Page 1

Sãgetãtorul Nr. 704 „ 8 februarie 2011 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

La mulţi ani, Sabin Pautza! Astãzi, 8 februarie, compozitorul, dirijorul, pianistul ºi profesorul Sabin Pautza împlineºte 68 de ani. O aniversare pe scena Casei Sindicatelor, la pupitru, demarând repetiþiile cu orchestra simfonicã piteºteanã, maestrul Pautza fiind invitatul Filarmonicii Piteºti (în sfârºit!), în dublã ipostazã, de compozitor ºi dirijor, pentru concertul extraordinar din 10 februarie... Maestrul este un muzician total, printre cei mai de seamã din þarã ºi din lume. Stabilit din 1984 în S.U.A. (unde îºi are familia), totuºi, dupã 1990, îºi petrece mai mult timp în România, compunând, dirijând, þinând cursuri de mãiestrie, predând la Oradea (o perioadã ºi la Universitatea din Piteºti). Din mãrturisirile Domniei Sale am reþinut urmãtoarele: ,,Eu n-am plecat pentru cã muream de foame! Eu n-am stat la coadã niciodatã în România. Dacã aveam 4.000 lei salariu pe vremea aceea, la Iaºi, fiind conferenþiar, mai primeam vreo 15.000 lei de la Uniunea Compozitorilor, din drepturi de autor. Muzica mea se cânta peste tot, muzicã uºoarã, de operã, simfonicã... muzica mea era peste tot în România! Pur ºi simplu am plecat din raþiuni politice, dar în acelaºi timp nu mã consideram un dizident. N-am fost niciodatã un dizident...’’

xxx „Marea problemã a neamului românesc ºi marea ruºine a conducãtorilor politici de pânã în decembrie 1989 au constat în neputinþa sau rea-

credinþa de a nu gãsi soluþii ca sã stopeze hemoragia valorilor naþionale.” ,,Am plecat dupã ce mi s-a reþinut paºaportul, când nu m-au lãsat sã merg la un concert la Praga unde mi se interpreta o compoziþie. N-am înþeles nimic ºi credeam cã nu voi mai ieºi niciodatã din þarã. Apoi, printr-o întâmplare, în cadrul unui schimb cultural cu America, mi s-a dat drumul. Nu mi-a venit sã cred pânã n-am ajuns acolo…Dupã ce am vizitat 14 oraºe ºi m-am întâlnit cu zeci de oameni, mi-am dat seama cã nu sunt ultimul. Ca sã-þi dai seama cine eºti trebuie sã te duci afarã din þarã, cã nu poþi fi împãrat în satul tãu, nu ºtii cine eºti pânã nu pleci.”

xxx ,,Dupã ce am cerut azil politic au venit toþi sã-mi ia interviuri, pentru cã, totuºi, pânã atunci, am fost ca o persoanã oficialã pentru ei. S-a mai scris despre mine în ziarele lor ºi asta încã înainte de a decide sã rãmân acolo. Evident, toþi mã întrebau de ce am rãmas. Le-am spus cã eu am venit pentru cã am ceva de oferit. Eu am ceva de oferit, aºa le-am spus! Nu mai eram tânãr, dar nici bãtrân, aveam patruzeci ºi ceva de ani ºi iatã cã, în 20 de ani, le-am dat ceva.”

xxx „ªi premiul este important, însã este mare lucru sã vezi publicul cã se ridicã în picioare ºi te aplaudã, te opreºte pe stradã ºi îþi spune cã i-a plãcut muzica sau sã

Despre filarmonicã

De ce?

la mine în casã mobila e fãcutã de mine, dorm în pat fãcut de mine, scaune, tot...’’

xxx

Sabin Pautza

auzi un copil cântându-þi muzica pe stradã. ªi mi s-a întâmplat acest lucru.”

xxx ,,Eu am avut unsprezece slujbe în SUA! Pe lângã aceasta de dirijor am fost organist de bisericã, profesor la cinci universitãþi... Nu mi-a cerut nimeni o diplomã, înþelegi? O datã nu mi s-a cerut! Ce copii legalizate dupã tot felul de acte? Eu scriam în CV cã am fost acolo, am terminat acolo... Nu i-a interesat! ªtii cum a fost? Mi-a dat bagheta în mânã ºi mi-a zis: «Uite, ai patruzeci de minute sã-mi demonstrezi ce poþi, sã mã convingi»... Acolo nu intereseazã ce religie ai ºi ce grupã sangvinã.’’

xxx „Mi-e dor de România ºi când sunt în România. Când mã duc în România, sunt acasã peste tot. Important este cã am prieteni peste tot, care mã cheamã ºi mã fac sã mã simt bine.”

xxx „Am refãcut casa pãrinþilor ºi acolo am un atelier de tâmplãrie. Fac mobilã curbatã,

,,Eu tot român mã simt oriunde aº fi. Eu întotdeauna mã raportez la moºii mei de aici, din pãmântul de la Câlnic, pentru cã îi simt. Din aceastã cauzã n-am vrut sã vând casa. Eu tot aici mã simt bine, tot în locurile astea mã întorc întotdeauna ºi aici voi muri.’’

xxx Din CV-ul impresionant al maestrului Sabin Pautza ºi din volumul ,,Sabin Pautza, eseu monografic” publicat de Vasile C. Ioniþã la Editura „Timpul”, 1997, am desprins doar câteva amãnunte semnificative. Nãscut la Câlnic, lângã Reºiþa, compozitorul, dirijorul ºi profesorul universitar doctor Sabin Pautza a urmat cursurile Liceului de Matematicã din Reºiþa studiind, în paralel, muzica cu Karl Tirier ºi Katerin Szoguy la Liceul de Muzicã din Reºiþa, instituþie care, din anul 2003, îi poartã numele. În anul 1965 absolvã Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” din Bucureºti, având dascãli de prestigiu, precum Marþian Negrea, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea, Ion Vicol, Octavian Lazãr Cosma, Dumitru D. Botez, Marin Constantin, Emilia Comiºel, Aurel Stroe º.a. S-a specializat apoi în compoziþie ºi dirijat la Academia Chigiana din Siena, Italia, cu Franco Donatoni, Franco Ferrara ºi Bruno Maderna. Între anii 1965 ºi

REMEMORÃRI

SILVES TR U V OINESCU (1935-2005)

SILVESTRU VOINESCU

O viaþã printre oameni ºi cãrþi Silvestru Voinescu a respectat cu stricteþe, în propria viaþã dãruitã cu generozitate, mai ales, cãrþii, „testamentul moral” al înaintaºilor sãi. I-am sugerat, cu puþin timp înainte de trecerea sa prematurã în eternitate, la 13 septembrie 2005, sã îºi intituleze mult mai cuprinzãtor volumul urmãtor din inspirata serie

de evocãri: „O viaþã printre cãrþi”, considerând formularea adoptatã, într-un anume mod, restrictivã, întrucât putea induce în subconºtient exclusiv o „trimitere” la strãlucita activitate de inegalabil bibliofil a autorului… Îi sugeram, aºadar, în limitele respectului pe care i-l purtam Omului Silvestru Voinescu, sã nu se limiteze la reperul enunþat, ci sã includã, în titlu, un generic: oamenii, pentru care manifesta un interes evident. I-am „argumentat” cã un titlu precum „O viaþã printre oameni ºi cãrþi” este cu mult mai adecvat creaþiei proprii, ce ilustreazã magistral ideea sadovenianã: „O carte este o urnã sacrã de amintiri”, cã, prin scrisul sãu plin de har, conferã, cu forþa unui demiurg, viaþã unor oameni care ºi-au dãruit, prin ceea ce au creat, consistenþã propriei lor vieþi.

Silvestru Voinescu excela, în portretizarea liricã a personajelor evocate, dovedind astfel cã realele sale aptitudini poetice sunt în perfectã congruenþã cu dezideratul formulat de o strãlucitã personalitate a culturii naþionale, Vladimir Streinu: „Înþeleg ca un poet sã nu fie critic; dar cum voi înþelege ca un critic sã nu fie ºi poet?”, poetul-critic definind astfel o direcþie scriitoriceascã remarcabilã ºi, în acelaºi timp, remarcatã prin utilizarea unui limbaj critic, îmbrãcat în haina plinã de splendori a metaforei. „Viaþa unui om nu trebuie judecatã dupã avânturile cu care a pornit la drum, ci dupã obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmeziºul gândurilor lui” – observa „poetul pãtimirii noastre”, Octavian Goga, insinuând, prin versul sãu, în conºtiinþe, un adevãr de necontestat: „Nu câte-au fost îmi vin în minte, / ci câte-ar fi putut sã fie!…”.

Constat, necãjit, cã se-nmulþesc recitalurile. Nu totdeauna cuceritoare. Dintr-un motiv sau altu’. Având ca urmare publicu-n scãdere. ªi pleoape grele a somn, mai mereu. Aºa cã mã-ntreb: ce se urmãreºte? Chiar nu se-nþelege cã o filarmonicã implicã orchestrã simfonicã activã constant? Deloc nu conteazã cã o vrem pe scenã în fiece joi? De ce o plãtim dacã nu presteazã îndestulãtor? De ce ia salariu pentru toatã luna ºi evolueazã doar de douã ori? Dacã costã scump, de ce nu-s aduse alte trupe bune, la un preþ mai mic, dornice de treabã ºi pe timp de crizã? De ce „Universitaria” ieºi din program? Iar cea din Ploieºti nu-ºi gãseºte loc? De ce Radu Popa, Mihai Agafiþa, Ovidiu Bãlan, Shinya Ozaki ºi Romeo Rîmbu nu sunt invitaþi ºi aici la pult? De ce a crescut nejustificat ºi exagerat costul „extraordinarelor” când nu se oferã ceva pe mãsurã? Eu cred cã se neglijeazã un lucru de fond: existã filarmonicã loco fiindcã noi, piteºtenii, plãtim atât impozite ºi taxe, cât ºi bilete ori abonamente fãr’ a ne tocmi. ªi, cert, punem suflet. Deci, avem, legitim, dreptu’ sã-i pretindem activitate normalã ºi performantã. Altfel spus, cât mai mult ºi fain. Nu ne putem lãsa amãgiþi tot timpu’, cã nu ne picã bine... Adrian SIMEANU 1984 este profesor de armonie, dirijat ºi orchestraþie la Academia ,,George Enescu” din Iaºi. Aici înfiinþeazã, în anul 1968, Camerata ,,Animosi“ ºi este numit, din anul 1975, succesorul dirijorului Ion Baciu la pupitrul Orchestrei Simfonice a Conservatorului. Cu aceste formaþii a susþinut numeroase concerte în þarã ºi peste hotare – ,,Bydgoszcs International Festival” (Polonia), „Internationales Jugendfestspieltreffen Bayreuth”– Germania, Vacanþele Muzicale de la Piatra Neamþ. Din anul 1984 se stabileºte în Statele Unite unde este numit prin concurs director artistic ºi prim-dirijor al celei mai vechi orchestre simfonice din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra. Dupã o activitate de peste 20 de ani,

Din tezaurul liric lãsat moºtenire de Silvestru Voinescu s-au pãstrat numai 17 poezii care au fost publicate… „Câte-ar fi putut sã fie!” mã întreb cu convingerea cã lirica românã contemporanã a pierdut, prin prematura sa dispariþie terestrã, un poet, membru de drept al Uniunii Scriitorilor din România, nu un membru salonard, de conjuncturã, precum atâþia alþii, ci un poet cu motivate aspiraþii celeste. În strãfulgerãrile de înþeleaptã cugetare ale lui Lucian Blaga, care-ºi ºlefuia din gânduri „Pietre pentru templul meu”, poetul filozof afirma cu convingerea pe care þi-o conferã o existenþã aparte: „O mare personalitate este ca un munte. Dacã stai la poalele lui, îþi închide orizontul. Dacã te urci în vârful lui, îþi deschide perspectiva pânã departe!…”. Urcând pe un munte de speranþã, purtat de vise ce i se pãreau realizabile, Silvestru Voinescu ºi-a putut privi, de pe piscurile sale, propria existenþã, existenþã care a fost, însã, curmatã neîndurãtor de o boalã nemiloasã.

Primãria oraºului Plainfield îl numeºte Cetãþean de Onoare ºi dirijor emerit pe viaþã al aceleiaºi filarmonici, decretând ziua de 7 mai 2007 drept ,,Ziua Sabin Pautza în Plainfield”. Dirijeazã frecvent în Statele Unite, Europa ºi Australia ºi este invitat deseori sã predea cursuri de mãiestrie la diferite universitãþi americane ºi europene. Sabin Pautza deþine numeroase premii ºi distincþii româneºti ºi internaþionale, cum ar fi Premiul ,,George Enescu” al Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor din România, Marele Premiu al Televiziunii Române, Premiul ,,Rudolph Nissim” al ASCAP, Premiul de (continuare în pagina 10)

Jean DUMITRAªCU

Uitarea este „un început de ruinã în sufletul unui neam”, îi prevenea pe amicii sãi scriitori unul dintre corifeii literaturii naþionale, Alexandru Vlahuþã. Nevrând sã li se ruineze sufletele, sensibila poetã Denisa Popescu a strâns, cu migala unui bijutier, „pietre scumpe” din tezaurul creaþiei scriitoriceºti a lui Silvestru Voinescu, pentru volumul „Silvestru Voinescu – un destin asumat”, iar dr. Octavian Mihai Sachelarie, directorul Bibliotecii „Dinicu Golescu”, ºi ing. Mihaela Voinicu, director adjunct al acestei prestigioase instituþii culturale, au coordonat redactarea tomului omagial, cu speranþa „ca soarele, care l-a luminat toatã viaþa, sã se înduplece sã mai rãsarã o datã deasupra creºtetului sãu, mângâiat cu dragoste în carte. Pentru cã a fost om în toatã puterea cuvântului, cuvântul îl apãrã astãzi de uitare…”. În numele celui prematur dispãrut din pleiada poeþilor autentici ai literaturii române contemporane, le exprim un sentiment de gratitudine, convins cã acest act editorial asumat va fi de neuitat!… Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


ARGEªUL

● săgetătorul

8

Epigrame

Elegie Pe Dunãre de-ar curge vin, M-aº închina dumnezeieºte: -Iisuse, scapã-mã de chin ªi fã-mã cât mai iute peºte!

Insomnie Punând mâna pe la gene Se gândeºte somnoroasã: Tot mai bun era Moº Ene... Chiar cu barba lui nerasã.

Conjugală Când plec de-acasã pe alei, Nu-i treaba mea, e treaba ei! Dar când mã prinde la ºosea Nu-i treaba ei, e treaba mea.

Proces -Inculpat, pricepi de ce Reclamanta nu consimte? -Cicã, “dragoste nu e!“ ªi e, dom`le, dar nu simte!

Vătraiul În pofida funcþiunii, Observãm cã ºi vãtraiul E ceva pe care unii Reuºesc sã-ºi ducã traiul!

Cocostârcul Nu ºi-a fãurit un nume ªi, probabil, ca remediu, El aduce prunci pe lume! Când e barza în concediu...

Eva la plajă Cu dracul a fãcut nudism Pe lângã lacul Techirghiol ªi n-a fãcut-o din snobism, Ci fiindcã dracul era gol!

Bucurie De la târg la Prefecturã, Se ridicã osanale... Cã se dã multã cãldurã Prin organele locale!

Armă eficace Strigã-o voce mânioasã, De rãsunã frigiderul: -Dacã vii târziu acasã Pun în prizã cartierul!

La alegeri

8 februarie 2011

Lector

Cum vorbim, cum scriem de Constantin Voiculescu Motto: Un cavaler al eleganþei literare ºi al corectitudinii gramaticale (Ion C. ªtefan)

Salut, cu multã consideraþie ºi deosebitã apreciere, apariþia acestei noi lucrãri a domnului prof. Constantin Voiculescu, scriere încãrcatã de vocaþia complementaritãþii destinatã curãþeniei ºi cuminþeniei în spaþiul comunicãrii umane, al celui educaþional în special. ªi aceasta pentru cã ne confruntãm nu cu puþine dificultãþi, cu erori sau greºeli, cu disfuncþii sau deficienþe, cu inadvertenþe sau „îndoieli gramaticale”. Cauzalitatea este una multiplã: unele sunt de percepþie sau de reprezentare, altele de gândire sau de construcþie a produselor ei, unele care þin de normã ºi convenþie publicã, altele de schema mintal gramaticalã a celui care rosteºte. De aici, un examen lingvistic decent, uneori intuitiv, alteori raþional al dinamicii expresivitãþii ce îndeamnã la corectitudine ºi frumuseþe în comunicare. Domnul profesor Voiculescu publicã o lucrare exemplificatoare ºi modelatoare, bogatã în conexiuni, în explicaþii, în opþiuni motivate, toate în sprijinul respectãrii normei specifice codului uzanþei lingvistice. În concluzie, lucrarea constituie un proiect semantic purtãtor de sinergie a competenþei Domniei Sale, o voce plinã de experienþã ºi echilibru al mesajului ºtiinþifico-didactic. Totodatã, lucrarea încorporeazã în fiecare enunþ, învãþãturã, o anume putere persuasivã la nivelul autocontrolului, un generator de ordine atât de necesarã azi. Autorul se dovedeºte un adevãrat specialist al corectitudinii gramaticale, cunoscut ºi recunoscut ºi prin Articole, Eseuri, Recenzii - materiale publicate în revista „Pietrele Doamnei”, „Argeº Expres” ºi nu numai. „Cum vorbim, cum scriem” este o carte ce nu trebuie sã ne lipseascã de pe birou, fie el intelectual, mai ales dascãl, fie el ce o fi, dar vorbitori de

limbã românã care comit erori în flexiunea unor pãrþi de vorbire, fac dezacorduri, folosesc jargoane (anglicisme, cum spune autorul), numai din dorinþa de a epata, fac inovaþii lexico-semantice, vorbitori ce se exprimã dupã ureche ºi aceasta se explicã nu numai printr-o pregãtire subþire, ci ºi prin snobism lingvistic. Fie cã se abat de la proprietatea termenilor: Ex. locaþie înseamnã închiriere, chirie plãtitã pentru anumite lucruri luate în folosinþã temporarã, nicidecum nu înseamnã spaþiu, loc, zonã, clãdire. Fie cã din teama de a nu folosi cacofonii - ca candidat, bunica care, Nicu cu Cristina, albastru ca cerul, explicã cauzele - nu le evitã prin procedee corecte cum ar fi: în calitate de candidat (nu ca candidat), folosesc formule incorecte, supãrãtoare: ca (virgulã) candidat, sau boala „ca ºi”: ca ºi candidat, formule ridicole. Alþi vorbitori neºtiind ce-i cacofonia ajung la exprimãri de felul: noi ca ºi deputaþi, eu ca ºi ministru, el lucra ca ºi taximetrist… Alte cacofonii: pe peretele din faþã, a greºit cu cuvântul, fuge ca calul, ca cãmila. Sunt de pildã cacofonii inevitabile permise: Ion Luca Caragiale, biserica catolicã, tactica cavalereascã, Banca Comercialã, poate ºi a cincea epocã capitalistã.

Păsări rare Cum turturica-i o poveste Cu-a fost cândva ºi nu mai este, De fatã mare, mã scuzaþi... Vorbesc babacii sclerozaþi.

Coincidenţă A cãzut bruma târzie ªi luceºte prin perdele; ªi pe coardele de vie, ªi pe coarda vieþii mele. Constantin PÃUN

Erată Din motive de neatenþie la selecþionarea fotografiei din arhiva de poze a calculatorului nostru, la grupajul de poezie din „Sãgetãtorul” de sãptãmâna trecutã a apãrut, din greºealã, fotografia acad. Gh. Pãun în loc de cea a autorului care semna versurile, respectiv Gheorghe Ion Pãun. Cu scuzele de rigoare ºi cu promisiunea cã vom fi mai atenþi. „S”

umbla teleleu, beat criþã ºi multe altele pe care le explicã cu lux de amãnunte. La capitolul 9 vorbeºte despre folosirea greºitã a unor nume de botez feminine – la G.D. – Cristinei, nu lui Cristina; Iuliei, nu lui Iulia, Georgetei, Leanei… „Lui” este art. hot. proclitic pentru masculin: lui Bogdan, lui Mihai. Pot primi articol hotãrât proclitic ºi substantivele feminine terminate în consoane sau împrumutate din alte limbi: lui Carmen, lui Jeni, lui Cami. „Cum vorbim, cum scriem” este o carte bunã de învãþãturã a limbii noastre cea românã, pe care o pot situa în topul celor mai importante manuale de învãþãturã a unei limbi române corecte, scriere ce ar trebui sã nu-i lipseascã niciunui român care se respectã. Editorul, scriitorul argeºean Ion ªtefan, se poate mândri cã a avut aceastã onoare ca la Editura „Arefeanã” sã fie editatã cartea „Cavalerului eleganþei literare ºi al corectitudinii gramaticale” lucrare editatã la un nivel european. Prof. Ion C. HIRU

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● www De peste ocean, tocmai din America, distinsa scriitoare Vavila Popovici, colaboratoarea noastrã din SUA, ne trimite trei ediþii din scrierile sale, respectiv un volum de „Articole, eseuri” – unele publicate în paginile „Sãgetãtorului” – unul de poeme „Scrisori de departe” ºi unul de memorii „Viaþa, în comunism. Preaplinul tãcerilor”, toate tipãrite în condiþii grafice de excepþie la Charleston SC. Ne bucurãm de sporul literar al prietenei noastre ºi-i dorim inspiraþie cât cuprinde mintea ºi inima ei de multã vreme trãitoare în Argeº. („S”) www Joi, 10 februarie, la ora 17,30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, va avea loc spectacolul „Valentine`s Day vs. Dragobete”. www Azi, 8 februarie, la ora 17,30, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul programului „Tineri în România” va avea loc dezbaterea „ªi totuºi existã iubire...?”.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Pe domnu-acesta “deputat” A treia oarã l-am votat ªi nu ºtiu unde-a stat pitit, Cã niciodatã n-a ieºit!

Autorul explicã pleonasmul, confuziile paronimice, oprindu-se la diferenþa dintre conjuncþiile ori/or, prima disjunctivã (ori plouã, ori ninge), a doua adversativã (cu sensul dar) Ex: S-a luat o hotãrâre, or aceasta nu a fost respectatã (sensul lui = „dar” nicidecum disjunctivul „sau”). Greºeli în scrierea unor nume de localitãþi, unor nume româneºti de scriitori, muzicieni, pictori, greºeli în scrierea unor adverbe ºi a unor sintagme omofone, altãdatã / altã datã; altfel/ alt fel; decât/ de cât; greºeli de acord gramatical, în scrierea ºi pronunþarea unor neologisme. Fortuit înseamnã întâmplãtor, nu înseamnã forþat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greºeli frecvente în flexiunea unor verbe: a pãrea, apãrea, cãdea, plãcea, a tãcea, a zãcea sunt de conj. a II-a; a succeda, a preceda – sunt de conj. I; sã aibã, nu sã aibe; greºeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedicã un capitol special expresiilor ºi zicalelor româneºti: a da bir cu fugiþii, a fi la aman, a o lua la sãnãtoasa, a

Jean Dumitraşcu n. 15 decembrie 1967, Teiu, Argeº) Publicist, editor, poet, critic ºi istoric literar, memorialist, director al Centrului Cultural Piteºti, revista „Argeº”, Filarmonica din Piteºti, licenþiat în ºtiinþe juridice, în istorie ºi filozofie; ºef de secþie, ziarul “Argeºul” (1993-2004) etc. Volume reprezentative: „Parlamentarii de Argeº. Trecut ºi prezent”, „Eminescu ºi Argeºul”, „ªi când gândesc la viaþa-mi… Confesiuni. Fragmente autobiografice. Jurnal”, Editura „Argeº Press”, Piteºti, 2001; „Studii eminesciene” – coautor, 2003, „Nãbãdãiosul Zavaidoc” (2006), „Bãtãlia pentru Filarmonica Piteºti” (2008) º.a

Cezar Marian I. Mazilu (n. Piteºti, Argeº, 3 ianuarie 1969). Scriitor, director al publicaþiei „Antarg SF”, redactor ºef adj. la revista „Muntenia Expres”, editor, preºedinte al Asociaþiei de Literaturã SF „Antarg”. Publicã în vol. colective: „Juventiada” (Editura „Juventus”, 2002, 2006), „Titania” (Editura „Altum”, 2004), „Pupãza din Tei” (Editura „Pãmântul”, 2006). Membru fondator al cenaclurilor literare „Antarg” (1983), „Juventus” (Casa de Culturã a Studenþilor Piteºti), membru al cenaclurilor literare „Liviu Rebreanu”, Piteºti – Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, „Sind”Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti.

Traian Ulmeanu (n. 3 ianuarie 1943, Buzãu) Jurnalist, redactor-ºef al cotidianului „Argeºul”, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism a Universitãþii din Piteºti. Activitate profesionalã: redactor la ziarul „Secera ºi ciocanul” (1965-1989). În 1989, în noaptea de 22/23 decembrie se afla printre fondatorii primului numãr al ziarului „Argeºul liber”; din ianuarie 1990 ºi pânã la pensionare (2005) – redactor-ºef al cotidianului „Argeºul”. A abordat toate genurile publicistice. Debut editorial: „Introducere în jurnalismul sportiv” (2004). Alte volume: „Monografia F.C. Argeº” (1998); „Povestea vorbei. Mic ghid de scriere corectã”, 2005.

Alexandru Mirodan (n. 5 ian. 1926, Budeasa, Argeº) Alexandru Mirodan este pseudonimul lui Alexandru Zissu Sultman. Dramaturg, critic literar, traducãtor, publicist, scenarist. Debut editorial: în volum, cu piesa de teatru „Ziariºtii” (1956, jucatã la Teatrul Naþional din Bucureºti). Alte piese de teatru: „Cerul nu existã”, piesã într-un act (1957); „Cineva trebuie sã moarã” (1958, piesã într-un act); „Celebrul 702” (1960, transpusã pe ecran); „Noaptea e sfetnic bun” (1963); „Transplantarea inimii necunoscute” (1969); „Camuflaj” (1968); „Unele lipsuri, neajunsuri ºi deficienþe în domeniul dragostei” (1971); „Contract special de închiriat oameni” (1971, piesã refuzatã); „Tovarãºul feudal ºi fratele

sãu” (1975); „Evreica din Toledo” (dramatizare dupã romanul lui L. Feuchtwanger, piesã jucatã în 1976, Bucureºti). Alte volume, publicisticã ºi criticã literarã: „Replici sau dincolo de fileu” (1969); „Scene” (1975); „Minimum” (1975); „Ocolul pãmântului într-un surâs”, „Dicþionarul neconvenþional al scriitorilor evrei de limbã românã” (vol. I-II, 1980197). Semneazã ºi cu pseudonimul Pix ºi M. Rafael.

Mihail S. Ghiţescu (n. 9 ianuarie 1921, Curtea de Argeº) Liceul Industrial - în oraºul natal; ªcoala de Ofiþeri de Aviaþie (Halle - Germania); ªcoala de Activiºti Culturali din cadrul Ministerului Artelor ºi Informaþiilor, precum ºi Facultatea de Drept Administrativ. Între anii 1948-1949 - secretar de presã la Ministerul Artelor ºi Informaþiilor; ºef de secþie la Culturã - Argeº (1949-1959). Este membru fondator al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”, în 1948, preºedinte al Fundaþiei Literare „Liviu Rebreanu” (1996-2006). În 1994 îºi publicã romanul „Lidia”, volumul I; în 1996 - volumul al II lea. A fãcut parte din colectivul de redacþie care a alcãtuit ºi a publicat în 2004 volumul omagial „Cenaclul literar Liviu Rebreanu - 55 de ani”. Colaboreazã la revistele „Argeº” ºi „Jar”, la ziarele „Secera ºi ciocanul”, „Argeºul”, „Curierul” etc.

George Şovu (n. 30 ianuarie 1931, comuna Þiþeºti, Argeº) Profesor gradul I, redactor ºi secretar de redacþie, inspector ºcolar, prozator, scenarist, publicist, poet, membru al U.S.R.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

8 februarie 2011

Poesis

Premiul I La concursul interjudeþean de creaþie „Metafore-tangenþe...”, organizat de Inspectoratul ªcolar Vâlcea, eleva Ceauºescu Maria Cãtãlina, de la cercul literar al Palatului Copiilor Piteºti (a prof. Simona Marineaþã), a obþinut Premiul I. O felicitãm ºi noi publicându-i câteva dintre poeziile sale de elevã în clasa a IX-a.

Demonstraţie inutilă Tangenta ochiului meu înghite hãul divizat - în mine ºi în tine doar tu, pe axa irisului, înveþi geometria sferelor albastre iar eu, din centru, îþi simt degetul alunecând pe cateta mare a nasului meu. îþi privesc buzele violete. Sãrutul nostru iminent nu este doar o adunare de vectori, este matematica purã. Calculez sinus de 30 din tine ºi îþi dezlocuiesc spaþiul privirii cu intervale de energie pastelate. te definesc pe R ºi îþi dau valori în Q în timp ce funcþia ta precisã mã seteazã pe valori diferite. ªi sar de la o valoare la alta ca sã te gãsesc ºi descopãr în final cã suntem numere prime gemene. Dacã tu eºti 5, eu sunt 7, dacã tu eºti 11, eu sunt 13.

În peniţă Compilatorului Carte grea, fãrã-ndoialã, A închis la critici gura, Dar din ea, originalã, Este numai semnãtura.

Unui scriitor (epigramist?) zaharisit Roata lumii, roata morii... Zilnic scrie, geaba scrie, Nu-l mai gustã cititorii Cãci se tem de glicemie. Pavo Cristatus* (*Pseudonimul sub care apar, în „Argeº Expres“ ºi „Pietrele Doamnei“, epigramele acad. Gh. Pãun)

Activitate profesionalã: redactor ºi secretar de redacþie la Agenþia Românã de Presã (Agerpress) între 1955-1961; profesor de românã ºi director la Liceul „Dante Alighieri”, apoi la Colegiul Naþional „Gheorghe Lazãr”, Bucureºti, inspector ºcolar la Inspectoratul ªcolar al Municipiului Bucureºti (1974-1991); membru în Comisia de limba ºi literatura românã a M.E.Î.; consilier în acelaºi minister (1969-1992); membru al Biroului Consiliului de conducere al Societãþii de ªtiinþe Filologice din România, membru fondator al revistei „Limba ºi literatura românã”, în care semneazã rubrica „Cronica revistelor ºcolare”. Preocupãri literare: a debutat cu versuri, în 1950; autor de scenarii cinematografice, jurnalist, prozator, publicã articole, reportaje, eseuri, pamflete în „Contemporanul”, „România literarã”, „Limba ºi literatura românã”, „Convorbiri literare”, „România liberã” etc., în reviste din Franþa, Italia, Polonia, Ungaria, China etc. În 1980 devine membru titular al U.S.R. Este autor a peste 27 de volume de prozã („Cadenþa generaþiei”, 1974; „Declaraþie de dragoste”, 1978; „Liliac alb în ianuarie”, 1984; „Fascinaþii”, 1985; 1993; „Liceenii”, 1992, 1999; „Liceenii în alertã”, 1993; 1999; „Misterele din vila pãrãsitã”, 2000; „Romanticii”, 2003 etc.).

Gheorghe V. Penciu (n. 12 ianuarie 1926, satul Cerbureni, comuna Valea Iaºului, Argeº) Preocupãri literare: publicã poezii umoristice, epigrame, schiþe, în „Viaþa sindicalã”, „Studentul român”, „Piþigoiul” (semneazã cu pseudonimul Gheorghe Gorunescu sau Puiu Argeºanu). Condamnat la închisoare de regimul comunist

Suntem la fel, dar diferiþi, suntem aproape, dar nu ne atingem. Uneori am impresia cã numerele ca noi sunt un fapt accidental... iar al lor destin este de a rãmâne singure. Eu sunt 2760889966649, tu eºti 2760889966651, numere solitare, numere zdrobite între alte douã, Te iau ºi te verific dacã eºti divizibil cu 3, 5, 7, 11 sau 13, apoi cu 37 ºi mã opresc la 47. Te împart în toate modurile posibile, îmbrãþiºez catul ºi inspir zecimalele ca în final sã scriu q.e.d. ºi sã te demonstrez departe de mine.

Povestea unei roci sima Nãscutu-m-am în urma unui proces vulcanic produs din contactul a doi oameni, numit rift. O ruptur-adâncã-n scoarþã fost-au ei... iar eu sedimentatu-m-am uºor pe rãni fierbinþi ºi sângerânde. Apoi vãzut-am lumea de sub ape alergând o eternitate scurtã spre nicãieri sau peste tot, plâns-am depãrtându-mã de-ai mei, iubit-am oceanul, iubit-am adâncul, ochi albaºtri, efemeri... Repede-nceput-am sã mã scufund, sã mã afund, ºi gãsitu-mi-am perechea într-un sial strâmb ºi tâmp. Mã înghesui, mã cutremur, îmi ridic în slãvi perechea, ea profit-a mea iubire ºi-mi afundã-n foc puterea. Mor uºor, plâng, mã consum, mã topesc, sunt nor, sunt fum. Sunt ce-am fost ºi mai-nainte: braþ de foc chemând durerea, revãzându-mi iar pãrinþii, riftu-aceia, riftu-acela... Nãscutu-m-am în urma unui proces vulcanic.

Pentru tine, al meu necunoscut iubit Eºti furtuna de nicotinã ce loveºte sãlbatic pereþii plãmânilor mei. Mã înec cu fum din þigara întâmplãrii ºi te las sã mã înghiþi cu totul... Mã fascineazã fãptura-þi ferecatã în lanþurile rãzvrãtirii ºi ale libertãþii pentru „delict împotriva ordinii sociale” este eliberat de la Aiud în 1956. Dupã Revoluþia din Ungaria este din nou arestat pentru „crimã de înaltã trãdare” (cauza: 7 caiete gãsite la domiciliul sãu în care relata aspectele cumplite din închisorile comuniste de la Canalul Dunãre – Marea Neagrã, Târgu Ocna, Gherla, Piteºti). În urma decretului de graþiere generalã scapã de „muncã silnicã pe viaþã”. Pânã la pensionarea sa (1988) a fost hamal, manipulant, tehnician proiectant principal la Institutul de Proiectãri Agricole. Dupã 1970 se reîntoarce la activitatea de publicist. Colaboreazã cu schiþe, eseuri, articole (semneazã cu numele Gheorghe Penciu) la „Contemporanul”, „Astra”, „Luceafãrul”, „Literatorul”, „Viaþa româneascã”, „România liberã”, „Memoria”, „Expres magazin”, „Mioriþa noastrã”, „Cuvânt românesc”. Îl întâlnim în numeroase antologii umoristice: „Epigramiºtii de azi”, „Zece ani de epigramã”, „Oneste ridere”, „Trei decenii de epigramã”, „Epigrame pentru eternitate”, „Epigramiºtii români contemporani”, „Perpetuum comic” º.a. Volume reprezentative de autor: „Candidaþi pentru eternitate”, prozã memorialisticã (1987); „Sarabanda epigramelor” (1988); „Medici ºi recluziune” – prozã memorialisticã (2001) etc. Volume în colaborare: „Vine, vine Moº Crãciun”, „Olimpiada de iarnã”, „Aventurile motanului Moþ”, cãrþi pentru copii (1996). Din 1990 este membru al Asociaþiei Ziariºtilor Români.

ºi-mi beau cuminte cafeaua tare cu aromã de... cuvinte. Apoi mai aprind o pipã ºi te las sã-mi îmbâcseºti pãrul pe care l-am vrut vopsit ca sã mã vezi. Sunt singurã... Vântul îmi suflã prin vene. Trãiesc în universul unei vieþi haotice ºi alerg nebunã în noapte, ºi în frig... sã ajung... la... un alt... pachet... de... þigãri. Dar tot sunt tipa invizibilã ce trece de multe ori pe sub geamul ferestrei tale sparte. Las cancerul sã îmi mãnânce cu voracitate plãmânii odatã calzi pentru tine, al meu necunoscut iubit.

Simbioză Ultima consoanã-contrast se enerveazã pe mine când îi spun cã mã doare privirea ta ascuþitã. Eºti un iatagan de cuvinte ce mã secþioneazã uºor, milimetru cu milimetru, atingere cu atingere. încerc sã mã îndepãrtez de tãiº dar mã apropii de celãlalt; ºi mã prinzi, ºi îmi adânceºti arma-þi în carnea-mi formatã din cuvinte, ºi mã doare, ªi þip, ºi fug printre rânduri, iar cuvintele încep a se apropia de mine. înveþi bucuria durerii combinatã cu puterea de a scrie... Ochii mei îþi sunt profesori; ºi urãsc faptul cã eºti singurul care ºtie cum sã îi priveascã, ºi urãsc cã mã las târâtã în capcana privirii tale, ºi urãsc cã mã înþelegi prea mult, ºi urãsc cã mã tai în bucãþele pe care le pãstrezi în sare, ºi urãsc cã mã iubeºti încât mã omori pentru a scrie, iar cuvinte din trupul meu mânjesc o coalã de hârtie... Maria Cãtãlina CEAUªESCU In memoriam

Ion N. Voiculescu (24 decembrie 1919, Broºteni, Argeº – 16 martie 1983, Piteºti) Lucrãri publicate: „Copilãria evocatã de poeþi” (Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1975). Colaborãri: „România literarã”, „Argeº”, „Secera ºi ciocanul” (Piteºti), cu studii, articole, criticã literarã. Membru al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”, Piteºti.

Veturia M. Florenţiu (27 decembrie 1846, Câmpulung, Muscel 9 martie 1876, Bucureºti). Scriitoare, publicistã, învãþãtoare. Nume de naºtere: Manolescu. Activitate didacticã: institutoare ºi directoare la ªcoala Primarã de Fete Nr. 1, Alexandria-Teleorman (1860-1867), se transferã la Ploieºti (1 iulie 1867), apoi demisioneazã, se mutã la Bucureºti. Colaboreazã la revista „Amicul ºcoalei”, scoasã la Ploieºti de soþul sãu, publicistul Marin C. Florenþiu. Opera: „Limbajul florilor”, Bucureºti, 1872,; ediþia a II-a, idem, 1877; ediþia a III-a, idem, 1888. ERATÃ: La pag. 8, „Argeºul” din 1.II.2011, articolul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, coloana I, rândul 2, ºi colona II, rândul 5: Lungianu, în loc de Lungeanu.

NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar bibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul”.

O publicaţie pentru minte şi suflet PHILOSOPHIA MILITANS este noua revistã de filosofie ºi gândire socialã ce aduce un plus de sublim în cultura argeºeanã. Apãrutã sub egida Asociaþiei de culturã „Argedava”, a Universitãþii din

Piteºti ºi a Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, revista beneficiazã de un consiliu ºtiinþific format din nume de prestigiu ale culturii naþionale ºi internaþionale. Amintim doar câteva: acad. Al. Surdu, Universitatea din Bucureºti, ºeful secþiei de Filozofie, Teologie, Psihologie ºi Pedagogie a Academiei Române, directorul Institutului de Filozofie ºi Psihologie „Constantin Rãdulescu-Motru”, acad. Gh. Vlãduþescu, Universitatea din Bucureºti, acad. V. Tonoiu, Universitatea din Bucureºti, prof. univ. dr. Al. Boboc, Universitatea din Bucureºti, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. T. Dima, Universitatea din Iaºi, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. Ivan Kalcev, Universitatea „Sfântul Kliment Ohridski”, preºedinte al Asociaþiei Filosofilor din Europa de Sud-Est, Sofia, Bulgaria, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, Universitatea „Spiru Haret”, prof. univ. dr. Th. Damian, Audrey Cohen School for Human Services and Education, Metropolitan College of New York, conf. univ. dr. Octavian Sachelarie, director Biblioteca „Dinicu Golescu”, istoric George Rotaru, director Grup Editorial Rottarymond & Rotarexim, conf. univ. dr. Spiridon Cristocea, director general al Muzeului Judeþean Argeº. Primul numãr al revistei cuprinde o tematicã variatã – Istoria filosofiei universale, Istoria filosofiei româneºti, Epistemologie, Omul ºi societatea, Carte de filozofie – calitatea studiilor scrise demonstrând cã publicaþia se vrea un giuvaer, deopotrivã, de suflet ºi raþiune, pe fruntea atât de rãbdãtoare a neamului românesc. Temele sunt aºezate logic, rostuite dupã importanþa istoricã ºi filosoficã a problemelor abordate, ºi meritul acesta revine, fãrã îndoialã, colectivului redacþional: director – prof. univ. dr. Ion Tudosescu; redactor-ºef – prof. dr. Stan Florea; redactori-ºefi adjuncþi – conf. univ. dr. Gh. Ungureanu, Jean Dumitraºcu; secretari de redacþie – dr. Napoleon Dabu, prof. drd. Cãtãlin Grigore. Versul înþelepciunii e calea sigurã ce mai poate menþine identitatea acestui neam. Iar dacã fapta culturalã se naºte într-o zonã cu puternice rãdãcini în istoria româneascã – Argeº ºi Muºcel – e semn cã pãmântul acesta încã mai are seva sfântã a veºniciei. E bine cã se mai întâmplã ceva frumos în România indiferenþelor, e bine cã mãcar sufletul se desfatã cu lumina raþiunii, e bine cã dincolo de sãrãcia materialã ne-a rãmas bogãþia minþii. Urãm revistei o existenþã cât mai lungã ºi nutrim speranþa cã niciodatã nu va abandona lupta pentru promovarea valorilor reale ale culturii româneºti. Prof. George BACIU

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 8 februarie 2011

Amintiri de demult

Titi Boldescu – OMUL DE FIER Pe la 8-9 ani pãrinþii mei, destul de înstãriþi, taxaþi drept chiaburi în regimul comunist, m-au dus la Piteºti, în Târgul Moºilor, sã vãd un spectacol de circ ce mi-a rãmas adânc întipãrit în imaginea copilãriei mele. κi aproviziona prãvãlia de la negustori renumiþi din Piteºti. Parca Pakardul în faþa prãvãliilor Cazangiu sau Sufleris pe Strada Mare, neîncãpãtoare pentru parada zgomotoasã a circarilor cu sau fãrã animale care fãceau reclama spectacolului de searã, din târg. Agitaþia, hãrmãlaia de care era cuprinsã Strada Mare mi-a atras atenþia. Circari cu picioroange de peste trei metri ascunse sub fuste colorate, namile care rupeau lanþuri, clovni cu gura pânã la urechi, cu nasul borcãnat, saltimbanci, iluzionistul cu pelerinã ºi joben negru, fete cu costumaþie specialã de arenã care sãreau coarda sau fãceau roata, bãrbaþi purtând de mânã maimuþe, alte animale în cuºti pe rotile - toate acestea transformau uliþa de promenadã a piteºtenilor într-o hãrmãlaie multicolorã. Cei de pe trotuar priveau cu atenþie cum iluzionistul scoate porumbeii din joben sau cum învârte bagheta magicã sugerând cã este în stare sã transforme apa în vin. Panglici pe gurã sau limbile de foc atrãgeau aplauzele gurilor-cascã printre care mã numãram ºi eu, copilul privind circul din cabina bombatã a camionului pe a cãrei uºã scria cu vopsea albã – viteza maximã 30 km/h. Toate acestea fac parte dintr-o imagine a copilãriei. Spectacolul din Târgul Moºilor începea pe la 3 dupã-

amiaza, de fapt primul spectacol, cã mai urmau încã douã pânã peste ora 9 seara. Programul desfãºurat de circari îl ºtiau pe dinafarã, le intrase în sânge; acelaºi lucru de ani de zile. Aºa cã am rãmas la circ, la primul spectacol, mai ales cã se anunþase apariþia unui prieten al tatãlui meu supranumit „Omul de fier”. Titi Boldescu, un þigan uriaº de vreo doi metri ºi peste 150 de kilograme. Îl ºtiam de la Domneºti. Îl adusese Nelu Achim Cârlig, numit Amzicã, un comic al scenei despre care se spunea cã ar fi învãþat la ºcoala comediei marelui Grigore Vasiliu Birlic. Îi semãna într-o oarecare mãsurã. Era un fel ºi de impresar, nu numai actor. A adus la Domneºti multe spectacole cu capete de afiº artiºti recunoscuþi: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Ileana Constantinescu. În vara anului 1950, Nelu Achim Cârlig organizeazã în sala „Preda” un spectacol diversificat, numere de circ, iluzionism, hipnotism, gimnasticã acrobatã, mult dragã nouã bãieþilor curioºi, interesaþi de picioarele lungi ºi frumoase ale gimnastelor în fustiþe multicolore de o palmã. Nelu Cârlig spune un monolog comic purtând picioroange de peste 3 m, coborând de pe scenã sã nu loveascã cu capul tavanul. Între numerele de circ au cântat douã fete frumoase, una blondã, Lucreþia Ciobanu, ºi alta brunetã, Ana Fãrcaº, despre care se zicea cã-s surori. Îmi amintesc ca azi cântecul interpretat în Duo: …Varã, varã primãvarã/ Toate plugurile

arã/ Numai plugul badelui/ ªade-n vârful dealului/ Nici nu arã, nici coboarã… Apariþia lui Titi Boldescu a fost surprinzãtoare. Þiganul uriaº, întins pe o saltea, îºi pune o scândurã pe piept, invitã din salã patru bãrbaþi sã se dea în leagãnul improvizat când într-o parte, când în cealaltã. ªi-a pus, apoi, pe cap o tichie metalicã cu un ax pe centru. Ajutoarele au montat douã bare metalice în cruce. La capãtul fiecãrei bare au prins cu lanþuri câte un leagãn, formând un minicarusel cu patru locuri. S-au urcat patru oameni din salã. „Omului de fier” i se umflaserã vinele gâtului, dar i-a învârtit câteva minute pe cei patru. A fãcut ºi alte chestii spectaculoase. Toþi cei din salã aºteptau finalul ºi anume lupta lui Titi Boldescu cu un spectator care s-a gãsit destul de repede, cel mai forþos bãrbat din sat al cãrui nume nu-l dau, cu care „Omul de fier” s-a jucat, punându-l la pãmânt în câteva secunde. Dupã spectacolul la care a participat ºi Alfons Popescu, profesor la „Sf. Sava”, destul de apropiat lui Titi Boldescu, cu care se cunoscuse la Bucureºti, au fost invitaþi în salonul familiei mele la o fripturã (pastramã, mici ºi un ºpriþ) ce s-a întins pânã spre dimineaþã. Atât de mult îl îndrãgisem pe Boldescu (care era însoþit de un alt forþos, dacã nu mã înºel Greceanu din

Câmpulung), încât am adormit sub masã cu capul pe pantofii lui giganþi, aflând de mine când ºi-a miºcat picioarele. Aveam în mânã un baston

din metal lustruit care, în capul de jos, avea 3-4 kg de plumb, baston cu care forþosul se juca între douã degete. La chef au participat toþi protagoniºtii spectacolului, dupã care o parte a dormit la Nelu Achim Cârlig, iar cei doi uriaºi ºi cele douã cântãreþe la noi, urmând ca a doua zi sã-i ducã tata la Curtea de Argeº cu camionul, sus în caroserie unde montase pe doi mãgari din lemn o bancã din scândurã pe 5 cm. Ce, eu m-am lãsat de ei? Am mers la Curtea de Argeº pe genunchii uriaºului „Om de fier”. Seara aveau spectacol în Târgul de Sfânta Mãrie. Sã revin, l-am vãzut din nou în arenã pe Titu Boldescu în Târgul Moºilor la Piteºti. Aceleaºi numere, acelaºi final, lupta liberã cu un curajos din tribunã câºtigatã bineînþeles de „Omul de fier”. Dupã spectacol, tata s-a întâlnit cu Boldescu care m-a luat ca pe un fulg în braþe, m-a sãrutat pe pãrul uns cu

La mulţi ani, Sabin Pautza! (urmare din pagina 7) Compoziþie la concursul internaþional din Salt Lake City, Utah, ºi, mai recent, Marele Premiu ,,Dr. Martin Luther King, Jr.” pentru lucrarea ,,Chimes”. Activitatea sa internaþionalã de dirijor ºi compozitor i-a adus titlul onorific de ,,Doctor in Music” decernat de London Institute for Applied Research ºi titlul de ,,Doctor în compoziþie” al Academiei ,,Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Sabin Pautza a dirijat în cele mai renumite sãli de concerte din Statele Unite, Europa sau Australia (,,Carnegie Hall” din New York, ,,Santa Cecilia” din Roma, ,,Fr. Chopin” din Varºovia sau ,,Philharmonic Hall” din Sydney). Sabin Pautza este membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România, al Uniunii Compozitorilor Americani. Compoziþiile sale sunt publicate în totalitate de cãtre San Nicobian Edition din New York, iar Casa de discuri ,,Swift Music Group” din New Jersey editeazã în prezent seria ,,Opera Omnia” a compozitorului, din care au apãrut deja primele zece compact discuri.

Lista selectivã a compoziþiilor: 1. ,,Ave Maria” – pentru cor mixt (1956) CD 2. Patru colinde – pentru cor mixt (1966) CD 3. ,,Byzantine Alleluia’’ – pentru cor mixt (1967) CD 4. ,,Antiphonon Melos” – Oratoriu dramatic pentru cor ºi orchestrã (1967) 5. ,,Seykykos Hymn” – pentru orchestrã (1968) 6. Suita ,,Brevis’’ – pentru cvintet de suflãtori (1968) 7. Cvartetul de coarde nr. 1 (Sonata a quarto) (1969) 8. ,,Musica per Due” – pentru flaut ºi pian (1970) 9. ,,Interludium” – pentru pian solo (1970), Editura Peters 10. ,,Estratto” – pentru pian solo (1971) CD 11. ,,Cinci piese pentru orchestrã mare” – Editura Muzicalã Bucureºti, LP Electrecord (1972) CD 12. ,,Lacul” – madrigal pentru cor mixt (1972) CD 13. ,,Ofranda copiilor lumii” – pentru cor triplu mixt (1973) CD, Editura Muzicalã Bucureºti, LP Electrecord 14. ,,Laudae” – pentru 10 soliºti, Editura Muzicalã Bucureºti (1973) CD 15. ,,Pãsãri migratoare” – madrigal pentru cor mixt (1973) CD 16. ,,Canti Prophani” – suitã pentru cor de copii ºi orchestrã (1974) CD 17. ,,Suita Mãrganã” – pentru cor mixt (1975) CD 18. ,,Noi umblãm ºi colindãm” – colind pentru cor mixt (1975) CD 19. ,,Pastel” – madrigal pentru cor mixt (1976) CD 20. Cvartetul de coarde nr. 2 (Jocuri I) (1977) CD 21. ,,Jocuri I” – pentru orchestrã de coarde (1977) CD 22. ,,Jocuri II” – pentru cvartet de coarde ºi orchestrã, LP Electrecord (1978) CD 23. ,,Eroii” – madrigal pentru cor mixt (1979) 24. Cvartetul de coarde nr. 3 (1979) LP Electrecord CD 25. ,,Columne” – cantatã pentru cor ºi orchestrã (1979) 26. ,,Jocuri III” – pentru violã (violoncel) ºi orchestrã (1979) CD

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

briantinã ºi mi-a dat un pumn de bani. L-am vãzut pentru ultima datã. Mai ºtie cineva de „Omul de fier” Titi Boldescu? κi mai aminteºte istoria sportului românesc de Nicolae Ogrinja - domniºan – dublu campion balcanic la decatlon, de Gogea Mitu, „gigantul României”, de „Omul de fier” Titi Boldescu, care, înzestrat cu o forþã nemaiîntâlnitã, rupea lanþurile cu zale groase, toþi, parcã, coborâþi din basmele poporului român, cu Feþi-Frumoºi puternici ºi Greuceni, înzestraþi cu putere pusã în slujba binelui. Oare cei trei primeau apã vie din ciocul pãsãrilor mãiestre? Mult mai târziu, când eram la ºcoala primarã, am aflat cã la un spectacol, în momentul aºteptat de spectatori, urcã pe scenã un tânãr bine legat, dar pitic pe lângã þiganul cel uriaº. La început, Boldescu a refuzat sã lupte motivând diferenþa de categorie, îi era teamã sã nu-ºi omoare, din greºealã, adversarul. Dar n-a fost aºa. Tânãrul l-a apucat pe Boldescu într-un fel oarecare, s-a rãsucit cu el ºi în circa 5 secunde þiganul era cu umerii la pãmânt. Oamenii râdeau, îl huiduiau, mai ales cã Boldescu refuzase la început sã-i dea 500 lei. Vreo câteva zile la alte spectacole tânãrul, luptãtor la Clubul Dinamo, lua banii „Omului de fier”, care dupã puþin timp ºi-a închis definitiv afacerea. Rãpus de eforturile fãcute în arenele circurilor, T. Boldescu a murit uitat de lume, uitat de cei care l-au aplaudat ani de-a rândul. Înainte sã-ºi dea obºtescul sfârºit, câþiva ani putea fi zãrit pe Calea Moºilor, înalt, negricios, singur ºi trist. Încã un român uitat de lume – „Omul de fier”. Ion HIRU

27. ,,Jocuri IV” – pentru vioarã ºi orchestrã (1980) 28. ,,O Altã Poveste de Dragoste” – Operã (1980) 29. ,,Nocturne” – pentru sopranã ºi orchestrã (1980) CD 30. ,,Velerim ºi Veler Doamne” – pentru cor mixt (1966, rev. 1980) CD 31. ,,Hayku” – trei lieduri pentru sopranã ºi orchestrã (1981) 32. ,,Luminã” – cantatã pentru cor ºi orchestrã (1981) LP Electrecord 33. ,,Missa Brevis” – pentru sopranã, cor ºi orgã (1982) CD 34. ,,Douã interludii” – la ,,O Altã Poveste de Dragoste” pentru suflãtori (1982) 35. Simfonia nr. 1 – pentru orchestrã mare (varianta I), (1982) 36. Trio nr. 1 – pentru coarde (1981, rev. 1983) CD 37. ,,Ebony Mass” – pentru cor ºi orgã (1985) CD 38. Douã preludii – pentru clarinet (trompetã) ºi pian (1986) 39. ,,Pace” – mini cantatã pentru cor de copii ºi orchestrã (1987) CD 40. Simfonia nr. 1 – varianta a doua, ,,In Memoriam”, (1988-89) CD 41. Dublu concert – pentru violoncel (violã), pian ºi orchestrã (1990) CD 42. Simfonia nr. 2 – ,,Sacra” pentru cor, mezzosopran ºi orchestrã (1992) CD 43. ,,A Musical Journey” – pentru orchestrã (1993) CD 44. ,,Rita Dove Triptych” – pentru sopranã ºi orchestrã (199394) CD 45. ,,Simfonietta” – pentru orchestrã (1995) CD 46. ,,Clopote” în memoria lui Martin Luther King Jr. – ,,Jocuri V” (1995) CD 47. Mica simfonie – (1996) 48. ,,Moodswings” (Virée D’Humeur) – pe versuri de Tristan Tzara (1996) CD 49. Concertul pentru saxofon – (1997) CD 50. ,,Jocuri VI” – pentru clarinet ºi violã (1997) CD 51. ,,Ludus Modalis” – cvartet de coarde nr. 4 (1998) CD 52. ,,Ode To Hope” – cantatã pentru cor ºi orchestrã (1999) 53. Concertino – pentru violoncel ºi orchestrã (2000) 54. Triptic Antic - Ciclu de lieduri pe versuri de Nicolae Coman (2006) Iar Opera continuã!

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU

Sagetatorul Nr. 704  

Sagetatorul Nr. 704

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you