Issuu on Google+


MARÞI SÃPTÃMÂNA A III-A DIN ADVENT Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Fiule nãscut din Tatãl, cel de toate mai presus, Tu, Luminã din Luminã, care nu cunoºti apus, Când s-a împlinit sorocul hotãrât de Creator Ai luat dintr-o femeie chip smerit de slujitor. Sufletul ni-l lumineazã cu cereasca ta luminã ªi-l aprinde cu cãldura ºi iubirea ta divinã. Vestea bunã ce-ai adus-o, neatinsã-n noi rãmânã, În primejdii de tot felul ocroteascã-ne-a ta mânã. Dupã-a ta fãgãduinþã vei veni din nou o datã Cu putere ºi mãrire spre a þine judecatã; Recompensã sau pedeapsã fiecãrui vei împarte Dupã cele fãptuite cum sunt scrise-n marea carte.


Oficiul lecturilor

3

Noi acuma recunoaºtem ale noastre fapte rele ªi rugãm a ta-ndurare sã le ierte, sã le spele, Ca sã fim în ziua-aceea puºi în ceata celor sfinþi, Nu la stânga unde-i plânsul, unde-i scrâºnetul din dinþi. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Psalmul 67 (68) Intrarea triumfalã a Domnului Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea ºi a dat daruri oamenilor (Ef 4,8). I Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc * ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. 3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti, † cum se topeºte ceara în faþa focului, * aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu. 4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurie în faþa lui Dumnezeu, * se desfatã în fericire ºi veselie. 5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu, * pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori: numele sãu este Domnul, * tresãltaþi de bucurie înaintea lui! 6 Dumnezeu este tatãl orfanilor, † apãrãtorul vãduvelor, * el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt. 7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi, † el le deschide prizonierilor poarta libertãþii, * dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat. 2


4

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

8

Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu, † când pãºeai prin pustiu, * pãmântul se cutremura 9 ºi cerurile picurau ploaie înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai, * înaintea Dumnezeului lui Israel. 10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule, * moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o. 11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara pe care ai pregãtit-o în iubirea ta * pentru cel sãrac. Ant. Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Ant. 2 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. II Un cuvânt spune Domnul, * ºi sunt o armatã mare femeile aducãtoare de veºti bune: 13 „Regii armatelor o iau la fugã, * ºi femeile, acasã, împart prada. 14 În timp ce voi dormiþi prin staule, † aripile porumbiþei strãlucesc de argint * ºi penele ei au luciri de aur. 15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi, * ningea pe Þalmon”. 16 Munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, * munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului. 17 De ce sunteþi plini de invidie, voi, munþi cu vârfuri înalte, † pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº? * Domnul va locui acolo de-a pururi. 18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii, * Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt. 19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea, † ai primit în dar oameni: * chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu. 12


Oficiul lecturilor 20

5

Binecuvântat sã fie Domnul zi de zi, * Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. 21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, * Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. 22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor, * creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi. 23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi, * îi voi aduce din adâncul mãrii, 24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge, * ºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”. Ant. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. Ant. 3 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. III 25 Apare alaiul tãu, Dumnezeule, * alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt. 26 În faþã merg cântãreþii, † în urmã muzicanþii, * iar la mijloc, fetele cu tamburine. 27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre, * binecuvântaþi-l pe Domnul, voi, cei din seminþiile lui Israel!” 28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul, † el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor, * cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali. 29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea, * confirmã, Dumnezeule, ceea ce ai fãcut spre binele nostru. 30 Pentru templul tãu din Ierusalim, * regii îþi vor aduce daruri. 31 Înspãimântã fiara din trestii, † cireada de tauri cu viþeii popoarelor: * sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint!


6

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie. † Vor veni mai-marii Egiptului, * Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu. 33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului, * cântaþi Domnului imnuri; 34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice, * iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic. 35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea, † mãreþia lui asupra Israelului, * puterea lui mai presus de ceruri. 36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt. † Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie. * Binecuvântat sã fie Dumnezeu! Ant. Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. V. O voce strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului. R. Drepte faceþi cãile pentru Dumnezeul nostru. 32

LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia

30,27-33; 31,4-9

Salvarea Ierusalimului din faþa asirienilor Iatã, numele Domnului vine din depãrtare! Mânia lui este aprinsã, ca un pârjol puternic; buzele lui sunt pline de urgie ºi limba lui este ca un foc mistuitor; 28 suflarea lui este ca un puhoi ieºit din albie, care ajunge pânã la gât ca sã ciuruiascã neamurile cu ciurul nimicirii, ºi sã punã o zãbalã înºelãtoare în fãlcile popoarelor. 29 Voi însã veþi cânta ca în noaptea când se celebreazã sãrbãtoarea, veþi fi cu inima veselã, ca cel care merge în sunetul flautului, ca sã se ducã la muntele Domnului, spre stânca lui Israel. 30,27


Oficiul lecturilor

7

30

ªi Domnul va face sã rãsune mãreþia glasului sãu, îºi va arãta braþul gata sã loveascã, în mânia lui aprinsã, în mijlocul flãcãrii unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii ºi pietrelor de grindinã. 31 Atunci, asirianul va fi strãpuns de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua sa. 32 La fiecare loviturã de nuia pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele ºi harpele, Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicatã. 33 Cãci de multã vreme este pregãtit un rug, pregãtit ºi pentru împãrat: adânc ºi lat este fãcut, cu foc ºi lemne din belºug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un ºuvoi de pucioasã. 31,4 Cãci aºa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul meu: „Cum mugeºte leul ºi puiul de leu asupra prãzii, în ciuda tuturor pãstorilor strânºi împotriva lui, ºi nu se înspãimântã de glasul lor, nici nu se sperie de numãrul lor, aºa se va coborî ºi Domnul oºtirilor sã lupte pe muntele Sion ºi pe colina lui. 5 Cum îºi întind pãsãrile aripile peste puii lor, aºa va ocroti Domnul oºtirilor Ierusalimul, îl va ocroti ºi-l va elibera, îl va cruþa ºi-l va mântui”. 6 Convertiþi-vã la acela de la care v-aþi îndepãrtat mult, copii ai lui Israel. 7 Cãci, în ziua aceea, fiecare îºi va lepãda idolii din argint ºi din aur pe care vi i-aþi fãcut cu mâinile voastre nelegiuite. 8 ªi Asiria va cãdea ucisã de o sabie, dar nu a unui om: o va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie ºi tinerii ei rãzboinici vor fi robiþi. 9 Stânca ei se va topi de groazã, ºi cãpeteniile ei vor tremura înaintea steagului, zice Domnul, care îºi are focul în Sion ºi cuptorul în Ierusalim. RESPONSORIUL Is 31,4.5; 30,29 R. Domnul oºtirilor se va coborî pe muntele Sion; * cum îºi întind pãsãrile aripile peste puii lor, aºa va ocroti Domnul Ierusalimul, îl va cruþa ºi-l va mântui.


8

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

V. Voi însã veþi cânta ca în noaptea în care se celebreazã sãrbãtoarea ºi veþi fi cu inima veselã. * Cum îºi întind pãsãrile aripile peste puii lor, aºa va ocroti Domnul Ierusalimul, îl va cruþa ºi-l va mântui.

LECTURA A DOUA Din Imitaþiunea lui Cristos (Cartea 2, cap. 2-3)

Despre umilinþã ºi pace Sã-þi pese prea puþin cine þine cu tine ºi cine este împotriva ta; tu cautã ºi fã în aºa fel ca Dumnezeu sã fie cu tine în tot ceea ce faci. Sã ai conºtiinþa curatã ºi Dumnezeu te va apãra cu siguranþã. Într-adevãr, cel pe care Dumnezeu vrea sã-l ajute nu va putea fi atins de rãutatea nimãnui. Dacã vei ºti sã taci ºi sã înduri fãrã crâcnire, vei simþi neîndoielnic ajutorul Domnului. El ºtie când ºi cum sã te scape, ºi tocmai de aceea lasã-te fãrã grijã în voia lui. Ajutorul ºi scãparea din orice încurcãturã sunt în mâna lui Dumnezeu. Adeseori, pentru a ne pãstra mai bine în umilinþã, este de cel mai mare folos ca alþii sã ne cunoascã defectele ºi sã ne dojeneascã pentru ele. Când omul se umileºte pentru defectele sale, el îi împacã fãrã greutate pe alþii ºi-i mulþumeºte lesne pe cei care sunt supãraþi pe dânsul. Pe cel umil, Dumnezeu îl ocroteºte ºi-l scapã, îl iubeºte ºi-l mângâie; Domnul se apleacã spre cel umil; celui umil îi dã har îmbelºugat ºi, dupã încercãrile înjosirii, îl înalþã la adevãrata mãrire. Celui umil îi descoperã tainele sale, îl cheamã ºi-l ridicã cu blândeþe la sine. Cel umil trãieºte în pace chiar ºi când a suferit batjocura, deoarece îºi pune încrederea în Dumnezeu, nu în lume. Sã nu-þi închipui cã ai fãcut vreun progres atâta timp cât nu ºtii sã te socoteºti pe tine însuþi mai prejos decât toþi ceilalþi.


Oficiul lecturilor

9

Mai înainte de orice, pãstreazã-þi cumpãtul ºi pacea sufletului: mai apoi, vei fi în stare sã dãruieºti pacea ºi celor din jurul tãu. Este mai folositor omul iubitor de pace decât cel mai mare învãþat. Omul robit patimilor, pânã ºi binele îl trage înspre rãu, ºi lesne dã crezare celor rele. Omul bun ºi paºnic pe toate le întoarce spre bine. Cel ce trãieºte cu statornicie în pace nu gândeºte rãu despre nimeni; spre deosebire de acesta, omul rãscolit de nemulþumire e ros necontenit de bãnuialã ºi neîncredere; nu numai cã el însuºi nu se bucurã de pace, dar nu dã pace nimãnui. Spune mereu ceea ce nu ar trebui spus ºi uitã sã facã ceea ce, pentru binele lui cel mai mare, s-ar cuveni fãcut. Þine într-una socoteala celor ce ar trebui fãcute de ceilalþi, trecând în schimb cu vederea ceea ce ar avea, în primul rând, el însuºi datoria sã facã. Ocupã-te mai întâi de tine însuþi ºi atunci vei putea sã te îngrijeºti cum se cuvine ºi de aproapele tãu. ªtii bine sã gãseºti dezvinovãþiri ca sã pui într-o luminã cât mai bunã faptele tale: în schimb, de dezvinovãþirile altora nici nu vrei sã auzi. Mai drept ar fi pe tine sã te învinovãþeºti, iar pe fratele tãu sã-l ierþi ºi sã-l dezvinovãþeºti. Dacã vrei sã fii suportat, suportã-i ºi tu pe alþii. RESPONSORIUL Ps 24 (25),9-10; Zah 7,9 R. Domnul îi conduce pe cei umili în dreptate, îi învaþã pe cei blânzi cãile sale. * Toate cãile Domnului sunt îndurare ºi adevãr pentru cei care pãzesc legãmântul sãu. V. Judecaþi cu dreptate, în adevãr, ºi fiþi îndurãtori ºi milostivi fiecare cu fratele sãu. * Toate cãile. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin Fiul tãu unul-nãscut ne-ai preschimbat în fãpturã nouã, priveºte cu bunãtate la lucra-


10

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

rea îndurãrii tale ºi, prin venirea Fiului tãu, curãþã-ne de toate pãcatele omului vechi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Rãsunã-acum un glas frumos Ce poarta zilei a deschis; Sã renunþãm la orice vis, Pe cer a strãlucit Cristos. Zâmbeºte soarele de sus Gonind ce-a fost urât în somn; În el vedem pe-al nostru Domn ªi bun Mântuitor Isus. Isus, dumnezeiescul Miel, A fost jertfit pentru pãcat; Noi, cei cu sufletul pãtat, Iertare cerem de la el. Ca-n ziua mare de apoi, Când fi-va plânset ºi amar, Pãrtaºi l-al mântuirii har Sã fim aflaþi atunci ºi noi. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin.


Laudele

11

PSALMODIA Ant. 1 Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu. Psalmul 84 (85) Aproape este mântuirea noastrã Când a coborât Mântuitorul pe pãmânt, Dumnezeu a binecuvântat pãmântul sãu (Origene). 2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, * i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob. 3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, * i-ai acoperit toate pãcatele; 4 þi-ai potolit toatã indignarea * ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale. 5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi! 6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, * vei þine mânie din generaþie în generaþie? 7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, * pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine? 8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta * ºi dã-ne mântuirea ta. 9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; † el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi * ºi celor care se întorc la el din toatã inima. 10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el * ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru. 11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni, * dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa; 12 adevãrul va rãsãri din pãmânt * ºi dreptatea va coborî din ceruri. 13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea * ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale. 14 Dreptatea va merge înaintea lui * ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale. Ant. Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu.


12

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

Ant. 2 Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Cântarea

Is 26,1-4.7-9.12

Imn dupã o biruinþã asupra duºmanului Zidul cetãþii are douãsprezece pietre de temelie (Ap 21,14). 1 Avem o cetate puternicã; * Domnul a ridicat spre mântuirea noastrã ziduri ºi întãrituri. 2 Deschideþi porþile ºi va intra un popor drept, * care pãstreazã credinþa. 3 Hotãrârea lui este neclintitã; * îl vei pãstra în pace, pentru cã ºi-a pus speranþa în tine. 4 Puneþi-vã speranþa în Domnul întotdeauna, * pentru cã Domnul este stâncã veºnicã. 7 Drepte sunt cãrãrile celui drept; * în faþa celui drept tu netezeºti calea. 8 Pe calea judecãþilor tale te aºteptãm, Doamne, cu speranþã; * numele tãu ºi amintirea ta sunt dorul sufletului nostru. 9 Sufletul meu te doreºte în noapte, * ºi duhul, înlãuntrul meu, tânjeºte dupã tine. Când judecãþile tale se vor arãta pe pãmânt, * locuitorii lumii vor învãþa dreptatea. 12 Dã-ne, Doamne, pacea, * cãci tu împlineºti toate lucrãrile noastre. Ant. Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Ant. 3 Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã. Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul


Laudele

13

Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28). 2

Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele. 5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului. Ant. Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã.

LECTURA SCURTÃ

Gen 49,10 Nu se va depãrta de la Iuda sceptrul de domnie, nici toiagul de conducãtor din seminþia lui pânã când va veni cel cãruia îi aparþine ºi de care vor asculta popoarele. RESPONSORIUL SCURT R. Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta. V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri

Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta. Ant. la Benedictus: Trezeºte-te, trezeºte-te, ridicã-te, Ierusalime, rupe lanþurile robiei de pe grumazul tãu, fiica Sionului. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


14

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Trezeºte-te, trezeºte-te, ridicã-te, Ierusalime, rupe lanþurile robiei de pe grumazul tãu, fiica Sionului. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, îºi va întinde iarãºi mâna ca sã ia în stãpânire rãmãºiþa poporului sãu. De aceea sã-l rugãm: Vie împãrãþia ta, Doamne!


Ora medie

15

Dã-ne, Doamne, harul de a aduce roade vrednice de pocãinþã, – ca sã întâmpinãm împãrãþia ta care se apropie. Pregãteºte, Doamne, în inimile noastre calea pentru Cuvântul tãu care vine, – ca slava lui sã se descopere în noi. Pleacã munþii trufiei noastre, – înalþã vãile slãbiciunii noastre. Doboarã zidul de urã ce desparte popoarele – ºi netezeºte cãile bunei înþelegeri între oameni. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin Fiul tãu unul-nãscut ne-ai preschimbat în fãpturã nouã, priveºte cu bunãtate la lucrarea îndurãrii tale ºi, prin venirea Fiului tãu, curãþã-ne de toate pãcatele omului vechi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt.


Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

16

Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Psalmul 118 (119),97-104 XIII (Mem) 97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne, * toatã ziua meditez la ea. 98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei, * pentru cã întotdeauna sunt cu mine. 99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei, * deoarece cuget la învãþãturile tale. 100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii, * pentru cã pãzesc îndrumãrile tale. 101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului, * pentru a pãzi cuvântul tãu. 102 Nu mã abat de la judecãþile tale, * pentru cã tu însuþi mã înveþi. 103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele! * Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale, * de aceea urãsc orice cale a minciunii. Psalmul 73 (74) Plângere pentru devastarea templului


Ora medie

17

Nu vã temeþi de aceia care ucid trupul (Mt 10,28). I De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? † Pentru ce s-a aprins mânia ta * împotriva turmei pãºunii tale? 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, * pe care ai câºtigat-o odinioarã, de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta, * de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa. 3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºit, * duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº! 4 Potrivnicii tãi au scos rãgete în mijlocul templului tãu. * În locul semnelor noastre ºi-au pus însemnele lor. 5 Ca unii ce ridicã securea * într-un desiº de codru, 6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane * porþile sale. 7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº; * au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt locuinþa numelui tãu. 8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”; * au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeu din þarã. 9 Semnele noastre nu le mai vedem, † nu mai e nici un profet * ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când. 10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul? * Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit? 11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi, * de ce þii nemiºcatã dreapta ta? 12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri strãvechi, * cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului. 1

13

II Tu ai despicat marea cu puterea ta, * ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape.


18

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

14

Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, * le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii. 15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie, * tu ai secat râuri veºnic curgãtoare. 16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea, * tu ai creat luna ºi soarele. 17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului, * vara ºi iarna tu le-ai orânduit. 18 Adu-þi aminte: † duºmanul l-a insultat pe Domnul * ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu. 19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale, * viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã. 20 Ia aminte la legãmântul tãu, † cãci toate colþurile ascunse ale þãrii * au devenit cuiburi ale violenþei. 21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine, * cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu. 22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta; * adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua. 23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi, * larma duºmanilor tãi, care creºte mereu. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Ier 23,6 LECTURA SCURTà În zilele acelea, Iuda va fi mântuit ºi Israel va trãi în liniºte, ºi acesta este numele cu care îl vor numi: „Domnul este dreptatea noastrã”. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin Fiul tãu unul-nãscut ne-ai preschimbat în fãpturã nouã, priveºte cu bunãtate la lucrarea îndurãrii tale ºi, prin venirea Fiului tãu, curãþã-ne de


Vesperele

19

toate pãcatele omului vechi. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cu-a ta vrere ºi putere, Doamne, ai rostit cuvântul ªi-au ieºit din nefiinþã marea, cerul ºi pãmântul. Ai mai dat apoi poruncã apelor sã se separe ªi ai despãrþit pãmântul punând apelor hotare. Au umplut apoi pãmântul, potrivit voinþei tale, Gâze, pãsãri de tot soiul, fel de fel de animale; Flori pe câmpuri rãsãdit-ai, cu puterea-þi suveranã, Plante, arbori plini de roade, sã serveascã pentru hranã. Dar fiinþa cea mai scumpã dintre toate-n lume, iat-o, Cum pãcatul a ucis-o ºi-n pustiu a transformat-o! Dã-i din nou sãmânþa vieþii, stânca inimii i-o-nmoaie, Ca din nou sã înfloreascã, dã-i a lacrimilor ploaie. De iubire ºi de grijã tu ne dai atâtea semne; Fã ca ele la iubirea cãtre tine sã ne-ndemne. Nu lãsa sã ne înºele vraja forþelor obscure Care vor, cãzând în rele, bucuria sã ne-o fure. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.


Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

20

PSALMODIA Ant. 1 Domnul stã împrejurul poporului sãu. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Domnul stã împrejurul poporului sãu. Ant. 2 Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine.


Vesperele

21

2

Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. LECTURA SCURTÃ Cf. 1Cor 1,7b-9 Aºteptãm revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care vã va întãri pânã la sfârºit ca sã fiþi fãrã vinã în ziua


22

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu, de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiul sãu. RESPONSORIUL SCURT R. Vino ºi ne elibereazã, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Vino. V. Aratã-ne faþa ta ºi vom fi mântuiþi, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Slavã Tatãlui. Vino. Ant. la Magnificat: Înainte de a locui ei împreunã, s-a aflat cã Maria a zãmislit de la Duhul Sfânt, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Completoriul

23

Ant. Înainte de a locui ei împreunã, s-a aflat cã Maria a zãmislit de la Duhul Sfânt, aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Cuvântul veºnic ne-a arãtat, prin întruparea sa, calea cea nouã ºi vie spre sanctuarul ceresc. Sã-l rugãm cu umilinþã: Vino, Doamne, ºi ne mântuieºte! Dumnezeule, în care trãim, ne miºcãm ºi suntem, – vino ºi ne aratã cã suntem din neamul tãu. Tu, care nu eºti departe de nici unul dintre noi, – aratã-te degrabã tuturor celor care te cautã. Pãrinte al sãracilor ºi mângâietor al celor mâhniþi, – dã robilor libertatea ºi celor întristaþi, bucuria. Tu, care urãºti moartea ºi iubeºti viaþa, – scapã-ne pe noi ºi pe toþi cei rãposaþi de moartea veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin Fiul tãu unul-nãscut ne-ai preschimbat în fãpturã nouã, priveºte cu bunãtate la lucrarea îndurãrii tale ºi, prin venirea Fiului tãu, curãþã-ne de toate pãcatele omului vechi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


24

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie.


Completoriul

25

4

Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. 11

Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare!

Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. LECTURA SCURTÃ

1Pt 5,8-9a

Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


26

Marþi, sãptãmâna a III-a din Advent

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Marţi, săptămâna a III-a din Advent