Page 1


HARTA PĂDURII

.lxY8+i . .

:.--

/

COPACUL URIA~

/.

-:---

.


~~w~~~~

CEL

~~@~@$


1

CIPI

Cipi trăia în pădure. Era mare cît degetul meu cel mic şi purta la pălărie o floare de lăcrămioară, Căci avea şi pălărie. Locuia în scorbura Fagului Uriaş şi toţi îl iubeau. Un pitic atît de drăgălaş şi de harnic n-ai fi găsit în toată lumea, oricît ai fi căutat. Se scula dis-de-dimineaţă. în apa Izvorului se spăla, făcea un rînd de exerciţii de gimnastică, sau mai multe rînduri, ca nu cumva să se îngra şe, apoi îşi începea munca. Proaspăt . Su­ praveghea florile, să fie destul de parfu ­ mate; ştergea de pe frunze şi petale polenul adus de vînt, apoi, cu un fir de iarbă, gîdila ciocul Păsării: - Un cîntec putem s-auzim P Pasărea se trezea şi îşi începea tri­ lurile. De la ea mergea direct la Bradul cel Bătrîn ŞI putred pe dinăuntru,

6


-

-.:::.

- ' - '­

- H ei, suratelor, scularea. . ,. inele biziiau, mulţumindu-i, şi grăbite în căutarea mierei. Fa­ ~ Veve riţei era deja trează. Cu fă ce au gimnastică pe o ramură - ~ groasă a Bradului cel Bătrîn, iar - :-:. ca un bun cunoscător, îi privea - '."Teme, dînd din cap mulţumit. . iergea apoi mai departe, ivindu-se ":::.lt ia familia Ariciului, unde toţi .:. :meau duşi; nu de alta, dar fuseseră _ tură de noapte prin pădure. Cipi _= aran ja păturile, apoi se grăbea să .=. = ,.iIlgă la timp să-I alunge pe Ticălosul -." purcel Mistreţ de lîngă Ciuperca

era L.. c ăpă t inat , cn.ar c e-a do ua Zi dimi neaţa dă dea tircoale Ci up ercii o­ trăvitoare . În fiecare zi. Şi a treia dimineaţă, Cipi începu să

se

necăjească.

Tare mă tem că eşti un prost fără pereche, Mistretule, r ăbufnea răb­ dătorul pitic, nemaiştiind ce pilde în­ grozitoare să-i dea. Prin imprejurimi, de-abia de mai găsea muşte cenuşii cu care să-I sperie. Dar îndată ce purcelul mistreţ, Ti­ călosul, se înspăimînta şi pleca de -

=trăvitoare :

- Nu cumva s-o mănînci, Ticălo­ s: le, că nu-i bună la gust! Dacă totuşi :: . s-o înfuleci, ai să dai de dracu'! Fii atent numai la exemplul îngrozitor ~ care ţi-l dau! Şi Cipi a mînat de cîteva ori nişte u ş te cenuşii şi fără personalitate spre Ciuperca otrăvitoare, să-i arate purce­ :ului că el, Cipi, nu vorbeşte în vînt. ~ umai . că mistreţul, Ticălosul, cum

..

/ _ ­

-

- ~

_

. _

-~ ~


lîngă

Ciuperca otrăvitoare, Cipi dădea fuga pînă la Luminişul din Pădure unde Cucuci Afonul (pe numele lui adevărat Jupîn Cîrtită) se îngrijea de noile sale descoperiri arheologice. Cipi îi număra grămăjoarele de pămînt, proaspăt făcute, le examina, dacă-s destul de pufoase, apoi trecea pe la Furnicile roşii, să afle buletinul meteo­ rologic. Furnicile roşii ştiau precis dacă pentru ziua aceea se anunţă timp fru­ mos sau timp noros şi pe alocuri cu averse locale . La ele Cipi nu prea zăbovea, se necăjea doar pentru faptul

nu le putea deosebi între ele. Pe toate le vedea la fel. În fiecare dimineaţă i se cerea mult efort fizic şi spiritual. Pornea apoi la domnul Iepure, spre Tufă.

- Nu te speria! Nu te speria! striga el cu mult înainte de a ajunge la Tufă. Eu sînt. Cipi! Haide la dejun! Şi împreună se întorceau, ca într-o plimbare, la Fagul cel Uriaş, unde erau aşteptaţi de Pasăre. De cele mai multe ori aveau la dejun măcriş păsă­ resc şi rădăcini dulci, scoase prin mun­

8


a Mistreţului Ticălos. =.c delicatese, serveau două-trei boabe - i enupăr , apoi răsuflau mulţumiţi. =--: t ă rau ce să servească la masa de :;rinz şi Cipi se întorcea în Pădure. -=- zebuia să mai repartizeze Meşterului :.: cănitoare copacii bolnavi şi asta :."_ era o muncă uşoară. Cipi nu avea ~·TI.p să mănînce ca lumea la ora zece. ~ picioare, în grabă, ciugulea două, ::ei boabe de fragă, apoi îl poftea pe - erb să fie mai modest. Îi arăta că .:a că cineva are asemenea coarne ca e ~ e drept, neasemuit de frumoase, nu tre buie să fie totuşi încrezut, fiindcă au-i frumos . Îi dădea ca exemplu pe cineva care are nişte coarne cel puţin : t atît de mari si , de frumoase ca ale iui, dar care nu se laudă cu ele, nu de alta, dar fiindcă e modest -. «Nu-i spun numele şi prenumele ca nu cumva ru, Cerb frumos ce te afli, să crăpi .e necaz, aflînd cine este h> Cerbul îi mulţumea pentru sfaturile sale părinteşti şi toată ziua păştea mult mai modest. Cam a~ trecea timpul înainte de _

voluntară

Cipi s-a întors apoi la Iepure. - Nu te speria, eu sînt! Nu te alarma! i-a strigat cînd s-a apropiat îndeajuns de Tufă. Era absolut nevoie să-i atragă atenţia, deoarece, dacă din întîmplare, Iepurele ar fi tresărit din moţăit, să nu-i zicem somn, ca să nu-l insultăm, ar fi luat-o la fugă de nici pînă seara Cipi nu l-ar fi găsit. Împreună cu Iepurele au mers din nou agale pînă la Fagul cel Uriaş, unde Pasărea îi aştepta cu masa pusă. De obicei puteau alege: alune de anul trecut, măceşe, morcovi sau cireşe săl­ batice. După-amiaza, Cipi trase un pui de somn afară, la aer curat, pentru că piticii aşa obişnuiesc, iar cînd s-a trezit, Melc-Codobelc îl aştepta cu planul unei case noi. Niciodată nu începea vreo construcţie pînă cînd Cipi nu-i aproba planul. Noul plan, e ade­ vărat, nu se deosebea cu nimic. de cel vechi. Totuşi, Cipi îl întorcea pe toate părţile, cu multă atenţie, fiindcă: «nu se ştie, greşeala se poate strecura», spunea Cipi. La sfîrşit, dădea din cap mulţumit, iar Melc-Codobelc, suspi­ nînd uşurat, îşi începea tacticos munca.

masă.

9


Se făcuse după-amiază rîrziu, cînd Cipi a luat-o incet spre Pîrîu. ACTh"J1 porneau Păstrăvii la vînătoare de flu­ turi si , el trebuia să le coordoneze circu ­ latia prin apă şi pe deasupra, ca nu cumva peştii să se ciocnească în zborul lor iute şi în zig-zaguri. Urcat pe Piatra-Mare, le arăta incotro e dru­ mul liber şi unde sînt mai mulţi fluturi, Dar si asa se întîmpla uneori cîte un " ­ accident, cum, bunăoară, doi peşti, sărind amîndoi după o molie mai grasă, n-a p rins-o nici unul. Atunci Cipi rîdea, spunîndu-le: «Vedeţi, dacă nu sînteţi atenţi la mine, ce păţiti P Pe cînd Păstrăvii se săturau, lui Cipi începea să-i fie foame. Mergea într-o plimbare mai grăbită pînă la Bradul cel Bătrîn şi putred pe dinăuntru şi întreba: - Gata, treaba, neamurilor? Albinele sălbatice îi mulţumeau de întrebare şi picurînd trei picături de miere pe o frunză de fag îl rugau să-şi spună părerea asupra calităţii mierei. Era bună. Excelentă. Dar el trebuia să se grăbească ca nu cumva Pasărea să-şi, piardă timpul

prin vecini şi să uite să-i spună soa­ relui ce asfinţea: «Cu bine, pe mîine dimineaţă1» ca la toate despărtirile. Se mai îngrijea de bîzîitul tîntarilor, în amurgul serii, şi-l trezea pe doctorul Ciuhurez, spunîndu-i: «Eşti drăguţ, doctore, să t reci pe la bolnavi P Poporul pădurii, peste zi, hoinărea în .cele patru puncte cardinale ale ei, şi printre atîtea suflete, cîte erau, nici locului; chiar cele bolnave nu sedeau , de aceea doctorul Bufniţă, ca şi fami­ lia Ariceştilor, era obligat să lucreze în schimb de noapte. Cipi mai trebuia să dea o raită pe la onor familia Arici, să-i atragă atenţia ca înainte de ple­ care să lase casa în ordine. Căci, nu e aşa, ce bine e la întoarcerea de la muncă să găseşti un cămin curat, lu­ . . d , mmat ŞI or onat .... Cînd s-a înserat bine, Cipi, după ' ce l-a făcut atent, ca de obicei, a intrat la Iepure. Obişnuit, la cină aveau pere sălbatice, dulci. Iepurele degeaba îi explica lui Cipi să nu le cojească, fi­ indcă în coajă stă toată bunătatea lor, el tot aşa făcea, cum voia. Pasărea îi alinta cu cîteva boabe de zmeură, sau

10


ure şi, după Cină, simpaticul Pitic - orea tuturor din inimă vise fru­ se. Mai trebăluind cîte ceva în _b u r ă , nu uita să se învelească bine =_ s ă se culce. Cam aşa îşi petrecea zilele Cipi, ne­ ;::.:.nîndu-i la socoteală lunile de iarnă, - dormea. Dacă era timp ploios, se cui băr ea sub bălării, şi~i distra pe =epure şi Pasăre cu poveşti minunate _ hazlii, iar duminica, dacă veneau _ ursionişti prin pădure, se arăta mai ;: utin, şi nu-i părea rău, fiindcă Pasărea :: aducea fărîmiturile delicioase, răma­ : ~ din merindele acestora. Un singur lucru îl necăjea pe Cipi ::':;el. Ar fi vrut, cît de cît, măcar cu o umă tate de deget, să fie mai înalt. cu mai mult, fiindcă el ştia din :i.rţ.ile scrise pentru copii că un pitic = pitic atîta vreme cît e pitic. Oricum, ;: -_.in mai înalt nu i-ar fi stat rău, ~ spera să mai crească. Aşa că, în ': ecare seară, se măsura. Ceea ce în P ă dur e e un lucru greu, pentru că .arba, copacii, tufele întotdeauna cresc -~ faţă de ele zadarnic s-ar fi măsurat.

11.


II'

Dealtfel, nICI nu avea centimetru. Găsind într-o zi o clantă, la o căsuţă de pădurar dărîmată, a legat-o cu un lujer de mure şi cu ajutorul Iepurelui au adus-o pînă acasă. Cu chiu, cu vai au tîrît-o în scorbură, proptind-o de un perete. Şi s-a gîndit Cipi că o clanţă nu poate să crească. Cu ea se măsura în fiecare zi. Din păcate, n-a observat însă nici o creştere şi-a început să fie supărat c1anţă. În gînd o învinuia de prefăcătorie. Îşi zicea că ea cu toate că: «e o simplă clantă, uite cum creşte, numai să-mi facă mie în

CIPI E CUPRINS DE ÎNDOIELI Într-o după-amiază, după ce a in­ drumat Păstrăvii de pe Piatra Mare, Cipi a observat mirat că, nu departe de el, cineva stătea cam pitulat. Nu era cine ştie ce frumuseţe, mai degrabă o pocitanie; nu era nici iscusit, ba, mai mult, era neîndemînatic. Şi cu toate astea prindea tîntarii şi muştele cu o iuţeală fulgerătoare. - Dar tu cine eşti? l-a întrebat Cipi. - Eu sînt Broasca. Ce-ţi pasă? Aşa ceva nu-i spusese încă nimeni lui Cipi. - Ba-mi pasă! pentru că aici, în Pădure, eu am căderea să rezolv toate pricinile dintre animale . Toţi mă ascul­ tă . Chiar si , Cerbul. - Nu mai spune! Dar pentru ce ascultă toate de tine? - Pentru că-s bun şi drept! Broasca cea urîtă a început să rîdă cu hohote. - Fugi de-aici, măi jumară - oac­ oac-oac, Ce rezolvi tu? Cine ascultă de tine? Toţi rîd de tine! Peste tot

pe

ciudă!

Cînd .era prea mîniat din această cauză, Pasărea şi Iepurele îl potoleau: - Nu fi trist, Cipi. Eşti mic, e adevărat, dar eşti tare chipeş şi isteţ. - Ce e-al meu e-al meu, şi-i pus deoparte, aproba el grav, dînd din cap mulţumit, căci avea o deosebită grijă pentru păstrarea siluetei sale. Şi nici un necaz nu s-ar fi întîmplat dacă n-ar fi fost să se întîlnească cu Broasca. Da, da, cu Broasca, cu doamna Broască.

12


tUw

lut::'t

ffi,",

. i,;'f|'"

''&"

1:.

r' 'tt'

,.t , ,i,j

rf"

':{i :i

'''

ffi

w \

$,

{

I

lq

'1,', l

\,\ ,1,\

,q;

i

'i

A

fr" \

,P,

.li

.l

,.,,.

'1

) J

t

i'


îţi

bagi nasul, faci pe grozavul. Cui îi pasă de tine, Buricu-Pămîntului! Asta n-ar fi trebuit s-o spună. Lui Cipi i-a căzut greu, dar i-a răspuns cu răbdare si , cu temei: - Întîi şi întîi, în Pădure nu am auzit pe nimeni rîzînd aşa: oac! Şi în al doilea rînd, poţi să ştii că toţi ascultă de mine. Mi se supun! Broasca continuă să rîdă de el. - Ascultă de tine?! Ţi se supun! Ce crezi, se teme cineva de tine? - Dar chiar asta e! Nule e frică şi totuşi mă ascultă. Fără mine, Pă­ durea nici nu ar fi Pădure, ci Crîng, un Desis., Doar eu trezesc Pădurea si , Albinele sălbatice, da. Purcelul săl­ batic, Ticălosul, de mult s-ar fi pră­ pădit de dureri de burtă, dacă n-as, fi fost eu! Întreabă-l pe Cucuci-Afonul, ce-ar fi dacă nu i-aş controla săpăturile? Dar ai grijă să nu-l numeşti Cucuci şi nici Afonul, fiindcă se supără, căci tu eşti străină pe-aici. Pentru tine e Jupîn Cîrtită. Şi întreabă-l pe Melc­ Codobelc, cine îi aprobă planul de construcţii? Ce crezi, tinţarii ar începe să bîzîie în fiecare seară, dacă eu nu

14

le-aş face semn: «Începeţi! Aşa stau

lucrurile - a încheiat Cipi, dar nu s-a putut stăpîni să nu-i pună «o pilă»: Pe mine mă ascultă pentru că sînt bun, frumos, şi mai ales foarte deştept, nu aşa o arătare pistruiată şi cheală, un biet vierme neîndemînatic ca tine! Broasca a riniit: - Ei, aici ai scrîntit-o! Broască mai frumoasă ca mine nu există, iar dacă ar exista, ar fi pur şi simplu o scama­ torie. Iartă-mă, asta, într-adevăr, n-am ştiut-o, că fără tine Pădurea ar fi un Desiş încîlcit... Spune-mi, te rog fru­ mos, soarele nu cumva tot tu il trezeşti? Asta era prea mult! Cipi a ridicat o pietricică să dea în Broască, dar ea, bîldibîc! a sărit în pîrîu. Apoi, pe neaşteptate, a apărut Iar lîngă Piatra-Mare: - De-ai crăpa, oac-oac! Şi din nou a dispărut. La acestea, Cipi a spus ceva îngrozi­ tor, că s-au cutremurat florile auzind, şi ierburile. Copacii însă au rămasneclin­ tiţi. Cîte de-astea n-or fi auzit ei de-a lungul anilor! De fapt, Cipi J;1U zisese decît:


. "" .... 1a te uită e-abia a pronun ţat groaznica mito­ ~ ănie că i-a ş i părut rău , dar nu m ai -: - - .=.. ce face. Si , nu e de mirare dacă s- a .- -_ iat, auzind atîtea nero zii ş i p rostii znitoare. . Copleşit de sup ă rare , a si

cina F agu lui

-

:.=.- că trebuie să treacă pe la doctorul

- __ cvea, ::; fără _ _~ - .... _

nu rnai vorbim de Arici, anunţul lui, nici nu putea in schimbul de noapte sau la

- ~

'- o

__-ziu de tot a luat-o spre cină

-

r:

casă.

nu s-a dus. Necazul i-a fta de orice. Ajungînd la rădă-

Uria ş

a auzit un

fî şiit

în ă b usit. ,

fier» Arice ştii treceau intr-un singur rînd: în faţ ă, bătrînul , iar după el cei şase mititei, apoi venea m ama, Cipi i-a

«Ce

privit surprins: «Au plecat fără să-i anunt ?!» L-au cuprins bănuieli groaznice. Să fi avut dreptate viermele acela scîrbos? Să fie drept, oare, că Pădurea se poate descurca şi fără el? ! Toată noaptea n-a închis un ochi. . Munca lui neobosită să fie cu adevărat 1

5


lui, soarele era sus, iar Pasărea îşi curăţa penele pe o creangă. - Pasăre! Mă auzi? Ai cîntat azi-di­ mineată? ,

- Sigur că am cîntat!

- Cine te-a trezit?

- Nimeni! M-am trezit singură.

Cipi a luat-o la goană spre Bradul cel

Bătrîn. Albinele intrau şi ieşeau sirguin­ cioase din scorbură. A plecat în grabă spre Iepure. A avut norocul să-I găsească acasă. - Ai luat micul dejun? - Da. Am crezut că nu vii. Nici la cină n-ai fost. M-am gîndit că ai plecat în vreo vizită. - Şi ai putut mînca fără mine?! - De ce să nu fi putut? Cipi, zdrobit, a pornit încet spre Fagul cel Uriaş. Prin urmare, aşa stăm! Toată lumea îşi vede de treabă, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Dar ia stai! Oare ce s-a întîmplat cu Purceluşul mistreţ? A mîncat Ciuperca? Da' de unde! Ciuperca otrăvitoare stătea la locul el,

fără

rost? Albinele, şi ele şi-ar lua oare zborul din scorbură dacă nu le-ar anunţa? Ar pregăti ele pentru iarnă mierea, fără ca el s-o guste? Şi Pădurea - ar fi pădure fără el? Nu. Imposibil! În zori abia a adormit. S-a trezit tîrziu. Cînd a ieşit din scorbura Fagu­

întreagă, sănătoasă, obraznică.

Asta era prea mult.

t


tremura în faţa mea. Şi-mi vor îndeplini poruncile. Şi vor fi îngroziţi. Şi numai eu o să rîd . Aşa: ha-ha-ha! Dar nu, mai bine asa: oac-oac-oacl Ce idee minuna­ , tă, minunată, minunată!. .. Sînt deştept, "" . norocu l'.... T'"111... ce rau "" VOI. fiI ăsta-i 1.» Şi mulţumit , şi-a aruncat Lăcrămioa­ ra de la pălărie, cu un gest energic, a ieşit din scorbură şi atît a căutat pînă a găsit o frunză de urzică pe care şi -a pus-o la pălărie. A încruntat sprîncenele, aşa cum se cuvine unui pitic hain, şi-a pornit înspre Pîrîu. Nici nu i-a luat în seamă pe Păstrăvi! «Si , ei sînt niste , nerecunoscători, uite-i, vezi cum sar în sus după fluturi, fără să mai asculte, >1 .»

sa"" ma"" va dăa '.... O căută pe Broască.

A găsit-o.

Şi-a pus mîinile în şold: - Şi zici că nimeni nu se teme de . d a.

'> mme, - Asa , zic!

- Nici tu?

- Fugi, că te scuip!

Cipi nu s-a repezit să ia vreo piatră.

Nu. Era hotărît s-o îngrozească i - :

III CIPI H .-r- ĂRĂŞTE: «ASTA-I CU 1EA. Cipi, toată ziua, n-a ieşit din scorbură. :=:~ furios. Era supărat pe Pasăre, pe Iepure, pe ice şti , pe Albinele sălbatice, pe Purce­ o" mistreţ, era supărat pe Lăcrămioară, că avea îndrăzneala să răspîndească parfum fără învoirea lui. Era supărat o

De toată Pădurea.

Pur

şi

simplu.

(Aşa păţesc cei ce sînt buni şi drăguţi.

ti-am primit partea. Ei, dar va fi şi - tfel. Pînă aici, gata! Destul! Am zis. estul! Asta-i culmea 1» Aceste vorbe îi plăceau nespus lui ip i, simţea că-i dau personalitate. _.umai că încă nu stia ce-o să urmeze , -:: _pă ele. Stătea-stătea şi-şi sfărîma capul. D eodată s-a lovit peste frunte, căci 2.--ea şi frunte, şi-a strigat: Am găsit! După «asta-i culmea l», . fi rău. Fără pereche de rău. În grozitor de rău . Atunci voi sfinţi puterea fricii. Toată lumea va o

Broască.

...


Lr

- Ascultă-mă, spurcăciune! Ştii tu cine-s eu? - Un prost!. .. - Greşeşti! .Tocmai pentru că-s deştept fără pereche, ţine-te bine, sînt haIn! Hain! Şi fioros! - Să-ţi fie de bine! -- Dar eu te distrug! - Ţi-am mai spus: dacă nu pleci, te scuipI ()ac-oac! În această grea împrejurare lui Cipi i-a venit o idee înfiorătoare.

ştii

ţi -a

sunat ceasul, a anunţa t -o el s ă rb ă t ore ş te . Te aranjea­ ză prietenul m eu ! Broasca clip ea spre el neincrezătoare . - Care prieten ? - Teribilu l domn Barbă Cloantă Co­ toroantă dacă chiar vrei să ştii! Pînă număr la trei va fi aici. Unu... Broasca n -a mai aşteptat să spu nă doi. Nu ştia de fapt cine era te ribilul Barbă Cloanţă Cotoroantă, dar credea că nu­ mai un fel de barză poate fi. Cipi zimbea satisfăcut. E adevărat că acest zîmbet nu era cel din zile e trecute, nu era un zîmbet senin, dr ă guţ , nu era zîmbetul cunoscut al piticului. Era un zîmbet hain, răutăcios. -


·- .ncep ut să se plimbe pe mal, vrînd -.c. unde mai apare Broasca, s-o ie şi mai tare. Î nsă , deodată, a :- . e: -at că pe unde trece el, Păstrăvii - - :- .:..: ~ cu toate că peste Pîrîu zburau - _ . ~ atît de mari cit capul lui (adică al _ Cipi), dar nici un peşte nu s ă rea - _:,': ele. _st ă -i si pe ăstia cum se tem! a obser­ , : _ ti s făcut Cipi. Se tem de Barbă antă Cotoroanţă! De mine le e W

.

fel de bucurie îl cuprindea: ~ :..:nţ e a m are şi tare, ce nu s-a pomen it . ::..:. zrum spre casă s-a hotărît să dea cu :- ~ : , _ul, curajos, în Licurici. BiaLE gin­ =-="':c fugea disperată, neştiind ce să - a dă . N-a mai trecut nici pe la docto­ - _ Cucuvea, nici pe la Arice şti. A - - cat cîteva boabe de zmeu ră, apoi ;. vî rît în scorbura Fagului Uriaş ş i a - _rm it fericit. im in eata s-a trezit la ora cînd :--= nuia să se trezească, fIX, dar nici : _.:: gînd nu i-a trecut să îndemne - ~ ~ ea să cînte. N-a şters nici polenul -- ; e firele de iarbă. Cu mîinile în şold, ~ : :: a în faţa Fagului. Iar cînd pasărea :lOU

a inceput să cînte, a ţip at la ea: - L iniste! , Pasăr ea s-a mirat: - Ce-i cu tin e, Cipi ? - T aci, pînă-ţi m e ge bine ! T eribilul Barbă Cloanţă Cotoroanţă doarm e. - Cine e ăsta ? ! - Să-I chem ? Aş t eaptă , o să vezi imedia t! Domnule.. . Pasărea însă n -a aş teptat s ă apară te ribilul domn, care probabil trebuie să fi ară tat ca Jderu l, iute ca fu lgeru l şi veşnic însetat de sînge. S-a ridicat şi a zb urat departe, să n u i se în tîmple cumva ceva. Cipi a riniit răutăcios , uitîn du-se după ea, apoi s-a plimbat pînă la Bradul cel Bătrîn şi putred pe dinăuntru . - Azi nu mergeţi nicăieri! a strigat


Albinelor care se sculau. Rămîneţi acasă! - Ce eJ ce s-a întîmplat? întrebau Albinele. -- Nu s-a întîmplat nimic. Dar dacă nu vă supuneţi, se întîmplă. Vine Barbă Cotoroanţă şi vă înghite pe toate. Rămî­ neţi acasă. Pînă la noi ordine!

dacă

ar pieri toate, să nu se lase! Purcelul mistreţ n-a apărut lîngă Ciuperca otrăvitoare. Pasărea l-a aver­ tizat 83, aibă grijă, să nu îndrăznească să-I deranjeze pe Cipi, pentru că prin împrejurimi există o putere înspăimîn­ tătoare, care distruge totul şi înghite totul. I-a spus asta şi Iepurelui, dar acesta, bleg, n-a înţeles cum stau lucrurile şi-a plecat să-I întrebe pe Cipi: - În definitiv, ce s-a întîmplat? - Ai noroc că mi-ai spus «in defi­ nitiv». S-a întîmplat că trebuie să ai grijă, dacă vrei să-ti meargă bine! Dă încoace micul dejun! Şi de acum înainte mie să -mi aduci morcovi proaspeţi, nu atît de veştejiţi şi prăfuiţi, Iar acum,

Albinele s-au speriat grozav. Au în­ fundat repede cu ceară toate crăpăturile Bătrînului Brad. N-au întrebat cine e acel Barbă Cloanţă Cotoroanţă, au cre­ zut că poate să fie cineva care seamănă cu Ursul ce le fură mierea din casă, dacă le găseşte scorbura. Dar trebuie să fie cu mult mai deştept decît Ursul, pentru că vezi, Cipi le-a zis: «pînă la noi ordi­ ne>. Aşa ceva Ursului nu i-ar trece prin cap niciodată. Toate au hotărît să rămînă împreună şi să se pregătească de luptă, Chiar

şterge-o!

- Dar cu ce ţi-am greşit, Cipi? - Cu aceea că eşti îngrozitor de prost. Dacă nu dispari imediat îl chem pe Domnul Cotoroanţă Barbă Cloanţă SI. , ..

N-a mai aşteptat Iepurele să-i repete. Cu siguranţă că acel domn Cotoroantă Barbă Cloanţă are şi puşcă. Iar de-i aşa, s-a terminat cu blana «sa personală».

2


a rupt-o la fu ga, de parcă n ici n-ar fi fost acolo vreo dată . Pe meşterul Ciocănitoare degeaba l-a căutat Cipi, să bage frica în el. Auzind de la Pasăre şi Iepure ce p ericol îngrozitor s-a ab ătut asupra Pă durii, a zburat peste saote hotare . C ucuci Afonul a fost , .. înştiin ţat desp re starea lucrurilor de I epurilă , după care a început imediat să sape cît m ai ad înc pămîntul. Pe el poate să -I tot caute domnu l Ba rbă Cloanţă Cotoroanţă. Cerbul se pre făcea că nu -l intere sează , ca şi cum nu i-ar fi pă sat de vestea pe care i-o adusese Iepurele, îngrozit de moarte. Totuşi, pentru orice eventualita te, s-a tras spre m arginea luminişului , iar cînd a ajuns la poteca din Pădure, unde Iepurele nu-l mai putea vedea, a dat bir cu fugitii . A porni t-o în goană ş i numai după o fugă de o jumăta te de oră a îndrăznit să . se ui te înapoi. La auzul veş ti lor , la F urnicile Roşii a început o forfotă- teri­ b ilă : evacuau, duceau cît mai în adîncul mu ş uroiului, sub pămînt, nevinovatele lor ouă de furnici roşii. Cipi a început să savureze liniştea ŞI s ingurătatea care-l înconjura. Aşa că

«Se tem de mi ne. Toată Pădurea se

teme de mine! Şi ţie să -ţi fie frică, Fagule Uriaş , auzi ? Să tremuri cînd îţi vorbesc 1» Î nsă Fagul cel Uriaş nu tremura. N ici măcar o singură frunză nu i s-a mişcat. Cipi a dat din mînă: «D ar nu stiu de ce stau de vorbă cu , tine. D oar eşti atît de prost că nu înţe­ legi' şi nu poţi p rinde ceea ce inteligenţa m ea glăsuieşte. Nu degeaba se spune desp re cei foarte proşti că au cap de lemn! Ei, la asta răspunde ceva, dacă ai curajul l» F agul cel Ur iaş il-a răspuns nimic. ea îngheţat stătea . Cipi a constatat sa­ tisfă cut că. şi pe Fag a reuşit să-I înspăi­ mînte, aşa cum scrie la carte, căci tăcînd, şi cuvintele au îngheţat în el. Din cauză că Iepurele a fugit departe, C ipi a mîncat singur la prînz ce mai prisosise din morcovul de la micul dejun. S-a culcat puţin şi a visat că nu numai animalele şi plantele se tem de el, ci însuşi Muntele, chiar şi Stînca din vîrful Muntelui îl pîndeşte, tremurînd la poruncile lui. Pîrîul va seca de frică. S-a şi hotărît: «După ce mă scol, în cursul zilei de azi, numaidecît voi pune


la punct Pîrîul, ba chiar

şi

pe

Mama Veveriţă a ascultat îngrozită totul, pînă la sfîrşit, pitită între crengile unui stejar. A luat-onăucită de tot ce-au­ zise la goană, să dea de ştire tuturor cetă­ ţenilor din Pădure C3 se apropie sfîrşitul lumii.

tăcutul

Munte]» A început cu Pîrîul. S-a oprit pe mal şi şi-a pus mîinile în şold: - Ce-i gîlgîitul, c1ipocitul ăsta zgo­ motos? Pînă dimineaţă, te rog, să-mi curgi încet şi nu în partea asta, ci înapoi. Fiindcă, mă rog, de unde atîta libertate ca un simplu Pîrîu să-şi facă de cap?! Dacă nu mă asculţi, te spun Îngrozi­ torului. .. Şi ştii ce? Nici nu-ţi spun bine nume­ le, c-ai să seci de spaimă. Numai din asta ai putea vedea şi trage concluzia că îţi vreau binele! Apoi s-a întors spre munte. - Ia ascultă aici, Munte! Pe mîine dimineaţă, aşa cum eşti, cu Pădurea şi cu toate din jur, te muţi mata pe malul celălalt al Pîrîului, împreună cu Stînca pe care o porţi pe pălărie. Dacă nu, te trece Barbă Cotoroanţă Cloanţă. Însuşi el! A răsuflat o dată, pentru că o aseme­ nea răutate fără pereche e totuşi obosi­ toare apoi a ameninţat Muntele cu a r ă t ă to rul : - Ai grijă, că te urmăresc!

2'


a plecat să se odih­ nească. Culcat pe partea dreaptă se uita pe geam - căci avea o crăpătură mică în scorbură spre Pîrîul ce se afla la sud de locul unde medita el profund. «Dimineată mă voi trezi si , , Muntele va fi la nord de locul acesta, căci Muntele se mută pe malul celălalt al Pîrîului , Dar ce va fi dacă nu se mută ?» Acest gînd, care-I înspăimînta, Cipi îl alungă suspinînd: «Voi face eu ordine aici !» Si , adormi bustean. , Cipi,

satisfăcut,

timpul somnului s-ar fi putut întoarce de pe partea dreaptă pe partea stîngă. «Ia să vedem Pîrîul cum s-a achitat de . . V) porunca pnmita . ...» Pîrîul curgea în aceeaşi direcţie, ca şi ieri, dar Cipi l-a privit surprins, vădit

IV

mulţumit.

PURCELUL SĂLBATIC

. «Din moment ce Muntele s-a mutat, sigur că aşa trebuie să fie. Pîrîul ar curge în direcţia obişnuită, dar acum e clar, el curge in vers. - Bine, Pîrîule, văd că m-ai ascultat, şi curgi înapoi, dar fii drăguţ şi ia-o mai încet. Nu ţi-am spus şi ieri? Ai grijă, nu mă supăra, pentru că n-o să se termine cu bine, l-a ameninţat, ca nu cumva Pîrîul să se încreadă. Simtea nevoia să se laude în fata , ,

TICĂLOSUL Dimineaţa,

totul era aşa cum dorise Cipi. El s-a trezit din somn, lungit, cît era el de «lung», pe partea stîngă. Mai privi o dată în jur. Şi Muntele se mutase. - Bine, Munte. Te-ai mutat fără zgomot, cumsecade, spuse în timp ce-şi 1ua papucii. Nici prin gînd nu-i trecuse că în

24


oricît am fi de modeşti, s uccesele trebuie evidenţiate. Ele ne Qa U imbolduri, nu? Dar Cipi n-avea cui să-şi arate aceste succese, fiindcă toate animalele dispăruseră din preajma .ui, Ceea ce era o greşeală grosolană " partea lor. Aşa că Cipi a hotărît ca pe Pasăre şi Iepure să-i re cheme, _ rin poruncă, la curtea lui. A avut noroc cu meştera Ciocănitoa­ re : în marea ei spaimă, la plecarea din ă dure, şi-a uitat ochelarii şi-a trebuit ~ se întoarcă după ei la Fagul cel Uriaş. - Hai, tu, maestră Ciocănitoare! ~ 'ino încoace, nu te teme! Am o poruncă en tru tine! Supusă, Ciocănitoarea s-a apropiat, dirdiind şi degeaba-i spunea Cipi să a u -i fie frică, ea totuşi tremura. - N-am făcut nimic rău, zicea ea, zău nimic... - Mergi imediat şi-i caută pe Pasăre si pe Iepure. De mine să nu se ascundă; una - două să fie aici, altfel Îngrozitorul cui va.

B arbă

Căci,

Cotoroantă Cloanţă

îi

găseşte

oriunde şi îi aşteaptă un sfîrşit]... Ai inteles ? - Am înţeles, să trăiţi!


.

.

Si Ciocănitoarea si-a luat zborul. Între timp, Cipi se uita cu coada ochiu­ lui spre Bătrînul Brad cu mijlocul putrezit: intrarea în scorbura Albinelor sălbatice era încă astupată cu ceară. N -a trebuit să aştepte mult după Pasăre şi Iepure. Au apărut în grabă. Pe chipurile amîndurora se vedea cît le era de frică. - Aici ' să veniţi! Mai aproape! Mai aproape, derbedeilor! le-a poruncit Cipi rnitocăneşte, smulgînd o pană din aripa Păsării... Apoi)~făcîndu-i semn şi Iepu­ relui să se aplece, .îl trase de ureche. - Asta pentru 'c ă ai luat-o razna, chiulalli!Jţle! -Dacă se mai întîmplă încă o dată, vă calc în picioare! De acum înainte mă veţi servi cu mîncărurile cele mai bune. Pe ziua de azi, Iepurele va aduce bunătăţi alese, iar Pasărea îmi va cînta un cîntec de recunoştinţă, poate un psalm. Mîine va fi invers. Pasărea Va face aprovizionarea, iar Iepu­ rele va cînta! Iepure, vreau să te aud cîntînd frumos, nu pe nas! Ai înţeles? Iepurele şi Pasărea au dat din cap

vostru bmevoitor P Pentru că de acum înainte aşa va trebui să-mi spuneţi: Domnul şi Stăpînul nostru binevoitor. Azi-noapte am mutat Mun­ tele pe malul celălalt al Pîrîului. Iar Pîrîul curge invers, la porunca mea. Nu v-aţi mirat cînd aţi observat? Iepurele şi Pasărea s-au privit îngro­ şi Stăpînul

ziţi.

- Iartă-ne, Domnul şi Stăpînul nos­ tru binevoitor, dar n-am observat, deşi Veverita ne-a spus ceva aseară. Cu siguranţă că sîntem proşti fără pereche de n-am văzut nimic. Cipi a dat din cap înţelegător. - Da, ce e-al vostru e al vostru , vă înţeleg prostia. Dar acuma, căraţi-vă, mergeţi şi vestiţi marea mea putere, faptul că sînt Domnul şi Stăpînul vostru binevoitor, mergeţi, nătărăilor, iar la amiază amîndoi să fiţi aici. De-abia a plecat Iepurele şi Pasărea, ca să ducă în lume minunea, ştirea marelui triumf, cînd Cipi a auzit între tufe un zgomot înăbuşit. Purcelul sălbatic, Ticălosul, nicicum nu voia să dea crezare zvonurilor ce circulau pe seama piticului . De teribilul

speriaţi.

-

Ei,

vedeţi ce

puternic este Domnul

•6


Barbă Cotoroanţă Cloanţă

nici nu voia să audă. «Ce fel de Barbă P zicea el. Dar degeaba a încercat să dea o raită pe la Cipi, părinţii lui l-au alungat înapoi înspăimîntaţi. Însă pînă la urmă tot a reuşit să fugă. Şi direct la Ciuperca otrăvitoare s-a dus . Ştia că nu peste Inul! timp şi Cipi va fi acolo. - Aha! l-a observat Cipi. Dar tu unde ai fost ieri? - Nu mi-au dat voie. Babacii se tem îngrozitor de tine. Se tem şi pentru mine. Îngrozitor, ăsta e cuvîntul. - Bine, a dat din cap Cipi. Dar acum de ce ai venit? - Am fugit. În ochii lui Cipi a lucit o luminită haină.

nul

Ascultă,

aici, Purcelule . Eu, Dom­ şi Stăpînul tău binevoitor, îţi dau poruncă, înţelegi, ca acum, imediat, să înghiţi Ciuperca otrăvitoare. - Eu?! Nici prin gînd nu-mi trece! - Cum nu?! Ochii lui Cipi luceau îngrozitor. Şi de ce nu? - Aşa, că pişcă la limbă . - Ei, al dracului Purcel eşti! Atunci de ce veneai aici în fiecare dimineaţă?

Îmi plăcea să-ţi ascult predica de dimineaţă. Azi n-o să predici nimic, eşti răcit cumva? Cipi şi-a pus miinile în şold. În pozi­ ţia asta arăta cum nu se poate mai înfri­ -

coşător.

fiu de porc sălbatic! Tu nu ştii cît de puternic sînt eu? - Nu stiu. Cît? - Ce crezi, Muntele cine l-a mutat dincolo? Fiindcă noi sîntem pe partea cealaltă a Pîrîului. Dar cursul Pîrîului cine l-a schimbat? - Nimeni. Azi-dimineaţă am băut din el, curgea în aceeaşi parte ca ·şi len t - Ei, purcelule, purcelule, tu chiar nu te temi de mine, de Domnul si , StăpIn . ul t ău bimevoitor . ';lI .. - De ce m-aş teme? Şi de ce îmi eşti domn binevoitor şi aşa mai departe? - Ascultă, neam de troacă! Dacă acum, imediat, nu-ţi ceri iertare de la mine plîngînd, şi stînd în genunchi, îl chem pe teribilul Barbă Cloanţă -

Măi

.

'.

I

Cotoroantă.

Cipi a crezut că din mornent ce va pronunţa teribilul nurne, Purcelul va


începe să ţipe şi va fugi . Dar s- a în ş elat. Purcelul sălbati c că s ca ochii la el, mirat, - Şi ? ! - Şi atunci ţ i-a sunat sfîr şitul, nefe­ ,. u le! rrcit e.. .. E'1, te poc ăie i e sti şti P . C e f:ac!'';1. - Ce să fac ?

- Să-I chem sau nu ?

- Cheamă -l ,

Din fericire, n-a avut timp să cheme pe cine voia. Porcul Mistreţ, bulibaşa turmei, l-a căutat pe Purcel în toată Pădurea şi nu l-a găsit nicăieri. Gîndin­ du-se la rău, s-a furişat sub Fagul lui Cipi. Şi îngrozit, şi-a zărit unica, minu­

nata sa odraslă în mijlocul pericolului de moarte ... - Cară -te de -acolo ! Plea că imediat acasă! Nevăzut

De Cip i

Cloanţă

s-a şi

făcu t

de

P urcelu l. Barbă

Cotoroant ă

nu îi era frică nici un pic, dar cu colţii ascuţiţi ai bătrînului nu era de glumit. Fugea guiţind. Mistreţul a luat-o după el, la goană, de-i săreau scîntei din copite. Cipi a ră suflat uşurat: - A avut noroc!. ..


V

CIPI, SPAIMA PĂDURII

avea o inimă atît de bună ... le explica Cipi la amiază Iepu­ relu i şi Păsării. L-am iertat pe p ro stuţul acela de Purcel. Pur şi simplu mi-a fost milă de el. Dar aCUITl s-a terminat cu mila. De acum încolo voi pedepsi! Năprasnic ! Chiar p entru cea mai mică greşeală! Pe toată lumea! E u sîn t Cipi, Domnul şi binevoitorul vostru S tăpîn şi Spaima Pădurii! S ă nu vă treacă prin minte să ... -- Nu n e trece nouă prin m inte nimic, Stăpîne binevoitor şi Spaima Pădurii, pentru că nouă ne este grozav de fri că de tine ... s-a bilbîit Iepu rele. Cipi s-a uitat sever la el. - N-ai învăţat buna-cuviinţă? Cum indră zneş t i să mă întrerupi ? Vai, ai milă, îndură-te ! N-am învăţat buna-cuviinţă, dar am să o învăţ . Nu-mi trebuie mult timp. - Nici o milă si , nici. o îndurare. Ap ropie-ţi urechea. I epurele s-a apropiat şi Cipi, săl­ tîn du -se pe vîrfurile degetelor, l-a prins - ,

Dacă n-a ş

de ureche şi aşa l-a tras de tare, că s-a desprin s cu picioarele de p e pămînt şi -a rămas agăţa t de urechea I ep urelui, legănîndu- s e . Şi-a dat apoi drumul pe p ămînt, şi, furios, că a căzut st rîm b, i-a m.ai dat I epurelui şi cîteva picioare. Pasăre a nici n-a apucat să scoată un cuvînt de teamă . Ap rin s, îngîn a doar cîntecul de mulţumire şi s lavă .. . - Ajunge cu t ă r ă bo iul, s-_a încrun­ tat Cipi , Acum arn tre a bă cu M elcul­ Codobelc. Apoi să -mi cîntaţi un cînte c de leagăn, căci după muncă e dulce odihna. Melc-CodobeIc de două zile stătea ghemuit la ră dă cina Fagului Uriaş , dar nu îndrăznea să iasă din căsuţă.

29


«Melc, Melc, Codobelc,

Scoate coarne boureşti1»

Nimic.

«Melc, Melc, Codobelc,

Şi te du la Dunăre,

Şi bea apă tulbure>.

Linişte şi

pace. Melcu1.nu se mişca. Cipi a rînjit cu răutate: ţi arde casa! Melcul a apărut. - Ei, ce se aude cu planurile de

-

.

Î

Cipi, scîrbit, ' s-a uitat la frunză .

- Ce să -ţi spun, sînt rele!

- Dar... asta... a cum să spun...

pînă acum erau bune .. Au trecut vremurile alea! De acum nu va mai fi ca altă dată. Schim­ băm foaia! Dacă pînă deseară nu pre­ găteşti o casă pătrată, ai pus-o de mă­ măligă! Planuri nu mă interesează, înţelegi?

- Aşa ceva nu ştiu ! Îndură-te , Cipi! - Nici o în durare, nici un Cipi. Aici sînt, dragă preacinstite şi prealuminate, de două zile sînt gata, ~ Ce-i îndrăzneala asta? Îţi sînt Domn preainălţate, numai fii drăguţ si, nu e.:; 1 şi Stăpîn binevoitor. De altfel, mă te supăra! . plictiseşti. Aşa că, domnule M elc, Melc, Codobelc, construcţie?

Scoate coarne bouresti, Şi te du la Dunăre , Şi bea apă tulbure .

Ia-o din loc! Săracul Melc-Codobelc nu avea ce face. A plecat plîngînd, gindindu-sc la zilele fericite cînd Cipi mai era încă binevoitor. Iată , ăsta îi e sfîrşitul , Dacă îl ciocăneşti tare în cap, moare. S-a hotărît să se evacueze departe, atît de departe, cît poate. Simţea însă că e zadarnic, pentru că pînă seara nu


Numai atît i-a spus Albina şi a zburat şi ea după miere. Cipi se uită după dînsa cu furie neputincioasă. Cînd s-a înapoiat la Iepurele ce tremura, ş i la Pasărea înspăimîntată, Cipi turba de mînie. - Las' că şi-o primesc ele! Domnul Barbă Cotoroanţă Cloantă ? Nu, nu! Doar n-{) să-I supăr pe' Îngrozitorul cu asemenea mărunţişuri!? Seara, cînd ele se culcă, voi porunci Bradului să se întoarcă cu rădăcinile în sus. Atunci au să-I vadă ele pe dracu)! - Vai, Spaima Pădurii, Domnul şi binevoitorul nostru Stăpîn, îndură-te de micile albine! Mai bine smulge o pană din aripa mea, ori, poftim, lo­ veşte-mă cu picioarele, dar iartă-le, sărăcutele, ciripea deznădăjduită Pa­

putea parcurge a .distantă atit de mare şi mai ştia că Cipi poate să-i dea uşor de urmă - doar el lasă pe pămînt o dungă strălucitoare, oriunde se duce Acum îi era totuna. Altă posibilitate nu avea. Trebuia deci să încerce. Pasărea începuse cîntecul ei de lea­ găn. Cipi era trîntit pe muşchi şi iarbă, cînd s-a întîmplat un lucru îngrozicor. Ceva a bîziit. Cipi şi-a deschis ochii. a albină sălbatică trecea. Dar înainte ca el să fi avut timp să strige după ea, Albina a zburat departe. Din nou, alt bîziit. Apoi altul. Şi. altul. Zburau Albinele de parcă el nici nu le-ar fi poruncit să nu mai zboare. Furios, s-a ridicat şi a alergat la Bradul cel Bătrîn. - Cum îndrăzniţi să zburaţi fără stirea mea? , a albină cu acul puternic s-a oprit înaintea lui: - Ascultă-mă, Cipi. Dacă nu adu­ năm miere, murim de foame. Dacă ieşim din scorbură, vine Barbă, ăla ... Ne-am hotărît: mai bine ne luptăm cu el, chiar dacă pierim toate. Asta poţi să i-o spui şi lui.

sărea.

- Şi pe mine mă poţi lovi cu picioa­ rele) şi poftirn, trage-mă de ureche, a adăugat Iepurele. Spaima Pădurii şi-a pus iar mîinile în sold: , - Oho, oho! Ce e asta? Revoltă? Bine. Nu smulg pene, nu trag de urechi, nici nu vă lovesc cu picioarele.

32


Mare greşeală! a strigat Cipi. La cină, asta veţi păpa: Ciuperca cea mare şi otrăvitoare. Dacă îndrăzniţi să vă opuneţi, ori să fugiţi, vă va ajunge şi -n gaură de ş arpe grozava pedeapsă. Am terminat . Zicînd acestea, le-a întors spatele şi a intrat în scorbura Fagului Uriaş. Niciodată Cipi n-a fost atît de pc­ ternic. Totuşi simţea că-i lipseşte ceva. Ceva ce altădată avea, deşi il-ar fi ştiut să spună ce anume. 1'Ju putea să adoar­ mă, se învîrtea în pat. Apoi s-a uitat orin ferestruica scorburii. Nimeni nu era prin împrejurimi. Furişindu-se, a mers pînă la Ciuperca otrăvitoare: - Astă-seară să nu fii otrăvitoare, auzi?! Numai puţin. Ciuperca se prefăcea surdă. Nu uita! Ţi-am poruncit! Nu cumva să otrăveşti pe cineva astă­

Atunci le ierţi? s-a aprins o luminită de speranţă în ochii Iepurelui . - Nu . Meditez . Cuget . Nu se vede? - Se vede, Prealuminate. Dar el n-a meditat prea mult. Ie­ purele şi Pasărea aşteptau tremurind cum se va sfîrşi. - Astă-seară organizez o masă mare, zise .Cipi mai răutăcios ca niciodată. Sînteţi musafirii mei. Ce credeţi că va fi la masă? - Cu-eu-cu siguranţă morcovi, s-a bîlbîit speriat Iepurele. - Nă-nă-nă-ut, a ciripit cu speranţă -

Pasărea.

seară! Otrăvitoarea

nICI nu se sinchisea. - Tu, dacă nu mă respecţi, auzi, nemernico, vine Domnul Barbă Coto­ roantă Cloantă şi.; ş i . ; te mănîncă. - Şi crapă! a rînjit Ciuperca otră­ vitoare.

33


VI

tJNDE ESTE D MNUL BAR CL ANŢĂ CCTOROA ŢĂ? Pasărea şi

Iepurele plîngeau amărîţi. Dacă mănîncă Ciuperca otrăvitoaremor. Dacă refuză, supărarea teribilă, cu ful­ gere şi trăsnete a Domnului Barbă Cloantă Coto roanţă îi va găsi. Oricum, sînt sfîrşiţi, Moartea îi păştea. O au­ zeau deja. Primele au aflat Albinele ce soartă groaznică le-a pregătit Cipi, Spaima Pădurii, Iepurelui şi Păsării. Au îm­ prăştiat repede ştirea în pădure. Cu mare repeziciune s-au adunat în jurul celor doi condamnati la moarte: Veve­ riţa, cu toată familia, toate Albinele, chiar si , Me1c-Codobe1c s-a întors din pribegie, ca să-i consoleze. Cerbul îşi legăna cu simpatie şi compătimire mi­ nunatele sale coarne, cînd a auzit vestea cea îngrozitoare, dar nu scotea un cuvînt. Cît era de mare şi puternic, poate el se temea cel mai tare de Barbă Cloanţă Cotoroanţă. Deşi îşi ascundea

frica, la fel ca şi Mistreţul Bulibaşă. Acesta, e drept, şi-a mărturisit teama îngrozitoare, dar susţinea că el se teme numai pentru Purcel, pentru Tică­ losul cel mic, încolo, nu. Purcelul Mistreţ era extrem de bucuros, auzind ce soartă le-a hotărît Cipi Păsării şi Iepurelui. - Neapărat mă duc. O asemenea moarte încă n-am văzut, se bucura el. îţi dau eu ţie! Bucură-te mai bine că trăieşti, Mizerabile! N-o să mergi nicăieri! s-a răstit la el Mistreţul. La care Purcelul, obraznic, a început să fluiere, ceea ce la ei, la neamul porcesc, e o raritate. Trebuie s-o re­ cunoastem. , .- - Ce faci, Ticălosule? a grohăit la el bătrînul. - . Mă bucur că mai trăiesc! a răs­ puns plin de respect Purce1ul. Dar pentru Mistreţ se umpluse paharul, căci şi la ei răbdarea tot cu paharul se măsoară. Şi a urmat o bătaiegro­ zavă. Purcelul simţea însă că suferă pentru o cauză dreaptă. Şi asta, în­ trucîtva, îi alina durerea. Şi-l făcea fericit. Şi-l mai ruga pe Mistreţ:


-

Mai

dă,

n-avea

milă, dă

cît pof­

teşti!

Mesterul Ciocănitoare ciocănea trist , copacii. S-a hotărît ca de acum încolo să se mute departe de Pădure. Şi poate pentru totdeauna. Şi se va face fin­ tînar, pentru că, în tinereţe, mai prac­ ticase această meserie. Cipi a stat ghemuit toată după­ masa în scorbură. Uneori mai pîndea ce-i Pe afară. A dat din cap ·cînd a văzut că pînă şi Lăcrimioara plînge. Toată Pădurea plîngea. Se însera cînd a apărut Ariciul Tată. Toată familia şi-o trimisese înapoi să aştepte liniştită

pînă

cînd vede el despre ce este vorba. S-a apropiat de Iepurele disperat. I-a ascultat tristeţea, a văzut pe creangă Pasărea strivită de durere, a văzut animalele posomorîte, a suspinat tare şi şi-a ridicat nasul mic şi negru. - N-am putea face ceva? a întrebat el. Apoi, mai curajos, a adăugat: Să nu ne lăsăm! Mama Veveriţă, mai îndrăzneaţă, stri­ gă şi ea: Să mergem la Barbă Cloantă Cotoroanţă

şi

să-I

înduplecăm!

Cioc! Cioc! Foarte bine, a adăugat Meşterul Ciocănitoare. Toţi au fost -


Pasărea

şi

Iepurele - nenorocite de-abia mergeau, ultimele, în coada convoiului. Aşa păşeau de triste, de parcă mergeau la spînzurătoare. De-a­ bia au pornit şi după cîţiva paşi Albi­ nele s-au şi oprit: - Bzzz! Unde este Barbă Cloanţă Cotoroanţă? au întrebat. Nimeni nu le-a putut răspunde. Haideţi să-I căutăm! zise una zburînd în sus. Dacă ne împrăştiem toţi, îl găsim iute. Aici trebuie să fie, în Pădure sau în Luminiş. Bine gîndeau ele. Albinele şi-au luat zborul în toate părţile. Veveritele, cîte erau, căutau copacii cu scorburi; căci se putea ca Teribilul să-şi fi aşezat reşedinţa de vară în vreo scorbură. Meşterul Ciocănitoare a zburat pînă-n Luminiş, ba să-I roage pe Cucuci A­ " fonul, pe vrednicul şi cinstitul Jupîn Cîrtită, să-i dea de urmă domnului Barbă Cloanţă pe sub pămînt. Dacă-şi făcea cumva siesta la umbră, în ţărîna străbună?! Numai cei doi condamnaţi n-au îndrăznit să se mişte din apropie­ rea Fagului cel Mare. Aşteptau ce-o să fie.

de acord cu propunerea Mamei Ve­ veriţe.

- Să pornim atunci! a dat poruncă Ariciul Tată. S-au înşiruit frumos. Chiar în faţă, douăsprezece Albine; după ele, toată familia Veveriţei ; apoi Ariciul, cu Melc, Melc-Codobelc după el. În spatele lor, Meşterul Ciocăni­ toare călca tacticos, fiind sigur că în Luminiş i se va alătura categoric şi Cucuci Afonul. Cele două victime ­

36


N -a fost nimic. Primele s-au întors Albinele. Au umblat de-a lungul şi de-a latul Pă­ durii, au căutat prin pomi, pe sub pomi, între tufe, au căutat în Luminişul plin cu flori, în Valea Pîrîului gălăgios. Nu l-au găsit pe Domnul Barbă Cloantă.

. 0 -0

în grabă au venit şi Veveriţele. Cîţi copaci cu scorburi erau în Pădure, cu excepţia Căminului Albinelor, şi a lo­ cuinţei lui Cipi, pe toţi i-au controlat. Pînă şi văgăunele Stîncii le-au cer­ cetat cu ajutorul Liliecilor. Domnul Barbă Cloantă Cotoroanţă nu era. Aşteptau cu speranţă întoarcerea Ju­

37


pînului Cîrtită, Nu peste mult a sosit şi vestea de la el: pe sub pămînt să nu-l caute pe Domnul Barbă Cloanţă Cotoroantă, fiindcă îl caută zadarnic. Nu e. Unde poate fi Domnul Barbă Cloantă Cotoroantă ? Oare se ascunde acolo sus, în înăl­ ţimi, dincolo de norii dantelaţi r Nu e posibil, pentru că norii se împrăştie, iar dacă Domnul Barbă Cotoroanţă Cloanţă ar fi acolo, toţi l-ar vedea pe cerul senin. Un singur loc a rămas, unde nICI unul n-a îndrăznit să caute: Locuinţa lui Cipi. Scorbura încă­ pătoare a Fagului cel Uriaş. Acolo să fie oare?

perca veninoasă! Ariciul Tată a avut o . nouă idee: - În definitiv, cine este acest Domn Barbă Cloanţă Cotoroanţă?

Nimeni n-a ştiut să-i răspundă o bună bucată de vreme, pînă cînd, în sfîrşit, o Albină a bîzîit : - , E aşa, precum . Cumătrul Urs. Numai că e mai mare. Cu mult mai mare. - Da' de unde, a plîns Pasărea; atunci nu ne-am teme de el. Mai re­ pede seamănă cu Jderul. - Şi are puşcă, a hohotit Iepurele. Cu alice. Dac-ar fi cu glonţ, n-ar fi mare scofală, de glonţ mai scapi. Dar de alice nu, alicele sînt alice. Ariciul Tată clipea fără să înţeleagă. - Ce trăncăniti , aici vrute si , nevrute ? Dacă e aşa precum Cumătrul Urs, atunci nu poate fi ca ' Jderul. Şi nu poate avea puşcă. Care din voi l-a văzut? Nimeni n-a mai spus nimic. - Eu aşa zic, după umila mea părere, că totusi , ar trebui să-I vedem. Numai în scorbura lui Cipi poate fi. Iar dacă locuieşte acolo, atunci nu poate fi atît cît Cumătrul Urs. Dacă ar fi atît de

VII CINE ESTE DOMNUL BARBĂ

CLOANŢĂCOTOROANŢĂ?

Sclipea pe cer luceafărul de seară. Nu peste mult avea să apară luna. Iar cînd luna va apărea, o, vai, Pasărea şi Iepurele vor trebui să mănînce Ciu­

38


rnare, n-ar încăpea. Şi nici puşcă nu poate avea, pentru că eu odată am văzut o puşcă la un vînător. Şi drăcia aia nu încape pe gaura prin care Cipi intră şi iese din scorbură. Asta e pă­ rerea mea modestă.

...-........-;...... '

dar n -au

îndrăznit să

aprobe. Chiar şi preaînţeleptul Arici Tată numai atît a spus: că mai întîi trebuie să-I vadă pe Domnul Barbă. Atît. El nu s-a gîndit să-I şi înţepe. Nu. Să-I vadă a zis. Atît. - Dar cine să-I vadă? Pasărea a inspirat adînc : - O viaţă şi o moarte am, o să mă uit pe furiş în casa lui Cipi, a ciripit. Apoi fie ce-o fi. Zarurile au fost arun­ cate! Zicînd astea, a zburat întins la scor­ bura lui Cipi. Era gata să- şi vîre capul înăuntru, cînd s-a şi întors în fugă: - Vai ... chiar acum discută! a a­ nunţat ea tremurînd. Ariciul Tată, Veveriţele, Albinele, Iepurele, Meşterul Ciocănitoare - toţi s-au strîns în jurul ei, stînd aproape, lîngă ea. Şi Melcul-Codobelc s-a tîrît mai aproape. Pasărea i-a privit pe toţi încă o dată. Puteai crede că-şi ia ramas­ bun de la ei: Cine ştie, îi va mai vedea? Toţi o priveau cu frică şi îngrijorare. Pasărea a tras destul aer în pieptul ei de pasăre, şi dînd dovadă de un curaj nepăsăresc a intrat în scorbură. A dis­

. .

' ' ' ." ' ' ...

Tii, ce deştept mai poţi fi! a clipit spre el, plin de speranţă, Iepurele. - Ai dreptate, zum-zum, au bîziit Albinele. Dacă e mai mic decît Cumă­ trul Urs, atunci nu avem de ce să ne temem. Să nu-i lăsăm pe Pasăre şi Iepure. Să-I inţepăm pe Domnul Barbă Cloantăl

Acestea erau, orice s-ar zice, vorbe mult prea curajoase. Şi inimile Veve­ riţelor au început să bată mai tare,

40


părut toată

locuinţa

- Şi Barbă Cloantă Cotoroanţă?! a întrebat Tata Arici. L-ai văzut? - L-am văzut! Barbă Cotoroanţă Cloanţă e o clanţă!

lui Cipi. Cipi stătea cu spatele la intrare. - Sînt foarte trist, Domnule Barbă Cloantă Cotoroantă. Sînt foarte mîh­ nit... Pentru că am fost prost. Vezi, cu puterea mea pot să-I fac pe Iepure şi pe Pasăre să mănînce Ciuperca otră­ vitoare, dar aş vrea să îmblînzesc puţin Ciuperca, pentru ocazia asta. Deşi, mare lucru e puterea! Degeaba am încercat să fiu Spaima Pădurii. Ciuperca otrăvitoare nu se teme de mine... Numai asupra acelora pe care îi iubesc am putere, iar rău tot numai lor le pot face. Domnule Barbă Cloanţă Coto­ roantă eu nu vreau ca Pasărea şi Ie­ purele să mănînce Ciuperca otrăvitoare! Spune-mi ce să fac? Spune-mi un cuvînt! Ochii Păsării s-au obisnuit cu întu­ , nericul scorburii. Şi-a întins gîtul să vadă, în sfîrşit, cu cine vorbeşte Cipi. Cînd a văzut, repede s-a întors şi a iesit din scorbură, ca nu cumva să , nu-şi poată stăpîni rîsul. - Copii! strigă ea bucuroasă celor care au înconjurat-o. Cipi nu vrea să mîncăm Ciuperca otrăvitoare! în

VIII CIPI, POVESTITORUL... Cînd a apărut luna plină, toată Pă­ durea răsuna de voie bună, de rîsete. Păstrăvii săreau în sus din apă şi se dădeau peste cap, iar Broasca dansa twist pe mal, de parcă toată viaţa n-ar fi făcut altceva. Cerbul, dîndu-şi aere, anunţa că ştiuse de la început că totul nu fusese decît o farsă.

41


Ariceşti i

au plecat voioş i în tura de noapte. Cînd D octorul Bufniţă a auzit cum stau lucrurile, a început să rîdă atît de tare, încît şi ochelarii a trebuit s ă şi-i scoată .

D egeaba, spu se el, mare şmecher e şi Cipi ă sta ! Cei mai fe ri ciţi din întreaga Pădure , ba poate de pe tot Pămîntul , erau Pasărea şi Iepurele. D ansau şi se zb en­ guiau în tot Lumini şul Pădurii. Cu to ţii s-au întors apoi la Fagul cel U rias. , Cipi.. . auzi, Cipi, au bătut el strigînd la in trarea în sco rbură . N ici un răspuns . - Cipi ... auzi ? Numai asta vrem s ă -ţi spunem că noi nu sîntem supăra ţi, a ciri pit Pasărea , că noi te iubim mult, şi ştim că totul a fost numai o glumă . Chiar D octorul Bufnit, ă a zis că esti , un m are şmec he r ! Cipi, zdrobit, st ătea ghemuit în scor­ bură . Dintr-o dată toată puterea lui îngroz itoare s-a topit în vînt, iar acum, cu si guranţă, toată lumea rîde de el. Cînd a auzit ciripitul încurajator al Păsări i , o lac rimă mare i-a pornit în -

Dar atunci cîn d socotea că n u-l vede nimeni, si , el săr e a în su s de bucurie. Şi Mi streţul avea un aer de să rb ătoare. N umai Purcelul era trist, pentru că rămă seseră baltă atîtea lucruri inte­ resante de văzut. Albinele, bîzîind bucu roase, scoteau ceara de la in tr ăr il e de r eze rvă , .iar Cio căni toare era fericit că m esterul , nu mal trebuia s ă se fa c ă fintînar. Fiindcă, oricum , la vîrsta lui nu e u ş or să începi o vi aţă no uă , chiar dacă nu -ţi este străi nă meseria.

42


jos pe obraz. Dar n-a ie ş it din s corbură, tare îi era ru sine. , S-a linis, tit Pădu rea . Cei ce se veseleau s-a u dus la odihnă, şi Cipi s-a culcat . În ainte de a adormi, zise încet : - Şi tu iartă -mă , M unte. Şi roag ă - l şi pe P îrîu... D acă voi credeţi, mutaţi-vă înapoi, iar Pîrîul să curgă pe unde-i place! S-a culcat pe pa rtea st îngă, cu spa­ tele la Pîrîu, iar cînd s-a trezit s-a uitat pe geam . Valea P îrîului era acolo, -în fa ţa lui. /]

/1

Muntele îl iertase deci. D imineaţa, la timpul obişnuit , a ieşit din scorbură . A fugi t la I zvor, s-a spălat şi a făcut gimn astic ă . D ar cu trei miş­ cări mai mult ca de obicei, pentru că, în ultimul timp, de la «asta e culm eal », a neglijat educaţia fiz ică ş i-a început să facă burtă. Apoi a aruncat de la pălărie frunza de urzică , ce începuse să se ofilească, şi ş i - a pus Lăcrimioară parfumată . A lăudat floricelele ce în ­ cepeau să înflorească frumos, a şters de pe frunze polenul adus de vînt, apoi s-a apropiat de Pasăre , şi , de-abia


î n dr ă znind,

i-a gidilat ciocul: - Păsărică, fii drăguţă ... te rugăm un cîntec! Pasărea s-a trezit, i-a zîmbit lui Cipi şi a început să cînte. Cu conştiinţa încărcată, Cipi a por­ nit-o spre Bradul cel Bătrîn . - Scularea, neamurilor!. .. Vreau să zic, să vă sculaţi , nu vă supăraţi, e dimineaţă ... - Mulţumim, Cipi, a ieşit zîmbind o Albină. După-masă vino neapărat să faci controlul de calitate. - Voi fi aici! s-a bucurat Cipi, Veveritele, zîmbind, îi făceau semne de pe crengi. Le-a privit şi le-a lăudat figurile de gimnastică. A aranjat pătura pe Arici, iar Purce­ lului Sălbatic, care-I aştepta lîngă Ciu­ perca otrăvitoare, i-a spus aşa: - Iartă-mă, Purcelule Mistreţ, dar nu mai eşti atît de prostuţ ca atunci cînd erai mititel. E fără rost să-ti , mai dau un exemplu groaznic. Pe mîine o să găsim altceva. Bine? A fost bine. În drum însă, cînd nu l-a văzut nimeni, s-a întors către Ciupercă: Sîc­

Sic! i-a strigat. L-a lăudat pe Meşterul Cîrtită. Furnicile rosii i-au atras atentia că , , peste o oră încep ploile abundente, pe alocuri cu furtună. Cipi a pornit la Iepure, ca după micul dejun să se grăbească să se ascundă sub bălării. Oriîncotro mergea, peste tot îl salu­ tau ori îi răspundeau la salut, zîmbind, locuitorii Pădurii. De-abia atunci şi-a dat seama Cipi de ceva. Cît timp a fost rău, fără pereche de hain şi Spaima Pădurii, fioros, ni­ meni nu i-a zîmbit. Şi asta era acel ceva ce de la «asta e culmea! îi lipsea atît de mult . Era hotărît: dacă vor începe ploile lungi, pe alocuri cu furtună, să spună o poveste nouă Păsării şi Iepurelui. Despre ce îngrozitor este să nu-ţi zîm­ bească nimeni. Şi această poveste, fă­ ră asemănare, nouă-nouţă, o va începe aşa cum încă nimeni, nicăieri în lume şi niciodată n-a mai început o poveste. Cu aceste cuvinte noi-nouţe: - A fost odată ca niciodată ...

44


1

1.

D upă

SOS ...T UN viUS îndelungată meditaţie ,

Cipi s-a hotăr ît să tran sform e Pădur ea într-o Ţ ar ă a Dragostei. N ici un animal' să nu m ai fa că vreodată vr eu n rău veci­ ni lor s ăi; deci să nu mai fie animal ! Să ' nu mai fie ins , căruia s ă-i poţi spune : «Animalule, e şti prost ca noap ­ t ea h Căci, bineînţe le s , prostia este de nepă t runs ca o noapte neagră , de ca­ tran . S ă fie deci Pă du rea o Ţ ar ă a D ragostei. Cerbul s ă n u se ba tă cu Cer bul de peste deal, Vies pile să n u le m ai intep e pe Albinele săl batice , iar d acă o furnică nea gră se r ă t ă ceş te printre F u rnicile roş ii , acestea să n -o mănînce, ci s-o o crotea scă pline de dragoste. Î ntr-o seară , Cipi i-a spus o pove ste minunată Iepure lui ş i . Păsării , poveste al cărei sfî r şit suna astfel : « Ş i agrişul sălbatic trebuie î n d r ă git» , Apoi, Cipi, obosit de atîta efor t intelectual, a zis : - Acum să ne re ze rvăm energia pentru sfinta zi de mîine, căci după

46

o


muncă,

odihna e răsplata cea mai dulce. Pasărea şi Iepurele l-au privit plini de admiraţie, crucindu-se de lucru­ rile nemaipomenit de inteligente pe care el le spusese căscînd. Căci, oricum, s ă casti cînd filozofezi, asta înseamnă , că eşti un filozof nemaipomenit. Apoi Pasărea şi Iepurele şi-au spus: - Noapte bună! Şi a plecat fiecare spre căsuţa unde locuia. Cipi a intrat în scorbura Fagului Uriaş şi s-a tolănit pe patul aşternut cu muşchi. Şi-a recapitulat programul ce trebuia înfăptuit a doua zi: «Întîi: După dejun, trebuie să merg în lu­ minişul din Pădure, la Brinduşa de toamnă, s-o înştiinţez că, dacă vrea, pe la amiază poate să-şi deschidă larg petalele. Doi: Imediat după aceea, am ora de pian cu Cerbul. Adică, eu la pian, şi el, solo-voce. Lecţia: "A bon­ că lui armonios, paşnic vesel şi duios". Apoi mai trebuie să... mai trebuie să .. .» Şi Cipi a adormit buştean. Şi a început să sforăie, dar asta n-are nici o importanţă filozofică. Şi deodată a început să viseze ceva straniu, fapt care i-a deranjat somnul,

47

si , mai ales sforăitul. Se făcea că se afla într-un vîrf de copac, pe o creangă groasă ca paiul, şi vîntul îl legăna îngrozitor. Încoace-încolo, încoace-în­ colo. Şi el se ţinea cu amîndouă mîi­ nile de creanga subţirică şi tremura ca varga; sau chiar mai tare, disperat, şi mai ales transpira. Şi s-a trezit rostogolindu-se în prăpastie urlînd; dar adevărul e că s-a trezit cînd s-a ciocnit de Domnul Barbă Cloanţă Cotoroanţă. S-a agăţat cu mîinile de el. - Cred că se cutremură pămîntul sau e rupere de nori, uragan, nu? Cred că-s plin de cucuie în cap, că am oasele zdrobite, nu? a întrebat S1 , s-a uitat împrejur speriat. Dar se pare că greşea. N-am scuipat un sîmbure de mură si , probabil de aceea visez asa , urît ­ a bolborosit Cipi. Apoi, în mod festiv, şi-a cerut iertare de la Domnul Barbă Cotoroanţă, pentru deranj, şi şi-a luat în mod solemn angajamentul ca de acum înainte, în fiecare seară, să scuipe fiecare sîmbure de mură... Ca să nu mai aibă noaptea vise groaznice din cauza tulburărilor stomacale, Căci,


«Nu cred să fi visat iarăşi - a con­ statat Cipi şi s-a aşezat pe marginea patului. Rămîn aşa, şezind, şi sigur n-o să adorm. Şi atunci sigur descopăr care e situaţia» - s-a gîndit el cu voce tare. Dar numai pînă aici a ajuns cu gîndul, pînă la: «care e situaţia» - că din nou s-a mişcat patul sub el. Partea dinspre picioare a început să se ridice

după

cum se ştie, a zis Cipi, înţelept şi citit, visele rele vin atunci cînd seara mănînci ca un animal si , te culci ime­ diat, ca un animal, fără să ţii cont de sfatul medicului. Da, aste e, a mai zis Cipi, plin de înţelepciune şi s-a urcat în patul său aşternut cu muşchi. Dar Cipi nici nu şi-a închis bine ochii şi patul s-a mişcat din nou.

văzînd

cu ochii, zvîcnind, zvîcnind de parcă o zguduia Satana. Dar cum Cipi nu credea în existenţa Satanei, nici în alte poveşti băbeşti se gîndi profund: «Ce ar putea să fie? E cu­ tremur, sigur, nu e uragan», a remarcat

48


Cipi, care întotdeauna în situaţiile grele îşi păstra calmul. Atît cît poate fi păs­ trat calmul în asemenea situaţii. «Şi, ca să nu mai fac alte cucuie în cap, îşi zise el, o să fiu atent şi n-o să mă mai rostogolesc din nou pînă la Domnul Barbă Cloanţă Cotoroantă, Căci de mă ciocnesc iarăşi cu el e jale .» Patul a continuat să se ridice înspăi­ mîntător. Şi Cipi a coborît din pat, ca să evite marea ciocnire. Ceea ce i-a şi reuşit. Cu strîngere de inimă privea patul. Vreo ciupercă întîrziată să fi crescut cu atîta viteză sub el? A privit sub pat, cerînd ajutor, un sfat dat de Domnul Barbă Cloanţă Cotoroanţă. Însă Domnul Cotoroanţă cucăia atît de lenes si , naiv în întuneric, încît Cipi s-a înfuriat: - Se poate, Domnule Barbă Cloanţă Cotoroanţă? Dumneata, care eşti fără pereche de înţelept, să nu te îngrijorezi de situaţia patului meu? Se poate să dormi ca un animal? .. Pardon... adică, da, se poate să fii şi foarte prost... Dar de-abia acum Cipi şi-a dat seama că a spus ceva jignitor. A adăugat repede: Totuşi, înclin să cred că eşti

nemaipomenit de curajos... un tip eroic...

un titan!

Patul stătea deja oblic. De sub el

mici bucăţele de pămînt se imprăştiau

în jur.

Cineva desfăsoară o activitate

, dubioasă sub patul meu, a constatat

.

49


ăsta năvăleşti

peste om?! a strigat plin de indignare la Meşterul Cîrtită. - Bună dimineaţa şi să mai vină o ţuică! i-a răspuns vesel la salut Chioriş-Chiondorîş, zis Ceacîr, poreclit Surzilă,

- Vezi, asta n-ar fi trebuit s-o spui, nu-mi place la tine că eşti cam beţiv, l-a pus la punct, foarte serios, Cipi. Pe deasupra eşti şi nepunctual. Pentru că acum nu e: «bună dimineaţă», ci «noapte bună». Şi altă dată, cînd o să mai vii, fii drăguţ şi nu scormoni sub locuinţa mea particulară, bine? Chiorîş-Chiondorîş s-a cam speriat: - M-am gîndit că dacă tot trec pe aici să intru puţin şi pe la tine. - Ai venit în vizită? l-a privit Cipi mirat. - În vizită... - Pureci ai? - Am avut, dar i-am trimis la Bursuc, pentru perioada de iarnă, să ierneze la el. - Atunci nu te dau afară. Vino,

Cipi cu multă prudentă. Înspăimîntat vedea cum scorbura începe încet-încet să se umple cu pămîntul ce se rosto­ golea de pe muşuroiul de sub pat. E timpul să activăm, a zis şi a tras patul de pe movilita de pămînt. Şi dintr-o dată i s-a părut foarte cunoscută grămăioara de pămînt. S-a urcat repede pe ea şi a scormonit-o. Un nas lucios şi negru a apărut de sub pămînt. - Ei, Chiorîş-Chiondorîş, în halul

ajută-mă să imprăştiem muşuroiul"ăsta

nemaipomenit de mare, şi apoi o să mai vedem noi ce-o fi. Ce-o fi, o fi!

50


Doar cine îndrăzneşte... cînta Cipi acest cîntec pe care , de ce să ascundem, îl compusese la pian, fă ră ajutorul nimănui . Versurile le scrisese la Sinaia, la Casa de Creaţie . Şi în timp ce cînta, s-a dat jos din pat ş i a tras per­ deaua de frunze de la fer eastra scor­ burei. Chiorîş-Chiondorîş îl privea cli­ pin d : - E devreme. H ai să m ai fiu cîteva ore musafir... Sever, Cipi l-a mă surat din cap p înă -n picioare. - 0, greşeşti, amice. Se luminează de z i uă, deci nu e devreme, ci exact cînd trebuie să te scoli. Iar a fi musafir să nu fie confun dat cu a fi leneş, som­ noros etc. - Bine, a aprobat Chiorî ş-Chiondo­ r îş şi s-a întors spre perete. - Cui mă adresez eu? s-a înfuriat Cipi şi şi-a zgilţiit musafirul. - De unde să ştiu eu aia ?... - Nu aia, ci aceasta. Vorbeşte gra­ matical! Şi ţie mă adresez, dacă n-o ştii. Acum merg să mă spăl la Iz­ vor, să fac· şi gimnastică, pentru că în corp sănătos e minte sănătoasă.

Cipi privea sincer uimit cu ce vi­ teză împrăştia Chio riş-Chiondorîş mu­ şuroiul. Parcă lăbuţele lui erau lopeţi . Cînd totul a fost gata, cu p uteri unite au pus patul la loc. - Ah! ce moale e l a strigat Cipi. Î nce arcă -l şi tu! Chioris-Chiondorîs , , l-a încercat. S-au culcat cu spatele unul la altu l şi pînă dimineaţă au dormit rupţi . Cipi s-a trezit cîn d Chioriş-Chion­ do rîş se întindea lîngă el şi zicea bucuros: - Ce bine e să fii musafir 1 II

NEMAIPOMENITA HARABABURĂ Frun z ă verde cucuruz,

Fruntea sus, m ăi frate, fruntea sus,

Burta suptă,

Marş la luptă!

Frunză verde foaie-amară,

Pieptul scos, măi frate, în afară,

Căci e primăvară,

Primăvară ...

Frunză verde solz de peşte,

E laş, rnăi frate, cine nu-ndrăzneşte,

Căci lumea o cucereşte.

51


Pînă mă

înapoiez, scoală-te, fă curat şi aeriseştel Cred că eşti la curent cu ce spun latinii: «Mens sana in corpore sano», nu? De leneşi, de lene, I să n-aud! Aici n-are loc! Căci: «Lenea e cocoană mare, care n-are de mîncare>. - Atunci nu-i dau drumul înăuntru, îng ă im ă Chiorîş-Chiondoriş.

- Cui? - Păi... Lenei. Doar tu al spus că aici nu are loc. - Ascultă, Chiorîş-Chiondorîş! Ime­ diat te scoli mata, aerişeşti şi faci curat! - Mă scol, aerisesc, curăţ ... - Aşa da! a aprobat Cipi, ieşind din scorbura caldă. Şi i-a spus Păsării, care tocmai se trezea în cuibul ei din Fagul Uriaş: - Cîntecul, soro! Dă-i drumul! Pasărea începu. Cipi porni spre Iz­ vor. S-a spălat, a făcut gimnastică, a aplaudat familia Veveriţei, care făcea tumbe pe o creangă (probabil învăţaseră de la el să facă gimnastică dimineaţa) i-a invelit mai bine pe Ariceşti şi, după toate astea, a ciocănit în Bradul cel Bătrîn: - Scularea, neamurilor!

52


Albinele

sălbatice

au început

Auzind aşa ceva, Chiorîş-Chiondo­ rîş s-a ridicat în capul oaselor. - Mie să nu-mi dai nici un şut, că nu-mi place fotbalul, a zis el şi a voit să se culce din nou. - Bine, zise Cipi. Dormi liniştit! Dar să ştii că nu primeşti nimic la micul dejun. - Ba mai bine să primesc! s-a răz­ gîndit Chioriş-Chiondorîşşi s-a sculat. Supărat, Cipi a început să aeri­ sească şi să facă ordine prin scorbură. Cînd a terminat, Ceacîr era aproape dezmeticit. Ba chiar şi-a răsucit ŞI

zum­

zăie.

Răsărea

soarele. - Cine a muncit să mănînce! Şi Cipi a pornit spre Fagul Uriaş, să-şi cheme musafirul la micul dejun. Cu siguranţă că de atunci Chiorîş-Chion­ doriş s-a sculat, a făcut curat, a aerisit. Păsării, care mai cînta pe creangă, Cipi îi spuse, solemn: - Azi avem un musafir. Spune-i şi Iepurelui. Şi puneţi masa cum se cuvine! Pasărea a zburat repede spre casa Iepurelui. Cipi a intrat în scorbură. Dar ce să vadă? Surpriză colosală! Chiorîş-Chiondoriş, zis Ceacîr, zis Sur­ zilă, dormea dus. Nici vorbă să se fi sculat! Cipi începu să-I zgîlţîie. - Mda, mda, da, da, mdada,... bol­ borosea Chiorîs-Chiondorîs, ... - Nu da, da, ci imediat, amice! Însă Chioris-Chiondorîs, sforăia mai departe. Lui Cipi i-a venit o idee fio­

.

.

roasă.

S-a aplecat la urechea somnorosului: - Îţi dau un şut undeva, de praf "Le fac!

53


Vezi cum eşti ?! şi l-a privit rnustrător pe meşteru l Cîrtit ă . Vezi?

cele trei fire de mustaţă. Căci, după . 1 . cum se ştie, cîrtiţe .e n-au mustata prea bogată. Pasărea i-a anuntat plină de nerăbdare ; -- Masa e pu să demult şi v-aşt eaptă . Şi aşteaptă şi Ce rbu l, maestre, să în­ cep eţi ora de pian şi de boncăluit. - Nu peste m ult tim p începe Festi­ valul Cerbilor, festival cu cîntece ş i hore de dragoste, şi Cipi şlefuieşte vocea elevului său, ca acesta să se prezinte a şa cum se cuvine, zise Ie­ purele ca să i se audă şi lui vocea. - Întîrziem de la toate! zicea dis­ perat Cipi, gr ăbindu-s e şi grăbindu-l şi pe Chiorîs-Chiondori ş. Şi se gîndea că ceremonia deschiderii Brinduş ei de toamnă trebuie lăsată pe altă zi. .. 1 " P lna au consumat mure.. e, morcovu şi rădăcinile dulci, care com puneau micul dejun, Cerbul s-a ş i facut ne­ văzut în luminis. , - Ai văzut ce s-a întîmplat? Ai văzut ce ai făcut? s-a răstit Cipi la musafir. - N-am văzut! Ce am făcut? - O harababură nemaipomenită ! Tot programul de muncă mi s-a întors ~

.

pe

v

d0 3.

III CHIORÎŞ-CHIONDORÎŞ,

ZIS AFONUL Conştient

de vina ce o avea, Chiorîş­ Chiondoriş clipea des şi nu-şi găsea locul si , îsi , zicea în sine : «De ce-am în curcat in halul acesta programu l zilei, de ce, de ceo Cel puţin Cipi aşa îşi închipuia. - Acum nu-ţi dau pace remuşcările, parcă te înţeapă, nu -i aşa? l-a întrebat pe Chiorî ş-Chiondori ş . - . Nu. remuşcările mă înţeapă, ci un purece. Şi nu mă înţeapă, rnai mult mă pi şcă. Altă dată n -o să mai mănînc la masă cu I epurele. D e bună seamă, de la el a săr it pe m ine banditul ăsta de p urec. Ji gnit profund, Iepurele a aruncat capătul de morcov, pe care tocmai îl rodea: - Pe mine să nu mă jignească ni ­ meru, a spus plin de demnitate, şi cu asta:

~

54


musafir, pentru că tare mi s-a făcut somn... Cipi şi Pasărea s-au privit scandali­ zati. - Ei, ce faceţi? Nu veniţi? i-a între­ bat Chiorîs-Chiondorîs. - Noi nu mergem, nu sîntem leneşi! s-a îndreptat din şale, impunător, Cipi. Noi mai avem foarte multe de făcut! - Atunci grăbiţi-vă! Nu pierdeţi tim­ pul! Plecaţi! Dar la masa de la amiază să mă sculaţi, pentru că îmi face impresia că mie masa de la amiază îmi place mai mult decît dejunul, e mai consistentă... - Poftim, ăsta eşti tu! a suspinat Cipi cu amărăciune. S-au uitat lung după Chioriş-Chion­ dorîş, care mergea agale, liniştit, să se culce. - Şi acum ce facem? a întrebat

Şi-a

pus urechile la spinare, Şi cît ai zice peşte, A dispărut în pădurea mare, Fugind iepureşte.

-

.

Are dreptate, are dreptate! a ciripit

războinică Pasărea.

.

- Zău că da! a confirmat Chiorîs­ Chiondorîs, cu multă căldură. Păcat că are nu numai dreptate, ci şi purecil - Asta e nemaipomenit! s-a înfuriat Cipi. De ce-l jigneşti, cînd dreptatea e de partea lui? - Eu? s-a mirat Chiorîs-Chiondo­ , riş.

- Tu, sigur că tu! Nu l-ai calomniat în problema cu puredi? - Eu nu. Ce-am spus despre pureci e adevărat. Din asta nu poţi fi jignit. Şi nici n-am vrut să-I jignesc pe Iepure. Chiar îmi place de el, are urechi atît de lungi şi frumoase ... - Cere-i iertare, cere-i iertare, pre­ tindea Pasărea, agresivă, războinică. - Bine, bine, s-a făcut! Nu mai striga atîta. Te rog. O să-mi cer ier­ tare. Dar mai întîi să ne mai întoarcem niţel acasă la Cipi, să mai fiu niţel

.

Pasărea.

Ei, acum te rog să zbori sus de tot şi să nu cobori pînă nu-l găseşti pe Cerb. Roagă-l, din partea mea, să nu se supere că azi am întîrziat de la ora de pian şi boncăluit. Să mă aştepte mîine, voi fi punctual. Apoi caută-l şi pe Iepure. Transmite-i că e o greşeală, că nu are -

56


acest Chiorîs-Chiondorîs. , , - E foarte prost-crescut! a remarcat Pasărea.

Cipi a dat din mînă, a lehamite. - Asta mai treacă-meargă ... - E si , lenes! , Cipi a dat şi din mîna cealaltă:

- Şi asta s-ar putea rezolva.

- Şi mănîncă mult!

Cipi a ridicat din umeri:

- N-ar fi un necaz atît de mare.

- Dar atunci? a întrebat Pasărea.

- Necazul cel mare e că nu-i sensibil

la ce-i spune omul, degeaba-i vorbeşti. - Şi degeaba-i cînţi! a adăugat Pa­ pureci şi că la amiază. Chiorîş-Chiondo­ rîş îi va cere iertare, cu lacrimi în ochi. Eu pînă atunci voi fi în Luminiş, pentru Problema Brîndusei de toamnă. Poate , totuşi reuşesc să aranjez să înflorească azi. Şi mai trebuie să mă şi gîndesc. Neînchipuit de mult trebuie să mă gîn­ desc, aproape tot atît cît obişnuieşte să se gîndească Domnul Cloantă, despre care am impresia că este mult mai deş­ tept decît mine. - La ce te gîndeşti, Cipi?

- Mă gîndesc la ce-o\ să facem cu

.

)

57

sărea.

J)

fl


"- E nemaipomenit de afon! a sus­ pinat Cipi. V ezi, la asta mă gîndesc. Dealtfel, e foarte bine intenţionat, săra­ cul de el. De cum îl priveşti , se vede că- i bine intenţionat, dar ce să-i faci, e burduf de oai e în piele de cîine, - Eu, pînă nu-şi cere iertare de la Iepure, n-o să-I mai privesc în ochi! - O să-şi ceară, a zis Cipi şi din nou a oftat. Şi doar în alte situatii Cipi nu o bişnuia să oft eze. Dar acum îl apăsau gînduri rele: s-a sfirsit , cu pacea sfintă de pînă acum, în care trona dragostea şi priete­ nia. Chioriş-Chiondorîş, Afonul, pore­ clit Surzilă, a tulburat liniştea şi a îm­ prăştiat sămînţa zîzaniei în Pădure, Pasărea a zburat să-i găsească pe Cerb si pe Iepure , Cipi, copleşit de gînduri, şi-a îndreptat iarăşi şalele. Avea nevoie de o încurajare în aceste momente grele, şi de aceea a răcnit:

Plin de încredere, s-a îndreptat spre T,

IV ADEVĂRUL ÎNVINGE!

Roua se uscase binişor, cînd Cipi z: ajuns în Luminiş şi s-a oprit lîngă Brindusa de toamnă , , - Am cam întîrziat, a zis gîfiind. Brînduşa sur idea blînd. Cipi a mîn­ gîiat-o şi i-a dat un bobîrnac unei furnici ce se plimba încoace şi încolo pe frumoasele ei petale . -- Aşteaptă pînă înfloreşte, i-a zis furnicii, Bobocului nu-i face bine dacă vă p l imbaţi pe el.

- Frunză verde cucuruz,

Fruntea sus, rnăi frate, fruntea sus,

Burta suptă,

Marş la luptă!

Cîntînd, urias.,

simţea cum

. .

Lummi ş .

prinde puteri de

58


PIăpînda furnică şi-a răsucit

cel fioros, a privit spre Meşterul Ciocă­ nitoare. - La brădet?! -Da. - Cu ce scop?! - Să-şi ascută coarnele! Pe Cipi l-au neliniştit aceste veşti. Dacă Cerbul îşi ascute coarnele, pentru că vrea să le folosească la incăierări hu­ liganice, atunci toată activitatea lui binecuvîntată, în scopul dragostei faţă de aproape, s-a dus de rîpă. Deşi îl convinsese pe Cerb ca, de acum înainte, nu prin bătălii să se hotărască cucerito­ rul laurilor la Festivalul cu muzică si , hora de dragoste, ci acela să fie învin­ gătorul care ştie boncălui cel mai frumos, ba chiar cînta. Cerbul parcă se lăsase convins de vorbele lui. Venea sîrguincios la orele de boncăluit; dar uite, a fost de ajuns o singură întîrziere din cauza lui tîndală ăsta de Chiorîş-Chiondoriş, şi Cerbul aşa se poartă, de parcă ar vrea să cadă din nou în păcatul strămoşesc. Dar dacă, dacă? a pîlpîit speranţa în Cipi. Dacă îşi ascute coarnele doar ca să fie mai frumos? Şi asta e foarte probabil, pentru că Cerbul a fost întot­

mustata,

fiindcă şi

furnicile au un fel de mustăţi, a aprobat înclinînd capul şi s-a grăbit spre furnicar. Se gîndea să revină mai tîrziu. - Poţi să începi să-ţi deschizi splen­ dida ta corolă, a cuvintat Cipi sărbă­ toreste. , Brinduşa a şi început imediat să-şi deschidă corola, dar asa ceva merge tare greu la flotÎ. ,Şi Cipi n-a aşteptat s-o vadă înflorită. "> , - Mai trec după-masă să te văd! azis. Şi-a luat rămas-bun\ ş i , mulţumit de fapta sa istorică, a luat-o încet prin iarba deasă, spre locul unde bănuia că se află Cerbul. Din păcate, bănuiala nu s-a adeverit. Cerbul nu era acolo. Elevul .> nu l-a aşteptat. Cipi a privit în jur, căutînd vreun ins cunoscut, de la care să '8'e informeze unde se află Cerbul. Pe trunchiul unui fag l-a zărit pe Mesterul Ciocănitoare. Imediat a înce­ , put să-I întrebe despre învăţăcelul său. - Cioc, Cipi, cioc, cioc! a răspuns Meşterul Ciocănitoare. Cerbul s-a în­ dreptat spre brădet. Bănuind ceva necurat, Cipi, oiticul <,

'

/

59


deauna sensibil nu la ce ţine de suflet, de interior adică, ci la podoaba sa exterioară, la coarne... Ori aşa, ori altfel, totuşi acest netreb­ nic Chiorîş-Chiondorî ş multe iţe a încurcat. Cipi a privit spre cer. Vai, imediat e amiază! A alergat la Furnicile roşii, să ia buletinul meteorologic, şi a remar­ cat cu plăcere că pentru azi se anunţă cer senin cu soare, şi pe alocuri cu averse de ploaie. A pornit spre Fagul Uriaş, consolat într-un fel, sperînd că încă înainte de prînz Chiorîş-Chiondorîş o să-şi ceară scuze de la Iepure. Altfel nu primeşte pic de mîncare. Dar oare Pasărea l-a găsit pe Iepure? Îl găsise. Amîndoi aşteptau nerăbdă­ tori lîngă Fag. Iepurele a adus cu el un rug de mure coapte-. «O să scuip toţi simburii] s-a hotărît Cipi. La masă mai erau rădăcini dulci. Şi multe alune, din bunăvoinţa Veveriţe­ lor. în zilele trecute, ele au cules alunele din marginea Luminişului şi i-au trimis şi lui Cipi pentru gustare... Aşa obişnuiesc Veveriţele. La cules, să

facă

pomana alunei, cum alţii fac poma­ na porcului... Şi dau la toţi prietenii alune să guste. Cipi a mîngîiat drăgăstos urechile Iepurelui, o aripă a Păsării, apoi a privit în jur: - Chiorîs-Chiondorîs?! , , - Nu-i. - Bine. Dacă n-a venit, n-a venit. Pomana alunei nu-i obligatorie! - Ba da, e obligatorie! a apărut strigînd Chiorîş-Chiondoriş, din scor­ bura Fagului Bătrîn. Iar dacă nu e obligatorie, eu sînt flămînd şi înaseme­ nea cazuri e obligatorie o masă sub­ stanţială! Şi

spunînd toate acestea, dumnealui a ieşit din scorbură şi s-a îndreptat grăbit spre alune. - Oho! Mai încet! l-a oprit Cipi. - Mă grăbesc, a încercat Chiorîş­ Chiondorîş să-I ocolească, dar Cipi nu l-a lăsat. - Întîi cere iertare Iepurelui! - Vai, cum era să uit! s-a pocnit peste frunte Chioriş-Chiondorîş,si foarte cu­ viincios s-a oprit în faţa Iepurelui: Dragă Iepure! Fii bun, nu fi supărat .

60

t

,

,


pe mine! Scuză-mă pentru că eşti plin de pureci! - Eu?! a ţipat indignat Iepurele. - Sigur că tu. Şi acuma se plimbă unul pe urechea ta. De fapt, are dreptate, fiindcă şi eu dacă aş fi purec întotdeauna tot pe urechea ta m-aş plimba. Adevărul era că pe o ureche a Iepu­ relui se tolănea un purec negru ca un diavol. - Dar ăsta ce e?! a strigat Pasărea. Pe spinarea lui Chiorîş-Chiondorîş stătea la soare un purec uriaş. Păi, unul-doi au mai rămas şi la mine, a spus cu o mutră nevinovată Ceacîrul. De sămînţă. Şi eu parcă m-am obişnuit cu purecii mei. Eu îi cunosc, ei îmi ştiu obiceiurile, nu mă indispun, nu sînt obraznici ca ai Iepu­ relui. Purecii Iepurelui pişcă. Bietul Cipi nici n-a apucat să zică ceva, pentru că Iepurele, de data aceasta jignit mortal, a luat-o la fugă. De supărare a zburat şi Pasărea. - Vezi, a comentat mulţumit Chio­ rîş-Chiondoriş, a învins adevărul! Cipi s-a uitat plin de reproş la Meş­ terul Cirtiţă,

- Ascultă, amice! Dacă încă o dată mai învinge adevărul, atunci ori te alung pe tine, ori îmi iau lumea în cap! - Asta e sigur, a clătinat din cap foarte înţelegător Chiorîş-Chiondoriş. Ori, ori. Adevărul cere întotdeauna sa­ crificii mari. Dar e timpul să mîncăm. Căci adevărul e adevăr, dar şi stomacul e stomac.

61


mai de aceea nu-ţi mulţumesc pentru masa asta excelentă. Mai tîrziu, la sfîrşit, o să-ţi . mulţumesc pentru toate deodată, ca să nu fiu formalist, să mulţumesc pentru orice fleac. - Tristeţea mea este că nici nu pot să mă supăr foarte tare pe tine. - Nici eu nu pot să fiu supărat pe tine, a recunoscut sincer Chioris-Chion­ ,

V ATENŢIE, NE SCUFUNDĂM!

Lui Cipi i-a trecut pofta de mîncare văzînd cum acest netrebnic a jignit mortal Iepurele şi Pasărea. De abia a luat o îmbucătură-două din alunele tăiate în patru. Şi asta numai de ciudă, să-i rămînă mai puţine musafirului nesăţios. Chiorîş-Chiondoriş a mîncat pînă s-a ghiftuit, apoi a privit spre Cipi, senin şi foarte mulţumit. - Iubesc ospitalitatea, a zis, şi toc­

dorîş.

- De ce să te superi?! s-a uitat Cipi nedumerit la el. - Pentru ca să fim supăraţi şi unul şi altul, amîndoi, în mod egal. Supărarea ne-ar da sentimentul că sîntem nişte fiinţe foarte sensibile, culte. Ce frumos ar fi! Dar acum n-avem ce face, lasă, nu fi supărat. Să luăm lucrurile cum sînt. Aşa e viaţa. - Eşti fără pereche de obraznic. - Asta se prea poate, că n-am pereche, dar nu-s obraznic, ci sincer şi cu inima curată ca lacrima. Şi acum, de exemplu, fără ocolişuri, îţi spun părerea mea: După masă,

omul bun

Doarme tun.

Hai şi noi ,

Amîndoi,

62


calca mereu in strachini P Si mai ales cu el, cu Cipi, ce se va intirnpla tara Iepure si Pasare, care sint profund jigniti P A suspinat adinc. - Tu nu donni?! l-a intrebat Chio­ ris-Chiondoris,

Sa tragem un pui de somn,

Ca-asa face orice domn.

De dimineata

N-am mai dormit,

Si asta nu-i via~a

Fara nitel sforait...

.

Cipi n-avea nimic irnpotriva. Au in trat deci In scorbura Fagului Urias si s-au trintit pe patul de rnuschi. - Am 0 idee grozava, zise Chioris­ Chiondoris. Sa ne intoarcem cu spatele unul la celalalt si , sa consideram ca sintem foarte suparati unul pe celalalt, daca tu tii neaparat sa fun suparati. Si dupa ce ne sculam, sarbatorim Impa­ carea. Si-ti dau ocazia sa platesti tu 0 bautura, ca sa ne impacam. Cipi nu i-a raspuns . Culcat pe spate se gindea profund si din cauza profunzi­ mii gindurilor somnul il ocolea. Ce va fi cu Padurea P Ce se va intim­ pla cu florile de toamna, cu Cerbul? Si mai ales cu dragostea, care ar trebui sa domneasca in viitoarea Tara a Dragos­ tei? Ce se va intimpla cu toate acestea, daca nesuferitul Chioris-Chiondoris , . da totul peste cap, calca orice regula de burn purtare - si, de ce sa ascundem ­

-

63

Nu.

.


~i

-

N umara pina la einei si 0 sa vezi ca 0 sa adonni. Eu mai departe de trei nu ajung niciodata. ...Si toti, toate animalele vor fi jignite! se gindea Cipi, Poate chiar si Veveritele, Si vor treee in tabara Broastei. Si apoi Aricestii vor cara pentru Broasca perele ee trebuie pastrate pentru iarna, Pureelul Mistret pentru Broasca va scoate din pamint radacinile cele mai dulci. Chiar si , Albinele salbatice vor fi amabile eu Broasca ~i-i vor da picaturi de miere dulce. Si drept multumire Broasea va sadi intre ei buruiana urii. Cipi a mai suspinat inca 0 data. - Tot nu dormi ?! s-a mirat Chioris­ , Chiondoris, , - Nu dorm. - Dar atunci ee faci? Incerci sa te superi pe mine sau ce faci? - Nu rna supar. Sint scufundat in ginduri, - Ai, ai, ai, nici asta nu e rau, dar eu prefer sa rna scufund in vise. Atentie, ne scufundaml a ehiuit Afonul, dar Cipi nu i-a dat nici 0 atentie... Se gindea la viitorul trist al Padurii, cind i se paru deodata cl e in luminis. Era aici

Cerbul, si Iepurele, si Pasarea, si Purcelul Mistret. Tocmai cintau in cor «Imnul dragostei», cind de undeva a aparut printre ei Broasca. Sinteti uriti, oac, oac! le-a zis Broasea. Dar imediat paminrul incepu sa se miste si dintr-un musuroi proaspat aparu Chioris-Chiondoris. - ' Sa fie dreptate! zise el. Si pe cer aparu doamna Barza ~i se repezi la Broasca si vru s-o inghita. Dar atunci inima prea bum a lui Cipi se strinse de durere. Si ca s-o salveze pe Broasca, Cipi se gindi la un siretlic si zise: Doamna Barza, n-o minca pe proasta asta acuma, mai bine las-o pentru la iarna. Yn Piriu se va conserva foarte bine, Doamna Barza n asculta pe Cipi, Iar Broasea, sughitind, eu ochii inlacrimati, fagadui sa nu mai spuna niciodata oae-oae; niciodata n-o sa mai oracaie ~i n-o sa mai imprastie in Padure buruia­ na urii. Si.; bildibicl Broasea sari in Piriu si incepu sa se auda de acolo cin­ tecul ei de multumire si recunostinta. Chioris-Chiondoris, precaut, s-a ri­

64


dicat in patul de muschi, I-a pnvit atent pe Cipi, apoi a constatat multumit: - S-a scufundat!' .. $i dupa ce s-a culcat din nou, s-a scufundat si el in vise .

.

VI REALITATEA NEMILOASAI Cipi s-a trezit simtind ca-l maninca ceva in talpa. S-a ridicat si s-a scarpinat in talpa. S-a uitat imprejur. Toate erau la locul lor in scorbura, Din pacate, chiar si Chioris-Chiondoris era acolo, desi Cipi tare ar fi vrut sa creada ca totul era un vis, ca Chioris足 Chiondoris nici n u e m usafirul lui si ca Pasarea si Iepurele nu sint suparati, Si-a aruncat privirile spre Domnul Clarita, care statea in coltul usii, tantos. intelept, atotstiutor. - Vezi, Domnule Clarita, unde am ajuns? Domnul Clarita vedea, dar tacea, - Asta e ce nu-mi place la tine, a rabufnit Cipi. Nu pot sa rna bazez pe tine.

.

.

- Pai, nu, sa te bazezi, asta nu... a inginat Chioris-Chiondoris, pe care n deranja bombaneala lui Cipi. - Tu sa tad. Fii bun si , tacit - De ce? Vrei sa mai dormi nitel P

Cipi a suspinat profund:

- Esti un caz de nerezolvat!

Chioris-Chiondoris, cu sufletul lui

naiv, I-a privit nedumerit. - Pe domnul Clarita nu poti conta I Eu sint un caz! Nu, zau, ce-i cu tine astazi ? Parca te-ai sculat cu popoul in sus I Ce ai, bre? Cipi a privit adinc in ochii mici ~i somnorosi ai lui Chioris-Chiondoris. I~i bate joc? Glumeste P Vrea sa-l neca足 jeasca? - Am, am... aceea... ca tu esti un nesuferit! Zaul - Eu? a clipit Chioris-Chiondoris. -Tu. . - E~ti gresit informat, draga, - Nu-s gresit infonnat si nu-mi zi draga. Ma aflu intr-o situatie grea, zise Cipi. Vezi in \ ce hal m -ai adus? M-au lasat prietenii! $i sint asa de singur, uite, vezi,ca degetul! Si pentru ca sa priceapa mai bine,

.

.

66

.

.


Cipi si-a ridicat degetul aratator ~I I I-a bagat aproape sub nas. - Singur! a ris Afonul cu pofta. Draga, dar e foarte bine, nu-i nici un necaz! Degetul nu-i singur! Sint eel putin zece, tara sa mai fac socoteala degetelor de la picioare. Cipi s-a lamurit: n-avea cu cine discu­ tao - Eu acum am treaba, s-a ridicat el de pe pat, fa ce vrei. Te las. Si-a incaltat papucii de frunza si a iesit. , A tras in piept aer proaspat. Era deja destul de tirziu, Si totul i se parea poso­ morit, 0 dupa-amiaza, tirzie, trista, Pe creanga Fagului Urias nu cinta Pasarea, Iepurele nu adusese cele doua boabe de zmeura pe care Cipi obisnuia sa Ie manince pe stomacul gol dupa somnul de prinz. Trist, Cipi s-a indreptat incet spre Piriu, sa Ie ajute Pastravilor sa prinda fluturi... Si-a dat seama. .plin de satis­ faerie, c:l nu a intirziat. Citiva fluturi se invirteau deasupra apei. Cipi s-a hotarit sa mai astepte. Atunci a zburat pe linga el 0 U~ita.

- Ai un aer atit de trist, I-a ZIS lui Cipi. - Eu sint obisnuit cu tristetea si nefericirea, a raspuns Cipi; ~i i-a martu­ risit tot marele necaz pe care i I-a provocat acest nesuferit de Chioris­ Chiondoris . Lisita asculta cu foarte mare atentie. Dar deodata s-a repezit intr-o bul­ boana ~i a inghitit 0 fita neatenta. Apoi a revenit linga Cipi.

67


-

Asta mi-a cazut bine, a plescait el nu era acolo. Nimeni nu era acolo! ea din limba. Asta e realitatea. Pardon, numai Dom­ Cipi a privit-o cu mina chinuita. nul Clarita era, dar el nu discuta cu - Nefericirea mea ti-a cazut bine? mine. Nici nu mi-a raspuns la salut. - Nu. Fita, pestisorul, Cit despre Cipi, cred ca toata aceasta poveste tu ai Chioris-Chiondoris, da-l afara, inventat-o... Nu cumva te-ai apucat - Nu se poate. E musafir! si til sa scrii povesti pentru copii? - Las' pe mine! a fluierat Lisita, pasarea de apa, luindu-si zborul inainte VII ca Cipi sa-i fi putut spune un singur cuvint. sA NE BucuRAM ! Impovarat de ginduri, Cipi se uita E adevarat ca Lisita de apa era lacoma, dupa ea. «Oare ce vrea sa faca superfi­ necumpanita si ca-si vira nasul unde ciala asta P se gindea. Dar tocmai nu-i fierbea oala, dar mincinoasa nu atunci un fluture obraznic era gata-gata era. Nici Familia Fitelor nu putea sa sa-i doboare palaria si Cipi si-a dat sustina cl era mincinoasa, desi zilnic seama de realitatea nemiloasa... consuma citiva insi din numeroasa lor - Datoria este mai presus decit viata! si-a zis urcindu-se pe Piatra Mare. · familie. Cipi i-a lasat pe Pastravi in plata domnului, sa se descurce cum vor Si a inceput sa dirijeze circulatia din cu fluturii. Nici nu le strica sa se invete ce in ce mai aglomerata a Pastravilor. cu purina independenta. Si repede s-a Foarte curind Lisita a aparut linga el. inapoiat la Fagul Urias, sa vada ce s-a - Cipi, ti-ai batut joe de mine! intimplat in lipsa lui. Fiindca ceva a trebuit sa se intimple, altfel Chioris­ - Cum adica P Chiondoris ar trage si acum uri pui de - A~ cum iti spun. Am fost in somn in patutul acoperit cu muschi. scorbura, am vrut sa-i explic lui Chioris­ Chiondoris ca tot ce e rnult, ernult - dar Era foarte ingrijorat.

68


De fapt, inca nu reusise sa transfor­ me Padurea intr-o Tara a Dragostei. Primele incercari le facuse cu Cerbul, dar si aid Mesterul Cirtita, Afonul, adica Chioris-Chiondoris, zis Ceacir, porec1it Surzila, i-a dat planurile peste cap! Cerbul progresa la orele de boncaluit, cinta destul de multumitor cintecul dragostei, in locul mugetelor provo­ catoare de pina atunci. Cu Cerbul, evident, era doar inceputul. U rma Jde­ rul. EI trebuia lamurit ca prea multa carne consumata duce in mod categoric la guta, la apoplexie. Si, de aceea, in locul Pasarelelor, V everitelor si a altor vietati dragalase, e1 trebuia sa consume in viitor radacini dulci si , alune. Daca sint vegetariene 0 seama de personalitati din lume, un Jder amarit nu poate sa fie vegetarian? Sa fie! Ca sa nu-l 10­ veasca damblaua! «Se prea poate ca aid sa fie necazul», s-a gindit Cipi. Jderul cu siguranta s-a virit in scorbura si - hat! - l-a mincat pe Chioris-Chiondoris . Numai [derul putea fi! Alte animale periculoase ca, de exemplu, Cumatrul Lup, sau Cucoa­ na Vulpe - nu incap prin crapatura

midi a scorburei. Tot asa cum nu incape Pisica Salbatica si nici acel groaznic Ris, de care poate se teme chiar si Domnul Cloanta, Desi nu e sigur de tot ca Dom­ nul Cloanta se teme de cineva, In fata scorburei, Cipi a privit tomI cu atentie. N-a vazut urme si a suspinat usurat, Inauntru n-a intrat nimeni, dar

69


nici n-a putut iesi - se gindea el - in afara de Li~ita. A zimbit. Cu siguranta era invelit pina peste cap en plapuma de muschi ~i Lisita nu I-a vazut. A intrat. Plapuma era aruncata la 0 parte. Cipi dadu din cap indignat. Bine, bine, el intelege cl unora Ie place sa doarma mult, cum altora le place jazul, dar chiar atit P! Cu voce stridenta anunta scularea:

salteaua de muschi. Ei, doar nu doarme , . sub pat lenesul asta ? Sub pat era 0 gramaioara de pamint. La mijloc 0 gaura. Chioris-Chiondoris plecase!

ÂŤFrunza verde de dudau, Scoala-te, mai mutalaul:

Nimic. Cipi s-a incruntat. A sosit timpul sa-i dea prost-crescutului ultimul avertis­ rnent. ~i-a dres vocea si a strigat cu toata puterea: - Daca toata ziua doar maninci si dormi, mai devreme ori mai tirziu 0 sa te imbolnavesti si-o sa plesnesti de atita imbuibare! â&#x20AC;˘ Minunea minunilor, nici acum nu s-a miscat nimic! Banuind ceva rau, Cipi a ridicat plapuma de muschi. Nimic. Dar vazu ca era ridicata 81

.

.

.

70


ereseut! a dat din cap Iepurele. - Dar exista pe lume si bun simtl Si tact! se agita Cipi. - Pe lume, cia, exista, dar la el, rna indoiese! a zis eu ironie Iepurele. Pasarea si-a eulcat cioeul pe 0 aripa. Se gindea foarte adinc. - Si daca se simte jignit ? a elipit ea spre Cipi. - Vezi sa nu-ti zie eeva uritl si-a , zvirlit Iepurele eu minie ureehile pe spate. Dar de ee? Pasarea privea iseoditor in oehii cin­ stiti ai lui Cipi. -Nu i-ai spus ca-l lovesti cu piciorul? Cipi a suportat privirea citva timp, apoi a inceput sa clipeasca. - Asta nu.De lovit eu piciorul n-a fost vorba. Dar i-am zis una-alta... I-am spus ca pot sa-i trag un sut. Se poate ea e jignit... - Vezi, vezi, Cipi, a dat din cap trista Pasarea, Intotdeauna iti atrag atentia cl e sufieient daca spui numai un lueru, sa nu adaugi ~i altele. Din mul­ te vorbe numai neeazuri poti avea. - Din pacate eu asa sint, si-a aple­ cat el smerit fruntea.

VIII pARERI D E

RAu

Chioris-Chiondoris a pleeat. Nu I-a mineat la dejun jderul, nu l-a seos afara din seorbura Batrinului Fag nici Vulpea, pur ~l simplu s-a retras el, i-a parasite Dar de ee? Pentru asta .se framinta Cipi, la asta se gindea Pasarea. Iepurele nici nu se framinta, niei nu se gindea: in secret se bueura ca musafirul nepoftit s-a evaporate Cel putin nu va fi aid sa-si imprastie purecii. - Eu asa ered, a eiripit Pasarea, ea pur ~i simplu s-a plietisit sa mai fie musafir. - Cum?! a sarit ea ars Cipi, s-a plietisit ?! De ee s-a plietisit? De dor­ mit? ca totul ii veriea de-a gata? Si-a pleeat tara sa fi zis «da-te mai incolo». Ce eomportare e asta ? - Nu poti spune ea e eomportare, a aprobat Pasarea, Cred ea neeazul eel mai mare e ca Chioris-Chiondoris e putin cam prost-ereseut. - Cam mult e dumnealui... prost­

72


ghituri: «Daca toata ziua numai dormi si maninci, mai devreme sau mai tirziu o sa te imbolnavesti si 0 sa plesnesti de atita imbuibare...» - Ttt, vezi ee ai zis, vezi? si-a plecat fruntea Pasarea. - Macar sa nu-i fi spus: «mai de­ vreme sau mai tirziu», a suspinat Iepu­ rele. - Imediat ee i-am spus, mi-a parut diu, dar era tirziu... a mormait Cipi, in loe de souza. E trist, dar asa s-a intimplat. Chioris-Chiondoris e [ignit, Si-au spus noapte buna, Pas area a cintat cintecul de culcaresi fieeare s-a indreptat spre lacasul sau. Inainte de a se eulca, Cipia baut mierea primita de la Albinele salbatice, apoi s-a oprit in fata Domnului Cloanta. - Ce bine e de tine, Domnule Cloan­ ta, tu nu jignesti pe nimeni! Cloanta n-a raspuns. «Cu siguranta tace, ca sa nu rna supere pe mine» s-a gindit Cipi in timp ee se eulca in patul aeoperit eu muschi. Imediat is-au inehis oehii si, .. In vis se facea ca lmpreuna eu Chioris­ Chiondoris prindea purecii din blana

- Nu lnteleg de ee va framintati atita?! le-a ripostat Iepurele. Daca a pleeat, a pleeat. Daca e jignit - sa fie jignit! ~" dar buna-cuviinta si , taetul nu ne lngaduie a ne iignim musafirii, a protestat Cipi, si i~i dadea seama ea nu are rost sa se n caieasca, Pentru di tot ee treee 0 data p linga tine, nu se mai intoarce, cum u se mai intorc zilele ee s-au dus. - Aeum e totuna a ciripit Pasarea. Sa ne vedem mai ne de mincare. Au inceput sa nince. Dar parca nimie nu avea gust. - Cu ee pofta plescaia! si-a amintit zimbind Cipi. _. ~i cind vedea minearea, cum mai lueeau oehii lui mici dt niste punete... a adaugat Pasarea, - Era cam moiic, dar dragut, s-a inmuiat si inima Iepurelui. - Iar eu i-am calcat in picioare sufletul. L-am jignit brutal, au izbuc­ nit laerimile din oehii lui Cipi. - Totusi, ee i-ai spus? I-a intrebat eu 0 privire ingrijorata Pasarea. - I-am spus, zise Cipi printre su­ ,

74


privit. ~i Cipi avea un principiu care suna asa: ,

Iepurelui, iar Iepurele de placere se dadea peste cap _si ridea cu hohote si intreba unde este Lupul, sa-i dea lighioa­ nei citeva labe, sa-i rupa dintii ~i sa-l dezvete de mincat carne de iepure.

«Dad! te priveste eineva,

El sau ea,

In padure de este,

Sau altundeva,

Nu te lasa,

Nu fugi,

Nu clipi,

Nu sta eu burta la soare,

Ci arde-l pe spinare.

IX

GROAZNIC - INGROZITORI Cipi incepea sa se trezeasca... Nu se grabi sa-~i deschida ochii, n-avea rost. Prefera Intii sa-~i recapituleze programul de peste zi. Deci: spalarea, gimnastica, vizita obisnuita... Albinele salbatice, Aricestii, Veveritele. Dejunul. Apoi trebuie sa treaca pe la Brindusa de toamna si daca n-a inflorit inca, 0 sa-i spuna el vreo citeva, de-o sa-l ~ina minte... Urma ora de pian si boncaluit armonios. Vail nu cumva sa Intirzie nici... Altfel Cerbul cu sigu­ ranta se va indeparta de drurnul lu­ minos al iubirii, drum pe care de-abia a pornit... Apoi. .. Ce va mai fi «apoi» n-a mai putut sa-~i planifice, pentru ca a simtit ca este

A deschis ochii dintr-o data: - Vai de mine! Doar nu?! Si ime­ diat a inchis ochii. Si a inceput sa se frece la ochi cu amindoua miinile, nevenindu-i sa creada ca vede bine. Chioris-Chiondoris, eel disparut in­ tr-un mod atit de misterios, pentru care in seara trecuta a plins cu lacrimi amare, sedea in fata sa pe marginea patului. Din nou si-a deschis ochii si a constatat cu bucurie ca intr-adevar nimic nu s-a schimbat. Chioris Afonul, pieior peste pieior, se odihnea pe pat. - Te-ai trezit! l-a intrebat Chioris, Chiondoris. - N u, da, dar tu unde ai fost? Si cum ai aiuns aiei? Cum de n-am obser- ­

75


vat cind ai sosit? Si nu esti suparat P Nici un pic? - Stai intii sa rigii nitel, zise Chioris­ Chiondoris, ca am dejunat ceva foarte bun. Si nu rna intreba atita, ca tot nu pot sa raspund decit la cite 0 intrebare. A rigiit cam nepoliticos. Dar sint tari in Asia unde rigiitul e un omagiu adus gazdei, care te-a ospatat, un semn di-ti face placere ca esti rnusafirul ei. Si Chioris-Chiondoris fusese si in Asia intr-un schimb cultural, ca afon, la un concurs international al afonilor. Cu­ cerise primul loc. Era deci 0 personali­ tate si de aceea i~i permitea si in Padure sa rigiie ca un pore. Incepu sa-i raspunda lui Cipi tara sa se grabeasca: - M -am simtit atit de bine in cer­ cul acesta de prieteni, incit m-am hotarit din toata inima sa va fac rost de 0 mica surpriza. Asa ca m-am intors sub pa­ mint sa v-aduc surpriza. - Ce fel de surpriza P - Aceea pe care am vrut s-o procur. Eu descoperisem acolo inca mai de mult niste surprize cu care puteai face chiar a colonie...

- Dar despre ce surpriza e vorba P - Pai tocmai asta e! Daca iti spun, nu mai e surpriza! Deci, draga Cipi, rna deplasez eu spre Bradul eel Batrin si , acolo ce-mi vad ochii? - Nimic, pentru di sub pamint e intuneric, a incercat Cipi sa-l aduca la realitate. - Ei, aid e greseala ta grava, pentru di eu sub pamint vad mult mai bine

76


Si de eire ori caut

deslusesc, adorm bustean. Lucru care nu rna deranieaza, Cipi draga. Am sa-ti spun 0 taina: nici n -as vrea sa descopar secretul somnului. S-ar putea ca apoi sa am insomnii. Si eu, ca afon, artist de talie mondiala, trebuie sa dorm inainte de concursuri, ca sa pot dormi si in timpul concursului ~i sa-i molipsesc ~i pe cei din jur. · Daca nu donn, nu cistig. Legea concursurilor noastre este urma­ toarea: cine e atit de afon, Incit adoarme singur, cintind, si-i adoanne si pe cei din juriu, ia prerniul intii. Asa ca si acum iarasi am adormit. Nu-mi imaginez cum s-a intimplat. Cred c-am adormit pur ~i simplu. Cipi s-a sters cu 0 frunza de fragi pe piept si pe fata. - Asta nici eu nu mi-o pot imagina cum de s-a intimplat! s-a mirat sincer Cipi. Cum s-adormi asa, fara motiv?! - Cind m-am trezit, am pornit-o spre tine. Din pacate, cu miinile goale. Dar am pornit. In drum, sub 0 rada­ cina de feriga, ce crezi, peste ce am dat ? - In drum, sub 0 radadna de feriga ?­ Ai dat peste ceva foarte frumos!

decit in alta parte! Intr-un cuvint, vad ca surprizele meIe, tirindu-se, au spalat putina, au disparut... Privindu-I, lui Cipi i-a trecut prin minte ca Afonul minte, ca sa treaca timpul. I-a zis: .- S-au tirit, s-au tirit, bine, rna bucur ca te-ai intors, mai Chioris­ Chiondoris, dar eu am de lucru. Daca vrei, condu -ma la Izvor. Chioris-Chiondoris I-a aprobat. De ce nu? Cipi a iesit din scorbura si a rugat-o pe Pasare sa cinte, Iar cind a­ ceasta i~i dregea vocea, I-a zarit ~i pe Chioris-Chiondoris, Si-a inceput plina de bucurie sa cinte. - M-am intristat grozav, imi facu­ sem socoteala sa va servesc surpriza proaspata, la dna - a continuat Chio­ ris-Chiondoris pe drum. Au ajuns la Izvor. Cipi s-a spalat repede, apoi a facut gargara. In acest timp Chioris-Chiondoris continua sa spuna: - De necaz am adonnit. Nu stiu , cum s-a Intimplat, dar mi s-a facut somn. Somnul, draga Cipi, e 0 pro­ blema care rna preocupa foarte multo

8-0

77

.'; ". :


Chioris-Chiondoris , , s-a mirat. - Tu esti foarte destept, Cipi! Am gasit eel mai frumos lueru. Chiar sur足 priza, Cineisprezeee bucati. Am si min足 cat din e1e einei bucati. M-am saturat grozav, de .aceea imi vine sa rigii. Cipi l-a privit banuitor.

Daca nu, voi fi foarte trist, ba se prea poate sa rna si supar, - Nu fi trist, mai bine iti spun sur足 priza: sint zeee bucati de larve de earabu~i, minunate! Ti Ie ofer sa Ie maninci in semn de recunostinta ~l multumire fata de tine.

- ~i? - Si pe celelalte zeee Ie adue pentru prinzul de azi. Sint foarte bune. Inca mai traiesc. Toate sint ale tale. Daca vrei, cite una poti sa le dai si Pasarii si Iepurelui. - Chioris-Chiondoris, te rog sa-mi spui imediat in ee consta surpriza ta?

Lui Cipi i s-a intors stomaeul pe dos, desi, inca nu mincase nimic, - Ce-i cu tine, niei nu poti seoate un cuvint de bueurie ?! se vese1ea Chioris-Chiondoris , , r A, niei .nu rna mir! Dupa atitea mincaruri dietetiee cu .fructe ~i radacini dulci, iata, in sfirsit, te poti deleeta si tu eu purina came! Dar eu 78


acum rna intorc la scorbura, 0 sa fiu nitel musafir, si 0 sa dorm... Restul, n-ai nici 0 grija, rna ocup eu de cina... Si a plecat. Cipi i~i tira disperat picioarele spre scorbura Aricestilor. ~i nu putea spune altceva decit: - Groaznic! Ingroziror!

Brindusa i-a promis lui Cipi in limba florilor ca nu se va da batuta eel putin pina la prima zapada, Cipi si-a luat ramas-bun, pentru ca imediat incepea ora de boncaluit armonios... Cerbul a aparut din desis. Si a ince­ put 0 miscare curioasa: s-a oprit si tara rusine a inceput sa-~i frece coamele ramuroase de tulpina unui brad inalt. Banuitor, Cipi s-a apropiat de el. - Ce faci, mai pag!ne?! I-a intrebat energic, - Imi ascut coamele, i-a raspuns morocanos Cerbul. Cipi s-a scarpinat la ceafa, ingindu­ rat. Cine nu te cunoaste ar putea crede eli. vrei sa te bati. - N u e adevarat. Celalalt cerb vrea sa se batao Acolo, dincolo de munte. Eu doar rna apar. - Ei vezi, s-a linistit Cipi. Asta imi place la tine, cl til numai te aperi. Dar atunci ar trebui sa si incepem. . Cipisi-a ridicat, ~atatorul. - Gama... Do, mi, sol, do, do, sol, mi, do! Si Cerbul, acompaniat de Cipi la

x SPUNE ADEVARUL ~I

N-O sA-TI pARA RAu

Cind Cipi a ajuns in Luminis, inca ii mai era greats, pentru ca nu putea sa-si scoata din cap «surprize lui Chioris­ Chiondoris. In schimb, s-a bucurat dnda vazut in Luminis, ca Brindusa , de toamna, ascultatoare, era inflorita. Mare noroc pentru ea, deoarece, cum el era in toane rele, i-ar fi spus clteva de-avea sa-l tina minte. Ea n-a indraznit sa intirzie, asa cl Cipi a felicitat-o: - Bravo, Brindusol Dar nu cumva sa mi te ofilesti la prima bruma, ca anul trecut, cl, tara menajamente, di­ rect, 0 sa-ti spun: asta-i culmea! Si atunci sa vezi ce-ti fae!

79


pian, a inceput sa cinte minunat. In Padurea ce se pregatea de toamna, el boncaluia armonios tot ceea ee invatase de la Cipi. Adica: Hai sa ne iubim, copii, Ca si , florile sint vii; Ele sint doar pui de porn

Si noi sintem pui de om.

Au repetat de trei ori. Si atunci 足 minunea minunilor! In cealalta parte a Muntelui s-a auzit cintecul: Hai sa ne iubim, cop ii, Ca si florile sint vii...

Boncaluia celalalt Cerb. lnima lui Cipi a fost cuprinsa de 0 mare bueurie. lata, nu s-a obosit za足 darnic! Tot va invinge dragostea in Padure. Numai di nu intelegea de ce tremura narile Cerbului, de ee bate el pamintul cu picioarele din fata atit de nerabdatorl P ~i era chiar furios Cerbul, chiar aeum cind fiecare parte a trupului sau trebuia sa-i fie cuprinsa de pace si dragostel Cipi nu s-a gindit prea mult, l-a Iaudat pe Cerb si i-a promis ca daca si miine cintecul va merge tot asa de bine, drept rasplata 0 sa-l invete eel

80


mai frumos mars vesel, acela care incepe asa: , A fost odata un mic purcelus, guit, guit... La Furnicile rosii nu-l astepta nici 0 surpriza meteorologica, Se prevedea un cer foarte curat - au prezentat ele buletinul cu starea vremii - deasupra Piriului 0 usoara innourare si multi , " tintari. Dimineata, roua. A trecut toata dimineata ~i Cipi se tot gindea ce munca noua sa mai in­ ceapa, sa nu fie obligat sa se intoarca la Scorbura.- la banchetul lui Chioris­, Chiondoris. , I-a venit 0 idee norocoasa. Daca au disparut din nou larvele de canlbu~?! Nu, nu. Ar fi mult prea frumos... Totusi Cipi a plecat plin de speranta spre casa. Dar ele nu disparusera, nu spalase­ ra putina. Sub Fagul U rias, masa era deja intinsa. Strimbind din nas, Iepu­ rele privea cele zece larve. Era hotarit sa nu tradeze in veci dinastia Morcovi­ lor. In schimb, Pasarea arata un interes deosebit fata de asemenea trufandale. In clipa cind Cipi a vazut masa intinsa

de sarbatoare - s-a ingalbenit ca ceara. - Ce e, Cipi? Ti-e diu? s-au intors spre el ceilalti trei. - Nu, numai ca... sint obosit. - Si cu siguranta esti mort de foame! a strigat Chioris-Chiondorls. Pofteste l - Aaaa... nu sint flamind... de loc nu mi-e foame. - Atunci iti punem portia deoparte pentru dna! si-a rnentinut Chioris­ Chiondoris parerea. - Dar eu nici la dna n-o sa fiu flamindl a suspinat Cipi. Iepurele s-a aplecat spre urechea lui . Chioris-Chiondoris: , , - Nu te supara, Afonule, dar eu cred cl lui Cipi nu-i place mincarea .asta, a~a ca nici la cina... Chioris-Chiondoris l-a privit mirat pe Cipi. - Sa fie adevarat P Draga Cipi, nu-ti plac larve1e!? Cipi si-a indreptat salele ~i I-a privit drept in ochi pe Chicris-Chiondoris. Si a zis:

o

viata am ~i 0 moarte,

Dar cit mai sint

Pe acest pamint,

81


constatat plin de surprindere ca nu mai sint... - Se vede ci nu le-arn numarat bine, a zis el uitindu-se banuitor spre Pasare, - Ba eu cred ci le-ai numarat bine, i-a raspuns Pasarea, privindu-l cu dra足 goste.

Cit mai traiesc,

Eu jur pe ce-am mai stint

Cit vierme nu halesc.

Si-a inchis repede ochii. Si astepta ca Chioris-Chiondoris sa se simta jignit. - Pai, de ce nu spui?! s-a bucurat Afonul. Incepeam sa fiu ingrijorat ca 0 sa Ie rnaninci pe toate si mie nu-mi mai raminel Nu-ti plac? Cu atit mai binel Cipi a rasuflat usurat: - N-am indraznit sa-ti spun, m-am temut ca 0 sa te jignesc! Chioris-Chiondoris a dat din cap, indignat: - Pentru un adevar niciodata nu trehuie sa fii jignit. Exists chiar si un proverb: Spune adevarul si.; asteapta .putin, i-am uitat jumatatea cealalta. Intr-un cuvint, ceva cam asa: spune adevarul si n-o sa-ti para raul - E un proverb foarte frumos! a ciripit Pasarea si repede a inghitit 0 larva. Au inceput sa rnanince. Fiecare minca ce-i placea ~i asa s-a intimplat ci dupa a cincea larva, Chioris-Chiondoris a

XI

em

E BANUITOR

Dupa ce s-au saturat, foarte satisfa足 cut, Cipi s-a ridicat in picioare, a cerut cuvintul, ridicind doua degete in sus ~I a ZIS: - Vedeti ce frumos s-au aranjat lucrurile! Chioris-Chiondoris s-a grabit sa-l aprobe: - Zau ci da. Pina acum n-am stiut ca si Pasarii Ii plac larvele! Si vedeti, si asta s-a aranjat: acuma stiu, - lar noi n-am stiut, a ciripit Pasa足 rea, ca tu poti fi atit de dragut, Si vedeti, si asta s-a aranjat: acuma stiu. - Orice-ati spune, viata e frumoasal 82

I


a suspinat Iepurele, foarte filozof. - Iar miine va fi si , mai frumoasal s-a insufletit Cipi. Pentru ca miine incepe boncaluitul arrnonios al Cerbi­ lor. ~i dragostea i~i va incepe marsul triumfal. Chioris-Chiondoris c1ipea plio de interes. - Ei, paruiala aceea 0 s-o privesc ~i eu! Cipi, Iepurele si Pasarea 11 priveau neintelegindu-l. -, - Ce feI de paruiala P - Pai, paruiala... meciul. .. - Ce fel de meci? - Ce curiosi sinretil Pai, paruiala cea mare! Cind cei doi Cerbi se vor incaiera. Cipi le-a facut semn Pasarii ~i Iepu­ relui sa taca,· pentru ca voia sa ia din nou cuvintul. - Mi se pare, amice, ca tu te gin­ desti la 0 bataie, lucru obisnuit intre Cerbi in timpul boncaluitului, .. Afonul l-a aprobat zgomotos si plio de bucurie: - Stiam eu ca 0 sa ghicesti! - N umai ca n-o sa iasa nimic din bataia asta, i-a explicat Cipi, Dar nu te

intrista, vei avea parte de 0 placere mult mai mare; - Zau ? s-a interesat Chioris-Chion­ , doris., - Da, pentru cl Cerbii organizeaza un concurs de cintece, Care dintre ei cinta mai frumos, acela va fi primul. - E grozav! s-a bucurat Afonul. Intii cinta ~i pe urma se paruiesc P - N -0 · sa fie nici 0 bataie, pentru ca va fi pace si dragoste... - Ar fi pacat, zise Chioris-Chion­ doris., - Cum poti spune asa ceva? N u ti-e rusine ? - Nu mi-e rusine. Cind e bataie, , ai ce sa vezi la 0 bataie, dar daca e pace, la pace ~i dragoste nu ai nimic de vazut, Vezi, amice, asta nu-mi place mie la tine. Ce ai spune daca Jderul ar sari la tine ~i ti-ar musca beregata? - Nimic. A~ fi gata, Dar nu sare, ca eu ii simt de departe mirosul si 0 intind. - Ei, vezi. De acum inainte n-o sa trebuiasca sa te mai temi de Jder. Va fi blind si va minca alune. Si tu ai putea 83


lasa in pace larvele, ~1 ele sint niste vietati dragalase... - Cu Jderul e altceva. El sa manince toata ziua alune. Sint de acord. Dar in treburile mele e mai bine sa nu te amesteci, pentru ca nu te pricepi. - Sa-i spui tu asa ceva lui Cipi?! si-a ridicat aripile Pasarea, Lasa-I, Pasare, i-a facut semn inteleptul Cipi. De Chioris-Chiondoris inca nu am inceput sa rna ocup prea serios. Dupa Cerb urmeaza JderuI, ~i apoi Chioris-Chiondoris. Atunci sa vedeti ce frumoasa va fi viata! -'- Bine, a aprobat Chioris-Chion足 doris, daca vrei tu, va voi urma. Dar

miine vom privi impreuna bataia Cerbi足 lor. Chioris-Chiondoris nu putea fi scos din fagasul gresit al credintei lui. Ca miine va fi 0 bataie grozava, ca Cerbii se vor repezi unul la celalalt... Nu vor cinta, ci vor boncalui ~i se vor arunca unul asupra celuilalt. Nici n-au mai discutat cu el. Miine va vedea el adevarul cu ochii lui. Dupa rnasa au tras un pui de somn. Apoi Cipi I-a inghiontit pe Chloris足 Chiondoris, : - Vino in Luminis, 0 sa-ri arat ceva interesant. Lucrurile interesante rna intere足

84


Cipi nu s-a suparat,

- o sa vezi miine!

seaza foarte mult, a afinnat mesterul Cirtita, pornind-o dupa Cipi. Au mers, au mers, pina au ajuns la Brindusa de toamna, - Ce zici de ea? a aratat Cipi spre floarea inflorita, - E Brindusa. - Da, dar a infloritl - De ce sa nu infloreasca? - Mai bine intreaba de ce a inflorit Pl - De ce? - Pentru al eu am aranjat sa inflo足 reasca, si-a seas pieptul plin de mindrie Cipi, piticuI. Chioris-Chiondoris I-a privit lung. - Acum vad... - Ce? Nu i-a spus. Degeaba I-a tot intre足 bat Cipi ~i dupa-masa si spre seara; si la cina. In sfirsit, seara tirziu, and s-au dus la culcare, Chioris-Chiondoris n-a mai rezistat la atitea intrebari ~i i-a spus: - Vad ca esti , un suflet binecuvintat, mai Cipi, numai di esti putin, cum sa-p spun... - Deschis! - Ticnit!

XII

CEL MAl MARE VRAJITOR Dimineata s-a trezit devreme. Cipi nu l-a Iasat in .pace peChioris-Chion足 doris pina cind nu s-a sculat si el. - U nu-doi, sus, ticalosule, sa vezi cu ochii tm cl nu sint ticnit, - Atunci ce esti , ? - IP spun, dar deocamdata sa ramina intre noi. .. Afonul i-a promis. Cipi s-a aplecat spre urechea Cirtitei: - Apostolul dragostei! Asta sint. Si acum grabeste-te, sa fun la timp in Luminis! , - Aha, la paruialal si-a amintit Chio足 ris-Chiondoris ~ s-a grabit sa se scoale. .Cipi si-a terminat repede treburile de dimineata. Intr-o clipa au terminat dejunul ~ au plecat spre Luminis. Cerbul i~i ascutea deja coamele de tulpina unui brad. - Bravo, bravo, asta-mi place, zise

85


Chioris-Chiondoris, frecindu-si una de alta labutele din fata. - Dar mie nu-mi place! a strigat Cipi, apoi s-a rastit la Cerb: Ce-ti tot lustruiesti minunatiile alea de coame? Poate se tocesc si , atunci sa vezi! Eu sint de parere ca ai face mai bine sa incepi imediat cintecul Dragostei! Aten­ tie ... si a ridicat aratatorul. Incepem!

Chiondoris., Aea , ceva nici in vis n-am visat. Tu esti eel mai mare vraiitor! - Hai sa ne iubim, copii!... boncaIuiau impreuna cei doi Cerbi si.; - ... Nu se poate! Uite, Cipi, a inceput paruiala! Chiar asa , era. Cei doi Cerbi s-au repezit unul spre celalalt, Se cutremura sub ei pamintul. Si-au ciocnit groaznic ceIe dow pe­ rechi de coame. Cerbii, cu fruntea insingerata, i~i ziceau printre dinti: - Hai sa ne iubim, copii! Nimicit, Cipi statea .sub Fagul Urias. Iepurele ~ Pasarea, ~ ei zdrobiti, in­ cercau sa-l mingiie. Chioris-Chiondoris voia sa-i intre in voie: - Stii ce esti tu, Cipi? - Stiu: un biet pitic ticnit! - Nu-i adevaratl Nu-i adevaratl Cine spune asa eeva despre tine Il manincl a devenit razboinic Chloris-

Hai sa ne iubirn, copii,

Ca si florile sint vii,

Ele sint doar pui de porn...

G lasul Cerbului rasuna peste dealuri si vai, A umplut Luminisul, Padurea, toata lumea. Cipi 11 asculta fericit. Chioris-Chiondoris statea cu gura cascara de mirare. Inainte ca sa-si , dea seama si " sa si-o inchida, din marginea Luminisului s-a auzit glasul ceIuiIaIt Cerb, cintind: Hai sa ne iubirn, copii, Cil si florile sint vii. ..

Chiondoris.

-\

­

- Atunci spune ce sint? - Esti un vraiitor uriasl Cel mai mare! Ce minunat au cintat Cerbii!

- Ural am invinsl Traiascal -a stri­ gat Cipi. - Ai invins, Cipil urla si Chioris­

86


Dar s-au aruncat unul asupra celuilalt! Nu conteaza nimic... s-a smior­ cait Cipi. - Nu-i adevaratl Nu-i adevarat! s-a insufletit din .n ou Surzila, A- fost mult mai bine dl s-a intimplat asa, decit daca nu s-ar fi incaierat ~~ nici n-ar fi cintatl - Dar ce folos ? ;La ce e bum dra­ gostea, daca doar 0 cinti in cintece P a: intrebat Cipi. Nu fi prost, Cipi, I-a linistit . Chioris-Chiondorls. Doar noi te iubirn pe tine... Pasarea, Iepurele, Veveritele, Aricestii, Albinele... Nu ~sta e lucrul eel mai important? - Dad! n-as, fi attt de mic si , ei ar asculta de mine! Ceiimaril Batausii! , Asta se prea -. poate, dar sintem mid. Iar eu ti-as spune, Cipi,cl noi .

.

am .face mult mai bine sa ne pregatim de iarna, Sa captusim bine-bine scor­ bura, sa caram de-ale gurii, pentru di peste citeva saptamini Ile vom incepe somnul de iarna, La primavara PO? sa-ti incepi alte treburi, ca tot til esti eel mai mare vraiitorl . Imediat dupa masa si-au inceput aprovizionarea pentru iarna, Pe Cipi il consola intr-un fel insufletirea lui Chioris-Chiondoris, dar nu se putea linisti. 0 durere mare-mare I-a invaluit: il durea faptul cl e atit de mic. ~i a­ ceasta durere mare-mare, care 11 macina, se-va transforma, poate, daca nu In altce­ va, macar intr-o poveste, Dar Cipi nu stia acest Iucru. . -Nu stia ca din durerile mari-mari, chiar ale . unui pitic imic-mic, se nasc poate -ce1e mai frumoase povesti.

Fodor sandor cipi acest pitic urias  

Carte pentru copii

Fodor sandor cipi acest pitic urias  

Carte pentru copii

Advertisement