Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A IV-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât învingãtori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. 2


4

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

Ant. Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Ant. 2 Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. II 10 Acum, însã, tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. III 18 Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii.


Oficiul lecturilor

5

21

Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, nu ne respinge la nesfârºit. V. Cine mediteazã legea Domnului. R. Va da roade la timpul potrivit. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Numerilor

12,16–13,1-3a.17-33

Moise a trimis exploratori în Canaan În zilele acelea, 12,16 poporul a plecat de la Haºerot ºi ºi-a aºezat tabãra în pustiul Paran. 13,1 Acolo, Domnul i-a vorbit lui Moise ºi i-a zis: 2 „Trimite niºte oameni sã iscodeascã þara Canaanului pe care o dau fiilor lui Israel. Sã trimiþi câte un om pentru fiecare dintre seminþiile pãrinþilor lor, toþi sã fie dintre cãpeteniile lor”. 3a Moise i-a trimis din pustiul Paran, dupã porunca Domnului. 17 Moise i-a trimis sã iscodeascã þara Canaanului. El le-a zis: „Mergeþi de aici spre miazãzi, ºi apoi sã vã urcaþi pe munte. 18 Vedeþi þara, vedeþi cum este, cum este poporul care o locuieºte, dacã este tare sau slab, dacã este mic sau mare la numãr; 19 vedeþi cum este þara


6

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

în care locuieºte: dacã este bunã sau rea; cum sunt cetãþile în care locuieºte: dacã sunt deschise sau întãrite; 20 cum este pãmântul: dacã este gras sau sterp, dacã sunt sau nu copaci pe el. Fiþi curajoºi ºi luaþi cu voi roade din þarã”. Era pe vremea când încep sã se coacã strugurii. 21 Ei s-au suit ºi au iscodit þara de la pustiul Sin pânã la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 22 S-au suit pe la miazãzi ºi au mers pânã la Hebron, unde se aflau Ahiman, ªeºai ºi Talmai, fiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu ºapte ani înainte de cetatea Þoan din Egipt. 23 Au ajuns pânã la valea Eºcol; acolo au tãiat o ramurã de viþã cu un strugure ºi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prãjini; au luat ºi rodii ºi smochine. 24 Locul acela l-au numit valea Eºcol (strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tãiat de acolo fiii lui Israel. 25 S-au întors de la iscodirea þãrii dupã patruzeci de zile împlinite. 26 Au plecat ºi au ajuns la Moise ºi la Aron ºi la toatã adunarea fiilor lui Israel, la Cadeº, în pustiul Paran. Le-au adus ºtiri, lor ºi întregii adunãri, ºi le-au arãtat roadele þãrii. 27 Iatã ce i-au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în þara în care ne-ai trimis. Cu adevãrat, este o þarã în care curge lapte ºi miere, ºi iatã-i roadele. 28 Dar poporul care locuieºte în þara aceasta este puternic, cetãþile sunt întãrite ºi foarte mari. Ba încã i-am vãzut acolo ºi pe fiii lui Anac. 29 Amaleciþii locuiesc þinutul de la miazãzi; iebuseii ºi amoreii locuiesc în munþi; ºi canaaneenii ºi heteii locuiesc lângã mare ºi de-a lungul Iordanului”. 30 Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Veniþi, sã mergem ºi sã punem mâna pe þarã, cãci vom fi biruitori!” 31 Dar bãrbaþii care fuseserã împreunã cu el au zis: „Nu putem sã mergem împotriva poporului acestuia, cãci este mai tare decât noi”. 32 ªi au rãspândit printre fiii lui Israel zvonuri rele despre þara pe care o iscodiserã. Ei au zis: „Þara pe care am strãbãtut-o, ca s-o iscodim, este o þarã care îi mãnâncã pe locuitorii ei; toþi aceia pe care i-am vãzut acolo sunt oameni de staturã înaltã. 33 Apoi am mai vãzut în ea


Oficiul lecturilor

7

uriaºi, pe fiii lui Anac, care se trag din neamul uriaºilor: în ochii noºtri, ca ºi în ochii lor, parcã eram niºte lãcuste. Dt 1,31a.32.26.27a RESPONSORIUL R. Domnul, Dumnezeul tãu, te-a purtat prin pustiu aºa cum un om îl poartã pe fiul sãu. * Dar nici aºa nu aþi crezut în Domnul, Dumnezeul vostru. V. Voi n-aþi vrut sã vã duceþi, ci, neîncrezãtori în cuvântul Domnului, Dumnezeului vostru, aþi murmurat împotriva lui. * Dar nici aºa. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã (Pred. 15, Despre pãtimirea Domnului, 3-4: PL 54, 366-367)

Contemplarea pãtimirii Domnului Cel care cu adevãrat vrea sã cinsteascã pãtimirea Domnului trebuie sã-l priveascã cu ochii inimii pe Isus rãstignit, în aºa fel încât sã recunoascã în trupul sãu propriul trup. Sã tremure creatura în faþa supliciului Rãscumpãrãtorului sãu. Sã crape pietrele inimilor necredincioase ºi, dând la o parte orice obstacol, sã iasã afarã cei care zãceau în groapã. Sã aparã ºi acum în cetatea sfântã, adicã în Biserica lui Dumnezeu, semnele învierii viitoare ºi sã se împlineascã acum în inimi ceea ce trebuie sã se verifice în trupuri. Nimãnui nu-i este refuzatã victoria crucii, chiar dacã este slab ºi fãrã apãrare, ºi nu existã om cãruia sã nu-i aducã ajutor mijlocirea lui Cristos. Dacã a folosit multora care se purtau cu cruzime faþã de el, cu cât mai mare beneficiu va aduce celor care se îndreaptã spre el? Ignoranþa necredinþei a fost ºtearsã. A fost redusã dificultatea drumului. Sângele sacru al lui Cristos a stins focul acelei sãbii care bloca accesul spre împãrãþia vieþii. Întunericul nopþii vechi a cedat locul luminii adevãrate.


8

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

Poporul creºtin este invitat la bogãþiile paradisului. Pentru toþi cei botezaþi se deschide trecerea pentru întoarcerea în patria pierdutã, afarã de cazul în care vreunul nu vrea sã se închidã de la sine pentru acea cale care s-a deschis chiar ºi pentru credinþa tâlharului. Sã ne strãduim ca activitãþile vieþii prezente sã nu creeze în noi fie prea multã neliniºte, fie prea multã prezumþie, aºa încât sã anuleze angajarea noastrã de a ne conforma cu Rãscumpãrãtorul nostru, prin imitarea exemplelor sale. Într-adevãr, el nu a fãcut sau suferit nimic decât pentru mântuirea noastrã, pentru ca puterea, care era în cap, sã fie posedatã ºi de trup. Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14) nelãsând lipsit de milostivire pe nimeni, cu excepþia celui care refuzã sã creadã. Cum va putea sã rãmânã în afara comuniunii cu Cristos cel care îl primeºte pe cel care a luat însãºi natura sa ºi este renãscut de acelaºi Duh, prin lucrarea cãruia s-a nãscut Cristos? Cine nu l-ar considera de condiþia noastrã umanã, ºtiind cã în viaþa sa era loc pentru folosirea hranei, pentru odihnã, somn, neliniºti, tristeþe, compasiune ºi lacrimi? Tocmai pentru cã aceastã naturã a noastrã trebuia sã fie vindecatã de vechile rãni ºi purificatã de drojdia pãcatului, Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu s-a fãcut ºi Fiul Omului ºi a reunit în sine natura autenticã a omenitãþii ºi plinãtatea dumnezeirii. Ne aparþine ceea ce zace fãrã viaþã în mormânt, ceea ce a înviat a treia zi, ceea ce s-a suit deasupra tuturor înãlþimilor la dreapta maiestãþii Tatãlui. Rezultã cã, dacã umblãm pe calea poruncilor sale ºi nu ne ruºinãm sã mãrturisim ceea ce el a realizat în umilinþa trupului pentru mântuirea noastrã, vom fi ºi noi pãrtaºi la gloria sa. Atunci se va împlini, cu siguranþã, ceea ce el a vestit: Oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie înaintea Tatãlui meu cel din ceruri (Mt 10,32).


Laudele

9

RESPONSORIUL 1Cor 1,18.23 R. Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd. * Dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. V. Noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni. * Dar pentru noi. Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte.


10

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune în timp de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.


Laudele

11

6

Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Ant. 2 Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Cântarea

Is 66,10-14a

Mângâiere ºi bucurie în cetatea sfântã Iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastrã (Gal 4,26). 10 Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul * ºi veseliþi-vã în el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el, * toþi cei care aþi plâns împreunã cu el, 11 ca sã sugeþi ºi sã vã sãturaþi * la sânul mângâierilor sale, ca sã sorbiþi ºi sã vã sãturaþi * din bogãþiile gloriei sale.


12

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

12

Cãci aºa spune Domnul: † „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi * ºi bogãþia popoarelor ca un râu ieºit din matcã. Veþi suge ºi veþi fi purtaþi pe braþe * ºi, pe genunchi, veþi fi dezmierdaþi. 13 Cum îºi mângâie o mamã copilul, † aºa vã voi mângâia ºi eu. * În Ierusalim veþi afla mângâierea. 14a Voi veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã, * ºi oasele voastre vor odrãsli ca iarba”. Ant. Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Ant. 3 Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. Psalmul 146 (147 A) Puterea ºi bunãtatea Domnului Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, pe tine, Doamne, te mãrturisim. 1 Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * îi adunã pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi. 7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie,


Laudele

13

el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. LECTURA SCURTà Cf. 1Rg 8,51-53a Noi suntem poporul tãu, Doamne, ºi moºtenirea ta. Ochii tãi sã fie deschiºi la cererea slujitorului tãu ºi a poporului tãu, Israel, ºi sã ne asculþi în tot ce-þi vom cere. Cãci tu ne-ai ales ca moºtenire a ta dintre toate celelalte popoare ale pãmântului. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul mã elibereazã de laþul vânãtorului. Ant. la Benedictus: Eu nu am trebuinþã de mãrturia vreunui om, dar spun acestea ca sã fiþi mântuiþi, zice Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.


14

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

73

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu nu am trebuinþã de mãrturia vreunui om, dar spun acestea ca sã fiþi mântuiþi, zice Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim îndurarea lui Dumnezeu, care s-a dezvãluit pe sine în Cristos, ºi sã-l implorãm din inimã: Aminteºte-þi de noi, Doamne, cãci suntem fiii tãi! Dã-ne o înþelegere mai adâncã a misterului Bisericii, – ca ea sã fie pentru noi ºi pentru toþi oamenii sacrament de mântuire! Iubitorule de oameni, fã-ne sã contribuim la creºterea cetãþii pãmânteºti – ºi în toate sã tindem spre împãrãþia ta! Dãruieºte-ne harul sã alergãm însetaþi la Cristos, – care s-a fãcut pentru noi izvor de apã vie! Iartã fãrãdelegile noastre – ºi îndreaptã paºii noºtri pe calea dreptãþii ºi a sinceritãþii! Tatãl nostru.


Ora medie

15

Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt.


Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

16

Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),153-160 XX (Reº) 153 Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã, * pentru cã nu am uitat de legea ta. 154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã, * dã-mi viaþã dupã promisiunea ta! 155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi, * pentru cã nu le pasã de orânduirile tale. 156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã judecãþile tale! 157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã, * dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale. 158 I-am vãzut pe cei fãrãdelege ºi m-a cuprins dezgustul, * pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu. 159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã îndurarea ta! 160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul, * toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice. Psalmul 127 (128) Pacea casei în Domnul „Sã te binecuvânteze Domnul din Sion”, adicã din Biserica sa (Arnobius). 1 Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul * ºi umblã pe cãile sale. 2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor tale; * vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine.


Ora medie

17

3

Soþia ta va fi ca o viþã roditoare * înãuntrul casei tale; copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului * împrejurul mesei tale. 4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul * care se teme de Domnul! 5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * ca sã vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieþii tale 6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi! * Pace peste Israel! Psalmul 128 (129) Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea Biserica vorbeºte despre suferinþele sale (sf. Augustin). 1 Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, – sã spunã asta Israel – * 2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit. 3 Cu plugul mi-au arat spinarea, * au tras pe ea brazde lungi. 4 Dar Domnul este drept, * a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor. 5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi * toþi cei care urãsc Sionul! 6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri, * care se usucã înainte de a creºte, 7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã * ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii! 8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune: † „Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã! * Vã binecuvântãm în numele Domnului!” Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.


18

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

LECTURA SCURTÃ Dt 30,2-3a Când te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tãu, ºi vei asculta de glasul lui din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, tu ºi copiii tãi, dupã cum îþi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tãu, îi va aduce înapoi pe robii tãi ºi va avea milã de tine. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har.


Vesperele

19

Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mila mea ºi scãparea mea e Domnul: în el nãdãjduiesc. Psalmul 143 (144) Pentru victorie ºi pace Mâinile lui sunt învãþate la rãzboi, cãci a învins lumea: „Însã eu am biruit lumea” (sf. Ilariu). I Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie. 2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 1


20

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

6

Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã! 7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. Ant. Mila mea ºi scãparea mea e Domnul: în el nãdãjduiesc. Ant. 2 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul. II Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. 11 Elibereazã-mã ºi mântuieºte-mã din mâna fiilor celor strãini, † cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 12 Fiii noºtri sã fie ca vlãstarele ce cresc în tinereþea lor; † fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, * sculptate, pentru templu. 13 Hambarele sã ne fie pline, * încãrcate cu tot felul de provizii; turmele noastre sã se înmulþeascã cu miile pe câmpiile noastre; * 14 boii noºtri sã fie viguroºi. Sã nu fie gard surpat, nici spãrturã * ºi nici þipãt în pieþele noastre. 15 Fericit este poporul care are toate acestea, * fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul! Ant. Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul. 9


Vesperele

21

Ant. 3 S-au împlinit acum mântuirea ºi domnia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. S-au împlinit acum mântuirea ºi domnia Dumnezeului nostru. 11,17

Iac 4,7-8.10 LECTURA SCURTÃ Supuneþi-vã lui Dumnezeu; împotriviþi-vã diavolului ºi el va fugi de la voi; apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi el se va apropia de voi. Curãþaþi-vã mâinile, pãcãtoºilor! Purificaþi-vã inimile, voi, cei cu inima împãrþitã! Umiliþi-vã în faþa Domnului ºi el vã va înãlþa!


22

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Faptele pe care le sãvârºesc dau mãrturie despre mine cã Tatãl m-a trimis, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Faptele pe care le sãvârºesc dau mãrturie despre mine cã Tatãl m-a trimis, spune Domnul.


Vesperele

23

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim îndurarea lui Dumnezeu, care ne lumineazã cu harul Duhului Sfânt, ca sã rãspândim luminã prin fapte de dreptate ºi de credinþã. Sã-l rugãm, spunând: Dã viaþã, Doamne, poporului rãscumpãrat de Cristos! Dumnezeule, izvorul ºi fãuritorul sfinþeniei, uneºte-i mai strâns cu Cristos, prin misterul euharistic, pe episcopi, pe preoþi ºi pe diaconi, – ca sã creascã necontenit în ei harul primit prin impunerea mâinilor! Învaþã-i pe credincioºii tãi sã ia parte cu însufleþire ºi vrednicie la masa cuvântului ºi a trupului lui Cristos, – ca sã pãstreze în viaþa ºi în purtarea lor ceea ce au primit prin credinþã ºi sacrament! Dã-ne harul sã recunoaºtem demnitatea fiecãrui om, amintindu-ne cã este rãscumpãrat cu sângele Fiului tãu, – ca sã respectãm libertatea ºi conºtiinþa fraþilor noºtri! Dã-le oamenilor harul sã-ºi înfrâneze dorinþa nemãsuratã dupã bunuri pãmânteºti – ºi sã vinã în ajutorul celor lipsiþi! Îndurã-te de credincioºii pe care i-ai chemat astãzi la tine din aceastã viaþã – ºi dãruieºte-le fericirea veºnicã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


24

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire


Completoriul

25

Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. LECTURA SCURTà 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi


26

Joi, sãptãmâna a IV-a din Post

trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Joi, săptămâna a IV-a din Post