Page 1


7 IANUARIE Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Cristos ni s-a arãtat: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


7 ianuarie

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos ni s-a arãtat: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Magii cei din þãri strãine au venit ºi l-au aflat Pe copil culcat în iesle ºi în scutece-nfãºat. Aur, smirnã ºi tãmâie, daruri scumpe i-au adus ªi-nchinându-se cucernic, la picioare i le-au pus. Prunc divin venit pe lume, chip frumos rãpit din rai, Ia deschide-þi ochiºorii, tu, copil cu pãr bãlai, Vezi ce scot cu multã grijã din împãrãteºti desagi ªi-þi aºazã la picioare, cu iubire, bunii magi. Aurul, printr-însul magii te proclamã de-mpãrat; Prin tãmâia cea din Saba, Dumnezeu eºti proclamat; Smirna care uºureazã de durere trupul frânt ªi alungã putrezirea, aminteºte de mormânt.


Oficiul lecturilor

3

Dintre toate cea mai sfântã, tu, cetate Betleem, Dac-avem ceva în viaþã totul de la tine-avem, Cãci la vremea cuvenitã cerurile se deschid ªi se naºte întru tine Prunc din casa lui David. Dupã cum din vremi strãbune scris de sfinþi proroci a fost, S-a nãscut sã dãruiascã vieþii noastre þintã, rost, Sã deschidã-mpãrãþia ce se ia prin luptã grea Ca, iubind-o, cucerind-o, sã ajungem toþi în ea. Peste-aceastã-mpãrãþie, el Cristos, e Împãrat; Marea, cerul ºi pãmântul ce se-ntinde-n lung ºi lat, Tot ce este-n ceruri veºnic, tot ce are început, I se-nchinã, cãci e Domnul ºi Stãpânul absolut. Slavã, Pruncuºor, ce nu poþi încã vorbe sã îngâni, Cãci, chemând la tine magii, te descoperi la pãgâni. Slavã, Tatã, care-n lume ai trimis un Salvator; Duh Preasfânt ºi þie slavã; închinare tuturor. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Psalmul 38 (39) Rugãciunea celui suferind Creaþia a fost supusã zãdãrniciei... din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa eliberãrii (Rom 8,20). I 2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele, * ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea. Voi pune pazã gurii mele * cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”. 3 Am stat mut, în tãcere; † am tãcut chiar când era vorba de bine * ºi durerea mea s-a înteþit. 4 S-a înfierbântat în mine inima mea * ºi în cugetul meu a izbucnit focul.


4

7 ianuarie

5

Atunci mi-am dat drumul limbii: † „Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu ºi care este lungimea zilelor mele, * ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea!” 6 Iatã, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme * ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta. Într-adevãr, e doar deºertãciune tot omul care trãieºte * 7 ºi ca o umbrã este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumã; * strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã. Ant. Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Ant. 2 Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. II 8 Iar acum, ce pot sã mai aºtept, Doamne? * Nãdejdea mea este numai la tine. 9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã, * sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte. 10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura, * cãci tu eºti cel care faci toate. 11 Depãrteazã de la mine loviturile tale; * de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit. 12 Prin pedepsele pentru pãcat tu îl corijezi pe om; † ca molia îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori. * Într-adevãr, tot omul este deºertãciune! 13 Ascultã, Doamne, rugãciunea mea * ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, † cãci sunt strãin înaintea ta, * un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei. 14 Întoarce-þi privirea de la mine ca sã mã înseninez, * înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi!


Oficiul lecturilor

5

Ant. Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. Ant. 3 Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci. Psalmul 51 (52) Împotriva acuzatorului fãrã temei Cel ce se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,31). 3 De ce te lauzi cu rãutatea, * tu, care eºti puternic în fãrãdelege? 4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie; * limba ta e ca briciul ascuþit, nãscocitorule de înºelãciune. 5 Iubeºti rãul mai mult decât binele, † minciuna, mai mult decât cuvântul drept. * 6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire, o, limbã înºelãtoare. 7 De aceea Dumnezeu te va nimici pânã la urmã; † te va smulge ºi te va azvârli din cort * ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii. 8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme, * îºi vor bate joc de el: 9 „Iatã-l pe omul care nu ºi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu, † ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale * ºi s-a încrezut în vicleniile sale”. 10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit, * mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu în veci ºi în vecii vecilor. 11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat * pentru tot ce ai fãcut ºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu, * pentru cã tu eºti bun. Ant. Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci.


6

7 ianuarie

V. Cerurile au vestit dreptatea lui. R. ªi toate popoarele au vãzut mãrirea sa.

LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia

61,1-11

Duhul Domnului este asupra slujitorului sãu Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea, cãci Domnul m-a uns ºi m-a trimis sã le aduc sãracilor vestea cea bunã, sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã; sã le vestesc celor închiºi eliberarea ºi celor prinºi în rãzboi libertatea; 2 sã dau de ºtire un an de milostivire al Domnului ºi o zi de rãzbunare a Dumnezeului nostru; sã-i mângâi pe toþi cei întristaþi; 3 sã aduc alinare celor care plâng în Sion; sã le pun pe cap o coroanã împãrãteascã în locul cenuºii de pocãinþã, sã le schimb veºmântul de doliu cu untdelemnul bucuriei, sã le pun haine de sãrbãtoare în locul disperãrii, ca sã fie numiþi stejari ai dreptãþii, o grãdinã a Domnului, spre mãrirea lui. 4 Ei vor zidi iarãºi vechile dãrâmãturi, vor ridica iarãºi ruinele din vechime, vor înnoi cetãþile devastate rãmase pustii din neam în neam. 5 Strãinii vor sta ºi vã vor paºte turmele ºi fiii strãinului vor fi plugarii ºi viticultorii voºtri. 6 Iar voi vã veþi numi Preoþi ai Domnului ºi veþi fi numiþi Slujitori ai Dumnezeului nostru, veþi mânca bogãþiile neamurilor ºi vã veþi mândri cu mãrirea lor. 7 În locul batjocurii lor, îndoite ruºinea ºi insulta este de partea lor; de aceea vor stãpâni îndoit în þara lor ºi vor avea o bucurie veºnicã. 1


Oficiul lecturilor

7

8

Cãci eu, Domnul, iubesc dreptatea, urãsc rãpirea ºi nelegiuirea; le voi da într-adevãr rãsplata lor, ºi voi încheia cu ei un legãmânt veºnic. 9 Seminþia lor va fi renumitã printre popoare ºi urmaºii lor printre neamuri. Toþi cei care îi vor vedea îi vor preþui, pentru cã sunt un neam binecuvântat de Domnul. 10 Mã voi bucura din toatã inima în Domnul ºi va tresãlta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, cãci m-a îmbrãcat cu haina mântuirii, m-a acoperit cu veºmântul veseliei ca pe un mire care poartã cununã împãrãteascã ºi ca pe o mireasã împodobitã cu giuvaierele sale. 11 Precum din pãmânt rãsar ierburile ºi în grãdinã încolþesc seminþele, aºa va face Domnul Dumnezeu sã rãsarã dreptatea ºi lauda înaintea tuturor neamurilor. RESPONSORIUL Is 61,1; In 8,42 R. Duhul Domnului este asupra mea, cãci Domnul m-a uns ºi m-a trimis sã le aduc sãracilor vestea cea bunã, * sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã, sã le vestesc celor închiºi eliberarea ºi celor prinºi în rãzboi libertatea. V. Eu de la Dumnezeu am ieºit ºi am venit; cãci n-am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis * sã-i vindec. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Predica 160: PL 52, 620-622)

Cel care a voit sã se nascã pentru noi, nu a voit sã rãmânã necunoscut de noi Deºi în misterul însuºi al întrupãrii Domnului semnele divinitãþii au fost întotdeauna clare, totuºi sãrbãtoarea de astãzi ne aratã ºi ne dezvãluie în multe feluri cã Dumnezeu a venit într-un trup omenesc, pentru ca


8

7 ianuarie

firea noastrã muritoare, învãluitã mereu în întuneric, sã nu piardã, prin ignoranþã, ceea ce a meritat atât de mult sã primeascã ºi sã posede prin har. Cãci cel care a voit sã se nascã pentru noi nu a voit sã rãmânã necunoscut de noi; de aceea s-a arãtat astfel, pentru ca acest mare mister al bunãtãþii dumnezeieºti sã nu devinã ocazie de greºealã. Astãzi, magii, care îl cãutau pe cel ce strãluceºte printre stele, îl gãsesc scâncind în leagãn. Astãzi, magii rãmân surprinºi vãzându-l înfãºat în scutece pe cel care mult timp se ascunsese dupã stele. Astãzi, magii privesc cu mare stupoare ceea ce vãd aici: cerul pe pãmânt, pãmântul în cer; omul în Dumnezeu, Dumnezeu în om; ºi cel pe care lumea întreagã nu-l poate cuprinde, închis într-un trup atât de mic. ªi îndatã ce vãd, cred fãrã sã discute ºi, prin daruri simbolice, ei mãrturisesc, prin tãmâie, cã este Dumnezeu; prin aur, cã este rege; prin smirnã, cã va trebui sã moarã. Astfel, pãgânii, care erau cei din urmã, devin cei dintâi; pentru cã atunci, prin credinþa magilor, este inauguratã venirea pãgânilor la credinþã. Astãzi, Cristos, care va spãla pãcatul lumii, a intrat în râul Iordan. Cã pentru aceasta a venit, însuºi Ioan dã mãrturie: Iatã-l pe Mielul lui Dumnezeu, iatã-l pe acela care ridicã pãcatele lumii (In 1,29). Astãzi, slujitorul îl þine în braþe pe Domnul, omul pe Dumnezeu, Ioan pe Cristos; îl þine în braþe ca sã primeascã iertarea, nu ca sã o dea. Astãzi, aºa cum spune Profetul: Glasul Domnului este peste ape (Ps 28,3). Care glas? Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am gãsit mulþumirea (Mt 3,17). Astãzi, Duhul Sfânt pluteºte peste ape sub forma unui porumbel, pentru ca, aºa cum acel porumbel i-a vestit lui Noe cã potopul lumii se terminase, la fel, vãzând acest porumbel, sã se înþeleagã cã naufragiul continuu al lumii se încheiase. Acesta nu a adus ca celãlalt o ramurã din vechiul mãslin, ci a revãrsat pe capul pãrintelui nostru bogãþia unei noi ungeri, ca sã se împlineascã ceea ce prezisese Profetul: De aceea te-a uns


Laudele

9

Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tãi (Ps 44,8). Astãzi, Cristos dã un început semnelor cereºti, schimbând apa în vin. Însã apa trebuia sã se schimbe în sacramentul sângelui, atunci când Cristos va umple cupele cu vin ale acelora care vor bea din vasul trupului sãu, ca sã se împlineascã aceastã profeþie: Paharul meu este plin de se revarsã! (Ps 22,5). RESPONSORIUL R. Trei sunt darurile preþioase pe care magii le-au adus Domnului în ziua aceea ºi fiecare poartã în el o tainã dumnezeiascã: * prin aur este arãtatã puterea regelui; prin tãmâie este indicat marele preot; prin smirnã este vestitã înmormântarea Domnului. V. Magii îl adorã în iesle pe autorul mântuirii noastre ºi îi oferã din vistieria lor daruri simbolice: * prin aur. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea slavei tale sã lumineze inimile noastre, ca sã putem trece prin întunericul acestei lumi ºi sã ajungem în patria luminii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


7 ianuarie

10

IMNUL Voi ce-l aºteptaþi pe Domnul, doritori de a-l vedea, Ridicaþi-vã privirea ºi vedeþi pe cer o stea; E o stea la drum pornitã din dumnezeiesc îndemn Sã vesteascã bucurie ºi sã fie lumii semn. Astru-n faþa cãrui aºtrii ceilalþi toþi pãlesc ºi pier Vine sã vesteascã lumii sfânt ºi-nfricoºat mister: Dumnezeu nemuritorul, îmbrãcat în trup de lut, Pe pãmânt, în sãrãcia cea mai neagrã, s-a nãscut. Observând cu grijã cerul, cercetându-l ani ºi ani, Au zãrit pe boltã steaua fericiþii magi persani; De la marginile lumii au plecat din Rãsãrit ªi, fãcând o cale lungã, la Irod au poposit. ªi intrând atunci la crudul rege din Ierusalim, Au grãit aºa: „O rege, negreºit am vrea sã ºtim Unde-i regele puternic nou-nãscut în Israel? Cãci conduºi de-o stea anume, noi pornit-am cãtre el. Noi pe el îl recunoaºtem ca stãpân în univers; Când la stele porunceºte, stelele pornesc în mers. Vreun rege mai puternic decât el în lume nu-i, Vrem cu fruntea în þãrânã sã cãdem în faþa lui. El e regele Mesia, Salvatorul tuturor, Ce-a voit din multe neamuri sã-ºi formeze un popor. Prin credinþã ne socoatem lui Avram umili urmaºi, De aceea cãtre dânsul ne-ndreptãm ai noºtri paºi”. Slavã, Pruncuºor, ce nu poþi încã vorbe sã îngâni Cãci, chemând la tine magii, te descoperi la pãgâni. Slavã, Tatã, care-n lume ai trimis un Salvator; Duh Preasfânt, ºi þie slavã; închinare tuturor. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? Psalmul 76 (77) Amintirea faptelor lui Dumnezeu


Laudele

11

Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu suntem striviþi (2Cor 4,8). 2

Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig, † îmi îndrept glasul spre Dumnezeu * ºi el îºi pleacã urechea spre mine. 3 În ziua încercãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, † mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea ºi n-am obosit; * sufletul meu refuzã orice mângâiere. 4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gem, * mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte! 5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei, * sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc. 6 M-am gândit la zilele de demult, * la anii veacurilor de odinioarã. 7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã, * mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã: 8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, * nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi? 9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, * s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam? 10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea * ori ºi-a închis iubirea sa în mânie? 11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea: * dreapta Celui Preaînalt a slãbit!” 12 Îmi voi aminti faptele Domnului * ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui. 13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale, * voi medita la toate faptele tale minunate. 14 Dumnezeule, calea ta este sfântã! * Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? 15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni, * tu þi-ai arãtat puterea printre popoare. 16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tãu, * pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif.


12 17

7 ianuarie

Te-au vãzut apele, Dumnezeule, † te-au vãzut apele ºi s-au tulburat * ºi adâncurile s-au miºcat. 18 Norii au revãrsat ape, † cerurile au dat drumul la tunete * ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile. 19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej † ºi fulgerele tale luminau lumea; * pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremurat. 20 În mare este calea ta, † ºi cãrãrile tale în ape multe * ºi urmele tale nu se cunosc. 21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã, * cu mâna lui Moise ºi a lui Aron. Ant. Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? Ant. 2 Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºte ºi tot el înalþã. Cântarea 1Sam 2,1-10 Dumnezeu e bucuria celor smeriþi I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri (Lc 1,52-53). 1 Inima mea se bucurã în Domnul * ºi mi-am înãlþat fruntea în Dumnezeul meu; mi s-a deschis gura larg împotriva duºmanilor mei, * cãci m-am bucurat de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul † ºi nu este altul în afarã de tine, * nu este stâncã precum Dumnezeul nostru. 3 Nu înmulþiþi vorbele de mândrie, * sã nu mai iasã cuvinte de îngâmfare din gura voastrã. Cãci Domnul este Dumnezeu atotºtiutor, * ºi toate faptele de el sunt cântãrite. 4 Arcul celor puternici s-a sfãrâmat, * iar cei slabi s-au încins cu putere.


Laudele

13

5

Cei sãtui s-au robit pentru pâine, * iar cei flãmânzi nu mai îndurã foame. Chiar cea sterilã a nãscut de multe ori, * iar cea cu mulþi copii a devenit neputincioasã. 6 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, * el trimite în locuinþa morþilor ºi tot el scoate de acolo. 7 Domnul face sãrac ºi tot el îmbogãþeºte, * el înjoseºte ºi tot el înalþã. 8 Domnul ridicã din þãrânã pe cel sãrman * ºi din gunoi pe cel lipsit, ca sã-i aºeze alãturi de cei mari * ºi sã le dea ca moºtenire un tron de glorie; cãci ai Domnului sunt stâlpii pãmântului * ºi el a aºezat lumea deasupra lor. 9 El pãzeºte picioarele credincioºilor sãi, † iar cei nelegiuiþi vor amuþi în beznã, * cãci omul nu învinge prin propria forþã. 10 Domnul îi va zdrobi pe vrãjmaºi, * el va tuna din cer asupra lor. Domnul va judeca marginile pãmântului, † îi va da regelui sãu putere * ºi va înãlþa fruntea unsului sãu. Ant. Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºte ºi tot el înalþã. Ant. 3 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul. † Psalmul 96 (97) Gloria lui Dumnezeu Acest psalm se referã la Mântuitorul lumii ºi la credinþa tuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu). 1

Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * † toate insulele sã tresalte de veselie. 2 Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu.


7 ianuarie

14 3

Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul. Is 9,5 LECTURA SCURTÃ Un prunc ni s-a nãscut nouã, un fiu ni s-a dat nouã ºi domnia a fost pusã pe umerii lui, iar numele lui este: Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Pãrinte veºnic, Principe al pãcii. RESPONSORIUL SCURT R. Îl vor adora * toþi regii pãmântului. Îl vor adora. V. Toate neamurile îl vor sluji, * toþi regii pãmântului.

Slavã Tatãlui. Îl vor adora.


Ora medie

15

Ant. la Benedictus: De la rãsãrit au venit magii la Betleem sã-l adore pe Domnul ºi, deschizându-ºi comorile, i-au adus daruri de preþ: aur, marelui rege; tãmâie, Dumnezeului adevãrat; smirnã, pentru îngroparea lui, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. 68


16

7 ianuarie

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. De la rãsãrit au venit magii la Betleem sã-l adore pe Domnul ºi, deschizându-ºi comorile, i-au adus daruri de preþ: aur, marelui rege; tãmâie, Dumnezeului adevãrat; smirnã, pentru îngroparea lui, aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-i aducem laudã lui Cristos, pentru cã toate marginile pãmântului au vãzut mântuirea lui Dumnezeu: Mãrire þie, Doamne Cristoase! Cristoase, Rãscumpãrãtorul tuturor, care venind în lume ai dãrâmat zidul despãrþirii dintre iudei ºi pãgâni, – nimiceºte în lume discriminãrile, care înjosesc demnitatea omului. Tu, care prin întruparea ºi naºterea ta ai venit sã locuieºti printre noi, – învaþã-ne sã recunoaºtem prezenþa ta în Bisericã ºi în fiecare om. Tu, care l-ai revelat deplin pe Dumnezeu oamenilor, – învaþã-ne sã îmbrãþiºãm cuvântul tãu cu toatã credinþa ºi cu fapta. Emanuel, care în chip minunat ai reînnoit toate, – reînnoieºte inimile, cuvintele ºi faptele noastre. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea slavei tale sã lumineze inimile noastre, ca sã putem trece prin întunericul acestei lumi ºi sã ajungem în patria luminii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie

17

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Doamne, ce de sus veghezi, Când soarele e în nãmiezi, Þi-aducem iarãºi prin Cristos Al laudei smerit prinos. Aceasta este ora când, În spate crucea grea purtând, Ca mielul pentru jertfã-i dus La moarte, pe Calvar, Isus. El ne-a-mpãcat cu Dumnezeu ªi de atunci primim mereu Din jertfa sfântului Calvar Belºug de pace ºi de har. Mãrire, Tatã îndurat, Mãrire, Fiule-ntrupat, Mãrire, Duhule Preasfânt, La toþi cinstire, slavã, cânt. Amin. PSALMODIA Ant. Venind Cristos, v-a vestit pace vouã care eraþi departe ºi pace acelora care erau aproape. Psalmul 118 (119),57-64 57

VIII (Heth) Am zis: partea mea, Doamne, * este sã pãzesc cuvintele tale.


18

7 ianuarie

58

Am cãutat faþa ta din toatã inima, * aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu. 59 Am cercetat cãrãrile mele * ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale. 60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii * sã pãzesc poruncile tale. 61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud * pentru judecãþile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale. 64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, * învaþã-mã îndreptãrile tale! Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea. 7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu.

2


Ora medie

19

9

Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. 10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. II Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 13


20

7 ianuarie

24

Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Venind Cristos, v-a vestit pace vouã care eraþi departe ºi pace acelora care erau aproape.

Is 12,5-6 LECTURA SCURTÃ Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! Sã ºtie aceasta tot pãmântul! Tresaltã de bucurie ºi înãlþã laude, tu care locuieºti în Sion, cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel! V. Îl vor vedea neamurile pe Cel Drept. R. ªi toþi regii, pe împãratul mãririi. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea slavei tale sã lumineze inimile noastre, ca sã putem trece prin întunericul acestei lumi ºi sã ajungem în patria luminii veºnice. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Irod împãrate, mai crud ca o fiarã, De ce pui la cale ca pruncul sã piarã?


Vesperele

21

Nu-þi clatinã tronul, nu vrea giuvaeruri Acela ce veºnic domneºte în ceruri. Din þãri depãrtate ºi magii vin, iatã-i; Iar steaua ce-aici i-a condus minunatã-i. De-a stelei sclipire conduºi la luminã, La Pruncul din iesle adânc se închinã. Isus se coboarã-n Iordan ca sã spele Pãcatele noastre ºi multe ºi grele; Când iese din apã, Ioan îl aratã Mulþimii pe Mielul curat, fãrã patã. La ruga smeritã a Mamei preabune, Isus sãvârºeºte întâia minune. Minunea când nunul de-acum terminase La nunta din Cana tot vinul din vase. Trei cazuri în care-a fãcut sã aparã Din firea-i divinã o razã-n afarã. Isus prin credinþã ºi nouã ne-apare, Mãrire sã-i fie ºi pururi cântare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea gloriei Mântuitorului nostru. Psalmul 61 (62) Pacea în Dumnezeu Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã pacea în credinþã (Rom 15,13). 2

Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu, * de la el îmi vine mântuirea. 3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea, turnul meu de scãpare; * de aceea nu mã clatin. 4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om, lovindu-l cu toþii † ca pe un zid gata sã cadã * ºi ca pe un gard surpat?


22

7 ianuarie

5

Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea lui, † se desfatã în minciunã; * cu gura binecuvânteazã, dar în adâncul lor blestemã. 6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna, * pentru cã numai în el este speranþa mea. 7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea, turnul meu de scãpare; * de aceea nu mã clatin. 8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea, stânca tãriei mele, * apãrarea mea este la Dumnezeu. 9 Poporule, pune-þi încrederea într-însul în orice moment, † revarsã-þi inima în faþa lui. * Dumnezeu este adãpostul nostru! 10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam, * minciunã, fiii oamenilor. Dacã s-ar cântãri toþi la un loc, * ar fi mai uºori decât fumul. 11 Nu vã încredeþi în violenþã † ºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf; * chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile, nu vã lipiþi inima de ele! 12 O datã a vorbit Domnul * ºi de douã ori am auzit aceasta: tãria este a lui Dumnezeu, † 13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea, * pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale. Ant. Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea gloriei Mântuitorului nostru. Ant. 2 Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noi ºi sã ne binecuvânteze. Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28).


Completoriul

23

2

Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele. 5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului. Ant. Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noi ºi sã ne binecuvânteze. Ant. 3 În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el. Cântarea

Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturile ºi primul nãscut dintre cei morþi 12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile.


24

7 ianuarie

Toate au fost create prin el ºi pentru el. † El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el. 17

Cf. 2Pt 1,3-4 LECTURA SCURTÃ Cristos, prin puterea lui dumnezeiascã, ne-a dãruit toate cele necesare spre viaþã ºi evlavie prin cunoaºterea celui care ne-a chemat la propria lui mãrire ºi putere. Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preþioase ºi mari pentru ca astfel sã deveniþi pãrtaºi ai naturii sale dumnezeieºti, dupã ce v-aþi smuls din depravarea care este în poftele lumii. RESPONSORIUL SCURT R. În el vor fi binecuvântate * toate seminþiile pãmântului. În el vor fi. V. Toate neamurile îl vor preamãri, * toate seminþiile pãmântului. Slavã Tatãlui. În el. Ant. la Magnificat: Vãzând steaua, magii au fost cuprinºi de o bucurie foarte mare ºi, intrând în casã, i-au adus Domnului în dar aur, tãmâie ºi smirnã. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


Vesperele

25

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Vãzând steaua, magii au fost cuprinºi de o bucurie foarte mare ºi, intrând în casã, i-au adus Domnului în dar aur, tãmâie ºi smirnã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Cristos Domnul, care i-a vizitat pe cei care ºedeau în întuneric ºi în umbra morþii ca sã-i lumineze. Sã-l rugãm cu adâncã evlavie: Cristoase, soare care rãsare, aratã-ne lumina ta! Doamne Cristoase, venirea ta a dat naºtere Bisericii, trupul tãu mistic: – fã-o sã creascã ºi sã se edifice în iubire. Tu cârmuieºti cu mâna ta cerul ºi pãmântul: – fã ca popoarele ºi conducãtorii lor sã recunoascã puterea ta de rege al universului. Întrupându-te, ai devenit preot veºnic: – dã-le preoþilor tãi harul sã fie slujitori vrednici ai rãscumpãrãrii.


7 ianuarie

26

În sânul Fecioarei Maria, ai unit în chip tainic firea omeneascã ºi firea dumnezeiascã: – binecuvânteazã fecioarele care þi s-au consacrat þie, Mire ceresc. (Cristoase, soare care rãsare, aratã-ne lumina ta!) Îmbrãcând firea noastrã muritoare, tu ai nimicit moartea, care nu era fãptura ta: – binevoieºte a-i trece pe cei rãposaþi din moarte la viaþa fãrã de sfârºit. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea slavei tale sã lumineze inimile noastre, ca sã putem trece prin întunericul acestei lumi ºi sã ajungem în patria luminii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã, fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã.


Completoriul

27

Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat.


28

7 ianuarie

Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


7 ianuarie

30

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


7 ianuarie  

Liturgia orelor

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you