Issuu on Google+


26 iulie SFINÞII IOACHIM ªI ANA, PÃRINÞII SFINTEI FECIOARE MARIA Comemorare Dupã o veche tradiþie atestatã încã din secolul al II-lea, acestea erau numele pãrinþilor fericitei Fecioare Maria. Cultul sfintei Ana exista în Orient în secolul al VI-lea ºi s-a rãspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul sfântului Ioachim este de datã mai recentã.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,


2

26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Tatã sfânt al Preacuratei, fericite Ioachime, Te rugãm sã ne îngãdui glasul nostru sã exprime


Oficiul lecturilor

3

Sentimentul preþuirii ºi-al înaltei noastre stime Pentru-atâtea privilegii minunate ºi sublime. Eºti mãrit ºi plin de slavã, cãci te tragi din glorioºii Patriarhi ºi regi ai þãrii. Strãluciþi þi-au fost strãmoºii; Dar mai mult ca toþi aceºtia la mãrire te ridicã Doamna lumii, Preacurata: e Maria a ta fiicã. Copiliþa ce þi-o naºte Ana, buna ta consoartã, Aurora este care bucurie lumii poartã. E copila dupã care suspinat-au toþi profeþii, Care, iatã, pune capãt aºteptãrii ºi tristeþii. Închinare, preamãrire, fie veºnicului Tatã Ca ºi Fiului, nãscutul din Fecioara fãrã patã! Duhul Sfânt primeascã cinste ºi-nchinare totodatã, El, izvorul de luminã ºi de dragoste curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Psalmul 20 (21),2-8.14 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! 2


4

26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

Ant. A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Ant. 2 Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Ant. 3 Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban. II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 10


Oficiul lecturilor

5

12

ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban. V. Domnul îl cheamã pe cel drept pe cãi drepte. R. ªi îi descoperã împãrãþia lui Dumnezeu. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Coloseni

3,1-17

Viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu Fraþilor, 1 dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Cugetaþi la cele de sus ºi nu la cele de pe pãmânt, 3 cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie. 5 Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 În acestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 dar acum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã


6

26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

minþiþi unii pe alþii întrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate. 12 Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul la fel sã vã iertaþi ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea îmbrãcaþi-vã cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate sã le faceþi în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el. RESPONSORIUL Gal 3,27-28; Ef 4,24 R. Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos, în Cristos v-aþi îmbrãcat; aºadar nu mai este nici iudeu nici grec: * voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. V. Îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. * Voi toþi. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Ioan Damaschinul, preot (Pred. 6, la Naºterea Sf. Fecioare Maria, 2.4.5.6: PG 96, 663.667.670)

Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte


Oficiul lecturilor

7

Pentru cã trebuia ca Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu sã se nascã din Ana, natura nu a îndrãznit sã preceadã germenul harului; dar a rãmas fãrã rodul lui, pentru ca harul sã producã rodul sãu. De fapt, trebuia sã se nascã acea întâi-nãscutã din care se va naºte întâiul-nãscut din toatã creaþia în care sunt toate (Col 1,17). O, cuplu fericit, Ioachim ºi Ana! Vouã vã este datoare orice creaturã, pentru cã prin voi creatura a oferit Creatorului darul cel mai plãcut, adicã acea mamã curatã, care era singura vrednicã de Creator. Bucurã-te, Ana, tu, care nu ai nãscut, tresaltã în strigãt de laudã ºi de bucurie, tu, care nu ai simþit durerile naºterii (Is 54,1). Tresaltã de bucurie, Ioachime, pentru cã din fiica ta un prunc s-a nãscut pentru noi, un fiu ni s-a dat ºi numele lui va fi Înger al marelui sfat, Înger al mântuirii pentru toatã lumea, Dumnezeu puternic (cf. Is 9,6). Acest prunc este Dumnezeu. O, Ioachim ºi Ana, cuplu fericit, cu adevãrat fãrã patã! Dupã rodul sânului vostru sunteþi cunoscuþi, aºa cum a spus Domnul odatã: Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte (Mt 7,16). Voi v-aþi rânduit conduita voastrã într-un mod plãcut lui Dumnezeu ºi vrednic de cea care s-a nãscut din voi. În convieþuirea voastrã curatã ºi sfântã, aþi dat viaþã acelei perle de feciorie care a fost fecioarã înainte de a naºte, fecioarã în timpul naºterii ºi fecioarã dupã ce a nãscut. Vorbesc despre aceea care singura trebuia sã pãstreze mereu fecioria minþii, ºi a sufletului, ºi a trupului. O, Ioachim ºi Ana, cuplu preacurat! Pãstrând castitatea stabilitã de legea naturalã, aþi dobândit, prin puterea divinã, ceea ce depãºeºte natura: aþi dãruit-o lumii pe Mama lui Dumnezeu, care nu a cunoscut bãrbat. Ducând o viaþã pioasã ºi sfântã în condiþia umanã, voi aþi dat naºtere unei copile care este mai mare decât îngerii, iar acum este reginã a îngerilor. O, Fecioarã preafrumoasã ºi preadulce! O, fiicã a lui Adam ºi Mamã a lui Dumnezeu! Fericit sânul care þi-a dat viaþã! Fericite braþele care te-au îmbrãþiºat ºi buzele care þi-au dat sãrutãri curate, buzele pãrinþilor tãi, aºa


8

26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

încât tu sã pãstrezi în toate fecioria! Înãlþaþi cãtre Dumnezeu strigãte de bucurie, toþi locuitorii pãmântului! Aclamaþi, intonaþi imnuri ºi tresãltaþi de bucurie! (Ps 97,4). Ridicaþi-vã glasul, strigaþi, nu vã temeþi. Cf. Lc 2,37.38; 7,16 RESPONSORIUL R. Noaptea ºi ziua îi slujeau Domnului prin posturi ºi rugãciuni, * aºteptând mântuirea lui Israel. V. Îl rugau pe Dumnezeu sã viziteze poporul sãu. * Aºteptând. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, care le-ai dat sfinþilor Ioachim ºi Ana harul ca din ei sã se nascã mama Fiului tãu întrupat, dãruieºte-ne ºi nouã, prin rugãciunile lor, mântuirea pe care ai fãgãduit-o poporului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când luceafãrul rãsare, ºtim c-aproape este ora Sã aparã aurora, ce la rându-i, tuturora Le vesteºte bucuria rãsãritului de soare, Cel ce-nvãluie pãmântul în luminã ºi splendoare.


Laudele

9

Soarele-i Cristos ce lumea cu luminã o inundã, Aurora e Maria, fecioria ei fecundã, Iar luceafãrul ce-alungã bezna nopþii eºti tu, Anã, Care-o naºti pe Maica Sfântã cea scutitã de prihanã. În pãmânt fertil înfiptã rãdãcinã roditoare ªi mlãdiþã care-adus-ai lumii cea mai albã floare, La o mare demnitate Creatorul te ridicã: Din vecie hotãrãºte lui Isus sã-i fii bunicã. Te iubesc ºi-acum în ceruri ale tale sfinte rude, Iar familia ºi-n ceruri glasul dulce þi-l aude. De la ea, de bunã seamã, poþi obþine, de vrei, totul; Pentru noi, o, sfântã Anã, roagã-þi fiica ºi nepotul. O, Isuse, floare-aleasã, pe pãmânt din cer purtatã, De Maria care-i Mamã ºi Fecioarã preacuratã, Te slãvim ºi totodatã îl slãvim pe Tatãl care, Ca ºi tine, ca ºi Duhul, este vrednic de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale!


10 26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria 7

Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor. Ant. 2 Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veci. Cântarea Ez 36,24-28 Domnul va reînnoi poporul sãu Ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi cu ei, va fi Dumnezeul lor (Ap 21,3). 24 Vã voi scoate dintre neamuri, † vã voi aduna din toate þãrile * ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã.


Laudele

11

25

Vã voi stropi cu apã curatã ºi vã veþi curãþa. † Vã voi curãþa de toate pãcatele * ºi de toatã idolatria voastrã. 26 Vã voi da o inimã nouã * ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã * ºi vã voi da o inimã de carne. 27 Voi pune în voi duhul meu † ºi vã voi face sã urmaþi legile mele, * veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. 28 Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. † Voi veþi fi poporul meu * ºi eu voi fi Dumnezeul vostru.. Ant. Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veci. Ant. 3 Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Pe toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã-i nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?”


12 26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria 6

L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. LECTURA SCURTÃ

Is 55,3

Deschideþi-vã urechile! Veniþi la mine! Ascultaþi, ca sufletul vostru sã rãmânã viu. Voi încheia cu voi un legãmânt veºnic, împlinind faþã de voi promisiunile fãcute lui David. RESPONSORIUL SCURT R. Cu iubirea sa îndurãtoare * ne-a cercetat Domnul. Cu iubirea. V. Din seminþia lui David ni l-a dãruit pe Mântuitorul Isus, * ne-a cercetat Domnul. Slavã Tatãlui. Cu iubirea.

Ant. la Benedictus: Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru cã ne-a înãlþat o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul sãu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


Laudele

13

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru cã ne-a înãlþat o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul sãu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne! Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse.


14 26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. (Tu singur eºti sfânt, Doamne!) Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, care le-ai dat sfinþilor Ioachim ºi Ana harul ca din ei sã se nascã mama Fiului tãu întrupat, dãruieºte-ne ºi nouã, prin rugãciunile lor, mântuirea pe care ai fãgãduit-o poporului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt.


Ora medie

15

Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 118 (119),169-176 XXII (Tau) 169

Sã ajungã strigarea mea, Doamne, înaintea feþei tale, * dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu! 170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, * dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã! 171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta, * cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale. 172 Sã cânte limba mea cuvintele tale, * cãci toate poruncile tale sunt drepte. 173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, * cãci am ales învãþãturile tale. 174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, * ºi legea ta este desfãtarea mea. 175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, * judecãþile tale îmi vor veni în ajutor. 176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, * cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale.


16 26 iulie, sfinþii Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria

Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 2

II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 11


Vesperele I

17

14

Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. LECTURA SCURTà 1Cor 9,26-27a Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. Fericit omul pe care tu îl povãþuieºti, Doamne. R. ªi îl înveþi legea ta. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, care le-ai dat sfinþilor Ioachim ºi Ana harul ca din ei sã se nascã mama Fiului tãu întrupat, dãruieºte-ne ºi nouã, prin rugãciunile lor, mântuirea pe care ai fãgãduit-o poporului tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Duminica a XVII-a de peste an

18

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate, De-aceea, doar mâna-þi puternicã poate Ca ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace, Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace. Aduce-nserarea ºi gânduri pioase ªi dulce odihnã truditelor oase, Iar minþii repaus îºi dã fiecare Când toatã tristeþea din inimi dispare. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Din nou cãtre Domnul mãririi eterne Cu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul, Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l. Pe cel care viaþa cu har ne-o inundã Voim sã-l slãvim cu iubire profundã; ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese, Prinos sã-i aducem de imnuri alese. Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape, Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape; Credinþa aprinsã în suflet ne fie În beznã luminã, în noapte fãclie. A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l, Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl. Pãmântul ºi cerul în veci sã adoare Treimea domnind în cereascã splendoare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã se înalþe, Doamne, rugãciunea mea ca fumul de tãmâie înaintea ta. Psalmul 140 (141),1-9 Rugãciune în timp de primejdii


Vesperele I

19

ªi din mâna îngerului, fumul de tãmâie al rugãciunii sfinþilor s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu (Ap 8,4). 1

Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu, * pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem. 2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine ca fumul de tãmâie, * ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta ca jertfa de searã. 3 Pune, Doamne, strajã gurii mele * ºi pãzeºte uºa buzelor mele. 4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu, † spre uneltiri nelegiuite împreunã cu fãcãtorii de rele; * sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor! 5 Sã mã loveascã cel drept * ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri, nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap untdelemnul înmiresmat al pãcãtoºilor, * ºi rugãciunea mea va fi continuã împotriva rãutãþilor lor. 6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci, * atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute. 7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul, * aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor. 8 Doamne Dumnezeule, cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei, * la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meu. 9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins * ºi de cursa fãcãtorilor de rele! Slavã Tatãlui, ºi Fiului, * ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, * ºi în vecii vecilor. Amin. Rugãciunea Slavã Tatãlui, de obicei, se spune la sfârºitul fiecãrui psalm ºi cântare, dacã nu este prescris altfel.


20

Duminica a XVII-a de peste an

Ant. Sã se înalþe, Doamne, rugãciunea mea ca fumul de tãmâie înaintea ta. Ant. 2 Tu eºti scãparea mea, Doamne, tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. Psalmul 141 (142) Tu, Doamne, eºti scãparea mea Toate acestea s-au împlinit în Domnul în timpul pãtimirii sale (sf. Ilariu). 2

Cu glasul meu strig cãtre Domnul, * cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meu, 3 înaintea lui îmi vãrs necazul, * înaintea lui îmi prezint strâmtorarea. 4 ªi când slãbeºte în mine duhul meu, * tu cunoºti cãrãrile mele. Pe calea pe care umblam * mi-au întins cursã. 5 Priveºte la dreapta mea ºi vezi, * nu este nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-a ascuns de mine * ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu. 6 Am strigat cãtre tine, Doamne, † am zis: „Tu eºti scãparea mea, * tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea, * cãci sunt atât de slab. Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc, * pentru cã sunt mai tari decât mine! 8 Elibereazã sufletul meu din închisoare, * ca sã laud numele tãu; drepþii se vor strânge în jurul meu * atunci când mã vei rãsplãti”. Ant. Tu eºti scãparea mea, Doamne, tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii.


Vesperele I

21

Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine: de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine: de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veci. LECTURA SCURTÃ Rom 11,33-36 O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. RESPONSORIUL SCURT R. Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Cât sunt.


22

Duminica a XVII-a de peste an

V. Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt de minunate lucrãrile tale, Doamne.

Ant. la Magnificat: Asemenea este împãrãþia cerurilor negustorului care cautã mãrgãritare de preþ; ºi, aflând un mãrgãritar de mare preþ, s-a dus ºi a vândut toate câte le avea ºi l-a cumpãrat. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sf��ntului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Vesperele I

23

Ant. Asemenea este împãrãþia cerurilor negustorului care cautã mãrgãritare de preþ; ºi, aflând un mãrgãritar de mare preþ, s-a dus ºi a vândut toate câte le avea ºi la cumpãrat. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Aducând preamãrire Dumnezeului unic, Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh, sã-l rugãm cu umilinþã: Fii alãturi, Doamne, de poporul tãu! Doamne sfinte, Pãrinte atotputernic, fã ca pe pãmântul nostru sã rãsarã dreptatea, – ºi poporul tãu va trãi în frumuseþea pãcii. Cãlãuzeºte în împãrãþia ta toate neamurile, – spre mântuirea tuturor popoarelor. Dã-le celor cãsãtoriþi harul de a urma în pace voinþa ta – ºi de a trãi mereu în iubire. Binevoieºte, Doamne, a-i rãsplãti pe toþi aceia care ne fac bine – ºi dãruieºte-le viaþa veºnicã. Priveºte cu îndurare la cei care au cãzut victimã urii ºi rãzboaielor – ºi binevoieºte a-i primi în odihna cereascã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Duminica a XVII-a de peste an

24

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †


Completoriul

25

din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.


26 3

Duminica a XVII-a de peste an

Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.


Duminica a XVII-a de peste an

28

Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Liturgia orelor