Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 692 „ 16 noiembrie 2010 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Convorbiri cu…* Nu inspirã prea mare încredere volumele de „Convorbiri cu …”, apãrute într-un val impresionant dupã marea revoluþie din decembrie 1989. Era, fireºte, normal ca, dupã atâta timp de compresie a personalitãþilor accentuate sub un regim considerat dictatorial, orgoliul þinut în frâu ºi conºtiinþa propriei individualitãþi sã explodeze, producând asemenea priviri mai degajate în oglindã, dar confundate prea uºor cu mãrturii ºi depoziþii asupra unei epoci. În realitate, cele mai multe „Convorbiri cu …” nu reflectã decât eliberarea din presupusa detenþie a unui nou cult al personalitãþii, acesta rezervat aproape o jumãtate de secol unei singure persoane. În sfârºit, dupã atâta abþinere disciplinatã ºi abstinenþã forþatã, orice autor se poate acum pune în scenã ºi în paginã pe el însuºi, stimulat de un interlocutor care, când nu e un anonim obedient ºi fãrã chip propriu, îi acordã rolul de primadonã, împingându-l sã-ºi dea ºi poalele peste cap. Rareori scriitorul din rama oglinzii iese din acest scenariu, în care i se concede rolul principal, de june prim, pe care, amuþitã de admiraþie, o subretã de serviciu sau (cu o vorbã celebrã din vechea lume teatralã) „Nely cu tava” i-l lasã la discreþie. Sunt destui suflãtori în pânzele imensului orgoliu nutrit în chip natural de orice condeier, literat, scriitor adevãrat ori nu, ca sã nu privim cu maximã circumspecþie astfel de „mãrturii” ºi panegirice, confecþionate la repezealã, contra cost, de te miri cine. În cele mai dese cazuri, scriitorul din oglindã nu este cel oglindit. Când eroul „Convorbirilor cu…” este un scriitor autentic ºi important, ceva din gloria lui se poate rãsfrânge ºi asupra lacheului sãu. Dar sã nu generalizãm. Sunt ºi excepþii ce întãresc regula ºi care, de aceea, meritã semnalate în fugã ori reamintite ca modele veritabile ale unui gen cu mare prizã la public. Extrem de puþine, ele n-au lipsit nici în regimul trecut. Exemplul cel mai proeminent - mã tem cã rãmas încã pe primul loc într-o ierarhie a cãrþilor de acest gen - îl constituie volumul de Convorbiri cu Marin Preda al regretatului poet ºi editor Florin Mugur. Pun dinadins paternitatea volumului în seama alcãtuitorului ºi nu a eroului propriu-zis, spre a sublinia aºa rolul decisiv al „provocatorului” unor astfel de cãrþi, extrem de importante pentru o epocã ºi pentru profilul de epocã al unor mari scriitori. Subtilul poet a profitat de breºa reprezentatã de aceste inegalabile Convorbiri cu

C. Stãnescu

Marin Preda ºi a realizat-o ºi pe a doua, consacratã, aceea, prietenului marelui prozator al Moromeþilor, el însuºi prozator redutabil, gustat îndeosebi de „caragealieni”: Paul Georgescu. Exemplul lui Florin Mugur, cu douã cãrþi importante despre destinul acestor scriitori în regimul trecut, îmi slujeºte spre a observa, în treacãt, frauda, impostura sau minciuna pur ºi simplu pe care o comit ºi în care stãruie cei care, la 20 de ani de la cãderea unui comunism fãrã comuniºti, mai susþin cu obstinaþie aberaþii despre regimul „poliþienesc” dintr-o imaginarã „Siberie a spiritului”, unde turtirea ºi anonimizarea pânã la dispariþie a figurii ºi ideii de scriitor proeminent ar fi fost dominantele de neînvins ale politicii de stat. Nu-i defel adevãrat: destule mãrturii creditabile atestã cã regimul, inclusiv ori mai ales cel din fruntea lui, Ceauºescu, nutrea un soi de sfialã, teamã ori respect faþã de cel puþin câteva mari personalitãþi. Marin Preda era unul dintre acestea, iar comportamentul lui demn faþã de ºeful statului de atunci, precum ºi atitudinea reþinutã ºi prudentpreþuitoare faþã de autorul Vieþii ca o pradã a aceluia nu sunt simple legende, ci realitãþi vãzute, percepute ºi confirmabile de martori oculari. Pentru cã Preda se bucura de un anumit prestigiu intimidant - ca girafa în ochii þãranului! - în faþa „ºefului” ºi, cu siguranþã, de preþuirea realã, în cunoºtinþã de cauzã ºi fãrã rezerve, a câtorva intelectuali din conducerea partidului de atunci, s-a nãscocit de cãtre intransigenþii anticomuniºti de

dupã comunism (cãzuþi ºi ei în aporia ilegalistã: „puþini am fost, mulþi am rãmas!”) legenda „colaboraþionismului” marelui scriitor. O minciunã sau prostie cât roata carului, dar susþinutã de câþiva comentatori ºi de un foarte important critic ºi istoric literar! Cartea Convorbiri cu Marin Preda a lui Florin Mugur spune, pentru cine ºtie citi, contrariul. Altele spun acelaºi lucru: Imposibila întoarcere, Viaþa ca o pradã, ca sã nu mai vorbim despre marile lui romane. În fond - au mai spus-o ºi alþii - Marin Preda era la antipodul exigenþelor reclamate de regimul comunist, n-avea în el nicio picãturã de „spirit revoluþionar”, ura aventurismul ºi lipsa de prevedere: era un conservator de stil vechi care, la curent cu marile schimbãri ºi prãbuºiri ale veacului, le considera cu mefienþã maximã ºi cu spaimã conservatoare, nutrind acel vis neîmplinit al seninãtãþii ºi echilibrului simbolizate de lumina unei nesfârºite amiezi de varã. Cine va citi sau reciti, cu mai multã bãgare de seamã ºi onestitate, Convorbirile lui cu Florin Mugur n-are cum ocoli asemenea concluzii asupra profilului sãu moral ºi spiritual. Notând, aºadar, însemnãtatea acestui tip de cãrþi în desluºirea trãsãturilor unei epoci ºi a profilului unui scriitor, ne vedem siliþi sã constatãm nu inexistenþa, ci puþinãtatea lor înainte de 1989 ºi, pe de altã parte, valul de asemenea volume dupã acest an, cãrþi în care, însã, din pãcate, nu te alegi cu mai nimic sau, în orice caz, incomparabile cu cele câteva dinainte: scriitorul din oglindã este în ele foarte departe de cel oglindit. E de observat, totodatã, cã, probabil, neavând încredere în aceste oglinzi de uz popular, fãcute de interlocutori închiriaþi cu ziua ºi ora, câþiva scriitori importanþi de azi s-au grãbit sã-ºi scrie ei cãrþile de „convorbiri”. O prudenþã necesarã ºi oportunã. Excepþiile de la regula oglinzii deformante? Le-aº putea numãra pe degetele de la o singurã mânã. În primul rând: cele douã remarcabile volume gândite, regizate ºi realizate de Daniel Cristea-Enache în compania poetei Ileana Mãlãncioiu ºi a unui scriitor inclasabil precum regretatul Octavian Paler. Aud cã eminentul critic potrivit unui program ce-l va duce, probabil, spre o formã personalã de istorie literarã - continuã seria acestor importante cãrþi-document - veritabile biografii spirituale ºi depoziþii despre o epocã atât de complicatã - cu poetul Dorin Tudoran ºi, surprizã!, teleastul literar Dan C. Mihãilescu, „omul care aduce cartea”, figurã popularã a micului ecran, dar un martor creditabil al vieþii literare de dincoace de micul ecran. N-aº mai putea numi alte întreprinderi de anvergura acestora ale lui Daniel Cristea-Enache decât, probabil,

Muzica zilelor noastre

Două recitaluri şi-un deziderat Primul, „Românesc 100%”. Susþinut de Bogdan ªtefãnescu ºi Horia Maxim. La flaut ºi pian, în duet. Pe teme clasice ºi contemporane. Cu influenþe folclorice ºi jazz, pe alocuri. Toate, indigene. Tehnicã deplinã, nuanþãri multiple. Precum constatarãm ºi la Valentin Gheorghiu. Dezinvolt nespus ºi cu mare poftã. Sã-i cânte pe grei. Schubert, Dvorak, Brahms, Chopin. Plãcutu-ne-au, sigur, însã tot Enescu ne merse la suflet. Cu-a lui rapsodie, cea în la major. Fainã totdeauna. Bine aranjatã pentru patru mâini... Alãturi de doamna-i, Roxana Gheorghiu, maestrul ne fu din nou oaspe. Dintre cei aleºi. ªi ne demonstrã, fãrã îndoialã, cum sunã pianu’ la specialiºti. Care ºtiu sã umble pe claviaturã cu cert meºteºug. Ajungând pe culmi în ceea ce fac. Când l-om asculta cu al sãu concert? Cu a noastrã trupã acompaniindu-l? Condusã de Sbârcea? Sau poate de Goia? Cã oricum dorim orchestrale dese. Barem trei pe lunã, câte s-au promis. Ca sã nu zic patru. La fel ca la alþii. Unde se munceºte vârtos ºi cu spor. Ploieºti, de exemplu. Sibiu, Timiºoara. Chiar ºi Botoºani... Sper cã ºi-n Piteºti aºijderi va fi. Ca sã meargã treaba numai ascendent. ªi s-avem mereu seri desãvârºite. Cu „locomotive” la pult ori soliºti. Cam astfel am vrea noi, ca melomani, ºi aºa-i normal. Pentru-o filarmonicã de-un nivel anume... Adrian SIMEANU câteva cãrþi serioase ºi utile, unele lãsate neterminate, ale devotatului literat vrâncean Al. Deºliu, merituos ºi printr-un exemplar efort de a þine în viaþã o excelentã revistã în timp ce el murea puþin câte puþin: „Saeculum”. Trãsãtura principalã a acestor cãrþi de „Convorbiri cu…” provine din natura oglindirii: marfã de vânzare cu profit mai mult sau mai puþin

180 de ani de la moartea lui DINICU GOLESCU, primul român modern (VI) 1777 - 1830

Tãlmãcirile Golescului? Pentru ca „sã împlineascã lipsa cea mare de cãrþi”, preocupat permanent de asigurarea, pentru

„Cãci ºi cel ce va aduce folos patriei un bulgãre de aur ºi cel ce va aduce numai cât un grãunþ de mei, tot trebuie sã fie cinstiþi mai mult decât cei ce în urmã vor scrie, ca niºte începãtori ai acest sfânt lucru ºi ca niºte înlesnitori la cei din urmã…“ Dinicu Golescu ªcoala slobodã de la Goleºti, ca ºi pentru proiectatul Institut de fete de la Belvedere din Bucureºti, a unor manuale utilizabile în procesul instructiv-educativ, Dinicu Golescu tãlmãceºte din limba greacã ºi tipãreºte în 1826, la Buda, o „Adunare de pilde bisericeºti ºi filosofeºti, de întâmplãri vrednice de mirare, de bune gândiri ºi bune neravuri, de fapte istoriceºti ºi anecdote”, „Adunare de tractaturile ce s-au urmat între prea puternica împãrãþie a Rusiei ºi Înalta Poartã”, publicatã la Buda, în acelaºi an, precum ºi „Elementuri de filosofie moralã”, de Neofit Vamva, tipãritã la Bucureºti, în anul 1827. Este cu totul

impresionant efortul sãu de a traduce operele menþionate într-o perioadã neobiºnuit de scurtã, aproape concomitent cu publicarea Memorialului de cãlãtorie. De aceea, traducerea fragmentarã din limba francezã a volumului consulului englez la Constantinopol, Thomas Thornton, „Starea de acum din oblãduirea gheograficeascã, orãºeneascã ºi politiceascã a Prinþipaturilor Valahiei ºi Moldaviei” – atribuitã lui Dinicu Golescu – pare sã nu-i aparþinã. Supoziþia este motivatã prin aceea cã ilustrul cãrturar nu ar fi cunoscut limba francezã, dar ºi prin menþionarea echivocã a traducãtorului: „Un

român pohtitoriu de îndreptarea neravurilor neamului românesc”, deºi Dinicu Golescu fãcea cu curaj, prin intermediul „Cuvântãrilor deosebite” din „Însemnare”, un aspru rechizitoriu celor vinovaþi de „starea jalnicã a patriei”.

„Numele tãu va rãmâne scump învãþãturii”? Membru al Obºteºtii Adunãri în anul 1829, Dinicu Golescu – pasionat cercetãtor al istoriei neamului – elabora, în anul 1830, o „Hartã statisticã a Þãrii Româneºti”. Bolnav de ciumã, Dinicu Golescu se stingea din viaþã, dupã o îndelungatã suferinþã, la 5 octombrie 1830. Elogiind contribuþia sa remarcabilã la propãºirea culturii naþionale, Ion Eliade Rãdulescu menþiona cã

(continuare în pagina 9) * C. STÃNESCU, Articol preluat din revista „Clipa” „Dinicu Golescu a fost primul ce aduse seminþele civilizaþiei în þara noastrã”, iar, în finalul discursului funebru rostit la înmormântare, afirma, pe deplin încrezãtor în perenitatea operei acestuia: „Tu ai dispãrut, dar scrierile tale îþi vor supravieþui, iar numele tãu va rãmâne scump învãþãturii ºi celor ce se adapã de la izvoarele tale”. Relevând complexitatea spiritului umanist al cãrturarului român, Pompiliu Eliade definea, într-o magistralã sintezã, locul sãu în istoria culturii naþionale: „Boierul Dinicu Golescu a fãcut sã descindã dragostea faþã de þãran de pe buze în inimã, a fost primul care a ridicat vocea, în România, în favoarea clasei agricole, primul care a spus adevãrul crud, fãrã rezervã ºi ocol, ºi din acest punct de vedere, mai ales, trebuie a-l considera ca primul român modern…”. Cinstirea memoriei marelui cãrturar al neamului este oficiatã cu devoþiune în Conacul Goleºtilor – acest înãlþãtor templu al amintirii înaintaºilor care ºi-au închinat viaþa „binelui patriei”. Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

● săgetătorul

Vulcanul (la moartea poetului Adrian Pãunescu)

Nu ºtiu de ce fierb! S-au încins toate baierele cazanului, s-au topit! ªi fierb din ce în ce mai tare; s-au ridicat aburii din toate mãdularele, au ajuns la cer... s-au condensat ºi au cãzut în mine, în cazanul încins, dar fierb fãrã zãbavã. A dat peste cap toate termometrele, s-au stricat barometrele ºi fierb încontinu. E rece în jur, în þarã e ger aspru. Românii au fãcut þurþuri din lacrimi ºi fierb înainte. Doamne, ce foc ai încins cu un singur vulcan, un vulcan dupã 120 de ani ºi ard în toatã þara! Lava lui se scurge de pe Carpaþi, Apuseni, Mãcin, se scurge în râuri, se face fluviu, ocean... ªi plouã mãrunt, aspru ºi rece, Dar fierb la sute de grade, Bine cã rezistã cazanul. Am adunat toate anotimpurile, Le-am zidit, unul peste altul ªi oamenii au þurþuri la ochi, Se uitã îngroziþi la clipa... Clipa istoriei umane, tragice a poporului român... ºi fierb, deºi, la drept vorbind, Vulcanul de la Bârca s-a stins. Au rãmas lava fierbinte ºi ecoul tunetului. Dar ard cazanele toate în atâta nedreptate, în pãcate ºi cruzime, în distrugeri clandestine, în mocirlã, în noroi, în tãcere ºi nevoi, lacrimi curg de dor prelins, cãci vulcanul lor s-a stins. Mai aveam un strop de soare, mai simþeam câte-o dogoare. Azi, din Tisa pânã-n Nistru e un plâns de vânt sinistru ºi mã mir de ce eu fierb sã mai pun verb lângã verb.

Clevetirilor răuvoitoare Veneau cândva, erau avarii, Veneau cândva, erau tãtarii, azi nu vin, cã sunt aici, foºti, în vreme, venetici, ies pe geamuri, pe verandã ºi vorbesc de la comandã, cãci se-ngrãmãdesc strãinii mai ales în jurul pâinii ºi înfulecã cu toþii criticând miºcarea roþii. Dar le spunem ca la spân; Pãunescu e Român Must din þarã, din pãmânt, e un zeu, a fost un sfânt, Nu loviþi în el când nu e, astãzi el este statuie ºi oricât ar lãtra câinii nu-i vin nici cât palma pâinii, Mânca-i-ar sahara vieþii ºi îngheþul dimineþii! Sã ne ocrotim Poeþii! Constantin PÃUN, Piteºti

ARGEªUL 16 noiembrie 2010

Amintiri de demult

Alba-Iulia,

Colegii nu se uită Din vremea studenþiei se pot povesti multe. M-am bucurat de multã preþuire, nedeclaratã. Iubirea se simte, cum simt pãsãrile, ghioceii ºi întreaga naturã cã vine primãvara. Dupã patruzeci de ani, îmi vin în minte chipurile colegilor mei sibieni. ªi acum aud cântarea liturgicã a celor patru colegi, care mi-au bucurat inima la hirotonie în Catedrala ortodoxã a Clujului: Simion Felecan, Gârlonþa Florin, Grigorie Dragoº ºi Mihai Sãmãrghiþan. Cu prezenþa lui de „conte”, Lazãr Marius îºi dregea glasul sonor, precum erau paºii hotãrâþi, cadenþaþi ai lui Victor Miþiga, iar cu zâmbet, Petru Rãu întâmpina pe Doru Vasiu ºi Dumitru Popa, cel sfielnic ca o fatã mare. Ca mai mare ºi cu experienþã, preotul Teodor Irimia sfãtuia cu rãbdare pe Gheorghe Pop, Remus Gãvruº, Octavian Turtoiu ºi Gheorghe Enache. Nici eu nu eram pãrãsit de grija lui pãrinteascã. Cu ochii ca albastrul cerului, cu pas liniºtit ºi voie bunã, Paisie Tinca, cel cu vorbã puþinã ºi dojeni duhovniceºti, când era cazul, trecea ca umbra binefãcãtoare prin curtea Institutului Teologic. Aproape fãrã glãsuire ºi mereu cu aurã tainicã, Ioan Bârsan ºi Ioan Ciociu, ca ºi Moise Vuici, Eugen ªerban, Gheorghe Cornea, Ilie Mariº, Gheorghe Stroe, Teodor Bej, Marian Ioniþã, Vasile Ramfu ºi Neofit Man, cu preocupare învãþãtoreascã, nu îndrãzneai sã-i tulburi din meditaþia lor. Mai volubili, din când în când, Aurel Crãciun, Victor Fãgãraº, Mihai Popescu, Aurel Puºcaº, Iosif Bogdan, Ioan Bãlãi, Gheorghe Pop, Andrei Vlaica, Simeon Creþa, Victor Pop, Alexandru Câmpeanu, Simeon Fãrcuþ ºi Dumitru Farcaº te binedispuneau, pãstrând o bunã delicateþe cu prezenþa lor de spirit. Parcã ºi acum vãd pe Vladimir Marcovici ºi Al. Mihailovici, doi preoþi sârbi, care aveau un comportament model, fãrã sã demonstreze aceasta prin vorbe ºi priviri. Dar Ion Moraru, ca mai subþire intelectual, se impunea prin mersul ºi mai ales poziþia ºi privirea lui de sfinx. Pentru asta avea sã sufere mai ales, cã ideile lui din licenþã, referindu-se la Shakespeare, nu se potriveau cu ale Episcopului Teofil Herineanu. Mare durere ºi deziluzie pentru într-aripatele lui idei! Cu o poftã nemaivãzutã pânã atunci de a citi psalmi, Ioan Iuraºcu, sanitarul ºcolii, era totdeauna vesel ca ºi acum când sihãstreºte prin Episcopia Giurgiului, ctitorind altare printre ape.

S

Arhimandritul Paisie Tinca, duhovnicul meu din anul 1964

De câte ori mã gândesc la Dan Dumitru, acum arhimandritul Dionisie, fostul vicar arhiepiscopal, am în faþã un om de o sinceritate debordantã. Ca mai la urmã am lãsat pe preotul Adrian Cãrãuºu. Cazul lui m-a impresionat ºi n-am uitat drama ºi tragedia din familia sa. Era student la Teologie, proaspãt logodit. A fost arestat. A fãcut închisoare din 1946 pânã în 1964, aproape 20 de ani de suferinþe nemeritate. Logodnica, precum Penelopa, l-a aºteptat sã se întoarcã. Ieºind din puºcãrie, în 1964, s-a cãsãtorit cu logodnica lui, care aºteptase cu nãdejde atâta amar de vreme. I-am cunoscut, fiind colegi de protopopiat la Târgu Lãpuº. Era un model de familie! Unic! M-am bucurat de prietenia lor ºi i-am vãzut cum gândesc ºi cum lucreazã în ogorul Domnului Iisus. Mã consideram vinovat dacã nu aminteam de minunaþii colegi din Cetatea Sibiului, care înfruntau vremile adverse, mãrturisind credinþa în Dumnezeu. Calinic ARGATU

oarele abia se prãvãlise printre brazii din faþa Ocolului, odihnindu-ºi privirea pe asfaltul rece al ºoselei ce se scurge dinspre sat cãtre Domneºti. Cu sufletul prins de tricolorul din gând am plecat înspre Cetatea AlbeiIulia, unde, cam pe la înserat, avea sã se întâmple o manifestare culturalã naþionalã: întâlnirea membrilor Cenaclului literar „Gând românesc”. Curtea de la Argeº, încã somnoroasã, asculta clopotele mãnãstirii, ºoptind povestea Anei, iar în „Plopiº” roua dimineþii îºi dãdea ultima suflare pe trupul ferestrelor. Dupã o glumã bunã, rostitã în barbã de prof. Lucian Costache, directorul adj. al Colegiului Naþional „Ion C. Brãtianu” din Piteºti, ºi dupã ce academicianul Gh. Pãun ºi-a aruncat Memoriile peste umãr, am pornit-o spre Vâlcea. De-aici, istoricul George Rotaru ne-a purtat înspre Apulum, vestita capitalã a provinciei Dacia Superior ºi castru al Legiunii a XIII-a Gemina. Mai întâi Oltul, apoi Mureºul ne-au întâmpinat unduind legende cu Ioan ºi Farcaº, cu Mihai Viteazul, regele Ferdinand ºi frumoasa reginã Maria. La ora 16, scriitorul ºi ardeleanul neaoº Virgil ªerbu Cisteianu, cu pãrul albit de atâta istorie româneascã, a deschis, la Casa de Culturã a Sindicatelor din Alba-Iulia, într-o salã cu aspect de amfiteatru academic Cenaclul naþional „Gând românesc”. Primul moment al manifestãrii a fost dedicat lui Adrian Marino, eseist, critic, istoric ºi teoretician literar român, laureat al Premiului Herder, personalitate controversatã a culturii româneºti. Dupã recenta apariþie postumã „Viaþa unui om singur”, o lucrare monograficã semnatã de Simona-Maria Pop, vine sã ni-l prezinte pe Adrian Marino într-o altã luminã decât cea pe care el însuºi a fãcut-o. Volumul „Adrian Marino - Vârstele devenirii” are la bazã o tezã de doctorat susþinutã în 2009. Mãrturisirile Simonei-Maria Pop au fost considerate de cãtre prof. univ. Mircea Popa ºi Ovidiu ªimonca, redactor-ºef la

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● n n Astãzi, la ora 18, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul programului „Tineri în România”, va avea loc dezbaterea „Traficul de persoane”. n n Centrul Cultural Piteºti, în colaborare cu Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” ºi cu Fundaþia literarã „Liviu Rebreanu”, organizeazã joi, 18 noiembrie, în sala Ars Nova a Centrului Cultural, lansarea volumului „Al treilea infinit”, de David Ilina.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Gheorghe Gârbea (n. 10 septembrie 1959, Cãlineºti, Argeº) Cadru didactic universitar, teologie liturgicã, pastoralã ºi artã creºtinã, Facultatea de Teologie, Universitatea din Piteºti, publicist. Colaboreazã cu studii ºi articole la periodice de specialitate. Volume reprezentative: „Pastoralã. Arta creºtinã”, Piteºti, 1998.

Octavian Ungureanu (n. 13 septembrie 1922, Corneºti-Moºteni, Gorj) Redactor-ºef, publicist, membru fondator al societãþii Cultural-ªtiinþifice „Jaleºul” din Corneºti ºi al revistei „Crinul satelor”, al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, al Organizaþiei Internaþionale a Jurnaliºtilor. Este autorul mai multor comunicãri ºi studii prezentate la simpozioane, sesiuni, seminarii naþionale ºi internaþionale. În perioada 1980-2006 a publicat 10 cãrþi. Amintim volumul „Epopeea Jiului – 1916”, apãrut cu prilejul comemorãrii a 80 de ani de la luptele din Valea Jiului.

Gheorghe Ungureanu (n. 14 septembrie 1946, Topoloveni - Argeº) Cadru didactic universitar asociat, istoria filozofiei româneºti, Facultatea de Teologie, Catedra de ºtiinþe socio-umane, Universitatea din

Piteºti; inspector general adjunct I.ª.J. Argeº; consilier judeþean; publicist. Activitate profesionalã ºi publicisticã: profesor, Liceele Corbeni (1973-1974), Colibaºi (1974-1975), „Zinca Golescu” Piteºti, Real-Umanist Nr. 4, Piteºti (1975-1977), Topoloveni (1977-2001). Profesor Evidenþiat în 1982, inspector general adjunct, Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº (2001); cadru didactic asociat la Universitatea din Piteºti (din 1999); consilier judeþean (2000); efectueazã vizite de documentare în Grecia, Cehia, Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria, Ucraina; colaboreazã cu studii ºi articole la reviste din þarã. Lucrãri reprezentative: „Valoare ºi serie istoricã. Problema universalului în filozofia lui Rickert ºi Xenopol”.

Cornelius Enescu (n. 7 septembrie 1942, comuna Slãtioarele, Argeº) Fondator ºi membru de onoare al Uniunii Epigramiºtilor din România, membru al Asociaþiei Umoriºtilor din România, inginer, prozator. Este membru fondator al Uniunii Epigramiºtilor ºi membru al Asociaþiei Umoriºtilor din România (din 1990), colaborator la Radiodifuziunea Românã, autor de scenarii de divertisment. Volume reprezentative de autor: „Vânãtoarea de struþi” (Editura „Vimar”, 1996), epigrame ºi epitafuri;

„Unde este Caragiale?” (Editura „LuminaTipo”, 1999), stihuri ºi proze vesele, epigrame.

Ştefan T. Găitănaru (n. 17 septembrie 1951, Ocnele Mari, Vâlcea) Lingvist, publicist, profesor universitar doctor în litere. Activitate didacticã: profesor de limba românã ºi limba latinã, liceele „Nicolae Bãlcescu”, Rm. Vâlcea ºi „Zinca Golescu”, Piteºti (1974-1977), în învãþãmântul superior (din 1977), Catedra de limba ºi literatura românã, asistent titular (1979-1990), lector titular (1990-1994), conferenþiar titular (19941998), ºef de catedrã (din 1995), profesor universitar (din 1998), decan al Facultãþii de Litere ºi Istorie, Universitatea din Piteºti (din 2000), doctor în litere al Universitãþii din Bucureºti (1993) cu teza „Numeralul în limba românã – studiu descriptiv ºi istoric” (îndrumãtor, profesor universitar doctor Grigore Brâncuºi). Alte volume de autor reprezentative: „Subiectul ºi propoziþia subiectivã” (Editura „Tip-Naste”, Piteºti, 1994), „Contextele diagnostice ale pãrþilor de vorbire” (Editura „Juventus”, Piteºti, 1995), „Mic dicþionar de regionalisme” (Editura „Tempora”, Piteºti, 1996), „Sintaxa frazei” (idem, 1997), „Gramatica actualã a limbii române” (Editura „Tempora”, 1998).

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

● săgetătorul

ARGEªUL 16 noiembrie 2010

cetatea unde am învăţat să fim români „Obervator cultural”, pagini de istorie literarã ce rostesc, fãrã îndoialã, adevãrul despre viaþa lui Adrian Marino. Au urmat lansãri de cãrþi cu emblemã argeºeanã. Academicianul Gheorghe Pãun ºi-a prezentat recenta apariþie „Privind peste umãr. Memorii premature” (Ed. „Tiparg”, Piteºti, 2010). O carte precuvântatã cu sufletul ºi scrisã cu inima, o „carte de bunic cu patru nepoþi, trei de-adevãratelea… ºi unul imaginar, semãnând cu mine însumi”, dupã cum zice autorul, o carte despre „pãþaniile” copilãriei ºi ale lumii „oamenilor Mari”, zicem noi. Prof. Ion C. Hiru a vorbit despre satul sãu, de sub buza muscelelor cu pruni ºi mere domneºti, „cel mai dulce sat din lume”, ºi despre revista „Pietrele Doamnei”, pecetea culturalã a sufletului domniºan, argeºean ºi românesc. George Baciu a recitat un pumn de versuri din cartea „Gânduri de la marginea lumii” (Ed. „Rotarexim”, Râmnicu-Vâlcea, 2010), nu înainte de a vorbi ºi despre alte cãrþi ale sale (Istoria mai aproape de tine, Obºtile sãteºti, leagãnul neamului românesc) ºi ale lui Ion C. Hiru (O viaþã privitã din balcon, Umorul domniºanului – formã a existenþei sale, Povestiri adevãrate), apãrute anul acesta la Editura „Alfa”, Iaºi. Directorul adjunct al Colegiului Naþional „I.C. Brãtianu”, unul dintre scriitorii de marcã ai Argeºului, ºi-a prezentat cartea „Mihai Eminescu, Eseuri deschise. Chipul de aer ºi chipul de lut” (Ed. „Tiparg”, Piteºti, 2009), dupã care a recitat, cu umoru-i caracteristic, poezii proprii, inspirate din folclorul copiilor. Aplauzele sãlii au cinstit momentul aºa cum se cuvine. Istoricul George Rotaru, director general al Grupului Editorial „Rotarexim” SA din Râmnicu-Vâlcea, a scos pe piaþã, aºa cum are obiceiul, o carte unicat – ca formã ºi conþinut cu douã pãrþi: „Codul Rotarian” (o propunere de schimbare a calendarului actual, amplu susþinutã de semnificaþia calendarului dacic, singurul calendar din lume ce

corespunde ritmului biologic uman) ºi „EU ºi TU (Entitatea Umanã ºi Timpul Universal)”, unde se oferã explicaþii la întrebãrile cititorilor asupra revoluþiei cultural-existenþiale pe care ar face-o introducerea calendarului rotarian. La final, dl. Rotaru a acordat medalioplachete ºi stampe „IN HONORIUS” scriitorilor prezenþi la cenaclu. Ultima parte a întâlnirii naþionale de la Alba-Iulia a fost marcatã de o tensiune liricã sublimã. Scriitorii ºi-au deºirat „la gura sufletului” fragmente din propriile creaþii. ªi-n liniºtea sãlii, doar aburul jucãuº al dorului se mai auzea suspinând din când în când. Dupã o noapte, mult prea încãrcatã de emoþia trãitã peste zi, dimineaþa sfârºitului de octombrie ºi-a despuiat haina, puþin geroasã, dar curatã ca fapta lui Horea. Nestatornicia clopotelor din catedrala unde se odihneºte Iancu de Hunedoara ne-a gãsit la intrarea în Cetatea medievalã Alba-Iulia Traseul celor trei fortificaþii. Acest traseu ne oferã o cãlãtorie în trei epoci diferite: Castrul Roman, Cetatea Medievalã ºi Cetatea Alba Carolina, de tip Vauban. Fiecare cetate nou construitã a înglobat-o ºi pe cea veche. Pe o veche aºezare dacicã, Apoulon, a existat un important centru fortificat. Dupã cucerirea Daciei de cãtre Traian, ea s-a numit Apulum (unde îºi avea garnizoana, începând cu 106, Legiunea XIII Gemina) ºi a însemnat unul dintre cele mai mari centre ale stãpânirii romane de pe teritoriul Daciei.

Nicolae Ioana (n. 17 septembrie 1939, Racoviþa, Argeº) Urmeazã liceul în Piteºti, Facultatea de Filologie - în Bucureºti (1964). Redactor la „Agerpres”, la editurile „Tineretului” ºi „Albatros” (din iunie 1966), instructor la C.C.E.S. (din 1975). Poet, publicist, traducãtor. Debuteazã în 1960, la „Contemporanul”, editorial - cu volumul „Templu sub apã” (EPL, 1967) - versuri. Alte volume: „Moartea lui Socrate” (1969) - versuri; „Mongolul alb” (1972), „Cartea de nisip” (1973), „Amiaza melcilor” (1977) etc. – cãrþi parabolice, volume de maturitate liricã. A publicat în „Luceafãrul”, „Viaþa româneascã” º.a., a tradus „Din lirica turcã contemporanã” (Antologie, prefaþã, note ºi traducere de N. Ioana, Nerzat Iusuf, Ageamiu Baubec, 1974).

Nicolae Badiu (n. 18 sept. 1957, Câmpulung Muscel, Argeº) Publicist, scriitor. Se formeazã profesional în profilul realindustrial, fiind absolvent al L.I.C.M. Piteºti ºi al I.I.S. Piteºti, Facultatea de Învãþãmânt Tehnic (Universitatea din Piteºti). Apoi, practic se recalificã, ocupând funcþia de director la Casa de Culturã a Sindicatelor din Mioveni (1989-1993) ºi Consilier Mass-Media al Uzinelor Dacia (19931998), fiind ºi absolvent al cursurilor postuniversitare de „Management în Relaþii Publice ºi Imagine de firmã” din cadrul Institului Român de Management, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative (S.N.S.P.A.) Bucureºti.

În perioada medievalã, cei care au construit cetatea Bãlgrad nu au stricat nimic din ceea ce au gãsit ºi au refolosit toate materialele de-aici, astfel cã primul strat de zidãrie este din piatrã, din epoca daco-romanã, iar urmãtorul este din cãrãmidã. Aceste amãnunte pot fi remarcate în zidurile cetãþii. Mai târziu, prin sec. XVIII, pe vechiul edificiu, s-a construit Cetatea Bastionarã de tip Vauban, „Alba Carolina”, de formã stelarã, cu 7 bastioane, cea mai mare din Europa. În interiorul acestei cetãþi se gãsesc toate obiectivele turistice istorice din Alba-Iulia: Catedrala Marii Uniri, Muzeul de istorie, Sala Unirii, precum ºi Castrul Roman sau Traseul celor Trei Fortificaþii, un domeniu imens care se întinde peste 100 ha. Muzeul Naþional al Unirii a fost ultimul popas înainte de a pleca spre casã. De cum am pãºit în holul muzeului, istoria a nãvãlit peste noi, cuminecându-ne. Doamna muzeograf Gabriela Mircea, micuþã de staturã, cu pãrul puþin grizonat ºi cu o privire

A debutat cu primele scrieri ca „textier pentru grupuri satirice” dupã anii 1980, fiind laureat în Festivalul Naþional „Cântarea României”, la Miercurea Ciuc, unde îºi fãcea stagiatura în inginerie ºi apoi la Mioveni ºi Piteºti. Dupã decembrie 1989 a început activitatea gazetãreascã, fiind colaborator la „Argeºul liber”, apoi redactor la „Concret”, secretar general de redacþie la „Imposibil”, redactor ºef ºi fondator al publicaþiei departamentale „Info Dacia” (S.C. Automobile Dacia S.A.), redactor coordonator la „Info Autoturism”, director-fondator la „Evenimentul muscelean”, director-fondator la „Jurnal Puls”, devenit ulterior „Pulsul Argeºului”, director la „Societatea argeºeanã”. A creat ºi realizat emisiuni Radio (Blitz Media) ºi emisiuni TV (Alpha Motor). Editeazã primul volum de publicisticã, sub titlul „Ziceri gazetãreºti” (2003). Urmeazã „Consemnãri la vama vremii” (2005) ºi „O Românie în ºah etern” (2007). κi continuã activitatea de editor (Euro Press) ºi de publicisticã în presa localã, iar ca jurnalist auto, este cunoscut ca un constant cronicar Dacia (Uzinele Dacia), fiind ºi membru al Uniunii Ziariºtilor ºi Editorilor Auto din România (UZEAR). Este de asemenea membru S.Z.R. ºi A.Z.R.

Nicolae Gh. Pantazică (n. 19 noiembrie 1945, satul Bãjeºti, comuna Bãlileºti, Argeº) Liceul - în Câmpulung, Argeº, studiile universitare - la Facultatea de Filologie din Craiova.

Convorbiri cu…*

agerã ºi liniºtitoare, ne-a purtat, mai întâi, prin sãlile unde panourile, inteligent amenajate, zornãiau a trudã dacicã la Apaulon, a strigãt de durere la Sarmizegetusa ori a zale romane la Castrum Apulum. Cu mare grijã, ca nu cumva sã nu pricepem rostul explicaþiilor, doamna se înfierbânta puþin atunci când vorbea de indiferenþa autoritãþilor române faþã de istoria daco-romanã ºi de vestigiile arheologice care atestã vechimea româneascã pe aceste meleaguri. Am privit arme dacice ºi romane, pietre din cetatea de la Teleac, podoabe, jucãrii romane, un schelet al unei cãpetenii dacice ºi multe altele. Timpul a trecut repede ºi, fiindcã prezentul te aruncã în trepidanta lume a afacerilor, am pãrãsit muzeul, lãsând în urmã multe sãli nevãzute, dar plini de mãrturisirea doamnei cu tricolorul în ochi, Gabriela Mircea: „Alba-Iulia este cel mai mare centru al românismului, fiindcã aici a fost capitala guvernatorului Daciei romane, aici a fost Cetatea medievalã a Bãlgradului, aici s-a stins pe roatã Horea ºi Cloºca, aici e duhul Iancului ºi tot aici este Catedrala Unirii Neamului”… Drumul spre casã, dupã ce am trecut Mureºul pe un pod de pontoane, a fost mai frumos ºi mult mai odihnitor decât orice drum prin lume. Cãci în minte cuvintele lui Virgil ªerbu Cisteianu dospeau a fagure de eternitate: „Dacã ieºi în stradã ºi înfigi cazmaua în asfalt, þâºneºte istoria!” Alba-Iulia, cetatea unde am învãþat sã fim români! George BACIU

Este cadru didactic, gradul I, membru al Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „C. Rãdulescu-Codin” ºi al Societãþii de ªtiinþe Istorice, Filiala Muscel. În anii 1980, 1982 ºi 1986 obþine Premiul I ca autor de texte satirice la Festivalul „Tudor Muºatescu”. În 1983 lanseazã conceptul de „Satirã popularã”. Este autorul lucrãrilor: „Bãjeºti-Muscel repere istorice ºi etnografice”; „Marginalii la legenda Mãnãstirea Argeºului”; „Meºteºugari ºi meºteri de ieri ºi azi în satul Bãjeºti” etc.

Dorin Oancea (n. 20 septembrie 1943, Cerbureni, Valea Iaºului, jud. Argeº) Maestru coregraf, folclorist, actor, regizor. A obþinut numeroase premii naþionale ºi peste hotare cu ansamblurile „Doina”, „Dorul”, „Doruleþul”, „Chindia”, „Dacia”, „Plaiuri argeºene”, „Textila”, „Carpaþi”, „Muscelul”, „Brâuleþul”, „Murguleþul”; a înfiinþat ansambluri în judeþul Argeº, a pus în scenã nenumãrate spectacole, a condus cursurile de perfecþionare a instructorilor pentru dansul popular, modern ºi de societate din Argeº, Slatina, Baia Mare, Târgoviºte, Bucureºti, a predat folclorul naþional pentru strãini în Piteºti, Curtea de Argeº, Gãeºti, Baia Mare, Birmingham (Anglia), Beauvais, Dijon, Paris, Nisa, Pont Crethien, Auxerre (Franþa), Bruxelles, Liège (Belgia), în Luxemburg, Olanda, Ungaria. Realizeazã primul ansamblu

(urmare din pagina 7) garantat de marketing ºi notorietatea eroului sau portretul multiplu, paradoxal, plin de surprize, imprevizibil al unui mare creator în „rãzboi” cu epoca, mediul ºi cu sine însuºi. Întâmplarea face sã fi dat peste încã una din puþinele cãrþi de acest fel: Recurs la memorie. Convorbiri cu Mihai Ungheanu, Editura „Paralela 45”, 2009. Datorat ziaristului argeºean Mihai Golescu, acest Recurs la memorie e o carte atipicã ºi memorabilã, cu o dublã calitate ºi funcþiune. Critic ºi istoric literar proeminent, cu o urmã apãsatã ºi inconfundabilã în literatura ºi viaþa literarã a unei jumãtãþi de secol, M. Ungheanu nu-ºi pune în oglinda acestor Convorbiri propriul orgoliu ºi, neîncolþit de vanitãþi memorialistice referitoare la el însuºi, aduce în scenã, cu o rarã înþelegere ºi generozitate, portretele unor scriitori de seamã, cu mare impact public în epocã ºi, dupã aceea, reformatori, în grade diferite, ai literaturii române contemporane. Într-o carte cu destul „bagaj” memorialistic, el alege sã vorbeascã despre alþii, renunþând la sine însuºi. Cu excepþia unor informaþii, puþine, dar strict necesare, Recurs la memorie. Convorbiri cu Mihai Ungheanu este, contrar obiceiului, o carte de convorbiri despre alþii decât eroul cãrþii. Sau, altfel spus, o carte în care eroul ei se cautã pe sine vorbind despre alþii: despre scriitori importanþi ºi marile lor opere, despre conjuncturile modelatoare prin care acestea au trecut, despre „campaniile” criticului drept ºi incomod ºi polemicile inevitabile stârnite în epocã, cu un ecou puternic mult dupã aceea pânã astãzi, când, o carte, altfel bine scrisã, dar tezistã, superficialã ºi calomnioasã transformã o dezbatere literarã din epocã într-un caricatural rãzboi politic între scriitori… Conturând memorabil portretele literare ale altora, ceea ce rezultã din aceste Convorbiri ale lui M. Ungheanu sunt câteva excelente capitole monografice dintr-o istorie a literaturii, pe care criticul n-a mai apucat s-o scrie. În proiectul cãrþii, ne spune Mihai Golescu, urmau sã fie 16 scriitori vãzuþi de M. Ungheanu. N-au rãmas decât patru dintre ei: Fãnuº Neagu, Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel. Ceilalþi - de la Petru Dumitriu pânã la Nicolae Labiº, Ion Gheorghe, Adrian Pãunescu sau Ioan Alexandru - n-au mai putut fi ajunºi; criticul va muri cu cinci zile înainte de a împlini 70 de ani: se nãscuse la 17 martie 1939.

„Hora” în Beauvais, format din francezi, cu piese româneºti ºi din Balcani, se implicã total în organizarea ºi desfãºurarea Festivalului Internaþional de Folclor „Carpaþi”. Este medaliat cu argint de UNICEF, primeºte titlul de „Cetãþean de onoare” al oraºelor Beauvais ºi Neux-les-Mines (Franþa). A fost actor ºi dansator al Estradei Teatrului „Al. Davila” din Piteºti, conducând o aproape 20 de ani. Debuteazã editorial cu volumul „Hãlãi ºa! Cãluºul argeºean”, lucrare realizatã în colaborare cu maestrul Cãtãlin Oancea (Piteºti, 2001), urmatã, în 2005, de „Tipologia dansurilor populare din Argeº-Muscel”. La acestea se adaugã lucrarea „La stânã”, înfãþiºând momente revelatoare din viaþa pastoralã argeºeanã, „Doinã de dor… dorul de doinã” etc. In memoriam

Mihail D. Chiţescu (9 septembrie 1855, Piteºti, judeþul Argeº – 1904, Bucureºti) Institutor, director de ºcoalã, editor, redactor, revizor ºcolar, publicist, traducãtor. Mihai D. Chiþescu a fost autor de manuale ºcolare ºi fondatorul gazetei „Dorinþa Argeºului” (13 februarie 1886 - 14 februarie 1888), director ºi redactor-ºef al acesteia. A colaborat la publicaþiile locale ºi centrale, a tradus din literatura francezã. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: În curând, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti va apãrea volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului“ (de la Neagoe Basarab pânã azi), dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 16 noiembrie 2010

Tudor Gheorghe, în inimile piteştenilor În organizarea Consiliului Judeþean, Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” din Piteºti a gãzduit, recent, un dublu eveniment editorial. Mircea Pospai, directorul Studioului Regional Radio Oltenia Craiova, a prezentat publicului piteºtean cartea biograficã „Tudor Gheorghe, în umbra menestrelului”, în prezenþa celebrului rapsod, iar actriþa Georgeta Tudor, soþia maestrului, ºi-a lansat volumul de versuri „Uneori femeile surâd”.

Tudor Gheorghe, în umbra menestrelului de Mircea Pospai ........................................................... Þi-e dor de copilãrie? Da. Mi-e dor. Mi-e dor de miroasele alea ale copilãriei mele, mi-e dor de formele ciudate ale norilor, când stam cu vacile ºi mã uitam aºa.... urmãream câte un nor care, când se fãcea balaur, când cloþã, când casã, când un moºneag. Pânã când striga cineva: „Bã, vezi cã intrarã vacile în vie!” Mã trezeam din revelaþie, luam vacile îndãrãt. Chiar, ce copilãrie fascinantã am avut! Cine ne citeºte poate cã o sã zicã: „Doamne, Tudor Gheorghe cred cã minte”. Cum sã mint, fraþilor, când mã sculam dimineaþa ºi când o auzeam pe mama: „Ilie, scoalã-l!”. ªi tata, mai blând, zicea: „Mai lasã-l, fã, o þârã”. Ea: „Cum sã... Ete, trecu al lu’ Pircuº, trecu a lu’ Treanþã, trecu a lu’ cutare, ºi el?” ªi eu auzeam asta ºi mi-era greu sã mã scol dimineaþa. Mã trezeam pânã la urmã ºi luam vaca ºi, mai mult adormit aºa, mã þineam de lanþul ei ºi plecam prin pulberea aia, care era rece dimineaþa. ªi mã ducea vaca, sãraca, încetîncet... ªi eu, dupã vreo douã-trei sute de metri îmi reveneam, mã întâlneam cu bãieþii care mã aºteptau ºi începeam încã o zi. O sãriturã, o zburdãlnicie... Da, pânã ajungeam cu ele sus, la Tarifã, lângã pãdure, unde aveam izlazul. Dãdeam drumul la vaci, ele îºi vedeau de pãscut, noi de joacã, de

umblat prin pãdure, de cãþãrat prin pomi, de cãutat ciori pucioase, de cãutat ouã... Amintiri extraordinare... Când vin momentele de singurãtate creatoare? Când vrea artistul sau când vor ele? Cred cã atunci când vor ele. Cã degeaba te aºezi în faþa colii de hârtie albã, pui mâna pe pix ºi vrei sã scrii despre o întâmplare pe care ai vãzut-o tu. Te aºezi la masa de scris ºi te pomeneºti la sfârºit cã e pagina scrisã toatã, dar numai cu aia nu. E cu altceva. Aºa se întâmplã peste tot. Pleci sã faci un lucru ºi nu depinde de ce vrei tu. Depinde de ce înseamnã har, de ce înseamnã sublima stare divinã în care creaþia are tangenþã de fiecare datã. Deci, Tudor Gheorghe se aºazã la masa de lucru ºi s-a gândit deja la un nou spectacol. Acum e la masa de lucru ºi vrea sã-l punã în operã. Cât din ceea ce a gândit la început, procentual sã zicem, se regãseºte la sfârºit? E mai complicatã starea pentru cã, atunci când mã apuc sã fac un spectacol, mã apuc cu câþiva ani înainte. ªtiu de fapt ideea, ce va urma, dupã aceea urmeazã materialul, practic poezia care are un parcurs lung de selectare. Dupã aceea urmeazã procesul de asimilare a versurilor, muzica ce va veni ºi va îmbrãca aceste versuri ºi încet-încet ele încep sã

Ultimei Doamne de Georgeta Tudor

capete rotunjimi, încep sã se înlãnþuie, într-un fel. Mai existã ºi niºte momente stranii... De pildã, îmi place sã pun murãturi în singurãtatea mea, îmi place sã gãtesc... Nu întâmplãtor am spus asta. Pentru cã, preocupat de lucruri pragmatice, lucruri clare, lucruri pãmânteºti, trupul, mâinile lucreazã. ªi te strãfulgerã la un moment dat o idee... Mintea rãmâne cu obsesiile creatoare ºi abia atunci se limpezesc lucrurile. În timp ce tu faci altceva, mintea umblã ºi cautã ºi de multe ori gãseºte rãspunsuri la întrebãrile fundamentale. ªi atunci, o ultimã întrebare. Existã vreo clipã de rãgaz a creatorului? Da. Când doarme.

***

Eveniment

Ars poetica versus muzica U

n eveniment de o rarisimã delicateþe, flancat de trei poli de inspiraþie - poeta, pianista ºi actorul - ne-a fost prilejuit la Centrul Cultural din Piteºti, parcã asemenea unei preluãri de ºtafetã dupã tristul eveniment al trecerii în nefiinþã a poetului naþional Adrian Pãunescu. Poeta ºi profesoara Allora Albulescu ªerp, o personalitate de un activism remarcabil în peisajul argeºean cultural-literar ºi artistic (chiar ºi muzical, poeta manifestându-se ºi ca pianistã, ºi ca solistã vocalã), vãdind un moment de inspiraþie deosebitã, a ales sã-ºi ofere originala ºi

diversa creaþie poeticã adunatã în volumul recent editat sub îngrijirea criticului Horia Gârbea, intitulat cu o delicatã tuºã autobiograficã „Patimile pianinei”, într-o manierã cu totul specialã, poemele foarte inedite, ludicmeditative, fiind interpretate ca într-un ritual orfic de cãtre tânãrul actor bucureºtean Cristian Mardare, acompaniat la pian de cãtre emerita biografã ºi interpretã muzicalã, profesoara Camelia Pavlenco. Cunoscutã publicului de interes cultural piteºtean ca o biografã de excepþie a marelui compozitor ºi pianist român

M-aº bucura dacã ai fi frumoasã, Mi-ar plãcea sã vii în mânã cu o floare, Te-aº iubi dacã mi-ai zâmbi cu candoare! Pentru tine, oricum, sunt acasã... ªtiu cã m-ai gãsi de-aº vrea sã plec vreodatã ªi-n gaurã de ºarpe, ºi-n nori! Aº vrea sã vii pe-un cântec de viori... Oricum, tu nu te laºi aºteptatã! Pentru tine, oricum, am o pâine pe masã, Te-aº iubi ºi dacã mi-ai cere un ceai, Mi-ar plãcea sã te crezi cu mine în rai! M-aº bucura dacã ai fi, totuºi, frumoasã... Oricum, sunt aici, deºi nu te-aºtept! Aº vrea sã plec cu tine, prieteneºte la braþ... M-aº bucura dac-ai veni mai pe ocoliºuri, Nu chiar pe drumul cel drept... Mi-ar plãcea sã nu mai priveºti cu nesaþ ªi dacã te-ai aºeza lângã mine cu candoare Dulce, suavã, surâzând ca o zânã sfioasã. Dar nu îndrãzni s-ascunzi pe sub pelerinã Toiagul acela cu lamã lucioasã!!! Vino, aºa cum te-am rugat: Frumoasã în mânã cu o floare!

Selectate de M. NEAGOE

George Enescu, Camelia Pavlenco ºi-a pus întreaga virtuozitate de pianistã în slujba ilustraþiei muzicale a unui recital poetic cu adevãrat simptomatic pentru marea frãmântare ce o traverseazã spiritul omenesc de azi ºi de totdeauna în marea trecere ºi în mica simfonie pateticã a vieþii fiecãrui subiect creator. Poemele Allorei, ingenioase confesiuni ale clipelor trãite apoteotic într-o creatoare osmozã între spirit ºi realitatea subiectivã, pusee de inspiraþie ale unei creativitãþi complexe stihuite ludic spre a putea, dincolo de accesibilitate, sã obþinã nu mai puþin o hranã reflexivã pentru omul de pretutindeni muncit de avatarurile propriei libertãþi, s-au modulat de minune pe sensibilitatea ºi vocaþia interpretativã vãdite de tânãrul actor bucureºtean

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Cristian Mardare, care a conferit un plus de dramatism ºi autenticitate textului liric viu ºi concettist într-o stilisticã barocã postmodernistã, nelipsitã deopotrivã de un soi de evidentã ºi originalã teatralitate.

Î

n acordurile armonioase ale pianului, diverse precum sinesteziile unice ale fiecãrui poem, publicul a cunoscut o autenticã emoþie, o comedia dell’arte în registru liric, infuzatã de inefabilul micului scenariu metaforizant al fiecãrei microodisei poetice prin psihismul unei ingenioase poete, dãruite deopotrivã fluidului heraclitean al aparenþelor, cât ºi esenþei de dincolo de avatarul poetic existenþial. Prof. Dorina MIHAI

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul nr.692