Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 698 „ 28 decembrie 2010 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

O revistă incitantă Ideea omniprezentului academician de reputaþie internaþionalã Gheorghe Pãun de a lansa o revistã pentru un oraº cu tradiþii spirituale precum Curtea de Argeº, cu centrul IQ, evident, la Cicãneºti, este excelentã!… Într-un mesaj extins se prefigura structura unui demers de importanþã vitalã pentru viaþa culturalã a municipiului de pe Argeº în sus: Revista de culturã „Curtea de la Argeº” va apãrea sub egida Clubului Iubitorilor de Culturã (CIC), a Casei de Culturã „George Topârceanu” ºi a Trustului de Presã „Argeº Expres”, coordonatã de un colectiv redacþional format din: Cristian Mitrofan ºi Gavrilã Moise directori; Gheorghe Pãun - redactorºef; Paul Ioan Cruceanã ºi Constantin Voiculescu - seniori editori. Se preconiza o inteligentã „structurare editorialã” pe rubrici (nu neapãrat permanente): „Editorial / Istorie argeºeanã (veche ºi recentã) / Locuri ºi monumente / Legende ale Argeºului ºi Muscelului / Personalitãþi argeºene / Limba noastrã cea românã / Lacrima Anei (antologie de poezie – publicatã deja) / Basarabii (cu accent pe Neagoe) / La pas prin arhiepiscopie (biserici, mãnãstiri) / Învãþãturã creºtinã / Scrisoare din Câmpulung; Rm. Vâlcea / Prieteni ai Argeºului / Ne-au vizitat de curând / Arta popularã / Eveniment (cultural) / Cultura în þarã / Satul global (ecouri argeºene în lume) / Români de peste fruntarii / Societãþi discrete / Edituri argeºene / Cãrþi primite la redacþie / Turism (ca reclamã?) / Calendar cultural / În dialog cu cititorii / Miscellanea”. O structurare editorialã amplã, conceputã pe criterii de presã pur… academice. Dezvãluindu-ºi intenþia generoasã de a pregãti apariþia revistei de culturã „Curtea de la Argeº”, Gheorghe Pãun se „autopropunea, temporar, redactor-ºef” ºi fixa aria de difuzare a mesajelor acestei publicaþii cu apariþie lunarã - nu prea stufoasã (limitându-se la 24 pagini!), dar, probabil, extrem de încãrcatã informativ – întrucât, potrivit

redactorului-ºef, „deºi ne centrãm cumva pe Argeºul de Sus, Muscelul fiind inclus, Vâlcea fiind vecinã, nu intenþionãm în niciun caz sã ne limitãm la aceastã zonã”. Proiectul de „globalizare” a revistei, prin extinderea spaþiului geografic ºi la þãrile „adoptive” ale românilor din diaspora, ar putea fi „servit” printr-un titlu care „sunã

Gheorghe Pãun

domnesc, sugereazã nobleþe, eleganþã, invitã la reverenþe între colaboratori ºi cititori”, care pare, însã, restrictiv, fiind conceput ca un punct gravitaþional de iradiere culturalã „Curtea de la Argeº” - dar, mai ales, printr-o denumire mult mai motivatã generic: „Curtea domneascã”, implicând un aer de decenþã specific unor curþi realmente domneºti de la Argeº sau de pretutindeni, titlu care ar sugera perfect atât calitatea „domneascã” a colaboratorilor, cât ºi a cititorilor acestui incitant periodic cultural… Sesizând atmosfera cvasigeneralizatã de manevrare politicã, deloc… politicoasã, în care se zbate presa actualã, inclusiv cea culturalã, redactorul-ºef avertizeazã pe posibilii viitori colaboratori dispuºi sã-ºi vândã, prin scris, sufletele unor interese meschine despre echidistanþa periodicului: „Cumva în spiritul CICului, vrem sã evitãm politica activã, explicitã; ceea ce dorim este o revistã de culturã (eseu, cronicã, informare, deocamdatã nu ºi creaþii literare inedite), cordialã ºi lucidã, de calitate,

Muzica zilelor noastre

Puţintel bilanţ evitând deopotrivã epitetele provincial entuziaste ºi polemicile de dragul polemicii” (tot ca la CIC: „cu seninãtate”). Captivat de bunele intenþii ale acestui distins om de ºtiinþã ºi, în mod egal, de culturã din spaþiul nostru existenþial, îi scriam excepþionalului animator al vieþii spirituale zonale, retrospectând un demers similar, dar la proporþii condiþionate de perspective reale de elaborare ºi difuzare a unui periodic cu ºanse de supravieþuire: „Încã de prin 2005-2006 i-am sugerat domnului director al Bibliotecii municipale Curtea de Argeº, Marian Ghiþã – o prezenþã agreabilã la «Întâlnirile fiilor satului Poenãrei» – în contextul «pomenirii literare» a lui Tudor Muºatescu, acolo, lângã Biserica Drujeºtii Vechi, în prezenþa a doi distinºi slujitori ai altarelor ortodoxe argeºene, preoþii Vasile Chiþu ºi ªtefan Dimitriu, precum ºi a altor intelectuali renumiþi din strãvechea cetate de scaun a Þãrii Româneºti, cã ar trebui sã urmeze exemplul satului Poenãrei, care n-are «aere demografice» de municipiu cu cei 100 de trãitori în felia lor de spaþiu carpato-danubiano-pontic, dar unde a fost înfiinþatã, în 1875, prima bibliotecã publicã ruralã din judeþul Muscel, de cãtre Constantin Dobrescu-Argeº ºi de apostolul satului, învãþãtorul Nae Andreescu!… Pentru fiii acestui sat, rãmaºi sã vieþuiascã acolo, dar ºi pentru cei risipiþi, prin destin, în orizonturi de viaþã îndepãrtate, am scos, în 2005, revista monograficã anualã «Poenãrei – strãbuna vatrã natalã». Am ajuns la al ºaselea numãr ºi-mi dau perfect de bine seama de dificultãþile redactãrii unei reviste care ºi-a structurat „ficsonomia” în timp, pe cele 32 de pagini alb-negru + 16 pagini color. Mai ales, când o faci, da capo al fine, exceptând tipãrirea, aproape de unul singur!… Revista «Curtea de la Argeº» porneºte inteligent, pe o structurã definitã, cu un colectiv redacþional stabilit – nu ºtiu pe ce criterii, probabil, de apartenenþã spaþialã, dar prea stufos! – cu intenþii generoase de

Rememorări

VLADIMIR STREINU

1902 - 1970

„Înþeleg ca un poet sã nu fie ºi critic; dar nu voi înþelege ca un critic sã nu fie ºi poet.” Vladimir Streinu Artizan al cuvântului scris Personalitate remarcabilã a culturii româneºti, Vladimir Streinu ºi-a pus „pecetea princiarã a spiritului” sãu pe activitatea colectivelor de cercetãtori în rândul cãrora ºi-a reluat munca de „artizan al cuvântului scris”. Recomandându-l pentru ocuparea unui post de cercetãtor la Institutul de istorie ºi teorie literarã al Academiei R.S.R., George Cãlinescu releva, printre altele: „Fineþea sa de poet ºi literat, orientarea ºtiinþificã pe o razã largã, aptitudinea de a se aplica ºi la

Anu-i gata, stã sã plece. Patru luni din stagiune duse sunt deja. Le trec în revistã cu ce-avurã vârf. Rãpciune: Ganea, cu Ioana Goicea. Oprea, cu „Romantica”. Brumãrel: Vodã, cu Vlad Stãnculeasa. Ganea, cu Tomescu. Brumar: Ganea, cu Tomescu, Suma, Mihail. Ionescu-Galaþi, cu „Haffner”. Undrea: Steve Huang, cu „Adagio”. Astea, la concerte. Cãci la recitaluri jazzu’ fu în frunte. Cu Tiberian ºi trupa, în miez de octombrie. Tot cam pe atunci, „Romanian Piano Trio”. Iarã în noiembrie, patru mâini pe clape. Soþilor Gheorghiu ele-aparþinând. Toate, agreate, da’ mai sunt atâþia pe care-i dorim... Un cuvânt aparte pentru joia finiº: fost-a altceva ºi-s dezamãgit. Pãcat cã nu s-a dat curs propunerii lux a profului Goia: el ºi cu echipa-i, într-un show ales. Cert, de performanþã ºi de palmares pentru piteºteni... Noroc tot cu Ganea, primu-n noul an. C-un concert de top, alãturi de Goicea ºi de Anghelescu. Extraordinar cu adevãrat. Meritând a scrie aºa ºi pe-afiº. Întrucât s-or cânta cu impact pagini celebre de Bach, Paganini ºi Brahms... La mulþi ani! Adrian SIMEANU a fi mai puþin coloratã în roºu, portocaliu sau galben, deºi mã tem cã dominanta culorii va fi imprimatã de generozitatea sponsorului principal… Aºa îºi propusese ºi periodicul «Argeºul de Nord», pentru ca, apoi, sã se «îngãlbeneascã» de invidie liberalã pentru cã puterea politicã are, temporar, acum, altã culoare… Dacã asigurarea financiarã a apariþiei primului numãr al revistei «Poenãrei – strãbuna vatrã natalã» n-a constituit o problemã insurmontabilã, putându-se proiecta cu un optimism, totuºi, reþinut, redactarea ºi, evident, tipãrirea altor numere, dupã definitivarea celui de-al doilea numãr al revistei, finanþarea devenise o chestiune «hamletianã» ºi regretam, deseori, chinul de a-mi fi «pierdut» un timp extrem de util, stãruind atât pentru elaborarea articolelor, cât, mai ales, pentru exerciþiile de deprindere a unei tehnoredactãri sofisticate. În acele momente critice, rememoram, tot mai insistent, dispariþia rapidã a unei publicaþii atât de gustate în copilãrie, cu temerea cã ºi revista poenãrenilor va avea, din pãcate, aceeaºi soartã… În perioada anilor ’40, un original publicist muscelean, Petre TrãgaistãNucºoreanu, din dorinþa de a se face cunoscut, dar, mai ales, cu intenþia declaratã de a plãti poliþe, în special, unor intelectuali din Nucºoara ºi din

lucrãrile migãloase ºi de exactitate, lunga sa experienþã pedagogicã fac din Vladimir Streinu unul dintre cei mai strãluciþi intelectuali”. Colegul sãu de institut, criticul ºi istoricul literar Mihai Novicov, observa, cu obiectivitate, caracterul implicant al activitãþii remarcabile a acestui intelectual prestigios: „În incinta Institutului de istorie ºi teorie literarã, Vladimir Streinu a intrat însoþit de George Cãlinescu, directorul Institutului, care ni l-a recomandat cãlduros ca pe un eminent om de litere, critic ºi istoric literar cu renume. Noul venit ne-a cucerit dintr-odatã prin distincþie intelectualã ºi modestie. Apoi, am suferit o grea pierdere. Am pierdut un director ºi un îndrumãtor, dar am câºtigat un nume. Iar Magistrul Institutului a devenit Vladimir Streinu. Ne-a ajutat cu generozitate prin erudiþia lui, dar, mai ales, ne-a ajutat sã înþelegem ce înseamnã a te dãrui culturii. Pentru Vladimir Streinu, literatura a fost un templu ºi o pasiune. κi iubea scrisul ºi s-a strãduit sã ne molipseascã ºi pe noi de aceastã dragoste. A încurajat prin întreaga lui fiinþã orice

împrejurimi, se lansase în publicisticã, fãcând un soi de troc cu niºte samsari bucureºteni care, contra unei cantitãþi apreciabile de mere încãrcate într-un camion, îi ºapirografiau, în zeci de exemplare, o revistã de circa 20 de pagini, redactatã exclusiv de el, revistã în care dominau atacurile violente la adresa unor persoane respectabile, de altfel, articolele fiind redactate, în general, în versuri monorimate, de influenþã folcloricã, cu tot arsenalul de injurii colorate preluate din bogatul «glosar» muscelean de acest gen, cu dezacorduri frecvente, revista reprezentând, pentru noi, copiii, un gen de «îndrumãtor» ºcolar, pe care pãrinþii îl foloseau, uneori, excesiv, ca sã ne înveþe cum nu trebuie sã scrii româneºte… Inimosul publicist agramat ºi, în acelaºi timp, nefericitul finanþator al acestei reviste dedicate, precum îi plãcea sã spunã, celor pe care «îi lua în colimator» ºi pe care, evident, o intitulase cu sens avertizator «Biciul cultural», fixase, pe frontispiciu, ca subtitlu, memorabilele cuvinte: «Abonament cât vrei sã dai, apare când poate!»… De ce, oare, n-am fost atât de inspiraþi sã preluãm ad-litteram subtitlul publicistului nucºorean?!… (continuare în pagina 10) Grigore CONSTANTINESCU

talent, orice efort onest, dar a ºi stigmatizat cu dispreþul lui impostura”. Referindu-se, în studiul sãu fundamental „Versificaþia modernã”, la literatura românã contemporanã, Vladimir Streinu considera cã „ea exprimã o tendinþã de artã proprie: e tumultuoasã de încredere în cultivarea vieþii colective prezente ca sãmânþã de mãreþie viitoare ºi, întrunind particularitãþile omeneºti într-o sumã esteticã, e fapt multiform al unei conºtiinþe artistice unanime”. Spirit profund investigator al literaturii universale, Vladimir Streinu, ca director al Editurii „Univers”, „a adãugat colecþia Thalia – cum remarca Edgar Papu – la tezaurul traducerilor noastre literare ºi a selecþionat pe o arie imensã capodoperele lumii”. Îmbogãþind tezaurul spiritual naþional, Vladimir Streinu a lãsat o operã care va dãinui în veºnicia neamului românesc. (continuare în pagina 10) Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul Poezie

O clipã de zãpadã Ninge pe chipul trist al þãrii mele brãzdat de lacrimile amintirilor, cãrarea zâmbetului alb îngheaþã trecutul în þurþuri sub sãrutul rece al nopþii. În somnul norilor se aprinde o razã târzie de soare cald ca sufletul iernii, pãtrunzãtoare ca privirile vrãjite de povestea Sfântului Crãciun. Cât aº dori o clipã de zãpadã ºi pentru haina ponositã a pãmântului dezbrãcat de visul zorilor, pentru copilul rãmas singur precum copacul lângã drum, pentru cel flãmând ca vrãbia pe pervazul ferestrei închise, pentru cei triºti ca ziua fãrã luminã. Cât aº dori o clipã de zãpadã, clinchetul unui clopoþel, glasul unei colinde, fãclia care sã aprindã în toþi pomii zâmbetul magic al copilãriei.

Dor de sãrbãtoare Fântâna de la drum iar învârteºte roata, setea îmi sting cu-n dor de sãrbãtoare, colindele rãsunã ºi le deschidem poarta, Crãciunul sã topeascã uitarea cu-o urare. De-adormit pãdurea pe frunzele privirii, brazii înalþã încã un an de cumpãtare, rãºina sã-ºi pãstreze în lacrima iubirii cãzutã în zãpada ce strãluceºte-n soare. Sã împletim lumini în casa de betealã, pe globuri colorate sã desenãm un an, o candelã s-aducem în noapte cu sfialã ºi-atunci ziua sãrutã ºi sufletul sãrman. Ca Anul Nou sã-l bem în cupa bucuriei pe buzele de foc sã-aprindem un sãrut, sã-îmbrãþiºãm trecutul în clipa nebuniei de-a crede cã durerea e stropul nebãut.

Moº Crãciun a-ntinerit… Moº Crãciun a-ntinerit, are barba primãverii, a trecut de ceasul-n care doar Gerilã îl chema, ºi-a împodobit privirea înflorind tãcerea vremii când în case întunecate pe furiº se strecura.

28 decembrie 2010

Amintiri de demult

Sinistrul rămăşag Ca la început, nu ºtiam de mã sfãtuia sã grãbesc lucrarea, cã va niciunele. Trebuia sã ai cunoºtinþe fi mare bai. Era silit sã alunge pe de arhitecturã, rezistenþã, fierãrie, meºteri ºi sã aresteze pe tâmplãrie. M-am dus în târg la împotrivitori. Gherla ºi mi-am cumpãrat: „Cartea Nu era de glumã. Zidarului”, „Cartea Lemnarului”, Chiar cu astfel de stãri alarmante „Cartea Fierarului”, „Cartea eram nelipsit de pe ºantier. Zidurile Betonistului”. Mã mir ºi acum cum se ridicau cu mare spor. Bucuria era de au fost astfel de cãrþi. aºa de mare încât nimeni nu se mai M-am apucat de studiu. Noaptea gândea la ameninþãri ºi primejdii. citeam ºi mã instruiam, iar a doua zi Grija mea era sã facem cât mai Creºtinii din Tioltiur lucrau cu râvnã la noua bisericã le puneam în aplicare, lucrând cot la repede turnul clopotniþã ºi sã-l turle de la biserica din Apahida, din Vorbele duhnite a þigarã mã cot cu salahorii ºi meºterii zidari. acoperim. Aveam spaima cã vom drumul Clujului. sãgetau la inimã. Mã rugam lui Nisipul ºi balastrul le aduceam de la rãmâne cu el pe jumãtate fãcut, aºa Dumnezeu sã nu fie pe voia lor. Nu 40 de kilometri. Mergeam cu maºina cum stãteau de zeci de ani, cele douã Unii creºtini din satul Bârlea, dupã multã vreme a venit ºi ziua sã ºi încãrcam ziua întreagã pentru a filiala Parohiei Tioltiur, având încuraja pe muncitori la bisericã frumoasã, îmi le arãt turnul clopotniþei, de pe locul unde punea rãmãºag fãtul cã nu se lucru, înainte de a auzi spuneau plini de va face bisericã. autoritãþile locale, mai ales. vânjoºenie: Lemnele ºi scândurile au - Ce mai zici, fãtule? arãtându-i - Tiolturenii în fost aduse din Munþii turnul clopotniþei. Îl vezi sau nu? veac nu vor face Apuseni, trecând prin Cluj, bisericã. Pun rãmãºag. - N-am crezut în minunea asta! unde erau dese controale. Au încercat de multã Ce sã mai zic... Au bisericã acum. Toate aceste transporturi vreme, dar nu au Sã se roage sãnãtoºi! îºi terminã veneau prin comuna reuºit. Degeaba te vorba amãrâtã ºi abia auzitã. Lujerdiu, unde era preot strãdui, domnule De atunci, de câte ori ne „amicul” meu Covalciuc pãrinte. Ei nu sunt întâlneam, nu se mai uita în ochii Vasile. El nota cu grijã uniþi la lucru. mei. orice transport ºi raporta - Îmi pare rãu de Neruºinatul! celor în drept. Îl aveam ca vorbele astea, fãtule, Se mai numea ºi creºtin. Bine cã „prieten” chiar de la îi zic paracliserului nu-i mai þin minte numele. Satele venirea mea în Tioltiur. bisericii, care avea erau foste greco-catolice ºi ar fi Nu-i convenea cã se face mustaþa galbenã de trebuit sã ne ajute. bisericã nouã unde el tutun ºi duhnea a Am înþeles cã invidia, prostia ºi slujise ani în ºir, fãrã sã cocinã. Vei vedea de rãutatea nu au niciun soi de ridice un pai de jos. Nu data aceasta bisericã confesiune. Biserica din Bârlea, filiala bisericii din Tioltiur, unde am slujit 23 de luni, întâmplãtor ziceau cei din la Tioltiur. în faþa cãreia fãtul a pus rãmãºag cã nu se va face biserica în Tioltiur Calinic ARGATU Tioltiur, cu oftat adânc: - Popa Covalciuc a venit cu ● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● pantalonii rupþi în… ºi a plecat de la ºi le-au transmis speranþa într-un an mai bun, precum ºi noi cu nouã carã de strânsurã. Spectacol de colinde la Mioveni îndemnul pãrintesc de a avea grijã de copii – viitorul Grija cea mai mare o aveam ca Primãria, Consiliul Local ºi Centrul Cultural lucrãrile sã meargã fãrã întrerupere. Mioveni au organizat în seara colindelor un purpuriu de naþiunii noastre. Primarul Vasile de la Lujerdiu venea colinde, muzicã de petrecere, dansuri populare ºi La reuºita spectacolului au contribuit Daniel adesea ºi îndemna, pe furiº: moderne, care a umplut de spectatori sala Casei de Chiþulescu, coordonator ºi interpret, care ºi-a lansat, cu Culturã a Sindicatelor. - Grãbiþi-vã, vã rog, pânã nu vin acest prilej, CD-ul „Colinde“, ansamblurile „Plai de cei de la Cluj sã vã opreascã. Mi-au dor“ ºi „Starfix“, interpreþii Liliana Matei, Nicu Albu, Invitaþii de onoare, domnii spus sã vã amendez pentru lipsa Constantin Nicolescu, Cristina Nedelcu, copilul Johnny, Nelu Fuiorea, Nicu autorizaþiei de construcþie. preºedintele Consiliului Paleru. Flori ºi aplauze prelungite au rãsplãtit munca Judeþean, Nicolae Vãcãroiu, Partenie, preºedintele de organizatorilor ºi talentul artiºtilor argeºeni. preºedintele Curþii de colectivã, într-o searã, vine pe Prof. Constantin VÃRêCANU Conturi, ªerban Valeca, neºtiute sã-mi arate nasul rupt din Premiul Francofoniei senator, împreunã cu Ion bãtaia ce a primit pentru cã a ajutat Societatea Poeþilor Francezi i-a acordat zilele acestea, Georgescu, primarul biserica dând atelajele: cãruþe, cai, localitãþii, au adresat urãri de la Paris, poetei Cristina Onofre Premiul Francofoniei boi ºi lucrãtori colectiviºti. sãnãtate, fericire ºi prosperitate locuitorilor din Mioveni pentru întreaga operã poeticã. Felicitãri! („S“) Viman, ºeful miliþiei comunale,

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Cu o creangã de mãslin þine sacul de poveste, n-are în el doar jucãrii, ci ºi gânduri fermecate de zborul de rândunele ºi de dorul din ferestre larg deschise spre o lume din dorinþele visate. Mantia din fulgi cernuþi se aºterne peste þarã, douãzeci de ani se-ascund în desaga Moºului, ºi în roºul de la hainã sã-l aducã Sfânta Searã ca sã punã-n bradul nostru steluþele gândului. Moº Gerilã n-a murit, mai trãieºte-n amintire, chiar pe lacrima de sânge iarna albã se aºterne, un decembrie însorit ne-a adus în dar o ºtire: Moº Crãciun a întinerit, doar la noi aºa se vede! Marilena Rodica CHIREÞU

Alexandru A. Brichiuº (n. 1 noiembrie 1959, Piteºti, Argeº) Profesor titular la Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu”, Piteºti (din 1998). Publicã articole teologice în sãptãmânalul „Argeºul ortodox”, în revista „Argeº” etc. Volume reprezentative: „Între Absolut ºi Contingent”, în colaborare, 2000; „Barca lui Darwin în derivã”, în colaborare (2004 „Interferenþe religie-ºtiinþã”); „Trepte spre Dumnezeu”, culegere de articole, 2007; „Ortodoxie ºi postmoderism”, în colaborare (Piteºti, 2005). Alexandru A. Brichiuº este profesor gradul I ºi membru al Fundaþiei Literare „Liviu Rebreanu” din Piteºti.

Nicolae M. Petrescu (n. 1 noiembrie 1936, com. Aninoasa, jud. Dâmboviþa) Este profesor cu gradul didactic I, membru al Cenaclului epigramiºtilor bucureºteni „Cincinat Pavelescu” (din 1975) ºi membru fondator al Uniunii Epigramiºtilor din România (U.E.R.), 1990. A debutat cu epigramã în ziarul „Informaþia Bucureºtiului” (1956), a continuat sã publice în revista „Urzica” etc. Este autorul volumelor „Joc fecund” (Editura „Zodia Fecioarei”, Piteºti, 1990); „Distihuri ºi

catrene din vremi oligofrene” (Editura „Europa Nova”, Bucureºti, 2001); „Femeia te ridicã, femeia te coboarã” (idem, 2001); „Vrei, nu vrei, defilãm cu ei” (idem, 2005). Nicolae Petrescu a apãrut, pânã în momentul de faþã, în peste 70 de antologii ºi culegeri de epigrame la nivel naþional.

Cornelia Baciu (n. 2 noiembrie 1940, Roman, judeþul Neamþ) Profesoarã de limba ºi literatura românã, gradul didactic I, poetã, prozatoare, publicistã, epigramistã. Colaboreazã cu articole de specialitate, cu versuri, prozã ºi epigramã în publicaþiile: Revista de pedagogie, „Aripi”, „Arcade”, „Sãgetãtorul”, „Moftul Român”, „Epigrama”.

Dumitru Constantin-Dulcan (n. 6.XI.1938, Mârghia, Argeº) Prof. univ. dr., medic neurolog ºi psihiatru; cursuri, vizite de documentare ºi perfecþionare în strãinãtate, participã la studii clinice internaþionale (Germania, Grecia, Israel, 2002-2007), autorul unor monografii de specialitate, al unor cursuri universitare, autor de numeroase brevete ºi invenþii, de peste 245 de lucrãri ºtiinþifice. Lucrãri reprezentative cu conþinut eseistic ºi filozofic: „Inteligenþa materiei”, 1981; ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, 1992; „Somnul raþiunii”, 2001;

„Notes sur la métaphysique de Maurice Carême”, 2003; „Conþtiinþã ºi cunoaºtere. Date actuale ºi limite” (în vol. „Oglinda conºtiinþei”, Editura „Politehnica Press”, Bucureºti, 2003; „Instinct, inteligenþã, geniu în viziunea lui Lucian Blaga”, în lucrarea „Povestea aforismelor”, Bucureºti, 2004; „Gândirea omului modern. Culmi ºi limite”, Editura „Amaltea”, 2006; „În cãutarea sensului pierdut”, Editura „Eikon”, 2008; „Cãtre noi înºine”, dialoguri, 2010. D.C.D. este membru al Societãþii Române de Neurologie, al Societãþii Române de Psihiatrie, al Societãþii Române de Acupuncturã, al Ligii Române pentru Sãnãtate Mentalã, al Societãþii Române de Neuropsihoendocrinologie, al Societãþii Medicilor Scriitori ºi Publiciºti din România, al Academiei Americane de Neurologie, al Societãþii Europene de Neurologie (ENS), al Federaþiei Internaþionale de Neurologie (IFNS), al Organizaþiei Internaþionale de Cercetare a Creierului, al Asociaþiei Naþionale ºi Internaþionale pentru Studiul Durerii, al Societãþii Române ºi Internaþionale de Inginerie Clinicã ºi Medicinã Computerizatã, al Ligii Internaþionale contra Epilepsiei.

Florin Paraschiv (n. 5 noiembrie 1943, Câmpulung, judeþul Muscel) Eseist, publicist, traducãtor. Colaborãri: „Viaþa studenþeascã”, „Amfiteatru”,

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

28 decembrie 2010

„Ars Nova“ - 40 de ani

Un regal muzical Vineri, 10 decembrie 2010. Sã fi þinut noaptea întreagã manifestarea de care „vinovat” este Corul de camerã „Ars Nova” din Piteºti ºi absolut nimeni din salã n-ar fi lipsit o clipã de la marea sãrbãtoare: formaþia numitã cinstea în chip specific, ales, împlinirea a patru decenii de falnicã existenþã în slujba muzicii corale româneºti. Momentul a fost pregãtit cu toatã minuþiozitatea, accentul fiind pus pe calitatea concertului susþinut într-o salã plinã „ochi” de iubitori ai cântului coral. Au fost emoþionaþi pe deplin „cuvântãtorii”: dr. Sorin Mazilescu, directorul Centrului Judeþean Argeº pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, Tudor Pendiuc, primarul municipiului Piteºti, apoi consilierul judeþean Simona Bucura Oprescu, directorii instituþiilor culturale din Piteºti: prof. dr. Sevastian Tudor (Teatrul „Al. Davila”), conf. univ. dr. Spiridon Cristocea (Muzeul Judeþean Argeº), dr. Octavian Mihail Sachelarie (Biblioteca Judeþeanã Argeº „Dinicu Golescu”). Ei au subliniat începutul fast al Corului de camerã „Ars Nova”, de acum 40 de ani, cu tineri care absolveau institutele muzicale din þarã, profesori de specialitate ºi alte cadre didactice, numeroºi amatori, „voci” dotate ºi un sprijin de necontestat al prof. Dorel ªtefãnescu, intelectual care conducea Casa Tineretului din localitate – formaþia purta numele de „Corul Tineretului din Piteºti” (în primul an al deceniului ºapte din acest veac). Peste numai doi ani, fondatoruldirijor prof. Gheorghe Gomoiu propunea ºi realiza restructurarea valorosului ansamblu (70 de persoane) ºi transformarea lui în Corul de camerã „Ars Nova”, implicat în ampla miºcare cultural-artisticã a urbei argeºene. ªi n-a fost deloc uºor începutul – prea puþine fonduri pentru pregãtirea spectacolelor, pentru costumaþie, însã, cu sprijinul forurilor locale (îi amintim pe fostul primar al Piteºtiului, Valeriu Nicolescu, precum ºi pe Valeriu Dobrin, director al Palatului de Culturã) se organizau schimburi de profil cu ansambluri corale din Olanda (1975), Germania (1977-1979), Spania (Barcelona, Vitoria – 1982). Din 1985, corul trece în subordinea Centrului Creaþiei Populare Argeº (director: prof. Costin Alexandrescu) – unde se aflã ºi în momentul de faþã. Iar prezenþa în multe întreceri (1977, 1983, 1985) înseamnã premii, aprecieri elogioase în presã, titluri de laureat, medalii, trofee la festivaluri ºi întreceri în þarã (Suceava – „Ciprian Porumbescu”, respectiv „Gheorghe Dima” – Braºov, „D.G. Kiriac” – Piteºti, Uniunea Compozitorilor ºi

Muzicologilor din România, „Ioan D. Chirescu” – Constanþa, Televizunea Românã – emisiunea „Columnele Independenþei”) ºi peste hotare (Spania – Barcelona; Germania – 1990, 1991; Suedia, 1992; Grecia – 1991, 1994, 1995, 1996, 2001, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010; Italia – 2002; Turcia, 1997 – 1998; Rusia; Ucraina; Suedia; Cehoslovacia - de neuitat spectacolul improvizat pe vestitul pod Vltava!; Franþa...) De acum 18 ani, Festivalul „D.G. Kiriac”, în

„Ateneu”, „Viaþa româneascã”. Debut editorial: vol. „Trei Europe în rosturi ºi rostiri” (Editura „Salonul literar”, Focºani, 1998). Traduceri: din Friederich Nietzsche.

In memoriam

Traian Ciuculescu (n. 7 noiembrie 1942, Stroeºti, Vâlcea) Folclorist, om de culturã, cadru didactic, gradul I, românã. A activat în Ansamblul „Doina” al Centrului Universitar din Bucureºti. Profesor de limba ºi literatura românã în Copãceni - Ulmetu, apoi în comuna natalã (1967-1969); metodist la Casa Creaþiei Populare - Vâlcea (1969); inspector la Comitetul de Culturã ºi Artã al jud. Argeº (19691984); profesor la Bradu-Argeº (1984-1998); membru fondator al Asociaþiei folcloriºtilor argeºeni „C. Rãdulescu-Codin”; fondator al formaþiilor de fluieraºi din Bradu, Poiana Lacului, Galeº-Brãduleþ, Argeº. Din 1998 pânã în 2004 - la Centrul Judeþean al Creaþiei Populare - Argeº, ca referent. Prezintã comunicãri ºtiinþifice de etnografie ºi folclor. Debuteazã editorial cu volumul „Fluierul la români” (2001). În 2010 apare cartea „Virtuozi ai fluierului – interpreþi din Argeº ºi Muscel”, scrisã de Moise Mitulescu ºi Traian Ciuculescu (Editura „Alean” a Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Argeº).

Gomoiu, aranjament: Constantin Arvinte); „Iacaºa!” (prelucrare: Simeon Nicolescu); „La paloma” (Sebastian de Yradier); „Cielito lindo” (Tito Guizar); „Anachroniques, les saltimbanques” (armonizare: Jean Claude Oudot); „O, sole mio!” (armonizare pentru cor: Mircea Neagu); „Habanera” (arie din opera „Carmen” de Georges Bizet, cu Andra Costea Bivol, solistã având o voce de înaltã coloraturã ºi întindere, ca profesioniºtii); „Halleluia!” (Georg Friedrich Händel); „Stille Nacht, Heilige Nacht” (Franz Gruber). Este în spiritul adevãrului sã mai nominalizãm ºi alþi autori ai succesului artistic din ziua aniversarã: prof. dr. Gheorghiþã Stroe, dirijor, prof. Ileana Miron (la pian), Andra Costea Bivol

Un piteştean pe urmele dacilor... Zilele trecute, Muzeul Judeþean Argeº a premiat Excelenþele în Cercetare. Manifestarea, organizatã sub egida Consiliului Judeþean Argeº, s-a aflat la prima ediþie. Premiul „Flaminiu Martzu” pentru Istorie veche a fost acordat doctorului Leonard Velcescu pentru cartea „Dacii în sculptura romanã. Studiu de iconografie anticã”.

Glasul pãmântului...

pregãtirea ºi desfãºurarea cãruia Corul „Ars Nova” îºi asuma un rol determinant, devine internaþional, concertele având loc în sala mare a Teatrului „Al. Davila”, precum ºi la Mãnãstirea din Curtea de Argeº. Repertoriul Corului de camerã „Ars Nova” cuprinde lucrãri de o mare diversitate stilisticã – de la preclasicism la modernism, din literatura autohtonã ºi universalã (Alexandru Paºcanu, Mircea Neagu, Irina Odãgescu-Þuþuianu, Dan Buciu, Constantin Arvinte, Gheorghe Bazavan, Constantin Romaºcanu...). Curgeau aprecierile superlative pentru modul în care ansamblul încânta gustul estetic al unui public mereu mai avizat ºi pretenþios. Concertul de vineri, 10 decembrie, al Corului „Ars Nova”, program destul de întins ºi de o calitate interpretativã ireproºabilã, a cuprins colinde ºi lucrãri de gen care s-au bucurat de succes de-a lungul anilor în spectacolele corului: „Am umblat pãdurile” ºi „Moº Crãciun!” (muzica: D.G. Kiriac); „Lângã leagãn” (Nicolae Oancea); „Bordeiaº, bordei, bordei!” (Mircea Neagu); „Cântecul miresei” (Irina Odãgescu); „De câte ori am vrut sã-þi spun...” (romanþã, versuri: Corneliu Lamba, muzica: Gheorghe

Constantin Rãdulescu-Codin (1 noiembrie 1875, Zgripceºti, Beleþi Negreºti, Argeº – 29 martie 1926, Priboieni, Argeº) Învãþãtor la ªcoala din Priboieni-Argeº; cercetãtor în domeniul folclorului ºi etnografiei. Folclorist, editor. În 1896 îi apare cea dintâi culegere, cu o prefaþã semnatã de George Coºbuc. C. Rãdulescu-Codin este autor a peste 15 volume de culegeri populare (poezii ºi basme) din folclorul Munteniei, printre care ºi „Îngerul românului - poveºti ºi legende din popor”. A colaborat la publicaþii editate de C. Dobrescu Argeº, învãþãtor în Muºãteºti, a fondat o publicaþie proprie: „Prietenul nostru - revistã pentru popor” (1911, Câmpulung-Muscel), a întemeiat o bibliotecã popularã (1897). Ministerul Instrucþiunii ºi al Cultelor, din dispoziþia lui Spiru Haret, îl învesteºte cu misiuni folclorice în þarã ºi îl înalþã la treapta de institutor, apoi de revizor ºcolar pentru judeþul Muscel (1914 - 29.III.1926).

Ion Bãnuþã (7 noiembrie 1914, Siliºtea, Cãteasca, jud. Argeº – 31 decembrie 1986, Bucureºti) Ucenic, muncitor la Griviþa, în Bucureºti. Dupã 1944 - ziarist în Timiºoara; director al Editurii pentru Literaturã, redactor-ºef al revistei „Albina”

ºi pr. Gheorghe Neacºu, soliºti ai romanþei. De remarcat aportul unei formaþii valoroase care a strãbãtut distanþa Halkidiki (Grecia) – Piteºti pentru a fi alãturi de sãrbãtoriþii pe care îi copleºea emoþia evenimentului aniversar ºi a pune la dispoziþia publicului nostru cântece din literatura coralã naþionalã ºi lucrãri de mare frumuseþe aparþinând repertoriului universal; oaspeþii au cucerit sala care le-a rãsplãtit evoluþia prin aplauze în rafale, pe deplin meritate: Corul „P.S. Faros Neon Modanion”, dirijat de Reveka Felekidu. Iar invitatul de onoare îºi îndeplinea cu totul misiunea. De remarcat cã aplauzele au însoþit, pe tot parcursul, drumul artistic al celor douã coruri spre apoteoza de nedezminþit a serii din „Undrea” 2010. Moment pe care formaþia localã – cunoscutã iubitorilor de frumos cântat în Piteºti, în multe alte locuri din þarã ºi din strãinãtate – ni-l oferã cu toatã generozitatea ºi, aºijderea, ni-l va pune în operã ºi de acum înainte, motiv pentru care, în finalul rândurilor de faþã, nu rostim decât cele ºase cuvinte magice: „La Mulþi Ani! Vivat! Crescat! Floreat!”. Prof. Constantin CÂRSTOIU Foto: Sorin Dãnuþ RADU (1969-1986). Poet, editor, membru al Uniunii Scriitorilor. Debut editorial: „Cetatea tãcerii” – versuri (1946). Alte vol.: „Izvoare” (1956), „La hotarul dintre lumi” (1962), „Scrisoare cãtre anul 2000” (vol. autobiografic, 1963, cu o prefaþã de George Cãlinescu), „Lacrima diavolului „(1965), ciclul „Panorame” (1967-1977). Judeþul natal - prezent în „Copiii de pe Argeº dupã flori” (1975).

Victor G. Protopopescu (8 octombrie 1869, Piteºti, Argeº –?) Publicist, profesor, revizor ºcolar, autor de manuale. Studii: Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Litere (1893) ºi Facultatea de Drept (1905). Institutor, ªcoala Primarã de Bãieþi Nr. 14, Bucureºti (1889-1907); revizor ºcolar al judeþului Teleorman (1907-1912), apoi profesor în Bucureºti, autor de manuale ºcolare pentru învãþãmântul primar (citire ºi geografie), în colaborare cu A. Batist, D. Udrescu, C. Rãdulescu-Codin, I.N. Pârvulescu. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA ERATÃ La pag. 9, „Argeºul“ din 21 XII 2010, articolul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului“, coloana a II-a, rândul 26: „BÂRLAD“, în loc de „BÂRLA“.

NOTÃ: În curând, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti va apãrea volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului“ (de la Neagoe Basarab pânã azi), dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

Leonard Velcescu s-a nãscut în anul 1961, la Piteºti. Dupã absolvirea Liceului de Artã, tânãrul piteºtean a emigrat în Franþa împreunã cu mama sa, sculptoriþa ºi pictoriþa Cornelia Velcescu. Leonard Velcescu ºi-a continuat studiile la Universitatea din Paris, iar în anul 2000 a obþinut titlul de doctor în Istoria Artei. Mãrturie a iubirii pentru pãmântul natal, cartea „Dacii în sculptura romanã. Studiu de iconografie anticã“ este de fapt o extensie a tezei sale de doctorat, susþinute la Sorbona ºi École Pratique des Hautes Études. În cartea care a fãcut ocolul pãmântului, premiatã (ºi de) Muzeul Judeþean Argeº, doctorul Leonard Velcescu analizeazã ºi catalogheazã peste o sutã de sculpturi romane care-i înfãþiºeazã pe strãmoºii noºtri. Paginile sale extrem de valoroase conþin ºi reprezentãri necunoscute pânã acum ale regelui dac Decebal. Lucrarea înmãnuncheazã rezultatele celor 15 ani de cercetãri intense în muzeele lumii ºi în siturile cu relicve ale Antichitãþii. Prin descoperirile fãcute ºi prin profunzimea interpretãrilor, doctorul Leonard Velcescu dezleagã o parte din tainele civilizaþiei dacilor pe care Herodot îi numea „cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci“.

A fost premiatã crema Cercetãrii În cadrul manifestãrii închinate cercetãrii ºtiinþifice, organizate la final de an de Muzeul Judeþean Argeº, Premiul „Gheorghe Brãtianu” pentru Istorie medievalã l-a obþinut lect. univ. dr. Claudiu Neagoe pentru lucrarea „Muzicã ºi societate în Tara Româneascã ºi Moldova (1550-1830)”. Premiul „G. Ionescu-Gion” pentru Istorie modernã a fost decernat ex aequo pentru lucrãrile „Judeþul Muscel” (autor, prof. univ. dr. Vasile Novac) ºi „Episcopia Argeºului, 1793-1949” (autor, profesorul Teodor Mavrodin). Premiul „Valeriu Florin Dobrinescu” pentru Istorie contemporanã a fost decernat ex aequo, tot pentru douã lucrãri: „Problema Cadrilaterului în contextul relaþiilor româno-bulgare, 1919-1940” (autor, drd. George Ungureanu) ºi „România în anii guvernãrii liberale Gheorghe Tãtãrescu, 19341937” (autor, lector dr. Aurelian Chistol). „Cormoflora Argeºului” de conf. univ. dr. Valeriu Alexiu a obþinut Premiul „Ioan Todor” pentru Botanicã, iar „Ecologia miriapodelor din Pãdurile Zãvoi, Fãget ºi Trivale – Piteºti” de prof. univ. dr. Radu Gava a primit Premiul „Radu Stancu” pentru Ecologie. În cununa primei ediþii au fost împletite Premiul Opera Omnia în Istorie, acordat istoricului Apostol Stan, ºi Premiul Opera Omnia în Biologie, acordat doctorului Marin Falcã. Premiul „George D. Vasiliu” pentru Zoologie nu s-a acordat anul acesta, din lipsã de lucrãri. La ediþia urmãtoare, a anului 2011, organizatorii vor acorda ºi un premiu pentru monografii de localitãþi. M. NEAGOE

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 28 decembrie 2010

„Dacă n-ar fi fost Hasdeu, Iorga nu exista” (IV) - interviu cu prof. univ. dr. Dan Zamfirescu* (urmare din numãrul trecut) „ Le-aþi editat la „Roza Vânturilor”? „ „ Da. Le-am publicat la editura mea proprie, cãci alþii nu mã publicã. Existã, totuºi, o excepþie: cotidianul „Argeºul”, care ºi-a deschis paginile suplimentului cultural „Sãgetãtorul” pentru semnãtura mea. Am un articol pe care l-am scris ºi publicat în aprilie 1991 ºi l-am reeditat în volumul „Rãzboiul împotriva poporului român”. Este intitulat „Marea Antantã”. În el am spus cã atunci când se va realiza între România ºi Rusia Marea Antantã care s-a realizat, dupã atâtea sute de ani de tensiuni, între Germania ºi Franþa, chipul Europei se va schimba. Fiindcã o Europã fãrã suflet nu poate sã existe. Europa fãrã suflet este Adam fãcut de Dumnezeu din lut, dar nu i-a suflat nimeni duhul. Or, la ora actualã, Europei nu numai cã nu i-a suflat nimeni duhul, dar ceea ce fac europenii excluzând creºtinismul în mod programatic din Constituþie i-l scot ºi pe cel ce i-a mai rãmas. Dar dacã aceastã Europã nu devine totuºi o Europã viabilã, deci în primul rând una coagulatã spiritual, aºa cum a fost din Antichitate ºi pânã în secolul abia încheiat, atunci nu va mai rãmâne decât un limbric al Asiei, aºa cum este pe hartã. Viitoarea Europã adevãratã nu va putea fi decât o „Europã de la Atlantic la Vladivostok” (nu doar pânã la Urali cum o proclama De Gaulle), imposibil de a mai putea fi dominatã sau ameninþatã de cineva, ºi stãpânã peste cea mai mare bogãþie materialã ºi spiritualã adunatã vreodatã între hotarele aceleiaºi formaþiuni politice. Dar tragedia geopoliticii actuale nu este cã a dispãrut imperiul URSS, ci cã Rusia încã sperie, încã n-a reuºit sã stingã aceastã imagine, de sperietoare, ºi sã redevinã un far al umanitãþii, aºa cum a fost cu marii ei creatori ai veacului al XIX-lea ºi în cel încheiat cu ostaºii ei, care au mântuit omenirea de monstruozitatea nazistã occidentalã, plãtind victoria lor cu jertfe uriaºe. Nouã, românilor, amintirea „armatei roºii” nu ne este desigur plãcutã, dar în planurile lui Hitler românii ar fi trebuit sã fie mutaþi de

aici, spre a le da lor „spaþiul vital”! Deja minoritatea germanã îºi luase aere de Herrenvolk. Configurarea viitorului umanitãþii nu depinde de diversele „cluburi” ori „loji” în care se crede cã se þese el, ci de cele douã gigantice realitãþi geopolitice, dar ºi spirituale: Rusia ºi China, ºi în capacitatea „esticilor” de a se coagula în acea „A treia Europã” socotitã la apariþia cãrþii mele o sublimã utopie irealizabilã. Viitorul o va impune însã exact aºa cum am definit-o în titlul cãrþii mele din 1997: ca alternativa realistã la iluziile sinucigaºe. Dar sã revenim de la politicã la lucrurile de culturã. Pãrerea mea este cã acum cultura românã se aflã la o mare rãscruce, împreunã cu poporul român. Ar putea deveni o mare prezenþã în cãutarea universalã a unui nou umanism, fãrã de care omul este ameninþat sã recadã în animalitate sau în sclavia unei noi specii, anti-omul, o specie nãscutã dintr-o mutaþie monstruoasã intervenitã în specia om ºi care l-a fãcut pe Saint-Exupery sã defineascã moartea „la porte de sortie d’un monde plus effrayant que la mort ne le fut jamais” – uºa de ieºire dintr-o lume mai înspãimântãtoarea decât a fost moartea vreodatã. Lumea în care am ajuns a trãi noi! Dar cultura românã ar putea sã ºi disparã, odatã cu poporul român, cãruia i se profeþeºte deja cã se va înjumãtãþi pânã la sfârºitul acestui veac. Din pãcate, clasa politicã din România a devenit asasina propriului popor, iar cultura româneascã, ºcoala româneascã sunt regizate în aºa fel încât sã contribuie ºi ele la distrugerea poporului român. Se face o educaþie antinaþionalã, o educaþie antiromâneascã. O studentã din Basarabia care terminase Facultatea de istorie de la Bucureºti mi-a mãrturisit cã aici a învãþat sã-i fie jenã cã este româncã. E mult mai dramatic decât ce se întâmplã aici, la dumneavoastrã. Aici se manifestã puternic forþa de rezistenþã care v-a þinut în fiinþã atâta vreme ºi care nu a fost anihilatã, ba dimpotrivã, de încercãrile prin care treceþi. Sentimentul pe care l-am avut aici, douã zile cât am stat, este cã am venit sã mã liniºtesc puþin, sã-mi odihnesc spiritul ºi sã-mi iau oarecare curaj, într-un loc în care anumite lucruri încã au valoare.

Simplul fapt cã aici s-au putut consacra zece zile de sãrbãtoare unei biblioteci este formidabil. Pentru dumneavoastrã, aici, în Republica Moldova, sufletul, spiritul, ideea de spirit ºi de culturã mai au încã valoare, am zice, soteriologicã. Economia de piaþã a mâncat acel anticariat despre care vã vorbeam mai înainte, dar încã nu v-a mâncat sufletul. „ Economia de piaþã a mâncat destule, nu numai atât … „ „ Totuºi, încã nu v-a mâncat... „ … sufletul? „ „ Încã valoarea aceasta, a sufletului, existã. Poate ºi fiindcã cei care râvnesc sã vi-l înghitã vã sunt clari, nu ca la noi, unde orbirea la pericol a fost realizatã aproape total. Am fost impresionat de sala arhiplinã, peste o sutã de oameni. La Bucureºti nu mai aduni atâþia. Am fost la Academia Românã când s-au sãrbãtorit 100 de ani de la naºterea lui Mircea Eliade. ªtiþi cã sala – aula Academiei - era goalã? Academicienii români n-au mai venit decât vreo zece-unsprezece ºi am o bãnuialã de ce. Dar o þin pentru mine. Erau destul de mulþi oameni prin galeria de alãturi, dar sala unde trebuiau sã ia loc academicienii era aproape goalã la sãrbãtorirea celui mai glorios român din toate timpurile ºi pe care multã vreme omenirea nu-l va uita. „ Nici Mihail Eminescu nu va fi uitat niciodatã. „ „ Mihail Eminescu este un geniu cu ceva tragic în el. Eminescu este extraordinar de mare pentru noi. Dincolo de limba românã, Eminescu nu rezistã. Scria cuiva Cioran: am citit din nou „Luceafãrul” în româneºte, ce dumnezeieºte suna. În franþuzeºte e ridicol. Dar Puºkin nu este ridicol. Pe Puºkin îl poþi traduce în orice limbã, pentru cã Puºkin are un univers, merge cu „Þiganii”, cu „Fântâna din Bahcisarai”, cu „Poltava”, cu „Boris Godunov” ºi mai ales cu „Eugen Oneghin”, cu tot ce este acest univers puºkinian. Îl treci în altã limbã ºi rezistã, pentru cã a pus pe orbitã universalã toate aceste lucruri ce þin desigur ºi de lumea ruseascã reprezentatã de el, iar aceastã lume continuã sã

Rememorări

VLADIMIR STREINU (urmare din pagina 7)

Ofranda Argeºului natal Destinul „hãrãzea” ca „prima carte de versuri” a poetului din Teiu sã aparã, ca un pios omagiu, în revista purtând numele þinutului sãu natal: „Argeº”. În prefaþa „Poemelor” publicate postum în „Biblioteca Argeº”, poetul Gheorghe Tomozei oferea cititorilor revistei – al cãrei redactor-ºef era – „o emoþionantã ofrandã: un mãnunchi din versurile celui de curând dispãrut, prematur dispãrut, pentru ca, împreunã, sã ne lãsãm învãluiþi în euritmiile poetuluiprinþ de la Teiu. Ar fi precarã o încercare de situare a poeziei lui Streinu într-un context cãruia i s-a sustras, metodic. Pentru a proba excepþionalele daruri ale criticului-artist, mã mulþumesc sã citez numai o «Romanticã», poezie tipãritã în «Kalende» în cursul anului 1928: «Pe cal ºi în oþele constelat, / fierturi sub armurã, ca un fur, / a dus în inima-i de cruciat, / dintr-un Levant de nimburi ºi-aromat / acelei care ºoldul împrejur / în malacov ca luna ºi-a-mbrãcat. / Dar când pe ridicatele pridvoare, / prin noaptea-n rãtãcitele cuvinte / sã-ºi sune ºi mai scumpele odoare, / aude luminând o nechezare: / pe calul alb cãdere enainte / în trâmbiþele soarelui-rãsare, / tulpini înalte pleacã frunþi de crin. / Din cer, tãcut, cad streºinile scunde, / acele foste-mbrãþiºãri, deplin, / pe trup ca

1902 - 1970

urme de inele-i vin; / ºi, dreaptã-n nopþi interioareascunde / salt lin albind sub lunã cavalin»”. Motivându-ºi demersul sãu editorial, poetul Gheorghe Tomozei menþiona cã „destinul a vrut ca întâia carte de versuri a lui Vladimir Streinu sã fie o apariþie postumã. Moartea l-a împiedicat sã vegheze singur apariþia în volum a lucrãrilor sale poetice ºi, cu îngãduinþa doamnei ºi a fiicei sale, aducem în chenarele bibliotecii noastre versurile dragi ale omului drag”. Surprinzãtor este cã, deºi debutase în literaturã la vârsta de 21 de ani cu o poezie, Vladimir Streinu abandonase domeniul fascinant al liricii la vârsta de 30 de ani, pentru ca sã reintre triumfãtor, ca un adevãrat prinþ în împãrãþia versurilor, la 50 de ani, dupã o experienþã de viaþã tulburãtoare… Vladimir Streinu publicase versuri la: „Convorbiri literare” [1921], „România nouã” [1921], „Sburãtorul literar” [1921-1922], „Gândirea” [1921, 1926], „Cugetul românesc” [1923-1924], „Sburãtorul” [1925-1927], „Kalende” [1928-1929], „România literarã” [19681969]. Într-o explicitã „Notã explicativã”, George Muntean releva interesul manifestat de Vladimir Streinu pentru „reexaminarea recoltei lirice” pe care o „ºlefuise” stilistic în perspectiva adunãrii acesteia în volum; el alcãtuise o „listã de titluri” indicând 40 de poezii pentru primul sãu volum liric selectiv. Adresându-se cititorilor „Poemelor”, George Muntean

Dan Zamfirescu

intereseze. Dar pe cine afarã de români poate interesa „Epigonii”, „Scrisoarea III”, „Cugetãrile sãrmanului Dionis” sau chiar „Mai am un singur dor”? Singurul lucru cu adevãrat universal la Eminescu sunt articolele sale politice, adicã tocmai acelea care îi fac pe unii sã sarã în sus ca arºi cu fierul înroºit în foc. Dar universalitatea româneascã în momentul de faþã nu merge pe Eminescu. Trebuie cãutatã în altã direcþie: în trecut la Neagoe Basarab, în timpul nostru la Lucian Blaga ºi în teologia pãrintelui Dumitru Stãniloae. Asta ca sã nu punem desigur la socotealã pe cei care o deþin deja, dar ºi-au cucerit-o la fel ca Dimitrie Cantemir ºi Nicolae Spãtarul, din cuprinsul altor culturi: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi în artã Constantin Brâncuºi. ªansa noastrã, de vom ºti sã o fructificãm, este cã ne-o putem cuceri din cuprinsul Europei, în care deocamdatã ne „integrãm” cu cel mai amãrât chip ce l-am avut vreodatã. El ne este indus sistematic. Dar orice otravã poate avea antidot ºi „hasdeismul” rãmâne unul infailibil. „ Genealogia hasdeianã este destul de interesantã: combinaþie românã, francezã… „ „ Are ºi o bunicã evreicã. El este omul care a pus la lucru pentru românism geniul acestui popor genial. Hasdeu a sintetizat în el ºi geniul rus, deºi nu avea niciun pic de sânge rusesc. Avea sânge polonez, sânge lituanian, sânge românesc ºi de la acea bunicã puþin sânge evreiesc. Sânge rusesc n-avea absolut deloc. Spiritul rusesc însã, uriaº ca ºi spaþiul rus, îl avea.

cerea ca „memoria poetului sã fie cinstitã de argeºenii sãi prin implantarea câte unui semn pe un perete al casei sale din Teiul natal, cãci, prin el, aceastã binecuvântatã parte de þarã ºi-a înãlþat încã o datã ºi în chip decisiv sevele în zonele înalte ale artei ºi culturii”… Din dorinþa de a „implanta asemenea semne” pe pereþii casei memoriale, am rugat-o pe soþia lui Vladimir Streinu sã-mi indice douã strofe dragi sufletului sãu din culegerea de 16 pagini „Poeme” oferitã mie cu o dedicaþie onorantã: „Lui Grigore Constantinescu, care ascunde, sub platoºa severã de profesor, un poet. Elena Iordache-Streinu, nov. 1971, Bucureºti”. Spre surprinderea mea, distinsa amfitrioanã, recitind titlurile poemelor „Ritm imanent”, „Întoarceri”, „Baladã astralã-eclipsã”, „Vis sau viaþã”, „Ciulini”, „Primãvara”, „Temutul vânãtor”, a revenit la primul poem: „Totuºi noi, suflete, pãsãri cereºti, / nu ne-am întâmpinat niciodatã / sufletul meu, când te mângâi, te catã / semen ghicit sub scoarþe trupeºti”, pentru ca, apoi, sã-mi „recomande”, încadrând, cu o mânã sigurã, în linii subþiri, strofa din „Primãvara”: „Hai suflete, hai ursule afarã! / Din neagra, neºtiutã vizuinã / urneºte-te înviorat din loc, / s-asculþi cum Pan, din naiul lui de soc, / azvârle melci sonori în primãvarã / ºi sã-i priveºti, cum, strãvezii, s-aninã / pe ramuri în corole de luminã”. Deschizând seria celor ºapte poeme incluse în culegere, poemul „Ritm imanent” avea sã dea titlul volumului de versuri apãrut în anul 1971, operã în care imaginea de o caldã sensibilitate a poetului se contureazã cu pregnanþa dãltuirilor meºteºugite.

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Hasdeu ne învaþã sã fim universali ºi în secolul XXI. Mihail Eminescu ne învaþã însã mai departe cum sã nu pierim ºi de cine sã ne apãrãm. Din care cauzã se ºi duce de douãzeci de ani un adevãrat rãzboi cu el, în cadrul rãzboiului mai mare, cu poporul român întreg. Trebuie sã recunoaºtem însã cã pentru noi, acum, Mihail Eminescu este la fel de important ca ºi B.P. Hasdeu. Cãci pentru a fi universali trebuie în primul rând sã mai fim, pur ºi simplu. „ Comunicarea pe care aþi susþinuto este ineditã pentru conferinþa de la Chiºinãu? „ „ Este fãcutã special. Mi s-a dat tema – un secol de posteritate hasdeianã – ºi am pregãtit-o. Am descoperit acum, adicã venind la Chiºinãu, cã a apãrut acum trei ani la Cluj o carte a domnului Ovidiu Pecican tot pe aceastã idee a paternitãþii spirituale a lui B.P. Hasdeu. Se cheamã „Hasdeienii”. Modul în care am pus eu problema este însã diferit. Dacã nu exista aceastã comandã socialã (cum se spunea pe vremuri) a bibliotecii de aici, n-o fãceam. „ ªi aceastã comandã v-a îmbogãþit cu o nouã carte. „ „ Da. O s-o completez ºi neapãrat o s-o public, pentru cã e o credinþã. Credinþa mea este cã în momentul de faþã cultura românã, poporul român sunt supuºi unui program de exterminare. Existã niºte forþe care vor sã-l termine, sã-l ºteargã de pe faþa pãmântului, pur ºi simplu. Poporul român la ora actualã ºi spiritul românesc, geniul creator românesc, fac unora concurenþã prin forþa de creaþie pe care o avem, iar concurenþa, cum ºtiþi, în capitalism este sau eliminatã sau învinge ea. „ Dar nu se poate sã încheiem aceastã convorbire interesantã pe o notã pesimistã, cãci nu sunteþi din fire aºa. Mi-am dat seama dupã zâmbet ºi cãutãturã, dacã aº folosi o expresie de „anticariat”… „ „ Eu nu am spus cã acest program, de exterminare a noastrã, va reuºi, ci doar îl semnalez ca atare. Nu uitaþi cã fac parte din generaþia care a îngropat primul asemenea program: cel cu care aterizau în 1944 la Bãneasa oamenii lui Stalin însuºi. De data asta, avioanele sunt mai multe ºi vin dinspre alte puncte cardinale. Dar poate cã sfârºitul va fi acelaºi, de va fi din nou cu noi Dumnezeu. Adicã, acela pe care l-au dat ei afarã din Constituþia Europei. Raia ROGAC (sfârºit)

O revistă incitantă (urmare din pagina 7) «Biciul cultural» ne biciuia, de astã datã, pe noi, cei din «colegiul redacþional», cu spectrul necruþãtor al lipsei banilor pentru tipãrirea în continuare a revistei… De ce, oare, am fost atât de generoºi ºi am oferit-o gratuit fiilor satului, în loc sã încercãm formula «onestã» de abonament a «jurnalistului prin vocaþie» Trãgaistã?!… Sper sã nu fie cazul ca, la «Curtea de la Argeº», sã aveþi astfel de probleme!...” Revistei „Curtea de la Argeº” ºi distinsului ei redactor-ºef, academicianului, matematicianuluiinformatician ºi scriitorului de excepþie Gheorghe Pãun – de la naºterea cãruia s-au împlinit, la 6 decembrie 2010, ºase decenii – le doreºte o existenþã matusalemicã ºi inspirate pagini de luminã spiritualã.

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 698