Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 736 „ 27 septembrie 2011 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Comemorarea unui cărturar

Î

nzestrându-l pe om cu gândire, Dumnezeu i-a dat omului ºi uitarea, ºi bine a fãcut, neputând nimeni sã ducã întreaga încãrcãturã de date, evenimente, amãgiri ºi dezamãgiri, dureri sufleteºti ºi alte asemenea fenomene petrecute în întreaga-i existenþã. Iar pe seama uitãrii, încã din Antichitate, au emis numeroase ipoteze personalitãþi luminate, afirmând, de pildã, cã „singurul remediu al mizeriilor este uitarea”(Publilius Syrus), sau cã „toate sunt trecãtoare ºi iute devin legende, dar tot iute le acoperã cu desãvârºire uitarea” (Marc Aureliu). Nimic mai adevãrat. Ce s-ar întâmpla dacã am purta cu noi, clipã de clipã, durerile pricinuite prin pierderea celor dragi? Sã-i scoatem însã din conºtiinþã nu ne lasã glasul inimii, ne pierdem identitatea de parcã nu am avut pe lume nici mamã, nici tatã, nici fraþi, nici surori, nici rude, nici prieteni, nici mãcar duºmani, trãind ca într-un deºert nemãrginit. Iatã de ce comemorarea lor e sfântã ºi necesarã. Readucerea memoriei înaintaºilor în conºtiinþele noastre este ca niºte flori aºezate cu pioºenie la locurile lor de veºnicã odihnã. Fiindcã, parafrazând reflecþia scriitorului francez Victor Hugo, dupã care „cea mai amarã dintre ingratitudinile dreptãþii este negarea gloriei, prin uitare”, putem afirma cã cea mai amarã nedreptate ar fi sã uitãm trecutul ºi pe cei care aparþin trecutului. Pentru aceasta trebuie sã ne luãm la trântã cu invincibilul Cronos, urmând exemplul contemporanului nostru Ion C. Hiru, care, dovedind înþelepciune ºi iubire de glie ºi de neam, prin trudã, talent ºi sacrificii, cu cheltuieli imense ºi nopþi cu insomnii, ne-a dovedit, prin memorabilele volume purtând titlul „Celebritãþi din negura uitãrii” (Ed. „Tiparg”- 2011), cã voalul

uitãrii se poate ºterge de pe rãbojul vremii ºi al vremurilor, amintindu-ne, de la înãlþimea vastei sale construcþii, cã naþiunea românã îºi pãstreazã identitatea prin propriile repere ale istoriei ºi ale culturii naþionale, pe care le-a înfãþiºat în toatã strãlucirea lor, cu profesionalism ºi o bogatã documentare. Din aceastã perspectivã evocãm, cu neþãrmurit respect, personalitatea regretatului cãrturar prof. univ. dr. Valeriu Filimon, care, prin scrierile sale, a susþinut ºi apãrat conceptul de „imaginar românesc”, încrezãtor în valorile spiritualitãþii ºi ale veºniciei neamului românesc. m avut ºansa sã-l cunosc pe regretatul estetician, poet ºi teoretician al fenomenului literar contemporan, iar acum pãstrez imaginea cãrturarului pe a cãrui frunte se puteau desluºi amprentele unei bogate experienþe de viaþã ºi de înþelepciune, de profunzime a gândurilor îndreptate spre cultura naþionalã ºi universalã, împãrtãºind întreaga pricepere studenþilor sãi din cadrul Facultãþii de Filologie a Universitãþii Bucureºti. Era totodatã preocupat de mersul lumii în care trãim, observând cu îngrijorare cum nefirescul înlocuieºte normalitatea, cum dreptul la libera exprimare genereazã vulgaritãþi, insulte ºi calomnii, cum creºte agresiunea asupra limbii române în favoarea snobismului lingvistic, ignorându-se canoanele artei literare, în special în poezie. „În curând postmoderniºtii vor scrie în esperanto. Limba românã le pare o floare urât mirositoare. Cu palmele miacopãr ruºinea feþii în faþa neruºinãrii. De asta ºi trãiesc necãjit, Poezie, ºi scriu aceastã odã în metrul ruºinii”. (Din volumul „Tãrâmuri imaginare”)

A

E

Iarăşi la concert. Şi unele veşti

L

„Enescu” s-a-ncheiat. Lãsând preþioase înregistrãri ºi amintiri pe mãsurã. Mie, ºi un regret. Cã nicio trupã acolo prezentã n-ajunse-n Piteºti. A fost o vorbã cândva, da’ vorb-a rãmas. Despre Orchestra Naþionalã de Camerã din Chiºinãu. Cicã nu s-au înþeles la bani. Aºa cã joi cântã din nou simfonica noastrã. Cu Oprea la pult. ªi-o violonistã, rusoaicã de neam, soþia lu’ Liviu Prunaru. Valentina Sviatlovskaia, în premierã p-aci, o salutãm amical. Sperãm sã ne-ncânte, programu-i solistic, promiþãtor arãtând... ªi dacã tot pomenii de Prunaru, sã ºtiþi cã ºi el sui-va pe scenã în primãvarã. Pãcat cã acum, când umblã prin þarã-n turneu, ne va ocoli. În trio cu Croitoru ºi Mihail, eu cred cã face furori. Stârnind interes pretutindeni, din plin... Sunt ºi veºti de bine, cu ele închei. Lunar, minim trei concerte. Este hotãrâre de la primãrie, doar sã se respecte cât mai fructuos. Chiar luna ce vine, Agafiþa, Suma, Florin Croitoru ºi Sabin Pautza. Restu’, mai vedem. De ce nu ºi Goia, Wolters, Postãvaru, Soare, Popa, Katz? Ar fi onorant, fãrã îndoialã, ºi pe plac, nespus... Adrian SIMEANU

xigenþa esteticianului faþã de orice elaborare literarã era determinatã atât de structura sa interioarã, cât ºi de natura profesiei de cadru universitar la Catedra de Poeticã a facultãþii pe care însuºi a absolvit-o (1957), sub îndrumarea iluºtrilor dascãli Iorgu Iordan, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Jaques Byck, Ion Coteanu, Boris Cazacu, I.C. Chiþimia. Obþinând un excepþional calificativ, a rãmas lector la Catedra de Literaturã Universalã, Teorie literarã ºi Folclor, avându-l titular pe fostul sãu mentor Tudor Vianu. În 1968, anul tristului eveniment cehoslovac, a fost trimis, ca lector de limba ºi literatura românã, la Universitatea Carolingianã din Praga. La întoarcere, înfiinþând Catedra de Poeticã, a devenit statornicul ei titular vreme de patru decenii. Din dragoste neþãrmuritã pentru limba românã, cãreia i-a consacrat numeroase studii de esteticã ºi teorie literarã, regretatul Valeriu Filimon a fost preþuit în lumea culturalã, recunoscându-i-se în plan profesional întreaga-i contribuþie la respingerea oricãror forme de împingere a sfintei noastre comori în derizoriu, împotrivindu-se cu vehemenþã creaþiilor literare lipsite de energie, care nu trezesc interes în inima ºi în mintea cititorului. aboriosul studiu „Poetica imaginarului românesc”, ca tezã de doctorat în anul 1974, avea sã dezvolte ideea de originalitate a esteticului ºi a valorilor estetice, având ca bazã lumea imaginarã a spiritualitãþii româneºti, autorul susþinând puterea de afirmare a valorilor autohtone în circuitul valorilor universale. De aici rezultã necesitatea unei mai atente valorificãri ºi recunoaºteri a potenþialului creativ naþional, în concordanþã cu valorile universale. Ne

Rememorãri

ION BARBU (1895-1961)

(IV)

„Neputând sã apar înaintea concetãþenilor mei ca poeþii de altãdatã, cu lira în mânã ºi florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonoritãþi.“ – Ion Barbu –

Ermetismul filologic Ion Barbu era un adversar declarat al analizei unui text literar, „enunþarea liricã” neputând fi descifratã, dupã opinia sa, cu rigurozitate ºtiinþificã: „Orice comentare în textul însuºi al poeziei – menþiona el – ar fi o procedare ºcolarã, oratoricã, în orice caz, antipoeticã.”. Inconsecvent sau, mai degrabã, arogându-ºi deliberat, în exclusivitate, dreptul de a-ºi comenta propria creaþie literarã, Ion Barbu considera cã, în poezia sa, „ceea ce ar putea trece drept modernism nu este decât o înnodare cu cel mai îndepãrtat trecut al poeziei – Oda pindaricã. Neputând sã apar înaintea concetãþenilor mei ca poeþii de altãdatã cu lira în mânã ºi florile pe cap, mi-am poleit versul cu multe sonoritãþi… Pe lângã unitatea spiritualã, adaug ºi una foneticã... În acest sens, poezia Uvedenrode o consider ca o extremalã a producþiunii mele, scrisã sub obsesia unei claritãþi iraþionale, deºi, la bazã, stã o experienþã personalã; aº putea zice, o poezie ocazionalã. Uvedenrode sugereazã la început un Olimp translucid ºi germanic, apoi, o evadare în vis – totul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, având acea sonoritate imanentã...”.

Despre filarmonicã

Retuºãrile poeziei sale spre forma destinatã publicãrii au fost – precum se destãinuie – „o încercare mereu reluatã de a se ridica la modul intelectual al Lirei.”. Comentând „textul însuºi” al liricii barbiene, procedând, aºadar – potrivit pãrerii lui Ion Barbu – „antipoetic”, George Cãlinescu observa cã „poezia se intelectualizeazã, fãrã a cãdea în inteligibil”, „ermetismul” sãu fiind „adesea, numai filologic…”. „Demonstraþia” ilustrului critic se vrea extrem de convingãtoare, „materia primã liricã” oferind-o versurile iniþiale din «Joc secund» – volum având, ca moto, un citat din Stéphane Mallarmé: „Ne fût-ce que pour vous en donner l’idée”: „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intratã prin oglindã în mântuit azur, Tãind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent ! Poetul ridicã însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi ªi cântec istoveºte: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbã sub clopotele verzi.”

referim, mai întâi, la modelele arhetipale întâlnite în creaþiile populare, dar ºi în operele scriitorilor autentici, poezia oferind întreaga gamã de exemple de ordin arhetipal. Pentru a finaliza sugestiile din „Poetica imaginarului românesc”, neobositul teoretician Valeriu Filimon ºi-a ales textele reprezentative din Eminescu, Arghezi ºi Blaga, potrivite modelului arhetipal elaborat, astfel încât elevii, studenþii ºi profesorii „sã aibã la îndemânã o nouã lecturã ºi o nouã metodã de analizã criticã”. În sprijinul înþelegerii conceptului de imaginar, autorul ineditei teorii a mai lansat în circuitul învãþãmântului românesc încã douã volume: „Imaginarul ºi Comparatismul” (2000) ºi „Imaginarul ºi publicul literar” (2001), iar pentru aprofundarea „unei noi metode de analizã criticã” i-a apãrut volumul „Critica arhetipalã ºi fenomenologia narativã”, volum lansat postum la Muzeul Literaturii Române din Bucureºti, la 20 ian. 2005, prin sârguinþa devotatei sale soþii, doamna Elisabeta Filimon. Domnul Profesor, cum toþi discipolii îi spuneam, pãrãsise viaþa pãmânteascã în vara anului 2004, la împlinirea vârstei de 72 de ani, nu înainte de a-ºi vedea publicat volumul de poezii „Tãrâmuri imaginare”, ca o aplicare a întregii sale teorii despre estetica ºi poetica imaginarului românesc. Din toatã inima evocându-l, avem ºi conºtiinþa împãcatã de a fi întâmpinat memoria neobositului cãrturar Valeriu Filimon cu florile

„Iatã o cugetare clarã, în limbaj dificil – constatã George Cãlinescu, procedând „ºcolãreºte”, pentru „a descifra” arta poeticã a liricului Ion Barbu: „Poezia (adâncul acestei calme creste) este o ieºire (dedus) din contingent (din ceas) în purã gratuitate (mântuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfrântã în apã. E un nadir latent, o oglindire a zenitului în apã, o sublimare a vieþii prin retorsiune…”. O analizã literarã doctã care s-ar impune, la rându-i, a fi descifratã… „Poezia – constata Mihai Moºandrei, referindu-se la lirica barbianã – nu avea vreo valoare pentru acest cerebral decât atunci când, asemenea unei probleme, închidea un mister, o enigmã, cãrora trebuia sã le fie gãsite anumite versiuni acceptabile.”. Ion Barbu însuºi se confesa, încercând inutil „sã distrugã legenda” cã este „modernist”: „Toate preferinþele mele merg cãtre formularea clarã ºi melodioasã, cãtre construcþia solidã a clasicilor. Un duh rãu s-a amestecat ºi a voit, dimpotrivã, sã mã realizez, într-un fel de îngânare ºi sugrumare, de precar tunel fãrã ieºiri…”.

Alternanþa: liricã - matematicã Coborând din sfera Parnasului în cotidian, Ion Barbu continuã ascensiunea pe plan universitar: este promovat, prin concurs, conferenþiar la catedra de matematici elementare ºi geometrie descriptivã în anul 1932. Perioada de evidentã „tutelare” exercitatã de ascendentul personalitãþii lui Þiþeica, între anii 19271932, înregistreazã în 1933, „o regãsire de sine”, prin „cufundarea în opera lui Gauss, Riemann ºi Klein” ºi a „contactului mai strâns cu lumea matematicã germanã”, cãpãtând, astfel, „o conºtiinþã mai clarã a limitelor proprii”. Fidel pasiunii sale pentru matematici, participã, în anul 1934, la congresele internaþionale de matematicã de la Praga ºi Pyrmont.

recunoºtinþei, urmând ca timpul sã-i fixeze numele printre personalitãþile de prim rang ale culturii ºi învãþãmântului românesc. Numai astfel uitarea rãmâne doar un antidot al suferinþelor sufleteºti, nu un mod de ºtergere din conºtiinþe a trecutului ºi a zestrei lui spirituale. Gheorghe MOHOR

Anul 1935 îi aduce satisfacþia apariþiei remarcabilului eseu «Ion Barbu», semnat de o autoritate în domeniul criticii literare, recunoscutã fãrã rezerve de cãtre poet încã din perioada primelor încercãri lirice „comise” la vârsta adolescenþei: Tudor Vianu... Alternanþa perfect rimatã: liricã – matematicã înregistreazã, ulterior, un plus pentru ºtiinþã. În conul de luminã al matematicii, este prezent la universitãþile din Hamburg ºi Göttingen, unde fusese invitat, în anul 1936, sã susþinã prelegeri, pe care le va relua, peste doi ani, la universitãþile din MûnsterWestfalia ºi Viena. În aceeaºi perioadã, participã la congresele internaþionale de matematicã de la Oslo ºi Baden-Baden. Corolarul activitãþii ºtiinþifice îl reprezintã, însã, pe plan profesional, titularizarea sa ca profesor la catedra de algebrã a Facultãþii de ªtiinþe din Bucureºti, în anul 1942. Va pãrãsi, temporar, vechea pasiune – geometria – pentru a se dedica altei discipline de învãþãmânt – algebra. În anul 1958, revine, însã, la prima iubire, descifrându-i, prin cercetãri asidue, valenþe inedite, desemnate în matematici sub genericul „spaþii Barbilian”. Conºtient cã, prin cercetarea matematicã, participã la „desãvârºirea figurii armonioase a lumii”, reitereazã conexiunea dintre ºtiinþã ºi poezie: „Cercetarea matematicã majorã – susþine Ion Barbu – primeºte o organizare ºi orientare învecinate cu aceea a funcþiunii poetice, care, apropiind prin metaforã elemente disjuncte, desfãºoarã structura identicã a universului sensibil.”. Personalitate complexã, Ion Barbu pãrea contemporanilor un inabordabil, atitudine determinatã de o „hipersensibilitate, de firea sa emotivã, altoitã unei exagerate irascibilitãþi faþã de oamenii noi ºi alte medii strãine.”.

Grigore CONSTANTINESCU (continuare în pagina 10)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul

Noua stagiune deschisă pe strunele celebrei viori Guarnieri Filarmonica Piteºti deschide, joi, stagiunea 2011-2012 printr-un concert simfonic extraordinar, avându-l la pupitrul dirijoral pe Tiberiu Oprea ºi ca solistã, la vioarã, pe Valentina Sviatlovskaia. Evenimentul muzical are loc, ca de obicei, la Casa Sindicatelor din Piteºti ºi începe tot la ora 19. Un Valentina Sviatlovskaia bilet la spectacol costã 24 lei, respectiv 20 lei, în funcþie de categoria locului. Elevii, studenþii, pensionarii, ºomerii ºi adulþii cu handicap beneficiazã de o reducere de 50%. În deschiderea stagiunii vor fi interpretate bucãþi muzicale compuse de Amédée-Ernest Chausson, Camille Saint-Saëns ºi Johannes Brahms.

Violonista Valentina Sviatlovskaia, solista concertului de joi Valentina Sviatlovskaia este singura interpretã de muzicã clasicã a Fundaþiei „Little Dreams”, patronatã de celebrul interpret Phil Collins. Din 2007 este membrã a renumitei orchestre „Royal Concertgebouw Orchestra” din Amsterdam. Tânãra se numãrã printre puþinii violoni��ti ai lumii care interpreteazã pe celebra vioarã Guarnieri. Nãscutã în Rusia, la Sankt Petersburg, la 5 aprilie 1983, într-o familie de muzicieni - mama, oboistã, tatãl, violonist - Valentina Sviatlovskaia studiazã vioara de la cinci ani ºi debuteazã în lumea muzicii doi ani mai târziu. Dupã ce terminã Conservatorul din St. Petersburg, urmeazã cursurile Academiei Internaþionale de Muzicã „Yehudi Menuhin” din Elveþia. Obþine numeroase premii naþionale ºi internaþionale ºi susþine concerte pe toate scenele lumii. M. NEAGOE

Antidot contra uitării – revista „Restituiri” Joia trecutã, în sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteºti a avut loc lansarea celui de-al treilea numãr al revistei de istorie „Restituiri”, eveniment realizat cu sprijinul Cercului de istorie din Piteºti ºi al lui Marius Chiva, istoric ºi referent, respectiv al directoarei Centrului Cultural Piteºti, Carmen Dumitrache. Aºadar, publicaþia „Restituiri”- anul IX, nr. 3(22), 2011 reprezintã o revistã-document a Centrului Cultural Piteºti, iar pe coperta revistei de data aceasta este Armand Cãlinescu (18931939), sãrbãtorit la 21 septembrie. În faþa liceenilor de la Colegiul Naþional „Zinca Golescu” au vorbit profesori de istorie ºi oameni de culturã precum Marin Toma ºi Viorel Vãrãºcanu, Mihaela Stãnciulescu, din partea „Avocatului Poporului”, prezentã în paginile revistei cu articolul „Praful de istorie nu trebuie ºters cu pumnul”. De asemenea, au mai luat cuvântul directorul Publitrans, Aurelian Roman, judecãtorul Marius Andreescu, Marius Postelnicescu, profesoara de istorie Elena ªtefãnicã, aceasta dedicând un material special cu titlul „O metaforã a istoriei noastre: Mãnãstirea Curtea de Argeº”. Despre trecut ºi viitorul poporului nostru ne-a vorbit profesorul de istorie Marin Toma, semnatarul unui eseu intitulat „Gust, frumos ºi esteticã”: „Revista «Restituiri» este un antidot ºi un antibiotic care reface trecutul României ºi pe baza lui întregul stat român îºi va putea crea un viitor. La ora asta, poporul român suferã de amnezie, iar o astfel de revistã nu poate decât sã ne trezeascã spre a ne înþelege pe noi înºine, ca popor”. Flavia JINGA

20 septembrie 2011

Dreptatea porumbelului Piscina albastrã e aºezatã pe iarbã, în curte, ºi Anduþu se bãlãceºte fericit lovind cu douã lopãþele de plastic în apa albãstruie. Deodatã, un brotãcel care se încãlzea la soare pe un fir de dalie piticã a fãcut un salt drept în piscina bãiatului. - Pleosc! ªi apa i-a împroºcat pe amândoi. La început Anduþu a vrut sã þipe speriat, apoi s-a gândit cã e bãiat mare ºi a început sã loveascã tare cu lopãþica, încercând sã omoare brotãcelul. - Stai, nu mã bate, am venit sã ne jucãm! Anduþu însã nu se opreºte, ci continuã sã loveascã înverºunat cu lopãþica, dorind sã omoare cu orice preþ brotãcelul. Atunci sã vezi minune! Brotãcelul a început sã cânte cu o voce groasã: „Oac! Toac! Voac! /Torac! Torac! Oac! / Vreau sã mã fac/ Un mare brotac/ Uriaº, nemaivãzut/ Pe pãmânt necunoscut!/ Torac! Torac! Oac!”. ªi tot atunci a început sã creascã ºi sã creascã, pânã când a devenit un monstru. Cu labele din faþã l-a luat pe Anduþu din piscinã ºi l-a ridicat dinaintea ochilor lui bulbucaþi. A deschis o gurã mare ºi i-a zis: - Am sã te mãnânc! Te crezi mai puternic decât mine? Nu ºtii cã eu sunt ºeful tuturor brotãceilor din grãdina asta? - Nu te cred, prinde Anduþu curaj sã-l înfrunte. - Nu mã crezi? Ei bine, am sãþi arãt! ªi uriaºul brotac a început sã strige: - Oac! Oac! Oac! Veniþi la mine toþi brotãceii! ªi deodatã, în jurul piscinei, sau adunat ca din pãmânt o mulþime de broscuþe, unele verzi ca iarba, altele maronii ca frunza fagului toamna. Anduþu a început sã tremure rãu de tot de fricã. Acum nu mai ºtia ce vrea. Dacã monstrul i-ar fi dat drumul în piscinã, poate cã toþi brotãceii ar fi sãrit asupra lui ºi l-ar fi mâncat, dar nici în labele lui nu-i plãcea sã stea ºi sã-i vadã gura mare cu care l-ar fi putut înghiþi pe loc. Atunci o broscuþã, verde ca smaraldul, se adresã ºefului: - De ce ne-ai chemat?

- Uite, bãieþelul acesta a vrut sã mã omoare ºi nici nu crede cã sunt ºeful vostru! - Pentru aceste greºeli mari trebuie sã-l pedepsim, zice un brotãcel maroniu, care, spunând ºi el: Oac! Toac! Voac!/Torac! Torac! Oac!, se transformã într-un broscoi uriaº. Atunci, toþi brotãceii, cântând la fel cu cei dinainte, s-au fãcut ºi ei niºte broscoi uriaºi care þipau cât îi þinea gura: - Sã-l pedepsim! Sã-l pedepsim! Anduþu, de fricã, îºi pierduse graiul, dar chiar atunci, pe creanga mãrului, se opri din zbor un porumbel frumos, îmbrãcat în pene gri, strãlucitoare, cu o bentiþã subþire, neagrã ºi elegantã în jurul gâtului. - Ce este cu voi, fraþilor? Ce aveþi cu bãiatul? El este prietenul meu. În fiecare zi îmi dã pâine ºi boabe de grâu. - O fi prietenul tãu, dar pe mine a vrut sã mã omoare, a orãcãit cu glas gros broscoiul. - Stai sã judecãm, mai zice porumbelul. Eu cred cã la mijloc este o neînþelegere. - Sã judecãm! Sã judecãm! strigarã într-un glas ºi ceilalþi broscoi. - Atunci pune bãieþelul jos ºi sã vorbim pe rând! Anduþu s-a bucurat când a scãpat din labele lui, s-a uitat în jur gândind sã fugã, dar piscina era înconjuratã de monºtri care strigau fãrã încetare. Atunci îi veni sã plângã, dar porumbelul îl privi cu blândeþe ºi-i zise: - Fii bãrbat! O sã facem o judecatã dreaptã. Apoi adresându-se broscoilor: - Faceþi liniºte! Sã vorbeascã întâi ºeful vostru! - Eu mã încãlzeam la soare ºi

el se juca în apã. M-am gândit sã ne jucãm împreunã ºi am sãrit în piscinã, lângã el. - A vrut sã mã mãnânce! – a strigat bãiatul. - Nu e adevãrat, domnule judecãtor, am vrut sã ne jucãm ºi el a început sã mã loveascã tare cu lopãþica. - E limpede ca lumina zilei, spune judecãtorul porumbel, aranjându-ºi penele de pe aripa dreaptã. La mijloc este o mare neînþelegere. Ce pãrere aveþi, domnilor broscoi? - Aºa este, spune broscuþa de smarald. Eu cred cã bãiatul a greºit ºi chiar dacã el crede cã e bãrbat, uite cã tot mic este dacã se sperie de un brotãcel. Eu zic sã-l iertãm, ce pãrere ai, ºefule? ªi broscuþa îi zâmbi bãiatului cu blândeþe. - Da! Dar de ce a vrut sã mã omoare? - Da, da! Aºa e! De ce a vrut sã-l omoare? Toþi bãieþii vor sã ne omoare! - Cum ne vãd, aruncã în noi cu pietre! - Sã-l pedepsim! Sã-l pedepsim! Sã fie învãþãturã pentru toþi bãieþeii! - Dacã o sã-l pedepsim, vorbi cu înþelepciune judecãtorul porumbel, atunci între voi ºi oameni va începe o mare duºmãnie ºi va urma un rãzboi groaznic. Oamenii vã vor urmãri ºi vã vor omorî. - ªi noi pe ei! ªi noi pe ei! strigarã broscoii rãzboinici, gata sã lupte pe viaþã ºi pe moarte. - La rândul vostru, veþi omorî ºi voi mulþi oameni, iar pe pãmânt n-o sã mai fie liniºte ºi armonie. - Vrem rãzbunare! Vrem rãzbunare! - Rãzboiul nu e bun, broaºte neînþelepte ce sunteþi! Jumãtate

din voi vor pieri ºi copilaºii voºtri vor rãmâne fãrã pãrinþi. Asta vreþi? - Nu! Nu! - rãspunserã în cor broscoii. - Atunci ascultaþi hotãrârea mea: Anduþu sã fie pedepsit sã le spunã tuturor copiilor întâmplarea de astãzi. Sã le spunã cã brotãceii sunt fiinþe jucãuºe ºi prietenoase, sã nu se mai sperie de ei ºi sã nu-i mai omoare. Iar voi mergeþi înapoi în lumea voastrã. Nu vedeþi ce urâþi sunteþi, aºa umflaþi ca niºte butoaie, cu ochi holbaþi ºi guri uriaºe? Nu vã este ruºine de voi, brotãcei delicaþi ºi cuminþi!? - Aºa e, aºa e! - spuse bucuroasã broscuþa de smarald. A vorbit cu înþelepciune judecãtorul porumbel. Eu vreau sã fiu slãbuþã ºi delicatã, mai zise ºi, cântând: Oac!Toac!Voac! / Torac/Torac! Oac!, se fãcu tot mai micã ºi dispãru în iarba înaltã. Toþi ceilalþi îi urmarã exemplul ºi în curând rãmase numai Anduþu în piscinã. Porumbelul îl privi serios de pe creanga pomului ºi, pregãtindu-se de zbor, îºi mai aranjã de câteva ori penele de pe aripi. - Îþi mulþumesc, prietene, îi spuse Anduþu ruºinat. - Joacã-te liniºtit, îi rãspunse porumbelul, ºi nu uita sã le spui copiilor povestea de astãzi, aºa cum am hotãrât. Rãmâi cu bine, mai spuse ºi îºi luã zborul, ridicându-se spre cerul albastru. Aurelia CORBEANU

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● Revista „Argeº”, nr. 9 A ieºit de sub tipar nr. 9 al revistei „Argeº”, publicaþie de culturã editatã de Consiliul Local, Primãria ºi Centrul Cultural Piteºti sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Din cuprins ne-au reþinut atenþia articole ºi poezii semnate de publiciºti ºi critici literari argeºeni consacraþi precum Dumitru Augustin Doman, Dumitru Ungureanu, Nicolae Oprea, Nicolae Jinga, Mihai Posada, Magda Ursache, Mircea Bârsilã, Aurel Sibiceanu, Mariana ªenilã-Vasiliu, Elisaveta Novac, de regretatul Al. Th. Ionescu sau de mai tinerii Oliver Anghel ori Amalia Elena Constantinescu º.a. (V.N.)

Lansare de carte Sorin Durdun Joi, 29 septembrie a.c., ora 14,00, la Centrul Cultural Piteºti, Sala „Simpozion”, are loc lansarea volumului de tablete ºi editoriale (Pre)Texte al scriitorului Sorin Durdun din Câmpulung Muscel. Evenimentul este organizat de Centrul Cultural Piteºti în colaborare cu Filiala Piteºti a Uniunii Scriitorilor din România. (A.O.)

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Petre N. Popa (n. 16 august 1935, comuna Mãciuca, Vâlcea) Profesor universitar doctor, istoriograf, publicist, autor de cãrþi didactice. Studii: ªcoala Medie Tehnicã de Comerþ din Craiova (1953), Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureºti. Dupã obþinerea licenþei în istorie (1958) îl întâlnim profesor de istorie la ªcoala Generalã din comuna Bogaþi, Dâmboviþa (1958-1959), apoi ca director al Casei de Culturã din Topoloveni, Argeº (1959-1961), director al Bibliotecii Regionale Piteºti (1961-1964). Din 1964 pânã în 1979 – viceprimar ºi alte funcþii publice în muncipiul Piteºti (învãþãmânt, culturã ºi sãnãtate). Iniþiazã ampla manifestare

culturalã „Simfonia lalelelor”, se implicã în editarea revistei „Argeº”, în înfrãþirea municipiului Piteºti cu oraºe din Europa de Vest, în construcþia de ºcoli, unitãþi sanitare, spaþii pentru unele facultãþi din cadrul Institutului de Învãþãmânt Superior din Piteºti, în ridicarea statuii lui Nicolae Bãlcescu, în reamplasarea Monumentului Independenþei º.a.. Predã prin cumul la Colegiul „I.C. Brãtianu”, la ªcolile Nr. 1 ºi Nr. 5 din Piteºti. În 1970 obþine doctoratul în istorie ºi devine cadru didactic asociat la Institutul de Învãþãmânt Superior din Piteºti. Din acelaºi an conduce Comitetul Judeþean pentru Culturã ºi Artã Argeº, ca preºedinte (1979-1990), când redimensioneazã ºi amenajeazã Mausoleul de la Mateiaº (Câmpulung Muscel), Muzeul de Istorie din Curtea de Argeº, Casa Memorialã „Dinu Lipatti” din Leordeni, realizarea statuii

lui Basarab I la Curtea de Argeº, a Rotondei personalitãþilor de la Goleºti, expunerea statuii lui I.C. Brãtianu, realizarea Casei Cãrþii din Piteºti, organizeazã manifestãrile „Dansul florilor”, „Reuniunea teatrelor de studio”, concursurile de poezie „Poetul ºi cetatea”, de muzicã cultã „Darclee”, de muzicã coralã „D.G. Kiriac” etc. A mai desfãºurat activitate la Catedra de istorie a Liceului „Al. Odobescu”, pânã în 1997, iar din 1997 a predat la Secþia de istorie-muzeografie a Facultãþii de ªtiinþe, Universitatea din Piteºti. Lucrãri reprezentative: „Istoria Municipiului Piteºti” (în colaborare, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1988), „Argeº, cartea eroilor” (coordonator ºtiinþific ºi studiu introductiv, Piteºti, 1984, 336 p.), „Istoriografia universalã” (I, Piteºti, 1988, 360 p.), „Tradiþia ºi actualitatea în istoriografia româneascã” (Piteºti,

2000, 202 p.), „Istoria economiei naþionale a României” (Piteºti, 1999, 120 p.), „Ion Ionescu de la Brad – enciclopedist român” (Editura Enciclopedicã, 2000, 372 p.), „Piteºti 600. Memento” (Piteºti, 1983, 196 p.) etc. A publicat, de asemenea, cãrþi despre „Mausoleul de la Valea Mare – Câmpulung Muscel” (ediþia I), „Mausoleul Mateiaº” (ediþia a II-a), 1984, 1988, „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pânã la revoluþia din 1821” (Piteºti, 1994); cãrþi didactice; „Monografia Liceului “Alexandru Odobescu” din Piteºti, perioada 19191994” (Piteºti, 1994, 192 p.), „Studii istorice” (Piteºti, 2000, 200 p.), „Permanenþe istoriografice româneºti” (Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 2000, 298 p.), „Piteºti. Tradiþii ºi contemporaneitate. Eseuri istorice”, în colaborare (Piteºti, 2008); „Statele europene. Sinteze istorice”,

Editura „Paralela 45”, Piteºti, 2009; coordonator al lucrãrii în curs de apariþie „Encicopedia Argeºului ºi Muscelului”, sub egida Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu” Argeº, Piteºti, 2010. A publicat nenumãrate studii de specialitate în reviste, anuare ºi în buletine ºtiinþifice.

Sevastian N. Tudor (n. 20 august 1952, comuna Poiana Lacului, Argeº) Muzeograf principal, redactor-ºef la „Curierul de Argeº”, consilier-ºef ºi director la Culturã – Argeº, director general, Teatrul „Al. Davila”, Piteºti, doctor în ºtiinþe istorice, publicist. Studii medii ºi universitare: Liceul „Nicolae Bãlcescu” Piteºti (1971); Facultatea de Istorie-Filozofie, Universitatea „Babeº Bolyai”, Cluj, licenþiat în istorie (1975), Cursul

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


ARGEªUL

9 ● săgetătorul ÎNVĂŢĂMÂNTUL ca instrument al idioţirii globale (II) La noi, „ucazul” alinierii la acest nou tip de învãþãmânt a venit imediat ce ne-am eliberat de „prizonieratul” hotãrât de cei mari la sfârºitul celui de al Doilea Rãzboi Mondial. Dar, precum în fabula din Varlaam ºi Ioasaf extrasã de Neagoe Basarab pentru fiul sãu Theodosie, fugind de inorogul de la Rãsãrit am cãzut în groapa de la Apus. Ca urmare a noii vasalitãþi, „europene”, ºi noi a trebuit sã þinem pasul cu „programul”. El a fost executat de personalitãþi majore, precum rectorul de la Cluj devenit din profesor de marxism filosof al Uniunii Europene, sau de unele mai minore. Pânã ºi singurul ministru al învãþãmântului românesc ce a încercat sã dreagã ceva din „opera” domnului Marga (aºa cum apare din cartea lui Tudor Opriº), atunci când a revenit pentru câteva luni în guvernul struþocãmilã vestit naþiunii ca un act istoric ce va mântui þara de toate nevoile, ºi-a adjudecat trista glorie de adresantã a unui articol scris de academicianul Dan Berindei, în care o implora pe doamna Ecaterina Andronescu sã nu distrugã învãþarea istoriei naþionale în ºcoli, rãmasã chiar ºi pe vremea când manualul unic era scris de Mihai Roller. Din fericire pentru dânsa, n-a mai ajuns s-o facã, deoarece cãruþa în care se urcase ºi-a pierdut curând roþile ºi a nimerit cu oiºtea-n gard. În schimb, „ucazul” ce funcþionase prima oarã ca rãzbunare pe poporul german (cãruia i s-a interzis sã-ºi mai înveþe istoria proprie ºi s-a acþionat chiar sã uite cã nu l-a dat doar pe Hitler, ci ºi pe Goethe) s-a pus în aplicare ºi la noi. Materia de studiu, Istoria românilor, cu manual propriu, introdusã în învãþãmântul românesc prima oarã la Colegiul „Sfântul Sava”, unde a fost predatã de ardeleanul Florian Aaron lui Nicu Bãlcescu, Grigore Alexandrescu ºi Ion Ghica, deveniþi ulterior unii dintre ctitorii României moderne ºi ai culturii sale, a fost scoasã dupã douã secole din ºcoala româneascã de domnul ministru Funeriu, sub

preºedenþia domnului Traian Bãsescu! În felul acesta s-a asigurat creºterea unor generaþii care nu vor mai avea o Þarã de iubit, apãrat ºi servit, ci vor deveni o turmã mai uºor de gonit de pe „teritoriul” de la Dunãre ºi Carpaþi decât au fost filistenii din biblicul Canaan. În aceste condiþii, ultima gãselniþã a tandemului iniþiatorilor acestei „reforme”, aceea de a-i obliga pe elevi sã asculte imnul naþional, pare o glumã cinicã. Dar oricum, mãcar din acest imn, ºi prin el elevii vor mai învãþa ceva istorie naþionalã ºi vor vibra la ea. Probabil de aceea s-au gãsit imediat voci care sã ia în râs aceastã iniþiativã, punând-o la egalitate cu altã „nerozie” (potrivit ideii ce se încearcã sã ne fie „implementatã”) care ar fi ridicarea Catedralei Neamului. ªi este interesant de reþinut cã în articolul de o paginã întreagã din „România liberã” din 14 iulie, intitulat Cele trei falimente ale educaþiei la români, doamna Alina Mungiu-Pippidi scrie: „De la materii la activitãþile extraºcolare, efortul trebuie sã fie de a forma echipe care sã construiascã ceva împreunã! Un milion de oameni care aduc fiecare o cãrãmidã pentru a construi o catedralã devin o comunitate sau fãuresc o naþiune. Un milion de oameni care se uitã la TV cum, din banii lor, politicieni veroºi dau tainul la bisericã sã punã de o «catedralã a neamului» sunt nimic, un milion de gângãnii cu telefon celular care vor fi strivite”. Numai cã exact asta se vrea atunci când, ºi cu ajutorul autoarei E-vangheliºtilor, se încearcã împiedicarea naþiei sã vinã în mânã cu câte o cãrãmidã pentru a demonstra astfel cã mai sunt o naþiune. Cã nu este vorba doar de voinþa domnului Funeriu sau a preºedintelui Traian Bãsescu, ci de dictatul de afarã, o dovedeºte informaþia cititã în „Adevãrul” din 12 august, chiar sub articolul despre Lecþia lui Bute: „Ministrul Educaþiei din Republica Moldova a decis comasarea programei ºcolare de la

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●

Semnal editorial Recent, la Editura „Argeº Press” Piteºti a apãrut antologia de versuri „A treisprezecea carte” de Lia Ruse. Poeta, membrã a Asociaþiei Scriitorilor de Limba Românã din QuebecCanada, este fiica dascãlului de þarã din Teiu Nestor Gogoncea, fost deþinut politic (trimis la „reeducare prin muncã” la Canal ºi Orezãria Chirnogi ºi înlãturat din învãþãmânt în anul 1952, odatã cu soþia sa). Frumoasã ºi sensibilã, Lia Ruse simte poezia ca pe o descãrcare a sufletului sãu fragil de temerile aduse de o viaþã plinã de neliniºti, de mic copil fiind nevoitã sã dea piept cu greutãþile vieþii ºi cu nedreptatea socialã. „Poezia, ca ºi muzica, este supusã unui ritm interior, unei gradãri care începe de la perceperea faptelor celor mai simple pânã la speculaþiile cele mai transcendente. Acest ritm este evident în lirica deopotrivã de tinereþe, cât ºi cea de maturitate a poetei Lia Ruse, un ritm de lie ciocârlie cã, dacã m-aº juca ºi eu de-a poezia, aº spune cã am imaginea unei privighetori care mai întâi îºi scaldã cântecul în roua dimineþii, îºi usucã aripile în soarele amiezii, iar seara se

îmbatã în culoarea de purpurã a cerului, ca sã-ºi rãcoreascã ºi sã-ºi mântuiascã sufletul bântuit de toate câte sunt în lumea asta, bune ori rele, la Argeº ori în diaspora”, spune dl. Mihai Golescu, cel care semneazã prefaþa acestei cãrþi. Este ºi o aluzie la faptul cã d-na Lia Ruse îºi trage seva spiritualã din Argeº, dar o împrãºtie cu nespusã bucurie ºi peste ocean, unde locuieºte o parte din familia sa ºi unde a fost foarte bine primitã de comunitatea româneascã, o parte dintre cãrþile sale fiind editate în Canada. Cartea poate fi gãsitã în librãriile „Mihai Eminescu” ºi „Casa Cãrþii” din Piteºti.

20 septembrie 2011

disciplina « Istoria românilor» cu cea de la « Istoria universalã»”. Adicã exact soluþia impusã ºi Bucureºtiului pentru a „dizolva” istoria noastrã naþionalã într-o istorie universalã astfel predatã, încât sã nu mai fie posibilã, în viitor, apariþia unor Bãlcescu ºi Ion Ghica, sau a cântãreþului genial al „Umbrei de la Cozia”, în stare sã se opunã „distrugerii României” ºi exterminãrii poporului român, la care s-a angajat sã conlucreze toatã clasa noastrã politicã, sub bagheta dirijoralã þinutã de creatorii „lumii bolnave” în care suntem constrânºi sã trãim pânã ce vom ajunge sã-i vedem totuºi sfârºitul cu ajutorul lui Dumnezeu cel scos din Constituþia Uniunii Europene. În concluzie: dezastrul de anul acesta (la noi, spre deosebire de insula britanicã, doar la bacalaureat), dezastru devenit obiect de scandal public ºi de manipulare în competiþia politicã, a venit la capãtul unui lung proces, desfãºurat pânã acum la adãpost de ochii obºtii româneºti, dar ajuns acum – vorba lui Nae Ionescu – sã o plesneascã peste aceºti ochi. E de sperat cã în felul acesta vom ajunge sã ilustrãm o maximã a lui Paul Valery: „Nimic nu face un om mai redutabil, mai implacabil, ca facultatea de a vedea lucrurile aºa cum sunt” 1. Este ceea ce, mai mult ca de orice, au nevoie românii în momentul de faþã. ªi e ceea ce încercãm ºi noi sã facem din paginile acestei gazete, care, apãrând pe meleagurile unde s-a întemeiat Þara Româneascã, nu poate accepta ca fatalitate distrugerea ei. Chiar dacã a fost proclamatã ca obiectiv al „politicii internaþionale” încã din 1985! Cât priveºte pe domnul Funeriu, pedeapsa Domniei Sale nu va fi debarcarea cerutã de „opoziþie” (?!) ºi cu atât mai puþin meritatul din plin (nu doar de dânsul) zid de la Târgoviºte, ci o viaþã cât mai lungã de la Dumnezeu. Ca sã citeascã ºi dânsul, ºi patronul suprem cele ce se vor scrie într-o viitoare istorie a românilor. Pe care nu o vor putea scoate ºi din cultura românã aºa cum au scos-o din ºcoalã. Iar aceastã culturã îºi va reveni cu siguranþã ºi se va angaja din nou în opera de care s-a fãcut vrednicã timp de ºase sute de ani, chiar dacã domnul Boc îi pregãteºte (conform dezvãluirilor domnului Ovidiu Pecican din articolul Sigur despre viitor din „România liberã” de luni, 5 septembrie) o loviturã de secure la rãdãcini, combinatã cu una de mãciucã la cap. Sperând sã reuºeascã, în sfârºit, Domnia Sa, ceea ce nu au reuºit „cruzii noºtri duºmani” din imnul naþional. Pentru dânsul însã, dacã va face ceea ce ni se spune, loc de trai pe aceste meleaguri nu va mai exista, ºi e bine sã-ºi asigure din vreme combustibilul pentru un elicopter cu zbor lung peste hotare. Afarã de cazul cã naþiunea îi va fi chiar recunoscãtoare, pentru cã în felul acesta va provoca intelighenþia ei sã se adune de luptã sub steagul propriei supravieþuiri, ºi o va angaja, în sfârºit, ºi în lupta pentru supravieþuirea neamului românesc. Dan ZAMFIRESCU, profesor universitar pensionar 1 Gabriela Negreanu, Paul Valery ºi modelul Leonardo, Bucureºti, Editura Albatros, 1978, Colecþia „Contemporanul nostru”, p. 15.

Copil fiind, cu zbor mă legănam Copil fiind, cu zbor mã legãnam, Cu miere de poveste ºi descântec, Cu cerul românesc, sub care am Crescut în nãzuinþã ºi în cântec. Am fost stindardul multor bãtãlii, Erou necunoscut la Mãrãºeºti, Smârdanul care poartã-n vijelii Vãpaia multor vulturi româneºti. Cu Tudor ºi Magheru m-am jertfit, M-am adunat în slovã cu Bãlcescu ªi spre iubire grea am nemurit În cântec ºi luceafãr - Eminescu. Cu aripi pentru zborul nelumesc, Cu Vuia ºi cu Vlaicu, prin vecie, Am dãltuit miracol românesc ªi-am semãnat fuior de veºnicie. Cu Dunãre de dor rãscolitor, Cu suflu de legendã ºi arºiþã, Mi-am rostuit cuvânt nemuritor; Cuvânt înmuntenit de mioriþã. Gheorghe Ion PÃUN

Pianistul lui Ravel Lauri, aºa cum numai în rama legendelor se mai potrivesc, pentru unul de-ai noºtri. Piteºteanul Cãtãlin Dima, doctorand la Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti ºi artist instrumentist la Filarmonica din Piteºti, a participat, în perioada 2-14 august, la cursurile de master-class ºi la festivalul care le-a succedat, de la SulzbachRosenberg (Germania). A concurat cu 80 de alþi rafinaþi virtuozi din lumea largã, demonstrând cã este printre cei mai buni. Cãtãlin Dima este deþinãtorul unei burse de studiu, obþinute la College The Scoal For Music New York ºi la The International Keyboard Institute & Festival. Prezenþa sa pe scena festivalului din Germania, acolo unde laurii i-au încununat simbolic fruntea, natura concentratã, incandescentã i-au fost remarcate de presa de specialitate: „Cãtãlin Dima a fascinat, interpretând la pian muzica lui Ravel. Prin maturitatea muzicalã, cu note de flexibilitate, cu o virtuozitate de-þi taie respiraþia, realizeazã prin aceastã prestaþie o interpretare de excepþie.” Denisa POPESCU MARTIN

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului internaþional de management cultural ºi democraþie socialã, Danemarca (1994), doctor în ºtiinþe istorice, Universitatea din Bucureºti (2003). Activitate profesionalã: muzeograf, muzeograf principal, Complexul Muzeal Goleºti (1975-1990), redactorºef „Curierul de Argeº” (1990-1991), consilier, consilier-ºef, Inspectoratul pentru Culturã al Judeþului Argeº (1991-1997), director, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte, Patrimoniu Cultural Naþional Argeº (2001-2005), director general Teatrul „Al. Davila”, Piteºti (1997-2003, 2005 ºi în prezent). Publicã articole ºi studii în cotidianele „Curierul zilei”, „Gazeta de Argeº”, „Curierul de Argeº”, în revistele „Calende”, „Argeº”, „Revista muzeelor”, „Museum”. Realizeazã emisiuni culturale ºi ºtiinþifice la TV, Radio Piteºti ºi Craiova, participã cu Teatrul „Al. Davila” la programul de

promovare a dramarugrigie originale româneºti, realizeazã filme documentare ºi comunicãri ºtiinþifice în care prezintã istoria ºi cultura Argeºului. Volume reprezentative: „Personalitãþi politice ºi culturale” (Editura „Calende”, 1992), „Istoria Teatrului “Al. Davila” Piteºti” (Editura „Paralela 45”, 1995), „Monografia comunii Poiana Lacului, judeþul Argeº” (idem), „Argeº. Monografie” (2005). Este preºedinte de onoare al Asociaþiei Cultural-ªtiinþifice de Prietenie România-Israel, membru în numeroase fundaþii ºi asociaþii culturale naþionale, iniþiatorul unor manifestãri culturale argeºene („Dor de Argeº”, „Salonul judeþean al editurilor argeºene”, Zilele „Tudor Muºatescu”), organizatorul unor schimburi culturale în Belgia, Olanda, Franþa, Spania, Italia, Grecia, Germania.

Vasile V. Ghiþescu (n. 20 august 1939, Bãbana, satul Groºi, Argeº) Liceul „N. Bãlcescu” („I. C. Brãtianu”, 1956), Facultatea de Filologie, Institutul Pedagogic (1966), Piteºti, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureºti (1972). Publicist, critic ºi istoric literar. Corector-ºef, revista „Argeº” (19681972), secretar-ºef, Rectoratul Institutului de Învãþãmânt Superior, Piteºti (19721986), inspector principal, Cinematografia judeþului Argeº (19861994), redactor ºi corector principal,

cotidianul „Argeºul” (1994-1997), metodist-documentarist, Casa Corpului Didactic Piteºti (1997-2000). Publicã studii ºi articole în presa periodicã ºi buletinele ºtiinþifice ale Facultãþii de Învãþãmânt Pedagogic Universitar, Piteºti. În 1981 îi apare ampla lucrare „Schiþa în opera lui Tudor Arghezi”, în „Buletinul ºtiinþific al Facultãþii de Învãþãmânt PedagogicUniversitas”, Piteºti. Începând cu anul 2000, susþine un ciclu de emisiuni la televiziunea localã cu medalioane literare ale scriitorilor români, precum ºi rubrica „Lector” la suplimentul literar „Sãgetãtorul” al cotidianului „Argeºul”.

Referinþe: „Medalioane universitare. Dicþionar (2002, coord. Petre Popa); „Monografia Universitãþii din Piteºti” (2004, prof.univ.dr.Petre Popa); „Almanah „ARGEª” – Edit. „Pãmântul” Piteºti, 2006; „În cãutarea sensului pierdut” – 2 vol., de Dumitru Constantin Dulcan, Ed. Erikon, Cluj Napoca, 2008. Distincþii: „Fiu al Argeºului”, titlu conferit de Consiliul Judeþean Argeº (2008); Diplome de excelenþã ºi de onoare, acordate de instituþii de culturã ºi învãþãmânt din Piteºti (2000, 2002, 2004, 2005, 2008 etc.)

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

N

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

ARGEªUL

● săgetătorul

20 septembrie 2011

D

Crucea Domnului înfiptă în inima urii

S

unt aproape 2000 de ani de când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost omorât de iudei. Zdrobitoarea dovadã a dumnezeirii Sale avea sã se arate îndatã, prin învierea slãvitã a Celui ascuns în mormântul pecetluitei morþi, însã nici acest fapt nu a înmuiat întru nimic inimile, nu a deschis ochii ºi nu a convins conºtiinþele îmbâcsite de rigoarea legii, a celor ce cu nesocotinþã puneau preþ mai mult pe litera decât pe evidenþa Adevãrului. Paradoxal este cum un popor, care prin constituþia lui spiritualã aºtepta venirea lui Mesia, nu a recunoscut în viaþa, cuvintele ºi lucrarea Domnului indiciile care dãdeau mãrturia împlinirii acestei aºteptãri în Hristos. În principiu avem aici de-a face cu o cazuisticã perfect aplicabilã la realitãþile pe care creºtinismul, de la apostoli încoace, a recapitulat-o frecvent în diferite timpuri ºi locuri. Hristos a rãmas uneori ºi pentru mulþi la fel de neînþeles precum fusese perceput de iudeii radicali, formaliºti ºi legiºti care L-au rãstignit. Dovadã cã nici pe departe principiile mesianismului hristic nu ar fi avut vreun ecou în inimile radicalilor iudei sau ne-iudei stau împietrirea iudaicã în necredinþa faþã de Hristos – pe de o parte, dar ºi modul superficial, formalist, de a înþelege voia Lui, care îºi gãseºte expresie în existenþa inchiziþiei, a cruciadelor, a disputelor sângeroase ori mai puþin sângeroase, care au marcat în anumite vremuri creºtinismul apusean sau rãsãritean – pe de cealaltã parte. Dar sã vedem ce anume i-a putut sminti pe iudeii din vremea Mântuitorului într-atât încât sã îl considere pe Hristos vinovat de moarte?! Câteva dintre mãrturiile eronate pe care le dau martorii mincinoºi ai acuzãrii aruncã o luminã asupra acestei probleme. Depoziþiile martorilor se dovedeau a fi unele servile fariseilor ori supuse sugestiilor saducheilor, inamici declaraþi ai învãþãturii Mântuitorului. Aceºtia aveau sã redea un sens absolut fals al învãþãturii, interpretând greºit ceea ce lor li se pãrea cã ar fi auzit. Buna lor credinþã era puþin probabilã chiar pentru faptul cã figurau ca pârâþi într-o pricinã pe care nu o înþelegeau nici pe departe. Wellhausen Paul Wernle în lucrarea sa „Jesus” afirmã despre justiþiariºtii iudei cã aceºtia se simþeau absolut legitimaþi sã facã ordine în spusele ºi atitudinea Mântuitorului, aplicând drastic cele mai crunte rigori ale legii: „Toþi participanþii de la aceastã memorabilã ºedinþã (de judecatã) au plecat acasã cu conºtiinþa satisfãcutã cã ºi-au împlinit datoria de buni israeliþi. Nici prin gând nu le trecea cã va veni o zi când istoria va judeca, cu totul altfel, fapta lor. O ipotezã de felul acesta era cu totul strãinã de mintea ºi de preocupãrile lor”. În principiu, spusele

Mântuitorului, cu trimitere la semnificaþii pur spirituale, pãreau a fi niºte provocãri blasfematoare, nesocotite, la adresa tradiþiei israelite, fiind judecate prin asociere cu învinuirile de formalism pe care Mântuitorul le aducea învãþãtorilor de lege. 1. Evanghelia dupã Matei ne dã precizarea cã mai marii preoþilor ºi cãrturarii cãutau martori care sã dea mãrturie mincinoasã împotriva lui Iisus (Matei, 26, 59-60). Purcedem spre o înþelegere mai amãnunþitã a procesului Mântuitorului cu întrebarea: dacã se cãutau atât de frenetic martori ai acuzãrii, de ce nu se cãutau tot cu atâta ardoare martori ai apãrãrii?! ãrã vreo dovadã clarã împotriva lui Iisus, cu un proces plãnuit înainte de a se alcãtui concret probatoriul unei motivaþii reale, cu o sentinþã datã înainte de a se þine ºedinþa procesului ca atare, Sanhedrinul reuºeºte în bezna nopþii, degrabã, sã dea un Om spre moarte! Mântuitorul este judecat de simbriaºii cãrturarilor fãþarnici aduºi noaptea sub consemnul sancþiunii de a fi scoºi din sinagogã (Ioan 9,22) ºi puºi sã ofere mãrturii diverse. Sanhedrinul judecã aºadar fãrã temei, mergând pe idei confecþionate dinainte ºi încãlcând voit garanþia exprimãrii libere a unei apãrãri legitime. Nimeni niciodatã nu s-a silit sã gãseascã ºi martori ai apãrãrii. ªi chiar de s-ar fi cãutat, aceºtia erau ascunºi de frica iudeilor: „Cârtire multã era despre El în mulþime; unii ziceau: Este bun; iar alþii ziceau: Nu, ci amãgeºte mulþimea. Totuºi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faþã” (Ioan 7, 12-13). Fãrã martorii apãrãrii, adicã fãrã modalitatea de a asculta ºi a gãsi explicaþii pertinente privitoare la spusele ºi la atitudinea Domnului Iisus, Mântuitorul este condamnat la moarte pentru crima de a fi amãgit poporul! În ce fel amãgise Hristos poporul?! Vom vedea în Sfintele Evanghelii dedicaþia Sa pentru Adevãr, compasiunea faþã de suferinzi, puterea de a izbãvi pe demonizaþi din strânsoarea chinuitoare a duhurilor rãutãþii, disponibilitatea de a ajuta orbii sã vadã ºi sã înþeleagã cele ce binevesteºte: „Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan cele ce aþi vãzut ºi cele ce aþi auzit: Orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se curãþesc, surzii aud, morþii înviazã ºi sãracilor li se binevesteºte”(Luca 7,22). ºadar, pentru o mai dreaptã aflare a adevãrului despre El, era nevoie de martori adevãraþi ºi de o adevãratã mãrturie! Aceºti martori sunt însã de negãsit. Frica de a da o mãrturie care implicã înfruntarea furiei maselor, omeneasca fricã, aceasta îi þine ascunºi: „ªi (ucenicii) lãsându-L, au fugit toþi”(Marcu 14, 50)! Aceastã fricã îi dau fiori ºi unuia dintre cei mai voluntari ºi

F

A

mai entuziaºti dintre ucenici. Teama pentru propria rãstignire îl împiedicã sã dea mãrturia adevãrului: „Iar el a început sã se blesteme ºi sã se jure: nu ºtiu pe omul acesta despre care ziceþi. ªi îndatã cocoºul a cântat a doua oarã. ªi […] ºi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: înainte de a cânta de douã ori cocoºul, de trei ori te vei lepãda de Mine. ªi a început sã plângã”(Marcu 14, 71-72). Aceeaºi fricã de moarte le þine în încremenire pe femeile purtãtoare de mir, deºi vãzuserã cu ochii lor dovezile minunii: „ªi ieºind, au fugit de la mormânt, cã erau cuprinse de fricã ºi de uimire, ºi nimãnui nimic n-au spus, cãci se temeau”(Marcu 16, 8). Din pricina aceleiaºi neputinþe se ascund în continuare ucenicii în spatelor uºilor ferecate: „ªi uºile fiind încuiate, unde erau adunaþi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus ºi a stat în mijloc ºi le-a zis: Pace vouã!” (Ioan 20,19). lãbiciunea lor avea mai apoi sã fie biruitã de curajul de a muri pentru mãrturia cea dreaptã a Domnului lui Iisus: „Adevãrat, adevãrat zic þie: când erai mai tânãr, te încingeai singur ºi umblai unde voiai; dar dacã vei îmbãtrâni, vei întinde mâinile tale ºi altul te va încinge ºi te va duce unde nu-þi este voia. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslãvi acela pe Dumnezeu. ªi spunând aceasta, i-a zis: Urmeazã Mie”. (Ioan 21, 18-19). Acest ucenic, cãruia i-a zis Iisus Mântuitorul „Urmeazã Mie în moarte ºi Înviere”, avea sã moarã martirizat la Roma în anul 64 d.Hr. (dupã alþi istorici în anul 67). Mântuitorul prevãzuse ce forþã orbitoare are frica, atunci când avea sã-l previnã pe ucenicul sãu: „Simone, Simone, iatã, satana v-a cerut sã vã cearnã ca pe grâu; Iar Eu M-am rugat pentru tine sã nu piarã credinþa ta. ªi tu, oarecând, întorcându-te, întãreºte pe fraþii tãi” (Luca 22, 31-32). Vorbim aici concret despre frica de a ieºi din neputinþa prevederilor unei legi vechi-testamentare, formale, care nu aducea nici o înnoire firii omeneºti ºi despre curajul afirmãrii unui Nou Testament. Acest Testament, înnoit nu pe aspectul exterior al formelor, de care erau orbiþi iudeii, ci cu forþa unei relaþionãri umane fireºti, este dat în temeiul legitimitãþii aflãrii sensurilor adevãrate, ºi nu de forma sensului. 2. În lipsa adevãraþilor martori, martorii cei bezmeticiþi ai acuzãrii au declarat: „Noi L-am auzit zicând: Voi dãrâma acest templu fãcut de mânã ºi în trei zile altul, nefãcut de mânã, voi clãdi” (Marcu 14,58). Nu putea fi o jignire mai mare pentru iudei decât aceea de a vorbi cineva în cuvinte considerate „nesocotite” la adresa templului din Ierusalim. Templul fusese reconstruit cu multã obidã ºi sacrificii din

S

Rememorãri

ION BARBU (1895-1961) (urmare din pagina 7) „Dan era foarte irascibil – consemna prietenul sãu, poetul Mihai Moºandrei. Ajungea la mari violenþe ºi nici nu se putea altfel, de vreme ce geniul constã tocmai în asemenea dinamisme excepþionale, pentru a da lumini excepþionale… Era un temperament de contemplaþie abstractã, având resentimente puternice faþã de tot ce putea fi cliºeu. Intelectual înnãscut, nu putea preþui decât ceea ce dãdea de muncã spiritului.”.

„Jocul” conjuncturii politice Din pãcate, oportunismul sãu l-a împins fatal în vâltoarea evenimentelor politice din anii ‘40, Ion Barbu îmbrãþiºând ºi slujind cu fervoare doctrina legionarã la modã. În perioada proletcultismului, poetul avea, însã, sã plãteascã,

(IV)

din aceastã cauzã, un dureros tribut „derivei” sale politice – consemnate ca atare de cãtre ideologii regimului, meditând, în atât de întunecaþii „aniluminã ai socialismului biruitor”, într-o sufocantã atmosferã de marginalizare, asupra uneia dintre libertãþile fundamentale ale omului: dreptul de a-ºi exprima liber propriile gânduri... Reintrând în „spaþiul inefabil al liricii” dupã o îndelungatã absenþã, poate nevindecat încã de oportunism, Ion Barbu închinã revoluþionarului paºoptist Nicolae Bãlcescu – „inima dintâi republicanã” – poemul «Bãlcescu trãind», care va apãrea, în octombrie 1956, în revista „Viaþa româneascã”... Cu sufletul bolnav de libertate, mãcinat fizic de

partea iudeilor. Reconstruirea lui începuse încã de pe vremea lui Irod cel Mare ºi durase patruzeci ºi ºase de ani (Ioan 2, 20). Aºadar, cuvintele Domnului pãreau de neînþeles ºi provocaserã revoltã în inimile celor care fuseserã printre participanþii la actul de reconstruire. Orbirea de a te fi oprit la sensul literal al spuselor Domnului ºi de a nu avea disponibilitatea sã te laºi cãlãuzit spre sensurile adevãrate ale cuvintelor Sale avea sã genereze expresia unui instinct involuat: ura faþã de Hristos! rofesorul de teologie Grigorie T. Marcu ºi juristul Ioan Fruma, în lucrarea lor „Procesul Mântuitorului”, din care am citat mai sus, afirmã cã depoziþia martorilor, deºi redatã tendenþios, corespunde adevãrului, numai cã Iisus vorbise despre templul trupului sãu (Ioan 2, 21) în analogie cu semnificaþia templului din Ierusalim. Mântuitorul prin aceste cuvinte denunþa clipa dãrâmãrii templului, cel fãcut de mânã, ca pe o consecinþã necesarã a raþiunii de a desfiinþa aºezãmântul Aºteptãrii lui Mesia în favoarea Împlinirii acestui aºezãmânt în persoana Sa. Evenimentul dãrâmãrii avea sã se petreacã în timp, undeva în proximitatea Învierii Domnului (la o distanþã de mai bine de 40 de ani – anul 70), iar Învierea avea sã substituie definitiv sensul existenþei necesare a templului din Ierusalim ca reper spiritual, spre a lãsa lumii evidenþa unui alt reper: Hristos. 3. Pentru cã niciunul dintre cei prezenþi în curtea lui Caiafa nu venise acolo decât cu intenþia de a-L linºa pe Iisus, pentru cã nu se gãseau mãrturii pertinente sã-i dovedeascã vreo vinovãþie, pentru cã lipseau desãvârºit argumentele de care se puteau agãþa ºi cu dinþii iudeii ca sã scoatã de pe undeva din spusele Domnului proba blasfemiei, arhiereul se apleacã asupra învinuitului cu urmãtoarea întrebare: „Nu rãspunzi nimic la tot ce mãrturisesc împotriva Ta aceºtia?” (Marcu 14, 60). Aici arhiereul induce învinuitului ideea cã nu ar dori neapãrat un rãspuns, tocmai pentru cã preþuieºte doar aceste „aºanumite învinuiri”. Arhiereul admite însã cã învinuirile erau de fapt contradictorii, motiv pentru care s-ar fi cerut lãmurite. Iisus însã tãcea (Marcu 14, 61).

P

un neîndurãtor cancer la ficat, Ion Barbu avea sã treacã în veºnicie, la 11 august 1961, pe un pat al Spitalului „Vasile Roaitã” din Bucureºti. Excepþionala personalitate a poetului ºi matematicianului Barbu – Barbilian, pentru care metafora poeticã, dar ºi teoriile matematice exacte constituiau un domeniu în care se manifesta cu supremã abilitate, este surprinsã într-o remarcabilã sintezã de cãtre academicianul Miron Nicolescu: „În cultura româneascã, observa reputatul matematician, el se prezintã asemenea zeului Ianus cu o dublã faþã; dar nu priveºte cu o faþã spre trecut ºi cu alta spre viitor, ci cu o faþã spre matematicã ºi cu alta spre poezie... Ion Barbu a fost dual lui însuºi, iar posteritatea i-a înmãnunchiat într-o aceeaºi verigã de aur pe poet ºi pe matematician…”. Un posibil „divorþ” între poetul Ion Barbu ºi matematicianul Dan Barbilian ar fi fost, fãrã îndoialã, de neconceput, întrucât el însuºi

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

e cele mai multe ori când un acuzat tace i se deduce o vinovãþie implicitã, pornind de la prezumþia eronatã cã acela nu ar avea argumentele necesare sã-ºi contracareze adversarii. Iisus tace însã pentru a demonta strategia ilegitimã a judecãtorilor sãi, ca sã demonstreze prin aceasta cã subiectele invocate nu meritau atenþia cuvenitã a Unuia care atât de insistent predicase iudeilor în toate zilele în templu. Rãspunsul la aceastã întrebare îl dãduse de fapt Hristos încã din clipa rãpirii Sale din grãdina rugãciunii: „În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aþi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru ºi stãpânirea întunericului” (Luca 22,53). 4. Înarmaþi cu un fals verdict, iudeii aveau sã-ºi lase furia sã triumfe în incinta judecãþii lui Pilat: „Noi avem lege ºi dupã legea noastrã El trebuie sã moarã, cã S-a fãcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu!” (Ioan 19,7). Fãþãrnicia lor avea sã capete sensurile cele mai întortocheate atunci când, deºi doreau sã exprime legitimitatea verdictului privitor la pedeapsa capitalã, se socotesc pe ei înºiºi neatinºi de vina execuþiei acestui verdict, pentru cã zic: „Nouã nu ne este îngãduit sã omorâm pe nimeni;” (Ioan 18, 31). E de mirare cum de ºi-au adus aminte iudeii brusc de aspectul acesta al legii. Aceasta însã nu i-a împiedicat sã-l instige pe mai departe pe oficialul roman zicându-i: „Ia-L! Ia-L! Rãstigneºte-L!” (Ioan 19, 15). De acum Pilat, în numele autoritãþii profane, trebuia sã fie instrumentul execuþiei unui verdict dat pe temeiuri religioase. De neînþeles! Acesta neºtiind a vedea nici spiritul ºi nici rigoarea unor astfel de acuze L-a întrebat pe Iisus, la rându-i: „De unde eºti Tu?” (Ioan 19, 9). Hristos nu avea pentru acest întrebãtor niciun rãspuns! Era atât de inutil sã-i arate unui ocârmuitor lumesc taina ocârmuirii cereºti încât îl lasã pe Pilat sã aºtepte sã îºi dea singur mãsura unei întrebãri mântuitoare! Acesta în locul explicaþiilor aºazã dinaintea feþei sale indignarea cum cã i se nesocoteºte întrebarea. Mântuitorul îi vorbeºte apoi lui Pilat explicit despre originea puterii lumeºti pe care ocârmuitorul pretindea cã o poate avea asupra Sa ºi îi dã mãrturie despre gravitatea pãcatului iudeilor. Cu toate acestea, peste câtva timp Hristos va fi rãstignit pe Cruce. Moare singur, neînþeles, pãrãsit de toþi, batjocorit! Se fãcuse pe Sine Fiu al lui Dumnezeu! „Blasfemie”! Picioarele sângerânde în îmbrãþiºarea Maicii Sale erau singurul semn pe care o inimã omeneascã l-ar mai fi putut da pentru El, grãind despre o iubire cum nu mai poate fi pe lume una asemeni. Alãturi, lângã Sfânta Cruce, un singur ucenic cãruia îi este încredinþatã Maica. Peste tot, peste pãmântul cutremurat de urã ºi peste genune, aureola unei nesfârºite iubiri care purta cu sine promisiunea Învierii. Preotul Lucian GRIGORE

recunoºtea „dualitatea dintre funcþia metaforei în poezie ºi funcþia atât de fertilã a noþiunii de echivalenþã din matematicã.”. Considerându-l „un matematician al liricii”, profesorul Miron Nicolescu descifra „codul poetic” barbian: „Comentatori înºelaþi de structura poeziei sale, nouã în limba noastrã –remarca savantul, au încercat sã-l înhame la carul triumfal al poeziei moderne franceze... Dar, în tipare noi, Ion Barbu a turnat lava fierbinte a pãmântului nostru filtratã prin sita finã a complexei sale personalitãþi.”. ...Evocându-l, ar trebui „un cântec încãpãtor precum foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare”, spre a cinsti memoria celui care, în spaþiile atât de încãrcate de eternitate ale pãmântului românesc, ºi-a aprins luceafãrul nemuritor al versului pur, iluminând, cu flacãra visãrii lirice, infinita columnã a spiritului naþional.

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 736