Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A XXVII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã; Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã; Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã; Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã. Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã, Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã. Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor care Ne insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare. Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna; Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna. Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consume Lãcomia care naºte toate relele din lume.


Oficiul lecturilor

3

Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinã În unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã. Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie, Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã. Psalmul 88 (89),39-53 Plângerea ruinãrii casei lui David Ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David (Lc 1,69). IV 39 Tu l-ai respins ºi l-ai îndepãrtat * ºi te-ai mâniat împotriva unsului tãu; 40 ai rupt legãmântul cu slujitorul tãu, * ai pângãrit în noroi coroana sa. 41 Ai dãrâmat toate zidurile lui, * ai prefãcut în ruinã fortãreþele sale. 42 L-au jefuit toþi cei care treceau pe cale, * a ajuns de batjocurã pentru vecinii lui. 43 Ai lãsat sã se ridice dreapta potrivnicilor sãi, * i-ai fãcut sã se bucure pe toþi duºmanii lui. 44 Ai tocit ascuþiºul sabiei lui * ºi nu l-ai sprijinit în luptã. 45 Ai pus capãt strãlucirii sale * ºi tronul lui l-ai rãsturnat la pãmânt. 46 Ai scurtat zilele tinereþii lui * ºi l-ai acoperit de ruºine. Ant. Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã.


4

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Ant. 2 Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, luceafãrul strãlucitor al dimineþii. V Pânã când, Doamne, vei continua sã stai ascuns * ºi va arde ca un foc mânia ta? 48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa: * oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam? 49 Care om trãieºte ºi nu vede moartea * ºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului? 50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne, * pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta? 51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi; * port în sânul meu insultele multor popoare, 52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne, † cu care au jignit paºii unsului tãu. * 53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci! Amin! Amin! Ant. Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, luceafãrul strãlucitor al dimineþii. 47

Ant. 3 Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule, eºti din veºnicie. Psalmul 89 (90) Fie strãlucirea Domnului asupra noastrã O zi la Domnul este ca o mie de ani, ºi o mie de ani ca o singurã zi (2Pt 3,8). 1 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu * din generaþie în generaþie. 2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, † mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, * din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu. 3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, * tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!” 4 Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut * ºi ca o strajã de noapte.


Oficiul lecturilor 5

5

Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; * dimineaþa sunt ca iarba care creºte; dimineaþa înfloreºte ºi creºte, * seara este cositã ºi se usucã. 7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta * ºi suntem îngroziþi de furia ta. 8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, * ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale. 9 Cãci, din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus * ºi anii noºtri se consumã ca o suflare. 10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, * iar pentru cei în putere, la optzeci, însã, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudã ºi durere, * pentru cã trec repede ºi noi ne ducem. 11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, * aºa cum se cuvine celui care se teme de tine? 12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, * ca sã dobândim o inimã înþeleaptã. 13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? * Ai milã de slujitorii tãi! 14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, † ca sã tresãltãm de bucurie * ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre. 15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit * ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea. 16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, * ºi fiii lor, mãreþia ta. 17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru sã fie asupra noastrã! † Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! * Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre! Ant. Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule, eºti din veºnicie. V. Doamne, la tine este izvorul vieþii. R. ªi în lumina ta vom vedea lumina. 6


6

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Timotei

5,3-25

Despre vãduve. Despre preoþi Preaiubitule, 3 respectã vãduvele, cele care sunt cu adevãrat vãduve. 4 Dacã o vãduvã are copii sau nepoþi, sã înveþe mai întâi sã aibã dragoste faþã de casa lor ºi sã-i rãsplãteascã pe pãrinþi, cãci acest lucru este plãcut înaintea lui Dumnezeu. 5 Cea care este cu adevãrat vãduvã ºi rãmasã singurã ºi-a pus speranþa în Dumnezeu ºi stãruie în cereri ºi rugãciuni noaptea ºi ziua. 6 Însã cea care trãieºte în plãceri, deºi trãieºte, este moartã. 7 Porunceºte-le acestora sã fie fãrã reproº. 8 Dar dacã cineva nu se îngrijeºte de ai sãi, ºi mai ales de cei din casã, ºi-a renegat credinþa ºi este mai rãu decât un necredincios. 9 Ca sã fie înscrisã între vãduve, sã nu aibã mai puþin de ºaizeci de ani, sã fi fost soþia unui singur bãrbat, 10 sã aibã mãrturie pentru faptele ei bune, dacã a crescut copii, dacã a fost primitoare, dacã a spãlat picioarele sfinþilor, dacã i-a ajutat pe cei necãjiþi, dacã s-a þinut de orice fel de faptã bunã. 11 Dar fereºte-te de vãduvele mai tinere. Cãci când le apucã poftele nedemne de Cristos, vor sã se mãrite, 12 fãcându-se vinovate cã ºi-au cãlcat promisiunea de mai înainte. 13 În acelaºi timp, se învaþã sã fie leneºe ºi umblã din casã în casã. Dar nu numai cã sunt leneºe, ci ºi limbute ºi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14 Aºadar, vreau ca cele mai tinere sã se cãsãtoreascã, sã aibã copii, sã fie gospodine în casã, ca sã nu dea potrivnicului nici un motiv de clevetire, 15 cãci unele s-au rãtãcit deja, urmându-l pe Satana. 16 Dacã o credincioasã are vãduve, sã se îngrijeascã de ele ºi sã nu împovãreze Biserica, pentru ca aceasta sã le poatã ajuta pe cele cu adevãrat vãduve. 17 Prezbiterii care conduc bine sã fie învredniciþi cu o cinste îndoitã, mai ales cei care se ostenesc cu predica ºi cu învãþãtura, 18 cãci Scriptura spune: Sã nu legi gura


Oficiul lecturilor

7

boului care treierã ºi: Vrednic este lucrãtorul de plata sa. 19 Sã nu primeºti o acuzaþie împotriva unui prezbiter decât dacã vine de la doi sau trei martori. 20 Pe cei care au pãcãtuit, mustrã-i înaintea tuturor, ca sã le fie teamã ºi celorlalþi. 21 Te conjur în faþa lui Dumnezeu ºi a lui Cristos Isus ºi a îngerilor celor aleºi sã pãzeºti acestea, fãrã prejudecatã ºi fãrã a face cuiva favoruri. 22 Nu te grãbi sã-þi impui mâinile peste cineva ºi nici nu te face pãrtaº la pãcatele altora. Tu însuþi pãstreazã-te curat. 23 Sã nu mai bei numai apã, ci ºi puþin vin din cauza stomacului tãu ºi a deselor tale îmbolnãviri. 24 Pãcatele unor oameni sunt evidente ºi se cunosc înainte de judecatã, însã ale altora se descoperã dupã aceea. 25 Tot la fel, ºi faptele bune sunt evidente, dar nici celelalte nu pot rãmâne ascunse. Fil 1,27; 2,4.5 RESPONSORIUL R. Sã vã purtaþi în chip vrednic de evanghelia lui Cristos, luptaþi împreunã pentru credinþa evangheliei, * Nimeni dintre voi sã nu caute numai ale sale, ci ºi ale altora. V. Sã aveþi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. * Nimeni dintre voi. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea cãtre creºtinii din Filadelfia a sfântului Ignaþiu de Antiohia, episcop martir (Adresa; nr. 1, 1 – 2, 1; 3, 2 – 5: Funk 1, 225-229)

Episcopul sã fie una cu preoþii ºi diaconii Ignaþiu, numit ºi Teoforul, cãtre Biserica lui Dumnezeu Tatãl ºi a Domnului Isus Cristos, care se aflã la Filadelfia, în Asia, care este obiectul iubirii lui Dumnezeu ºi întãritã de el în înþelegere, plinã de bucurie în pãtimirea Domnului nostru ºi, foarte sigurã de învierea sa, se bucurã de toate darurile milostivirii divine. Eu salut, în sângele lui Isus Cristos, aceastã Bisericã; ea este bucuria mea veºnicã ºi neclintitã, mai ales dacã toþi membrii sãi sunt


8

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

uniþi cu episcopul, cu preoþii ºi cu diaconii, aleºi conform gândului lui Isus Cristos ºi întãriþi de el, în statornicie, conform voinþei sale, prin Duhul sãu Sfânt. ªtiu cã episcopul vostru nu a primit nici de la sine, nici de la oameni slujirea pe care o exercitã în slujba comunitãþii, nici din ambiþie proprie, ci i-a fost încredinþatã de iubirea lui Dumnezeu Tatãl ºi a Domnului Isus Cristos. Am rãmas plin de admiraþie faþã de bunãvoinþa sa; prin tãcerea sa, el face mai mult decât aceia care se pierd în discursuri zadarnice. Voinþa divinã gãseºte în el o rezonanþã perfectã asemenea coardelor sonore ale lirei. De aceea, inima mea îºi gãseºte bucuria în sentimentele sale faþã de Dumnezeu, care ºtiu cã sunt virtuoase ºi desãvârºite, ºi în fermitatea ºi cordialitatea sa, care sunt un reflex al bunãtãþii Dumnezeului celui viu. Aºadar, voi, fii ai luminii ºi adevãrului, alungaþi dezbinãrile ºi învãþãturile nesigure. Fiþi o turmã docilã ºi fidelã, care îºi urmeazã peste tot pãstorul. Cei care aparþin lui Dumnezeu ºi lui Isus Cristos sunt cu toþii împreunã cu episcopul. Iar cei care se cãiesc ºi se întorc la unitatea Bisericii vor fi ºi ei ai lui Dumnezeu, pentru a trãi conform lui Isus Cristos. Fraþii mei, nu vã înºelaþi! Cel care urmeazã un fãcãtor de dezbinãri nu va moºteni împãrãþia lui Dumnezeu (1Cor 6,10); cel care merge pe calea ereziei nu este în acord cu pãtimirea lui Cristos. Strãduiþi-vã, aºadar, sã participaþi la unica Euharistie, deoarece nu existã decât un singur trup al Domnului nostru Isus Cristos ºi un singur potir care ne uneºte, în sângele sãu, ºi un singur altar, dupã cum unul singur este episcopul împreunã cu colegiul preoþilor ºi al diaconilor, slujitori împreunã cu mine. Comportaþi-vã în aºa fel încât orice faceþi, sã faceþi conform lui Dumnezeu. Fraþii mei, inima mea este plinã de iubire faþã de voi ºi încerc cu cea mai mare bucurie sã vã înarmez, nu eu, ci Isus Cristos. Este adevãrat, sunt înlãnþuit pentru el, însã teama mea a devenit mai mare, pentru cã mã vãd încã nedesãvârºit. Rugãciunea voastrã mã va face desãvârºit înaintea lui Dumnezeu. Mã dedic evangheliei ca


Laudele

9

trupului lui Cristos ºi mã pãstrez unit cu colegiul preoþilor, ca ºi cu apostolii. Aºa voi putea obþine moºtenirea la care m-a destinat milostivirea lui Dumnezeu. Ef 2,20.22.21 RESPONSORIUL R. Voi sunteþi zidiþi pe temelia apostolilor ºi a profeþilor, piatra unghiularã fiind Cristos Isus; * în el ºi voi sunteþi zidiþi, ca sã deveniþi o locuinþã a lui Dumnezeu prin Duhul. V. În el, toatã construcþia, ca un ansamblu armonios, se înalþã ca un templu sfânt în Domnul. * În el. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, în iubirea ta nesfârºitã, tu dãruieºti celor ce te implorã mai mult decât meritã ºi doresc; te rugãm, revarsã mila ta asupra noastrã: elibereazã-ne conºtiinþa de tot ce o neliniºteºte ºi dãruieºte-ne ceea ce nu îndrãznim sã-þi cerem în rugãciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare; Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oare Mai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine, Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine?


10

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la cale Se abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale, Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate, Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate. Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparã ªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã. Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã, Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã. Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui; Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i; Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã, Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã. De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune, Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune. E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde, Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã. Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. Psalmul 86 (87) Cetatea Ierusalimului - mama tuturor neamurilor Ierusalimul cel de sus este liber ºi este mama noastrã (Gal 4,26). 1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu.


Laudele

11

4

Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. Ant. 2 Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el. Cântarea

Is 40,10-17

Pãstorul cel bun: Dumnezeu cel preaînalt ºi preaînþelept Iatã, vin curând ºi rãsplata mea este cu mine (Ap 22,12). 10 Iatã, Domnul Dumnezeu vine cu putere * ºi braþul lui stãpâneºte: iatã, rãsplata lui este cu el * ºi rodul izbânzii merge înaintea lui. 11 Precum pãstorul îºi paºte turma, † cu braþul sãu adunã mieii ºi îi ridicã la pieptul lui * ºi are grijã de cele ce alãpteazã. 12 Cine a mãsurat apele în cãuºul palmei ºi a întins cerurile cu braþul sãu, † cu baniþa a drãmuit pulberea pãmântului, * a cântãrit munþii ºi dealurile cu balanþa? 13 Cine a cãlãuzit duhul Domnului * ºi cine i-a fost sfetnic? 14 Cu cine a stat la sfat ca sã-l înveþe * ºi sã-i dezvãluie calea dreptãþii,


12

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

sã-i descopere ºtiinþa * ºi sã-i arate calea priceperii? 15 Iatã, neamurile sunt ca o picãturã de apã dintr-o gãleatã † ºi au valoare cât un fir de nisip pe un cântar; * iatã, insulele sunt toate ca un fir de praf! 16 Libanul nu-i de ajuns ca sã aprindã focul, * ºi pentru arderile de tot nu-s de ajuns toate animalele sale. 17 Toate neamurile sunt ca ºi cum nu ar fi în faþa lui; * sunt socotite de el ca nimicnicie ºi deºertãciune! Ant. Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el. Ant. 3 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. Psalmul 98 (99) Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru Tu, care ºezi peste heruvimi, ai schimbat starea cea rea a pãmântului când te-ai fãcut asemenea nouã (sf. Atanasiu). 1 Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; * el ºade peste heruvimi: sã se cutremure pãmântul. 2 Mare este Domnul în Sion * ºi preaînãlþat peste toate popoarele. 3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, * pentru cã este sfânt! 4 Regele puternic iubeºte dreptatea: † tu ai hotãrât ceea ce este drept, * tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea. 5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, * cãci el este sfânt! 6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui, † ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului, * îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta.


Laudele

13

7

El le-a vorbit din coloana de nor † iar ei au pãzit hotãrârile lui * ºi legea pe care le-a dat-o. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: † ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, * dar i-ai pedepsit pentru greºeli. 9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, * cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! Ant. Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. 1Pt 4,10-11 LECTURA SCURTÃ Ca niºte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, fiecare, dupã carisma pe care a primit-o, sã vã slujiþi unii pe alþii. Dacã cineva vorbeºte, cuvintele lui sã fie ca ale lui Dumnezeu; dacã cineva slujeºte, sã o facã dupã puterea pe care i-a dãruit-o Dumnezeu, pentru ca în toate sã fie preamãrit Dumnezeu prin Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã, Doamne! Am strigat. V. Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne! Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,


14

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

71

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-i aducem mulþumiri lui Dumnezeu Tatãl, care cu iubire îºi hrãneºte ºi îºi cãlãuzeºte poporul, ºi sã-l rugãm cu bucurie: Mãrire þie, Doamne, în veci! Pãrinte preaîndurãtor, te lãudãm pentru iubirea ta, – cãci ne-ai creat în chip minunat ºi în chip ºi mai minunat ne-ai reînnoit. La începutul acestei zile, revarsã în inimile noastre râvna de a-þi sluji, – pentru ca gândurile ºi faptele noastre sã te preamãreascã pururi.


Ora medie

15

Purificã inimile noastre de orice dorinþã pãcãtoasã, – ca sã fim mereu atenþi sã împlinim voinþa ta. Deschide-ne inima faþã de toate nevoile fraþilor noºtri, – ca ei sã nu fie lipsiþi de iubirea noastrã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, revarsã asupra popoarelor care stau în umbra morþii strãlucirea luminii tale, cu care ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþimi, Isus Cristos, Domnul nostru, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.


16

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

PSALMODIA Ant. 1 Fii ajutorul meu, Doamne, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc. Psalmul 118 (119),113-120 XV (Samech) 113

Urãsc oamenii cu douã feþe, * legea ta eu o iubesc. 114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu, * mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu. 115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi; * eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu. 116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc, * ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi. 117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit, * ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale. 118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazã de la orânduirile tale, * pentru cã planurile lor sunt doar minciunã. 119 Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului: * de aceea am iubit învãþãturile tale. 120 Îmi tremurã carnea de frica ta * ºi mã tem de judecãþile tale. Ant. Fii ajutorul meu, Doamne, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc. Ant. 2 Ajutã-ne, Dumnezeule, mântuirea noastrã, ºi ºterge pãcatele noastre. Psalmul 78 (79),1-5.8-11.13 Plângere asupra Ierusalimului Dacã ai fi cunoscut ºi tu... cele ce-þi sunt spre pace! (Lc 19,42).


Ora medie 1

17

Dumnezeule, popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta, † au pângãrit templul tãu cel sfânt * ºi au prefãcut Ierusalimul în ruine. 2 Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãi † le-au dat ca hranã pãsãrilor cerului, * ºi carnea credincioºilor tãi au dat-o fiarelor pãmântului. 3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului, * ºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape. 4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri, * de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã. 5 Pânã când, Doamne, te vei mânia? † La nesfârºit? * Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? 8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrã greºelile pãrinþilor noºtri, † ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta, * cãci suntem cu totul lipsiþi de putere. 9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * pentru slava numelui tãu! Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele, * de dragul numelui tãu. 10 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” Sã se cunoascã între popoare rãzbunarea înaintea ochilor noºtri, * pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãi. 11 Sã ajungã pânã la tine gemetele celor prinºi în rãzboi; † scapã-i cu braþul tãu puternic * pe cei condamnaþi la moarte. 13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii tale, te vom lãuda în veci † ºi vom vesti lauda ta * din generaþie în generaþie. Ant. Ajutã-ne, Dumnezeule, mântuirea noastrã, ºi ºterge pãcatele noastre.


18

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

Ant. 3 Dumnezeul oºtirilor, priveºte din cer ºi viziteazã via aceasta. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta.


Vesperele

19

16

Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Dumnezeul oºtirilor, priveºte din cer ºi viziteazã via aceasta. LECTURA SCURTÃ Dt 4,7 Care este acel popor mare ai cãrui dumnezei sã fie atât de aproape cât de aproape este Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori îl chemãm? V. Domnul este aproape de toþi cei care îl cheamã. R. ªi ascultã rugãciunea lor. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


20

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

IMNUL În fãpturile din lume, Doamne, forþa ta apare; Vietãþi nenumãrate au luat fiinþã-n mare. Peºtii au rãmas în apã; patrupede târâtoare Au ieºit la þãrm; la pãsãri le-ai pus aripi ca sã zboare. Nu existã spaþiu liber, n-a putut vreun loc sã-þi scape; Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi ape. Tot ce miºcã în naturã: pãsãri, peºti ºi animale, Te adorã, te ascultã, se supun voinþei tale. Ne-am nãscut ºi noi din apã, pentru viaþa ta divinã La Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vinã. Am jurat atunci sã ducem viaþã sfântã, fãrã patã, Haina albã ce-am primit-o s-o pãstrãm imaculatã. Ne-am cãlcat cuvântul însã, am uitat de jurãminte; La cãinþa noastrã, Doamne, cu-ndurare ia aminte. Ne-am mândrit în mintea noastrã ºi cãderea ne-a fost mare; Doamne, vindecã-ne rana, scoate-ne din disperare. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne, intrând în lãcaºul tãu. Psalmul 131 (132) Fãgãduinþele dumnezeieºti fãcute casei lui David Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu (Lc 1,32). I 1 Aminteºte-þi, Doamne, de David * ºi de toate suferinþele sale! 2 Cum a jurat Domnului * ºi a fãcut aceastã promisiune cãtre Cel Atotputernic al lui Iacob:


Vesperele 3

21

„Nu voi intra sub acoperiºul casei mele, * nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc, 4 nu voi da somn ochilor mei, * nici odihnã pleoapelor mele, 5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul, * o locuinþã pentru Cel Puternic al lui Iacob”. 6 Iatã, am aflat cã este în Efrata, * l-am gãsit în câmpiile Iaarului. 7 Sã intrãm în locuinþa lui, * sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale. 8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, * tu ºi chivotul puterii tale! 9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate * ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie. 10 De dragul slujitorului tãu, David, * nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu! Ant. Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne, intrând în lãcaºul tãu. Ant. 2 Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã. II Domnul i-a jurat lui David într-adevãr * ºi nu-ºi va retrage cuvântul: „Din rodul trupului tãu * voi pune pe tronul tãu. 12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu † ºi poruncile pe care le-am dat, * atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tãu”. 13 Pentru cã Domnul a ales Sionul * ºi a voit sã fie locuinþa lui: 14 „Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna, * aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc. 15 Voi binecuvânta din plin roadele lui * ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâine. 11


22

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

16

Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire * ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie. 17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David, * voi pregãti o luminã pentru unsul meu. 18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui, * dar peste el va strãluci coroana”. Ant. Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã. Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. 11,17


Vesperele

23

LECTURA SCURTÃ 1Pt 3,8-9 În sfârºit, fiþi toþi într-un gând, compãtimitori, plini de iubire faþã de fraþi, milostivi ºi smeriþi. Nu întoarceþi rãu pentru rãu, nici insultã pentru insultã, dimpotrivã, binecuvântaþi, pentru cã la aceasta aþi fost chemaþi, ca sã moºteniþi binecuvântarea. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-a hrãnit Domnul * din lamura grâului. Ne-a hrãnit. V. ªi ne-a îndestulat cu miere din stâncã; * din lamura grâului. Slavã Tatãlui. Ne-a hrãnit. Ant. la Magnificat: Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa,


24

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

55

dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu evlavie pe Cristos, pãstorul, sprijinitorul ºi mângâietorul poporului sãu: Dumnezeule, scãparea noastrã, ascultã-ne! Binecuvântat eºti, Doamne, cãci ai binevoit sã ne chemi în Biserica ta sfântã: – pãstreazã-ne în ea pururi. Tu, care i-ai încredinþat Sfântului Pãrinte papa N. grija tuturor Bisericilor, – dãruieºte-i credinþã neabãtutã, speranþã vie ºi iubire mereu treazã. Dã celor pãcãtoºi harul convertirii ºi celor cãzuþi puterea de a se ridica – ºi dãruieºte tuturor cãinþã ºi mântuire. Tu, care ai voit sã locuieºti în þarã strãinã, – adu-þi aminte de aceia care trãiesc departe de familia ºi de patria lor. Tuturor rãposaþilor care au sperat în tine, – dãruieºte-le pacea veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Îþi aducem mulþumiri, Doamne, la sfârºitul acestei zile ºi implorãm cu umilinþã îndurarea ta, ca sã ierþi cu bunãtate greºelile pe care le-am sãvârºit în slãbiciunea firii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Completoriul

25

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24).


26

Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

1

Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. 1Tes 5,23 LECTURA SCURTà Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.


Completoriul

27

RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Joi, sãptãmâna a XXVII-a de peste an