Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 718 „ 24 mai 2011 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

România în eternitate şi Î oponenţii ei (II)

n articolul Cetãþeni ai lumii, domnul Ion Bogdan Lefter argumenteazã anacronismul temei, care ar fi depãºitã de conjunctura actualã, globalistã ºi multiculturalã: „Multiculturale fiind, societãþile contemporane nu mai sunt descriptibile în parametrii «specifiºti», etniciºti, naþionaliºti. În consecinþã, fãrã sã ignorãm reperele locale ferme, obiective (de pildã etnogenetice, istorice, demografice etc.) ne redefinim prin inventarierea trãsãturilor diversitãþii care ne caracterizeazã, plus ce se mai poate recupera într-o analizã raþionalã din vechile stereotipuri «substanþialiste», în urma demitizãrii ºi deconstruirii lor. În condiþii de – spuneam – interconectare globalã, se contureazã astfel un alt tip de profil, care n-are cum fi altfel decât cosmopolit, omolog – în linii mari – celor din toate societãþile avansate ale zilelor noastre […] La urmã devine superfluu sã ne mai întrebãm ce destin mai au «românismul», «românitatea». Ca forme de «substanþialism» local – nici unul. Fiind noi înºine, suntem cetãþeni ai lumii, în perfectã sau relativã compatibilitate cu contemporanii noºtri de pretutindeni. Am conservat tradiþii care-ºi au importanþa ºi farmecul lor ºi avem valori mai vechi ori mai noi pe care meritã sã le promovãm. În rest, aparþinem comunitãþii globale. Asta suntem, nici mai mult, nici mai puþin: cetãþeni – obiºnuiþi – ai lumii”.

Dan Zamfirescu

Sã reþinem ideea cã „ne redefinim prin inventarierea trãsãturilor diversitãþii care ne caracterizeazã”, adicã exact prin ceea ce ne face perceptibili în aceastã lume globalã (ºi ne poate conferi un rol în cuprinsul ei, oferindu-ne scara pe care sã urcãm „în eternitate”). Dar cum descoperim aceste diferenþe fãrã a ne preocupa mai înainte de ceea ce suntem în „substanþã”, în „specificul” nostru?

D

acã pentru domnul Ion Bogdan Lefter problema propusã spre dezbatere nu mai are rost din moment ce nu suntem decât „cetãþeni obiºnuiþi ai lumii” ºi nu altceva (cum evident sunt altceva chinezii, care se apropie cu paºi repezi de supremaþia economicã în aceastã lume deasupra cãreia deocamdatã stau alþii, tot atât de puþin „obiºnuiþi”) pentru ultimul dintre participanþi, domnul Andrei Cornea, avem de-a face cu O obsesie maladivã, articolul având iarãºi un fel de motto cu aldine, astfel redactat:

„Este sau va fi «România în eternitate»? Mã întreb uneori de ce ne tot frãmântãm – ºi încã din vremea tinereþii lui Eliade ºi Cioran, dacã nu de mai înainte – cu asemenea probleme. Nu-i asta tocmai – insistenþa cu care le întoarcem periodic pe toate feþele – dovada cea mai bunã cã e ceva în neregulã cu «eternitatea» noastrã, pentru a spune astfel?” a apariþia versiunii franceze a Schimbãrii la faþã a României datoratã regretatului Alain Paruit, un celebru critic de la Paris explica antisemitismul tânãrului Emil Cioran prin invidia membrului unei naþiuni insignifiante ºi obscure pe un neam care se aflã sub reflectoarele istoriei universale de la facerea lumii. Acum, ceea ce sare în ochi, mai ales parcurgând finalul articolului domnului Andrei Cornea, este similitudinea perfectã cu rãspunsul fostului ambasador al SUA, domnul Taubmann, la o întrebare apropiatã de tema în dezbatere.

L

Î

ntrebat „Ce credeþi cã are România de oferit lumii?”, cel care cumula în aceeaºi persoanã reprezentanþa a douã puteri mondiale, la data aceea încã nu responsabile de prãbuºirea economiei planetare (cu excepþia revelatoare a Chinei) în criza globalã de acum, dãdea acest rãspuns: „Nu sunteþi

Rememorãri

ELENA PERTICARI – DAVILA 1865-1951 „Inima mea este un locaº închis al amintirilor trecutului.“ Amintiri din copilãrie - valenþe documentare Implicarea totalã în viaþa satului se reflectã în secvenþa „Culesul viilor”, definitorie pentru sublinierea valenþelor documentare ale volumului „Amintiri din copilãrie”. Insistând asupra splendorii cadrului natural, autoarea insereazã elemente cu caracter informaþional referitoare la soiurile cultivate în podgoria de la Goleºti: „Via Goleaschii era situatã pe un pinten de deal, pe care soarele nu îl pierdea din ochi cu razele lui, de dimineaþa pânã seara; era sãditã de 200 de ani. Rodea strugurii cei mai frumoºi ºi cei mai parfumaþi, mai vestiþi din toate podgoriile: tãmâioasã, coarnã, razachie, braghinã, berbecel ºi multe alte soiuri care s-au pierdut de atunci”. Detalierea modului de preparare a vinului este ilustrativã pentru savoarea descrierii, dar ºi pentru consemnarea, în zonã, a unor practici viticole

abandonate între timp: „Flãcãi cu nãdragii suflecaþi îºi spãlau picioarele ºi coapsele cu sãpun, apoi erau luaþi în cârcã de cei mai în vârstã ºi duºi la slonul cel mare din casã, unde se afla un lin încãpãtor de stejar, adânc cât omul, despãrþit în douã, în care fetele ºi copiii mai mãriºori aruncau de pe o treaptã ciorchinii de struguri culeºi din vie pe alese; cei albi, într-un lin, cei negri ºi cei roºii într-altul... Lãutarii cântau cu foc... Flãcãii din lin sãltau ºi jucau þinându-se de umeri; jucau nu glumã, ca sã striveascã sub picioarele lor ºi sã stoarcã din ciorchine tot mustul, care, pe douã jgheaburi deosebite – cel negru într-o parte, cel alb într-alta,

aici ca sã oferiþi ceva lumii. Sunteþi aici ca sã vã construiþi o viaþã mai bunã pentru voi; pentru copiii voºtri. Lumea are grijã singurã de ea. România trebuie sã aibã grijã sã facã tot ce trebuie ca sã ajungã acolo unde trebuie sã ajungã. Nu trebuie sã-ºi facã griji pentru ce sã ofere lumii”. in nenorocire (dar nu numai pentru noi!) ne aflãm acum, dupã aproape cinci ani de la publicarea interviului în „Jurnalul naþional” din 10 decembrie 2006, în situaþia de a ne lupta din rãsputeri sã supravieþuim la ceea ce a „oferit lumii” între timp þara pe care o reprezenta ambasadorul Taubmann. Iar în „Adevãrul” din 27 aprilie, prima paginã ºi alte douã în interior ne dau de veste cã America mai coace o crizã cât China. Evident, în virtutea faptului cã „lumea are grijã singurã de ea”, ceea ce se traduce prin „De lume avem grijã noi! Voi sã vã îngrijiþi de ale voastre”. Numai cã, iatã, peste ale noastre vine acest tsunami provocat de cutremurul bancar de la New York ºi s-ar pregãti cel ce-ºi are drept epicentru întreaga Americã, ajunsã la 91,6% din PIB datorie externã. iscursul domnului Taubmann îl regãsim aproape cuvânt cu cuvânt în finalul articolului domnului Andrei Cornea:

D

D

curgea în zãcãtorile cele mari din pivniþa de dedesubt... Flãcãii se schimbau des la lin. Se îmbãtau de mirosul mustului, de tinereþele lor, de veselie ºi de joc, de glumele cu care întâmpinau fetele când veneau cu obrajii îmbujoraþi, cu ochii vioi ºi buzele zâmbitoare în mersul lor mlãdios ºi ritmic, aducând în cap, aºezate pe o glabnicã, copãi ºi târne cu struguri, abia sprijinindu-le cu mâna... Uitasem sã vã spui cã înainte de a duce flãcãii la cramã, strugurii aruncaþi din lin se striveau prin greutatea lor, aºa cã din ei curgea un must limpede în vase mai mici. I se zicea «must de la picãturã» pãstrat anume pentru mesele boiereºti”. Descris în imagini cvasipicturale, spectacolul antrenant al muncii diurne este armonios completat de bucuria imensã generatã de aceasta: „Seara se întindea hora în care se prindea ºi mama... Cât de mândrã ºi frumoasã era!... Ce port falnic avea ºi cât juca de bine... Toþi flãcãii doreau sã se prindã de ea în horã...”. Observaþiile de pe „margine” ale copilului participant la un asemenea spectacol agreabil se „decanteazã”, sub girul maturitãþii autoarei, în comentarii pertinente: „Vedeþi, e una din pornirile neamului nostru românesc. Cât de obosit sã fie þãranul dupã munca istovitoare, dacã zice lãutarul, dacã zbârnâie cobzarul care singur dã ritmul, îi vine pofta de joc ºi uitã de toate... Mai întâi, horã domoalã, apoi jocuri mai

Teatrul zilelor noastre

Nici prea-prea, nici foarte-foarte Cicã-i la concurenþã cu Shakespeare. La câte piese a scris ºi îi sunt jucate. E tot un englez, rodat în domeniu. Alan Ayckbourn, l-aþi recunoscut rapid. Fiind pus în scenã ºi pe Dâmboviþa. Mã refer, ghicirãþi, la „Absurd person singular”. P-aci adaptat ca „Pluralul englezesc”. O comedioarã de patru decenii. Cu faimã, e drept, da’ nu muc ºi sfârc. Undeva, la mijloc. Nu hazlie rãu, ci mai mult amarã. ªi satirizantã, fãrã îndoialã. Cu eroi spoiþi. Parveniþi, nevrotici, cu drag de pahar. ªulfe, nu arar. Cum au fost ºi sunt peste tot în lume. Astãzi, sus, mâine, jos, c-aºa-i roata vieþii... La Piteºti îi jucarã recent niºte „capitaliºti”. De prin teatre bucureºtene. Repere, câþiva. Ion Dichiseanu, de pildã. Îl ºtiu de copil. Când apãru în Ceair, în Volgã neagrã, strãlucitoare. C-o divã alãturi, de la spanioli. Sara Montiel, focoasã nespus. Apoi, Dafinescu Cezara. ªi ea cu roluri duium la activ. Victoria Cociaº, idem. ªi Constantin Cotimanis, „Grigore Varlam”, într-o vreme. Nu-i uit, n-am voie, pe Delia Nartea ºi Calotã Armand. Pe val, amândoi. Toþi ºase-ncercând sã salveze regia. Obiºnuitã, aº zice. Într-un decor sãrãcuþ. Noroc c-au gãsit cum s-o facã. Fireºte, prin ce cunosc ºi pot ca actori. Astfel cã truda-n zadar nu le fu. Bine-veniþi rãmânând pe la noi. Cu alte ºi straºnice replici de duh. Poate, nu prin intermediari. Ca sã nu ajungã actu’ de culturã doar fapt de comerþ. De la an la an mai costisitor, mai inaccesibil. ªi, inevitabil, rar ºi izolat...

Adrian SIMEANU „ªi atunci ce ne rãmâne? O grãmadã de lucruri, chiar ºi fãrã sã visãm la diferite eternitãþi de împrumut sau neaoºe. De exemplu: – sã încercãm, fiecare unde suntem, sã facem bine ceea ce avem de fãcut; – sã ne purtãm decent, ba chiar, dacã putem, cu compasiune faþã de semeni; – sã iubim lucrurile frumoase, de oriunde ar veni. e scurt, ce-ar fi, pânã una alta, sã ne grãdinãrim cum se cuvine limitele?”

P

sãltate: birul greu, brâul, ca la uºa cortului, ca la Breaza, de doi – cum juca mama... Femeia de la þarã joacã domol, cu demnitate... Ea nu e dezmãþatã, trupul ei rãmâne drept, se mlãdie puþin, atât cât trebuie ca sã rãmâie armonie ºi graþie în toate miºcãrile ei”. Sensurile educative ale acestui grandios ºi implicant spectacol al muncii ºi al vieþii sunt ilustrative pentru definirea caracterelor unor personalitãþi în devenire – eroii principali ai volumului „Amintiri din copilãrie” – Alexandru Davila ºi Elena Perticari-Davila: „Lilicã se îmbãta de tot ce vedea; se înrãdãcina în sufletul lui ca ºi în al meu dragostea de þãrani, de pãmânt românesc – simþiri ce erau crezul pãrinþilor noºtri”.

Evocãri de mãreþie trecutã Opera memorialisticã a scriitoarei Elena Perticari-Davila se constituie într-o admirabilã frescã a conacului Goleºtilor învãluit în aura romanticã a unui trecut de mãreþie legendarã... Reazem al necontenitelor lupte pentru libertate socialã ºi naþionalã, neamul Goleºtilor ºi-a înscris numele în istoria patriei cu ascuþiºul sabiei ºi al minþii. Ecoul acestor lupte reverbera, cu evidente inflexiuni romantice, în imaginaþia Elenuþei, sensibilã la orice mãrturie a ascendenþei sale... Descrierea drumului spre vie îi prilejuieºte notaþii edificatoare sub raport informaþional, confirmându-se,

Care ar fi aceste limite potrivit domnului Andrei Cornea? ici – trebuie sã recunoaºtem – articolul Domniei Sale este cel mai incitant ºi – paradoxal – este singurul de care putem profita pentru a rãspunde temei propuse! Dar cu condiþia sã-l citim de la dreapta la stânga, precum Biblia în original. Adicã sã inversãm aproape toate afirmaþiile Domniei Sale!

A

(continuare în pagina 10) Dan ZAMFIRESCU

astfel, printre altele, existenþa unui tunel de evacuare din conacul de la Goleºti: „La rãspântia drumului spre vie, stã înfiptã o cruce de piatrã, alãturi de o casã, unde se zice cã rãspundea într-un ascunziº al pivniþei drumul sãpat pe sub pãmânt, care pornea din bãile boltite ale casei strãmoºeºti, trecãtoare de care auzeam vorbindu-se în copilãrie cã se mai putea pãtrunde câtva în întunericul ei... Prin acel drum ascuns, se strecurau în vreme de restriºte ºi de cumplitã bejenie soþiile boierilor cu ce aveau mai scump: copii, giuvaieruri, bani ºi servitori – când auzeau strigãtul înfiorãtor: «pãzea cã vin turcii !». Acolo, aproape de casa din deal, gãseau o caleaºcã mare cu caii gata de înhãmat în care porneau în grabã spre Câmpulung, pe când boierii – soþii ºi fraþii lor – se înarmau ca sã dea piept cu vrãjmaºul.”

Epilog Retrãindu-ºi, în castelul de la Izvoru, clipele de neuitat ale copilãriei, prin rememorarea unor episoade semnificative din viaþa Goleºtilor, Elena Perticari-Davila lãsa posteritãþii o operã izvoditã din inima sa generoasã – acest „locaº închis al amintirilor trecutului”, cum ºi-o imagina scriitoarea, proiectând, în emblematica faclã a înaintaºilor sãi, raza de luminã a propriei sale vieþi.

Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul Poeme

Omagiu* Frumos omagiu primãvara mã gãseºte vie. Îmi ºterg creierul de nume iubite. Deºi o rãzuire totalã dimineaþa miroase doar a porci rãscopþi. Grasã crãpare ºi poezia asta mai fragedã ca mielul de Paºti. Asomez versul ºi-i înfig cuþitul în gât cu lãutari surzi, cu þuicã trezitã ºi sânge fiert.

Ghilotină Invidia strãluceºte ca lama ghilotinei tãind frunzã la câini. Desigur nimeni nu omoarã pe nimeni numai uneltele din suflet n-au timp de odihnã. Moartea vine cu îngheþatã de cãpºuni culese de compatrioþi în Spania, un pahar cu apã de ploaie ºi cu frunze tãiate la câini. Precisã ca o prietenie numai cu ghilotina, acest instrument barbar ar putea tãia fãrã durere gâtul oricãrei frunze, aºa cum taie pagini de carte din noi. Dezmierdarea timpului pierdut vine ºi te adoarme-n mai puþin de-un poem. Visezi benzi rulante ºi morþi care-þi spun: þine-te bine, asta merge repede, ajungem imediat. ªi viciul uºor nãpãdeºte în gura somnului ce te scrie. Dulce pãcat din care nu mai vrei sã cobori când nimeni nu omoarã pe nimeni când strãluceºte invidia ca lama ghilotinei tãind frunzã la câini ºi când numai poemul, numai poemul, când numai el SUNTEM.

Boli trupeşti Din bolile voastre trupeºti curg lipitori umflate, sãnãtoase lipitori. Copiii îmbuibaþi le vor pune la sânul nopþilor copiilor lor zvelte ºi frumoase ºi noi lipitori din bolile voastre trupeºti. Din bolile minþii mele sfâºiate aþi fiert piftii tragi-comice. Zguduiri de ºunci în hohote isterice – abia apoi v-aþi scris tainul ºi v-aþi ºters cu el pe unde ºi sufletul o sã vã iasã pentru cã pe unde mâncaþi tot pe acolo ºi apa v-o trageþi. Coniþa LENA *Din volumul „Un râu negru poemul”

24 mai 2011

Vâlsanul cel etern

Cunoscutã prin scrierile de inspiraþie fantasticã sau rusticã ºi conturând universul operei cu nostalgia zilelor aprinse de lumina toamnei sau cu acel mit al copilãriei pure, Aurelia Corbeanu alege din viaþa actualã poezia existenþei, pe care o descrie cu emoþie ºi vigoare. „De vorbã cu râul” este o prozã cititã în cadrul Fundaþiei „Liviu Rebreanu”, alãturi de alte scrieri cu miez ce-i aparþin. Aurelia Corbeanu se dezvãluie pe mãsurã ce se întoarce în timp, devine scriitorul satului, îºi regãseºte etapele copilãriei ºi ale adolescenþei în lumea ruralã. Spaþiul rustic ajunge mirific, se impune printr-o suitã de imagini reale, prin secvenþe remarcabile, prin autenticitate. Impresioneazã poezia în prozã, lirismul secvenþelor, gradul de confesiune. Tonul aratã omul care, lipsit de sentimentul înstrãinãrii, se bucurã de orice tablou regãsit în satul cunoscut atât de bine. Liniºtea lumii rurale, întâlnirile memorabile fac aluzie la începuturile unei comunitãþi care trãia în armonie. Maturitatea viseazã la copilãrie, intrã în relaþie cu etapele de atunci, timpul accentueazã golul sufletesc, înregistreazã prezentul cu emoþie, vocea tremurã în scriiturã, evocarea devine duioasã. Elementul central

în jurul cãruia se þes amintirile este râul, Vâlsanul. Râul este, în raport cu timpul, ireversibil, nucleul descoperirii, transmite mesajul de la emiþãtor la cititor. Adresarea directã este vibrantã: „De unde vii tu, râule, ºi unde te duci? Mai ºtii tu oare câþi ani ai? ªi cine te-a mângâiat cu dragoste prima datã pe coama albã de spumã, botezându-te în ºoaptã: «Vâlsanule, dragule!»?”. Râul, martor al unei existenþe pierdute undeva în timp, vine din istorie, însoþind trepte de civilizaþie, semnând certificatul de naºtere al unui sat. Acelaºi Vâlsan ºi mereu altul în curgerea sa permanentã a cunoscut viaþa oamenilor, jocul ºi munca, frãmântãrile ºi speranþele, devenind un izvor nesecat de energii spirituale. Fie cã pornea plutele cu buºteni, fie cã albea rufele femeilor sau îi bucura pe copiii satului cu zglavocii prinºi, Vâlsanul ºi-a pãstrat forþa ºi pitorescul. Dar autoarea cunoaºte bine viaþa satului de munte, descriind atmosfera de sãrbãtoare, oamenii cu portul popular, bãrbaþii „îmbrãcaþi cu cioareci albi ºi cãmãºi

De vorbă cu râul Ce uimitor este sã stai de vorbã cu râul, mai ales dacã acesta este Vâlsanul ºi ai copilãrit pe malurile lui! Stau la fereastrã ºi-i ascult valurile înfruntându-se a ceartã cu pietrele sau îl aud noaptea coborând vijelios de la munte, cãrând la vale, printre fulgere ºi tunete, bucãþi de stâncã, trunchiuri de arbori, pietre! Sau cobor pe malul lui, ca acum. Privesc valurile alergându-se în joacã ºi-l întreb: de unde vii tu, râule, ºi unde te duci? Mai ºtii tu oare câþi ani ai? ªi cine te-a mângâiat cu dragoste prima datã pe coama albã de spumã, botezându-te în ºoaptã: „Vâlsanule, dragule!”? Îþi mai aduci tu aminte, râule, de copiii care veneau la malul tãu ºi priveau cu uimire ºi teamã la bãrbaþii care coborau din munte pe plute de buºteni ºi, cu þapinele în mâini, le conduceau la vale, spre rampele de la Muºãteºti? Ce forþã aveai atunci! Dar de copiii care prindeau zglãvoci cu furculiþa pe sub pietrele ce formau ochiuri de apã mai caldã lângã mal îþi mai aminteºti? Ce erau zglãvocile? Erau niºte peºtiºori cam de o palmã de lungi, cu capul mare ºi trup subþire; semãnau cu niºte mormoloci mari. Îþi mai aduci aminte de femeile care veneau sã spele rufele la râu? Puneau tuciul pe pirostrii, fãceau focul cu crengi aduse de tine din munte, puneau copaia pe patru pietre, muiau rufele, apoi le bãteau cu maiul pe o piatrã! ªi ce curate ieºeau! ªi cum cântau unele femei ºi cum mai sporovãiau ºi copiii îi pielea goalã în jurul lor! Altele albeau pânza de

Aurelia Corbeanu

cânepã þesutã în casã. O muiau în apã, o puneau la soare ºi, dupã ce se usca, iar o înmuiau ºi iar o uscau, douã-trei zile la rând, pânã se fãcea coalã de hârtie! Dar gâºtele?! Cârduri de gâºte zburau dimineaþa din gospodãriile de pe dealuri, zburau pe deasupra cârciumii direct în râu, iar seara se întorceau în cârduri, legãnându-se pe uliþi ca niºte mici corãbii cu pânze, fiecare cârd la casa lui.

albe cusute cu fir negru sau albastru, încinºi cu chimen de piele, încãlþaþi cu opinci strânse cu nojiþe negre peste ciorapii de lânã albã, lucraþi cu modele complicate, femeile cu fote frumoase, þesute cu fir de betealã sau cu fluturi, cu iile de pânzã albã ºi veste de catifea neagrã cusute cu mãtase, cu mãrgele ºi cu flori de betealã argintie”. Sunt imagini reale, desprinse parcã dintr-un muzeu, sunt locuitorii pe care astãzi îi vezi în straiele specifice zonei de munte. Vâlsanul a încununat momente cruciale ale existenþei: naºterea, nunta, moartea. O succesiune de morþi, generaþia Pãþitu, aratã cã veºnic este numai râul. ªi el se opune, prin pitorescul arhaic, realitãþii începutului de secol al XXI-lea, un început marcat de construcþiile moderne, de vile impozante, contrastând cu vechile case þãrãneºti învãluite în farmec, „...fiindcã nimic nu a rãmas din tot frumosul ce a fost”, iar bãtrânii, înþelepþii satului, coboarã ca venind de pe altã lume. Cu valorile ºi morala cunoscute nouã, dar mai puþin tineretului, cãci, vorba poetului Eminescu, „toate-s vechi ºi nouã-s toate”.

Renata ALEXE

Nu-þi mai aduci aminte cã apele acelea au trecut ºi au dus amintirile în alte râuri ºi de acolo mai departe pânã la mare? Tu nu eºti acelaºi niciodatã, dar rãmâi acelaºi mereu! Râul copilãriei mele, frumosul meu râu! Dar, ca ºi apele tale, oamenii s-au dus. Unde sunt oamenii aceia liniºtiþi, care coborau duminica la bisericã în costume þãrãneºti lucrate de femeile harnice noaptea, la lumina lãmpii? Bãrbaþii, îmbrãcaþi cu cioareci albi ºi cãmãºi albe cusute cu fir negru sau albastru, încinºi cu chimire de piele, încãlþaþi cu opinci strânse cu nojiþe negre peste ciorapii de lânã albã lucraþi cu modele complicate. ªi ele, femeile, cu fote frumoase, þesute cu fir de betealã sau cu fluturi, cu iile de pânzã albã ºi veste de catifea neagrã cusute cu mãtase, cu mãrgele ºi cu flori de betealã argintie! ªi cum mai jucau în stradã, în faþa cârciumii lui Cãtãnea! ªi noi, copiii, printre picoarele lor, bucuroºi cã ni se cumpãrase câte un ciubuc roºu sau

alb, pe care-l sugeam cu grijã, sã nu-l terminãm repede! Sau de un leu ne dãdeam în dulap de douã ori. Desigur, nici dulapul nu mai ºtii ce era. Un leagãn înalt, cu patru bãnci, pe care încãpeau douã persoane, pus în miºcare de o roatã ca la fântânã, învârtitã de patru flãcãi puternici. ªi, când banca de jos ajungea sus, toþi þipau de fricã ºi de bucurie! Dar dulapul nu venea decât la Paºti ºi la Sfântul Ilie, la bâlci. ªi la Paºti plãteam în ouã. Oare ce fãcea stãpânul cu atâtea ouã roºii? Oamenii aceia nu mai sunt. S-au mutat în cimitirul mic din curtea bisercii ºi dorm în liniºtea însoritã, legãnaþi de doina ºoptitã de brazii uriaºi din preajma lor. Ca ºi apa ta, aici morþii au luat locul unii altora. Uite ce scrie pe crucea asta: Moise Pãþitu, nãscut în 1880, mort în 1960; Ion Pãþitu, fiul, nãscut în 1900, mort în 1990; Moise Pãþitu, fiul, nãscut în 1925, mort în 1996; Nicolae Pãþitu, fiul, mort în 2005.

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● n Joi, 26.05.2011, la ora 17.30, în sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, scriitoarea Gabriela Zãvãlaº va lansa trei dintre cele mai recente antologii în care a fost publicatã: Katharsis, Privind înainte, Boema ’33 (Editura „Amurg sentimental”, Bucureºti, 2011).

n ªi fostul senator George Rizescu, un scriitor argeºean afirmat în ultimii ani în spiritul literaturii satirice, umoristice, ne oferã „Un mic tratat de prostologie” cu anexe, apãrut la Editura „Pãmântul”, cu o prefaþã inteligent scrisã de editorul ºi publicistul Gh. Frangulea. Cum se vede, scriu argeºenii. ªi scriu cu detaºare, cu umor ºi cu o ironie amarã. Tot mai amarã!

n Azi, 24.05.2011, la ora 18.00, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul programului „Tineri în România”, se va dezbate tema „Generaþia cu cheia de gât”.

n Colegul de breaslã Nicolae Georgescu, redactor al revistei „Luceafãrul” ºi cunoscut eminescolog, doneazã pentru biblioteca „Sãgetãtorului” monografia sentimentalã „Jupâneºti, pe Râul Doamnei”, scrisã „la patru mâini” împreunã cu fratele sãu, veritabil cãrturar, dascãlul de þarã Cicerone Georgescu. Câþi dintre fiii satului ajunºi astãzi nume de rezonanþã pentru comunitate ºi-au îngãduit asemenea gesturi lãudabile? Ne întrebãm ca sã le dãm brânci ºi altora la „comiterea” unor astfel de consemnãri monografice gândite ca „repertoriu de ºezãtoare”. („S”)

n Distinsul prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, scriitorul prolific ºi întemeietorul revistei „Argeº”, ne pune în braþe, la „Sãgetãtorul”, monografia „Lainici - capodoperã a artei româneºti ºi europene”. Contribuþia Domniei Sale este un erudit studiu, prefaþã la prestigiosul album cu lucrãri de picturã muralã ale maestrului Grigore Popescu-Muscel.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Lia N. Ruse (n. 13 mai 1931, Teiu din Vale, Argeº) Poetã, membrã a Asociaþiei Scriitorilor de Limba Românã din Quebec – Canada, fiica scriitorului Nestor Gogoncea, fost deþinut politic (trimis la „reeducare prin muncã” la Canal ºi Orezãria Chirnogi ºi înlãturat din învãþãmânt în anul 1952, odatã cu soþia sa). Studii: ªcoala primarã în comuna natalã, Liceul de Fete „Mihail ºi Sevastiþa Vasilescu” (azi „Zinca Golescu”) din Piteºti ºi Liceul „I.L. Caragiale” din Bucureºti; Studii postliceale de farmacie. Activitate literarã: „Biserica cu ceas”, poezie (debut publicistic în cotidianul „Argeºul liber”, 21 ianuarie 1990); Elena Velisar, Victor ªtrengaru ºi Mihai Roseti îi citesc poezii la postul de radio „Vocea Americii”, în emisiuni succesive, începând cu 18 februarie 1990; colaboreazã la „Argeºul” ºi sãptãmânalul acestuia de culturã – „Sãgetãtorul”, la „Glasul Dreptãþii”, Piteºti, la „Tribuna Noastrã” ºi „Pagini Româneºti” din Montreal – Canada. Volume de versuri publicate: „Freamãt de mai în colorit de toamnã” (debut editorial, 1994); „Aerul din preajmã”, 1995; „Picturi sonore”,

1996; „Lumi strãvezii”, 2000; „Sculpturi în aripa timpului”, 2001; „Lumini suave”, 2005; „La poarta unui anotimp”, 2006; „Desprinderi”, 2007; „Clipe sprijinite-n gânduri”, 2008; „Scânteieri în oglinzi”, 2009. Referinþe: Nicolae Spinei, Sergiu I. Nicolaescu, Al. Th. Ionescu, Mihai Golescu, Adrian Erbiceanu, Margareta M. Onofrei, Marian Stoica.

Florian Zăvoianu (n. 13 mai 1946, Piteºti, Argeº) Poet ºi fotograf amator, membru al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” ºi al Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu” din Piteºti, umorist. Studii: Liceul „Al. Odobescu” din Piteºti; ªcoala Tehnicã Postlicealã de Drumuri ºi Poduri (de 3 ani), Piteºti (1966). Activitate profesionalã ºi literarã: a lucrat o vreme la Uzina „Dacia”, membru al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”, Piteºti; a publicat în presa localã ºi centralã, în volumul colectiv „Cenaclul «Liviu Rebreanu» la 55 de ani” (2004), coautor în volumele „Flacãra VioletAlbastrã”, „Efectul razelor de lunã asupra galoºilor de gumã”, „Elena Marin, a fi nemaifiind” º.a. Ca umorist, a colaborat la revista „AG pe rime”, coordonatã de colonel în rezervã, poet Constantin

Mândruþã. În anul 1984 a obþinut Premiul „Argessis” pentru participare la Festivalul Interjudeþean „Argeºule, plai de dor”.

Ştefan Trâmbaciu (n. 14 mai 1942, Racoviþa, Argeº) Studii: ªcoala Medie Nr. 1, Beiuº (1960); Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureºti (1969); doctorat, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureºti. Activitate profesionalã, de cercetare ºi publicisticã: profesor în ºcoli din Argeº (19691973); cercetãtor ºi director, Muzeul din Câmpulung, Argeº (din 1973); cadru didactic universitar, Catedra de istorie-muzeologie, Universitatea din Piteºti (conferenþiar, 19772000); profesor, 2000; ºeful Catedrei de istoriemuzeologie (1998); redactor responsabil, revista „Studii ºi comunicãri”, editatã de Muzeul Municipal din Câmpulung, Argeº; colaboreazã cu studii ºi articole de specialitate la publicaþii din Câmpulung, Piteºti, Curtea de Argeº, Goleºti, Bucureºti, Braºov, Ploieºti, Târgoviºte; iniþiazã campanii de sãpãturi arheologice, participã la simpozioane ºi consfãtuiri naþionale, efectueazã vizite de documentare în Austria, Franþa,

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

Ca ºi apa ta, oamenii au venit ºi au trecut. Au trecut în cimitir ori s-au pierdut prin lume ºi acum satul e gol, doar vile mari de vacanþã, rãsãrite ca ciupercile necomestibile. Frumoase, dar nefolositoare. ªi nu þi-e urât þie, râule, sã treci prin satul ãsta pustiu ºi sã nu-þi mai miroase a fân cosit, sã nu mai vezi turme de oi coborând de la munte ºi sã nu mai auzi muget de vaci care se întorc de la pãºune, sã nu mai auzi râsul ºi þipetele copiilor care se scãldau în apa ta? Te duci ºi te tot duci, nepãsãtor sau trist?! Cine le mai înþelege pe toate! De ce era aºa frumos atunci? Oamenii plecau spre câmpie cu cãruþele încãrcate cu mere, cu ºiþã sau cu uluci de brad ºi se întorceau dupã o sãptãmânã cu porumb ºi grâu. Acum se urcã în maºinã ºi merg la oraº sã cumpere o pâine. ªi nu mai miroase a mãmãligã caldã ºi a ouã puse în tigaie cu caºcaval rumenit, nici primãvara a urzici cu cimbru. Acum nu mai miroase a nimic, fiindcã nimic a rãmas din tot frumosul ce a fost. Urlã un câine într-o curte pe deal. În vale curge Vâlsanul. A murit nenea Radu. Cum, nu-l ºtii, Vâlsanule? „Poate l-au ºtiut ai mei, cei care au trecut demult pe aici”, rãspunde râul. Sigur cã l-au ºtiut. Era un bãieþel frumos ºi curajos. Se arunca din arin în bulboanã ºi apoi ieºea la suprafaþã ºi fãcea pe mortul. Noi fugeam sã-l tragem pe mal, el se ridica deodatã ºi ne stropea, udându-ne leoarcã. Coboarã babele ºi moºii pe uliþele abrupte, pierdute sub pãdure. Coboarã ca venind de pe altã lume... Cu feþele brãzdate de riduri adânci, cocoºaþi, slabi, sprijiniþi în toiege, merg agale, ca spre propria moarte. ªi, Doamne, ce urâtã le e îmbrãcãmintea! Aduse de copii, acum domni la oraº, sau procurate de la cine ºtie ce magazine ieftine, hainele stau strâmbe ºi anapoda pe ei. Mâinile uscate ºi noduroase strâng toiegele de la care iau putere. - Mai trãieºti, Ioane? - Mai trãiesc! - Ai fãcut rost de o coasã nouã? - Fãcut, da-mi pare rãu, nu e bunã! - De ce? - Pãi, în loc s-o obosesc eu pe ea, mã oboseºte ea pe mine... - Auzi, auzi! Pãi, schimb-o, dacã face pe nebuna! - Aºa m-am gândit ºi eu. Pânã una-alta, am pus-o în prun, s-o încerce nepotu-meu când o veni pe-acasã. Merg agale dupã mort. Babe ºi moºi uitaþi pe aici din alte vremuri. Sunt ºi câþiva tineri, rude de la oraº. - Ai cui or fi, Anico? - De un’ sã ºtiu? Cine-i mai cunoaºte? Ei sunt în trecere prin sat. Ca ºi tine, Vâlsanule! ªi tu eºti în trecere. Te aud, te aud bine. „Toþi suntem în trecere!“, ºoptesc valurile tale.

Aurelia CORBEANU

24 mai 2011

Cronicã muzicalã

Poeme

Simfonicul ploieştean la Piteşti Demersurile care au dus, dupã o jumãtate de an, la doritul schimb de vizite concertistice ale orchestrelor Filarmonicilor din Ploieºti ºi Piteºti, demarate pe la jumãtatea anului 2010, ºi-au gãsit formula realã în seara zilei de joi, 14 aprilie 2011, searã în care formaþia simfonicã „Paul Constantinescu” a susþinut un senzaþional concert pe scena Casei de Culturã din fieful odinioarã al lui Dobrin, Piteºti – o metropolã dominatã nu numai de amintirile marelui fotbalist român, dar ºi de istorie – prin Biserica din secolul XVII, aflatã în plinã Trivale. Evenimentul s-a înscris – pe Sãrbãtoarea Lalelelor, anual organizatã aici – în istoria relaþiilor muzicale dintre cele douã capitale de judeþe – Prahova ºi Arge��, în nota profesionistã a derulãrii lui. Cu maestrul Ovidiu Bãlan la pupitrul dirijoral, marea orchestrã ploieºteanã a demonstrat calitatea remarcabilului sãu profesionalism, în faþa sãlii pline (peste 700 de melomani), pe un repertoriu de excelenþã oferit publicului: Mozart – Ceaikovski Beethoven. În deschiderea ineditei reuniuni de breaslã, domnii Jean Dumitraºcu, directorul Filarmonicii piteºtene ºi al revistei de culturã muzicalã EUPHONIA, ºi Corneliu Nicolae Irimia, directorul simfonicului ploieºtean, au rostit emoþionante cuvinte de apreciere a performanþei evident izbutite, fiecare apreciind elogios ºi elevat partea cealaltã. Asistenþa, de o calitate admirabilã, a subliniat cu ropote de aplauze interpretãrile muzicienilor oaspeþi, dovedind o trãire adânc simþitã, un dezvoltat simþ muzical ºi o competenþã pe care filarmoniºtii autohtoni i-au indus-o indubitabil, de aproape cinci ani încoace. Dezinvolt ºi exuberant din prima miºcare a baghetei Domniei Sale, maestrul Ovidiu Bãlan a captivat întreaga orchestrã (privindu-i alura ºi gestica, îmi aminteam de prelegerile lui Wilhelm Furtwängler (1886-1954) referitoare la arta dirijorilor din epoca sa), precum ºi publicul meloman. Alertul dans al baghetei s-a contopit cu nãvalnicele mãsuri din prima parte a Nunþii lui Figaro (pe care, chiar dacã în felurile noastre, o fredonãm când ne-o amintim sau, prezenþi acolo, o îngânam într-o inexplicabilã fervoare), în acel crescendo entuziast ºi armonios al Uverturii la opera omonimã, de W.A. Mozart (1756-1791).

Germania, Belgia, China, Rusia, Ungaria, cerceteazã istoria oraºului Câmpulung Muscel. Volume reprezentative: „Obºtea câmpulungenilor musceleni în Evul Mediu în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, pânã la 1865”, Bucureºti, 1997; „Câmpulung medieval în cincizeci de documente”, idem; „Contribuþii la studiul obºtilor de moºneni din Þara Româneascã, secolele XIV-XIX”, Bucureºti, 2000 º.a.

Gim Laurian (n. 15 mai 1949, Rociu, Argeº) Scriitor, profesor, editor. Studii: Facultatea de Filozofie-Jurnalisticã, Universitatea din Bucureºti (2000). Activitate profesionalã: profesor la licee din capitalã (din septembrie 2000). Preocupãri literare: director artistic al revistei „POEZIA – ªcoala de la Bucureºti” (din 1993); publicã în diferite ziare ºi reviste cronici, eseuri, articole, poezii, meditaþii filozofice, epigrame; este prezent în antologii („Rumano Poemaj” în limba esperanto, California, SUA, 1990; „Þie, Doamne!”, Editura „Amurg sentimental”, 2000; „Antologia Literaturii Române în limba Esperanto” – „Rumano Antologia”, Editura „Moroºan”, 2003; Antologia „Privind înainte”, Editura „Amurg sentimental”, 2008; Almanahul „Eminescu”, Editura „Macarie”, Târgoviºte, 2004); a debutat în Cenaclul literar „N. Labiº”, condus de scriitorul Eugen Barbu, în noiembrie 1977; este redactor la revistele „Paradox”,

Perfecþiunea obþinutã pe durata deprins conotaþiile vulcanice a patru câtorva minute de Muzicã a cucerit lovituri violente de cnut, care au repede asistenþa, iar pãrerea de rãu cã consacrat-o drept Simfonia Forþei o capodoperã vãdit nemuritoare a Destinului. Compoziþia a avut încetat, prin finalul sãu antrenant, cu premiera în 22 decembrie 1808, la greu a fost amelioratã. Presãratã cu Theater an der Wien. Imensã vâltoare aplauze sincere ºi frenetice, execuþia dramaticã, aceastã Simfonie a devenit tandemului orchestrã-dirijor avea o nouã ºi impresionantã Forþã a nevoie de caracterizarea de dincolo de Destinului, în execuþia Orchestrei orice superlativ! Grandoarea ºi magnificate de bagheta fantasticului efuziunea, grefate pe ritmicã ºi poezia Ovidiu Bãlan! Partea a IV-a a lucrãrii sunetelor mozartiene, într-o a pãrut contemporanilor Titanului de simultaneitate seninã-azurie învãluite la Bonn, dupã cum ne spune dr. au „desenat” preludiul paradiziac ºi Miruna Negrea într-o descriere, un comic al tramei fascinantei Nunþi „final greoi”, cu alte cuvinte, puþin figaroide. abordat de aceºtia. Frazãrile ºi Pauza a repliat vigurosul stil nuanþãrile pãrþilor componente au fost dirijoral al maestrului Ovidiu Bãlan, redate impecabil de orchestrã ºi pe registrele dificilului Concert pentru dirijor, de la aparentul optimism din vioarã în Re minor opus 35, de Pitor Allegro con brio (I), la cantabilul calm Ilici Ceaikovski (1840-1893), în din Andante con moto (II); interpretarea virtuozului Gabriel grandiosului Scherzo. Allegro-ul (III), Croitoru! Desãvârºita execuþie a sclipitor ºi misterios, i-a urmat finalul, acestui Concert, în solistica viorii Allegro (IV), în ritmul unui fastuos croitoriene, atestã încã o datã – la marº imperial. Triumful a redat, în Piteºti, fulminantã – mãiestria marelui ritmurile vulcanice ºi rãzboinice, violonist român, un original izbânda Forþei Destinului în armonia continuator al lui Ion Voicu ºi, pe plan doritã cu Divinitatea! Împãcarea mondial, al lui Yehudi Menuhin! Fiinþei cu soarta ei, în convieþuirea cu Cartea de vizitã a starului viorii, Divinitatea! Gabriel Croitoru îl aºazã lângã aceºti „Am asistat la un spectacol uriaºi predecesori, prin simpla luare simfonic memorabil!”, îmi mãrturisea aminte a celor peste o mie de concerte la despãrþirea de dânsul domnul susþinute în Europa ºi în Asia, Mircea David (împreunã cu care am studentul eminent al unor Salvatore urmãrit seara muzicalã ploieºteanã la Accardo (1982) ºi Zino Francescatii Piteºti), meloman de o fineþe aparte, (1988). Repertoriul sãu solistic e prezenþã permanentã în serile reprezentativ, cu prezenþe la London Simfonicului piteºtean, distins iubitor Royal Philarmonic, Monte-Carlo de Muzicã; „Aveþi, într-adevãr, o Symphony, Gewandhaus Leipzig orchestrã profesionistã, cãreia maestrul Orchestra, String Festival of Lucerne Ovidiu Bãlan i-a dezvãluit strãluciri sau Queen Sofia Chamber Orchestra. nebãnuite, împreunã cu excepþionalul Telepatica legãturã între dirijor ºi violonist Gabriel Croitoru!” solist a dat Concertului pentru vioarã Ploieºtiul simfonic ºi-a fãcut în Re minor, de Ceaikovski, valenþele datoria cu brio. Rãmas în stand-by, pe performanþei indubitabile! Partitura – meridianul similar Piteºti, el îºi în pãrþile ei în crescendo: Allegro aminteºte de vorbele lui Shakespeare: moderato, Canzonetta; Andante ºi apoi „Mãsurã pentru mãsurã” ! Allegro vivacissimo – a ridicat sala în picioare, acoperind-o valurile de Serghie BUCUR, Ploieºti exclamaþii de bravo ºi aplauze decupate dintr-un triumf planetar! Simfonia a V-a în Do minor, a Destinului, inspiratã – dupã spusele lui Beethoven însuºi – de sunetele auzite de la o pasãre, în vreme ce se afla în Praterul Vienei, a Dirijorul Ovidiu Bãlan ºi Gabriel Croitoru

„Dor de dor” º.a., primeºte numeroase premii (al U.S.R. la Festivalul de literaturã „Moºtenirea Vãcãreºtilor”; Premiul special al juriului de la Piteºti – Argeº, în 1986; Medalia de aur ABI S.U.A., 2002 etc.). Volume reprezentative: „Eminescu ºi Descartes – între durere în Filosofia Comunicãrii”, 2000; „Exil în viitor” (1999); „Un soldat iese din rând” (2004); „Poeme plovdivine” (2007) etc. Referinþe critice: Valeriu Râpeanu („Aducând un punct de vedere personal, Gim Laurian abordeazã cu smerenie ºi îndrãznealã opera nemuritorului Eminescu, vrând sã desluºeascã întrebãri ºi preþuri noi în acest univers românesc autentic”); acad. Alexandru Surdu; Dan Mutaºcu; Aureliu Goci; Bogdana Irimia (critic de artã), Margareta M. Onofrei, Marian Stoica.

Nicolae V. Mecu (n. 17 mai 1945, satul Gorganu, comuna Cãlineºti, Argeº) Studii: ªcoala Normalã de Învãþãtori Câmpulung, Argeº (1965); Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureºti (1972). Titluri ºtiinþifice, etape importante

ale activitãþii: cercetãtor principal gradul I, Academia Românã, profesor universitar, membru al U.S.R. ºi al Societãþii de ªtiinþe Filologie din România; membru coordonator al Centrului pentru Cercetãri ºi Istorie Literarã ºi Ediþii Critice, Academia Românã; doctor în filologie (Istoria literaturii române), 1999. Formarea ºi evoluþia sa ºtiinþificã este legatã de Institutul de Teorie Literarã „G. Cãlinescu” al Academiei Române, unde lucreazã din 1972. A colaborat la proiecte de istorie literarã româneascã perioada „Junimii” (epoca marilor clasici), interbelicã ºi contemporanã. Secretar general de redacþie, „Revista de istorie ºi teoria literarã”, editatã de Academia Românã. Cadru didactic în învãþãmântul superior (din 1994). Opera: „Iacob Negruzzi sau vocaþia comunicãrii” (Editura „Minerva”, seria Universitas, Bucureºti, 1999); „Între fapte ºi sens” (studii ºi eseuri de istorie literarã), Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2004; „Centrul ºi periferia” (itinerar pe orbita clasicã a literaturii române), Bucureºti, 2004, º.a.

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

Frate al meu ªi dacã tu ce-þi zici frate al meu îmi îngrijeºti odihna întinzându-mi cerceafuri de sârmã ghimpatã ºi febra mea, îngrijitorul bolii mele tu o îndoi cu jar ºi lãturã ºi dacã tu pe Dumnezeu îl rogi sã dea luminã crescutului de iarbã peste pieptul meu cu cine te-ai împãcat în durere ºi-ai rupt suferinþa-n bucãþi? Roºii pagini de carte vei scrie tu, frate al meu, pentru copiii perfidiei tale. biete tumori cerebrale – semn uman pe fruntea ta de porc, frate al meu ce mi-ai îngrijit îndelung tãierea gâtului.

La mulţi ani! Strepezirea zâmbetului trece pragul oglinzii dinþii pierduþi ne spun La mulþi ani! Petele insomniilor pleacã din cearceafuri în carne numãrãm firele de pãr lipsã pe creºtete ºi spunem cã ºi frunza trece. Trece ºarpele prin carnea mãrului, fudulã gura înghite pãcatul ispita ne rosteºte, cãderea în boalã a noastrã-i. Între gripa aviarã ºi gripa porcinã înfloresc leprozeriile. Prietenii ºi-au cumpãrat în ele loc de albire. Pete-n lunã, pete-n soare, pete-n stele, pete-n humã. Doamne, Precisto, Christoase, vaccinaþi-ne cu-o ciumã.

Tumori Din poemele mele cresc tumori. Las frunþilor voastre câte una. Între ochi stã maligna nepãsare – caracudã rãpitoare, fluviu sterp fãrã vãrsare. Din poemele mele cresc tumori las frunþilor voastre regeºti câte una. Testamentul e inatacabil. Coniþa LENA

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 24 mai 2011

România în eternitate şi oponenţii ei (II) (urmare din pagina 7)

M

iezul acestei participãri a domnului Andrei Cornea la discuþia despre „România în eternitate” rãmâne fãrã îndoialã imaginea pe care ºi-a fãcut-o dânsul despre noi ºi pe care o reproduc mai departe, fãrã a rezuma sau schimba o iotã din spusele Domniei Sale, pentru a exclude amestecul oricãrui subiectivism din partea subsemnatului: „Întrebarea îngrijoratã în aceste cazuri este de fapt: avem oare un loc asigurat într-o «vitrinã» esenþialã ºi indispensabilã a «muzeului imaginar» al omenirii, fie ea cât de modestã, numai sã fie indispensabilã? La fel cum, vizitând un mare oraº turistic, cel mai grãbit ghid nu poate ocoli anumite trasee, tot astfel am dori sã ºtim dacã, când e «vizitatã» omenirea, am putea fi omiºi. Asta înseamnã «România în eternitate», cred: sã nu poþi fi ocolit de un ghid sumar prin istoria ºi cultura universalã. ãspunsul îl ºtim cu toþii: Nu, nu suntem o destinaþie obligatorie. [sublinierea de data asta îi aparþine!]. Nu suntem pe traseul principal. Nu are rost nici sã ne minþim, nici mai ales sã inventãm ghizi duºmãnoºi care, în chip ticãlos, i-ar abate, chipurile, pe turiºti pe alte trasee, privându-i de indispensabile frumuseþi. Desigur, într-un ghid turistic pretenþios ºi cu multe detalii – bun pentru rafinaþi – vom intra, aºa cum vor intra ºi mulþi alþii. Dar asta nu e intrare în «eternitate», ci în arheologie. Luaþi istoria ºi puneþi între paranteze istoria românilor. Cruciadele s-ar fi fãcut oricum ºi fãrã noi. Renaºterea ne-a ocolit. ªtefan cel Mare putea sã nu fi existat laolaltã cu întreaga Moldovã, dar caravelele lui Columb ar fi plutit la fel spre America. Turcii ar fi avansat cam în acelaºi mod ºi fãrã noi în Balcani ºi pânã în Europa Centralã ºi nu cred cã prezenþa noastrã i-a deranjat în mod semnificativ, aºa cum ne place uneori sã credem. Problemele pe care le-am creat puterilor în secolul XIX au fost minore. Nici Primul, nici cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (în care am avut pierderi uriaºe) nu s-ar fi încheiat altfel decât s-au încheiat, dacã nu am fi existat pe hartã. Comunismul s-ar fi întins ºi în absenþa noastrã peste Europa Centralã ºi de Est, cu nenorocirile ºtiute, ºi ar fi cãzut, când i-a venit ceasul sã cadã, chiar ºi fãrã aportul nostru. N-am participat la colonizarea lumii, n-am creat un imperiu, n-am cunoscut niciodatã grandoarea, nici mãcar grandomania polonezã sau maghiarã. Praful de puºcã, tiparul, fotbalul, cafeaua, becul electric, sistemul heliocentric s-au inventat fãrã contribuþia noastrã. N-am inventat noi algebra ca arabii, filosofia ca grecii, internetul ca americanii, pe Dumnezeu ca evreii. Nici mãcar mãmãliga sau palinca nu e sigur cã sunt nãscociri autohtone. e fapt, nici mãcar geografia (care, se ºtie, «face istoria») nu ne-a avantajat. Avem deschidere la o mare aproape fãrã deschidere ºi prin teritoriul nostru nu a trecut niciodatã un drum indispensabil. Poþi ajunge de la Paris la Constantinopol ºi de la Viena la Moscova ocolind România. ãrã îndoialã, putem fi interesanþi în culturã, ba chiar remarcabili prin unele personalitãþi de excepþie, dar cui – în afara nouã înºine – îi pasã sau chiar ºtie cã Brâncuºi era român, ba chiar cã Eliade sau Ionescu erau români? Vreau sã spun: ce aduce nou o asemenea informaþie strãinului care nu e «arheolog» al culturii? Brâncuºi ºi Ionescu sunt artiºti indispensabili ai secolului XX, dar faptul cã au fost români e departe de a fi fost indispensabil. Existã oare un spirit comun al acestora ºi al încã câtorva pe care Europa sã-l fi recunoscut dintr-o ochire ca «românesc», aºa cum Dostoievski, Cehov, Rahmaninov sau Berdiaev sunt imediat recunoscuþi ca purtãtori ai «sufletului rus»? Existã «suflet românesc» în acest sens? Poate cã da, în teorie, dar dacã el nu a intrat în enciclopedii, este ca ºi când n-ar fi.

R

D F

O

culturã intrã în «eternitate» nu prin personalitãþi separate, oricât de importante ar fi acestea, ci printr-un legato, parte moºtenit, parte construit generaþie de generaþie. Dar astfel de legato-uri formeazã excepþia, nu regula pe lume. Eliade credea cã Danemarca intrã în eternitate prin Kirkegaard. Se înºela: Kirkegaard putea fi la fel de bine german, dar Hegel nu putea fi decât german, Locke nimic altceva decât englez; iar Descartes – ce altceva decât francez? Îl poþi plasa pe Cervantes în altã parte decât în Spania? Îl poþi concepe pe Sofocle uitând de Grecia? Pe Chopin – de Polonia? În schimb, Cioran sau Ionescu au devenit mari nu doar în afara României, dar ºi în afara limbii române. Asta e o nedreptate, vor spune unii. Poate cã da, dar menþionarea ei obsesivã nu va aduce eternitatea pe prispa noastrã. Indignat, Cioran clama: «Vreau o Românie cu gloria Franþei ºi populaþia Chinei». Dorinþã absurdã: Franþa stã «în eternitate» cu populaþia ei cu tot, China – cu gloria ei cu tot. Dar aºa cum nu poþi avea populaþia altuia, nu poþi avea nici «gloria» lui. Te poþi însã «lipi» fie de una, fie de cealaltã, fie de ambele. Dovadã cã mai târziu înþelepþit, Cioran a fãcut exact asta: s-a adãugat deopotrivã la populaþia ºi la «gloria» Franþei”. u excepþia unei corecturi necesare, întrucât Emil Cioran nu a vrut o Românie cu gloria Franþei, ci cu destinul ei (vezi ediþia din 1936, p. 96: Aº vrea o Românie cu populaþia Chinei ºi destinul Franþei, cu aldine în textul cioranian), am parcurs o paginã antologicã prin strãlucirea intelectualã ºi stilisticã puse de autorul ei pentru aceastã poate cea mai savuroasã negare a locului ºi rolului nostru sub soare. Domnia Sa a fãcut-o evitând elegant, dar fãrã a face rabat ideii, fecalismele ºi urinismele unei cunoscute rude întru negarea noastrã, ºi ne aminteºte de Emil Cioran din Schimbarea la faþã a României. Cu excepþia faptului cã acela fãcea din negare un procedeu de propulsare „profeticã” a României în eternitate, spre deosebire de domnul Andrei Cornea, care vrea sã-i demonstreze imposibilitatea ºi chiar caracterul patologic al preocupãrii pentru aºa ceva. Dar comunã le este contradicþia cu realitatea. Domnul Andrei Cornea ne îndeamnã „sã luãm istoria” ºi sã constatãm cã „nu am participat la cruciade”. Dar este asta un motiv sã nu fim interesanþi pe un ghid turistic? Nici ruºii n-au participat, iar pentru grecii bizantini ele au fost o calamitate aproape tot atât cât pentru musulmani. enaºterea nu numai cã nu „ne-a ocolit”, dar ne datoreazã existenþa! S-a demonstrat asta într-o carte de 700 de pagini intitulatã Mircea cel Mare – scutul Europei, apãrutã în urmã cu doi ani: dacã sultanul Baiazid I l-ar fi înfrânt pe Mircea cel Mare la 17 mai 1395 ºi ar fi trecut de români ºi de aliaþii lor, ungurii regelui Sigismund de Luxemburg, el ºi-ar fi împlinit proiectul de a intra cãlare în vechiul San Pietro ºi a face din Roma capitala imperiului întemeiat deja pe douã continente ºi urmând a deveni tricontinental, ca ºi cel roman. Cel puþin pânã la bãtãlia de la Lepanto (1571) care a demonstrat cã Occidentul ºi-a gãsit puterea de a face faþã asaltului otoman ºi de a-l obliga sã dea înapoi, am fi avut o peninsulã italicã otomanã, aºa cum am avut o jumãtate de mileniu una balcanicã. În acest caz, pe locul actualului San Pietro s-ar fi ridicat o moschee, iar Michelangelo, Bramante, Rafael ar fi lucrat pentru sultani, ca italianul care l-a pictat pe Mahomed II cuceritorul Constantinopolului. oi am fost contemporani cu „spiritul veacului” ce a generat Renaºterea, chiar dacã ne-am urmat calea noastrã proprie, prin splendida înflorire a artelor în Moldova ºi Þara Româneascã din secolul al XVI-lea ºi cu opera scrisã a lui Neagoe Basarab (care aºazã în centru demnitatea omului, ca ºi Pico della

C

R

N

Mirandola). Toate acestea fac parte legitimã dintr-o „Românie în eternitate”, cu condiþia sã nu avem de-a face cu ignoranþi, dintre care cei dintâi suntem noi înºine. Cât priveºte pe ªtefan cel Mare ºi Moldova sa, el ne-a spus mai bine decât oricine ce rol a jucat, atunci când a declarat: „Fiindcã duºmanii creºtinãtãþii «s-au încurcat de mine», aceasta a avut liniºte”. ªi, adãugãm noi, liniºtea aceasta i-a permis lui Cristofor Columb sã plece dintr-o Italie creºtinã, iar nu otomanã. ntr-adevãr, al doilea mare asalt otoman asupra Occidentului, dupã cel eºuat al lui Baiazid I, a fost dat 60 de ani mai târziu de cuceritorului Constantinopolului, de la care a rãmas dogma politicã: „Atâta vreme cât românii stãpânesc Chilia ºi Cetatea Albã ºi ungurii Belgradul, nu-i putem învinge”. Cetatea Albã ºi Chilia le va lua fiul ºi urmaºul sãu, Baiazid II, punând astfel capãt „sabotãrii” de cãtre domnul Moldovei a expansiunii otomane spre vest. Belgradul a-ncercat sã-l cucereascã însuºi Mahomed II, în 1456, dar s-a lovit de Iancu de Hunedoara ºi de Ioan de Capistrano, care împreunã au organizat rezistenþa ºi victoria epocalã în urma cãreia sultanul a fost silit sã se întoarcã înfrânt din drumul sãu spre centrul Europei. Dar amândoi aceºtia au murit curând dupã aceea de ciumã, în timp ce el a rãmas în viaþã ºi putea relua ofensiva fãrã a-i mai avea în faþã. A fost însã „încurcat” de Vlad Þepeº ºi de ªtefan cel Mare ºi obligat la douã mari campanii sultanale, în 1462 ºi 1476, care dezmint pãrerile celor care ne vãd în posturã de adversari insignifianþi ai marii puteri euroasiatice. Atât de „insignifianþi” încât toþi marii sultani, de la Baiazid I la Soliman Magnificul, au fost obligaþi sã încalece ºi sã conducã oºtile împotriva noastrã, dupã ce s-au convins cã fãrã ei în frunte, acestea sunt bãtute uneori realmente crunt, ca la Vaslui în 1475. ând Soliman Magnificul n-a mai avut însã în cale pe români, iar ungurii au rãmas singuri, al treilea asalt otoman spre vest s-a soldat cu cucerirea Belgradului în 1521, zdrobirea Ungariei la Mohács în 29 august 1526 ºi lichidarea regatului ungur în 1541, urmatã de instalarea Imperiului Otoman în plin centrul Europei, odatã cu paºalâcul de la Buda. Acesta va dura pânã dupã eºecul ultimei mari ofensive otomane spre vest, terminatã cu asediul nereuºit al Vienei în 1683. Raporturile noastre cu Imperiul Otoman sunt mult mai complexe decât le-a înfãþiºat o istoriografie ce-l fãcea pe bunã dreptate sã zâmbeascã ºi pe domnul Varujan Vosganian. Dar ceea ce este indiscutabil e faptul cã am reuºit sã rãmânem pânã la sfârºit în afara regimului Turcocraþiei ce s-a dovedit dezastruos pentru toate culturile creºtine sud-dunãrene. Spre

Î

C

deosebire de acestea, condiþia asiguratã astfel culturii noastre vechi i-a permis sã dea pe un Neagoe Basarab, pe mitropolitul Varlaam (unul dintre propovãduitorii geniali ai mesajului Evangheliei) ºi pe Dimitrie Cantemir, acesta din urmã inaugurând ºirul completat în secolul XX de Constantin Brâncuºi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu ºi Emil Cioran. umai transformarea propriei ignoranþe sau a enciclopediilor strãine în metru-etalon cu care se mãsoarã istoria românilor (ceea ce nu este ceva inedit, acelaºi fiind ºi comportamentul lui Mircea Eliade, Emil Cioran ºi Constantin Noica) explicã afirmaþia despre problemele „minore” pe care le-am creat puterilor în secolul al XIX-lea. Dacã þarii ruºi n-au reuºit sã ajungã la Constantinopol realizând „testamentul lui Petru cel Mare” în 1878, este fiindcã le-a stat în cale un Hohenzollern cu poporul sãu ºi desigur cu rudele sale înalte de la Berlin. Despre ceea ce au însemnat românii în Primul Rãzboi Mondial este un subiect pe care nu-l poþi rezolva într-o frazã, însã folosind chiar cuvintele domnului Andrei Cornea (dar el eliminând pe «ºi») „Comunismul s-ar fi întins, în absenþa noastrã, peste Europa Centralã” încã din 1919! ragedia care a fost pentru noi cel de al Doilea Rãzboi Mondial este ºi rãmâne un punct dureros. Dar în perspectiva istoriei se cheamã cã noi nu ne-am dus sã ne batem cu poporul rus, ci cu ceea ce Ronald Reagan avea sã denumeascã „imperiul rãului” (noi i-am zis „rãzboiul sfânt contra bolºevismului”), iar ceea ce s-a petrecut la Bucureºti în decembrie 1989 a proiectat România într-o „eternitate” din care de douã decenii se nevoiesc atâþia sã o doboare. Pãrerea cã ieºirea României din alianþa silitã cu Hitler a scurtat cu 200 de zile al Doilea Rãzboi Mondial, cu Germania (pentru cel cu Japonia s-a folosit bomba atomicã), nu trebuie socotitã gogoriþa lui Ilie Ceauºescu ºi a colaboratorilor lui. Altfel, regele Mihai I n-ar fi fost decorat ºi de Moscova, ºi de Washington, indiferent ce a urmat. lavã Domnului, n-am participat la colonizarea lumii. Dar un imperiu am creat: cel al protecþiei neamurilor ortodoxe din Turcocraþie, pe care le-am ajutat sã-ºi pãstreze fiinþa patru veacuri ºi apoi sã renascã în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea având ca bazã ºi grecii, ºi sârbii, ºi bulgarii, þãrile române. Bucureºtii ºi Iaºii au fost capitalele acestui „cripto-imperiu creºtin”, cum l-a numit Dumitru Nãstase (vezi ºi articolul nostru Neagoe Basarab ºi „imperialismul slujirii” din „Sãgetãtorul”, nr. 635, din 6 octombrie 2009). esigur, grandomania ungarã sau polonezã ne-a ocolit, ceea ce nu cred cã a fost în paguba noastrã. În niciun

N

T

S

D

caz n-am fi fost îmbãtaþi de ea într-atâta încât sã le oferim inamicilor seculari pe tavã toatã elita politicã, pentru o lecþie cruntã de cum te pot readuce cu picioarele nu pe pãmânt, ci în pãmânt, atunci când crezi cã i-ai constrâns sã-ºi cearã iertare pentru cã þi-au lichidat cândva altã elitã. Iar „Europa” sã-þi lipeascã, la Bruxelles, hârtie peste ceea ce scrii sub fotografiile dezastrului ºi sã punã paznici ca nu cumva sã o dezlipeºti! Cât priveºte pe Dumnezeu, nu l-am inventat ca evreii. Dar noi am fost ºi am rãmas azi printre puþinii care mai credem ºi slujim acelui Dumnezeu pe care unii evrei le-au cerut romanilor sã-l punã pe cruce, iar în zilele noastre duc cu El un rãzboi aproape mondial, susþinut desigur de convingerea cã nu a fost decât un biet om, sfârºit între doi tâlhari. Dar dacã nu este aºa? Dar dacã vor trebui sã constate cã este totuºi Dumnezeu ºi cã numai El este acel „un Dumnezeu” despre care spunea Heidegger, în interviul sãu testamentar, cã mai poate mântui lumea noastrã în derivã fatalã?! area noastrã ar fi dupã domnul Andrei Cornea una fãrã importanþã ºi niciun drum indispensabil n-ar fi trecut vreodatã pe la noi. Exact contrariul l-au arãtat Gheorghe I. Brãtianu ºi P.P. Panaitescu, aºa încât rãmân afirmaþii ce pledeazã în favoarea îndemnului ca domnul Andrei Cornea sã revinã la ceea ce l-a recomandat pânã acum stimei ºi preþuirii noastre, în loc sã dea gârlã la moarã celor ce susþin cã principalii vinovaþi de antisemitism sunt evreii înºiºi. Ultima încercare a domnului Andrei Cornea de a demonstra nimicnicia noastrã se referã la incontestabilele glorii mondiale din secolul XX. Domnia Sa invocã drept argument nepãsarea sau chiar ignoranþa lumii cu privire la calitatea lor de români (lãsãm la o parte enormitãþile debitate deopotrivã despre Kierkegaard ºi Constantin Brâncuºi). Nu este chiar exact! Existã în lume o anumitã categorie de inºi, foarte importantã (dupã unii chiar cea mai importantã, cel puþin deocamdatã) care þine foarte bine socotealã nu numai cã au fost români, dar ºi ce culoare politicã au avut înainte de a deveni glorii din cuprinsul culturii apusene! Cât despre restul, n-are nicio importanþã ce crede despre ei o lume cãreia Emil Cioran i-a consacrat celebrul sãu Tratat de descompunere. Conteazã numai ceea ce pot fi aceºtia împreunã cu toþi cei ce cred cã omenirea, bântuitã ºi stãpânitã acum de o adevãratã stihie a disoluþiei universale, mai poate fi opritã din drumul spre apocalipsul pregãtit de om, nu cel din ultima carte a Noului Testament. n aceastã luptã pentru salvarea omului ca om ºi a planetei întregi de o specie monstruoasã ce n-a apãrut de pe altã planetã, anti-omul, se vor descoperi ºi manifesta – avem convingerea fermã – valenþele cele mai profunde ºi salutare pentru lumea de azi, ale României în eternitate.

M

Î

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● ºi cugetãri, putem spune, fãrã sã greºim, cã elevii ªcolii Nr. Spectacol de operetã, 11 „Mihai Eminescu” Piteºti se disting prin aceastã în premierã absolutã publicaþie literar-artisticã ºi de culturã remarcabilã, ajunsã la Filarmonica Piteºti pregãteºte pentru joi un eveniment în premierã absolutã în România: opereta „La corte de Faraon” de Vicente Lleo, în format cameral. Proiectul inedit, realizat exclusiv cu artiºti piteºteni, îºi Andra Costea propune sã aducã în faþa publicului meloman un nou gen muzical – opereta. Regizor este actorul Florin Dumitru de la Teatrul „Al. Davila”, iar conducãtor muzical, dirijorul Silviu Diaconescu. Scenografia îi aparþine Mihaelei Dinu Piþigoi ºi coregrafia, Floricãi Iordache. Personajele sunt interpretate de Andra-Maria Costea, Diana Niþu, Adina Sima, Marius Bãlan, Mihai Radu, Monalisa Zegheru, Robert Chelmuº, Emanuel Cojocaru, Victor Eftimie, Vicenþiu Brencea, Ionuþ Preda, Valentina Iorga, Mirela Tranã, Diana Lipovanu, Simona Vasilescu, Daniela Hodojeu, Ana Maria Ghica, Mara Baicu. Spectacolul de operetã începe la ora 19 ºi are loc la Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti. (M.N.)

Elevii prind „Aripi” la ºcoalã... „Nu trebuie sã fii trist cã n-ai fost remarcat. Fii trist cã n-ai fãcut nimic remarcabil”. Plecând de la citatul lui Confucius, publicat în revista „Aripi”, alãturi de alte maxime

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

numãrul 65-66, completatã, în mod fericit, de suplimentul „Arcade”. În ediþia din luna mai, paginile revistei bogat ilustrate în care elevii sunt încurajaþi sã-ºi exprime gândurile ºi scriu atât de frumos, alãturi de profesorii lor, sunt îmbogãþite cu articole pe tema zilei ºcolii marcate de ziua Luceafãrului ºi cu date privind Concursul de creaþie literarartisticã „Mihai Eminescu”. (M. NEAGOE)

Controverse în fiscalitate La Editura „C.H. Beck” a apãrut cartea „Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii ºi soluþii”, ai cãrei autori sunt ec. Dragoº Pãtroi, din Piteºti, doctor în ºtiinþe economice, ºi av. Gabriel Biriº, din Târgu-Jiu, Gorj. Spre deosebire de alte cãrþi care trateazã subiecte fiscale, lucrarea la care ne referim se distinge prin abordãri particulare, în care se regãsesc integrate unghiuri de abordare juridice ºi economice, alãturi de opinii pertinente ºi argumentate, deºi nu tocmai convenþionale, exprimate cu originalitate de cei doi autori. De asemenea, prin problemele ridicate ºi modalitãþile propuse de soluþionare, cartea poate reprezenta o sursã de inspiraþie utilã pentru atât de mediatizata ºi necesara reformã a administraþiei fiscale din România. (V.N.)

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 718