbusier

Forme substractive

Dacă un solid platonic este prea ascuns, avem tendinţa de a completa forma întruna regulată şi de a o vizualiza ca întreg. La fel când unor forme regulate le lipsesc fragmente, avem tendinţa de a le percepe ca şi când ar  întregi. Aceste forme mutilate le numim substractive.

Fiind uşor recognoscibile solidele platonice se adaptează la tratament substractiv. Aceste forme îşi vor păstra identitatea formală dacă porţiuni din volumul lor sunt scoase fară a deteriora muchiile, colţurile şi prolul.

Ambiguitatea apare dacă porţiunea extrasă erodează muchiile şi îi alterează drastic prolul.

În care punct al acestei serii pătratul devine L?

Boat Club Yahara, Wisconsin, 1902, F.L. Wright


Volumele pot  scoase (substrase) dintr-o formă pentru a crea: intrări adăpostite, curţi-spaţii private bine denite,goluri protejate verticale şi orizontale.

Casă în Stabio, Elveţia, 1981, Bancă în Basel, Elveţia, Mario Botta Mario Botta

King-Abdullah-II-House-of-Culture-and-Art Iordania, Zaha Hadid, 2008

Concurs în Taiwan, BIG

Zaha Hadid - The Opus, birouri în Dubai, 2008

Steven Hall - Simmons Hall, Massachusetts Institute of Technology Cambridge, MA, United States, 1999-2002

Rem Koolhaas proiect a Death Star for the UAE, centru de convenţii, birouri

Black Pyramid House, Suppose Design Ofce


Sem 1 curs ta 05 forma