Issuu on Google+

2

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Etapele vieţii spirituale. Reînnoirea promisiunilor de la Botez

La început de An Nou calendaristic – ştim că Anul Bisericesc începe la 1 septembrie – se face bilanţul realizărilor personale, în E familie, societate, în viaţă. Sfânta d Scriptura ne avertizează să fim “gata că i nu ştim ziua şi nici ceasul când vine t Judecata, sfârşitul vieţii (moartea corporală)”; de aceea şi în viaţa noastră o spirituală trebuie să ne facem o dare de r seamă, un bilanţ al conştiinţei. i În fiecare Duminică înaintea Sfintei a Liturghii se cântă “Mărire întru cei de sus l lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”. Din această cântare este de reţinut afirmaţia “între oameni” care ar s-ar putea traduce “întru oameni” (după textul grecesc) care semnifică în sufletul oamenilor , în inimile lor, în interiorul fiinţei lor. Este foarte important echilibrul cu sine însuşi, cu cei din jurul nostru cu Dumnezeu, Binele Suprem. Observăm că Mântuitorul nostru critică comportamentul nostru sufletesc când afirmă că “înăuntru sunteţi cadavre” căci nu semănă cu ceea ce pretindeţi că sunteţi. Hristos superficialitatea noastră afirmând că “pe dinafară sunteţi frumoşi (vipere, şerpi, morminte văruite”. Există trepte în evoluţia spirituală şi biologică a fiinţei umane. Învăţătura creştină propune anumite etape: • primă treaptă este progresul copilăriei, cu întrebările existenţiale: care este scopul vieţii noastre? Care este raportul nostru cu trecutul? La acest zbucium interior filosofii greci afirmau: “Cunoaşte-te pe tine însuţi!”.

• A doua treaptă este aceea când primim răspunsuri sau soluţii, când trebuie să discernem între răspunsurile pozitive şi ambiguităţi, mistere. • A treia treaptă este aceea a împlinirilor, a realizărilor, care dă sens acestei vieţi pământeşti şi tinde spre viaţa veşnică. • A patra treaptă este cea a desăvârşirii. Ridicare cu gândul, cu sufletul, plasându-ne în chip desăvârşit în sistemul de gândire al lui Dumnezeu. În această treaptă e nevoie de mult eroism, curaj, îndrăzneală, uneori într-o clipă cum s-a întâmplat în cazul tâlharului de pe cruce. Sfinţii Părinţi spun că nu este greu acest drum spiritual, această scară de urcat (Sfântul Ioan Scărarul) spre desăvârşire dacă se urmează simplele indicaţii: rugăciunea personală zilnică, citirea Sfintei Scripturi, cunoaşterea Catehismului Bisericii respectând poruncile dumnezeieşti şi cele bisericeşti, meditând la Fericirile rostite de Domnul Isus Hristos, având conştiinţa păcatelor şi reînnoirea zilnică a promisiunilor de la Botez, îndepărtându-ne de Satana prin Spovedanie (Sacramentul Penitenţei), post şi rugăciune, astfel pornind pe un nou drum unindu-ne cu Mântuitorul Hristos prin Sfânta Împărtăşanie şi prin respecta-rea simplelor indicaţii scrise mai sus pe care le găsim în Crez (Simbolul Credinţei) pe care-l rostim la fiecare Sfântă Liturghie. În Pateric se spune: “De ar voi omul, de dimineaţă până seara poate ajunge la măsura dumnezeiască”. ( Î pag. 4)


ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Împreună cu credincioşii români mă simt ca într-o familie, precum eram acasă, la noi în ţară În data de 14 august 2004 am venit la Roma pentru a studia şi a face o specializare în spiritualitate, în cadrul Universităţii M Pontificale Gregoriana. După ce am sosit la Roma şi am o început cursurile, mi-am dat seama că, în m ţară şi mai ales după ce am fost hirotonit e preot, am fost foarte ataşat de elevii de la n Liceul “Inochentie Micu” din Cluj, unde am lucrat opt ani, de credincioşii din t Săliştea Nouă, unde am fost paroh şapte ani, de oamenii şi credincioşii din satul d meu natal Ţentea, judeţul Bistriţa, unde e mergeam cu drag în perioadele de vacanţă. Aici, la Roma, am simţit lipsa tinerilor, c a credincioşilor şi din acest motiv o totdeauna cu bucurie am acceptat invitaţia Părintelui Serafim de a veni în parohia m Labaro, unde împreună cu credincioşii mă u simt ca într-o familie, aşa cum eram acasă, n la noi în ţară. i Bucuria de a fi împreună cu u credincioşii români vine în primul rând de n la Dumnezeu, pentru că împreună celebrăm Sfânta Liturghie, ascultăm e Cuvântul lui Dumnezeu şi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Bucuria şi harul acestea le-am avut şi în data de 29 ianuarie 2006 şi cu ajutorul lui Dumnezeu vreau să vă împărtăşesc câteva gânduri, meditaţii din Evanghelia acelei Duminici, din Evanghelia după Sfântul Luca: capitolul 19, versetele 1-10. Printre cei dornici de a-L vedea şi asculta pe Isus se afla şi vameşul Zaheu. Era mânat de o sete mistuitoare de a-L întâlni pe Isus, pentru că se

3

simţea neliniştit, negăsindu-şi pacea sufletească. Deşi Zaheu era bogat şi avea o poziţie socială bună, totuşi era neliniştit iar tot ceea ce avea era o deşertăciune. Dorinţa arzătoare a lui Zaheu de a se întâlni cu Mântuitorul şi ducerea la înfăptuire a scopului acestuia, este pentru el cel mai mare act de voinţă, cel mai grăitor sacrificiu. La tulpina acelui copac, el dezbracă haina mincinoasă a trufiei şi a egoismului, făcându-se asemenea copiilor în simplitate şi sinceritate. Ochii lui, care mai înainte erau plini de lăcomie, adorau acum chipul Mântuitorului. Bunătatea, mila, înţelepciunea şi sfinţenia străluceau pe faţa lui Isus, iar inima şi întreaga fiinţă a lui Zaheu erau covârşite de căinţă şi ruşine pentru trecutul şi faptele sale. Minunea se întâmplă! Ochii cei blânzi şi plini de bunătate ai lui Isus se îndreaptă şi se opresc asupra lui Zaheu. Este momentul întâlnirii dintre virtute şi păcat, desăvârşire şi noianul răutăţilor. Mântuitorul i se adresează: “coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”.(Luca 19, 5) Cuvintele “coboară-te degrabă” ne sunt şi nouă adresate; fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne coborâm în noi înşine, să ne vedem mizeria sufletească, să ne întoarcem spre Dumnezeu, să îndreptăm răul pe care l-am făcut. Mântuitorul a venit să ne caute; aşteaptă să ne întoarcem din calea rătăcirii, doreşte să Se întâlnească cu noi şi să ne mântuiască. Spiritul Sfânt este Lumina care luminează, Roua care rourează, Doctorul care vindecă, dar nu luminează decât acele suflete care îşi deschid fereastra inimii spre Dumnezeu şi numai acele suflete care doresc să fie vindecate. (Î pag. 5)


4

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

(Î pag. 2) Trebuie doar ca omul să dorească să devină mai bun, mai răbdător, cu mai multă dragoste şi iertare şi “prin aceasta lumea va cunoaşte că sunteţi ucenicii mei dacă veţi avea dragoste între voi”. Dragostea este virtutea cea mai mare: «Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic numi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.» (1 Cor. 13, 3-7) În vieţile Sfinţilor găsim că se poate trăi o viaţă spirituală, avându-L pe Hristos tot timpul în minte şi în inimă: “Domne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îndură-te (miluieşte-mă) de

mine păcătosul”. Această rugăciune să o spunem în orice împrejurare a vieţii; să-ţi faci datoria cu smerenie şi modestie în familie şi în societate. Învăţăturile Sfinte din Duminici şi de Sărbători ne ajută să urcăm treaptă cu treaptă în viaţa spirituală spre veşnicie. Dumnezeu şi Maica Sfântă să vă binecuvânteze pe toţi credincioşii parohiei noastre cu un Nou An, cu pace, bucurie, realizări, de a deveni mai buni şi să rostim des rugăciunea ca să ne ajute Dumnezeu: Împărate ceresc Mângâietorule, Spirite (Duhule) al adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, vistier al bunătăţilor şi dătătorule de viaţă vino şi te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre”. Vino şi umple viaţa, inima noastră şi dă sens existenţei noastre. Amin. Părintele Serafim

♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

13.02.2006: Radio Vatican a împlinit 75 de ani Radio Vatican a prezentat un război mondial, şase pontificate, Conciliul Vatican II, “lunga aventură” a Papei Ioan Paul al II-lea şi începutul pontificatului lui Benedict al XVI-lea. Astfel aminteşte chiar pagina - în limba română - a Radio Vatican, care sărbătoreşte cea de-a 75-a aniversare a existenţei sale, postul de radio fiind înfiinţat la 12 februarie 1931, de Papa Pius al XI-lea, graţie geniului lui Guglielmo Marconi. Peste circa douăzeci de zile, Radio Vatican va celebra aniversarea primindu-l pe Papa la sediul său din “Palazzo Pio”.(www.catholica.ro) ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

Sărbătorile lunilor MARTIE şi APRILIE ♦ Sărbătorile lunilor MARTIE şi APRILIE 6 Martie: Începe Postul Mare; 25 Martie: Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria; 16 Aprilie: Intrarea Domnului nostru Isus Hristos în Ierusalim (Duminica Floriilor); 23 Aprilie: Învierea Domnului (Sfintele Paşti), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; 24 Aprilie: Ziua a II-a de Paşti. 25 Aprilie: Ziua a III-a de Paşti. Sărbătorile lunilor MARTIE şi APRILIE ♦ Sărbătorile lunilor MARTIE şi APRILIE


ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

(Î pag. 3). În sufletul lui Zaheu s-a produs o schimbare totală: înainte era Zaheu vameşul, asupritor şi păcătos, iar acum a ajuns să fie plin de umilinţă şi dornic să se pocăiască, decis să facă orice jertfă ca să se-ndrepte, să fie iertat, să se mântuiască. Viaţa noastră pământească trebuie să fie într-o continuă schimbare, totdeauna în progres spre virtute şi spre desăvârşire. Mântuirea trebuie să fie marea şi principala noastră preocupare. Isus aşteaptă ca să-I deschidem uşa sufletului nostru pentru a intra şi a se întâlni cu noi. Aşteaptă căinţa, îndreptarea şi spălarea sufletului nostru; vrea ca inimile noastre să bată împreună, la unison cu Inima Sa. Astfel procedând sperăm, din mila lui

5

Dumnezeu, mântuirea sufletului şi întâlnirea fără de frică la Judecata de Apoi cu Mântuitorul Isus Hristos, de la care să auzim cuvintele aducătoare de bucurie: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. (Matei 25,34) Părintele Vasile SABO

Anunţuri Anunţuri Anunţuri

5 Martie: Se împlineşte un an de la deschiderea oficială a Parohiei GrecoCatolice din Labaro; 6-7 Mai: Pelerinaj la Bari;

♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

21.02.2006: Expoziţie românească «Credinţă şi Artă» la Roma Vineri, 24 februarie Autorii icoanelor sunt artişti plastici români, membrii ai Asociaţiei “Artă 2006, la ora 17.00, a avut loc Plastică Religioasă şi Restaurare”, care au dorit să exprime prin intermediul la Biserica Santa Maria in operelor lor fecunditatea şi perenitatea artei religioase româneşti. Icoanele Montesanto (“Biserica prezentate în această expoziţie sunt, în mare parte, pictate pe suport de lemn Artiştilor”) din Roma fiind utilizată tehnica temperei cu ou şi foiţă de aur. Inaugurarea expoziţiei va inaugurarea expoziţiei de avea loc în prezenţa Eminenţei Sale Cardinalul Paul Poupard, Preşedintele icoane româneşti cu titlul Consiliului Pontifical pentru Cultură, şi a domnului Valentin Naumescu, “Credinţă şi Artă”. Organizată secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. La finalul de Ambasada României pe vernisajului, s-a desfăşurat un concert de muzică sacră română susţinut de lângă Sfântul Scaun, expoziţia Corul “Buna Vestire” al Colegiului Pontifical “Pio Romeno” din Roma. Expoziţia va fi deschisă pentru accesul publicului în perioada 25 februarie reprezintă fructul colaboratorii între “Uniunea Artiştilor -12 martie 2006, la Biserica “Santa Maria in Montesanto” (Piazza del Popolo Plastici” din România şi Roma), conform următorului orar: de marţi până sâmbătă - orele 16.00-19.00; Ministerul român al duminică - orele 11.00-13.00. Expoziţia de icoane “Credinţă şi Artă” se bucură Afacerilor Externe şi îşi de patronajul Consiliului Pontifical pentru Cultură, al Ministerului Afacerilor propune să facă cunoscute în Externe al României, al Ministerului de Interne al Republicii Italiene, după mediul cultural roman cum şi al Asesoratului pentru Politici Culturale al Provinciei Roma. Sponsorii particularităţile imagistice şi iniţiativei sunt Asociaţia ‘Amade’ Mozart. Roma, Fundaţia Europeană Drăgan stilistice ale artei icoanelor şi AXA Art D’Ippolito & Lorenzano. româneşti. ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦


6

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Pelerinaj la Sanctuarul din LORETO

În data de 11 februarie 2006, în jurul orelor 23.00 am plecat cu toţii în pelerinaj la P Loreto. Eram 53 de persoane, un autocar e plin. Această iniţiativă de l a merge în pelerinaj a e fost a părintelui grecor catolic Serafim din i Labaro.

n a j l a

Eram cu toţii entuziasmaţi de acest nou pelerinaj. Eram ca şi copiii, nerăbdători să ne rugăm la noi lăcaşuri sfinte. Nu ştiam ce ne aşteaptă la sosire şi L aceasta era încă un factor o al nerăbdării noastre. Cu r toate că toţi eram obosiţi e după o săptămână de muncă, aceasta nu ne-a t împiedicat să mergem în o pelerinaj, ci ne-a dat avânt să vizităm noi locuri sfinte. Am pornit la drum cu sufletul însetat de dorinţa de a gusta din Iubirea lui Dumnezeu. Tot drumul a fost acompaniat de rugăciunile noastre închinate Fecioarei Maria şi lui Isus Hristos. Cu toate că drumul a durat aproximativ 5-6 ore, sincer parcă timpul a zburat peste noi, pentru că nu ştim când au trecut

aceste ore. Părintele Serafim a condus toată noaptea rugăciunile noastre. Parcă ne găseam într-o noapte de priveghere, dar care nu doream să se mai sfârşească. Ajunşi în Loreto pe la ora 4.00 dimineaţa ne-am odihnit până pe la ora 8.00, când am celebrat Sfânta Liturghie. După Sfânta Liturghie am îngenuncheat cu toţii în jurul altarului. Se puteau observa pe pământ urme de genunchi care au săpat marmura ca nişte stropi de apă de-a lungul secole. Acest lucru ne-a impresionat; am conştientizat câţi oameni au venit aici să se roage. Încă nu ştiam prea multe despre acest sanctuar. Am aflat de la Părintele Serafim şi din broşurile pe care le-am cumpărat, că Sfânta Casă din Loreto este considerată încă din 1507, locul unde Sfânta Fecioară a fost concepută şi totodată locul unde a avut loc Bunavestire. În anul 1291 când cruciaţii au fost expulzaţi din Palestina ei au adus cu ei pereţii Casei Preacuratei Fecioare care au ajuns în cele din urmă la Loreto în 1294. Astfel s-a făcut

acest Sanctuar al Fecioarei Maria la Loreto. Nu departe de Sanctuarul din Loreto am mers la Sanctuarul al Sfântului Gabriele care se găseşte la Gran Sasso. Ne-a impresionat viaţa acestui Sfânt. Se naşte la 1 martie 1838; va rămâne orfan de mamă la vârsta de 4 ani. Era foarte inteligent şi vivace, astfel îşi va termina studiile scolastice. Era un tânăr cu principii morale foarte solide. În data de 22 august 1856 a avut o revelaţie din parte Fecioarei şi astfel a decis să devină călugăr. Acum îşi va găsi liniştea sufletească. Va fi trup şi suflet dedicat Fecioarei şi lui Hristos. Va muri în 27 februarie 1862 (trăieşte doar 24 ani). Va fi declarat Sfânt în anul 1920 de către Papa Benedict XV. Toate acestea ne-au umplut sufletul de bucurie. Am rămas marcaţi de toate aceste locuri sfinte. Nu am putut să nu ne gândim la cei de acasă. Neam rugat pentru cei dragi nouă, încredinţându-ne părinţii, fraţii, prietenii, cunoscuţii protecţiei Fecioarei şi a Sfântului Gabriele. Seara pe la ora 22.30 (duminica) am ajuns acasă. Toţi


ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

eram bucuroşi că am putut să ne rugăm, să petrecem clipe de neuitat împreună; să uităm de toate necazurile care le avem şi să fim ca şi o familie, cu toate că eram din toate părţile ţării şi cu anumite persoane abia în acest pelerinaj ne-am

7

văzut pentru prima dată. Dar aceste iniţiative, care sunt Fecioara Maria ne-a adunat pe prilej de rugăciune şi de unitate toţi în jurul ei. Ea este Mama pentru comunitatea română. noastră care ne uneşte şi ne ocroteşte şi doreşte să fim o familie unită în jurul Ei. Ionel Alin STAN Vasile Florin CÂCĂU Mulţumim Părintelui Maramureş,Negreşti Oaş greco-catolic Serafim şi întregii comunităţi de la Labaro pentru

Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei

Pe această cale dorim să mulţumim Doamnei Ghirici Maria din Negreşti-Tur, judeţul Satu-Mare care şi-a expus în scris gândurile referitoare la Pelerinajul de la Loreto. În cele ce urmează vom cita anumite fragmente din scrisoarea Doamnei Maria: Am ajuns la vârsta de 41 de ani dar nu am simţit o

căldură aşa de puternică ca inima împăcată, cu linişte şi si în data de 12 februarie putere sufletească. 2006 când am ajuns la Casa Îl rog pe Bunul Maicii Domnului, în Loreto. Dumnezeu să ne ajute În dimineaţa aceleaşi zile, pe toţi românii care întrând în Casa Maicii suntem aici în Domnului, păşind pe acel străinătate dar şi pe loc sfânt, ascultând Sfânta cei de acasă! Maria GHIRICI Liturghie, rugându-ne şi Negreşti-Tur, Satu-Mare văzând acele lucruri minunate, ne-am întors cu

Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei

Puteţi să ne trimite-ţi gândurile, impresiile, criticile, bucuriile dumneavoastră la adresa:

Cosmin Betea (pentru Revistă) Passeggiata del Gianicolo 5 Roma 00165 email: cosminbetea@hotmail.com

Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei 9 Poşta redacţiei ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

24.01.2006: Situl de ştiri www.catholica.ro aniversează patru ani de existenţă Anul acesta Catholica.ro a împlinit 4 ani de existenţă. Aniversarea a fost marcată printr-un nou desing al sitului. Cei care se ocupă de acest sit de ştiri îşi doresc ca în noul an al existenţei să slujească vizitatorii şi abonaţii mai bine, cu ştiri redactate mai atent, cu informaţii mai multe şi de calitate, oferite cât mai prompt posibil. ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri


8

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Mai deunăzi, am trecut prin puţinul-mult al săptămânii în care ne-am rugat pentru ca creştinii să nu se numească doar „fraţi”, ci să se şi simtă frate unul cu celalalt. Mult? Puţin? Rămâne la judecata U fiecăruia să cântărească n în termeni de „eficai citate” sau „profit” acest t gest de întâlnire săvârşit a în diferitele Biserici aflate mai peste tot în Italia şi t nu numai. e O bună a „felie” din cei care au participat c într-un fel r sau altul la e Săptămâna ş de Rugăt ciune peni tru Unitatea n Creştinilor, i şi nu vor să l treacă peste aceste prio lejuri „cur raţi” şi neatinşi precum gâsca ieşită din tumultul apelor, se întreabă: Cum va fi? Cum va fi cu uniunea

PUŢINUL… MULT creştinilor? Vom fi nevoiţi să mergem unul la altul la biserică? Vom face toţi împreună când o slujbă „românească” când o missa „italiană”? Cu ce se mănâncă acest eveniment? Desigur, suntem atraşi de ideea organizării viitoarelor „structuri” liturgico-pastorale în eventualitatea strângerii sub un singur cuget al creştinătăţii. Şi dacă soluţia nu se află în

structuri, ci în noi? În noi românii de pretutindeni şi în noi „italienii” şi străinii neamului românesc… În capacitatea noastră de a primii în teritoriul „intim” al persoanei noastre… un altul. În dorinţa noastră de a privi cu ochi de frate pe ortodoxul de lângă sau pe catolicul la care lucrăm ca să putem trăii. Ştim bine că problemele personale (şi nu mă refer aici la partea materială – ba-ni) nu le rezolvăm mutându-ne dintr-un oraş într-altul, şi nici (cazuri mai frecvente) dând vina pe colegul de muncă sau pe mediul în care trăim. Când vom lua la inimă creşterea noastră umană şi creştină (care nu cunosc limite de vârstă sau de stare de viaţă) şi vom recurge la darurile din Ceruri (găsite cu ajutorul Bisericii) cu conştiinţa că


ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

avem nevoie de ele, întrucât noi singuri nu ne ajungem nouă înşine, fiind ca puricii într-o lume atât de complexă şi mare (lăsând la o parte mentalitatea magico-instrumentală a tot ce înseamnă Biserică, sacramente, rugăciuni, posturi şi… preoţi), numai atunci vom începe să fim sinceri şi corecţi cu Dumnezeu , adică cu noi, adică cu ceilalţi. Uneori ne amăgim cu „schimbarea” ce se produce în noi dând cu piciorul în prieteni şi oameni la minimul eşec. Avem un comportament de tip „telespectator”. Când nu ne place un canal, adică umoarea noastră intră în trepidaţie, în cea

mai mare viteză schimbăm canalul. Nu ne dăm însă seama că făcând de multe ori aşa, dispunând oarecum la bu-nul plac de multele posibilităţi audio-video, ne formăm ideea că se poate „jongla” cu orice, inclusiv cu oamenii. Găsind, în schimb, motivul neînţelegerii lumii în noi, să fim ca bobul de grâu – dat ca exemplu de însuşi Hristos – care moare (adică omul dornic de mai multă omenie şi sfinţenie) dar nu în zadar, căci rezultatul e măsurabil în cifre cu două sau chiar trei cifre. Mult? Puţin?

9

E puţin, pentru că doar acest singur lucru va produce unitatea sufletelor în Hristos şi cu Dumnezeu, dar în acelaşi timp e mult, pentru că cine este dispus să renunţe la sine pentru un altul (ortodox) care îl urăşte sau pentru un altul (catolic) care îl marginalizează? Şi atunci mă întreb: e posibilă unitatea cugetelor până nu ne dăm seama că tot acest „travaliu” ne este cerut de chiar Hristos în persoană? Robert TRUBIANSKY

♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

12.01.2006: Un nou ambasador al României la Vatican

Conform unei ştiri apărute pe www.catholica.ro, directorul Centrului Cultural Judeţean Arad, Marius Lazurcă, a fost numit ambasador al României la Vatican. Lazurcă are patru copii, este specializat în antropologie (în care are şi doctorat la Sorbona,Paris), literatură comparată şi literatură franceza. De asemenea, este autorul mai multor volume şi articole ştiinţifice. Marius Lazurcă este şi realizator al „Strategiei culturale a judeţului Arad”, primul document de politici culturale adoptat de o autoritate publică din România. Noul ambasador al României la Vatican este membru al Fundaţiei „A Treia Europă”.

26.01.2006: Deus caritas est: creştinii înalţă iubirea

Papa Benedict al XVI-lea şi-a publicat prima sa enciclică, arătând cum creştinii nu reprimă iubirea ci o înalţă. "Deus Caritas Est" (Dumnezeu este iubire), lansată ieri, răspunde la una dintre cele mai răspândite obiecţii: "Nu cumva Biserica, cu toate poruncile şi interdicţiile ei, strică tocmai lucrul cel mai preţios din viaţă?", întreabă Papa. Enciclica răspunde întrebării în două părţi. Prima reflectează asupra iubirii pornind de la originea ei şi de la diferitele ei manifestări; a doua tratează modul în care Biserica, în postura ei de instituţie, trebuie să trăiască porunca iubirii.(www.catholica.ro) ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦


10

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Sărbătoarea Buneivestiri Intrând într-o biserică de tradiţie bizantină şi apropiindu-ne de Sfântul Altar ne este cu totul imposibil a nu observa pe Uşile Împărăteşti acea icoană care reprezintă scena Buneivestiri, în care principalii „actori” nu sunt alţii decât Sfânta Fecioară Maria şi Arhanghelul Gavriil. Privind T această scenă ne aducem cu i uşurinţă aminte de „începutul m mântuirii noastre”, care stă sub semnul acestei p reprezentări u iconografice, şi l poate nu degeaba a fost aşezată L această icoană pe Uşile Împărăteşti, i ci mai ales pentru t a ne face să u înţelegem prin r simbolul „uşii g care se deschide” i tainicul plan divin c al mântuirii oamenilor, plan început cu conceperea lui Isus în pântecele Maicii Sfinte. Acest aspect nu este deloc străin teologiei Bisericii care cânta, în una din cele mai reprezentative cântări ale acestei sărbători, tocmai evenimentul care se realizează: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac, Fiul lui

Dumnezeu fiu al Fecioarei se face şi Gavriil binevesteşte harul. Pentru aceasta împreună cu el strigăm Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”(Troparul Buneivestiri). Această strofă poetico-teologică nu face altceva decât să cânte împlinirea promisiunii lui Dumnezeu făcute omenirii după căderea în păcat. Salutul îngerului adresat Sfintei Fecioare, acel „Bucură-te„ a rămas de-a lungul timpurilor foarte cunoscut, mai ales când Biserica înalţă Mamei sale rugăciunea Acatistului. Odată cu acceptul dat de Sfânta Fecioară, prin acel „fie mie după cuvântul Tău” (Evanghelia după Luca 1,39), Spiritul Sfânt a umplut-o de harul divin prin care s-a realizat conceperea Mântuitorului. Într-un mod cu totul natural, sărbătoarea Bunei Vestiri are şi o origine istorică precum toate sărbătorile din anul bisericesc. Pentru prima oară, sărbătoarea Bunei Vestiri apare în secolul VI, în Asia Mică, fiind în strictă dependenţă de sărbătoarea Naşterii după trup a Domnului (Crăciunul) pentru simplul fapt natural determinat de cele nouă luni de zile petrecute de


ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

un copil în pântecele maicii sale. Sărbătoarea Bunei Vestiri intră în uzul liturgic al Bisericii Catolice (Universale), la Roma, sub Papa Sergiu I, de unde se va răspândi pe tot cuprinsul Bisericii. Sărbătoarea în sine joacă un rol important în organizarea anului liturgic deoarece marchează începutul prezenţei pământeşti a Domnului Hristos. Nu este deloc falsă afirmaţia conform căreia această sărbătoare nu ar ocupa chiar locul de frunte, ceea ce este rezervat sărbătorii Paştilor, în schimb ea uneşte, încrucişează cele două grupe de sărbători împărăteşti, ale Domnului Hristos, respectiv ale Fecioarei Maria, prin faptul că ambele persoane se regăsesc în acest eveniment sărbătorit la 25 Martie.

11

Care este de fapt rolul sărbătorilor liturgice? Punându-ne această întrebare nu putem răspunde altfel decât prin a ne îndemna unii pe alţii să trăim zilnic aceste mistere, în ciuda condiţionării noastre de timp, care ne permite o singură dată pe an o adevărată sărbătoare de amploare căreia să-i putem dedica câteva zile întregi. Credinţa creştinului în Hristos trebuie să fie continuă, trăită cu intensitate şi fără întrerupere, deoarece aceasta este singura cale ce poate asigura mântuirea omului, iar pentru atingerea acestui scop ne-a dăruit Dumnezeu prin Biserica Sa aceste ocazii de mărturisire a credinţei si de laudă, ceea ce noi creştini le săvârşim prin celebrările liturgice în zilele de sărbători şi în duminici. Eduard FISCHER,

♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

21.02.2006: Crucifixele pot rămâne în şcolile publice din Italia Judecătorii italieni au dat verdictul final în procesul care urmărea să interzică expunerea de crucifixe în şcolile publice din Italia, informează ediţia în limba română a Novopress.info. Judecătorii au argumentat decizia prin faptul că crucifixele sunt simbolurile religiei creştine care stau la baza societăţii italiene. Pe lângă semnificaţia religioasă a crucifixelor, Consiliul judecătoresc a ţinut să accentueze faptul că acestea simbolizează „valorile care stau la baza Constituţiei, modul nostru

de viaţă”, mai scrie Novopress.info, citând ANSA. Toleranţa şi respectul sunt valorile promovate de creştinism şi sunt esenţiale unei societăţi civilizate, au mai declarat judecătorii. „În acest sens, crucifixul are o mare valoare educaţională, indiferent de religia elevilor.” La începutul acestei luni, judecătorul italian Luigi Tosti a primit o suspendare profesională de şapte luni, deoarece a refuzat să lucreze în sălile de tribunal care aveau afişate crucifixe. Uniunea Musulmanilor din Italia, descrisă de ANSA ca un grup militant islamic, a dus o campanie pentru retragerea crucifixelor din spitale şi scoli. Liderul acestei organizaţii, Adel Smith, a câştigat iniţial în 2003 un proces în acest sens, dar care s-a transformat mai târziu într-un proces public al cărui verdict a fost până la urmă favorabil simbolurilor creştine.(www.catholica.ro)

♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦Ştiri ♦ Ştiri ♦ Ştiri ♦Ştiri ♦

DIRECTOR AL REVISTEI ŞI REDACTOR ŞEF: Pr. Serafim Vescan Iulian; TEHNOREDACTORI: Cosmin Betea, Andrei Mărcuş COLABORATORII ACESTUI NUMĂR: Pr. Vasile Sabo, Robert Trubiansky; Eduard Fischer Ionel Alin Stan, Vasile Florin Câcău,


12

ianuarie-februarie 2006 Cruce şi înviere

Preot Serafim Vescan Iulian: Via F. Torfanini, 27 - 00188 ROMA – LABARO Acasă : Via V. Comparini, 100 - 00188, ROMA – LABARO Tel.: 349.7307782 ; 06.33625328 E-mail: padreserafino2001@yahoo.it


"Cruce si Inviere" 1/2006