Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A V-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã; Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã; Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã; Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã. Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã, Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã. Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor care Ne insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare. Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna; Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna. Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consume Lãcomia care naºte toate relele din lume.


Oficiul lecturilor

3

Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinã În unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã. Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie, Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Psalmul 17 (18),31-51 Mulþumire Dacã Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastrã? (Rom 8,31). IV 31

Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. † Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, * el este scut pentru toþi cei care sperã în el. 32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? * Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie * ºi face desãvârºitã calea mea, 34 el face picioarele mele ca ale cerbului * ºi mã aºazã pe înãlþimi; 35 el învaþã mâinile mele la rãzboi * ºi braþele mele întind arcul de aramã. Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã.


4

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

V Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, † dreapta ta mã sprijinã * ºi bunãvoinþa ta m-a ajutat sã cresc. 37 Ai lãrgit calea sub paºii mei * ºi nu s-au clãtinat gleznele mele. 38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde * ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici. 39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, * se vor prãbuºi sub picioarele mele. 40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, * i-ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea. 41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã * ºi pe cei ce mã urãsc i-ai risipit. 42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã îi salveze, * au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns. 43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, * ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat. 44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, * m-ai aºezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoºteam a ajuns sã mã slujeascã; † 45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, * fiii strãinilor mã linguºesc; 46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga: * ies tremurând din locurile lor de refugiu. Ant. Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã. 36

Ant. 3 Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. VI Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea * ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele! 48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa * ºi îmi supune popoarele; 47


Oficiul lecturilor

5

49

el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. † Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, * tu mã mântuieºti de omul violent. 50 De aceea, Doamne, te voi preamãri înaintea popoarelor * ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta. 51 El dã mari izbânzi regelui sãu, † îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, * faþã de David ºi urmaºii lui pe veci. Ant. Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. V. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne. R. ªi voi privi minunãþiile din legea ta. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Galateni

4,8-31

Moºtenirea divinã ºi libertatea noii alianþe Fraþilor, atunci când nu-l cunoºteaþi pe Dumnezeu, eraþi sclavii celor care din firea lor nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, dupã ce l-aþi cunoscut pe Dumnezeu, sau, mai bine, dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumnezeu, cum de vã mai întoarceþi din nou la învãþãturile de la început, slabe ºi sãrace, cãrora vreþi sã le slujiþi din nou? 10 Voi þineþi zile, luni, anotimpuri ºi ani. 11 Mã tem sã nu fi ostenit în zadar pentru voi. 12 Vã rog, fraþilor, fiþi ca mine, cãci ºi eu sunt ca voi. Voi nu m-aþi nedreptãþit cu nimic. 13 ªtiþi cã prima datã v-am vestit evanghelia prin slãbiciunea trupului, 14 ºi totuºi nu aþi arãtat nici dispreþ ºi nici dezgust faþã de trupul meu care putea fi pentru voi o încercare, ba dimpotrivã, m-aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat. 16 Am devenit oare duºmanul vostru pentru cã v-am spus 8


Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

6 17

adevãrul? Aceia sunt ataºaþi de voi, dar nu cu intenþie bunã, ci vor sã vã separe de noi ca sã vã ataºaþi de ei. 18 De fapt, dacã intenþia este bunã, este bine sã fie un ataºament, întotdeauna, ºi nu numai când sunt eu la voi, 19 copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristos se va forma în voi. 20 Aº dori sã fiu la voi acum ºi sã-mi schimb tonul, cãci sunt neliniºtit în privinþa voastrã. 21 Spuneþi-mi: voi, care vreþi sã fiþi sub lege, nu ascultaþi legea? 22 Cãci este scris cã Abraham a avut doi fii: unul din sclavã ºi unul din femeia liberã. 23 Însã cel din sclavã este nãscut dupã trup, pe când cel din femeia liberã este prin promisiune. 24 Acestea sunt alegorii. Cãci ele sunt douã testamente: unul de pe muntele Sinai, care a nãscut sclavie. Aceasta este Agar. 25 Dar Agar este muntele Sinai în Arabia ºi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie, împreunã cu copiii sãi. 26 Însã Ierusalimul de sus este liber ºi este mama noastrã. 27 Cãci este scris: Bucurã-te, tu, care eºti sterilã ºi care nu naºti, chiuie de bucurie ºi strigã, tu, care nu simþi durerile naºterii, cãci mai mulþi copii are cea pãrãsitã decât cea care are bãrbat. 28 Dar voi, fraþilor, ca ºi Isaac, sunteþi fii ai promisiunii. 29 Însã ºi atunci cel care era nãscut dupã trup îl persecuta pe cel nãscut dupã duh ca ºi acum. 30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe servitoare ºi pe fiul ei, cãci fiul servitoarei nu va fi moºtenitor împreunã cu fiul celei libere. 31 De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere. RESPONSORIUL Cf. Gal 4,28.31; 5,1a; 2Cor 3,17 R. Noi, ca ºi Isaac, suntem fii ai promisiunii. Aºadar, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere. * Pentru aceastã libertate ne-a eliberat Cristos. V. Domnul este Duh: Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea. * Pentru aceasta.


Oficiul lecturilor

7

LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra Scrisorii cãtre Galateni, de sfântul Augustin, episcop (Nr. 37.38: PL 35, 2131-2132)

Cristos sã se formeze în voi Apostolul spune: Fiþi ca mine (Gal 4,12), cãci eu, deºi m-am nãscut iudeu, din motive spirituale, dispreþuiesc cele trupeºti. Cãci ºi eu sunt ca voi (Gal 4,12), adicã ºi eu sunt om. Apoi, cu atenþie ºi discreþie, le aminteºte de iubirea sa faþã de ei, ca sã nu-l considere drept un duºman de-al lor. Spune, de fapt: Vã rog, fraþilor, voi nu m-aþi nedreptãþit cu nimic (cf. Gal 4,12), ca ºi cum ar spune: „Sã nu credeþi cã eu vreau sã vã ofensez”. Tot în acest scop, spune: Copiii mei (Gal 4,19), ca sã-l imite ca pe un tatã. Pentru care îndur din nou chinurile naºterii, pânã când Cristos se va forma în voi (Gal 4,19). Când spune acestea, se identificã mai mult cu persoana Maicii Biserici, deoarece ºi în alt loc spune: Ne-am fãcut blânzi în mijlocul vostru ca o doicã ce îºi dezmiardã copiii (1Tes 2,7). Cristos se naºte ºi se formeazã prin credinþã în cel care crede, în omul interior, în cel care este chemat la libertatea harului, în cel care este blând ºi smerit cu inima ºi care nu se laudã cu meritele faptelor sale, care sunt nimic. Cu toate acestea, harul face sã aparã în el un oarecare merit, pentru ca Cristos sã-l poatã numi „cel mai mic” al sãu, adicã el însuºi, cel care a spus: Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut (Mt 25,40). Într-adevãr, Cristos se formeazã în cel care primeºte forma lui Cristos, în cel care se uneºte cu Cristos printr-o iubire spiritualã. Aceasta înseamnã cã cineva, prin imitare, se identificã cu Cristos atât cât îi permite starea sa. Cel care spune cã rãmâne în Cristos, declarã Ioan, trebuie sã trãiascã aºa cum el a trãit (1In 2,6). Dar întrucât oamenii sunt zãmisliþi de mame ca sã fie formaþi, ºi atunci când sunt formaþi se îndurã chinurile


8

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

naºterii ca ei sã se nascã, ar putea sã trezeascã uimire ceea ce s-a spus: Pentru care îndur din nou chinurile naºterii, pânã când Cristos se va forma în voi (Gal 4,19). Trebuie sã înþelegem cã aceastã naºtere se referã la neliniºtile ºi preocupãrile pe care el le-a îndurat ca ei sã se nascã în Cristos. El îndurã din nou chinurile naºterii din cauza pericolelor seducþiei de care îi vede ameninþaþi. Îngrijorarea produsã de asemenea preocupãri, pe care o comparã cu chinurile naºterii, ar putea dura pânã când vor ajunge toþi la mãsura staturii plinãtãþii lui Cristos, ca sã nu mai fie duºi încoace ºi încolo de orice vânt al învãþãturii (cf. Ef 4,13-14). Aºadar, nu pentru începutul credinþei, prin care se nãscuserã deja, ci pentru întãrirea ºi desãvârºirea lor s-a spus: Pentru care îndur din nou chinurile naºterii, pânã când Cristos se va forma în voi (Gal 4,19). Aceastã naºtere el o subliniazã cu alte cuvinte într-un alt text, în care spune: Preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile. Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab? Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind? (2Cor 11,28-29). RESPONSORIUL Ef 4,15; Prov 4,18 R. Sã fim fideli adevãrului în iubire. * Sã creºtem în toate pentru el, care este capul, Cristos. V. Cãile celui drept sunt ca lumina care creºte din zori pânã la amiazã. * Sã creºtem. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã veghezi cu grijã neobositã asupra familiei tale; pãstreaz-o sub ocrotirea ta, cãci harul tãu este singura ei speranþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Laudele

9

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare; Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oare Mai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine, Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine? Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la cale Se abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale, Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate, Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate. Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparã ªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã. Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã, Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã. Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui; Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i; Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã, Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã. De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune, Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune. E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde, Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã. Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora.


10

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora.


Laudele

11

Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Cântarea

Ier 31,10-14

Bucuria poporului eliberat Isus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52). 10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, * vestiþi-l în insulele îndep��rtate ºi spuneþi: „Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna * ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”. 11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, * l-a eliberat din mâna celui mai puternic. 12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului * ºi se vor aduna din toate pãrþile spre bunãtãþile Domnului, spre grâu, spre vin ºi untdelemn, * spre miei ºi spre viþei, ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, * ºi nu vor mai duce lipsã de nimic. 13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, * se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã. „Voi schimba jalea lor în bucurie, * îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor. 14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug * ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”. Ant. Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Ant. 3 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. † Psalmul 47 (48) Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporului M-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul (Ap 21,10).


12 2

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda * în cetatea Dumnezeului nostru. 3 † Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, * bucuria întregului pãmânt. Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, * este cetatea marelui rege. 4 Dumnezeu, în palatele sale, * este cunoscut ca un loc de refugiu. 5 Cãci iatã, regii s-au aliat, * au înaintat împreunã; 6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, * cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã. 7 I-a apucat tremuratul acolo, * dureri ca ale celei ce naºte. 8 A fost ca vântul de la rãsãrit, * care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº. 9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut în cetatea Domnului oºtirilor, † în cetatea Dumnezeului nostru; * Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. 10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, * în mijlocul templului tãu. 11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, † slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; * dreapta ta este plinã de dreptate. 12 Sã se veseleascã Muntele Sionului † ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda * pentru judecãþile tale! 13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, * numãraþi turnurile sale; 14 admiraþi zidurile sale, † cercetaþi-i palatele, * ca sã povestiþi generaþiilor viitoare: 15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru † în veci ºi în vecii vecilor, * el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte. Ant. Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru.


Laudele

13

LECTURA SCURTà Is 66,1-2 Aºa vorbeºte Domnul: „Cerul este tronul meu iar pãmântul este scãunel pentru picioarele mele! Ce casã aþi putea voi sã-mi zidiþi, ºi care ar putea fi locul odihnei mele? Toate aceste lucruri mâna mea le-a fãcut, ºi ale mele sunt toate”, zice Domnul. Iatã spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel sãrman ºi spre cel cu duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul meu. RESPONSORIUL SCURT R. Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã, Doamne! Am strigat. V. Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne! Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,


14

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

77

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumiri lui Cristos, care ne-a dãruit lumina acestei zile, ºi sã-l implorãm: Binecuvânteazã-ne, Doamne, ºi sfinþeºte-ne! Tu te-ai oferit ca jertfã pentru pãcatele noastre: – primeºte faptele ºi intenþiile noastre de astãzi. Tu bucuri ochii noºtri cu darul mereu nou al luminii: – rãsari ca un luceafãr în inimile noastre. Dã-ne harul sã fim astãzi îndelung-rãbdãtori cu toþi, – ca sã putem merge pe urmele tale. Doamne, fã sã auzim de dimineaþã îndurarea ta; – fie astãzi bucuria ta puterea noastrã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, seara, dimineaþa ºi la amiazã implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, alungând din inimile noastre întunericul pãcatelor, sã ne duci la adevãrata luminã, care este Cristos. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie

15

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta. Psalmul 118 (119),17-24 III (Ghimel) Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã * ºi sã pãzesc cuvântul tãu. 18 Deschide-mi ochii ca sã vãd * minunãþiile legii tale! 19 Eu sunt strãin pe pãmânt: * sã nu ascunzi de mine poruncile tale! 20 Sufletul meu se consumã într-una * de dorul judecãþilor tale. 17


16

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

21

Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi * care se abat de la hotãrârile tale. 22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea, * cãci am pãzit învãþãturile tale. 23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea, * totuºi slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale. 24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea, * îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei. Ant. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta. Ant. 2 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Psalmul 24 (25) Rugãciune pentru iertare ºi mântuire Speranþa nu înºalã (Rom 5,5). I Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, * 2 Dumnezeul meu, mã încred în tine; sã nu fiu fãcut de ruºine, * ca sã nu râdã de mine duºmanii mei. 3 Toþi cei care se încred în tine * nu vor fi fãcuþi de ruºine. Vor fi fãcuþi de ruºine * cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic. 4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, * ºi învaþã-mã cãrãrile tale. 5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, † cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele * ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. 6 Aminteºte-þi, Doamne, de îndurãrile tale † ºi de faptele milostivirii tale, * cãci ele sunt veºnice. 7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele * ºi de fãrãdelegile mele; 1


Ora medie

17

adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, * pentru bunãtatea ta, Doamne. 8 Domnul este bun ºi drept, * el aratã pãcãtoºilor calea; 9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, * îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale. 10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare* pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale. 11 Pentru numele tãu, Doamne, * iartã-mi pãcatul meu pentru cã este mare. Ant. Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Ant. 3 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman. II Cine este omul care se teme de Domnul? * Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã. 13 Sufletul lui va locui în fericire * ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul. 14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el * ºi îi învaþã legãmântul sãu. 15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, * cãci el scoate din laþ picioarele mele. 16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, * cãci sunt singur ºi nefericit. 17 Elibereazã de neliniºte inima mea, * scoate-mã din necazurile mele. 18 Priveºte la umilirea ºi la truda mea * ºi iartã-mi toate pãcatele. 19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc * ºi cu urã înverºunatã mã urãsc. 20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; * sã nu fiu fãcut de ruºine pentru cã mi-am pus speranþa în tine. 21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã * pentru cã am sperat în tine. 12


18

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

22

Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel * din toate strâmtorãrile sale. Ant. Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman.

Am 5,8 LECTURA SCURTÃ Cel care a fãcut Pleiadele ºi Orionul ºi preface bezna în dimineaþã ºi ziua o ascunde în noapte adâncã, cel care cheamã apele mãrii ºi le revarsã peste faþa pãmântului, Domnul este numele lui. V. Splendoare ºi mãreþie înaintea lui. R. Putere ºi frumuseþe în lãcaºul sãu sfânt. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL În fãpturile din lume, Doamne, forþa ta apare; Vietãþi nenumãrate au luat fiinþã-n mare. Peºtii au rãmas în apã; patrupede târâtoare Au ieºit la þãrm; la pãsãri le-ai pus aripi ca sã zboare.


Vesperele

19

Nu existã spaþiu liber, n-a putut vreun loc sã-þi scape; Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi ape. Tot ce miºcã în naturã: pãsãri, peºti ºi animale, Te adorã, te ascultã, se supun voinþei tale. Ne-am nãscut ºi noi din apã, pentru viaþa ta divinã La Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vinã. Am jurat atunci sã ducem viaþã sfântã, fãrã patã, Haina albã ce-am primit-o s-o pãstrãm imaculatã. Ne-am cãlcat cuvântul însã, am uitat de jurãminte; La cãinþa noastrã, Doamne, cu-ndurare ia aminte. Ne-am mândrit în mintea noastrã ºi cãderea ne-a fost mare; Doamne, vindecã-ne rana, scoate-ne din disperare. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Psalmul 29 (30) Recunoºtinþã pentru salvarea de la moarte Cristos îi mulþumeºte Tatãlui dupã învierea sa glorioasã (Cassiodor). 2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat * ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine. 3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine * ºi tu m-ai vindecat. 4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor, * tu mi-ai dat viaþã ca sã nu cobor în mormânt. 5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui, * preamãriþi memoria sfinþeniei sale! 6 Cãci mânia lui þine o clipã, * dar îndurarea lui þine toatã viaþa. Seara intrã în casã plânsul* iar dimineaþa, bucuria.


20

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

7

Iar eu, în bunãstarea mea, am zis: * „Nu mã voi clãtina în veac!” 8 Doamne, în bunãvoinþa ta, m-ai aºezat pe un munte puternic; † dar când þi-ai întors faþa de la mine, * am fost cuprins de spaimã. 9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig * ºi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare. 10 Ce câºtig ai avea din sângele meu, * de-aº coborî în adâncuri? Oare te va lãuda þãrâna * ºi va vesti adevãrul tãu? 11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine! * Doamne, fii tu ajutorul meu! 12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, † mi-ai sfâºiat haina de pocãinþã * ºi m-ai încins cu bucurie, 13 pentru ca sufletul meu sã-þi cânte fãrã încetare. * Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri! Ant. Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Ant. 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Psalmul 31 (32) Fericit cel cãruia i s-au iertat fãrãdelegile David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dã justificarea fãrã fapte (Rom 4,6). 1 Fericit este cel cãruia i s-a iertat fãrãdelegea, * cãruia i s-a acoperit pãcatul! 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala * ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie. 3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele * ºi gemeam ziua întreagã.


Vesperele

21

4

Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta, * vlaga mi se usca în dogoarea verii. 5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu, * nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea. Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”. * ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu. 6 De aceea te roagã orice credincios * în timpul strâmtorãrii. Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape, * la el nu vor ajunge. 7 Tu eºti pentru mine un loc de scãpare, † tu mã scoþi din strâmtorare, * mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare. 8 Îþi voi da înþelepciune † ºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi; * voi aþinti ochii mei asupra ta. 9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului, lipsiþi de pricepere, * ale cãror fãlci le strângi cu zãbalã ºi frâu, altfel nu vin dupã tine. 10 De multe dureri are parte cel rãu, * dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul îndurarea îl va înconjura. 11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã! * Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima. Ant. Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a 11,17

Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic,


22

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. 1Pt 1,6-9 LECTURA SCURTÃ Pentru aceasta vã bucuraþi, deºi acum, pentru puþin timp, trebuie sã vã întristaþi de felurite încercãri pentru ca valoarea credinþei voastre, mai preþioasã decât aurul pieritor, care se încearcã în foc, sã fie un motiv de laudã, mãrire ºi cinste la arãtarea lui Isus Cristos. Pe el, fãrã sã-l fi vãzut, îl iubiþi; fãrã a-l vedea, dar crezând în el, tresãriþi de o bucurie negrãitã ºi preamãritã, încredinþaþi cã veþi ajunge la þelul credinþei voastre: mântuirea sufletelor. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-a hrãnit Domnul * din lamura grâului. Ne-a hrãnit. V. ªi ne-a îndestulat cu miere din stâncã; * din lamura grâului. Slavã Tatãlui. Ne-a hrãnit.


Completoriul

23

Ant. la Magnificat: Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Dumnezeu, cel ce ne ajutã ºi în care ne-am pus toatã speranþa, ºi sã-l invocãm cu evlavie: Priveºte, Doamne, la fiii tãi!


24

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

Doamne, Dumnezeul nostru, care ai încheiat cu poporul tãu un legãmânt veºnic, – fã-ne sã lãudãm pururi faptele tale minunate. (Priveºte, Doamne, la fiii tãi!) Desãvârºeºte-i în iubirea ta pe toþi preoþii – ºi pãstreazã-i mereu pe credincioºii tãi în unitatea Duhului prin legãtura pãcii. Dã-ne harul sã construim cetatea pãmânteascã împreunã cu tine, – ca sã nu trudeascã în zadar cei care o zidesc. Trimite lucrãtori în seceriºul tãu, – ca numele tãu sã fie preamãrit la toate neamurile. Primeºte-i alãturi de sfinþii tãi pe prietenii ºi binefãcãtorii noºtri rãposaþi – ºi uneºte-ne ºi pe noi, la vremea cuvenitã, cu fericiþii din ceruri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care luminezi noaptea ºi faci sã strãluceascã lumina dupã întuneric, dã-ne harul sã petrecem aceastã noapte fãrã a fi tulburaþi de cel rãu, iar în ceasul dimineþii sã venim în faþa ta spre a-þi aduce mulþumire. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Completoriul

25

IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.


26

Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

5

Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii.


Joi, sãptãmâna a V-a de peste an

28 Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



12 februarie, Joi, sãptãmâna a V-a de peste an