Issuu on Google+


18 octombrie SFÂNTUL LUCA, EVANGHELIST Sãrbãtoare S-a nãscut într-o familie pãgânã. Convertindu-se la creºtinism, i-a fost însoþitor apostolului Paul. Predica acestuia a constituit izvorul Evangheliei pe care a scris-o. Într-o altã carte, Faptele Apostolilor, a înfãþiºat viaþa Bisericii de la început, relatând evenimente care s-au desfãºurat pânã la prima sosire a lui Paul la Roma.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, care vorbeºte în Evanghelie! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1

Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,


2

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, care vorbeºte în Evanghelie! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Slãvit ucenic, sfinte Luca, tu, care Ai fost hãrãzit printr-o sfântã chemare Sã-mparþi cu apostolii nobila muncã, Spre noi, muritorii, privirea-þi aruncã.


Oficiul lecturilor

3

Prin sfinþii apostoli o voce rãsunã, Ducând pretutindenea vestea cea bunã. Prin ea, omenirii ce-n pulbere zace, Se-aduce speranþã, luminã ºi pace. Cu dânºii ºi tu ai muncit, ucenice, Ferice de tine, de-a pururi ferice, Fiindc-ai primit misiunea divinã Sã fii ca ºi dânºii izvor de luminã. Sãmânþa sãditã în noi cu cuvântul Sã nu ne-o ucidã nici gerul, nici vântul. Cãldura iubirii din cer ne-o sloboade, Ca-n noi sã producã mulþime de roade. Noi ºtim cã odatã Cristos o sã vinã, Ca lumea s-o-mpartã în grâu ºi neghinã. Tu pune atuncea o vorbã la dânsul, Sã nu nimerim unde-i focul ºi plânsul. Preasfânta Treime slãvitã sã fie De îngeri ºi oameni acum ºi-n vecie. Ea parte ne facã în ceruri odatã Cu Luca-mpreunã de bunã rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 2


4

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

7

Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Ant. 2 Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui. Psalmul 63 (64) Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. 2

Ant. Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui.


Oficiul lecturilor

5

Ant. 3 Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea. Psalmul 96 (97) 1

Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * toate insulele sã tresalte de veselie. 2 Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea.


6

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

V. Naþiunile pãgâne s-au bucurat când au auzit vestea cea bunã R. ºi preamãreau cuvântul Domnului.

LECTURA ÎNTÂI Din Faptele Apostolilor

9,27-31; 11,19-26

Biserica este plinã de mângâierea Duhului Sfânt În zilele acelea, 9,27 Barnaba l-a luat pe Saul ºi l-a dus la apostoli ºi le-a povestit cum l-a vãzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit ºi cum a predicat cu curaj la Damasc în numele lui Isus. 28 Iar el umbla în Ierusalim împreunã cu ei, predicând cu curaj în numele Domnului. 29 Vorbea ºi discuta aprins ºi cu eleniºtii, dar aceºtia cãutau sã-l ucidã. 30 Când au aflat fraþii, l-au dus la Cezareea ºi l-au trimis la Tars. 31 Aºadar, Biserica se bucura de pace în toatã Iudeea, Galileea ºi Samaria; se consolida ºi umbla în frica de Domnul ºi creºtea în numãr prin mângâierea Duhului Sfânt. 11,19 Aºadar, cei care fuseserã împrãºtiaþi, dupã persecuþia care a avut loc împotriva lui ªtefan, au ajuns pânã în Fenicia, Cipru ºi Antiohia, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. 20 Totuºi, erau între ei unii ciprioþi ºi cireneni, care au venit la Antiohia ºi care le-au vorbit grecilor, vestindu-l pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei ºi a fost mare numãrul celor care au crezut ºi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim ºi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. 23 Când a ajuns ºi a vãzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat ºi i-a îndemnat pe toþi sã rãmânã credincioºi Domnului, cu inimã neclintitã. 24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt ºi credinþã. Astfel, o mare mulþime s-a adãugat la Domnul. 25 Atunci, el s-a dus la Tars ca sã-l caute pe Saul. 26 Când l-a gãsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunãrile Bisericii ºi au învãþat o mulþime numeroasã. În Antiohia, discipolii au fost numiþi pentru prima datã creºtini.


Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL

7

Fap 12,24; 13,48b.52

R. Cuvântul lui Dumnezeu creºtea ºi se rãspândea tot mai mult. * ªi au crezut toþi cei care fuseserã hotãrâþi pentru viaþa cea veºnicã. V. Discipolii erau plini de bucurie ºi de Duhul Sfânt. * ªi au crezut.

LECTURA A DOUA Din Omiliile asupra Evangheliilor de sfântul Grigore cel Mare, papã (Omil. 17, 1-3: PL 76, 1139)

Domnul îºi cautã predicatorii sãi Fraþilor preaiubiþi, Domnul ºi Mântuitorul nostru ne avertizeazã când prin cuvânt, când prin fapte. Pentru a spune adevãrul, ºi acþiunile sale au valoare de poruncã, pentru cã, în timp ce sãvârºeºte ceva în tãcere, el ne face cunoscut ceea ce trebuie sã facem. Iatã cã el îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca sã predice, pentru cã sunt douã porunci ale dragostei: adicã iubirea faþã de Dumnezeu ºi iubirea faþã de aproapele. Domnul îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca sã predice pentru a ne arãta în mod tacit cã nu trebuie sã-ºi asume misiunea de a predica acela care nu are dragoste faþã de alþii. Bine este spus apoi cã i-a trimis înaintea sa în toate cetãþile ºi locurile pe unde avea sã treacã (Lc 10,1). De fapt, Domnul îi urmeazã pe predicatorii sãi, deoarece mai întâi ajunge predica ºi numai atunci vine Domnul sã locuiascã în sufletul nostru, când l-au precedat cuvintele vestirii, prin care adevãrul este primit în minte. Pentru aceasta, Isaia le spune aceloraºi predicatori: Pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþi cãrãrile pentru Dumnezeul nostru (Is 40,3). Iar psalmistul le spune: Neteziþi drumul pentru cel care urcã la asfinþit (Ps 67,5 Vg). Domnul a urcat la asfinþitul care a fost moartea sa. Efectiv, Domnul a urcat la asfinþit, deoarece moartea sa i-a folosit ca piedestal înalt pentru a manifesta mai bine


8

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

gloria sa prin înviere. A urcat la asfinþit, pentru cã, înviind a strivit moartea pe care o înfruntase. Aºadar, noi netezim drumul pentru cel care urcã la asfinþit atunci când predicãm minþilor voastre gloria sa; pentru ca, venind el însuºi, sã le lumineze cu prezenþa iubirii sale. Sã ascultãm ce le spune predicatorilor atunci când îi trimite: Seceriºul este mare, dar lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi, deci, pe stãpânul seceriºului sã trimitã lucrãtori în seceriºul lui (Mt 9,37-38). Pentru un seceriº mare, lucrãtorii sunt puþini. Despre acest numãr mic nu putem sã vorbim fãrã o tristeþe adâncã, deoarece existã persoane care ar asculta cuvântul cel bun, însã lipsesc predicatorii. Iatã, lumea este plinã de preoþi, ºi totuºi, destul de rar se gãseºte cine sã lucreze în seceriºul Domnului. Ne-am asumat oficiul preoþesc, dar nu îndeplinim faptele pe care le comportã oficiul. De aceea, fraþilor preaiubiþi, reflectaþi cu atenþie la cuvântul Domnului: Rugaþi pe stãpânul seceriºului sã trimitã lucrãtori în seceriºul lui. Rugaþi-vã voi pentru noi, ca sã fim în stare sã lucrãm pentru voi aºa cum se cuvine; pentru ca limba sã nu oboseascã în a îndemna, iar tãcerea noastrã sã nu ne condamne, pe lângã judecãtorul cel drept, pe noi, care ne-am asumat oficiul de predicatori. Cf. Lc 1,3.4; Fap 1,1 RESPONSORIUL R. Dupã ce a cercetat toate de la început cu grijã, a scris în mod sistematic Evanghelia; * ca sã cunoaºtem prin cuvintele lor, prin care am fost învãþaþi, adevãrul. V. A tratat despre tot ce a fãcut ºi a învãþat Isus. * Ca sã cunoaºtem. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:


Oficiul lecturilor

9

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.


18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

10

Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Luca spre a dezvãlui, prin predicã ºi prin scris, misterul iubirii tale faþã de cei sãraci, fã ca aceia care se mândresc cu numele de creºtin sã stãruie în a fi o inimã ºi un gând ºi toate neamurile sã se învredniceascã sã vadã mântuirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sfinte Luca, sus, în ceruri, strãlucirea te-nveºmântã; Azi Biserica îþi cântã biruinþa ta cea sfântã. La sfârºitul vieþii, Domnul te invitã ca sã-þi punã Pentru meritele tale a eroilor cununã. Ai primit cuvântul vieþii din iubire-ndurãtoare; Cu iubire porþi cuvântul printre neamuri ºi popoare. Suflet vrednic de apostol, pe pãmânt ºi mare, pânã La hotare-ndepãrtate Duhul Domnului te mânã. Scriitor, înalta-þi artã te aºazã printre genii; Tot ce-ai scris tu se transmite peste veacuri ºi milenii. Cronicar al lui Mesia ºi-al Bisericii în faºã, Maica Domnului te-ajutã, la lucrarea ta-i pãrtaºã.


Laudele

11

Þi-ai legat de sfântul Paul viaþa, soarta ºi norocul, Colindând cu el pãmântul, însoþindu-l în tot locul; În credinþã ºi iubire, el þi-a fost model, oglindã. Fã ca dragostea divinã lumea-ntreagã s-o cuprindã. Tu ai cunoscut ca medic suferinþa grea, umanã; Te rugãm ºi-n noi sã vindeci orice boalã, orice ranã. Slabi suntem ºi fãrã forþe, ne susþine însã tu, ca Sã putem ajunge-n ceruri, fericite sfinte Luca. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Înþelepciunea celor vechi au cercetat-o sfinþii evangheliºti ºi cu vorbele profeþilor ºi-au întãrit istorisirea. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte.


12

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

Ant. Înþelepciunea celor vechi au cercetat-o sfinþii evangheliºti ºi cu vorbele profeþilor ºi-au întãrit istorisirea. Ant. 2 Dumnezeu ne-a chemat la credinþa în adevãr prin evanghelie, spre dobândirea slavei Domnului nostru Isus Cristos. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul!


Laudele

13

79

Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Dumnezeu ne-a chemat la credinþa în adevãr prin evanghelie, spre dobândirea slavei Domnului nostru Isus Cristos. Ant. 3 Mulþi laudã, într-un glas, înþelepciunea lor ºi ea nu se va ºterge în veci. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor.


14

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

3

Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Mulþi laudã, într-un glas, înþelepciunea lor ºi ea nu se va ºterge în veci. 1Cor 15,1-2a.3-4 LECTURA SCURTÃ Vã aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, prin care sunteþi mântuiþi. Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu: Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, a fost înmormântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. RESPONSORIUL SCURT R. Au vestit laudele Domnului * ºi puterea lui. Au vestit. V. ªi faptele minunate pe care le-a sãvârºit * ºi puterea lui. Slavã Tatãlui. Au vestit. Ant. la Benedictus: Transmiþându-ne evanghelia lui Cristos, sfântul Luca l-a vestit pe Soarele ce rãsare din înãlþime. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


Laudele

15

68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Transmiþându-ne evanghelia lui Cristos, sfântul Luca l-a vestit pe Soarele ce rãsare din înãlþime. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l celebrãm cu alese laude pe Mântuitorul nostru, care, biruitor asupra morþii, a dezvãluit strãlucirea vieþii ºi a nemuririi, prin evanghelie, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Întãreºte Biserica ta, Doamne, în credinþã ºi iubire!


16

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

Tu, care ai luminat în chip minunat Biserica ta prin învãþãtori sfinþi ºi înþelepþi, – fã-i pe creºtini sã se bucure necontenit de astfel de lumini. (Întãreºte Biserica ta, Doamne, în credinþã ºi iubire!) Tu, care ai iertat pãcatele poporului atunci când te-au rugat pãstori sfinþi, ca Moise, – purificã ºi sfinþeºte necontenit Biserica ta prin mijlocirea lor. Tu, care i-ai uns pe sfinþii tãi în mijlocul fraþilor lor ºi l-ai trimis pe Duhul tãu asupra lor, – revarsã Duhul Sfânt asupra tuturor pãstorilor poporului tãu. Tu, care însuþi eºti moºtenirea pãstorilor sfinþi, – fã sã nu rãmânã lipsit de tine nici unul dintre aceia pe care i-ai dobândit cu sângele tãu. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Luca spre a dezvãlui, prin predicã ºi prin scris, misterul iubirii tale faþã de cei sãraci, fã ca aceia care se mândresc cu numele de creºtin sã stãruie în a fi o inimã ºi un gând ºi toate neamurile sã se învredniceascã sã vadã mântuirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Ora medie

17

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. Psalmul 118 (119),33-40 V (He) Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale * ºi o voi urma pânã la sfârºit. 34 Dã-mi înþelepciune ca sã urmez legea ta * ºi s-o împlinesc din toatã inima. 35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale, * cãci pe ea mi-am gãsit bucuria. 36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale, * ºi nu spre dorinþa de câºtig. 37 Întoarce ochii mei, ca sã nu priveascã la lucruri deºarte, * ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta. 33


18

18 octombrie, sfântul Luca, evanghelist

38

Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta, * care este pentru cei ce se tem de tine. 39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã, * pentru cã judecãþile tale sunt bune. 40 Iatã, eu doresc poruncile tale: * fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta. Ant. Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. Ant. 2 Cei care-l cautã pe Domnul nu vor duce lipsã de nimic. Psalmul 33 (34) Domnul este mântuirea celor drepþi Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I 2

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el.


Ora medie 11

19

Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic.

Ant. Cei care-l cautã pe Domnul nu vor duce lipsã de nimic. Ant. 3 Cautã pacea ºi urmeaz-o. II 12

Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Cautã pacea ºi urmeaz-o.


Duminica a XXIX-a de peste an

20

LECTURA SCURTÃ

1Tes 2,2b-4

Am aflat curaj în Dumnezeul nostru, sã vã vestim evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptã aprigã. Cãci îndemnul nostru nu provine dintr-o rãtãcire, nici cu gând necinstit, nici cu înºelãciune, ci aºa cum am fost gãsiþi vrednici de Dumnezeu sã ni se încredinþeze evanghelia, aºa vorbim, nu ca sã le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu. V. Eu pãzeam mãrturiile lui Dumnezeu. R. ªi poruncile lui.

Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Luca spre a dezvãlui, prin predicã ºi prin scris, misterul iubirii tale faþã de cei sãraci, fã ca aceia care se mândresc cu numele de creºtin sã stãruie în a fi o inimã ºi un gând ºi toate neamurile sã se învredniceascã sã vadã mântuirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã.


Vesperele I

21

Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Psalmul 118 (119),105-112 XIV (Nun) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unul pe altul (In 15,12). 105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei * ºi luminã pentru cãrãrile mele. 106 Am jurat, ºi mã voi þine de jurãmânt, * sã pãzesc judecãþile tale cele drepte. 107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã, * dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. 108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne, * ºi învaþã-mã judecãþile tale.


22

Duminica a XXIX-a de peste an

109

Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna * ºi nu am uitat de legea ta. 110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã, * dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale. 111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci, * ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca sã împlineascã orânduirile tale: * în veci, pânã la sfârºit. Ant. Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Ant. 2 Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Psalmul 15 (16) Domnul este partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dezlegându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima.


Vesperele I

23

8

Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 6


24

Duminica a XXIX-a de peste an

LECTURA SCURTÃ Col 1,2b-6a Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru. Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea. RESPONSORIUL SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Învãþãtorule, ºtim cã eºti omul adevãrului ºi calea lui Dumnezeu cu adevãrat o înveþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.


Vesperele I

25

54

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Învãþãtorule, ºtim cã eºti omul adevãrului ºi calea lui Dumnezeu cu adevãrat o înveþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu ajutã poporul pe care ºi l-a ales drept moºtenire ºi-l ocroteºte ca sã fie fericit. Sã-i mulþumim ºi, amintindu-ne de iubirea lui, sã-l rugãm: În tine, Doamne, e speranþa noastrã! Te rugãm, Tatã preaîndurãtor, pentru Sfântul Pãrinte papa N. ºi pentru episcopul nostru N.: – ocroteºte-i ºi sfinþeºte-i cu puterea ta. Dã-le celor bolnavi harul de a înþelege cã sunt pãrtaºi la pãtimirea lui Cristos – ºi dãruieºte-le mereu mângâierea lui. Priveºte, în îndurarea ta, la cei lipsiþi de adãpost, – ca sã-ºi poatã afla o locuinþã omeneascã. Binevoieºte a da ºi a pãstra roadele pãmântului, – ca toþi sã-ºi gãseascã pâinea cea de toate zilele. (sau: Apãrã cu bunãtate poporul nostru de orice rãu, – ca sã se bucure de pacea ºi de belºugul care vin de la tine). Copleºeºte-i, Doamne, cu iubirea ta pe cei rãposaþi – ºi dãruieºte-le un lãcaº veºnic în ceruri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim


Duminica a XXIX-a de peste an

26

mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.


Completoriul

27

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).


28

Duminica a XXIX-a de peste an

1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

32

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


Duminica a XXIX-a de peste an

30 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



18 octombrie, sf. Luca, evanghelist