Issuu on Google+


17 ianuarie SFÂNTUL ANTON, ABATE Comemorare Vestitul pãrinte al monahismului s-a nãscut în Egipt, în jurul anului 250. Dupã moartea pãrinþilor sãi, ºi-a împãrþit averea la sãraci, s-a retras în singurãtate ºi acolo a început sã ducã o viaþã de pocãinþã. A avut mulþi ucenici; a lucrat pentru Bisericã, susþinându-i pe mãrturisitorii credinþei în timpul prigoanei lui Diocleþian ºi ajutându-l pe sfântul Atanasiu împotriva arienilor. A murit în anul 356.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,


17 ianuarie, sfântul Anton, abate

2 7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aducând cu bucurie slava care se cuvine Unui sfânt ce-n viaþã, Doamne, te-a slujit numai pe tine,


Oficiul lecturilor

3

Te slãvim, Stãpâne-al nostru, ºi pe tine, totodatã, Înãlþându-þi ºi cântându-þi imn de dragoste curatã. Ucenic þi-a fost acesta, cãci urmându-þi glasul tainic, S-a-nvoit sã fie-n lume al iubirii tale crainic; Nu a fost în stare lumea sã-l atragã, sã-l înºele, Cu averea, cu plãcerea, rod al patimilor rele. Doamne, clipã dupã clipã, pân-la ultima suflare, A trãit unit cu tine, pentru slava ta cea mare. Sã-þi ofere totul þie: gânduri, fapte ºi cuvinte, A fost þelul vieþii sale ºi dorinþa lui fierbinte. Pe pãmânt, din fapte bune, pentru cer ºi-a strâns comoarã; De aceea, când la tine l-ai chemat ºi-a fost sã moarã, L-ai fãcut pãrtaº în ceruri de vederea feþei tale ªi-a urcat pe firmament ca stea a vieþii monahale. El ne-a dat, slãvite Doamne, pildã bunã tuturora; Fã sã mergem pe-a sa urmã, ca, atunci când vine ora, Sã lãsãm aceastã lume, sã-þi aducem cinste þie, S-adorãm Treimea Sfântã în a ta împãrãþie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Psalmul 20 (21),2-8.14 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 2


4

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

7

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Ant. 2 Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Ant. 3 Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban.


Oficiul lecturilor

5

II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban. V. Domnul îl cheamã pe cel drept pe cãi drepte. R. ªi îi descoperã împãrãþia lui Dumnezeu. 10

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Filipeni

3,7–4,1.4-9

Bucuraþi-vã mereu în Domnul Fraþilor, cele care erau pentru mine un câºtig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider cã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le consider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos 9 ºi sã mã aflu în el, 3,7


6

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

fãrã a avea justificarea mea proprie, care vine din lege, ci pe aceea care vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã pe credinþã. 10 Pe el vreau sã-l cunosc ºi puterea învierii lui ºi sã fiu cu el în moarte, 11 doar voi ajunge cumva la învierea din morþi. 12 Nu cã aº fi dobândit deja aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiesc s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus. 13 Fraþilor, eu nu consider cã l-aº fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea ºi mã avânt cãtre cele dinainte. 14 Alerg spre scop, spre rãsplata chemãrii de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. 15 Aºadar, toþi câþi suntem desãvârºiþi sã avem acest gând ºi dacã gândiþi ceva altfel, Dumnezeu vã va revela ºi aceasta. 16 Totuºi, de acolo de unde am ajuns, sã continuãm în acelaºi mod. 17 Fraþilor, fiþi imitatorii mei ºi priviþi cu atenþie la aceia care se poartã dupã modelul pe care îl aveþi în noi. 18 Cãci, v-am spus de multe ori ºi vã spun ºi acum plângând: mulþi se poartã ca duºmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârºitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar mãrirea lor este în ruºinea lor, fiind frãmântaþi numai de cele pãmânteºti. 20 Însã patria noastrã este în ceruri, de unde îl aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba trupul umilinþei noastre, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare sã-ºi supunã toate. 4,1 Aºa încât, fraþii mei iubiþi ºi doriþi, bucuria ºi coroana mea, rãmâneþi astfel statornici în Domnul, iubiþii mei! 4 Bucuraþi-vã mereu în Domnul! Iarãºi vã spun: bucuraþi-vã! 5 Bunãvoinþa voastrã sã fie cunoscutã tuturor oamenilor. Domnul este aproape. 6 Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice împrejurare, cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu mulþumire, sã fie prezentate cererile voastre lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi inimile ºi gândurile voastre în Cristos Isus.


Oficiul lecturilor

7

8

În rest, fraþilor, preocupaþi-vã de acestea: toate cele adevãrate, toate cele demne, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele plãcute, toate cele vrednice de laudã, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacã ceva este virtute sau onorabil, 9 ceea ce aþi învãþat ºi primit, ce aþi auzit ºi vãzut la mine, aceea sã puneþi în practicã. ªi Dumnezeul pãcii va fi cu voi. RESPONSORIUL Lc 12,35; Mt 24,42 R. Sã fie mijlocul vostru încins ºi luminile aprinse, * iar voi fiþi asemenea oamenilor care îºi aºteaptã stãpânul sã se întoarcã de la nuntã. V. Vegheaþi aºadar, cãci nu ºtiþi în ce zi vine stãpânul vostru, * iar voi. LECTURA A DOUA Din Viaþa sfântului Anton, scrisã de sfântul Atanasiu, episcop (Cap. 2-4: PG 26, 842-846)

Vocaþia sfântului Anton Dupã moartea pãrinþilor, Anton, rãmas singur împreunã cu sora sa încã foarte micã, la vârsta de optsprezece sau douãzeci de ani, a preluat grija casei ºi a surorii. Încã nu trecuserã ºase luni de la moartea pãrinþilor, când, într-o zi, mergând dupã obiceiul sãu la bisericã, se gândea la motivul care i-a fãcut pe apostoli ca, dupã ce au pãrãsit toate, sã-l urmeze pe Mântuitorul ºi la acei oameni, despre care se vorbeºte în Faptele Apostolilor, care, dupã ce ºi-au vândut bunurile, au adus la picioarele apostolilor ceea ce au primit, ca sã fie împãrþit sãracilor. De asemenea, se gândea la marea speranþã ce le era rezervatã în cer. Meditând asupra acestor lucruri, a intrat în bisericã tocmai când se citea Evanghelia ºi l-a auzit pe Domnul care i-a spus acelui bogat: Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde tot ceea ce ai ºi dã


8

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

sãracilor, ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã (Mt 19,21). Anton a avut impresia cã Dumnezeu îi adresa lui aceastã Evanghelie ºi cã ea a fost cititã pentru el. A ieºit imediat din bisericã ºi a dãruit locuitorilor satului proprietãþile pe care le moºtenise de la familia sa (avea trei sute de proprietãþi foarte fertile ºi frumoase), ca sã nu fie motiv de preocupare pentru el ºi pentru sora sa. A vândut ºi bunurile mobile ºi a împãrþit sãracilor marea sumã de bani primiþi, pãstrând numai o micã parte pentru sora sa. Mergând altã datã la bisericã, l-a auzit pe Domnul care spune în Evanghelie: Nu vã îngrijoraþi pentru ziua de mâine (Mt 6,34). Nemaisuportând sã pãstreze ceva, a ieºit ºi a dat sãracilor ceea ce îi mai rãmãsese. A încredinþat-o pe sora sa fecioarelor, a cãror fidelitate o cunoºtea, ºi a dus-o în mãnãstirea lor, ca sã fie educatã acolo, iar el a început sã se dedice vieþii ascetice în vecinãtatea casei sale. Veghind asupra sa, a început sã ducã o viaþã austerã. De asemenea, muncea ºi cu mâinile sale, cãci auzise cuvintele: Cine nu vrea sã munceascã nici sã nu mãnânce (2Tes 3,10). Din ceea ce câºtiga, cu o parte îºi cumpãra pâine, iar restul îl dãdea sãracilor. Se ruga fãrã încetare, deoarece învãþase cã trebuie sã se roage fãrã încetare (cf. 1Tes 5,17), în particular. Era atât de atent la lecturã, încât nu lãsa sã-i scape nimic din Scripturã, ci pãstra totul în suflet, încât memoria sa putea înlocui cãrþile. Toþii locuitorii satului ºi oamenii drepþi, care îl frecventau în mod obiºnuit, vãzându-l cum trãieºte, îl numeau prietenul lui Dumnezeu. Unii îl iubeau ca pe un fiu, alþii ca pe un frate. Mt 19,21; Lc 14,33b RESPONSORIUL R. Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor, ºi vei avea comoarã în cer; * apoi vino ºi urmeazã-mã.


Laudele

9

V. Cine dintre voi nu renunþã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu. * Apoi vino.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL A ta îndurare, Cristoase, e mare; Asuprã-ne, iatã, tu fãrã-ncetare Din ceruri reverºi ºi curaj, ºi putere, Sã fim slujitori precum Tatãl ne cere. Voind prin Botez de copii sã ne ieie, În inimi cu drag ne-a aprins o scânteie, Din dragostea sa minunatã, curatã, Cerescul, în veci adorabilul Tatã. Sunt suflete, Doamne, de tine chemate Sã-þi meargã pe urme cu crucea în spate; Odatã chemate, sunt gata sã lase ªi tatã, ºi mamã, ºi-avere, ºi case.


10

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Din numãrul lor e ºi sfântul pe care Gãsitu-l-ai vrednic de pus pe altare; Destoinic erou al iubirii totale, A mers ne-ncetat pe-a virtuþilor cale. Soborul de îngeri ºi sfinþi sã adoare Treimea Preasfântã-n cereasca splendoare. De noi, totodatã, sã fie-adoratã, Sperând sã ne dea înmiitã rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Coph) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. 145

Ant. Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor.


Laudele

11

Ant. 2 Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veci. Cântarea Ex 15,1b-4a.8-13.17-18 Imnul victoriei dupã trecerea Mãrii Roºii Cei care au învins fiara cântau cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu (cf. Ap 15,2-3). 1b Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa: * a aruncat în mare calul ºi cãlãreþul. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea: * el a devenit mântuirea mea, el este Dumnezeul meu, pe el îl voi cinsti; * el este Dumnezeul pãrinþilor mei, pe el îl voi preamãri. 3 Domnul este un luptãtor viteaz; numele lui este Domnul. * 4a A aruncat în mare carele ºi oºtirea lui faraon. 8 La suflarea nãrilor tale, apele s-au strâns grãmadã, † valurile s-au ridicat asemenea unui dig, * abisurile s-au întãrit în adâncurile mãrii. 9 Duºmanul a zis: „Îi voi urmãri ºi-i voi ajunge din urmã, † voi împãrþi prada ºi sufletul meu va fi satisfãcut; * voi scoate sabia ºi-i voi ucide cu mâna mea”. 10 Tu ai pornit furtuna ºi marea i-a acoperit, * au cãzut ca plumbul în apele învolburate. 11 Cine este ca tine între zei, Doamne? † Cine este ca tine, mãreþ în sfinþenie, temut ºi vrednic de laudã, * tu, care faci fapte minunate? 12 Ai întins dreapta ta ºi i-a înghiþit pãmântul! * 13 Ai cãlãuzit în îndurarea ta poporul pe care l-ai eliberat,


12

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

ºi cu puterea ta * l-ai purtat spre lãcaºul tãu cel sfânt. 17 Tu vei duce poporul tãu * ºi-l vei aºeza pe muntele moºtenirii tale, în locul pe care tu, Doamne, þi l-ai ales ca lãcaº, * în templul tãu cel sfânt, pe care l-au zidit mâinile tale. 18 Domnul domneºte de-a pururi, * în veacul veacului! Ant. Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veci. Ant. 3 Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. LECTURA SCURTÃ

2Pt 1,10-11 Fraþilor, strãduiþi-vã ºi mai mult sã întãriþi chemarea ºi alegerea voastrã, cãci fãcând acestea nu veþi cãdea niciodatã. Astfel, vi se va da în plus intrarea în împãrãþia veºnicã a Domnului ºi mântuitorului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat.


Laudele

13

V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


14

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Ant. Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne! Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Ora medie

15

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 118 (119),33-40 V (He) Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale * ºi o voi urma pânã la sfârºit. 34 Dã-mi înþelepciune ca sã urmez legea ta * ºi s-o împlinesc din toatã inima. 35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale, * cãci pe ea mi-am gãsit bucuria. 36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale, * ºi nu spre dorinþa de câºtig. 37 Întoarce ochii mei, ca sã nu priveascã la lucruri deºarte, * ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta. 33


16

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

38

Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta, * care este pentru cei ce se tem de tine. 39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã, * pentru cã judecãþile tale sunt bune. 40 Iatã, eu doresc poruncile tale: * fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta. Psalmul 33 (34) Domnul este mântuirea celor drepþi Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. 2

12

II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul.


Ora medie

17

13

Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. 1Cor 9,26-27a LECTURA SCURTà Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. Fericit omul pe care tu îl povãþuieºti, Doamne. R. ªi îl înveþi legea ta. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te


Duminica a II-a de peste an

18

iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A II-A DE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,


Vesperele I

19

Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Psalmul 118 (119),105-112 XIV (Nun) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unul pe altul (In 15,12). 105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei * ºi luminã pentru cãrãrile mele. 106 Am jurat, ºi mã voi þine de jurãmânt, * sã pãzesc judecãþile tale cele drepte. 107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã, * dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. 108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne, * ºi învaþã-mã judecãþile tale. 109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna * ºi nu am uitat de legea ta. 110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã, * dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale. 111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci, * ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca sã împlineascã orânduirile tale: * în veci, pânã la sfârºit. Ant. Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Ant. 2 Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Psalmul 15 (16) Domnul este partea mea de moºtenire


20

Duminica a II-a de peste an

Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dezlegându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia.


Vesperele I

21

Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 6

Col 1,2b-6a LECTURA SCURTÃ Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru. Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea. RESPONSORIUL SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul.


22

Duminica a II-a de peste an

Ant. la Magnificat: Auzindu-l pe Ioan, cei doi ucenici au mers dupã Isus, spunându-i: „Învãþãtorule, unde locuieºti?” El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Auzindu-l pe Ioan, cei doi ucenici au mers dupã Isus, spunându-i: „Învãþãtorule, unde locuieºti?” El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”.


Vesperele I

23

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu ajutã poporul pe care ºi l-a ales drept moºtenire ºi-l ocroteºte ca sã fie fericit. Sã-i mulþumim ºi, amintindu-ne de iubirea lui, sã-l rugãm: În tine, Doamne, e speranþa noastrã! Te rugãm, Tatã preaîndurãtor, pentru Sfântul Pãrinte papa N. ºi pentru episcopul nostru N.: – ocroteºte-i ºi sfinþeºte-i cu puterea ta. Dã-le celor bolnavi harul de a înþelege cã sunt pãrtaºi la pãtimirea lui Cristos – ºi dãruieºte-le mereu mângâierea lui. Priveºte, în îndurarea ta, la cei lipsiþi de adãpost, – ca sã-ºi poatã afla o locuinþã omeneascã. Binevoieºte a da ºi a pãstra roadele pãmântului, – ca toþi sã-ºi gãseascã pâinea cea de toate zilele. (sau: Apãrã cu bunãtate poporul nostru de orice rãu, – ca sã se bucure de pacea ºi de belºugul care vin de la tine). Copleºeºte-i, Doamne, cu iubirea ta pe cei rãposaþi – ºi dãruieºte-le un lãcaº veºnic în ceruri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, care stãpâneºti toate câte sunt pe pãmânt ºi în cer, ascultã cu bunãtate rugãciunile poporului tãu ºi dãruieºte timpurilor noastre pacea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Duminica a II-a de peste an

24

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †


Completoriul

25

din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.


26

Duminica a II-a de peste an

Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.


Duminica a II-a de peste an

28

Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



17 ianuarie, sfântul Anton, abate