Issuu on Google+


VINERI SÃPTÃMÂNA A II-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. Psalmul 37 (38) Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdie Toþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49). I Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta * ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta. 3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine * ºi mâna ta apasã peste mine. 4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu în faþa mâniei tale,† ºi nu este pace în oasele mele * din cauza pãcatelor mele. 5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, * ca o povarã prea grea pentru mine. Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. 2

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea. II Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele * din pricina nebuniei mele. 7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; * toatã ziua umblu în mâhnire. 8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã * ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu. 9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, * strig din cauza zbuciumului inimii mele. 6

3


4

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

10

Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea * ºi suspinul meu nu-þi este ascuns. 11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile * ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor. 12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazã din cauza rãnii mele, * ºi rudele mele stau deoparte. 13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, † cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, * ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã. Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea. Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. III Iar eu, ca un surd, nu iau aminte * ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura, 15 ca omul ce nu aude * ºi nu iese rãspuns din gura lui. 16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, * tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu! 17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine când mi se clatinã piciorul, * sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”. 18 Sunt gata sã mã prãbuºesc * ºi durerea înaintea mea este pururea. 19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea * ºi mã înspãimânt de pãcatul meu. 20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici * ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv. 21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu * ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele. 22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; * Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine! 23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, * Doamne, mântuirea mea! 14


Oficiul lecturilor

5

Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. V. Convertiþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru. R. Pentru cã este bun ºi îndurãtor. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului 19,1-19; 20,18-21 Promisiunea alianþei ºi apariþia Domnului pe muntele Sinai 19,1 La trei luni dupã ieºirea din Egipt, fiii lui Israel au ajuns la pustiul Sinai. 2 Plecând din Rafidim, ei au ajuns în pustiul Sinai ºi ºi-au stabilit tabãra în pustiu, chiar în faþa muntelui. 3 Moise s-a suit pe munte, la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe înãlþimile muntelui: „Aºa vei vorbi casei lui Iacob ºi le vei vesti fiilor lui Israel: 4 Voi aþi vãzut ce am fãcut în Egipt, cum v-am purtat ca pe aripile unui vultur, pentru a vã aduce pânã la mine. 5 Acum, dacã ascultaþi glasul meu ºi pãziþi legãmântul meu, veþi fi partea mea aleasã între toate popoarele, cãci tot pãmântul îmi aparþine. 6 Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”. 7 Moise s-a întors, i-a chemat pe bãtrânii poporului ºi le-a fãcut cunoscut tot ce îi poruncise Domnul. 8 Tot poporul a rãspuns într-un glas: „Vom face tot ceea ce a spus Domnul!” Moise i-a spus Domnului cuvintele poporului. 9 Domnul i-a spus lui Moise: „Iatã, eu voi veni la tine într-un nor des, pentru ca poporul care mã va auzi vorbind sã aibã încredere în tine pentru totdeauna”. Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 10 Domnul i-a mai spus lui Moise: „Du-te la poporul meu ºi porunceºte-i sã îndeplineascã ritualul curãþãrii azi ºi


6

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

mâine, sã spele hainele, 11 ca sã fie pregãtiþi pentru a treia zi, cãci în a treia zi, în prezenþa întregului popor, Domnul va coborî pe muntele Sinai”. 12 Sã hotãrãºti poporului anumite margini de jur împrejur ºi sã spui: „Nu cumva sã vã suiþi pe munte sau sã vã atingeþi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. 13 Nici o mânã sã nu se atingã de el; ci, pe oricine se va atinge, sã-l omoare cu pietre sau sã-l strãpungã cu sãgeþi: animal sau om, nu va trãi. Când va suna trâmbiþa, ei vor înainta spre munte”. 14 Moise a coborât de pe munte la popor: a sfinþit poporul ºi ei ºi-au spãlat hainele. 15 ªi a zis poporului: „Fiþi gata în trei zile; sã nu vã apropiaþi de soþiile voastre”. 16 A treia zi, dimineaþa, a început sã tune ºi sã fulgere; un nor greu a coborât deasupra muntelui ºi s-a auzit un sunet puternic de trompetã. În tabãrã tot poporul tremura de fricã. 17 Moise a poruncit sã iasã tot poporul în afara taberei, în întâmpinarea lui Dumnezeu, ºi au rãmas toþi în picioare, la poalele muntelui. 18 Tot muntele Sinai era învãluit de fum, cãci Domnul coborâse în mijlocul focului. Fumul se înãlþa ca fumul unui cuptor înalt ºi tot muntele se cutremura îngrozitor. 19 Sunetul de trompetã era din ce în ce mai puternic; Moise vorbea ºi Dumnezeu îi rãspundea în tunet. 20,18 Tot poporul auzea tunetele ºi sunetul trâmbiþei ºi vedea flãcãrile muntelui, care fumega. La priveliºtea aceasta, poporul tremura de teamã ºi stãtea la depãrtare. 19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeºte-ne tu însuþi ºi te vom asculta; dar sã nu ne mai vorbeascã Dumnezeu, ca sã nu murim”. 20 Moise a zis poporului: „Nu vã înspãimântaþi cãci Dumnezeu a venit tocmai ca sã vã punã la încercare ºi ca sã aveþi frica lui înaintea ochilor voºtri, ca sã nu pãcãtuiþi”. 21 Poporul stãtea la depãrtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. RESPONSORIUL Ex 19,5a.6; 1Pt 2,9a R. Dacã ascultaþi glasul meu ºi pãziþi legãmântul meu, îmi veþi fi partea mea aleasã dintre toate popoarele;


Oficiul lecturilor

7

* veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor sfânt. V. Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire. * Veþi fi. LECTURA A DOUA Din tratatul Împotriva ereziilor al sfântului Irineu, episcop (Cartea 4, 16, 2-5: SCh 100, 564-572)

Legãmântul Domnului În Deuteronom, Moise spune poporului: Domnul, Dumnezeul tãu, a încheiat cu tine un legãmânt pe muntele Horeb. Nu cu pãrinþii voºtri a încheiat Domnul legãmântul acesta, ci cu voi (Dt 5,2-3). Aºadar, pentru ce nu a încheiat legãmânt cu pãrinþii? Tocmai pentru cã legea nu este datã pentru cel drept (1Tim 1,9). Pãrinþii erau drepþi, ei, care aveau înscrise în inimile lor ºi în sufletele lor virtuþile decalogului, deoarece îl iubeau pe Dumnezeu care i-a creat ºi se abþineau de la orice nedreptate împotriva aproapelui; de aceea, nu a fost necesar sã-i avertizeze cu legi de îndreptare, din moment ce purtau în ei înºiºi dreptatea legii. Dar când aceastã dreptate ºi iubire faþã de Dumnezeu au cãzut în uitare, ba chiar s-au stins total în Egipt, în marea sa milostivire faþã de oameni, Dumnezeu s-a manifestat pe sine fãcând sã se audã glasul sãu. Cu puterea sa el a scos poporul din Egipt, pentru ca omul sã redevinã ucenic ºi urmaº al lui Dumnezeu. I-a pedepsit pe cei neascultãtori ca sã nu-l dispreþuiascã pe cel care i-a creat. Apoi, a sãturat poporul cu manã, ca sã primeascã o hranã spiritualã aºa cum a spus Moise în Deuteronom: Te-a hrãnit cu manã, pe care nici tu n-o cunoºteai ºi nici pãrinþii tãi n-o cunoscuserã, ca sã te înveþe cã omul nu trãieºte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului trãieºte omul (Dt 8,3).


8

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

A poruncit iubirea faþã de Dumnezeu ºi a sugerat dreptatea care se datoreazã aproapelui, pentru ca omul sã nu fie nedrept ºi nevrednic de Dumnezeu. Astfel, prin decalog, el îl predispunea pe om la prietenia sa ºi la înþelegerea cu aproapele. Toate acestea îi foloseau omului, fãrã ca Dumnezeu sã aibã nevoie de ceva din partea omului. Aceste lucruri îl fãceau bogat pe om, deoarece îi dãdeau ceea ce îi lipsea, adicã prietenia lui Dumnezeu, însã nu-i aduceau nimic lui Dumnezeu, deoarece Domnul nu avea nevoie de iubirea omului. Omul, în schimb, era lipsit de gloria lui Dumnezeu, pe care nu o putea dobândi în nici un mod decât prin acea ascultare care i se cuvine lui. Pentru aceasta, Moise spune poporului: Alege viaþa, ca sã trãieºti tu ºi seminþia ta, iubindu-l pe Domnul, Dumnezeul tãu, ascultând de glasul lui ºi lipindu-te de el: cãci de aceasta atârnã viaþa ta ºi lungimea zilelor tale (Dt 30,19-20). Cu scopul de a-l pregãti pe om pentru aceastã viaþã, Domnul a rostit el însuºi cuvintele decalogului pentru toþi, fãrã deosebire. De aceea, cuvintele sale au rãmas lângã noi, dupã ce au fost dezvoltate ºi îmbogãþite, ºi nu abolite, prin venirea sa în trup. Cât priveºte preceptele limitate la vechea stare de sclavie, ele au fost stabilite, aparte, poporului de cãtre Domnul prin Moise, în mod adaptat instruirii ºi formãrii lor. Însuºi Moise spune acest lucru: Atunci Domnul mi-a poruncit sã vã învãþ legile ºi normele (cf. Dt 4,5). Pentru aceasta, ceea ce le-a fost dat lor pentru acel timp de sclavie ºi în figurã, a fost abolit prin noul legãmânt de libertate. În schimb, acele precepte care sunt incluse în naturã ºi se potrivesc oamenilor liberi sunt comune pentru toþi ºi au fost dezvoltate cu darul larg ºi generos al cunoaºterii lui Dumnezeu Tatãl, cu prerogativa adoptãrii ca fii, cu acordarea iubirii perfecte ºi a urmãrii fidele a Cuvântului sãu. RESPONSORIUL R. Moise, slujitorul Domnului, a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, * ca sã se învredniceascã a primi legea Domnului.


Laudele

9

V. Urcând pe muntele Sinai, la Domnul, Moise a rãmas acolo patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi. * Ca sã.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, purificã, te rugãm, sufletele noastre în aceste zile de pocãinþã, ca sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui ce se apropie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã.


Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

10

Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou! (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.


Laudele

11

11

Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19 Dumnezeu vine sã judece lumea Ridicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voastrã! (Lc 21,28). 2 Doamne, am auzit vestirea ta * ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta!


12

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

De-a lungul anilor, dã-i viaþã, * de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã! În mânia ta, * adu-þi aminte cã eºti îndurãtor! 3 Dumnezeu vine din Teman, * Cel Sfânt, din muntele Paran. Gloria lui acoperã cerurile * ºi pãmântul este plin de lauda lui. 4 Strãlucirea lui este ca lumina, † din mâinile lui izvorãsc raze: * aici se ascunde tãria lui. 13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, * sã-l eliberezi pe unsul tãu. 15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi * ºi spumegau talazurile multe. 16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, * la glasul acesta tremurã buzele mele; putreziciunea îmi cuprinde oasele * ºi paºii mei se clatinã sub mine. Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii * care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã. 17 Cãci nu va mai înflori smochinul * ºi nu va mai fi rod în vii; înºelãtoare va fi rodirea mãslinului * ºi nu vor mai da hranã ogoarele; au dispãrut oile din þarcuri * ºi nu mai sunt vite în staule. 18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, * voi tresãlta de veselie în Dumnezeu, mântuitorul meu. 19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: † el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei * ºi poartã paºii mei pe culmi. Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. †


Laudele

13

Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9). 12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * † preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul. LECTURA SCURTà Is 53,11b-12 Prin suferinþele sale, cel drept, servitorul meu, va îndreptãþi mulþimile; va lua asupra sa fãrãdelegile lor. Pentru aceasta, îi voi da mulþimile drept moºtenire ºi va împãrþi prada cu cei puternici, ca rãsplatã cã s-a dat pe sine la moarte ºi cã a fost numãrat printre fãcãtorii de rele. El însã a purtat pãcatele celor mulþi ºi mijloceºte pentru cei pãcãtoºi. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul.


14

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul mã elibereazã de laþul vânãtorului. Ant. la Benedictus: Pe cei rãi îi va da pieirii ºi via sa o va încredinþa altor lucrãtori care sã-i aducã rodul la vremea potrivitã.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


Ora medie

15

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe cei rãi îi va da pieirii ºi via sa o va încredinþa altor lucrãtori care sã-i aducã rodul la vremea potrivitã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm pe Cristos, Mântuitorul, care ne-a rãscumpãrat prin moartea ºi învierea sa: Doamne, îndurã-te de noi! Tu, care te-ai urcat la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie, – cãlãuzeºte Biserica ta la sãrbãtoarea Paºtelui veºnic! Tu, care ai voit sã fii înãlþat pe cruce ºi strãpuns de suliþa ostaºului, – vindecã rãnile noastre! Tu, care ai fãcut din cruce pomul vieþii, – dãruieºte roadele ei celor renãscuþi prin Botez! Tu, care, atârnând pe cruce, l-ai iertat pe tâlharul cuprins de cãinþã, – iartã-ne ºi pe noi, pãcãtoºii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, purificã, te rugãm, sufletele noastre în aceste zile de pocãinþã, ca sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui ce se apropie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

16

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),73-80 X (Iod) Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; * fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale. 74 Cei ce se tem de tine mã vor vedea ºi se vor bucura, * cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale. 75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte * ºi întru adevãr m-ai umilit. 76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, * dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu. 73


Ora medie

17

77

Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu, * cãci legea ta îmi este desfãtare. 78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri, cãci cu minciunã m-au asuprit, * iar eu voi cugeta la învãþãturile tale. 79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine * ºi cei care cunosc legile tale. 80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, * ca sã nu fiu fãcut de ruºine. Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18 Rugãciune împotriva prigonitorilor Aceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe pe toþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea). 2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, * apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea. 3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea * ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge. 4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; * cei puternici se ridicã împotriva mea. 5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. * Fãrã nici o pricinã, ei aleargã, se pregãtesc sã mã atace. Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, † 10 mã îndrept spre tine, tãria mea, * pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea. 11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. * Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei. 17 Dar eu voi cânta puterea ta, * dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta, pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, * un loc de adãpost, în ziua necazului. 18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! † Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, * Dumnezeul meu, îndurarea mea!


18

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

Psalmul 59 (60) Rugãciune dupã o nenorocire În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învins lumea (In 16,33). 3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, * te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! 4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, * reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte. 5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, * ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii. 6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, * ca sã fugã din faþa arcului. 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne. 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: † „Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, * ºi valea Sucot o voi mãsura. 9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase * ºi Efraim, coiful capului meu, Iuda, sceptrul meu de domnie, * 10 Moab, vasul în care mã spãl; peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTà Cf. Ier 3,12b.14a Întoarceþi-vã, zice Domnul ºi nu-mi voi întoarce faþa de la voi, cãci sunt milostiv ºi nu þin mânie pe veci. Întoarceþi-vã, copii rãzvrãtiþi, zice Domnul.


Vesperele

19

V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, purificã, te rugãm, sufletele noastre în aceste zile de pocãinþã, ca sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui ce se apropie. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii.


20

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere. Psalmul 114 (116 A) Rugãciune de mulþumire Prin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeu (Fap 14,22). 1 Îl iubesc pe Domnul, * pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele. 2 El îºi pleacã urechea spre mine * în ziua în care îl chem. 3 Mã strângeau lanþurile morþii * ºi mã cuprindeau spaimele infernului, mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. † 4 Am invocat numele Domnului: * „Doamne, salveazã-mi sufletul!” 5 Domnul este milostiv ºi drept, * Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: * am fost umilit ºi el m-a mântuit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, * fiindcã Domnul þi-a fãcut bine. 8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, † a ferit ochii mei de lacrimi, * picioarele mele de la cãdere. 9 Voi umbla înaintea Domnului * pe pãmântul celor vii. Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere.


Vesperele

21

Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 120 (121) Dumnezeu, ocrotitorul poporului Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soarele ºi nici arºiþa (Ap 7,16). 1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: * „De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul * ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte. 4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme * cel care-l pãzeºte pe Israel. 5 Domnul este pãzitorul tãu, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, * nici luna în timpul nopþii. 7 Domnul te va pãzi de orice rãu, * Domnul îþi va apãra sufletul. 8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, * de acum ºi pânã în veac. Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu?


22

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. LECTURA SCURTà Iac 5,16.19-20 Mãrturisiþi-vã pãcatele unii altora ºi rugaþi-vã unii pentru alþii, ca sã fiþi vindecaþi. Rugãciunea stãruitoare a celui drept poate înfãptui multe. Fraþii mei, dacã cineva dintre voi rãtãceºte departe de adevãr ºi un altul îl întoarce, sã ºtie cã cel care îl întoarce pe un pãcãtos de pe drumul rãtãcit îºi va salva sufletul de la moarte ºi va acoperi o mulþime de pãcate. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Cei care cãutau sã-l prindã pe Isus s-au temut de mulþime, pentru cã ea îl socotea profet. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el.


Vesperele

23

51

A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cei care cãutau sã-l prindã pe Isus s-au temut de mulþime, pentru cã ea îl socotea profet. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Mântuitorul neamului omenesc, care, murind, a nimicit moartea ºi, înviind din morþi, ne-a fãcut pãrtaºi de viaþa dumnezeiascã. Sã-i cerem cu umilinþã: Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm mai adânc în misterul pãtimirii tale prin pocãinþã, – ca sã dobândim gloria învierii! Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mângâietoarea mâhniþilor, – ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe care ºi noi o primim de la tine! Dãruieºte-le credincioºilor ca, în greutãþile lor, sã fie pãrtaºi la pãtimirea ta, – pentru ca mântuirea ta sã se arate în ei! Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce, – dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori!


Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

24

Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupul mãririi tale – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor! (Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, purificã, te rugãm, sufletele noastre în aceste zile de pocãinþã, ca sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui ce se apropie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine.


Completoriul

25

Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.


26

Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

9

Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Cf. Ier 14,9b LECTURA SCURTà Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Vineri, sãptãmâna a II-a din Post

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Vineri, săptămâna a II-a din Post