Page 2

8

ARGEªUL

● săgetătorul

24 ianuarie 2012

Avangardiºtii

Radiaţie cosmică Noaptea mi-a alunecat pe coapsã ºi râd ca o nebunã când stelele mi se rostogolesc pe piele ºi mã gâdilã. Întunericul îmi mângâie braþul ºi îmi sãrutã încet degete albastre în timp ce dorm cuminte pe pat de praf cosmic. Prin vene, îmi cântã dulce radiaþiile solare. În curând, voi muri... Dar nu voi înceta a exista aici în Universul nostru mic. Mã comprim... ajung un colaps energetic ºi îmi simt presiunea nãvãlind în mine... Sunt un punct de luminã! Mintea-mi urlã a noapte la Bâlea... vâjâie... lupi scheaunã îngroziþi în profunzimea circumvoluþiunilor de materie neagrã, din craniul meu. Devin punct ºi explodez sãlbatic în culori din sceptrul universal. Nu mai am trup... sunt radiaþie cosmicã ºi mã gândesc la tine. Acum eºti om... Mai ºtii când eram douã pitice albe, orbitând acelaºi ax? Mai ºtii când ne-am atins? Mai ºtii acea explozie supernovicã ºi noi... trimiºi departe, în dimensiuni paralele? Îmi doresc sã-þi aminteºti, dar eºti om... ºi eu radiaþie cosmicã. Am venit la tine ºi þi-am mângâiat chipul... dormeai... Am plecat. Atingerea mea... îþi distruge trupul ãsta efemer ºi... suferi împreunã cu el. Mã complac în blestemul nostru. ªi totuºi... Cum te pot iubi când sufletul meu este letal?

Pict or ul Am plecat de la locul unde am luat cina ºi-n aceastã searã de vineri. Este ultima cinã luatã aici. Mâine plec. Am stat o sãptãmânã la mare ºi nu pot sã mã plâng de faptul c-a fost urâtã, fiindcã n-a fost. Chiar simþeam nevoia de relaxare, iar nimic nu mi se pare mai relaxant decât sã stai pe plajã ºi sã te uiþi la rãsãrit ori la apus. E magnific. Sã simþi cum vântul adie uºor ºi nisipul te primeºte - rãmâi intact. Nu vrei sã strici momentul, parcã nu vrei sã-l sperii, savurezi fiecare secundã trecutã. Revenind. În drum spre hotel, am gãsit acest domn - pictor - care îºi punea amprenta asupra creaþiilor sale prin simpla miºcare a degetelor. Singura lui pensulã era un beþiºor cu un smoc mic, asemãnãtor unor fire de pãr prinse într-un moþ. Talentul sãu se vedea de la distanþã. Era un om nu foarte înalt; o geacã ºi o cârpã, ambele mozolite de vopsea, îi înveleau picioarele. Avea o faþã pe care se citea

durere. Ascundea ceva grav, dar nu m-am putut aventura mai departe, fiindcã mi se parea cã pãºesc pe un teren minat. În faþa sa, o audienþã formatã din maximum zece persoane. Toþi urmãreau atent ceea ce fãcea ºi lucrãrile sale expuse pe un perete din lemn, aflat în stânga sa. Vorbea cu privitorii destul de des ºi pãrea cã se adresa cuiva, fiindcã vorbea numai la persoana a II-a singular. Cineva se simþea, îi ºi dãduse un rãspuns. Avea momente de scurtã duratã în care se îngrijora ca nu cumva vântul sã-i rãstoarne gemuleþele ce reprezentau vitrina pentru fiecare dintre tablourile sale. Deºi vântul nici mãcar nu adia. Avea o faþã de copil, ce mã fãcea sã mã gândesc serios cã are probleme psihice. Orice copil care se apropia mai mult de tablourile sale sau de acele gemuleþe îl fãcea sã se repete disperat: “Aveþi grijã la gemuleþe, vã rog frumos, ca nu cumva sã se spargã”.

felul în care el vedea lucrurile aºternute pe pânzã. Ultimele tablouri realizate erau în alb-negru ºi parcã toate aveau acelaºi peisaj: aceleaºi pãsãri, acelaºi soare obosit ºi valuri agitate. De fapt, cum e ºi viaþa noastrã. Adrian ANGHEL

Un festin… imaculat De câte ori nu vi s-a întâmplat sã mergeþi la munte cu gândul de a vã bucura de câteva zile de vacanþã ºi sã rãmâneþi încântaþi în momentul în care vedeþi zãpada întinsã în faþa voastrã? Albul zãpezii totuºi te orbeºte ºi te binedispune! Aºa se face cã, fiind vacanþa de iarnã, am plecat la drum împreunã cu

colegii mei ºi cu doamna dirigintã într-un voiaj la Poiana Braºov. Cum era de aºteptat, la munte ningea ºi viscolea întruna, în timp ce în Piteºti simþeai cã vine deja primãvara! Nu mare mi-a fost mirarea când am vãzut zeci de piteºteni ce se îmbarcau cãtre casã în momentul în care am ajuns la hotel. Toate bune ºi frumoase, camere drãguþe (deºi nu

Vocea unei iluzii Sunt nãscutã din furtuna dezlãnþuitã în spatele sternului tãu. ªtiu ce gândeºti... ºi ar trebui sã-þi fie ruºine de ceea ce se petrece în spatele ochilor tãi aparent senini. Sunt nãscutã dintr-un tatã-Univers ºi o mamã-Timp, rezultatul fiind o combinaþie plãcutã de zâmbete reci postate pe o faþã comunã. Sunt produsul minþii tale orientate cãtre ideal. Nu exist, înþelege! Sunt o umbrã, o sinapsã prinsã greºit, o iluzie a unui tip cu cearcãne în priviri ca tine... Trãieºte, Uitatã de mine, de fata ce-þi ºoptea versuri, prin venele permanent febrile. Maria Cãtãlina CEAUªESCU

Þinea foarte mult la creaþiile sale ºi demonstra într-un fel cã numai asta îl poate scãpa de probleme. Nu am putut însã sã-mi dau seama de unde proveneau peisajele pe care le fãcea; erau într-adevãr foarte frumoase. În cinci minute un tablou era gata. Am rãmas impresionat de

meritau 4 stele), personal îngrijit ºi multã voie bunã! Cam aºa aº putea sã descriu ziua venirii noastre în poianã. Am plecat pe pârtie.... O experienþã nouã, deoarece fiind mai fricoasã de fel nu am încercat sporturile de iarnã pânã acum. Însã totul are un început! Aºa se face cã a doua zi colega mea a insistat sã mergem sã ne dãm cu placa de snowboard. Suna minunat, însã eu nu ºtiam cum sã mã dau. Într-un final am fost nevoitã sã încerc. În fond, ce se putea întâmpla? Nu sunt atât de teribilistã pentru a mã duce în vârf de pârtie sã arãt altora cã nu-i aºa greu sã te dai cu placa de snowboard. Tot exersând, în mai puþin de douã ore am stãpânit cât de cât acest sport ºi am învãþat cã nu am de ce sã-mi fie fricã. Trebuie totuºi menþionat faptul cã am fost sã închiriez placa de snowboard, dar cum eu nu aveam practic nicio idee despre acest sport am avut parte (evident) de un moment penibil. Domnul de la închirieri m-a întrebat (destul de binevoitor): „Cu ce picior?”... Iar eu i-am rãspuns: „Cu ce picior...ce?”. „Adicã, zise el, cu ce picior vrei sã ghidezi?” Iatã cã aceastã întrebare nu era pe lista de posibile

întrebãri ce-mi puteau fi adresate de cunoscãtori ai acestui sport, astfel cã i-am rãspuns cât se poate de convinsã domnului cã eu nu ºtiu sã mã dau cu placa de snowboard ºi l-am rugat sã-mi recomande dânsul o placã de snowboard pe care sã pot învãþa. Rãspunsul: „Îþi recomand sã te apuci mai întâi sã schiezi.”... Cu un altfel de rãspuns ce mai era de fãcut? Am zâmbit, puþin fals, pentru cã eram pusã într-o situaþie tare jenantã, mi-am luat placa ºi am pornit cu toate forþele pe pârtie pentru a învãþa acest sport. Nu a durat mult ºi l-am fãcut (în sinea mea, evident) pe acel domn binevoitor sã regrete cuvintele, deoarece m-am descurcat destul de bine pentru un începãtor la acest capitol. Restul vacanþei noastre a constat mai mult într-un festin de zile mari, început în jurul orei 19 în ziua de sâmbãtã, însã cum eu ºi colega mea eram singurele care au încercat ºi altceva, am avut parte de un alt fel de festin, pe drumul dintre pârtie ºi hotel, ce cuprindea o cafea de la automat, omãtul din jur ºi multã veselie. Un festin cu adevãrat... imaculat! Alexandra CIOBOTARU

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Aristide Ionescu (n. decembrie 1921, ªtefãneºti, Vâlcea) Economist, publicist, vicepreºedinte al Filialei Argeº a Fundaþiei Culturale „Memoria“, fost deþinut politic (1949-1953). Stabilit în Piteºti în 1955. Liceul Agricol din Râmnicu-Vâlcea; Facultatea de Horticulturã; Academia de Studii Economice din Bucureºti. A lucrat la Întreprinderea „Vinalcool“ Piteºti ºi la Întreprinderea de Autoturisme Colibaºi, Argeº. Între 3 mai 1949 ºi 23 aprilie 1953 a fost deþinut politic pentru faptul cã a aprovizionat cu alimente grupul de partizani anticomuniºti din Munþii Arnota. Este autorul cãrþii „Dacã vine ora H, pe cine putem conta?“, apãrutã pânã acum în patru ediþii (1992, 1998, 2001, 2010). Iniþiator ºi realizator al simpozionului de istorie contemporanã „Experimentul Piteºti“, manifestare cultural-ºtiinþificã de þinutã ºi notorietate internaþionalã, desfãºuratã în fiecare toamnã, din 2001, în Piteºti, la care au participat personalitãþi cu renume în domeniu, din þarã ºi din strãinãtate. Asigurã anual apariþia în volum, sub titlul „Experimentul Piteºti - PERT“, a comunicãrilor prezentate în cadrul simpozionului, contribuind la conservarea ºi popularizarea unor mãrturii, studii ºi

documente de o valoare istoricã ºi politicã inestimabilã, recunoscute în toatã lumea, despre ororile din închisorile comuniste româneºti.

Constantin G. Dinu (n. 27 decembrie 1939, Boþeºti, Muscel) Profesor, gradul didactic I, biologie, publicist. Liceul „Nicolae Bãlcescu“/Colegiul „I.C. Brãtianu“, Piteºti (1957); Universitatea din Bucureºti (1962). Profesor ºi director, ªcoala Boþeºti. Volume reprezentative, în colaborare: „BoþeºtiArgeº. Pagini de istorie a unei vechi aºezãri de moºneni“ (2000); „Neamuri din Boþeºti de ieri ºi de azi“. Prezintã referate în cadrul Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „C. Rãdulescu Codin“.

Ion Topolog/ Ion D. Popescu (n. 27 decembrie 1933, satul Scãuieni, com. Berislãveºti-Argeº; acum jud. Vâlcea) Primele clase în comuna natalã; ªcoala Normalã „Andrei ªaguna”, Sibiu; Facultatea de Filologie Românã-Istorie (Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj). Profesor - Liceul „ªt. O. Iosif”, Rupea-Braºov (1956-1960); secretar literar - Teatrul Muzical

Braºov (1960-1962); profesor ºi director - Liceul „Andrei ªaguna”, Braºov (1962-1996); consilier Consiliul Local Braºov (1990-2000); lector universitar - Facultatea de Filologie - Universitatea „Transilvania”, Braºov (1994-1996); secretar al Filialei Braºov a U.S.R. (1993-2000), apoi secretar adjunct (din 2000); consilier în Consiliul Judeþean Braºov (din 2000); lector universitar - Facultatea de Jurnalism - Universitatea Româno-Canadianã, Braºov (2001-2003); fondator ºi director al Editurii ºi Revistei „Dealul Melcilor”, Braºov; membru al U.S.R. (din 1975). Prozator, editor, lector universitar. Colaboreazã la revistele: „Fãclia”, „Tribuna”, „Luceafãrul”, „Gândirea” º.a. Debuteazã în ziarul „Flacãra” Cluj, cu povestirea „Prietenul meu” (1954). Debut editorial: „O parte din continent” - povestiri (1968). Alte volume reprezentative: „Torna, torna fratre” (1971); „Urmaºii lui Euclid” (1986); „Tatãl ºi fiul” (1993, Premiul pentru prozã al Asociaþiei Scriitorilor din Braºov), „Chiron” (2005, Premiul pentru prozã al Filialei Braºov a USR) - romane.

Anca ªtefania Barbu (n. 27 decembrie 1955, Piteºti, Argeº) Profesoarã de matematicã, gradul I; lector universitar, doctorand; inspector ºcolar general adjunct la I.S.J. Argeº (din iulie 2007); director

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

Sagetatorul Nr. 751  

Sagetatorul Nr. 751

Sagetatorul Nr. 751  

Sagetatorul Nr. 751

Advertisement