Issuu on Google+


MIERCURI SÃPTÃMÂNA SFÂNTÃ Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Glasurile noastre bucuroase cântã Marea bãtãlie, lupta neînfrântã; Pe Cristos îl cântã, sfânta lui izbândã, Cântã liberarea lumii din osândã. Crucea, instrumentul morþii de ruºine, Semn de biruinþã ºi stindard devine. La-nceputuri, omul, plãmãdit din tinã, A muºcat din pomul vieþii din grãdinã. ªi-a gãsit nu viaþa, însã moartea, plânsul, Atrãgând întreaga lume dupã dânsul. Cum fusese lemnul purtãtor de moarte, Tot el trebuia, deci, viaþa sã ne-o poarte.


Oficiul lecturilor

3

Boala, rãul, care pe pãmânt existã E rodit de pomul de-amintire tristã. Lemnul crucii însã roade dulci aduce; Viaþa ºi speranþa înfloresc pe cruce. Cum, prin lemn, Satana învinsese-odatã, Tot prin lemn izbânda este câºtigatã. Când soseºte timpul hotãrât de Tatãl, Fiul sãu, din ceruri, vine-n lume, iatã-l! Ziditorul lumii umil se coboarã Pe pãmânt ºi prinde trup într-o Fecioarã. Firea noastrã slabã vine s-o îmbrace, Sã ne mântuiascã, sã ne-aducã pace. La sfârºitul vieþii chinuri grele-ndurã, Tatãlui jertfindu-i propria fãpturã. Sub privirea Mamei ce-n dureri se frânge, Moare pe o cruce tot scãldat în sânge; Ca un miel se lasã dus la-njunghiere, Tatãlui i-aduce jertfa ce i-o cere. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire. Fiule, mãrire! Tu din ascultare Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Psalmul 38 (39) Rugãciunea celui suferind Creaþia a fost supusã zãdãrniciei... din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa eliberãrii (Rom 8,20). 2

I Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele, * ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea.


4

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Voi pune pazã gurii mele * cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”. 3 Am stat mut, în tãcere; † am tãcut chiar când era vorba de bine * ºi durerea mea s-a înteþit. 4 S-a înfierbântat în mine inima mea * ºi în cugetul meu a izbucnit focul. 5 Atunci mi-am dat drumul limbii: † „Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu ºi care este lungimea zilelor mele, * ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea!” 6 Iatã, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme * ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta. Într-adevãr, e doar deºertãciune tot omul care trãieºte * 7 ºi ca o umbrã este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumã; * strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã. Ant. Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Ant. 2 Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. II 8 Iar acum, ce pot sã mai aºtept, Doamne? * Nãdejdea mea este numai la tine. 9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã, * sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte. 10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura, * cãci tu eºti cel care faci toate. 11 Depãrteazã de la mine loviturile tale; * de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit. 12 Prin pedepsele pentru pãcat tu îl corijezi pe om; † ca molia îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori. * Într-adevãr, tot omul este deºertãciune!


Oficiul lecturilor

5

13

Ascultã, Doamne, rugãciunea mea * ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, † cãci sunt strãin înaintea ta, * un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei. 14 Întoarce-þi privirea de la mine ca sã mã înseninez, * înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi! Ant. Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. Ant. 3 Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci. Psalmul 51 (52) Împotriva acuzatorului fãrã temei Cel ce se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,31). 3 De ce te lauzi cu rãutatea, * tu, care eºti puternic în fãrãdelege? 4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie; * limba ta e ca briciul ascuþit, nãscocitorule de înºelãciune. 5 Iubeºti rãul mai mult decât binele, † minciuna, mai mult decât cuvântul drept. * 6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire, o, limbã înºelãtoare. 7 De aceea Dumnezeu te va nimici pânã la urmã; † te va smulge ºi te va azvârli din cort * ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii. 8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme, * îºi vor bate joc de el: 9 „Iatã-l pe omul care nu ºi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu, † ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale * ºi s-a încrezut în vicleniile sale”. 10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit, * mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu în veci ºi în vecii vecilor.


6

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

11

Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat * pentru tot ce ai fãcut ºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu, * pentru cã tu eºti bun. Ant. Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci. V. Când voi fi înãlþat de la pãmânt. R. Voi atrage toate la mine.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei

12,14-29

Sã ne apropiem de muntele Dumnezeului celui viu Fraþilor, 14 cãutaþi pacea cu toþi ºi sfinþenia fãrã de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul. 15 Vegheaþi ca nimeni sã nu rãmânã în afara harului lui Dumnezeu, pentru ca nici o rãdãcinã de amãrãciune sã nu creascã provocând tulburare ºi prin ea sã se molipseascã mulþi. 16 Sã nu fie nici un desfrânat sau profanator ca Esau, care, pentru un blid de mâncare, ºi-a vândut dreptul de întâi-nãscut. 17 Cãci voi ºtiþi cã, dupã aceea, voind sã moºteneascã binecuvântarea, a fost exclus ºi nu a putut schimba hotãrârea, deºi o cerea cu lacrimi. 18 Voi nu v-aþi apropiat de ceea ce poate fi atins nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznã, nici de furtunã, 19 nici de sunetul trâmbiþei, nici de rãsunetul cuvintelor la auzul cãrora ascultãtorii au cerut sã nu li se mai rosteascã nici un cuvânt, 20 cãci nu puteau sã suporte porunca: Chiar ºi un animal, dacã se va atinge de munte, sã fie ucis cu pietre! 21 Iar priveliºtea era atât de înfricoºãtoare încât Moise a spus: Sunt îngrozit ºi mã cutremur. 22 Dar voi v-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sãrbãtoare, 23 de comunitatea întâilor-nãscuþi înscriºi în ceruri, de Dumnezeu, judecãtorul tuturor, de sufletele celor drepþi duºi la desãvârºire,


Oficiul lecturilor

7

24

de Isus, mijlocitorul noii alianþe, ºi de sângele stropirii, care vorbeºte mai bine decât cel al lui Abel. 25 Fiþi atenþi sã nu-l respingeþi pe cel care vorbeºte, cãci dacã n-au scãpat cei care l-au respins când vorbea pe pãmânt, cu atât mai mult noi, dacã ne îndepãrtãm de cel care ne vorbeºte din ceruri, 26 al cãrui glas a zguduit odinioarã pãmântul, iar acum ne-a promis: Încã o datã voi mai zgudui nu numai pãmântul, ci ºi cerul. 27 Acest încã o datã înseamnã schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca sã rãmânã cele nezguduite. 28 De aceea, noi, care am primit împãrãþia nezdruncinatã, avem harul prin care aducem cult într-un mod plãcut lui Dumnezeu, cu evlavie ºi teamã, 29 fiindcã Dumnezeul nostru este foc mistuitor. RESPONSORIUL

Dt 5,23.24a; cf. Evr 12,22a

R. Dupã ce aþi auzit glasul din mijlocul întunericului ºi aþi vãzut muntele Sinai arzând, v-aþi apropiat de Moise ºi i-aþi spus: * Iatã, Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arãtat slava ºi mãreþia sa. V. Acum voi v-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc. * Iatã, Domnul.

LECTURA A DOUA Din Tratatele asupra Evangheliei dupã Ioan, ale sfântului Augustin, episcop (Trat. 84, 1-2: CCL 36, 536-538)

Plinãtatea iubirii Fraþilor preaiubiþi, Domnul a definit plinãtatea iubirii cu care trebuie sã ne iubim unii pe alþii cu aceste cuvinte: Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi (In 15,13). Rezultã ceea ce acelaºi evanghelist Ioan spune în scrisoarea sa: Cristos ºi-a dat viaþa pentru noi, la fel, ºi noi trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi (1In 3,16), iubin-


8

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

du-ne cu adevãrat unii pe alþii aºa cum ne-a iubit el, încât ºi-a dat viaþa pentru noi. Tocmai acest lucru se citeºte în Cartea Proverbelor lui Solomon: Dacã stai la masã la unul dintre cei mari, ia seama la ce ai dinainte; fã aceleaºi lucruri pe care le face el (cf. Prov 23,1-2). Care este masa celui mare ºi a celui puternic, dacã nu aceea în care se primeºte trupul ºi sângele celui care ºi-a dat viaþa pentru noi? ªi ce înseamnã a sta la aceastã masã, dacã nu a te apropia de ea cu umilinþã? ªi ce înseamnã a lua bine în considerare ce se are dinainte, dacã nu a reflecta, aºa cum se cuvine, la un har aºa de mare? ªi ce înseamnã acest a face aceleaºi lucruri dacã nu ceea ce am spus mai sus ºi anume: dupã cum Cristos ºi-a dat viaþa pentru noi, tot aºa ºi noi trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi? Este ceea ce spune ºi apostolul Petru: Cristos a suferit pentru noi lãsându-ne un exemplu ca sã mergem pe urmele sale (1Pt 2,21). Aceasta înseamnã a face aceleaºi lucruri. Aºa au fãcut cu iubire arzãtoare sfinþii martiri ºi, dacã nu vrem sã celebrãm în mod inutil amintirea lor, dacã nu vrem sã ne apropiem fãrã rod de masa Domnului, de acel ospãþ la care s-au sãturat ºi ei, trebuie ºi noi, asemenea lor, sã fim gata sã rãsplãtim darul primit. De aceea, la aceastã masã a Domnului noi nu-i comemorãm pe martiri aºa cum facem cu ceilalþi care acum se odihnesc în pace, adicã nu ne rugãm pentru ei, ci, mai degrabã, cerem ca ei sã se roage pentru noi, ca sã ne dobândeascã harul sã mergem pe urmele lor. Într-adevãr, ei au ajuns în vârful acelei iubiri pe care Domnul a definit-o ca fiind cea mai mare posibilã. Au prezentat fraþilor lor aceeaºi mãrturie de iubire pe care ei înºiºi au primit-o la masa Domnului. Cu aceasta nu vrem sã spunem cã putem fi egali cu Cristos Domnul, atunci când am ajunge sã-i dãm mãrturie pânã la vãrsarea sângelui. El avea puterea de a-ºi da viaþa ºi de a o lua înapoi, în timp ce noi nu putem trãi atât cât vrem ºi trebuie sã murim chiar împotriva voinþei noastre. Murind, el a ucis imediat în sine moartea,


Oficiul lecturilor

9

în timp ce noi suntem eliberaþi de moarte numai prin moartea sa. Trupul sãu nu a cunoscut putrezirea, în timp ce trupul nostru, numai dupã ce a suferit putrezirea, se va îmbrãca prin el în neputrezire, la sfârºitul lumii. El nu a avut nevoie de noi ca sã ne mântuiascã, însã noi, fãrã el, nu putem face nimic. El ni s-a arãtat ca viþã, nouã, care suntem mlãdiþele, nouã, care, fãrã el, nu putem avea viaþã. În sfârºit, chiar dacã fraþii ajung sã-ºi dea viaþa pentru fraþi, sângele unui martir nu este vãrsat pentru iertarea pãcatelor fraþilor, lucru pe care el l-a fãcut pentru noi. Prin aceasta nu a dat un exemplu de imitat, ci un dar pentru care sã-i fim recunoscãtori. Aºadar, martirii, deoarece ºi-au vãrsat sângele lor pentru fraþi, au rãsplãtit ceea ce au primit de la masa Domnului. Sã ne iubim unii pe alþii, dupã cum Cristos ne-a iubit pe noi, dându-se pe sine pentru noi. RESPONSORIUL 1In 4,9.11.10b R. Prin aceasta s-a arãtat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu unul-nãscut, ca sã trãim prin el. * Dacã Dumnezeu ne-a iubit astfel ºi noi trebuie sã ne iubim unii pe alþii. V. Dumnezeu ne-a iubit ºi l-a trimis pe Fiul sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre. * Dacã. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tãu sã îndure pentru noi moartea pe cruce, spre a ne elibera de puterea vrãjmaºului, te rugãm, dã-ne nouã, slujitorilor tãi, sã dobândim harul învierii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

10

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Cuie, lance, cruce, ucigaºe scule, Dornice de sânge, crude, nesãtule! Rãstignit pe cruce, sus, lângã cetate, Salvatorul nostru în dureri se zbate; Sângele ce-l varsã în dureri amare E menit sã spele lumea de-ntinare. Cruce, de când Domnul e bãtut în cuie, Nicãieri pe lume lemn mai nobil nu e. Rodul ºi sãmânþa, minunata floare Ce-o oferi tu lumii, e Cristos ce moare. Din unealta morþii ce-ai fost mai-nainte, Ai ajuns obiectul închinãrii sfinte. Arbore al vieþii, lasã sã se plece Ramurile tale, lasã trupul rece Braþele din cuie sã ºi le desprindã, Ca sã-mbrãþiºeze lumea suferindã, Lasã-l sã coboare, ca sã ne audã Cum ne plângem vina pentru moartea-i crudã. Cruce glorioasã, tu eºti lemnul care Porþi pe tine preþul de rãscumpãrare. Toatã-mpurpuratã de preasfântul sânge, Tu îl ierþi pe cel ce vina ºi-o deplânge. Celui ce-ºi trãieºte viaþa în derivã Tu îi eºti salvarea, cruce milostivã. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire Fiule, mãrire! Tu din ascultare


Laudele

11

Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În ziua strâmtorãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, spre el am întins mâinile mele. Psalmul 76 (77) Amintirea faptelor lui Dumnezeu Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu suntem striviþi (2Cor 4,8). 2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig, † îmi îndrept glasul spre Dumnezeu * ºi el îºi pleacã urechea spre mine. 3 În ziua încercãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, † mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea ºi n-am obosit; * sufletul meu refuzã orice mângâiere. 4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gem, * mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte! 5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei, * sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc. 6 M-am gândit la zilele de demult, * la anii veacurilor de odinioarã. 7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã, * mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã: 8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, * nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi? 9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, * s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam? 10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea * ori ºi-a închis iubirea sa în mânie? 11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea: * dreapta Celui Preaînalt a slãbit!”


12

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

12

Îmi voi aminti faptele Domnului * ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui. 13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale, * voi medita la toate faptele tale minunate. 14 Dumnezeule, calea ta este sfântã! * Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? 15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni, * tu þi-ai arãtat puterea printre popoare. 16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tãu, * pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif. 17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule, † te-au vãzut apele ºi s-au tulburat * ºi adâncurile s-au miºcat. 18 Norii au revãrsat ape, † cerurile au dat drumul la tunete * ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile. 19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej † ºi fulgerele tale luminau lumea; * pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremurat. 20 În mare este calea ta, † ºi cãrãrile tale în ape multe * ºi urmele tale nu se cunosc. 21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã, * cu mâna lui Moise ºi a lui Aron. Ant. În ziua strâmtorãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, spre el am întins mâinile mele. Ant. 2 Dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu Cristos. Cântarea 1Sam 2,1-10 Dumnezeu e bucuria celor smeriþi I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri (Lc 1,52-53). 1 Inima mea se bucurã în Domnul * ºi mi-am înãlþat fruntea în Dumnezeul meu;


Laudele

13

mi s-a deschis gura larg împotriva duºmanilor mei, * cãci m-am bucurat de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul † ºi nu este altul în afarã de tine, * nu este stâncã precum Dumnezeul nostru. 3 Nu înmulþiþi vorbele de mândrie, * sã nu mai iasã cuvinte de îngâmfare din gura voastrã. Cãci Domnul este Dumnezeu atotºtiutor, * ºi toate faptele de el sunt cântãrite. 4 Arcul celor puternici s-a sfãrâmat, * iar cei slabi s-au încins cu putere. 5 Cei sãtui s-au robit pentru pâine, * iar cei flãmânzi nu mai îndurã foame. Chiar cea sterilã a nãscut de multe ori, * iar cea cu mulþi copii a devenit neputincioasã. 6 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, * el trimite în locuinþa morþilor ºi tot el scoate de acolo. 7 Domnul face sãrac ºi tot el îmbogãþeºte, * el înjoseºte ºi tot el înalþã. 8 Domnul ridicã din þãrânã pe cel sãrman * ºi din gunoi pe cel lipsit, ca sã-i aºeze alãturi de cei mari * ºi sã le dea ca moºtenire un tron de glorie; cãci ai Domnului sunt stâlpii pãmântului * ºi el a aºezat lumea deasupra lor. 9 El pãzeºte picioarele credincioºilor sãi, † iar cei nelegiuiþi vor amuþi în beznã, * cãci omul nu învinge prin propria forþã. 10 Domnul îi va zdrobi pe vrãjmaºi, * el va tuna din cer asupra lor. Domnul va judeca marginile pãmântului, † îi va da regelui sãu putere * ºi va înãlþa fruntea unsului sãu. Ant. Dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu Cristos. Ant. 3 Cristos Isus a fost fãcut de Dumnezeu, pentru noi, înþelepciunea ºi dreptatea ºi sfinþirea ºi rãscumpãrarea.


14

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Psalmul 96 (97) Gloria lui Dumnezeu Acest psalm se referã la Mântuitorul lumii ºi la credinþa tuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu). 1

Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * † toate insulele sã tresalte de veselie. 2 Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Cristos Isus a fost fãcut de Dumnezeu, pentru noi, înþelepciunea ºi dreptatea ºi sfinþirea ºi rãscumpãrarea.


Laudele

15

LECTURA SCURTà Is 50,5-7 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pãlmuiþi ºi faþa nu mi-am întors-o de la cei care mã ocãrau ºi mã scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocãrile. De aceea le-am oferit o faþã ca de cremene ºi ºtiu cã nu voi rãmâne de ruºine. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, * prin sângele tãu! Ne-ai rãscumpãrat. V. Din toate seminþiile ºi limbile ºi popoarele ºi neamurile, * prin sângele tãu! Slavã Tatãlui. Ne-ai rãscumpãrat. Ant. la Benedictus: Sângele lui Cristos, care, prin Sfântul Duh, s-a oferit pe sine însuºi fãrã prihanã lui Dumnezeu, sã spele conºtiinþa noastrã de faptele morþii, ca sã slujim Dumnezeului celui viu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,


16

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

75

în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sângele lui Cristos, care, prin Sfântul Duh, s-a oferit pe sine însuºi fãrã prihanã lui Dumnezeu, sã spele conºtiinþa noastrã de faptele morþii, ca sã slujim Dumnezeului celui viu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm pe Cristos, Mântuitorul, care ne-a rãscumpãrat prin moartea ºi învierea sa: Doamne, îndurã-te de noi! Tu, care te-ai suit la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie, – cãlãuzeºte Biserica ta la sãrbãtoarea Paºtelui veºnic! Tu, care ai voit sã fii înãlþat pe cruce ºi strãpuns de suliþa ostaºului, – vindecã rãnile noastre! Tu, care ai fãcut din cruce pomul vieþii, – dãruieºte roadele ei celor renãscuþi prin Botez! Tu, care atârnând pe cruce, l-ai iertat pe tâlharul cuprins de cãinþã, – iartã-ne ºi pe noi, pãcãtoºii! Tatãl nostru.


Ora medie

17

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tãu sã îndure pentru noi moartea pe cruce, spre a ne elibera de puterea vrãjmaºului, te rugãm, dã-ne nouã, slujitorilor tãi, sã dobândim harul învierii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin.


18

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

PSALMODIA Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) Am zis: partea mea, Doamne, * este sã pãzesc cuvintele tale. 58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, * aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu. 59 Am cercetat cãrãrile mele * ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale. 60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii * sã pãzesc poruncile tale. 61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud * pentru judecãþile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale. 64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, * învaþã-mã îndreptãrile tale! 57

Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie.

2


Vesperele

19

5

Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea. 7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. 10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. II Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 13


20

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

22

Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. LECTURA SCURTÃ Rom 15,3 Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. V. El a purtat suferinþele noastre. R. ªi a luat asupra sa fãrãdelegile noastre. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tãu sã îndure pentru noi moartea pe cruce, spre a ne elibera de puterea vrãjmaºului, te rugãm, dã-ne nouã, slujitorilor tãi, sã dobândim harul învierii. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Vesperele

21

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Iatã, taina crucii tuturor apare. Steag al mântuirii, þi-aduc închinare. Cu pãcatul nostru pe tine se suie Ziditorul lumii ºi e prins în cuie. Sub privirea Mamei ce sub cruce plânge, Din coasta-þi strãpunsã izvorãºte sânge; Sângele tãu, Doamne, dã-ni-l sã ne spele Petele lãsate de pãcate grele. O, copac prea nobil, o, tu, cruce sfântã, Purpurã de sânge falnic te-nveºmântã! Lemn menit s-atingã membrele divine, Nu existã altul mai de preþ ca tine! Ca-ntr-un naufragiu, salvatoare bârnã, Mântuirea lumii doar de tine-atârnã. Omul poate iarãºi raiul sã îl vadã, Iar infernul pierde ce-a luat ca pradã. Crucea e altarul jertfei sângeroase, Victima de jertfã eºti chiar tu, Cristoase; Dacã tu pieirea o gãseºti prin cruce, Nouã, dimpotrivã, viaþã ne aduce. Cruce glorioasã, slavã-n veci sã-þi fie, Tu, izvor de viaþã ºi speranþã vie. Lemn sfinþit prin sânge, lacrimi ºi durere, Dã-ne harul unei convertiri sincere. Sus, în cer, Treimii slavã fie-n toate; Ea, prin taina crucii, la liman ne scoate. Noi sperãm s-ajungem printr-o viaþã bunã Cerul sã-l petrecem veºnic împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Au zis nelegiuiþii: Sã-l asuprim pe omul drept, cãci se împotriveºte faptelor noastre!


22

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Psalmul 61 (62) Pacea în Dumnezeu Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã pacea în credinþã (Rom 15,13). 2

Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu, * de la el îmi vine mântuirea. 3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea, turnul meu de scãpare; * de aceea nu mã clatin. 4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om, lovindu-l cu toþii † ca pe un zid gata sã cadã * ºi ca pe un gard surpat? 5 Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea lui, † se desfatã în minciunã; * cu gura binecuvânteazã, dar în adâncul lor blestemã. 6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna, * pentru cã numai în el este speranþa mea. 7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea, turnul meu de scãpare; * de aceea nu mã clatin. 8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea, stânca tãriei mele, * apãrarea mea este la Dumnezeu. 9 Poporule, pune-þi încrederea într-însul în orice moment, † revarsã-þi inima în faþa lui. * Dumnezeu este adãpostul nostru! 10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam, * minciunã, fiii oamenilor. Dacã s-ar cântãri toþi la un loc, * ar fi mai uºori decât fumul. 11 Nu vã încredeþi în violenþã † ºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf; * chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile, nu vã lipiþi inima de ele!


Completoriul

23

12

O datã a vorbit Domnul * ºi de douã ori am auzit aceasta: tãria este a lui Dumnezeu, † 13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea, * pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale. Ant. Au zis nelegiuiþii: Sã-l asuprim pe omul drept, cãci se împotriveºte faptelor noastre! Ant. 2 El a luat asupra sa pãcatele multora ºi s-a rugat pentru cei fãrã de lege. Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28). 2

Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele. 5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Ant. El a luat asupra sa pãcatele multora ºi s-a rugat pentru cei fãrã de lege. Ant. 3 În Cristos avem rãscumpãrarea prin sângele lui, iertarea pãcatelor.


24

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Cântarea

Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturile ºi primul nãscut dintre cei morþi 12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. În Cristos avem rãscumpãrarea prin sângele lui, iertarea pãcatelor. Ef 4,32–5,2 LECTURA SCURTÃ Fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos. Aºadar, fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi


Completoriul

25

ºi trãiþi în iubire, dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi, ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã. RESPONSORIUL SCURT R. Ne închinãm þie, Cristoase, * ºi te binecuvântãm! Ne închinãm. V. Cãci prin crucea ta sfântã ai rãscumpãrat lumea. * ªi te binecuvântãm! Slavã Tatãlui. Ne închinãm.

Ant. la Magnificat: Învãþãtorul zice: Timpul meu este aproape. La tine fac Paºtele cu ucenicii mei. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


26

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Învãþãtorul zice: Timpul meu este aproape. La tine fac Paºtele cu ucenicii mei. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Mântuitorul neamului omenesc, care, murind, a nimicit moartea ºi, înviind din morþi, ne-a fãcut pãrtaºi de viaþa dumnezeiascã. Sã-i cerem cu umilinþã: Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm mai adânc în pãtimirea ta prin pocãinþã, – ca sã dobândim mãrirea învierii! Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mângâietoarea mâhniþilor, – ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe care ºi noi o primim de la tine! Dãruieºte-le credincioºilor ca, în greutãþile lor, sã fie pãrtaºi la pãtimirea ta, – pentru ca mântuirea ta sã se vãdeascã în ei! Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce, – dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori! Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupul mãririi tale – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva la fericirea lor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sfânt e numele tãu, Dumnezeule, ºi îndurarea ta e binecuvântatã din neam în neam. Primeºte cu bunãtate poporul care te implorã ºi dã-i harul sã te preamãreascã în cântare veºnicã de laudã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Completoriul

27

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare.


28

Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. 7

Ef 4,26-27 LECTURA SCURTÃ Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Miercuri, Sãptãmâna Sfântã

30

Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

31

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Miercuri, Săptămâna Sfântă