Page 1


MIERCURI DIN OCTAVA PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã,


Miercuri din Octava Paºtelui

2 11

nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia!

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme.


Oficiul lecturilor

3

Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare, aleluia! Psalmul 103 (104) I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * 3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 1


4

Miercuri din Octava Paºtelui

9

Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare, aleluia! Ant. 2 Tu saturi pãmântul, Doamne, cu rodul lucrãrilor tale, aleluia! II Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi, * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 13


Oficiul lecturilor

5

23

Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Tu saturi pãmântul, Doamne, cu rodul lucrãrilor tale, aleluia! Ant. 3 Slava Domnului sã rãmânã în veci, aleluia!

III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã, iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Slava Domnului sã rãmânã în veci, aleluia! 24


Miercuri din Octava Paºtelui

6

V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos Domnul, aleluia! R. ªi prin puterea sa ne va învia ºi pe noi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru

2,11-25

Credincioºii trãiesc în lume ca niºte strãini Iubiþilor, vã îndemn stãruitor, ca pe niºte strãini ºi peregrini, sã vã feriþi de poftele trupeºti care se luptã împotriva sufletului. 12 Sã aveþi o purtare bunã între pãgâni, pentru ca, în cazul în care vã calomniazã ca rãufãcãtori, vãzând faptele voastre bune, sã ajungã sã-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitãrii. 13 De dragul Domnului, supuneþi-vã oricãrei autoritãþi omeneºti, atât împãratului, ca domnitor, 14 cât ºi guvernatorilor, ca trimiºi de el, ca sã-i pedepseascã pe cei care fac rãul ºi sã-i laude pe cei care fac binele. 15 Cãci aceasta este voinþa lui Dumnezeu: fãcând binele, sã închideþi gura neºtiinþei oamenilor fãrã minte. 16 Purtaþi-vã ca niºte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a rãului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu. 17 Cinstiþi-i pe toþi, iubiþi-i pe fraþi, temeþi-vã de Dumnezeu, respectaþi-l pe împãrat. 18 Servitorilor, fiþi supuºi cu toatã reverenþa stãpânilor voºtri, nu numai celor buni ºi blânzi, ci ºi celor nedrepþi. 19 Cãci este un har dacã cineva, care-l cunoaºte pe Dumnezeu, suportã necazuri suferind pe nedrept. 20 Într-adevãr, ce cinste ar fi sã suportaþi pedeapsa dacã aþi pãcãtuit? Dar dacã suportaþi suferinþa, deºi faceþi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. 21 De fapt, la aceasta aþi fost chemaþi, cãci Cristos a suferit pentru voi lãsându-vã exemplu ca sã mergeþi pe urmele lui. 22 El, care nu a sãvârºit pãcat, ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui, 23 care, insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, suferind, nu ameninþa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecã cu dreptate. 24 El însuºi, pe lemn, a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, 11


Oficiul lecturilor

7

pentru ca noi, murind pentru pãcate, sã trãim pentru dreptate. Prin rãnile lui aþi fost vindecaþi. 25 Cãci eraþi ca niºte oi rãtãcite, dar acum v-aþi întors la pãstorul ºi episcopul sufletelor voastre. 1Pt 2,21.24 RESPONSORIUL R. Cristos a suferit pentru voi lãsându-vã exemplu, * ca sã mergeþi pe urmele lui, aleluia! V. El a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, pentru ca noi, murind pentru pãcate, sã trãim pentru dreptate. * Ca sã. LECTURA A DOUA Din Omilie despre Paºti a unui autor din vechime (Omil. 35, 6-9: PL 17 [ed. 1879], 696-697)

Cristos este autorul învierii ºi al vieþii Amintind fericirea datoratã mântuirii redobândite, apostolul Paul spune: Dupã cum, prin Adam, a intrat pãcatul în lume, tot aºa, prin Cristos, mântuirea este dãruitã lumii din nou (cf. Rom 5,12); ºi iarãºi: Primul om luat din pãmânt este pãmântesc; al doilea om vine din cer, deci este ceresc (cf. 1Cor 15,47). Mai spune: Dupã cum am purtat chipul celui pãmântesc, adicã al omului vechi, al pãcatului, vom purta ºi chipul celui ceresc (1Cor 15,49), adicã avem mântuirea omului asumat, rãscumpãrat, reînnoit ºi purificat în Cristos. Conform aceluiaºi Apostol, Cristos vine cel dintâi, pentru cã este autorul învierii ºi al vieþii. Apoi, vin cei care sunt ai lui Cristos, adicã aceia care trãiesc urmând exemplul sfinþeniei sale. Aceºtia au siguranþa bazatã pe învierea sa ºi vor avea împreunã cu el gloria promisiunii cereºti, aºa cum spune însuºi Domnul în Evanghelie: Cine mã va urma nu va pieri, ci va trece de la moarte la viaþã (cf. In 5,24). Astfel, pãtimirea Mântuitorului este viaþa ºi mântuirea omului. Într-adevãr, pentru aceasta a voit sã moarã


8

Miercuri din Octava Paºtelui

pentru noi, pentru ca noi, crezând în el, sã trãim pentru totdeauna. A voit sã devinã, în timp, ceea ce suntem noi, pentru ca, fiind realizatã în noi promisiunea veºniciei sale, sã trãim împreunã cu el pentru totdeauna. Acesta, spun eu, este harul misterelor cereºti, acesta este darul Paºtelui, aceasta este sãrbãtoarea anului pe care o dorim mai mult, acestea sunt începuturile realitãþilor care dau viaþã. Pentru acest motiv, fiii renãscuþi în baia vitalã a sfintei Biserici, renãscuþi în simplitatea copiilor, fac sã rãsune gânguritul nevinovãþiei lor. În virtutea Paºtelui, pãrinþii creºtini ºi sfinþi continuã, prin credinþã, o descendenþã nouã ºi nenumãratã. Prin Paºte înfloreºte copacul credinþei, izvorul baptismal devine rodnic, noaptea strãluceºte de o luminã nouã, coboarã darul cerului ºi sacramentul îºi dã hrana sa cereascã. Prin Paºte, Biserica primeºte în sânul ei pe toþi oamenii ºi face din ei un unic popor ºi o unicã familie. Adoratorii unicei substanþe ºi atotputernicii divine ºi ai numelui celor trei persoane cântã împreunã cu profetul psalmul sãrbãtorii anuale: Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa (Ps 117,24). Care zi, mã întreb eu? Cea care a dat început vieþii, început luminii. Aceastã zi este autor al strãlucirii, adicã însuºi Domnul, Isus Cristos. El a spus despre sine însuºi: Eu sunt ziua: cine umblã în timpul zilei nu se împiedicã (cf. In 8,12), adicã: cine îl urmeazã pe Cristos în toate, cãlcând pe urmele sale, va ajunge pânã în pragul luminii veºnice. Aceasta o cerea de la Tatãl când se mai afla încã aici, pe pãmânt, cu trupul: Tatã, vreau ca unde sunt eu, sã fie ºi cei care au crezut în mine, pentru ca, aºa cum tu eºti în mine ºi eu în tine, la fel, ºi ei sã rãmânã în noi (cf. In 17,20 º.u.). RESPONSORIUL 1Cor 15,47.49.48 R. Primul om este fãcut din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este din cer; * aºadar, dupã cum am purtat


Oficiul lecturilor

9

chipul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc, aleluia! V. Cum este cel pãmântesc, aºa sunt ºi cei pãmânteºti; cum este cel ceresc, la fel sunt ºi cei cereºti. * Aºadar. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta.


Miercuri din Octava Paºtelui

10

Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne dai bucuria de a sãrbãtori în fiecare an învierea Domnului; te rugãm sã ne dãruieºti cu bunãtate harul ca, prin sãrbãtorile pe care le celebrãm în timp, sã ne învrednicim a ajunge la bucuriile veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare,


Laudele

11

Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã ºi-l mai preamãreºte încã, ªi pe Duhul Sfânt cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea, buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 2


12

Miercuri din Octava Paºtelui

6

Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Ant. 2 Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 57


Laudele

13

75

Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 76

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Psalmul 149 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 1


14

Miercuri din Octava Paºtelui

4

Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Rom 6,8-11 LECTURA SCURTÃ Dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. Tot aºa, ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Benedictus: Începând Isus de la Moise ºi de la toþi profeþii, le interpreta Scripturile cele ce erau despre el, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


Laudele

15

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Începând Isus de la Moise ºi de la toþi profeþii, le interpreta Scripturile cele ce erau despre el, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l rugãm pe Cristos, care a fost dat morþii pentru pãcatele noastre ºi a înviat spre îndreptãþirea noastrã: Prin biruinþa ta, mântuieºte-ne, Doamne! Cristoase, Mântuitorule, tu ne-ai adus bucurie prin biruinþa ta asupra morþii, ne-ai ridicat prin învierea ta ºi ne-ai copleºit cu darurile tale: – trezeºte-ne inimile ºi sfinþeºte aceastã zi cu darul Duhului Sfânt!


Miercuri din Octava Paºtelui

16

Tu eºti preamãrit de îngeri în ceruri ºi pe pãmânt eºti adorat de oameni: te rugãm, în acest timp al învierii tale, – sã primeºti adorarea noastrã în spirit ºi adevãr. (Prin biruinþa ta, mântuieºte-ne, Doamne!) Doamne Cristoase, mântuieºte-ne ºi revarsã mila ta asupra poporului tãu, care aºteaptã învierea; – îndurã-te de noi ºi ocroteºte-ne în ziua aceasta de orice rãu! Rege al mãririi, viaþa noastrã, dãruieºte-ne ca, la arãtarea ta, – sã ne arãtãm ºi noi cu tine în slavã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne dai bucuria de a sãrbãtori în fiecare an învierea Domnului; te rugãm sã ne dãruieºti cu bunãtate harul ca, prin sãrbãtorile pe care le celebrãm în timp, sã ne învrednicim a ajunge la bucuriile veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume.


Ora medie

17

Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! Psalmul 118 (119),9-16 II (Bet) Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale? * Numai pãzind cuvintele tale. 10 Te caut din toatã inima; * nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale. 11 Pãstrez în inimã cuvintele tale * ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta. 12 Binecuvântat eºti, Doamne, * învaþã-mã orânduirile tale. 13 Vestesc cu buzele mele * toate judecãþile tale. 14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale * mai mult decât de orice bogãþie. 15 Meditez la poruncile tale * ºi am sub ochi cãrãrile tale. 16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea * ºi nu voi uita cuvântul tãu. 9

Psalmul 27 (28),1-3.6-9


18

Miercuri din Octava Paºtelui

1

Cãtre tine strig, Doamne, * Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, * voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã. 2 Ascultã glasul rugãciunii mele, când strig cãtre tine, * când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt. 3 Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi ºi cu fãptuitorii de rele: † ei vorbesc de pace cu semenii lor, * pe când inima lor e plinã de rãutate. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele. 7 Domnul este tãria ºi scutul meu, * în el ºi-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat ºi, de aceea, inima îmi este plinã de veselie * ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele. 8 Domnul este tãria poporului sãu, * el este cetate de scãpare pentru unsul sãu. 9 Mântuieºte, Doamne, poporul tãu, † binecuvânteazã moºtenirea ta, * fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci. Psalmul 115 (116 B) 10

Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu.


Vesperele

19

15

Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! Cf. Ef 4,23-24 LECTURA SCURTÃ Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. V. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! R. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne dai bucuria de a sãrbãtori în fiecare an învierea Domnului; te rugãm sã ne dãruieºti cu bunãtate harul ca, prin sãrbãtorile pe care le celebrãm în timp, sã ne învrednicim a ajunge la bucuriile veºnice. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Miercuri din Octava Paºtelui

20 IMNUL

Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã. Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte. El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! 1

Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea *


Vesperele

21

pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! Ant. 2 Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Psalmul 113 A (114) Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! 1


22

Miercuri din Octava Paºtelui

Ant. Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Ant. 3 Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia. 1


Vesperele

23

LECTURA SCURTÃ Evr 7,24-27 Isus, pentru cã rãmâne în veci, are o preoþie netrecãtoare. De aceea, el poate sã-i mântuiascã definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, cãci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. Într-adevãr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi, mai presus de ceruri; el nu are nevoie ca marii preoþi sã aducã jertfã în fiecare zi, mai întâi pentru pãcatele proprii ºi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a fãcut-o o datã pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuºi. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Magnificat: Isus a intrat cu ei ºi, pe când stãtea cu ei la masã, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa,


24

Miercuri din Octava Paºtelui

55

dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus a intrat cu ei ºi, pe când stãtea cu ei la masã, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu umilinþã pe Cristos, care a înviat din morþi ºi ºade de-a dreapta Tatãlui: Cristoase, care eºti pururi viu, ascultã-ne! Adu-þi aminte, Doamne, de toþi cei care îþi slujesc, – ca sã dea exemplu de viaþã sfântã poporului tãu! Dãruieºte-le conducãtorilor de state spiritul dreptãþii ºi al pãcii, – ca sã putem trãi în bunã înþelegere în societate! Orânduieºte spre mântuire zilele noastre – ºi sporeºte rodnicia pãmântului pentru a-i ajuta pe cei lipsiþi! Cristoase, Mântuitorule, care ai luminat întreaga lume ºi pe orice fãpturã supusã stricãciunii ai chemat-o la viaþã, – dãruieºte lumina veºnicã fraþilor noºtri rãposaþi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugãm, binecuvânteazã poporul tãu cu darurile cereºti, ca, dobândind libertatea deplinã, sã ajungã în ceruri la bucuria pe care o gustã deja aici, pe pãmânt. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul

25

Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic


26 2

Miercuri din Octava Paºtelui

îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Completoriul

27

LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Miercuri din Octava Paºtelui

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Miercuri din Octava Paştelui  

Liturgia orelor

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you