Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 687 „ 12 octombrie 2010 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Istrate Micescu - o pagină de aur în cartea dreptului românesc De staturã potrivitã, subþire, cu pãrul tuns scurt ºi ciocul înspicate cu fire albe, cu ochii negri, vii ºi pãtrunzãtori, strãlucind pe o faþã plinã de bunãvoinþa înþelepciunii, apãrea Istrate Micescu drept una dintre cele mai frumoase flori ale buchetului intelectualilor români din perioada interbelicã. Nãscut la 22 mai 1881, în oraºul Ploieºti, ca fiu al profesorului ºi senatorului liberal Nicolae Micescu, dintr-o familie de mici boieri, dupã studii strãlucite în þarã, Istrate a reuºit sã obþinã o bursã la Paris, la Facultatea de Drept a Universitãþii Sorbonne1. Acolo a fost coleg cu români remarcabili, ca Charles Drouhet, Nicolae Titulescu etc.2 Din pãcate, între Istrate Micescu ºi Nicolae Titulescu, din anii studiilor la Paris, s-a nãscut o animozitate profundã3. S-ar putea ca ea sã fi fost generatã de lupta în profesie ºi de orientarea politicã opusã a celor doi. Dupã ce a isprãvit studiile în Franþa, Istrate Micescu s-a îndreptat cãtre Germania, unde s-a specializat în Drept roman4. Abia apoi a revenit la Paris, unde ºi-a susþinut teza pentru obþinerea titlului de „Docteur d’Etat”5. La revenirea în þarã, Istrate Micescu s-a aplecat, în special, cãtre predarea cursurilor universitare – drept civil, istoria dreptului românesc – la Facultatea de Drept a Universitãþii din Bucureºti. S-a pãstrat de cãtre memoria colectivã credinþa cã preda prelegeri fascinante. Se ºtia cã la acestea, care

erau predate între orele 20-21, ca ºi la profesorul Nae Ionescu, venea sã asculte lume din oraº, chiar din localitãþi de provincie.6 Este extrem de greu de reconstituit calitatea ºi conþinutul acelor prelegeri predate de profesorul Istrate Micescu, deoarece acesta le-a prezentat oral, publicate fiind câteva prelegeri ºi un singur curs, de unul dintre foºtii sãi conferenþiari, C. Vlahide7. În paralel a lucrat ca avocat. A fost strãlucit prin pledoariile sale la barã, prin concluziile scrise8. Calitãþile sale au impus confraþilor din cel mai vechi ºi mai important barou român, cel din Ilfov, sã-l aleagã decan în anii 19251928-1929 ºi 1935. În anul 1937 a fost ales decan de onoare pe viaþã, fiind secondat de tânãrul Al. Vergatti, penalist, ales în funcþia de prodecan. În anul 1935, ca urmare a morþii fratelui sãu Dimitrie Micescu, ºi el strãlucit avocat, Istrate Micescu s-a considerat obligat moral sã înceapã sã participe activ la viaþa politicã. În locul fratelui sãu, Istrate a ocupat locul de deputat. El s-a apropiat de partidele conduse de A.C. Cuza ºi O. Goga ºi de cel care-l avea în frunte pe Gh.I. Brãtianu. Deºi nu i-a plãcut viaþa politicã, deoarece-l îndepãrta de meseria ºi de preocupãrile lui9, Istrate Micescu a fost de douã ori ministru de Externe ºi o datã ministru al Justiþiei10. Mai mult, în urma cãderii Guvernului Cuza-Goga (10-11 februarie 1938), regele Carol al

Istrate Micescu

II-lea l-a rugat pe Istrate Micescu sã elaboreze o nouã Constituþie a României. Actul fundamental trebuia sã corespundã noului statut, de „dictaturã regalã”, a României. În circa o sãptãmânã, la Ciumeºti, în conacul construit de el între 1928-1930, a dictat noua Constituþie. Bizar, dar puþin ºtiut ºi înþeles, este cã noua lege fundamentalã îngrãdea ºi limita puterea suveranului comanditar. A fost o acþiune voluntarã a autorului, mãrturisitã la 4 martie 1938 într-un interviu acordat ziarului grec „Elefteron Vima”.11 Cu toate acestea, cuvintele lui Istrate Micescu nu au fost luate în seamã. Contemporanii au fost prea impresionaþi de extraordinara capacitate, unicã, de a redacta singur în ºapte zile o Constituþie.

Muzica zilelor noastre

Doi oameni energici Unul, cu bagheta. Alexandru Ganea. Care-a scos un Schumann peste aºteptãri. Ferm precum îl ºtim. Cu-n straºnic elan. Iarãºi oferind certitudini trupei, nouã, satisfacþii. O sã-l revedem luna viitoare. Din nou cu Tomescu. Cel de-al doilea Alex, de joia trecutã. Solist de Ceaikovski. Aprig cu arcuºul. Tãlmãcind alert celebrul concert. Ce-a mai fost cântat aici, la Piteºti. De alþi doi faimoºi: Cristina Anghelescu, Florin Croitoru. Cu-acelaºi succes, demn de-un giuvaier. În veci strãlucind, lumea fermecând... Cu Alex Tomescu ne reîntâlnim. Disearã, când vine cu ai sãi colegi. Mihail ºi Suma. Puºi pe recital, cu Ravel ºi Dvorak. Treabã de impact, fãrã doar ºi poate... Am sã-nchei cu... jazz! Poimâine-o sã fie, îl dorim demult. Melodii celebre, la modã cândva. Probabil, ceva nostalgie. Rit ºi improvizaþii, din plin. Cu oameni de top în domeniu. Tiberian ºi Negrescu, de pildã. Deliciu pe bune, sã-l savurãm cât mai mulþi... Adrian SIMEANU Astfel s-a scris o paginã de aur în cartea dreptului românesc. Prelegerile sale în domeniul dreptului civil au fost, în ansamblu ºi fiecare în parte, adevãrate capodopere. Definiþia pe care a dat-o dreptului o dovedeºte din plin: „Dreptul este ºtiinþa drepturilor ºi tehnica obligaþiilor”12. Este o netã deosebire faþã de noþiunile prezentate de ceilalþi profesori de la catedrele româneºti ºi europene. Într-o formã originalã, Micescu a prezentat atunci o definiþie umanistã, în care punea accentul pe om, ca individ, în vreme ce în celelalte cursuri de drept civil se accentua problema colectivitãþii.13 Este un alt element nou, singular, care îl face pe Istrate Micescu sã scrie o frumoasã paginã specialã, neobiºnuitã, în istoria dreptului românesc. Istrate Micescu a intenþionat sã scrie o lucrare amplã având ca subiect Istoria

180 de ani de la moartea lui DINICU GOLESCU, primul român modern (I) 1777 - 1830

Neamul Goleştilor Surprinzând, într-o strãlucitã sintezã, locul ºi rolul boierilor Goleºti în lupta pentru propãºirea culturalã ºi socialã a patriei, Nicolae Iorga releva covârºitoarea contribuþie adusã de neamul Goleºtilor în istoria ºi, mai ales, în spiritualitatea poporului român: „Apãrãtori de þarã în veacul al XVI-lea, sprijinitori ai vieþii ei culturale, lângã Vodã Brâncoveanu, în al XVII-lea, iar, în al XIX-lea, luptãtori cu condeiul contra decãderii aduse de interese strãine, predicatori ai unei nouã ere de civilizaþie în sensul de libertate, egalitate ºi frãþie al Apusului, ºi, mai presus de toate, prin Dinicu din Goleºti, ca ºi prin învãþatul ºi mai adâncul în gânduri frate al sãu, Iordache, scormonitorii comorilor pe care le pãstra, în

„Cãci ºi cel ce va aduce folos patriei un bulgãre de aur ºi cel ce va aduce numai cât un grãunþ de mei, tot trebuie sã fie cinstiþi mai mult decât cei ce în urmã vor scrie, ca niºte începãtori ai acest sfânt lucru ºi ca niºte înlesnitori la cei din urmã…“ Dinicu Golescu umilinþa ei þãrãneascã, închise în cãmãri strãbune, limba noastrã, cu frumuseþea expresivã a cuvintelor, cu sentenþioasa înþelepciune a zicalelor ei”… Brãzdarea ogorului limbii româneºti, pentru scoaterea la ivealã a comorilor sale, a fost întreprinsã cu sârguinþa ºi migala unui desþelenitor de cãtre „Constantin, boierul cinstit de la Goleºti” - cum îl socotea poetul Ion Pillat prin scrieri deschizãtoare de cãi ºi îndrumãtoare de conºtiinþe, dar ºi prin iniþierea unor acþiuni menite sã contribuie la luminarea poporului, generate de convingerea cã „norodul nu va rãsplãti numai multa ºtiinþã, ci ºi buna voinþã, buna cugetare ce va avea fieºcare dupã a sa putere, sã slujeascã patriii. Cãci ºi cel ce va aduce folos patriei un bulgãre de aur ºi cel ce va aduce numai cât un grãunþ de mei, tot trebuie sã fie cinstiþi, mai mult decât cei ce în urmã vor scrie, ca niºte începãtori ai acestui sfânt lucru ºi ca niºte înlesnitori la cei din urmã”.

Din clepsidra vieţii cărturarului luminist La 7 februarie 1777 se nãºtea, în familia marelui ban Radu Golescu ºi a soþiei sale, Zoiþa Florescu clucereasa, ultimul fiu – Constandin

Radovici din Goleºti, cunoscut, în istoria culturii româneºti, sub numele de Dinicu Golescu. Tatãl sãu, „apreþuitor al învãþãturii”, îl dãdu la ºcoala de limbã greceascã de la Mãrgineanu a vestitului dascãl elenist chir ªtefan Comita, spre „luminarea minþii ºi înþelegerea bunelor moravuri”. Cãsãtorindu-se, la 30 de ani, cu craioveanca Zoe Farfara, în vârstã de numai 12 ani, Dinicu Golescu îºi înscrie, în arborele sãu genealogic, urmaºii: Ana (cãsãtoritã Racoviþã), ªtefan, Nicolae, Radu ºi Alexandru – pe care istoria pãmântului românesc îi pomeneºte cu cinste, reliefând coeziunea lor spiritualã plãmãditã în lupta pentru eliberarea poporului, sub numele de „fraþii Goleºti”. Descendenþa sa boiereascã îl propulsã rapid pe înaltele trepte ale ierarhiei sociale, Dinicu Golescu fiind orânduit, pentru început, ispravnic de Muscel, slujbã în totalã contradicþie cu principiile pe care le nutrea, de vreme ce, mai târziu, se va destãinui: „Am rãmas înlemnit, blestemându-mi ceasul în care am primit aceastã dregãtorie”. Dregãtorul se va acomoda, însã, cu funcþiile (culminând cu cea de mare logofãt), preocupat iniþial de „politiceºtile gândiri” ºi doar accidental de starea socialã a „norodului”: „De la cea dintâi dregãtorie ºi pânã la cea din urmã – mãrturisea marele logofãt – n-am contenit luând

dreptului românesc, pornind de la origini14. Evoluþia vieþii sale ºi a evenimentelor internaþionale l-a împiedicat sã-ºi materializeze planurile. Încã din octombrie 1944 s-a pus în practicã planul comuniºtilor, care urmãreau lovirea avocaþilor, singurii profesioniºti care puteau lupta cu statul. La 1 decembrie 1944, prin paginile ziarului „Victoria”, comuniºtii l-au atacat violent pe Istrate Micescu, salutând inevitabila lui epurare din Barou. În acelaºi articol au fost înscrise numele primilor 25 avocaþi care trebuiau epuraþi din Baroul Ilfov – un exemplu la scarã naþionalã: I.V. Gruia, Istrate Micescu, Al. Constant, Horia Cosmovici, Petre Pogonat, Coty Stoicescu, Tr. Dumitriu-ªoimu, Vintilã (continuare în pagina 8) Prof. univ. dr. Radu ªtefan VERGATTI

luãri neprãvilnicite de la acest norod care nu-ºi are nici hrana din toate zilele...”. Dinicu Golescu - în a cãrui inimã ridicarea la luptã a Vladimirescului din anul 1821 avu un ecou puternic, ce se va regãsi în neaºteptata atitudine de compasiune faþã de viaþa poporului va ieºi în întâmpinarea Domnului Tudor la Ciorogârla, ca delegat al boierilor, „urându-i bun venit ºi poftindu-l sã intre cât mai grabnic în Bucureºti, înaintea eteriºtilor lui Ipsilanti”. În loc sã se îngrijeascã de ale sale, cum fãceau toþi boierii de frica zaverei, Dinicu Golescu se îndreptã spre Braºov, pentru a aºeza „la adãpost” familia rãposatului domn Alexandru ªuþu. Pe drumul de întoarcere, la Câmpina, marele logofãt fu silit de arnãuþii lui Duca – dupã ce-i luarã „ºi arme, ºi haine, ºi bani” – sã aleagã între aderarea la Eterie „împotriva pãmântenilor” ºi pãrãsirea pãmântului þãrii... Dinicu Golescu alese cea de-a doua cale, socotind-o mai dreaptã, ºi se refugie peste munþi. ªederea prelungitã la Braºov – motivatã fie de teama zaverei, fie de frica unei represiuni otomane (el fiind socotit un rusofil convins !) – a fost, totuºi, folositã pentru propãºirea viitoare a patriei, cãrturarul iluminist punând, în anul 1822, bazele unei societãþi secrete, împreunã cu N. Vãcãrescu, Gr. Bãleanu, C. Câmpineanu, I. Câmpineanu, I.Em. Florescu, R. Voiculescu ºi episcopul Ilarion al Argeºului. Societatea secretã cu caracter politic ºi literar îºi propunea, printre altele, traducerea de cãrþi din limba elenã, „mai familiarã pe atunci”, ºi formarea unui dicþionar român. Cãlãtoriile întreprinse în anii 1824, 1825 ºi 1826, fie datoritã dorinþei mãrturisite de cunoaºtere, fie prilejuite de însoþirea fiilor sãi la studii în strãinãtate (Radu ºi Alexandru, la (continuare în pagina 9) Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

● săgetătorul

Istrate Micescu - o pagină de aur în cartea dreptului românesc (urmare din pagina 7) Georoceanu, Al. Vergatti, Radu Budiºteanu, Titus Dragoº, Ovid Vlãdescu, Ion Nedescu, Horaþiu Comaniciu etc.15 La 19 februarie 1945, ziarul „Scânteia” anunþa cã avocatul Istrate Micescu a fost radiat din Barou. Totodatã, în cadrul „Comisiei de epuraþie a Baroului Ilfov”, acuzatorul a solicitat ca Istrate Micescu sã fie deferit Tribunalului Poporului, fiind acuzat de dezastrul þãrii ºi de iniþierea unor acþiuni „rasiste, ºovine, antisemite, fasciste ºi antisovietice”16. Istrate Micescu a fost contestat ºi ca profesor. La data de 16 noiembrie 1945, în acelaºi cotidian comunist „Scânteia” a apãrut un articol care cerea sã fie înlãturat din învãþãmântul universitar. S-a protestat chiar împotriva aplaudãrii lui de cãtre studenþi. Profesorul era acuzat cã la 4 noiembrie 1945, în cursul unui examen, a definit democraþia în spirit net anticomunist, anume „drepturi cât mai multe pentru proºti... dreptul pentru sãraci de a jefui, ca sã aibã de toate, asta se numeºte progresism”.17 În anul 1948, Istrate Micescu a fost arestat, sub pretextul cã ar fi participat la discutarea proiectului formãrii unui guvern clandestin. În timpul procesului, desfãºurat în acelaºi an, avocatul ºi profesorul a fost condamnat la 20 de ani de temniþã grea. Când s-a dat ultimul cuvânt inculpatului, Istrate Micescu s-a adresat instanþei spunând: „Mulþumesc pentru generozitate. Eu voi face 2-3 ani, restul, dumneavoastrã”. S-a sãvârºit din viaþã cândva în luna mai între anii 1951-195418. Pieirea lui Istrate Micescu a fost o nouã formã prin care comuniºtii au stins flacãra vieþii uneia dintre cele mai luminate minþi pe care le-a avut dreptul românesc ºi cel european. 1 Cf. Paul Vlachide, Istrate N. Micescu, în Curs de drept civil predat de domnul profesor Istrate Micescu, publ. de Doru Cosma ºi Paul Vlachide dupã cursul de Drept Civil stenografiat de av. Floru Andronic, curs þinut la Facultatea de Drept a Universitãþii Bucureºti de Istrate Micescu în anul universitar 1931-1932, Bucureºti, 2000, p. 33-34. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Mircea Duþu, Istrate N. Micescu, O legendã a vieþii juridice româneºti. Viaþa. Opera. Moºtenirea, Bucureºti, 2000, p. 13. 5 Cf. Istratti N. Micesco, La Personalitaté Morale et l’Indivision comme constructions juridiques (Étude de technique juridique), Paris, 1907. 6 Cf. Mircea Duþu, op. cit., p. 21. 7 Cf. Curs de drept civil predat de domnul profesor Istrate Micescu, ed. cit., passim. 8 Idem, passim; Cf. Mircea Duþu, op. cit., passim. 9 Cf. Istrate I. Micescu, fiul avocatului Istrate N. Micescu, interviu publicat în „Ziarul Financiar”, 15 septembrie 2005. 10 Ibidem; Mircea Duþu, op. cit., p. 40 ºi urm. 11 Cf. Paul Vlahide, op. cit., p. 27. 12 Cf. Curs de drept civil, ed. cit., p. 40-49. 13 Idem, passim. 14 Cf. Mircea Duþu, op. cit., p. 103 ºi urm. 15 Cf. Micescu, Gruia & Comp. Primii 25 candidaþi la epuraþie ai Baroului avocaþilor, în „Victoria”, 1 decembrie 1944. 16 Cf. Istrate Micescu a fost radiat din Barou, în „Scânteia”, 19 februarie 1945. 17 Cf. Huliganul Micescu, în „Scânteia”, 16 noiembrie 1945. 18 Nu s-a putut stabili exact data morþii lui. Unele date pe care le-am avut la dispoziþie ne-au indicat cã a murit cândva între anii 1951 ºi 1954, în luna mai, în închisoarea de la Aiud. Dupã alte opinii, se pare cã ar fi murit la 22 mai 1951, la Aiud (cf. Mircea Duþu, Istrate N. Micescu, O legendã a vieþii juridice româneºti. Viaþa. Opera. Moºtenirea, Bucureºti, 2000, p. 17).

ARGEªUL 12 octombrie 2010

Amintiri de demult

Dorul inimii mele

Mult mai târziu aveam sã aflu de ce episcopul Teofil m-a pus la rugãciune mai îndelungatã. Cu câteva zile mai înainte, un alt candidat la celibat a cerut sã fie hirotonit. L-a îndemnat la rugãciune ºi, dupã câteva zile, a dispãrut. Au încercat ºi cu mine acelaºi procedeu. Pe parcursul sãptãmânii pline de rugãciune ºi de foame eram chemat la cancelarie, în fiecare zi, de câte un consilier eparhial. Vicarul Florin Geamoleanu, un ardelean îndesat, de înãlþime mijlocie, mã întreba: - De ce vrei sã te faci preot celibatar, bã bãiete? Urât nu eºti, prost nu prea eºti, ce-þi lipseºte? În altã zi, consilierul administrativ bisericesc Onisie Moraru, mai cu simpatie, zice: - Frate Constantine, este grea viaþa de unul singur. Fete sunt destule. De ce nu te cãsãtoreºti? Mai delicat ca alþii, inspectorul eparhial Gheorghe Simu mã sfãtuia: - Sã ai grijã, cã ispite sunt multe! Sã nu cazi în pãcate care sã-þi ruineze viaþa! Se bucura cã am gândul de a fi celibatar. Cu totul parcã din alte lumi, pe consilierul economic Simion Coman, cu ochelari în cercuri ca undele pe ape, îl auzeam: - Gândeºte-te bine! Sã nu regreþi mai târziu! Iar ultimul pus pe capul meu a fost secretarul eparhial Iosif Butuc, un bihorean voinic, cu priviri de vultur. Degajat ºi fãrã înconjur, mi-a zis: - Dacã tu vrei sã fii preot celibatar este foarte bine. Eu te felicit! Îmi strânge mâna ºi-mi ureazã succes. Am aflat dupã aceea cã el era celibatar ºi slujea ca arhidiacon. Cred acum cã Teofil episcopul a pus la cale toatã povestea asta. Probabil cã am trecut examenul. De aceea m-a ºi chemat pentru hirotonia întru preot celibatar. Dorinþa mea era mãrturisitã, planul tainic pe care mi-l doream împlinit: intrarea în monahism, atunci când va fi îngãduitã de Bunul Dumnezeu.

Scrisori a primit episcopul Teofil de la preotul Savin, îndrumãtorul meu de la Cracãul Negru, ªtefan Alexe, directorul seminarului, ºi chiar de la tatãl meu. Ei se exprimau împotriva celibatului pe care doream sã-l îmbrãþiºez. Înaltul ierarh al Clujului era în dilemã. Trebuia sã cumpãneascã între cei care se îngrijorau de mine, amestecându-se în viaþa mea, ºi dorinþa de a sluji în bisericã, în ipostaza doritã, gânditã ºi cerutã cu insistenþã.

Sibiu, unde-ºi fãcuse începutul lucrãrii glorioase, la Catedrala Mitropolitanã. Mare este Dumnezeu care dã omului astfel de puteri!

*

*

Eram bucuros. M-am spovedit, dupã porunca episcopului Teofil Herineanu, la Mircea Tomuº, în Catedrala Catedrala Arhiepiscopalã din Cluj în care am fost Ortodoxã a hirotonit diacon ºi preot în 6 ºi 8 septembrie 1964. Clujului, unde aveam sã fiu ochi, cã-l deschideam ºi mã rugam hirotonit peste câteva zile. Se vede pânã aþipeam. Am început sã pricep cã, din mila Domnului ºi a Maicii somnul greu, de plumb, al Sale, rugãciunile au fost primite. ucenicilor lui Iisus din Grãdina Lucrurile au început sã meargã bine. Ghetsimani. Între timp venise ºi binecuvântarea Dis-de-dimineaþã m-am dus la de ieºire din Moldova ºi intrarea în catedralã pentru a-mi face Transilvania mult doritã. Am auzit rânduiala Sfintei Împãrtãºanii. cã Teofil, superbul prelat al Lãcaºul Domnului m-a Clujului, a dat de mai multe ori impresionat. Mai târziu am aflat telefon mitropolitului Iustin pentru a cine a trudit la aºa frumuseþe mã „libera” în bunã pace. ecleziasticã. Nicolae Ivan, micul Am aºteptat Ziua Domnului cu episcop la staturã, a fãcut o mare emoþie. Nu închideam bine un bisericã uriaºã. Se învãþase de la

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●

Invitaţie la... haiku Joi, 14 octombrie, la ora 17.30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” vor citi haiku Viorica Referendaru, Cornelia Baciu, Constantin Pãun º.a. Sunt invitaþi toþi iubitorii acestei specii de poezie, în vederea constituirii unei filiale a Asociaþiei Române de Haiku.

Întâlnirea scriitorilor Întâlnirea Ligii Scriitorilor – Filiala Argeº – va avea loc în ziua de vineri, 15 octombrie, ora 10.30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”. Vã aºteptãm cu plãcere!

Hirotonia întru diacon a fost fãrã incidente, la 6 septembrie 1964, zi de toamnã însoritã. La slujbã participase Ioan Alexandru – poetul, George Bãlan - muzicologul ºi profesorul George Buº. Dupã sfârºitul Sfintei Liturghii, cei trei m-au condus pânã la cãminul preoþesc. Mi-au spus cã vor veni ºi la hirotonia întru preot, George Bãlan promiþându-mi cã îmi va aduce ºi un magnetofon pentru a înregistra slujba. Marþi, 8 septembrie, ziua Naºterii Maicii Domnului, a fost ºi ziua naºterii mele în ierarhia Bisericii Strãbune. Totul era un mister ºi o bucurie. Aºteptam ca Duhul Sfânt sã vinã a doua oarã pentru a mã sfinþi ca preot, prin rugãciunile ºi punerea mâinilor evlaviosului arhiereu al lui Hristos, Teofil episcopul. Acum se împlinea dorul inimii mele de a fi hirotonit de episcopul pe care-l credeam ajuns arhiereul lui Hristos, fãrã intervenþii omeneºti. Nu ºtiam cã Teofil Herineanu a ajuns episcop la Roman când avea doar 38 de ani ºi când m-a hirotonit, 53. Mã temeam sã nu moarã ºi sã rãmân nehirotonit. Îmi legasem, fãrã sã ºtiu, în mod tainic, viaþa mea de viaþa celui care mi-a devenit arhirereul hirotonisitor pentru totdeauna. Calinic ARGATU

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului In memoriam

Nicolae N. Enescu (4.07.1915, comuna Tigveni, Argeº – 31.12.2009, Curtea de Argeº) Profesor, memorialist, fost deþinut politic. Studii: Liceul „Alexandru Lahovary”, RâmnicuVâlcea, ºi Liceul din Sibiu; Facultatea de Litere ºi Filozofie, Secþia românã-istorie (1940). Dupã absolvirea facultãþii lucreazã la întreprinderi din Curtea de Argeº (1940-1946); profesor de românã la Seminarul Teologic ºi la Liceul „Vlaicu Vodã” din Curtea de Argeº (1946-1949). Anchetat la securitatea din Piteºti, condamnat de Tribunalul Militar din Craiova la 6 ani închisoare pentru cã strânsese arme pentru partizanii din Munþii Apuseni. De la închisoarea din Craiova, unde se afla ºi Corneliu Coposu, este transferat la închisoarea din Aiud, având ca tovarãºi de detenþie pe Radu Gyr, colonelul G. Eminescu (nepotul poetului), Dumitru Stãniloae, Nichifor Crainic, Mircea Vulcãnescu, Istrate Micescu º.a. Eliberat în 1954, merge în Bãrãgan, comuna Mãgura, unde lucreazã ca muncitor necalificat (îngrijitor de porci, ºef de atelier de împletituri). Se întoarce în Curtea de Argeº ºi lucreazã ca zilier (1965-1969); muzeograf, apoi profesor de românã la Seminarul Teologic, completare cu limba francezã la Liceul „Vlaicu Vodã” din Curtea de Argeº. Înfiinþeazã ºi conduce P.N.Þ.C.D. din Curtea de Argeº (1990-1998).

Preocupãri literare: publicã foiletonul „File de istorie argeºeanã - Memoria lacrimei”, în cotidianul „Argeºul” (2001), ºi vol. „Memoria lacrimei”, la Editura „Pãmântul”, 2007.

Ion Ionescu-Boteni/ Ion N. Croitoru (12.07.1881, Boteni, Muscel – 15.06.1946) Profesor de francezã ºi director la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureºti. A înfiinþat la Câmpulung revista literarã „Muscelul”. Prozator, cadru didactic, editor. Volume reprezentative: „Casa din Muscel”, nuvele ºi schiþe (1907); „Din satul nostru” - nuvele ºi schiþe (1908); „În zile de vacanþã” (Bibl. „Minerva”, no. 76), „Drumuri” (nuvele, Bibl. „Minerva”, no. 96), lucrãri apreciate de N. Iorga ºi Eugen Lovinescu („Istoria literaturii române contemporane”, vol. III, Edit. „Minerva”, Bucureºti, 1981, p. 127) etc.

Ion Nestor I. Gogoncea (19.07.1904, Priboieni, Argeº – 1.11.1983, Piteºti, Argeº) Dascãl, poet, publicist, eseist, prozator. Urmeazã ºcoala primarã în comuna natalã, avându-l ca învãþãtor pe folcloristul Constantin Rãdulescu-Codin, Liceul „Dinicu Golescu” din

Câmpulung Muscel, apoi dã examene de diferenþã ºi se transferã la ªcoala Normalã „Al. Odobescu” din Piteºti, pe care o absolvã ca ºef de promoþie (1924). Activitate didacticã: învãþãtor în comuna Lingina, în preajma Hunedoarei (1924-1925), se transferã la ªcoala Primarã din Teiu Vale (1925) ca învãþãtor, director de ºcoalã ºi înfiinþeazã în 13 mai 1928 Cãminul Cultural în Teiu-Vale, contribuind la emanciparea culturalã a sãtenilor prin ºezãtori, formaþii artistice cu localnicii (teatru, cor, dansuri naþionale, concursuri judeþene), înfiinþarea unui cinematograf, îmbogãþirea bibliotecii ºcolare ºi a Cãminului Cultural ºi atragerea cititorilor de toate vârstele. În urma examenelor de atestare obþine titlul de profesor de matematici, gradul al II-lea (1948). În 1952 este declarat chiabur. Atât el, cât ºi soþia sunt daþi afarã din învãþãmânt, el fiind trimis la „reeducare prin muncã” la Canal ºi Orezãria Chirnogi. Preocupãri literare: încã de elev colaboreazã la revistele „Prietenul nostru” (Câmpulung Muscel), „Solidaritatea” (Câmpulung Muscel), „Satul” (Bucureºti), „Poporul Românesc” (Piteºti), „Revista Noastrã” (Curtea de Argeº), revista „Argeº” (Piteºti), în deceniile 3 ºi 4 ale secolului XX. Ca învãþãtor scrie lucrãrile „Lingina ºi linginarii”, „Marghita”, „Ispita”, „Poveºti din Þara Haþegului”, „Lilion ºi Lelia”. Volume reprezentative: „Gânduri pentru tine” – versuri (1929). O parte din manuscrisele sale, ascunse de prigoana vremii, au vãzut lumina tiparului prin grija soþiei ºi a fiicei sale, ca: „Modeste

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

● săgetătorul

ARGEªUL 12 octombrie 2010

O îngemănare de suflet – muzica şi poezia „Încã din cea mai îndepãrtatã Antichitate, poezia ºi muzica, cuvântul ºi tonul au mers mânã în mânã, adesea contopindu-se, completându-se. Cuvântul aruncã luminã vie asupra sentimentelor, descriindu-le, precizându-le în chip plastic. Graþie cuvântului, gândirea se poate formula. Muzica, revãrsându-se în adâncimile sufletului, pãtrunde misterioarã în cele mai tãcute taine ale simþirii. Din îmbinarea cuvântului ºi a muzicii s-au nãscut ºi se vor naºte opere divine, nemuritoare.” Cu aceastã convingere exprimatã de cãtre compozitorul George Enescu la Academia Românã în anul 1933, iubitorii artei literare ºi ai muzicii au participat pe 30 septembrie la douã evenimente culturale: începerea noului sezon al Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, cu lansarea volumelor „Scrisori din Pont” (eseuri ºi criticã literarã) ºi „Poemele iubirii”, ambele purtând semnãtura reputatei profesoare Mona Vâlceanu, ºi deschiderea stagiunii 2010/2011 a Filarmonicii Piteºti. „Lumina vie” a primului eveniment a fost „aruncatã” de cãtre aceeaºi ºi din totdeauna poetã ºi distinsã moderatoare Denisa Popescu, prin cuvinte de apreciere faþã de autoarea celor douã cãrþi, Mona Vâlceanu. Au urmat prof. Allora Albulescuªerp, preºedinta fundaþiei, scriitorul Mihai Ghiþescu, preºedinte de onoare al fundaþiei, prof. I. Grecu, invitat de onoare, prof. Vasile Ghiþescu, prof. Lucian Costache, prof. Dorina Mihai, prof. Nic. Petrescu, epigramist ºi publicist. Ca o împlinire a reflecþiei enesciene asupra îmbinãrii cuvântului ºi a muzicii, o parte dintre participanþi s-a deplasat, de la Biblioteca „Dinicu Golescu”, unde s-a þinut primul

eveniment, la Casa de Culturã a Sindicatelor, fiind vorba acum despre sunetul muzicii. Odatã intraþi în sala de spectacole a prestigioasei instituþii, am

vãzut cum sentimentul de fericire domina chipul directorului general ºi fondator al Filarmonicii, Jean Dumitraºcu. Era ºi firesc. Câºtigase încã o bãtãlie – menþinerea în viaþã, în ciuda penuriei financiare, a tinerei orchestre simfonice a filarmonicii. Ora 19 ºi câteva minute. Reflectoarele se aprind, sala e arhiplinã. Totul e pregãtit sã-nceapã concertul simfonic. În ropote de aplauze îºi face apariþia tânãrul, dar

De la Ravel la jazz simfonic Filarmonica Piteºti organizeazã, în perioada 12-14 octombrie, douã recitaluri camerale inedite. Marþi, 12 octombrie, Romanian Piano Trio revine pe scena Filarmonicii în cadrul unui turneu naþional care cuprinde 14 oraºe, printre care ºi Piteºtiul. Violonistul Alexandru Tomescu, pianistul Horia Mihail ºi violoncelistul Rãzvan Suma revin pe scena Filarmonicii Piteºti, marþi, 12 octombrie, de la ora 19, la Casa de Culturã a Sindicatelor, cu un recital cameral Maurice Ravel („Trio pentru pian, vioarã ºi violoncel”) ºi Dvoøák („Trio pentru pian, vioarã ºi violoncel”). Joi, 14 octombrie, de la ora 19, la Casa de Culturã a Sindicatelor, Tiberian Jazz Ensemble readuce în atenþia publicului melodii celebre interbelice de jazz simfonic. Pianistul Mircea Tiberian, solista Nadia Trohin, contrabasistul Pedro Negrescu, bateristul Vlad Popescu ºi violonistul Constantin Mirea cântã, la Filarmonica Piteºti, pentru prima oarã în aceastã formulã, introducându-ne dintr-o lume „la margine de Bucureºti” în inima culturii piteºtene. (J.D.) gânduri pentru toþi” – placheta de tematicã în versuri, ca eseuri asupra unor noþiuni fundamentale în educaþie din domeniul psihologiei, sociologiei ºi mai ales al moralei, fondate pe mari clasici, Editura Exas (1995), Piteºti; „Gânduri înãbuºite”, Editura „Tiparg”, (Piteºti, 2008) exprimã în poeme realitatea ºi simþãmintele sale din perioada suferinþelor ºi jertfelor suportate de floarea valorilor neamului, chinuitã ºi distrusã de „Ciuma Roºie”; „Comuna Teiu – legendã ºi adevãr” – este o monografie (în prozã ºi versuri) a apariþieie satelor Teiu din Deal (vechi), Teiu din Vale (nou), Leºile, Bârlogu, Gruiu, Editura „Tiparg” (Piteºti, 2009); „Glasul sângelui în lacrima neamului”, (Editura „Argeº Press”, 2010), prin care reuºeºte sã exprime strigãtul sãu pentru trezirea naþiunii împotriva pericolului de disipare a neamului sãu.

Paul Dicu (1.08.1926, Topana, Olt – 19.04.2008, Piteºti, Argeº) Inspector ºcolar, Secþia de Învãþãmânt a Regiunii Argeº; secretar, Societatea de ªtiinþe Istorice din România, Filiala Piteºti, cercetãtor în domeniul arheologiei, istoric, publicist, cadru didactic gradul I. Studii: Liceul „Radu Greceanu”, Slatina (1945); Facultatea de Filozofie ºi Litere (1949), Facultatea de Pedagogie ºi Psihologie, Bucureºti (1949). Activitate didacticã: profesor, Slatina (19491955); inspector ºcolar, Secþia de Învãþãmânt a Regiunii Argeº (1955-1959); profesor, Liceul „Nicolae Bãlcescu”, Piteºti, ªcoala Nr. 2, Piteºti (1959-1986); secretar, Societatea de ªtiinþe Istorice

mult experimentatul dirijor Tiberiu Dragoº Oprea, licenþiat al Facultãþii de Compoziþie, Muzicologie ºi Pedagogie Muzicalã a Universitãþii din Bucureºti, studiind la clasa profesorului Ludovic Bacs. Începe, aºadar, a patra stagiune a Filarmonicii din Piteºti. În program: ww „Andante spianato et Grande Polonaise brillante” ºi „Variaþiuni pe aria «La ci darem la mano»” din opera „Don Giovani” de W.A.

Mozart, ambele compoziþii alcãtuite pentru pian ºi orchestrã de Fr. Chopin. ww Simfonia a IV-a în Mi Major („Romantica”) de A. Bruckner. În pauzã: lansarea volumului de interviuri „Regãsire – diaspora muzicalã româneascã”, în rostirea autorului Sebastian Crãciun.

Luminile reflectoarelor ºi-au gãsit utilitatea, dar adevãrata strãlucire scenicã a oferit-o pianista Luiza Borac în prima parte a concertului, rãsplãtitã cu flori ale admiraþiei din partea conducerii Filarmonicii ºi cu aplauzele publicului, fascinat de valoarea-i interpretativã. Artista e nãscutã la Piteºti, a învãþat primele studii muzicale ºi pianistice la Rm. Vâlcea, apoi la Bucureºti, la Liceul de Muzicã „George Enescu” ºi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. S-a perfecþionat la Conservatorul din Hanovra, urmând ºi cursurile de mãestrie la New York. Deþinãtoare a peste 30 de distincþii naþionale ºi internaþionale, muziciana Luiza Borac desfãºoarã o extraordinarã activitate interpretativã în þarã ºi peste hotare. Cât despre orchestrã, un citat din publicistica eminescianã rãmâne universal valabil: „Aceºti artiºti al cãror geniu constã în priceperea adâncã ºi în execuþiunea mãiastrã a creaþiunilor muzicale, aceºtia ridicã înainte-ne o lume proprie, numai a lor, ºi, dupã ce ne-au îngânat un ceas în acea lume, ei o duc cu sine” („Timpul”, 1882). Douã reflecþii a douã genii: Eminescu – muzician al poeziei, Enescu – poet al muzicii. Motiv ºi pentru semnatarul acestor consemnãri despre douã evenimente culturale pe meleaguri argeºene, unde muzica ºi poezia s-au îngemãnat în conºtiinþa ºi spre bucuria oamenilor. Gheorghe MOHOR

Revista EUPHONIA

Poeme

Hipopotamul şi albina Veni o vreme când hipopotamul, Tot admirând ºi lãudându-ºi hramul, Fu avansat de chipeºa gazelã! (Fiindcã, de fapt, cu ea mâncase din franzelã!) ªi în postura asta, cu mâna pe stilou, Timise sã-i aducã în grabã la birou O harnicã albinã, de miere fãcãtoare, Sperând cã o sã fie mai iute zburãtoare! - Ascultã, lighioanã la trup atât de micã, Tot neamul, se cuvine, sã vã topiþi de fricã ªi sã-mi aduceþi miere! De nu v-o iau cu japca… Iar pe-nnoptat sã vinã la mine-aici ºi matca! - Dar rogu-te, stãpâne, nu cred cã se cuvine… - Sã crezi! ªi, pentru asta, te-nvãþ întâi pe tine! Morala: Când vezi cã-i creºte rangul, chiar dacã n-ai vreo vinã, Sã nu-i mai ieºi în cale, chiar dacã eºti albinã!

Cuiul Predestinat sã fie cui ªi fãrã cap, el pare ºui! În fond, dacã e cui sadea ªi fãrã pãlãrie-i va ºedea! Ba, de-ndrãznesc, e cui ales ªi mult mai bine-i stã cu fes! Iar dacã n-are cap, orice profan Cunoaºte cã existã ºi ciocan. De bunã seamã, orice cui… E cineva la locul lui! Constantin PÃUN

Ca ºi cu prilejul apariþiei volumului „Bãtãlia pentru Filarmonica Piteºti”, la ultimul concert organizat, Filarmonica Piteºti le-a oferit melomanilor o nouã surprizã: lansarea suigeneris (fãrã tam-tam, direct cu vânzare, 2 milioane lei vechi încasãri înainte de concert) a primului numãr al revistei de educaþie muzicalã EUPHONIA. Din cuprinsul celor 32 de pagini: fragmente inedite din istoria muzicii clasice la Piteºti, interviuri cu Valentin Gheorghiu, Gabriel Croitoru ºi Alexandru Tomescu, studii semnate de Anca Florea, Andreea Butnaru, Moise Mitulescu, cronici de spectacol, întreg programul stagiunii de toamnã, sponsorii noºtri etc. Revista a fost trimisã, deja, altor filarmonici din þarã ºi se gãseºte, deocamdatã, de vânzare la casa de bilete a Filarmonicii Piteºti de la Casa Abonamentele la concertele Filarmonicii Piteºti pentru stagiunea de toamnã mai pot fi procurate doar pânã la data de 15 octombrie, dupã aceastã datã se vor vinde doar bilete. (J.D.)

Membru al Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, Constantin Pãun e unul dintre scriitorii cei mai prolifici, autor a 17 volume de fabule, epigrame, catrene epigramatice, haiku etc.

Ion M. Dinu

München, iar ªtefan ºi Nicolae, la Geneva), înscriu în itinerarul Golescului: Austria, Italia imperialã, Bavaria ºi Elveþia, alãturi de Rusia – vizitatã în anul 1823, pentru a înainta þarului un memoriu din partea boierilor români care urmãreau eliberarea þãrii de sub dominaþia otomanã. „În ultima sa cãlãtorie din 1826 – dupã cum remarcã Pompiliu Eliade – are ideea originalã de a lua note, mai întâi în greacã, apoi în limba sa; la întoarcerea în þarã, s-a hotãrât a redacta ºi a tipãri notele sale. ªi astfel a apãrut la Buda, în 1826, la Imprimeria regalã, una dintre cãrþile cele mai curioase care existã, cãci ne face sã asistãm la schimbarea radicalã a spiritului unei persoane, în acelaºi timp în care el ne descrie de o manierã minunat de exactã toatã epoca sa”. Anul 1826 reprezintã un moment definitoriu în viaþa cãrturarului iluminist. În afara apariþiei, la Buda, a celui dintâi jurnal de cãlãtorie tipãrit din literatura românã, „Însemnare a cãlãtoriii mele, Constandin Radovici din Goleºti, fãcutã în anul 1824, 1825, 1826”, Dinicu Golescu ctitorea, la 1 mai 1826, ªcoala slobodã obºteascã, duratã pe temeiul de luminã a ºcolii începãtoare în limba româneascã întemeiate de tatãl sãu, banul Radu Golescu, ºi închise, în anul 1821, din pricina „cunoscutelor întâmplate rãzvrãtiri”. (va urma)

din România, Filiala Piteºti (1961-1978). Colaboreazã cu studii ºi articole la revistele de specialitate. Lucrãri reprezentative: „Paleoliticul inferior în Piemontul Cotmeana ºi Despresiunea Sibiu”, Bucureºti, 1974; „Vechimea Piteºtilor”, Piteºti, 1979; „Istoria municipiului Piteºti”, în colaborare, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1988; „Piteºti. Tradiþie ºi contemporaneitate. Eseuri istorice”, în colaborare, Piteºti, 2008. Alte volume în colaborare: „Piteºti. Ghid de oraº”, Editura Sport Turism, Bucureºti, 1985; „Piteºti 600. Pagini de istorie”, Piteºti, 1986. Distincþii: Diploma de Onoare a Municipiului Piteºti, 1998.

Ion Marin Iovescu (6.08.1912, Spineni, Olt – 9.08.1977, Bughea de Jos, Argeº) Debuteazã în 1934 la „România literarã”, condusã de L. Rebreanu. Remarcat de E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu în Cenaclul „Sburãtorul”. Lovinescu îl considera „un fel de Creangã al Munteniei”. Volume reprezentative: „Nuntã cu bucluc” (1936), „O daravelã de proces” (1940), „Oameni degeaba” (1943) - inspirate din viaþa ruralã. Nuvelele postbelice, „conflicte violente, rezolvate spectaculos prin rãsturnãri de farsã” (M. Popa, „Dicþionar de literaturã românã contemporanã”, Edit. Albatros, Buc., 1977, p. 276-277) – „Lacrimi pe pâine” (1967) ºi „Soare cu dinþi” (1974).

(8.08.1920, satul Saru, com. Valea Mare, Dâmboviþa – 19.01.2009, Piteºti, Argeº) ªcoala primarã - în satul natal, apoi ªcoala Normalã a „Societãþii pentru învãþãtura poporului român” din Bucureºti. Învãþãtor la ªcoala Primarã Ioneºti, jud. Dâmboviþa (1942-1944). În perioada 1944-1948 urmeazã cursurile Facultãþii de Litere ºi Filozofie din Bucureºti, secþiile filologie ºi pedagogie. Obþine licenþa în pedagogie (aprilie 1948) ºi în filologie (oct. 1948). Profesor de limbã românã ºi istorie la ªcoala Medie Tehnicã Silvicã ºi la Liceul Teoretic din Pucioasa - Dâmboviþa (1948-1955), inspector ºcolar al regiunii Argeº (1955-1959). Din 1957 ºi pânã în anul pensionãrii (1982) a fost profesor de limba românã la Liceul „I.C. Brãtianu” din Piteºti. Între anii 1962-1975 a fost detaºat ca director al Liceului „Al. Odobescu” din Piteºti. În anul ºcolar 1968-1969 a îndeplinit funcþia de inspector general al Inspectoratului ªcolar Judeþean Argeº. În 1965 i s-a acordat titlul de „Profesor fruntaº”, în 1968 – „Ordinul muncii”, în 1974 – „Gradaþia de Merit”. Istoric literar, memorialist, publicist. Lucrãri reprezentative: „Studiu monografic despre N.I. Apostolescu” ºi o „Ediþie de Studii ºi portrete literare” ale acestuia, volumul „Figuri de dascãli argeºeni” (1991, 2001); „Oameni de seamã ai Argeºului de ieri ºi de astãzi”, volumele I, II, 2005-2006 º.a. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: În curând, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti va apãrea volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului“ (de la Neagoe Basarab pânã azi), dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

180 de ani de la moartea

lui DINICU GOLESCU, primul român modern (I) (urmare din pagina 7)

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

● săgetătorul

ARGEªUL 12 octombrie 2010

Þiganii

Deportarea în Transnistria (1942-1944) (II)* R

egimul þiganilor evacuaþi în Transnistria a fost reglementat printr-o decizie a Guvernãmântului Transnistriei din 18 decembrie 1942. Aceasta prevedea: l Aºezarea þiganilor în sate, în grupuri de 150-350, dupã necesitãþi ºi posibilitãþi de utilizare la muncã, sub conducerea unuia dintre ei, cu obligaþia de a presta munca ce li se impune, fiind retribuiþi ca ºi muncitorii localnici. l Muncitorii calificaþi vor fi întrebuinþaþi potrivit meseriei lor în atelierele existente ºi în cele ce se vor mai înfiinþa. l Ceilalþi þigani vor fi constituiþi în echipe de lucru, sub supravegherea unuia dintre ei. Acestea vor fi utilizate la muncile agricole, tãiatul lemnelor în pãduri, confecþionarea de obiecte de lemn brut, strângerea pieilor, maþelor ºi pãrului, colectarea metalelor, maculaturii, zdrenþelor etc. l Toþi þiganii în vârstã de la 12 la 60 de ani, fãrã deosebire de sex, sunt obligaþi sã munceascã în ateliere sau în echipele de lucru constituite. l Þiganilor care vor da un randament superior celui normal li se vor da premii egale cu 30% din valoarea surplusului de muncã prestatã. l Conducãtorii grupelor din sate rãspund de prezenþa în localitate a þiganilor, iar supraveghetorii echipelor de lucru, de prezenþa la muncã. l Þiganii care vor pãrãsi fãrã autorizaþie localitatea în care li s-a fixat domiciliul sau vor lipsi nemotivat de la lucru vor fi internaþi în lagãrul de represalii ce va fi înfiinþat în fiecare judeþ27. ãsurile preconizate ar fi trebuit sã le asigure deportaþilor posibilitatea de a-ºi câºtiga existenþa în condiþiile unui regim de domiciliu obligatoriu. Ele au rãmas însã pe hârtie. Situaþia þiganilor în Transnistria a fost de la început extrem de durã. Þiganilor nu li s-au asigurat decât într-o foarte micã mãsurã posibilitãþi de muncã ºi mijloace de existenþã. Doar o parte dintre ei au fost utilizaþi la ferme ºi la obºtii (fostele colhozuri). Acestea nu aveau nevoie de ei decât în numãr mic ºi, de regulã, sezonier, preferând sã-i foloseascã pe localnicii ucraineni. Nu au fost organizate ateliere ºi nu au fost procurate maºini pentru þiganii calificaþi. În parte, situaþia grea în care s-au aflat þiganii s-a datorat concentrãrii lor în grupuri mari. Aºa-numitele colonii erau, de regulã, mari, cuprinzând câteva sute de persoane. În judeþul Oceakov, la început, cei aproape 14.000 þigani au fost plasaþi cu toþii în trei zone: în comunele Kovaliovka ºi Balºaia-Karanika ºi în cazãrmile de la Alexandrudar. Aºezarea lor în masã, într-un numãr atât de mare, a creat o situaþie deosebitã, autoritãþile locale - de care depindea, în ultimã instanþã, aplicarea mãsurilor privitoare la þigani neputându-le asigura cazare, hranã, îmbrãcãminte ºi posibilitãþi de muncã. notã informativã a unui agent care a executat serviciul de informare în regiunea Oceakov, datatã 5 decembrie 1942, prezintã situaþia dramaticã în care se aflau þiganii: „[...] Pe timpul cât au stat în cazãrmile de la Alexandrudar, þiganii au trãit într-o mizerie de nedescris. Erau alimentaþi insuficient. Li se dãdeau 400 gr. pâine pentru cei capabili a munci ºi câte 200 gr. pentru bãtrâni ºi copii. Li se mai dãdeau puþini cartofi ºi foarte rar peºte sãrat ºi acestea în cantitãþi extrem de mici. Din cauza proastei alimentãri, unii þigani aceºtia formeazã majoritatea - au slãbit într-atât cã au ajuns numai schelete. Zilnic mureau - mai ales în ultimul timp - câte 10-15 þigani. Erau plini de paraziþi. Vizita medicalã nu li se fãcea deloc, iar medicamente nu aveau. Sunt goi, fãrã haine pe ei, iar rufãria ºi încãlþãmintea le lipseºte, de asemenea, completamente. Sunt femei a«l» cãror corp (partea inferioarã) este gol în adevãratul sens al cuvântului. Sãpun nu li s-a dat de când au venit, din care cauzã nu s-au spãlat nici ei ºi n-au putut sã-ºi spele nici singura cãmaºã ce o au.

þineau de furturi, o fãceau din obiºnuinþã, pe când acolo ºi þiganul care în þarã era cinstit s-a pus pe furt, cãci foamea l-a dus «la» acest gest ruºinos. Din cauza rãului tratament, pânã în ziua de 25 noiembrie a.c. au murit 309 þigani. Au fost gãsite cadavre de þigani pe ºoseaua OceakovAlexandrudar. Aceºtia au murit de foame ºi frig. ar cã þiganii de la cazãrmile Alexandrudar au fost cazaþi mai omeneºte prin comunele arãtate mai sus, încã nu s-a rezolvat problema þigãneascã din judeþul Oceakov. Li s-a ameliorat întrucâtva doar situaþia, fiind expuºi mai puþin frigului ºi cã au fost deparazitaþi. Dar, dacã nu li se va da ºi lemne sau alt combustibil, þiganii vor fi în stare sã facã din case ceea ce au fãcut din cazãrmi, niºte locuinþe nelocuibile. ªi frigul o sã-i ducã ºi la

D

M

O

Î

n general situaþia þiganilor este groaznicã, aproape de neînchipuit. Din cauza mizeriei, mulþi dintre ei au ajuns niºte umbre ºi aproape sãlbateci. Aceastã stare a lor se datoreºte din cauza relei cazãri ºi alimentãri, precum ºi a frigului. Din cauza foametei la care sunt supuºi, i-au speriat pe ucraineni cu furturile. Dacã în þarã unii þigani se

aceasta, fãrã sã se gândeascã cã rãul ºi-l agraveazã ºi cã pericolul de a muri de frig este mai mare. De asemenea, dacã nu li se va da o alimentaþie mai omeneascã, asistenþã medicalã ºi medicamente, precum ºi îmbrãcãminte la unii, mortalitatea þiganilor nu «o» sã scadã, dar va creºte pe zi ce gerul va creºte ºi el. De asemenea, vor intensifica furturile de la ruºi. De altfel, populaþia bãºtinaºã este foarte revoltatã ºi starea de spirit a acesteia este foarte scãzutã, prin faptul cã au fost evacuaþi din casele lor în timp de iarnã pentru ca aceste case sã fie date pe seama þiganilor, pe care nu pot sã-i sufere.”28 Organele jandarmeriei au fãcut demersuri pe lângã prefecturi pentru a li se asigura þiganilor existenþa. În mai multe rânduri, legiunile de jandarmi au propus desfiinþarea coloniilor de þigani ºi împãrþirea prin sate, maximum 20 de familii de sat, pentru a fi mai uºor de supravegheat ºi de pus la muncã. Pe plan local s-au cãutat uneori soluþii menite sã le asigure hrana. În judeþul Balta, în 1943, þiganii au fost scoºi din case ºi mutaþi în bordeie; li s-a dat pãmânt pe care sã-l lucreze pentru a-ºi asigura hrana. În alte pãrþi s-a trecut la desfiinþarea coloniilor, þiganii fiind repartizaþi prin satele ucrainene, fiind astfel mai uºor de hrãnit ºi de întrebuinþat la lucru. ondiþiile de existenþã în Transnistria au fost foarte dure. Rapoartele lunare întocmite de jandarmerie reflectã aceastã situaþie ºi lipsa de preocupare a autoritãþilor civile (primãrii, preturi, prefecturi, Guvernãmântul Transnistriei) pentru asigurarea existenþei þiganilor. Raþiile alimentare fixate de Guvernãmânt nu au fost respectate. Þiganilor nu li se distribuia hranã suficientã. Uneori, sãptãmâni la rând ei nu primeau nimic. În unele locuri primeau alimente numai cei care munceau la obºtii. Totodatã, nu li se asigurau lemnele pentru prepararea hranei ºi pentru încãlzit, iar asigurarea cu lucru s-a fãcut doar pentru o micã parte a deportaþilor. Îmbrãcãmintea a fost o problemã deosebitã, cu atât mai mult cu cât, la deportare, þiganilor nu li s-a permis sã-ºi ia de acasã haine de schimb ºi alte lucruri personale. Erau lipsiþi de cele mai elementare lucruri, inclusiv de vase pentru prepararea hranei. Asistenþa medicalã era ca ºi inexistentã, iar medicamentele lipseau. Înmormântãrile se fãceau fãrã preot. Cei care dispuneau de aur, monedã româneascã sau

C

diferite obiecte le vindeau pe la localnici pentru a-ºi asigura traiul. Totodatã, menþionãm cã autoritãþile acuzã des faptul cã, ºi atunci când existau posibilitãþi de muncã, þiganii cãutau sã se sustragã ori dãdeau un randament foarte scãzut. Documentele spun cã ei preferau sã cutreiere satele ºi sã cerºeascã sau sã se dedea la furtiºaguri, ceea ce i-a nemulþumit pe localnicii ucraineni ºi a dat multã bãtaie de cap autoritãþilor29.

Î

n acelaºi timp, a existat la þigani o tendinþã generalã de fugã din coloniile de la Bug. Prin orice mijloace, individual sau în grupuri, ei au încercat sã se întoarcã în þarã. De cele mai multe ori, fugarii erau prinºi ºi aduºi înapoi. Autoritãþile din Transnistria s-au aflat în imposibilitatea de a controla aceste deplasãri. Lagãrele de represalii preconizate pentru astfel de situaþii nu au fost înfiinþate. Abia în toamna anului 1943, într-un moment când exodul þiganilor a luat proporþii, numãrul celor fugiþi ºi prinºi trecând de 2.000, s-a luat mãsura de a se improviza un astfel de lagãr, la Golta, unde au fost internaþi 475 þigani30. În împrejurãrile pe care le-am arãtat, în Transnistria au murit de foame, frig, boli ºi mizerie o mare parte din þiganii deportaþi. Din niºte rapoarte privind situaþia þiganilor deportaþi în judeþul Oceakov, întocmite la mijlocul lunii decembrie 1942 (deci la 3-4 luni de la deportare), aflãm cã în zona Balºaia-Karanika, din 3.881 þigani au murit peste 150 (deci 3,8%)31, iar în zona Alexandrovka, din 3.585 þigani au murit 388 (10,8%)32. Un buletin informativ pe luna septembrie 1943, prezentând situaþia dramaticã în care se aflau þiganii, aratã cã „datoritã acestei stãri de lucruri, la iarnã «þiganii» vor muri de frig ºi subalimentare, cum au murit ºi în iarna trecutã, rãmânând ca la primãvara viitoare problema þiganilor din Transnistria sã disparã odatã cu dispariþia lor”. 33 umãrul þiganilor morþi în Transnistria nu îl ºtim cu exactitate. La procesul din 1946 acuzarea a afirmat cã „zeci de mii de bãrbaþi, femei ºi copii au pierit de foame, frig ºi boli.”34 Comisia românã pentru victimele de rãzboi a furnizat cifra de 36.000 de þigani morþi în Transnistria. Cifra este, evident, exageratã, numãrul total al deportaþilor fiind de cea 25.000 de oameni. În mai 1944, când, la scurt timp dupã ce avusese loc evacuarea Transnistriei ºi pãrãsirea de cãtre þigani a locurilor de deportare, jandarmeria a procedat la înregistrarea nominalã a þiganilor întorºi în þarã, gãsim în aceastã evidenþã doar aproximativ 6.000 persoane35. Însã este clar cã numãrul celor care au supravieþuit deportãrii a fost mai mare. ceastã recenzare s-a fãcut în condiþiile în care pãrþi din teritoriul þãrii erau deja ocupate de armata sovieticã sau se aflau în zona frontului. În acel moment, unii þigani erau pe drumul spre casã, încât un numãr deloc neglijabil de þigani a putut scãpa recenzãrii. Nu trebuie omis nici faptul cã unii þigani au rãmas pe loc la retragerea armatei ºi autoritãþilor române ºi s-au rãspândit apoi în cuprinsul U.R.S.S. Cu valoare de estimare, se poate aprecia cã aproximativ jumãtate din cei circa 25.000 de þigani din România care au fost deportaþi în Transnistria ºi-au gãsit moartea acolo. Fiind vorba despre deportare ºi cunoscând ce a însemnat politica nazistã faþã de þigani, ne punem

N

A

întrebarea dacã autoritãþile române au urmãrit în mod deliberat moartea þiganilor deportaþi. Nu existã încã indicii care sã conducã la concluzia cã s-a urmãrit lichidarea fizicã a deportaþilor. Din datele de arhivã pe care le-am parcurs nu rezultã cã autoritãþile civile ºi militare române din Transnistria ar fi organizat execuþii în rândul þiganilor. ªtim însã cã au fost cazuri în care militari germani din regiune au fãcut ei acest lucru36. Situaþia grea în care s-au aflat þiganii în Transnistria ºi care a dus la moartea multora dintre ei s-a datorat faptului cã, odatã ajunºi la Bug, ei au fost practic abandonaþi de autoritãþi ºi lãsaþi în grija comunitãþilor locale, care nu aveau nevoie de ei ºi pentru care prezenþa þiganilor era o povarã. „Colonizarea” þiganilor în Transnistria - care trebuia sã însemne nu numai scoaterea în afara þãrii a elementelor considerate periculoase, ci ºi utilizarea lor la exploatarea economicã a acestui teritoriu - a fost, evident, nu numai o tragedie, dar ºi un eºec al administraþiei civile române de aici. iganii care au supravieþuit deportãrii în Transnistria s-au înapoiat în þarã în primãvara anului 1944, odatã cu retragerea armatei ºi autoritãþilor române în faþa ofensivei sovietice. Încã din toamna lui 1943 pãrãsirea, fãrã autorizaþie, a locurilor de deportare a cãpãtat proporþii de masã, cei prinºi fiind însã trimiºi înapoi în Transnistria. În martie-aprilie 1944 însã, fãrã a aºtepta din partea autoritãþilor vreo mãsurã specialã de repatriere, þiganii s-au retras dincoace de Nistru ºi apoi în interiorul þãrii. În unele cazuri aceasta s-a fãcut cu concursul direct al unitãþilor militare române ºi germane în retragere ºi al lucrãtorilor de la C.F.R. La 19 aprilie 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei a dat ordin ca þiganii fugiþi din Transnistria sã fie opriþi pe loc ºi puºi la muncã37. Ordinul a fost repetat la 17 mai38. Acestor þigani li s-a fixat un domiciliu provizoriu ºi li s-a interzis circulaþia. Ei urmau sã fie repartizaþi pe moºii pentru muncã. Dar, datoritã vieþii pe care au dus-o în Transnistria, majoritatea erau inapþi pentru muncã. Ceilalþi au fost plasaþi la diferiþi proprietari pentru muncile agricole, în condiþii de platã identice cu ale celorlalþi lucrãtori39. Au fost, însã, frecvente situaþiile în care ei au refuzat sã lucreze, pe motiv cã nu se pricep, ceea ce a exasperat autoritãþile locale40. Þiganii rãmâneau astfel pe mai departe în situaþia de a muri de foame. În aceste condiþii, pentru unele grupuri de þigani s-a dat aprobarea de a se întoarce în satele de baºtinã. Odatã cu 23 august 1944, când Guvernul Antonescu a fost înlãturat, iar legislaþia consideratã fascistã a fost abrogatã, s-a pus capãt ºi politicii anterioare faþã de þigani. a 13 septembrie 1944, Subsecretariatul de Stat pentru Poliþie a dat ordin ca toþi þiganii reîntorºi din Transnistria sã fie „lãsaþi la ocupaþiile lor, luându-se mãsuri ca sã fie îndrumaþi la diferite munci”41. (va urma) * Fragment din volumul „Þiganii în istoria României“, de Viorel Achim

Þ

L

27 Ibidem, dosar 130/1942, f. 118-119. 28 Ibidem, f. 129-110. 29 Ibidem, dosar 166/194, f. 171-172; dosar 140/1943, f. 9-11. 30 Ibidem, f. 533-538. 31 Ibidem, dosar 43/1943, f. 363-364. 32 Ibidem, dosar 84/1943, f. 237-238. 33 Ibidem, f. 176. 34 Procesul marii trãdãri naþionale, p. 42. 35 A.S.B., fond I.G.J., dosar 86/1944, f. 149-217; dosar 97/1944. 36 Un caz este amintit ibidem, dosar 43/1943, f. 260. 37 Ibidem, dosar 86/1944, f. 76. 38 Ibidem, f. 91. 39 Ibidem, f. 220, 225-227, 290. 40 Ibidem, f. 295. 41 Inspectoratul de Jandarmi Galaþi arãta într-un raport cã „proprietarii nu sunt mulþumiþi nici cu cei apþi de muncã, pentru cã, pe lângã cã nu sunt pricepuþi, aratã ºi rea-voinþã, iar unii se dedau chiar la furturi de pãsãri, obiecte de îmbrãcãminte etc., din care cauzã îi concediazã” (ibidem, f. 97).

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul - 687