Page 1

CRITICI LITERARE Ion Pachia Tatomirescu încredințează:

ne

<<Numeroși alți critici / istorici literari, abordând poezia lui Cezar Baltag, au mai remarcat: apolinicul / solaritatea versului, o anume geometrizare a logosului, din unghiuri neîntâlnite la Ion Barbu, chiar un „spectacol grațios-liric“, un „controlat“ narcisism.>>

Eugen Simion afirmă: „ Egal cu sine, original prin felul în care asimilează şi interpretează miturile, Cezar Baltag are un sunet care este numai al lui şi o rigoare ce trebuie admirată pentru că se manifestă din ce in ce mai rar în poezia de azi.”

Lucian Rusu :

PLAJĂ PUSTIE CEZAR BALTAG „ Dincolo de leagăn, dincolo de lespede tu, care erai întotdeauna Crainicul blond a venit oarba încet, n-a frânt sub paşii ei scutul şi suliţa cu necruţarea zarului rostogolindu-se în mare în plin amurg Mai înoţi şi acum? Ţi s-a lipit desigur o frunză udă, semn de tăcere, acolo unde aveai o pată albă din naştere Oare există o insulă? Oare mai sunt albatroşi? Toate valurile s-au reîntors în mare Toţi înotatorii au atins panglica albă şi s-au făcut nevazuţi Fratele meu, valul meu întristat, zarul meu unde eşti acum, cine eşti? ” Motto: “Mitul nu e decât un simbol, o ieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ţi minte forma şi că poţi să o simţi în zugrăveala pe hârtie, aceasta trebuie citită şi înţeleasă”. (Mihai Eminescu)

1

„Deşi îndepărtează cu o grimasă de aristocratic dispreţ, orice tentative de indiscretă manifestare(…), poezia lui Cezar Baltag, traversată de un flux subteran şi de emanaţiile filtrate ale interiorităţii, aplică pe fiecare cuvânt al său un sigiliu energic şi de neconfundat. Cuvintele sunt în poezia sa delegaţii auguste, şi severa lor înlănţuire, subtilă şi fluentă nu constituie un atribut formal, ci stricta expresie a marilor convulsiuni lăuntrice, a marilor exasperări ale fiinţei, atât de intense încât refuză cu înalt dezgust exteriorizarea dezordonată şi aproximativă.”


Fondul sentimental, înclinaţia spre reveria calmă şi senină generează o poezie muzicală, punând mare preţ pe calitatea rostirii şi perfecţiunea desenului imagistic, trăsături ce se accentuează în poezia „Plajă pustie” a lui Cezar Baltag. Poetul foloseşte foarte multe simboluri mitologice antice punând preţ pe calitatea rostirii şi perfecţiunea desenului imagistic, în acest sens natura este personificată asemănând-o cu un crainic „blond” în cazul amurgului şi cu propriul frate în cazul valurilor mării.

ce priveşte timpul, simboliştii invocă atemporalitatea şi sunt obsedaţi de trecerea lui, de percepţia efemerului. De la „crainicul blond” ce se rostogoleşte, „toate valurile s-au reîntors în mare/ Toţi înotătorii au atins panglica albă şi s-au facut nevăzuţi, poetul pierde valul întristat, „zarul meu”, ajungând să nici nu-l mai cunoască. Aşadar, putem încadra poezia şi în romantism, tema principală fiind natura. Se pot remarca inovaţii, formele ca versul scurt şi ingambamentul, adică procedeul de versificaţie ce constă în continuarea ideii poetice în versul următor, din dorinţa de a scoate în relief anumite cuvinte cum ar fi „crainicul blond” punând accent pe soarele ce treptat dispare după panglica albă. Se mai remarcă şi stilul modern, caracterizat prin lipsa ritmului şi a rimei.

Reuşeşte să prezinte stările umane sub forma unor fenomene naturale: „Toţi înotătorii au atins panglica albă/ şi s-au făcut nevăzuţi” îmi sugerează singurătatea, pe când seria de întrebări fără răspuns: ”Oare există o insulă? Oare mai sunt albatroşi?” ar semnifica dorinţa de a scăpa din acea singurătate, fiind un moment adresat sinelui, mai mult, un moment de pură sinceritate deoarece vrea nespus de mult să afle de ce e o „plajă pustie”. De asemenea, stările de criză existenţială, prezentate de Cezar Baltag fac parte din curentul literar, simbolism. În ceea

Cu toate acestea, Cezar Baltag are un stil aparte ce trebuie admirat şi care se manifestă tot mai rar.

(Annamaria Mocan, clasa a XI-a A, Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân)

2


Cezar Baltag este unul dintre cei mai importanţi poeţi şi eseişti români alături de Nichita Stănescu, Adrian Păunescu şi Marin Sorescu. Scrie o serie de poezii printre care şi “Plaja pustie”. Alexandru Piru observă la Cezar Baltag “un stil tot mai oracular; şi-a încifrat sensurile şi a ajuns la un ermetism greu traductibil, chiar dacă ascunzând realmente un sens…”. Fondul sentimental, înclinaţia spre reveria calmă şi senină generează o poezie muzicală, punând mare preţ pe calitatea rostirii şi perfecţiunea desenului imagistic, lirica lui Cezar Baltag se înscrie în aria unei meditaţii, prin poezie, asupra condiţiei eului.

pornesc o serie de întrebări fără răspuns: “Mai înoţi şi acum? ; “Oare există o insulă? Oare mai sunt albatroşi?” Albatroşii, suveranii cerului şi mărilor, aduc în prim plan “albul” care simbolizează puritate, claritate, perfecţiune, dar şi libertate. În acelaşi timp, albul marchează un nou început(“Toţi înotatorii au atins panglica albă/ şi s-au făcut nevazuţi”). O urmă de durere, dar şi un strigăt, o dorinţă de a ieşi din necunoscut se remarcă şi în finalul poeziei “Fratele meu, valul meu întristat, zarul meu/ unde eşti acum, cine eşti? “ Aşadar textul poate fi considerat o “metaforă a vieţii”. La nivel imagistic lectorul identifică o serie de imagini vizuale şi motorii: “rostogolindu-se în mare”, “plin amurg”, “toate valurile s-au întors în mare”.

În ceea ce priveşte titlul, acesta este “o creaţie în sine” concentrând toate semnificaţiile simbolurilor existente. Pornind de la semnificaţiile “pustiului” acesta arată singurătatea apăsătoare pe care o simte eul liric, deznădejdea, supărarea, durerea. În această mare de tăcere şi necunoscut, apare o undă de lumină prin sintagma “tu…crainicul blond”. Timpul discursului liric este “în plin amurg”, ceea ce semnifică o detaşare de prezentul supărător, un moment potrivit pentru cotemplaţia sinelui. Astfel că de aici

Fiind o poezie modernă, nu are ritm şi rima(versurile sunt inegale). La nivel stilistic, se deosebeşte personificarea naturii.

(Roxana Olaru, clasa a XI-a A, Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân)

3


Cezar Baltag (1939-1997) este un poet român, eseist, unul dintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai generaţiei resurecţiei şi a paradoxismului. Poezia sa intelectualistică nu este facută pentru publicul larg, “traversată de un flux subteran şi de emanaţiile filtrate ale inferiorităţii, aplică pe fiecare cuvânt al său un sigiliu energic şi de neconfundat” (Lucian Raicu). Original prin felul în care asimilează şi interpretează miturile, Cezar Baltag tinde spre o maximă artificializare a scrisului, un bun exemplu fiind poezia “Plajă pustie”, poetul recurgând la ambiguitate, la simboluri ale mitologiei antice: ”a venit oarba încet, ţi-a frânt sub paşii ei/ scutul si sulita…”, la imagini abstracte: “Dincolo de leagăn, dincolo de lespede/ tu, care erai întotdeauna/ crainicul blond…”. Poezia este percepută ca o capodoperă de amărăciune glacială, în care lucrurile sunt conectate la infinit, însuşind imagini subtile ale trecerii inevitabile a timpului: “toate valurile s-au intors în mare/ toţi înotătorii au atins panglica albă”. Poezia evidenţiază intuiţia genială a creatorului care îşi imaginează universul sub aspectul unor simboluri: “lespede”, “zarul”, panglica albă”.

Stratul imagistic conţine imagini poetice, artistice de tip vizual: “dincolo de leagăn, dincolo de lespede”, auditiv: “la bătaia de trestii”, sinestezic: “..udă, semn de tăcere, acolo unde/ aveai o pată albă din naştere”, iradiind semnificaţii afective, în timp ce stratul prozodic propune versul liber şi un ritm interior al textului. Simbolismul a constituit un moment cu totul aparte pentru poezie, deoarece sugestia verbală se opunea romantismului în care emoţia excesivă devenise obositoare, ceea ce a făcut posibilă apariţia unui alt curent literar, parnasianismul, care se manifestă prin perfecţiunea formală şi impersonalitatea rece a ideilor poetice prezentă în poezia lui Cezar Baltag. Depăşirea normelor şi tehnicilor compoziţionale în lirica românească s-a făcut prin apariţia modernismului, care a pus accentul pe ideatica filozofică, pe versul liber, promovând poezia eliberată de orice fel de constrângeri formale. Fiind o poezie modernă, introduce un nou concept, “eul liric” sau “eul poetic”, cunoscut şi ca lirism subiectiv, tehnica folosită fiind lirica “rolurilor”, în care poetul se identifică cu unul din personaje, de data aceasta unul absent, cel care are rolul de a pune pe hârtie frumosul.

La nivel sintactic se remarcă propoziţiile interogative: ”Mai înoţi şi acum?”/ …Oare există o insulă? Oare mai sunt albatroşi” care sugerează starea nostalgică a poetului. 4


(Bianca Manu, clasa a XI-a A, Colegiul Naナ」ional Mircea cel Bトフrテ「n)

5

Critici literare  

Cateva critici vechi si actuale...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you